Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Materie: Pediatrie
Să clarificăm o serie de termeni des vehiculaţi în jurul nostru şi uşor confundaţi, uneori
greşit utilizaţi şi anume:
1. O sursă de agent infecţios care poate fi omul sau un animal bolnav, un eliminator de
microbi fără a avea semne de boală.
2. O cale de transmitere de le sursă la alte persoane, cale ce poate fi directă, fie prin
intermediul aerului, apei, alimentului, a seringii şi a altui instrumentar medical şi
nemedical, obiecte diverse, de la partener sexual, de la mamă la făt etc.
3. Receptivitatea - cei la care prin diversele căi enumerate mai sus poate ajunge
agentul infecţios, să se răspândească, să ia amploare şi să cuprindă chiar întreg globul,
când vorbim de o pandemie ce poate apărea îndeosebi în gripă.
ELIMINAREA din organism se face prin cele mai diverse moduri: prin tuse, strănut,
vorbit când se elimină secreţii nazofaringiene responsabile de boli ce se transmit pe
calea aerului, prin scaun, vomă pentru bolile ce se transmit pe cale fecal-orală (pe cale
digestivă prin înghiţire) prin piele, secreţii diverse din plăgi, prin secreţii genitale, prin
urină, sânge etc.
Oricare din bolile infecţioase evoluează sub influenţa mediului extern, este în relaţie cu
regiunea geografică, cu profesiunea persoanei, cu rezistenţa organismului.
Cum reuşim să creştem rezistenţa organismului?
Pentru o serie de boli infecţioase care au o evoluţie severă, lasă sechele invalidante
sau dau complicaţii, există o armă de luptă şi anume vaccinul. Acesta realizează ceea
ce organismul câştigă şi prin trecerea prin boală. Şi anume formarea de anticorpi, care
distrug sau neutralizează un microb sau virus cu care organismul poate veni în contact
ulterior. Ei sunt specifici fiecărei boli.
Calculele de specialitate au demonstrat câştigul enorm pentru populaţie mai ales pentru
acele grupuri expuse mai mult la îmbolnăvire pe care îl are investiţia pentru vaccinări
comparativ cu suferinţa, cheltuielile de îngrijire, de concedii medicale şi ce este mai trist,
pierderile de vieţi omeneşti.
Orice mutare de la domiciliul stabil impune ca în mod civilizat, familia să solicite fişa şi
evidenţa vaccinărilor de la dispensarul de unde pleacă pentru a le prezenta
dispensarului noului domiciliu.
Să încercăm să clarificăm cum stă în puterea noastră să prevenim boli infecţioase fată
de care încă nu există produse vaccinale sau nu există încă pe meleagurile noastre.
I. Bolile aerogene sunt cele care se transmit pe calea aerului şi au ca poartă de intrare
nasul, faringele şi aparatul respirator.
Cele mai cunoscute din această grupă sunt: scarlatina, rujeola (cori sau pojar), rubeola,
varicela (vărsat de vânt), tusea convulsivă (tuse măgărească), oreionul, gripa, difteria,
meningitele, encefalitele, pneumoniile, tuberculoza.
Ce anume ne poate atrage atenţia asupra unei posibile îmbolnăviri din cele enumerate
mai sus? Existenţa de cazuri în anturaj, în colectivitate, o stare generală modificată cu
câteva zile înaintea debutului bolii când apar şi semne distinctive care orientează
diagnosticul, uneori febră. Să exemplificăm:
- o erupţie pe pielea feţei care se extinde apoi, un aspect de faţă plânsă ne face să ne
gândim la pojar;
- erupţie cu vezicule cu lichid ne orientează spre varicelă;
- erupţie care cedează în scurt timp şi prezenţa ganglionilor, spre rubeolă;
- durere mare la nivelul cefei, durere de cap, vărsături, fotofobie (se fereşte de lumină)
ne orientează spre meningită;
- stare generală deosebită, gravă, cu durere în tot corpul ca după o bătaie, tuse iritativă,
existenţa altor cazuri cu care am avut contact în urmă cu 1- 3 zile ne orientează spre
gripă;
- afectarea glandelor salivare în principal parotida (în spatele mandibulei), spre oreion;
- o stare subfebrilă prelungită (între 37o şi 38o C),transpiraţii, oboseală, tuse iritativă
apoi productivă, uneori cu sânge ne face să suspectăm o tuberculoză.
