Sunteți pe pagina 1din 11

1

INTERZICEREA RESTRICŢIILOR CANTITATIVE ŞI A MĂSURILOR CU EFECTE


ECHIVALENT
Potrivit art. 28 TCE (Tratatul instituind Comunitatea Europeană) - fostul art. 30, sunt interziseîntre statele membre
restricţiile cantitative la import ori măsurile cu efect echivalent acestora. Art. 29TCE (fostul art. 34) consacră
aceeaşi interdicţie a restricţiilor cantitative, dar cu privire la export.Art. 11, 12 şi 13 ale Acordului
privind SEE (Spaţiul Economic European) sunt redactate în termeniaproape identici. De asemenea, în art.
III-153 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentruEuropa
2
se prevede că sunt interzise, între statele membre, restricţiile cantitative, atât în ceea
ce priveşte importul cât şi exportul, precum şi orice măsură cu efect echivalent. După cum se poa
teobserva, Tratatul constituţional prevede într-un singur articol, mai precis art. III-153, ceea ce TCE prevede în
două articole, mai precis art. 28 şi art. 29.Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) a
definit, prin hotărârea
Geddo c. Ente Nazionale Risi
, restricţiile cantitative ca reprezentând măsurile ce pot restrânge, total sau parţial,conform
circumstanţelor, importul, exportul sau tranzitul mărfurilor. Aceste măsuri sunt cele careintroduc
limitări în funcţie de cantitatea ori de valoarea produselor respective
3
.Statele membre au fost nevoite, până, cel mai târziu, la sfârşitul primei perioade de tranziţie, săsuprime
restricţiile cantitative şi măsuri existente la intrarea în vigoare a TCE (potrivit par. 2 dinacest
articol, paragraf abrogat prin Tratatul de la Amsterdam)

