TUNELURI ŞI METROPOLITANE

I. Introducere
1. Definiţie
Tunelul este o construcţie subterană, destinată să asigure continuitatea unei
căi de comunicaţie în condiţiile în care traseul trece pe sub nivelul terenului,
prin straturile de roci şi pământuri din porţiunea superficială a litosferei.

TUNEL

hd
Fig. 1
Dezvoltarea căilor de comunicaţii, mai ales a căilor ferate a generat dezvoltarea construcţiei de
tuneluri.
hd > hdcr ( pentru o rocă dată) TUNEL
De la ce adâncime de debleu se trece la execuţia tunelului rezultă dintr-un calcul tehnico-economic:
Cd = cost debleu
CT = cost tunel
Cd  CT  hdcr
Cd > CT  TUNEL
Exista si alte elemente tehnice care pot decide executia tunelurilor.
2. Elementele unui tunel
Intersecţia obţinută cu un plan perpendicular pe axul tunelului, relevă
elementele care alcătuiesc secţiunea transversală a unui tunel (fig.2)

1
 Fig 2
Căptuşeala sau structura de rezistenta este destinată să preia încărcările date de masiv, fără
deformaţii menţinând secţiunea liberă a tunelului.
Fundaţiile căptuşelii constitue elementul ce transmite la terenul de fundaţie încărcările şi
împingerile preluate de căptuşeală sub presiunea masivului muntos.
Zidurile drepte (piciore drepte) sunt partea căptuşelii cuprinsă între patrea superioară a fundaţiilor
şi naşterea bolţii.
Bolta alcătuieşte partea superioară a căptuşelii şi este cuprinsă între planurile naşterilor şi cheia
bolţii.
Radierul alcătuieşte partea inferioară a căptuşelii şi este cuprins între cele două fundaţii ale
zidurilor drepte.
Prin construcţia sub formă de boltă interioară, ea asigură preluarea presiunilor de jos în sus,
precum si menţinerea distanţei dintre fundaţiile zidurilor drepte.
Secţiunea liberă interioară constitue secţiunea utilă şi este denumită gabaritul tunelului.
Gabaritul poate fi :
 de construcţie – adica conturul transversal limită în plan vertical perpendicular pe axa tunelului
al secţiunii libere interioare.
 de circulaţie - adica conturul transversal limită în planul vertical perpendicular pe axa căii, în
interiorul căruia in afară de mijlocele de transport nu trebuie să intre nici o parte a construcţiei
sau a instalaţiilor fixe ale tunelului.

3. Clasificarea tunelurilor
a). După scopul (funcţiunea)
 tuneluri pentru căi ferate
 tuneluri rutiere
 tuneluri în oraşe (metrouri)
 tuneluri apeduct
 tuneluri pentru navigaţie
 tuneluri hidrotehnice
b). După locul
 tuneluri în munte
 tuneluri urbane (metrouri)
 tuneluri pe fundul apelor
c). După forma axei
 în plan orizontal - aliniament
- curbă
 în plan vertical (profil longitudinal) - palier
- în declivitate
d). După forma căptuşelii
 clopot
 potcoavă
 ovoidal
 circular
e). După modul de execuţie
 în subteran

2
 în tranşee deschisă.
II. Determinarea presiunii rocilor
1. Generalităţi
În interiorul maselor de roci din scoarţă, echilibrul este asigurat ca urmare a trei categorii de forţe:
 forţe gravitaţionale
 forţe endogene, de natură tectonică
 forţe endogene, generate de atracţia corpurilor extraterestre.

MASIV ÎN ECHILIBRU

ECHILIBRUL MASIVULUI PERTURBAT

Fig. 3
Executarea excavaţiilor subterane, produce perturbarea stării de tensiune preexistente, ducând la
apariţia unor tensiuni ce pot depăşi limita de elasticitate, producând apariţia zonelor plastice. Ca
urmare, zonele cu tensiuni mai mari se deplasează spre interiorul masivului, rezultând în jurul
excavaţiei tensiuni mai mici ce pot provoca afânarea rocii, formând zona lui Trompeter (fig.4):

Fig. 4

Examinând cazul unei galerii orizontale, cu secţiunea circulară, excavată într-un semispaţiu
continuu, omogen, izotrop, elastic şi liniar deformabil atunci când 10 şi  02 sunt eforturile unitare
principale, în situaţia iniţială naturală, KIRSCH utilizează funcţia biarmonică Airy de forma:
E
  A ln   B 2  (C 2  D 4   F ) cos  (1)
2

M(,)
 

2


2

3
 1  1  2
    2 2
   
2
  (2)
 2
 1 
   (  )
   
A 6E 4F
  2
 2B  cos 2[  4
  2C  8]
  2
1 1
  A 2
 cos 2[ 2C  12D 2  6E ]  2B (3)
 4
3E F
   2 sin 2[C  3D 2  4
 ]
 2
 condiţii la limită
(  )  (   )  10   02
10   02 (4)
(   )   sin 2
2
(   )  r  0
r (5)
(   )  r  0
r
Notăm    , dacă r      1
Cu aceste notaţii:
1 0 1
  ( 1   20 )(1   2 )  ( 10   20 )(1  3 4  4 2 ) cos 2
2 2
1 0 1
   ( 1   20 )(1   2 )  ( 10   20 )(1  3 4 ) cos 2 (6)
2 2
1 0
   ( 1   20 )(1  3 4  2 2 ) sin 2
2
presiunea litostatică p    h
1
constanta lui Poisson  

r
La distanţa suficient de mare de la marginea galeriei   0
p
r  [m  (m  2) cos 2]
2(m  1)
p
t  [m  (m  2) cos 2] (7)
2(m  1)
p m2
 sin 2
2 m 1
Se observă că eforturile unitare în masivul din jurul excavaţiei nu depind de caracteristicile mediului
ci de starea naturală de deformaţii şi de mărimea razei excavaţiei.
Pentru m=5 şi   r
Eforturile unitare maxime de compresiune  max  2.75p se găsesc la pereţi în timp ce la tavan
eforturile unitare de întindere au valoarea   0.25p.
2. Estimarea presiunii verticale a rocii. Metode pratice de evaluare a incarcarilor