Sunt doar câteva exemple. Dacă am descrie fiecare boală, am transforma materialul în
carte de specialitate.
II. Infecţiile digestive. Cele mai frecvente sunt: diareele infecţioase, toxiinfecţiile
alimentare, dizenteria, hepatitele virale şi o serie de boli ce se pot înregistra sporadic
sau în mici focare cu sursă de infecţie de import (poliomielita, febra tifoidă, holera etc.)
În ţările civilizate numărul de cazuri pentru boli cu transmitere fecal-orală este mult
scăzut faţă de ţări mai puţin civilizate printre care ne numărăm şi noi.
Există zece reguli elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pe care dacă le-am
respecta am realiza scăderea riscului de îmbolnăviri digestive:
1. Alegeţi alimente care au fost supuse unui tratament pentru a le face inofensive:
cumpăraţi întotdeauna lapte pasteurizat şi nu crud, carne proaspătă sau congelată,
spălaţi cu multă atenţie alimentele ce se consumă crude, precum fructele şi legumele.
2. Gătiţi bine alimentele: supuneţi-le unei temperaturi de cel puţin 700 C care să
pătrundă în toate părţile alimentului, cu rolul de a distruge toţi germenii patogeni.
3. Consumaţi alimentele imediat după ce au fost gătite: păstrarea la temperatura
ambientală permite înmulţirea microbilor în alimentul gătit.
4. Conservaţi cu grijă alimentele gătite: alimentul preparat pentru mai mult timp sau
păstrarea a ceea ce rămâne de la o masă se face la temperaturi joase sau la
temperaturi ridicate (cel puţin 600C).
5. Încălziţi bine alimentele gătite: temperatura de 700C trebuie atinsă în toată masa
alimentului.
7. Spălaţi des mâinile: înainte de a începe să gătiţi, după fiecare întrerupere, dacă aţi
schimbat copilul, dacă aţi folosit toaleta, dacă aţi atins animale domestice: câini, pisici,
păsări; protejaţi orice rană a mâinilor cu un pansament.
9. Protejaţi alimentele de insecte, rozătoare şi alte animale: cea mai bună protecţie este
păstrarea alimentelor în recipiente închise.
10. Utilizaţi apa de la robinet; folosiţi numai surse de apă avizate; fierbeţi apa atunci
când există dubii privind calitatea ei şi fiţi deosebit de vigilenţi când este vorba de apa
pe care o folosiţi la pregătirea alimentelor pentru nou-născuţi.
Avem dreptul la o servire într-un pahar curat şi dezinfectat, la tacâm curat, la amabilitate
în momentul când cerem amănunte despre un produs. Să ne apărăm acest drept, să nu
ne lăsăm agresaţi în nici o unitate care comercializează sau prepară alimente de unde
porneşte un risc major de îmbolnăvire pentru individ, pentru familie, pentru colectivitate
umană. Există organisme şi instituţii unde vă puteţi adresa pentru un sfat, eventual o
reclamaţie: inspectoratele de sănătate publică, direcţiile sanitar-veterinare, oficiile
pentru protecţia consumatorilor.
Orice tulburare de tranzit (diareea) care duce la alterarea stării generale (cefalee,
ameţeli datorate scăderii tensiunii arteriale), febră, greţuri, vărsături şi prezenţa în scaun
de sânge, puroi, mucus trebuie să reprezinte un semnal de alarmă şi să vă determine
să consultaţi un medic din secţii de pediatrie pentru copii foarte mici sau spitale de boli
infecţioase. Recomandările de regim, tratament, modalităţi de hidratare trebuie
respectate şi trebuie să renunţăm la automedicaţie cu antibiotice şi chimioterapice.
Oricât de incomodă ar fi remarca, trebuie spus că suntem o naţiune care nu are un cult
pentru curăţenie, pentru grupuri sanitare salubre nici în gospodăriile individuale nici în
cele publice.