4Definitia taxelor cu efect echivalent


Jurisprudenta defineste taxele cu efect echivalent ca fiind toate acele taxe
care, oricare ar fi denumirea sau tehnica lor, se adreseaza specific si exclusiv
produselor importate sau exportate, influentand pretul lor in mod analog cu
dreptul de vama. Incalcarea dreptului comunitar este caracterizata de
singurul fapt ca o crestere pecuniara, chiar minima, este ceruta cu scopul de
a trece o frontiera in interiorul spatiului european. Nu este necesar ca
perceperea sa aiba efecte discriminatorii sau ca produsele sa fie in
concurenta cu cele nationale. De asemenea, nu este necesar nici ca taxa sa
fie ceruta la trecerea fizica a frontierelor. Orice taxa, indiferent de loc, este o
taxa cu efect echivalent, daca are ca ratiune de a fi importul sau exportul.
Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent urmatoarele taxe: taxele
interne, taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici, taxele
solicitate in temeiul unor prevederi legale comunitare.
Interzicerea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent
Uniunea vamala a implicat, initial ( fostul art. 12 CEE, devenit art. 25 CE),
intr-un prim sens, abolirea si interzicerea in comertul cu statele membre de
la o anumita data a taxelor vamale si a altor taxe cu efect echivalent. Ea a
fost exprimata odata cu expirarea perioadei de tranzitie mentionata, pentru
noile tari care au devenit membre ale Comunitatilor. Potrivit reglementarii
actuale, ( art. 25 CE), taxele vamale la importuri si exporturi si taxele cu
efect echivalent sunt interzise intre statele membre, interdictia aplicandu-se
si taxelor vamale de natura fiscala. Interzicerea taxelor vamale are o sfera
mai larga, aplicandu-se, potrivit art. 24 par. 1, nu numai marfurilor care
sunt originare dintr-un stat membru, ci si celor care provin dintr-o tara terta,
care se vor afla in libera circulatie intre statele membre odata intrate in
circuitul comercial comunitar. Marfurile care au aceasta din urma
provenienta vor avea acest regim daca formalitatile de import au fost
indeplinite si orice taxe vamale sau taxe avand efect echivalent care sunt
platibile, au fost incasate de acel stat membru si nu au beneficiat de o
reducere totala sau partiala a unor astfel de taxe.
In perioada de tranzitie, statele au urmat, potrivit art. 25, sa se abtina de la
introducerea intre ele de noi taxe vamale asupra importurilor si exporturilor
ori a oricaror taxe cu efect echivalent. Aceste taxe cuprind, asa cum a decis
Curtea de Justitie, „ orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de
denumirea sau modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra
marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt
taxe vamale in sens strict”; faptul ca taxa nu este impusa pentru beneficiul
statului, nu are efect discriminatoriu sau protectionist, nu duce la cresterea
preturilor pentru ca este minima sau ca marfurile in cauza nu sunt in
concurenta cu produsele externe, este lipsit de consecinta.
Dispozitia legala a putut fi invocata si dupa expirarea perioadei de tranzitie
in legatura cu orice taxa vamala posibil sa fie introdusa, intrucat ea a fost de
aplicabilitate directa si dupa aceasta data. Astfel, s-a statuat ca
implementarea art. 25 nu cere vreo interventie legislativa din partea statelor
membre, iar faptul ca potrivit acestui articol statele sunt subiectul unei
obligatii negative nu implica imprejurarea ca nationalii lor nu pot sa
beneficieze de aceasta obligatie. De aceea, art. 25 a fost interpretat ca
producand efecte directe imediate si creand drepturi individuale pe care
tribunalele nationale au trebuit sa le protejeze.
Art. 23 si 25, care interzic intre statele membre taxele vamale asupra
importurilor si exporturilor si toate taxele cu efect echivalent, impiedica
legislatiile nationale sa impuna contributii obligatorii asupra exporturilor de
produse agricole catre alte state membre, daca aceste contributii nu sunt
impuse pe seama inspectiilor, realizate in scopul indeplinirii obligatiilor
conform dreptului comunitar, daca ele sunt aplicate numai la exporturile
produselor in cauza si nu privesc un sistem general de taxe interne aplicate
sistematic indiferent de originea tarii de export sau de destinatie a marfurilor
supuse lor, si in sfarsit, daca ele nu reprezinta compensatia pentru un
beneficiu specific sau individual furnizat comerciantului intr-o suma
proportionala acelui serviciu.
In practica promovata de Curte s-a evidentiat faptul ca o taxa ad valorem
impusa de un stat membru asupra marfurilor importate dintr-un alt stat
membru in virtutea intrarii lor intr-o regiune a teritoriului celui dintai stat
constituie o taxa cu efect echivalent unei taxe vamale asupra importurilor si
este incompatibila cu art. 23 si urmatoarele din Tratat, in pofida faptului ca
ca ea este de asemenea impusa asupra marfurilor care intra in regiune dintr-
o alta parte a unui stat membru, acest considerent nefiind modificat de
faptul ca o taxa ad valorem este impusa si asupra marfurilor exportate din
regiunea in cauza si ca taxa este , asadar, impusa nu in scopul de a se
restrange importurile, ci de a se furniza autoritatilor administrative locale
resurse financiare. De asemenea, este incompatibila cu aceleasi dispozitii
legale impunerea de taxe de catre un stat membru asupra marfurilor
exportate intr-un alt stat membru in virtutea faptului ca ele parasesc
teritoriul celui dintai stat membru si acest considerent nu poate fi modificat
de faptul ca taxa este de asemenea impusa marfurilor care parasesc acea
regiune pentru o alta parte a teritoriului aceluiasi stat. Si taxa impusa la o
frontiera regionala in baza expedierii de marfuri dintr-o regiune a aceluiasi
stat membru in alte regiuni constituie un obstacol la libera circulatie a
