Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de Stat ”B.P.

Hasdeu” din Cahul


Facultatea de Științe Umaniste și Pedagogice
Specialitatea: Psihopedagogie și Pedagogie social

Lucrul
individual
Disciplina:

Orientarea școlară și profesională

Cercetător: Zaharia Maria


Verificat:Tiutiunic Larisa
Lector universitar

CAHUL 2018
Cuprins:
1. Problemele pedagogice în dezvoltarea orientării școlare.

2. Problemele psihologice în dezvoltarea orientării profesionale.

3. Definiții termenii în contextul O.Ș.P:

-profinformarea

-profghidarea

-profconsultarea

-profconsilierea

4. Enumerați abilitățile, calitățile care sunt apriciate și valorizate pentru succesul în


cariera profesională.

5. Marketing-ul personal.

6. Networking.

7. Anterprenoriaf.

8. Managementul și accesul la informație.

9. Indetificați testele utilizate în determinarea tipurilor de interese


1. Problemele pedagogice în dezvoltarea orientării școlare.

Orientarea școlară, împreună cu orientarea profesională constituie un sistem de acțiuni. Ele


sunt axe ale aceluiași proces, cu aceeași finalitate, axe ce se presupun și se intercondiționează
reciproc. Acțiunile îndreptate în direcția orientării școlare se fac prin prisma orientării
profesionale, după cum aceasta din urma reprezintă continuarea firească a celei școlare.
« Orientarea devine simultan școlară și profesională ».
La nivelul învățământului primar, acțiunile de orientare devin mai complexe și mai diversificate,
atât în ceea ce privește obiectivele urmărite, cât și modalitățile de realizare.
La nivelul învățământul gimnazial - acest ciclu de învățământ reprezintă de fapt una dintre
etapele esențiale ale orientării, întrucât elevii își aleg filiera, profilul și specializarea la nivelul
liceului sau școlii profesionale. De asemenea, tot în aceasta perioadă are loc și orientarea spre un
anumit grup de profesiuni. Deși mai sunt posibile, în continuare, unele reorientari, totuși aceasta
prima alegere este hotărâtoare pentru viitorul profesional al tânărului.
La nivelul învățământul liceal - în această etapă a orientării, cadrele didactice trebuie să susțină
demersul elevilor pentru aprofundarea cunoștințelor în domeniile preferate de ei și să le
canalizeze interesul pentru cunoașterea problematicii social-economice și, îndeosebi, a ofertei
sociale. Ele trebuie sa conștientizeze faptul că, în masura în care vor pune accentul pe metodele
formative în procesul de orientare a carierei, va crește ponderea elevilor care vor alege studii
academice și activități profesionale concordante cu profilul și specializarea liceului urmat. O
astfel de concordanță este avantajoasa atât pentru individ, cât și pentru comunitatea socială .
Problema consilierii şcolare este una considerată de importanţă majoră în ţările dezvoltate,
preocupate de dezvoltarea tinerei generaţii. În această etapă istorică, în care rolul şcolii este
contestat – consilierea educaţională pare a fi răspunsul pentru multe dileme. Unii experţi
consideră că soluţia crizei şcolii ar sta într-o abordare proactivă a posibilelor probleme cu care
actualii elevi, viitorii absolvenţi, se pot confrunta peste câţiva ani. Sociologi, antropologi,
istorici, analişti economici, asistenţi sociali – sunt chemati sa facă echipă cu specialiştii în
consiliere şcolara. Elevul va fi beneficiarul unor programe echilibrate, de prevenire şi de
intervenţie a consilierilor şcolari.
2. Problemele psihologice în dezvoltarea orientării profesionale.
Orientarea şcolară şi profesională reprezintă ansamblul acţiunilor opţionale şi consultative
realizate prin modalităţi pedagogice, generale şi speciale, subordonate, din punctul de vedere al
conţinutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educaţiei, iar din perspectiva metodologică
activităţii de asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor,
proiectată la nivelul sistemului de învăţământ, în vederea unor opţiuni corecte şcolare şi
profesionale.
Consilierea carierei este un proces interpersonal cu scopul de a asista persoanele care
întâmpină probleme privind dezvoltarea carierei (indecise, performanţe în muncă, stres şi
adaptare la stres, integrarea nesatisfacţiei a rolurilor, preocupări legate de compatibilitatea dintre
persoană şi locul de muncă, etc.). consilierea carierei pota fi privită ca un tip de intervenţie
psihologică.

Scopul fundamental al consilierii este asigurarea unei funcţionări optime a individului sau
grupului, scop care se poate atinge prin împlinirea obiectivelor consilierii: promovarea sănătăţii
şi a stării de bine; dezvoltare personală; prevenţie.

