s.l.dr.ing.

Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Termografierea cu radiatie in infrarosu

1 Scopul lucrarii:
Termografierea cu radiatii in infrarosu este o tehnica de vizualizare a distributiei
temperaturilor lasuprafata corpurilor si de masurare a valorilor acestor temperaturi in orice punct
alimaginii.
Termografierea cu radiatie in infrarosu este o tehnica ce permite obtinerea, cu ajutorul
uneiaparaturi adecvate, a imaginii termice a unei scene termice observate intr-un
domeniu spectral din infrarosu.

Scopul lucrarii consta in evidentierea defectelor si a starii cladirilor in scopulconceperii de

masuri privind mentenanta,restaurarea si conservarea acestora,cat si aplicareacorecta si
specializata a unor sisteme de management operational care sa asigure in finalconservarea cat
mai indelungata a cladirilor.

2 Descrierea teoretică a metodei:

2.1 Domeniul de aplicare:
Termografierea in infrarosu consta, in principi, in detectarea de la distant a radiatiei emise
de un produs supus examinarii si tranformarea in formatiilor obtinute intr-o imagine vizibila pe
care se poate pune in evident eventualele discontinuitai din produs.
Dintre principalele domenii de aplicare a examinarii se pot enumera:

 in domeniul militar, fotografierea in infrarosu a imaginiilor pe timp de noapte:

motoare, constructii subterane, etc
 in domneniul medical, pt detectarea zonelor in care profileaza celulele canceroase
 in constructii: pentru dectectarea deteriorarilor existente in acoperisuri, ferestre,
usi sau suprafete de caldiri, pe unde au loc pierderi de caldura
 in instalatii pentru trasportul fluidelor calde, pe locuri unde se produc pierderi de
caldura
 in industria chimica, pentru supravegherea functionarii unor cazane si recipient
unde au avut loc reactii exoterme
 pentru controlul instalatiilor electrotehnice pt transport si transofmare a curentului
electric
 in constructia de masini, pentru supravegherea modului de functionare a unor
organe de masini aflate in miscare
 in tehnica nuclear, pentru supravegherea si diagnosticarea disfunctiilor
 in verificarea calitatii materialelor in industria electronicasi in industria energetic
 in monitorizarea proceselor tehnologice a materialelor compuse, prin
supravegherea si controlul proceselor.

2.2 Istoric;
Evolutia termografierii a fost dependent pe de o pate de cunoasterea undelor
electromagnetice si a legilor care le guverneaza, iar pe de alta parte de dezvoltarea tehnicilor de
realizare a sensorilor capabili sa detecteze radiatia termica sis a ofere semnalele electrice sau
vizuale convenabile din punct de vedere al posibiltatilor de interpretare si masurare. De
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

asemenea, istoria termografierii se impleteste si cu cea a descoperiilor si inventiilor din domeniul

electricitatii si caldurii, ca si din cel al opticii. Pana in 1800, momentul de referinta sic el de
inecput in ceea ce priveste termografierea in infrarsou, foarte multi cercetatori au fost preocupati
de aflarea si descrierea fenomenelor electice, termice si optice. Fiind aproape de spectrul vizibil,
radiatiain infrarosu se supune legilor de propagare a luminii, astfel ca evolutia istorica a
cunoasterii in acest domeniu ester strans legata de cunoasterea luminii, a mecanismellor vederii
si a opticii in genera.

 1800, Hershel descopera radiatia infrarosie

 1864 Maxwell stabileste legile fundamentale ale electromagenticii
 1900 Plank punele bazele fizicii cuantice
 1929 se fabrica primele detectoare de radiatii infrarosii
 1960 incepe fabricarea radiometrelor in infrarosu pentru aplicatii militare
 1965 incepe fabricarea camerelor radiomerice pentru aplicatii civile
O imbunatatire remarcabila a performatelor camerelor folosite in termigrafiere se datoreaza
evolutiei microelectronicii, care a consus la o micsorare substantial a gerutatii si volumului.
Realizarea calucaltaorelor performante a permis o prelucare mai rapida si mai usora a fluxuli
relative amre de informatii furnizate de camera.
Principalele moment importante in domeniul termigrafieriisunt prezente mai jos:
 1998 primele detectoare cu microbolometre , de racier
 1994 apartia primelor detectoare matriciale, multielement
 1960 aparitai detectoarelor din HgCdTe, pentru 8…12μm
 1940 apartia detectoarelor din InSb pentru banda3…5μm
 1930 fabricarea detectoarelor din PbS pentru domeniul 1…3 μm
 1929 fabricarea primelor detectoare de timp gama pana la 1.2 μm
 1830 fabricarea primelor detecoare de radiatii infrarosie- thermopile
 1800 descoperirea radiatiei infrarostii de catre Herschel

3 Principiul metodei:
3.1 Radiația în infrarosu;
Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunțat, situate
în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice.