marfurilor care este cel putin la fel de serios ca o taxa impusa la frontiera
nationala pentru exportul de marfuri din teritoriul unui stat membru.
In conceptia Curtii, art. 23 si 25 trebuie sa fie interpretate ca aplicandu-se
unei taxe de tranzit destinata sa compenseze o intreprindere privata pentru
suportarea cheltuielilor provenind din indeplinirea de catre serviciile vamale
si veterinare a sarcinilor lor ca furnizori de servicii in interesul public, chiar
daca ea nu a fost impusa de stat, ci se naste dintr-un acord incheiat de
intreprinderea respectiva cu clentii sai. Aceste articole cer statelor membre
sa suporte cheltuielile de control si de formalitati realizate in legatura cu
circulatia marfurilor peste frontiere, si prin urmare, interzic in comertul
intracomunitar impunerea agentilor economici, indiferent daca se face in
virtutea unei masuri unilaterale adoptate de autoritati sau ca rezultat al unei
serii de contracte particulare, cu cheltuielile de inspectie si de formalitati
administrative, singurele taxe autorizate fiind acelea care constituie o
indemnizare ( compensare) pentru servciul intr-adevar facut unui agent
economic in mod individual.
Taxa obligatorie de la al carei nivel minim nu poate fi facuta nici o derogare
si care este aplicata intr-un stat membru de catre agentii de expeditie
vamala nu a fost considerata ca o taxa avand efect echivalent unui drept
vama in intelsul Tratatului, daca importatorii pot in fapt sa opteze daca sa
foloseasca sau nu serviciile unor asemenea persoane cu rezultatul ca acel
tarif nu este obligatoriu pentru oricine doreste sa faca o declaratie vamala.
.
Comerţul între statele membre ale Uniunii Europene
Dispoziţiile Tratatului în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor vizează înlăturareaoricărui
obstacol (decompartimentarea) în cadrul Pieţei Comune.Obstacolele la libera circulaţie a mărfurilor în
cadrul Uniunii Europene pot exista chiar dacătoate faptele cazului concret sunt limitate la un singur stat
membru. În această situaţie, aplicarea uneimăsuri naţionale poate să aibă efecte şi asupra liberei circulaţii a
mărfurilor între statele membre,
înspecial când măsura respectivă facilitează comercializarea mărfurilor de origine in
ternă îndetrimentrul mărfurilor importate. În asemenea imprejurări, aplicarea măsuri
i, chiar dacă esterestrânsă la produsele indigene, creează şi menţine o diferenţă de tratament între cele două
categoriide mărfuri, afectând, cel puţin potenţial, comerţul intracomunitar.Ceea ce împiedică sau stânjeneşte
circulaţia mărfurilor nu sunt întotdeauna măsurile cu efectechivalent restricţiilor cantitative. Pentru
stabilirea faptului dacă o măsură are efect echivalentrestricţiilor cantitative trebuie să se cerceteze, în
primul rând, echivalenţa cu restricţiile cantitative
O restricţie şi un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor nu sunt prin ele însele ilicite.Dacă se ajunge la
concluzia că sunt justificate de un interes general, nu pot fi calificate ca ca
fiindmăsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative. Este vorba despre lipsa unui
caracter ilicitfundamental. Acest raţionament a fost iniţiat în hotărârea
Cassis de Dijon
. Statele membre nu suntîntotdeauna libere în a determina ele însele care sunt situaţiile de protecţie a unor interese
generalecare pot fi admise în dreptul comunitar. Jurisprudenţa este, în această privinţă, destul de
flexibilă.Trebuie ca măsurile în cauză să îndeplinească, în mod cumulativ şase condiţii:- domeniul respectiv
trebuie să nu fi făcut obiectul unei armonizări;- măsura trebuie să acopere un interes general;- nu trebuie să fie
discriminatorie;- trebuie să fie în mod obiectiv necesară;- trebuie să fie proporţională;- trebuie să ţină cont de ceea
ce se cere în statul de origine al mărfii
10
TRATATUL DE LA ROMA piata comuna
Prin Tratatul de înfiinţare a CEE încheiat la Roma, s-a pus bazele unei pieţe comune ca
re aveau drept scop eliminarea brierelor comerciale între statele membre. Prin acest act
se urmărea o cât mai mare liberalizare a schimburilor de bunuri între statele semnatare
printr-o uniune vamală. Piata comuna se instituie treptat in decursul unei perioade de
tranzitie de doisprezece ani. Perioada de tranzitie se imparte in trei etape, de patru ani
fiecare, a caror durata poate fi modificata in conditiile prevazute mai jos
Comunitatea se intemeiaza pe o uniune vamala care cuprinde ansamblul schimburilor
de marfuri si care implica interzicerea, in relatiile dintre statele membre, a taxelor
vamale la import si la export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea
unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte. Dispozitiile se aplica produselor
originare din state membre, precum si produselor provenind din tari terte.
Produsele care provin din tari terte sunt considerate ca fiind in libera circulatie intr-un
stat membru in cazul in care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost
percepute in statul membru in cauza taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile
si daca nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri.
Pana la sfarsitul primului an de la intrarea in vigoare a prezentului tratat, Comisia
stabileste metodele de cooperare luand in considerare necesitatea de a reduce pe cat
posibil formalitatile impuse comertului. Pana la sfarsitul primului an de la intrarea in
vigoare a tratatului, Comisia stabileste, in comertul dintre statele membre, dispozitiile
aplicabile marfurilor originare dintr-un alt stat membru, pentru fabricarea carora s-au
folosit produse care au fost scutite in statul membru exportator de taxe vamale si de
taxe cu efect echivalent sau care au beneficiat de o restituire totala sau partiala a
acestor taxe sauimpuneri.