Orientarea profesională este acea activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se
dezvolt şi să accepte o imagine completă despre sine, despre rolul său în societate; testarea
concepţiilor acesteia şi transformarea lor în conformitate cu realitatea înconjurătoare, astfel încât
acea persoană să obţină satisfacţii şi să desfăăoare o muncă benefică societăţii.
Consilierea şi orientarea nu presupune înlăturarea obastacolelor din calea unei
personalităţi în evoluţie, ci avertizarea individului că aceasta există, că majoritatea pot fi evitate
şi învăţrea lui cum să o facă. În această accepţiune, autoorientarea – ca proces de informare,
evaluare, educare şi formare profesională, cunoaştere progresivă a lumii muncii şi realităţilor
sociale, sensibilizarea inviduală pentru valori şi atitudini morale – rebuie avută în vedere
stimulta. Totodată, consilierea carierei este un proces educativ care prin monitorizarea unei
plurarităţi de dat, tinde către conturarea unui proiect personal coerent cu privire la carieră şi în
legătură cu realitatea socio-culturală şi economică.
3. Definiții termenii în contextul O.Ș.P:

 Profinformarea - reprezintă acțiunea de informare a adolescenților, elevilor și


tinerilor cu privire la meseriile și profesiile existente și accesibile pe piața muncii.
 Profghidarea- este procesul de orientare, îndrumare de către profesori, diriginți
și/sau psiholog pentru alegerea corectă dintre multiple profesii și meserii alternative pe
cea adecvată.
 Profconsultarea-

 Profconsilierea

4.Enumerați abilitățile, calitățile care sunt apriciate și valorizate pentru


succesul în cariera profesională.

Calitățile ce sunt apreciate și valorizate pentru succesul în cariera profesională sunt:

Ambiţie – cu toţii ne dorim să avem succes însă nu într-atât încât să facem mereu câte ceva
pentru a înainta cu un pas spre ceea ce ne dorim şi, mai ales, pentru a nu renunţa atunci când
situaţia devine dificilă.

Informare – cunoaşterea înseamnă putere, aşa că trebuie să fiţi la curent cu toate noutăţile din
domeniul vostru.

Răbdare – ocaziile şi rezultatele apar până la urmă, asta dacă nu aţi renunţat între timp!

Promptitudine – dacă vi se oferă un post pentru care credeţi că nu sunteţi pregătit, nu pierdeți
ocazia! Pregătirea se poate face şi pe parcurs.

Brand personal - felul în care arătaţi, vă îmbrăcaţi, vorbiţi, gesturile, fac parte din imaginea dvs.
Şi imaginea este ceea ce se vinde ! Aşa că îmbrăcaţi-vă şi purtaţi-vă pe măsura succesului pe
care vi-l doriţi.

Curajul - este necesar să-ți asumi riscuri.

Relaţii - este bine să aveţi contacte în toate locurile care vă interesează.

Umorul - să faceţi o glumă bună la momentul potrivit înseamnă să vă cunoaşteţi bine colegii.

Încrederea în sine – identificarea şi înţelegerea emoţiilor, conştientizarea unei emoţii care se


schimbă, înţelegerea consecinţelor unor comportamente în termeni de emoţii.

Autocontrolul - controlul impulsurilor, managementul furiei, mâniei, dorinţa de adevăr,


conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea, disciplina.

Motivaţia - stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor, optimism şi speranţă în faţa obstacolelor şi


eşecurilor, iniţiativă, dorinţa de a reuşi, perseverenţă, dăruire.

Empatia - disponibilitatea de a te pune „în pantofii diferitelor persoane cu care relaţionezi”,


cognitiv şi afectiv, de a manifesta grijă, atenţie şi respect, înţelegerea nevoilor şi perspectivelor
celorlalţi, înţelegerea diversităţii;
5. Marketing-ul personal.

Marketing-ul personal reprezintă ansamblul acţiunilor pe care individul le desfăşoară în


vederea realizării unor schimburi reciproc avantajoase pe piaţa muncii. Persoanele care ştiu cum
şi când să vină în întâmpinarea cererii de pe piaţa muncii au şanse mai mari de a dobândi
satisfacţii profesionale, de a-şi forma şi dezvolta o reală carieră.

Pentru a reuşi pe piaţa muncii sunt necesare anumite calităţi, pe care trebuie să ştii să le
„comercializezi” ca să atingi obiectivele stabilite. Acest concept se numeşte marketing personal
şi înseamnă pur şi simplu să-ţi asiguri vizibilitatea, să ştii cine eşti, să crezi că eşti cineva.

