Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sfânta Teodora regina este cinstita pe 11 martie. Sfanta Teodora s-a născut din părinţi plini de virtute, a căror pildă a păstrat-o
întreaga viaţă. Ajungând regina Epirului, slava domniei nu a abătut-o din calea sa. Ii plăcea să-i ajute pe cei aflaţi în nevoi, să nu
dispreţuiască pe nimeni şi să-şi desăvârşească frumuseţea sufletească în locul celei trupeşti. In mijlocul palatului său, ea nu se
abătea de la rugăciune şi post, socotind că e mai bine a plăcea lui Dumnezeu decât a plăcea oamenilor. Viaţa ei cea mai timpurie
„Cât despre Teodora, ea nu a fost niciodată ameţită de poziţia ei glorioasă (de curând dobândită), nici nu a cedat sub povara tinereţii,
nici nu s-a complăcut în lux. Nici nu s-a umflat în pene de mândrie că deţine puterea imperială. In schimb, s-a hotărât să se închine
pe sine lui Dumnezeu, să cultive urmarea virtuţii şi să-şi conducă viaţa în chip feciorelnic. Astfel, ea a îmbrăţişat smerenia, evitarea
mâniei, dragostea, blândeţea, compasiunea şi milostivirea, izbutind în căutarea ei mai bine decât toţi ceilalţi şi întotdeauna
Această Viaţă continuă să spună că diavolul nu a putut să găsească nici o cale s-o atace decât prin soţul ei. Deşi se îndrăgostise de
ea la prima vedere, după câţiva ani, Mihail al II-lea (Mihail Anghelos Dukas Comnenul), domnitorul Epirului, s-a schimbat brusc.
A simţit acum că şi-a pierdut dragostea pentru ea, îndrăgostindu-se de o altă femeie, o nobilă pe nume Gaggrini. A început să se
poarte necuviincios faţă de Teodora. Curând a făcut-o regină pe cealaltă femeie, tratând-o pe Teodora ca pe o slugă.
După Viaţa originală, după ce a îndurat toate acestea „ca o stâncă de neclintit", Teodora a fost apoi „dusă în exil", chiar dacă purta
în pântece primul lor copil. A petrecut aproape cinci ani întregi în păduri şi locuri pustii, cu primul ei copil, un fiu căruia i-a dat
numele de Nichifor, fără însă a murmura ori a se plânge vreodată. Dimpotrivă, şi-a înteţit rugăciunile, cerând lui Dumnezeu să-l
După aceşti cinci ani, Dumnezeu, Cel ce nu lasă deşartă nici o rugăciune, a răsplătit devotamentul neîntrerupt al Teodorei faţă de
soţul ei capricios, dăruindu-i acestuia o pocăinţă profundă. Lepădând amăgirea sa anterioară şi îndepărtând-o pe Gaggrini, a primit-
o înapoi pe Teodora cu mai mare cinste decât înainte. Acum ea a putut să-l îndemne către multă evlavie, aşa încât împreună au
devenit un izvor de milostenie şi au ctitorit biserici şi mănăstiri. Au mai avut împreună patru copii - doi fii şi două fiice.
După moartea soţului ei, întâmplată în 1267 sau 1268, Sfânta Teodora a schimbat văduvia cu haina călugărească şi astfel, sporindu-
şi nevoinţa, şi-a încheiat viaţa întru dragostea lui Dumnezeu. A fost înmormântată în mănăstirea închinată Sfântului Gheorghe pe
care ea o întemeiase.
După moartea ei, a continuat să dea ajutor din plin celor ce au alergat la ea cu credinţă şi cu dragoste. După cum spune Viaţa ei
originală,
„Iar când Dumnezeu a preaslăvit-o mai târziu, a fost văzută lucrând multe minuni, tămăduind de tot răul şi boala pe cei ce s-au
apropiat de ea (de mormântul ei) şi alungând din oameni demonii, vindecând fără încetare tot felul de afecţiuni incurabile. A
tămăduit şi boala cancerului şi a săvârşit şi nu încetează să săvârşească şi alte uimitoare minuni nenumărate. Căci atunci când e
invocată, ea vine la cei de aproape şi la cei de departe, de pe mare şi din insule şi de la marginile pământului, ca o caldă ajutătoare.
Şi fie ca noi să fim socotiţi vrednici să dobândim mântuirea prin sfintele ei rugăciuni către Dumnezeu şi să ne bucurăm împreună