Adoptand aceste dispozitii, Comisia are in vedere normele prevazute pentru eliminarea
taxelor vamale in cadrul Comunitatii si pentru punerea in aplicare treptata a Tarifului
VamalComun.
Statele membre adopta toate dispozitiile necesare pentru a permite guvernelor sa duca
la indeplinire, in termenele stabilite, obligatiile ce le revin in materie de taxe vamale, in
temeiul prezentului tratat. Uniunea vamalã a fost realizatã odatã cu expirarea perioadei
de tranziţie (iulie 1968). Statele care au aderat ulterior la Comunitate au preluat
mãsurile de eliminare a taxelor vamale progresiv.

Taxele vamale reprezintã una dintre cele mai vechi forme de protecţie a comerţului
naţional, pânã în momentul în care a avut un efect de descurajare a comerţului. Nu este
surprinzãtor cã au fost printre primele obstacole comerciale ridicate de TCE. Tratatul
interzice de asemenea, "taxele cu efect echivalent", care, deşi nu poartã eticheta
oficialã a taxelor vamale, au acelaşi efect de constrângere asupra comerţului.

Prima obligaţie impusã de Tratat pentru a realiza:"dezarmarea vamalã" între statele


membre fondatoare a fost de a nu introduce noi taxe vamale la importurile sau
exporturile şi a tuturor "taxelor cu efect echivalent" din alte state membre începând cu
data intrãrii în vigoare a tratatului. Termenul de "taxe cu efect echivalent" a fost
interpretat de Curtea de Justiţie ca incluzând şi orice sarcinã pecuniarã. Sarcina nu
trebuie impusã la frontierã câtã vreme este instituitã pe motiv de import.[7] Curtea de
Justiţie a statuat cã "toate taxele, idiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse
în mod unilateral asupra mãrfurilor ce traverseazã frontierele, fãrã a avea regimul strict
al taxelor vamale, reprezintã taxe cu efect echivalent". Orice obligaţie pecuniarã,
indiferent de mãrimea, destinaţia şi modul de aplicare, care este impusã în mod
unilateral asupra mãrfurilor autohtone sau strãine, pentru simplul motiv cã acestesa
traverseazã o frontierã, şi care nu este o taxã vamalã în sensul strict al cuvântului, este
o "taxã cu efect echivalent".

Nu pot fi considerate "taxe cu efect echivalent" urmãtoarele categorii de taxe :


- taxele care fac parte din sistemul general naţional de taxe ale unui stat membru, în
condiţiile în care acestea sunt aplicate fãrã discriminare tuturor mãrfurilor strãine sau
indigene;
- taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci când valoarea taxei
este proporţionalã cu serviciul respective
- taxele stabilite pe baza unei mãsuri legislative comunitare pentru anumite servicii
efectuate, dar numai în anumite condiţii care trebuie cumulativ îndeplinite :

1. taxele nu depãşesc valoarea serviciilor;


2. mãsurile de verificare şi taxele sunt uniforme şi obligatorii pe întreg teritoriul
Comunitãţii;
3. taxele sunt stabilite în interesul general al Comunitãţii;
4. serviciul asigurat este de naturã sã stimuleze libera circulaţie a mãrfurilor.

De asemenea, a fost interzisã mãrirea taxelor vamale existente în comerţul cu celelalte


state membre, aceastã regulã fiind cunoscutã sub numele de regula "suspendãrii".
Uniunea vamalã implicã şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţãrile terţe
Tariful vamal comun a fost adoptat prin Regulamentul 950/1968 al Consiluilui. Incepând
cu 1 ianuarie 1988 a fost stabilit un nou tarif integral, TARIC, care are în vedere
"Convenţia internaţionalã privind descrierea armonizatã a mãrfurilorşi sistemul de
codificare".