Boli ca şi holera sau febra tifoidă se înregistrează în cea mai mare parte ca şi cazuri de
import sau de mare indiferenţă faţă de propria sănătate. Un caz de holeră s-a
diagnosticat unei persoane care lucrând la câmp şi fiind prea obosită să-şi aducă apă
de la un izvor de apă potabilă a folosit apă de irigaţie, apă ce venea direct dintr-un râu
şi în care s-a găsit inclusiv microbul care determină holera.Un episod de febră tifoidă s-
a înregistrat într-o comună, primul caz fiind un cetăţean care a călătorit în mai multe ţări
şi a folosit apă pentru spălat vesela apa de râu.
În afara acestui risc profesional pot apărea cazuri şi la persoane din afara acestei
categorii, ca de exemplu: oricine se poate îmbolnăvi de leptospiroză dacă vine în
contact cu o leziune tegumentară, cu un obiect sau o zonă în care şobolanii au eliminat
prin urină leptospira; orice persoană agresată de un animal cu semne vădite de turbare
poate face boala dacă nu se adresează în cel mai scurt timp serviciului antirabic din
spitalele de boli infecţioase unde va fi supusă profilaxiei cu vaccin antirabic sau numai
la tratament antibiotic după analizarea modului de agresiune; orice plagă, rănire în
activitatea gospodărească-profesională sau în urma unui accident impune o schemă
individuală de vaccinare antitetanică, altfel existând riscul de a plăti cu viaţa.
Un subiect aparte îl constituie infecţia HIV SIDA şi hepatita virală B; au aceleaşi surse
de infecţie: omul bolnav şi purtătorul de agent infecţios. Au aceleaşi căi şi mecanisme
de transmitere: calea sexuală, sângele şi derivatele de sânge, instrumentar contaminat
cu sânge şi nesterilizat, contact cu secreţiile bolnavului, manopere sângerânde
nemedicale (tatuaje, perforări ale lobului urechii, manichiură, pedichiură, bărbierit) în
condiţiile în care aceste obiecte gen foarfece, lamă de ras etc. nu se individualizează şi
pot contamina de la o persoană posibil infectată la o persoană sănătoasă.
După perioade variabile de la momentul infectant pot apărea manifestări clinice de mai
mică sau mai mare amploare şi ulterior, prin examene de laborator, se pun în evidenţă
anticorpi specifici pentru HIV şi pentru diversele structuri ale virusului hepatic B. Uneori
cu totul întâmplător putem afla că avem aceşti anticorpi şi facem un efort, privind în
urmă care ar fi putut să fie momentul infectant în viaţa noastră. Pentru hepatita B un
procent relativ mic din cazuri pot trece în cazuri cronice, în ciroză sau în cancer. În
perioada actuală vaccinul Engerix B are darul să prevină aceste cronicizări şi în
principal cancerul hepatic.
Pentru infecţia HIV-SIDA nu există încă pe plan mondial o armă de luptă eficientă
demonstrată în timp cum ar fi vaccinul. De aceea faţă de această boală cumplită cu
evoluţie spre sfârşit letal în câteva luni sau ani de la debutul bolii, există la îndemâna
noastră mijloace de prevenţie: comportamentul sexual responsabil, fidelitatea în
căsnicie, refuzul oricărei manopere medicale cu instrumentar nesterilizat, evitarea
relaţiilor sexuale aberante (homosexualitate), individualizarea obiectelor de toaletă.
Oare pentru a câta oară ne este dat să readucem în atenţie sloganul: "Este mai uşor să
previi decât să tratezi?
Este adevărat şi stă la îndemâna noastră să o facem cu condiţia să fim mai atenţi la
anumite gesturi, să nu minimalizăm riscurile, să fim conştienţi tot timpul de existenţa
acestei lumi vii nevăzute, atât de agresivă faţă de care antibioticele şi chimioterapicele
nu îşi au întotdeauna eficienţa sperată. Microorganismele se adaptează, se luptă să
supravieţuiască, se transformă, dau teme de cercetare specialiştilor în domeniu pentru
găsirea altor arme de luptă.