Nu degeaba se numeşte “piaţa muncii”. Este o piaţă ca oricare alta, în care există cumpărători şi
vânzători. Cei care vând timpul, puterea de muncă, expertiza lor sunt cei care caută un loc de
muncă. “A vinde” este văzut ca un lucru rău, uneori chiar josnic. Acesta este o mare greşeală
pentru că nimeni nu va vinde imaginea ta dacă tu nu o faci.

Imaginea pe care ţi-o creezi în mintea celor din jurul tău este capitalul tău cel mai
important. Niciodată în istoria omenirii nu a fost atât de important să ai o imagine bună şi
ceilalţi să te perceapă aşa cum vrei tu să te perceapă. Atenţie, nu înseamnă să ai o imagine bună
şi aptitudini foarte slabe. Clienţii, partenerii şi şefii tăi vor descoperi formele fără fond mai
devreme sau mai târziu şi te vor taxa scump pentru lipsa de integritate.

6. Networking.
Folosiţi-vă fără nici o reţinere de orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă
vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care
lucrează în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi fi surprinşi de câte punţi de legătură
veţi găsi.

Cheia succesului lucrului în reţea este ajutorul reciproc.

Abilitatea de a contacta oameni, de a le oferi informaţii și idei de afaceri, presupune identificarea


şi construirea relaţiilor personale şi profesionale cu scopul împărtăşirii experienţelor,
oportunităţilor şi resurselor materiale şi umane.

Networking-ul este perceput la scară largă drept o unealtă de business - unii oameni de afaceri îl
asociază mai degrabă cu un timp investit în afacere.

Majoritatea evenimentelor de business networking se desfășoară pe plan local, având


participanți din diverse industrii, deși se desfășoară și evenimente reprezentând o singură
industrie.

Având posibilitatea de a participa la întâlniri regulate, poți oferi și obține informații în mod
frecvent, poți monitoriza evoluția afacerilor și planurilor de viitor din întreaga regiune și
cunoscând toate aceste lucruri înainte de a deveni oficiale, networking-ul poate constitui un
avantaj foarte important în diferite circumstanțe.

Prin sistemul de relații creat poți de asemenea construi parteneriate, afaceri, precum și prietenii
autentice. Acest lucru de obicei constituie coloana vertebrală a unui număr foarte mare de relații
comerciale în viitor.
Contactele regionale facilitează de asemenea desfășurarea mai multor întâlniri informale, în afara
evenimentelor de networking, precum și construirea unor rețele mai mici ce pot servi anumitor
scopuri într-un anumit domeniu sau industrie, spre exemplu job hunting sau head hunting. În
aceste situații rețeaua de networking inițială poate juca pur și simplu rolul de context.

7. Anterprenoriat.

Antreprenoriatul înseamnă să fii întreprinzător, să porneşti o afacere, independenţă şi uneori,


chiar nesiguranţa locului de muncă.

Un antreprenor este un agent economic care adoptǎ un comportament activ și novator, care
acceptǎ deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi.

Caracteristici ale antreprenorilor:

• Determinare și perseverențǎ: dedicarea totalǎ cǎtre succes , depǎșesc obstacolele

• Dorința de a câștiga: văd șansele de câștig

• Cǎutarea feedback-ului: au dorința puternicǎ de a ști cât de bine și sunt dispuși sǎ învețe din
greșeli

• Rezolvarea problemelor persistente: nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în sine


și optimismul general îl fac sǎ vadǎ imposibilul ca pe ceva ce doar necesitǎ mai mult timp pentru
a fi rezolvat. Problemele simple îl plictisesc.

• Inițiativǎ și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane


independente, ei cautǎ și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal rǎspunzǎtori
pentru succesul sau eșecul întregii operațiuni.

• Orientare spre oportunitǎți: concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse,
structurǎ sau strategie. Când se hotǎrǎsc sǎ întreprindǎ o acțiune o fac într-un mod calculat,
încearcǎ sǎ facǎ totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig.

• Toleranțǎ pentru eșec: folosesc eșecul ca pe o experiențǎ din care pot învǎța ceva.

• Încredere în sine și optimism: îi fac și pe ceilalți sǎ-și menținǎ propriul optimism.

• Realizarea de viziuni: au o viziune sau concept despre ceea ce vor sǎ fie firma lor. (de
exemplu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa sǎ producǎ microcomputere ce
pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli pânǎ la oamenii de afaceri)

• Nivelul mare de energie: își dozeazǎ cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mǎnâncǎ,
ce beau, fac exerciții fizice și știu când sǎ se retragǎ pentru relaxare.

• Creativitatea și spiritul de inovație

• Independență

• Lucrul în echipǎ

• Abilitǎți manageriale

S-ar putea să vă placă și