Intre Curtea de Justiţie a definit mãsurile avãnd "efect echivalent" cu cel al restricţiilor
cantitative, astfel : "toate regulile comerciale adoptate de statele membre care pot
împiedica direct sau indirect, actual sau potenţial, comerţul intracomunitar".
Obstacolele în calea liberei circulaţii a mãrfurilor, generate de diferenţele existente între
legile naţionale ale statelor membre, referitoare la producţia şi comercializarea unor
mãrfuri, trebuie acceptate în vederea îndeplinirii unor condiţii obligatorii. Patru
asemenea cerinţe obligatorii pot fi introduse de legile naţionale :
1. mãsuri de supraveghere fiscalã;
2. mãsuri care sã asigure corectitudinea în relaţiile comerciale;
3. mãsuri care sã asigure protecţia consumatorilor;
4. mãsuri care asigurã protecţia valorilor social - culturale locale sau naţionale.
Tranzacţiile încheiate între persoanele fizice şi juridice din Comunitate, care sunt de
naturã sã afecteze libera circulaţie a mãrfurilor, sunt sancţionate potrivit articolelor 85 şi
86 din Tratat, articole care se referã la incriminarea practicilor concurenţiale neloiale.
Prin practivi administrative se înţelege orice standard sau procedurã folosite în mod
obişnuit de o autoritate publicã şi care , deşi nu obligã legal pe cei cãrora li se
adreseazã, îi determinã sã ainã o conduitã. Inre cele mai importante practici se
amintesc[8] :
a) restricţii asupra producţiei şi investiţiilor, dacã duc la reducerea exportului;
b) stabilirea temporarã a preţurilor minime şi maxime;
c) legislaţia privind originea mãrfurilor;
d) mãsuri naţionale de cumpãrare;
e) verificãri şi inspecţii duble;
f) practivi administrative în dezavantajul importului / exportului (grand father clauses);
g) legislaţia privind anumite mãrfuri;
h) practicile privind mãrcile, investiţiile, etc.
statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu
efect echivalent, fara a aduce atingere dispozitiilor care urmeaza.

Prin introducerea reguli raţiunii s-a încercat atenuarea efectului de bazã stabilit în
practicã prin care mãsurile susceptibile sã împiedice comerţul internaţional sunt
considerate ca efect echivalent.

Regula raţiunii poate fi acceptatã, dar aceastã regulã nu trebuie sã excludã de pe piaţa
internã produsele provenind din alte state membre. Principiul trebuie aplicat eficient,
neacceptându-se restrângerea comerţului între state mai mult decât este necesar.
Articolul 36 din Tratat prevede o excepţie, şi anume, instituirea unor restricţii asupra
importurilor, exporturilor ori a mãrfurilor în tranzit, justificate din raţiuni de moralitate
publicã, pliticã, publicã sau securitate publicã, protecţia sãnãtãţii şi vieţii oamenilor,
animalelor, plantelor, protecţie a comorilor naţionale, protecţie a proprietãţii industriale.
Aceste restricţii nu trebuie sã constituie însã un mijloc de discriminare arbitrarã sau de
restrângere deghizatã a comerţilui între statele membre.

Restricţiile privind libera circulaţie a mãrfurilor pot surveni şi ca urmare a activitãţiilor


monopolurilor de stat cu caracter comercial.

Aceste monopoluri, având drepturi exclusive asupra importurilor şi exporturilor, asupra


libertãţii de a fixa condiţiile de aprovizionare şi de desfacere, pot introduce restricţii şi
discriminãri la import sau export, constând în dreptul exclusiv de vânzare - cumpãrare şi
posibilitatea controlului. Prin reglementãri naţionale, drepturile menţionate pot fi
acordate unei întreprinderi de stat care va supraveghea ori determina comerţul dintre
statele membre sau unei întreprinderi private. (monopoluriu delegate).
Statele membre nu trebuie sã obstrucţioneze libera circulaţia a mãrfurilor şi sã
distorsioneze concurenţa în cadrul Comunitãţii.
Tratatul instituind Comunitatea Europeanã, în art. 92 - 94, interzice ajutoarele de stat,
acceptând o serie de derogãri. Conform mecanismului prevãzut în aceste articole,
Comisia, în cooperare cu statele membre, "va revedea toate sistemele de sprijin
existente" în diversele state. Comisia poate cere, în cazul în care considerã cã ajutorul
acordat de un stat membru nu este compatibil cu Piaţa Comunã, ca acesta sã aboleascã
sau sã schimbe acest sprijin, într-un termen limitã specificat. Dacã statul membru nu se
supune Deciziei Comisiei, acesta poate înainta cazul Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene.

Statele membre se abtin sa introduca in relatiile dintre ele noi restrictii cantitative si
masuri cu efect echivalent. Cu toate acestea, aceasta obligatie nu se aplica decat la
nivelul de liberalizare realizat in aplicarea deciziilor Consiliului Organizatiei Europene de
Cooperare Economica din 14 ianuarie 1955. Statele membre transmit Comisiei, in
termen de maxim sase luni de la intrarea in vigoare a prezentului tratat, listele cu
produsele liberalizate in aplicarea acestor decizii.
Statele membre isi declara disponibilitatea de a elimina, in raporturile cu celelalte state
membre, restrictiile cantitative la import si la export intr-un ritm mai rapid decat cel
prevazut la articolele precedente, in cazul in care situatia lor economica generalasi
situatia din sectorul in cauza le permit.