Infrarosul este o zona a spectrului electromagnetic care se regaseste in intregul Univers. Un foc de
tabara ,la fel ca si soarele emite radiatii infrarosii de lungimi de unda mari.
In mod eronat se confunda uneori radiatiile infrarosii cu lumina ultravioleta care poate cauza arsuri sau
cancer al pielii.
Undele electromagnetice se impart in mai multe segmente. Lumina vizibila este impartita in colori
diferite ( rosu, galben, verde, albastru ). Zona infrarosie este impartita in 3 segmente, Infrarosu A,B si C
Fiecare litera corespunde unei anumite zone de lungimi de unda , cu aplicatii speciale in industrie,
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

agricultura si sanatate umana si animala. Majoritatea surselor obisnuite de infrarosu emit in zona
secventelor apropiate (700-1400 Nm) sau scurte (1400-3000 Nm). Aici emisunea reala este instabila si
sursele de radiatii lucreaza la o temperarura interna de mai multe mii de grade C (2000° C la lampile
obisnuite de infrarosu).
Radiatia este perceputa numai in apropierea lampilor (30- 90 cm) si apare de culoare rosu inchis in
spectrul vizibil.
Din punct de vedere teoretic, in afara de soare, la nivelul suprafetei planetare radiatiile mai pot emite
orce aglomerare de elemente de material a carei temperature este mai mare de zero absout.
In realitate vor emite radiatii numai acele corpuri care au fost iradiate anterior de radiatii infrarosii
solaresi a carei temperatura depaseste temperatura admosferei ambiante, iar cele care nu au aceasta
temperatura vor absorbi radiatii infrarosii.

Caracterizarea pe scurt a radiatiilor in infrarosu:

 radiațiile infraroșii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de zero
absolut ( -273,15 grade Celsius).
 lungimea lor de undă depinde de temperatura emițătorului .
 energia emisă este proporțională cu frecvența radiației corespunzătoare și aceasta este
invers proporțională cu lungimea de undă.
 de la Soare primim radiații vizibile și invizibile care ajung pe pământ după ce străbat
atmosfera terestră.
 radițiile invizibile, infraroșii și ultraviolete, nu produc senzația de lumină asupra ochiului
uman dar pot fi puse în evidență prin alte efecte pe care le au.
 radiația infraroșie există in mod natural insă nu este vizibilă ochiului uman, in cazul
pacienților investigați ea fiind emisă chiar de catre căldura corpului pacientului.

Razele infrarosii in functie de lungimea lor de unda se impart in 3 subdiviziuni :

IR-A (unde scurte 0,75 - 1,4 µm) contine cea mai mare parte a energiei, prin urmare poate sa
patrunda pana la nivelul subcutanat;
IR-B (unde medii 1,4 - 3,0 µm) patrunde pana la nivelul dermei;
IR-C (unde lungi 3,0 - 1000,0 µm) poate sa patrunda doar pana la nivelul epidermei;

Primele doua categorii sunt exploatate mai ales in domenii medicale sub stricta supraveghere. De
aceea, in calitate de sursa de infrarosii poate servi orice corp, inclusiv si cel omenesc.
O particularitate a razelor infrarosii este aceea, ca orice corp, inclusiv si organismul uman, nu
numai absoarbe sau reflecta iradierea, ci este si o sursa a acestora. Actiunea asupra corpului in
omenesc este conditionata de efectul termic. Cresterea temperaturii rezultatul absorbtiei razelor
infrarosii de catre tesuturi duce la reactii cu caracter: local (hiperemia, marirea permeabilitatii
vaselor) si general (intensificarea metabolismului, termoreglarea, etc.). Caldura infrarosie,
invizibila pentru ochiul uman, patrunde in tesuturi la adancime de 3-7 cm.

3.2 Emisivitatea corpurilor;

Prin emisivitatea unei suprafete se defineste raportul dintre radiatia emisa de o suprafata
oarecare si radiatia emisa de un corp negru aflat la ceeasi temperature si avand aceeasi suprafata.
Emisivitatea notate in general cu Ɛ este deci un coefficient cuprins in intervalul [0,1], care arata care
arata cat de aproape se situeeaza o suprafata oarecare fata de un corp negru pentru care Ɛ=1.

In cazul unei suprafete reale, emisivitatea nu este constanta, ci variaza o data cu:

 Temperature
 lungimea de unda
 directia radiatiei emise
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

 natura materialului
 starea suprafetei

Emisivitatea pentru o anumita lungine de und λ, se notaeaza cu Ɛ𝜆 si se numeste emisivitate spectral, iar
cea dupa o anumita directive paorta denimirea de emisiviate directional si se notaeaz cu Ɛ𝑎 α fiind
unghiul dintre directia radiatiei si normal de suprafata. Emisiviatae unei suprafete, conisderata ca o
medie pe toate directiile se numeste emisiviatate sferica( deorece radiatia emisa poate fi incadrata intr-
o sfera), iar emisitatea sferica medie pentru toate lungimile de unda este emisivitatea totala, Ɛ𝜆 sau, mai
simplu Ɛ.