În anul 1980 încă nu era pe deplin funcţionale prevederi tratatului fiind restricţionate de
numeroase practici neconcurenţiale inpuse de legislaţiile naţionale.
Comunitatea a hotărât la mijlocul anilor 80 crearea Pieţei Interne fiind stabilită prin
Cartea Albă a Comisiei Eropene din 1985 fiind parte din Actul Unic European (1986).
Data fixată pentru instituirea Pieţei Interne a fost anul 1992. Obiectivele principale ale
acestui act erau eliminarea frontierelor fizice şi frontierelor tehnice şi cele privitoare la
sistemele de taxe. Prin Actul Unic European s-a dispus introducerea votului cu
majoritate calificată impulsionând implementarea prevederilor incluse în acest act.
Începând cu 01.01.1993 marfurile ce trec frontierele interne ale Comunităţii nu au mai
fost controlate. Un efect al acestei schimbări a fost întărirea frontierelor externe stabilit
prin Codul Vamal Comunitarfiind suplimentat prin măsuri speciale privitoare la domeniul
veterinar fitosanitar, droguri şi substanţe psihotrope, terorism etc. un produs de calitate
este considerat acel produs care răspunde nevoilor consumatorilor fără a fi dăunător
omului şi mediului înconjurător.
O importanţă considerabilă a fost domeniul privind produsele alimentare fiind
reglementată cu prioritate.
Acordul de liber schimb aprofundat – problema respectării standardelor UE
Ediţia de Vineri Nr.201113 din 08 aprile 2011

Iurie Gotişan: - Calitatea încă redusă a unor grupe de produse moldoveneşti


nu permite actualmente reorientarea masivă a exporturilor spre pieţele din
Occident.

- Ce ar însemna comerţul liberalizat cu ţările Uniunii?

- Discuţiile şi negocierile pe marginea acordului de liber schimb aprofundat şi


cuprinzător sau comprehensiv, cum mai este numit, sunt unele dintre cele mai
importante în relaţiile actuale ale Moldovei cu UE. De fapt, negocierea acestui acord
este parte a blocului economic, unul din cele patru ca importanţă privind acordul de asociere, pe care Moldova tinde
să-l obţină de la Uniunea Europeană. În prezent, din câte ştiu, partea moldovenească se află în negocieri la nivel de
experţi sau consultanţi. Negocierile oficiale cu privire la acest acord, potrivit autorităţilor şi agendei acestora, vor
demara luna viitoare. Acum relaţiile comerciale ale Moldovei cu UE sunt reglementate de acel sistem de preferinţe
comerciale autonome, care presupune exportul mai multor tipuri de produse moldoveneşti în UE, fără plata unor taxe
sau achitarea modică a unora, dar cantitatea sau volumul mai multora dintre ele sunt plafonate cu anumite cote. Aici
ar intra producţia vinicolă, unele produse din gama celor agroalimentare ş.a.m.d.

- Şi atunci prin ce se va deosebi de actualul regim de comerţ preferenţial cu UE un acord de liber


schimb aprofundat. Ce i-ar aduce în plus Moldovei, faţă de ceea ce are deja?

- De îndată ce Moldova va obţine acest regim de comerţ, fapt care necesită încă mult timp şi muncă asiduă, i s-ar
reduce şi mai mult tarifele vamale la export sau chiar eliminarea definitivă a acestora, garantându-se astfel accesul
liber al exportatorilor moldoveni pe pieţele Uniunii Europene, acces care este asigurat în prezent de preferinţele
comerciale autonome şi care este limitat prin anumite cote la export. Adică, acces nelimitat şi fără restricţii tarifare a
tuturor produselor noastre pe piaţa Uniunii Europene ca şi pentru produsele fabricate în spaţiul comunitar pe piaţa
noastră.

- Dar eliminarea taxelor la importuri ar însemna de fapt că Republica Moldova se va lipsi de nişte
venituri importante, venituri la buget care în prezent sunt asigurate de vamă.

- Sigur, şi asta este partea proastă pentru Moldova, dat fiind faptul că cea mai mare parte din veniturile bugetului
este pe seama a tot felul de taxe şi impozite ce sunt percepute în vamă. Dar o atare situaţie poate fi doar pe termen
scurt şi în cazul în care sectorul productiv va face faţă cererii interne şi externe. Pe de altă parte, pentru consumator
asta înseamnă un sortiment mult mai larg de produse la preţuri mai reduse, respectiv, cred eu, concurenţa va fi la ea
acasă. De altfel, se va introduce şi un control al calităţii şi o supraveghere a pieţei interne, lucru care actualmente
lasă de dorit.

- Dacă produsele de import se vor ieftini, cum ar putea, în aceste condiţii, să facă faţă concurenţei
produsele autohtone şi, în general, în ce măsură economia Republicii Moldova, producătorii din
Moldova sunt pregătiţi să facă faţă concurenţei la produsele europene?

- Nu cred că Moldova are probleme mari la armonizarea legislaţiei, adevăratele dificultăţi vor veni odată cu
implementarea anume a acestor reforme legislative, în particular cele ce ţin de aspectele instituţionale. Cu certitudine
că o atenţie deosebită va trebui acordată problemei respectării standardelor UE de către producătorii moldoveni, să
zicem chiar a standardelor fitosanitare. Înclin să presupun că ne vom poticni la aceste negocieri atunci când se va
discuta calitatea produselor, în particular a celor agroindustriale. Fiindcă calitatea încă redusă a unor grupe de
produse moldoveneşti nu permite actualmente reorientarea masivă a exporturilor spre pieţele din Occident. Adevărul
e că nici nu prea dispunem de o varietate de produse care ar putea face faţă concurenţei celor din UE, cele
agroalimentare nefiind o excepţie în acest sens, mai ales ca acestea constituie peste 30% din exporturile noastre.

- Şi când credeţi că Moldova va fi realmente pregătită să beneficieze de acest regim de comerţ


liberalizat cu UE?

- Este prematur să indicăm o anume dată sau perioadă de timp, deoarece pe plan intern nu sunt întrunite anumite
precondiţii care ar da startul negocierilor oficiale asupra acordului de comerţ liber. Spre exemplu, Macedonia a
semnat un astfel de acord în 2001 şi abia în 2010 s-a încheiat implementarea graduală a acestuia. Deci, mult, foarte
mult, depinde de realizările pe plan local. Dacă managerii locali vor investi tot mai mult în retehnologizarea
echipamentelor de producţie, dacă aceştia vor fi mai agresivi în promovarea produselor şi marketingul acestora, dacă
Guvernul va da dovadă de capacitate şi iscusinţă în negocieri, dar şi societatea civilă, care se face nu mai puţin
responsabilă de a monitoriza cel puţin procesul şi implementarea reformelor. De acestea şi nu numai va depinde cât
de repede vom obţine un asemenea regim de comerţ, dacă într-adevăr se doreşte acest lucru.

Radu BENEA
Sursa: http://www.europalibera.org

Ministrul adjunct rus al economiei, Aleksei Lihaciov, a avertizat Republica Moldova cu


privire la riscurile pe care le va suporta în cazul semnării şi implementării Acordului de
Asociere cu UE şi a celui de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) ca parte a
acestuia. Semnarea Acordului de Asociere urmează să se producă pe 27 iunie curent.
Potrivit oficialilor ruşi, Republica Moldova nu va fi capabilă să combine cele două sisteme
de reglementare, cel al Comunităţii Statelor Independente şi cel al Uniunii Europene.
Potrivit oficialului rus, poziţia Rusiei este una pragmatică şi nu are nici o legătură cu opţiunea
politică a Republicii Moldova. Este vorba doar de riscuri economice la care se expun în acest caz
deopotrivă Republica Moldova şi Federaţia Rusă.
Lihaciov a reiterat că actualul acord privind zona de liber schimb cu CSI conferă Uniunii vamale
dreptul să antreneze mecanisme de protecţie a propriei pieţe dacă una dintre ţările membre ale
CSI creează o zonă de liber schimb cu o terţă parte. În plus, el a atras atenţia că Republica
Moldova, în cazul semnării acordului cu UE, s-ar putea confrunta cu angajamente contradictorii
de ordin vamal, al reglementărilor în transporturi, al controlului sanitar şi imigraţiei.
Aceleaşi norme ca în UE
Contactat de JURNAL, Ion Tornea, expert pe probleme economice din cadrul IDIS „Viitorul”,
ne explică faptul că Acordul de Liber schimb din cadrul CSI nu interzice semnarea acordurilor
cu alte state, cu atât mai mult cu cât şi Rusia are semnate acorduri economice cu state nemembre
CSI. „Probabil doar demnitarii ruşi înţeleg care e problema cu privire la Acordul de Liber
schimb cu UE. Aceleaşi norme ale controlului sanitar Rusia le utilizează în relaţiile economice
cu Uniunea Europeană. Nu ştiu care e problema dacă noi aderăm la aceste norme şi le
implementăm în legislaţia noastră. Rusia face comerţ bine-mersi cu toate UE, deci acceptă
standardele europene”.
Potrivit datelor oferite de către expertul IDIS „Viitorul”, în 2013 exportul către ţările CSI se
ridică la aproximativ 30% din totalul de exporturi, către Uniunea Europeană este de 48%, restul
este exportul orientat către alte ţări. În anul curent, exportul către ţările CSI s-a redus din cauza
embargoului impus din partea Federaţiei Ruse. Cu toate acestea, Federaţia Rusă se menţine pe
primul loc la capitolul destinaţie mărfuri. În 2013, exporturile totale ale Republicii Moldova se
ridică la cifra de două miliarde 100 de milioane de dolari. 30% ar însemna 700 de milioane de
dolari, valoarea totală a exporturilor către CSI.
Dacă Republica Moldova va ieşi din CSI, va fi anulat Acordul de Liber Schimb cu ţările CSI, iar
acest fapt ar însemna mai multe taxe vamale cu aceste state şi mai multe bariere, pe lângă cele de
ordin politic, instituite de către Rosspotrebnadzor.
„Dacă acum există un sistem de recunoaştere a certificatelor, după anularea acestora Republica
Moldova va fi nevoită să negocieze tratate de comerţ cu fiecare stat în parte şi să pună la punct
noile sisteme de recunoaştere a certificatelor. RM ar avea de suferit puţin până se pun la punct
contractele de recunoaştere mutuală a certificatelor. Exportatorii vor fi nevoiţi să plătească
anumite taxe mai mari”, ne explică Ion Tornea.
Studiu „Expert-Grup”:
Pe termen scurt și mediu, ieșirea din CSI poate cauza tensionarea relațiilor cu Rusia, inclusiv pe
latura economică. Abandonarea CSI de către un număr mai mare de țări (Georgia, Ucraina, și în
eventualitate – Moldova) poate forța Rusia să ceară revizuirea mai multor acorduri în cadrul CSI,
în particular în domeniul comerțului, dar și al migrației. Asemenea scenariu este realist și poate fi
aplicat odată cu lansarea procesului integraționist euroasiatic – Uniunea Economică Euroasiatică
(2015).