Corpul negru:

 notiunea de corp negru a fost propusa si decsrisa im1860, e catre Kirchhoff si reprezinta un
radiator ideal(radiatia termica este maxima pentru temperatura data)
Aste corpuri absorb integral radiatia incidenta. In teoria corpului negu se considera ca cesta se afla intr-
un echilibru termic complet, ceea ce inseamna ca se afla o temperature constanta. Asadar, corpul negru
se coporta ca o capcana pentru radiatii, fiind complet absorbant si emitand radiatii in toate directile in
mod uniform.
Existent corpurilor negre in laboraturul de incercari termice este nevesara la masuratorile care se fac in
infrarosu, deorece ele sunt folosite ca surse de referinta, in special in etalonarea aparaturii utilizate in
termografiere.
Conceptul de corp negru sta la baza studierii transferului energiei radiante. Este folosit ca element de
referinta cu care se ot comapra corpurile reale.
Corpul negru emite maximimum posibil de energie radiant, fiind asadar o referinta utila de evaluare,
prin comparative, a emisiei corpurilor reale.

3.3 Tipuri de detectoare ale radiației IR (principiile fizice ale detectoarelor de radiație IR);

3.4 Termografierea in infraraosu:

3.4.1 Definitia termografierii;

Termografierea in infarosu este o tehnica ce emite obtinerea, cu ajutorul unei aparaturi

adecvate, a imaginii tremice a unei scene termice observate intr-un domeniu spectral din
infrarsou. Termografierea in infrarosu conta, in principiu, in detectarea de la distant a radiatie
emis de un produs supsu examinarii si tranformarii informatilor obtinute intr-o imagine vizibila
pe care se pot pune in evident eventualele discontinuitati din produs.

3.4.2 Schema de principiu (explicatii);

In figura de mai jos (Fig.1) este prezentata schema de principiu a controlului termografic
prin teledetectie in infrarousu. Materialul supus examinarii este in miscare rectilinie, astefl in
diferite zone ale acestuia trec succesiv prin fata sursei de caldura, si apoi prin fata detectorului de
radiatie termica. Cadura furnizata de dispozitivul de incalzire patrunde in materialul examinat si
se distribuie cu un grad de uniformitate dependent de omogenitatea materialului.
Se poate deduce existent imperfectiunilor din material, care au produs perturbatii de distribuitie a
fluxului termic.scurt de timp, asemanator bitzilor flolsite in termografiere. Astel, podus examinat
primeste energie sub forma de fotorafiere. Durata impulsurilor sete de ordinal sutimilor sau
miilor de scunda
In conrolul nedestructiv, cel mai folosit system de termografiere includw o sursa de
radiatie infrarosie, de regula dubla, care emite caldura intr-un interval
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Fig.1 Schema de principiu a controlului termografic prin teledetectie in infrarosu cu o sursa

liniara de caldura

3.4.3 Formarea si afisarea imaginii campului observat (ce tip de ccodare a imaginii foloseste
camera, tipul de software utilizat la prelucrarea primara, tipul de format a fișierului de
ieșire: jpeg, tiff, bmp, png etc
3.4.4 Termografierea in infrarosu in ingineria mecanica (teorie, exemple de aplicatii);
3.4.5 Sensibilitatea metodei de control nedistructiv cu radiatie IR;
3.4.6 Echipamente utilizate la termografierea in IR - tipuri de camere de termografiere
3.4.7 Standarde utilizate in termografierea IR;
3.4.8 Limitarile metodei de control nedistructiv cu radiatie IR;

4 Modul de lucru
4.1 Inregistrarea imaginilor in infrarosu - precizarea tipului de echipament cu care s-a
lucrat, a conditiilor in care s-a facut masurarea, a factorilor de mediu care pot influenta
rezultatele, etapele inregistrarii etc);
4.2 Prelucrarea imaginilor in infrarosu cu ajutorul unor functii specifice Matlab (scopul
pentru care se aplica prelucrarea imaginii, prezentarea functiilor matlab care ajuta la
prelucrarea imaginii, prezentarea imaginlor brute si prelucrate cu fiecare functie Matlab
specificata etc);
4.2.1 Prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora (se vor prezenta in paralel imaginile
in IR prelucrate si cele in spectrul vizibil - inregistrate cu aparatul foto; conditiile de
mediu de inregistrare specifice; modul de identificare/codare a imaginilor; prezentarea
problemelor identificate si explicarea acestora etc);

5 Concluzii