Avantajele economice DCFTA


Specialistul concluzionează că, după semnarea Acordului de Asociere cu UE, economia
Republicii Moldova va avea de câştigat. Uniunea Europeană fiind partenerul comercial principal
al Republicii Moldova, după liberalizare pieţei, eliminarea taxelor vamale, se vor mări veniturile
în buget şi va creşte Produsul Intern Brut. „Studiile oferă diverse estimări care variază între 5,4%
până la 6,4%. Mă refer aici la cifra de creştere a pieţei estimată în urma semnării şi intrării în
vigoare a viitorului Acord de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător cu UE. Exporturile vor
creşte de la 11% până la 16%. Importurile vor creşte de la 6% până la 8%. Veniturile la buget
vor creşte pe termen scurt cu 1,6%, pe termen lung, cu 5,2 din PIB. Se aşteaptă că vor apărea mai
multe locuri de muncă, şi că vor creşte salariile. Consumul privat se estimează că va creşte cu
circa 6-8%, ceea ce înseamnă venituri mai mari din contul taxelor indirecte”, declară specialistul.
Potrivit expertului, nu trebuie să ne aşteptăm la o scădere semnificativă a preţurilor la mărfurile
importate din Uniunea Europeană, preţuri care vor scădea estimativ cu 1,5%. Un alt efect al
Acordului de Liber Schimb cu UE va fi demonopolizarea anumitor sectoare, cum ar fi cel
energetic, însă acest lucru se va realiza pe termen lung.
„Regulamente tehnice”
Denis Cenuşă, expert asociat în cadrul „Expert-Grup”, ne atrage atenţia asupra faptului că
Acordul de Liber Schimb în cadrul CSI, care a fost semnat în 2012, are multe puncte prin care se
stipulează că Uniunea Vamală va deveni o instituţie care va reglementa anumite puncte din acest
Acord de Liber Schimb din cadrul CSI.
Denis Cenuşă consideră că, atunci când a vorbit despre necorespunderi, Lihaciov s-a referit la
anumite regulamente tehnice de evaluare a calităţii mărfurilor. „Este cazul ciocolatei Roshen,
când peste noapte partea rusă a schimbat regulamentele tehnice, iar acest produs nu mai
corespundea regulamentelor tehnice. Nu este vorba despre standarde pentru că şi Rusia
implementează standardele europene care sunt considerate cele mai înalte şi sunt folosite ca
etalon. Dar în acest caz ei se referă la regulamentele tehnice care pot fi interpretate prin prisma
intereselor politice”.