4
Metodele de estimare a presiunilor verticale sunt grupate în trei grupe:
2.1. Metode care ţin seama de grosimea straturilor de roci deasupra tunelurilor

2.1. a. Metoda Terzaghi

Initial teoria lui Terzaghi a fost stabilita pentru (pamanturi) roci necoezive insa ea poate fi extinsa si
pentru roci coezive.
Schema de calcul:

Fig. 6
Terzaghi a stabilit presiunea ce se exercită asupra unei căptuşeli de tunel pe baza observaţiilor
rezultate în urma unor experienţe cu nisip.

B  b  2mtg (45   )
2 , K =(1,…1.5) – relaţie experimentală
 h  K  v
  c    tg  c   h  tg  c  K   v  tg
Ecuaţia de echilibru (echilibrul elementului de grosime dz si de latime B):
B    dz  B   v  B( v  d v )  2  dz (1)
1
B    dz  B   v  B   v  B  d v  2(c  K   v  tg )dz 
dz
d v 1
B  B    2c  2 K   v  tg 
dz B
d v 2c 2 K  tg
    v (2)
dz B B

condiţiile la limită: z=0 ,  v  q

Soluţia ecuaţiei diferenţiale (2):

5
 2C
B (  )  2 Kz  2 Kz
v  B (1  e B tg )  q  e B tg (3)
2 Ktg
În cazul rocilor necoezive C=0 şi fără suprasarcină q=0:
2 Kz
B  tg
v  (1  e B ) (4)
2 Ktg
2 Ktg
B  z
v  [1  e B ]
2 Ktg

 v  [1  e z ]

daca z=H   v  p v
2 KH
B  tg
pv  (1  e B ) presiunea verticală pe căptuşeală (5)
2 Ktg
În cazul în care tunelul este amplasat la o adăncime H>2.5B TERZAGHI consideră că tasarea
straturilor situate sub această adâncime, nu influenţează starea de tensiune din straturile
superioare, prin urmare se distinge o înălţime H2, în care se manifestă efectul de boltă:

Fig. 2
2 KH 2 2 KH 2
 B tg tg
pv  (1  e B
)    H1  e B
(6)
2 Ktg
1
Daca H2 devine mai mare ca H termenul al doilea se poate neglija.
5
 B
La adancimi mari Pmax  2 Ktg
Când H 2  4H1(H2  10B ) termenul exponenţial tinde către zero, iar presiunea se poate calcula
cu expresia:

6
  B
pv  (7)
2 Ktg
În general teoria lui Terzaghi, dă rezultate suficient de precise în cazul rocilor necoezive, pentru
adâncimi de amplasare H  2,5B.

2.1.b. Teoria lui Suquet

Schema de calcul:

b b 
,   45  
2 2 2
Fig. 3
Teoria lui Suquet aplicabilă pentru metropolitane executate în apropierea suprafeţei terenului se
bazează pe observaţiile efectuate la construcţiile metroului din Paris.
Deasupra excavaţiei se formează o boltă de pământ ce preia o parte din greutatea coloanei de
pământ, de deasupra căptuşelii.
Diferenţa determină apariţia asupra căptuşelii a unei presiuni considerate uniform distribuită.
b m
(h  ) 2
2 2 3  (h  m) ] (8)
p [
h tg 2
Pentru cazul când h are valori mari atunci înălţimea m a calotei se poate neglija:
b h b
p  2 [  ]  [  h] (9)
2tg 2 tg
2.1.c. Teoria lui Eszto

7
  

htg

ctg 2
x y
H
dG
dp 
B1
H
p   dp
0
2ctg H  tg 2b
p  [ln  ln ]
2b  ctg 2 2b H  tg
(1  )
H

2.2. Metode care nu ţin seama de influenţa adâncimii de amplasare a tunelurilor

2.2.a. Metoda lui Protodiakonov

Bazat pe o serie de date practice Protodiakonov a ajuns la concluzia că deasupra tavanului

excavaţiei se formează o boltă a cărei formă îi asigură echilibrul numai prin eforturi de
compresiune, fără momente încovoietoare sub acţiunea presiunii geologice.
Bolta care apasă asupra galeriei se numeşte „boltă de năruire” (”boltă de prăbuşire”).

8
 volum ce
incarca
galeria

Fig.1
Bolta de prăbuşire care acţionează asupra galeriei se consideră că s-a
desprins de restul masivului, masivul rămânând în echilibru în jurul unui gol
de forma bolţii de echilibru.

deplasare
infinitezimala

Fig. 2
Dacă acest gol rămâne în echilibru (fără să se prăbuşească) înseamnă că greutatea care apasă
asupra galeriei este egală cu greutatea bolţii de prăbuşire (G).
Pentru a calcula valoarea lui G trebuie să cunoaştem:
 ecuaţia conturului bolţii de prăbuşire
 înălţimea bolţii de prăbuşire (h)
Dacă roca se menţine în echilibru cu golul în el înseamnă că conturul acestei bolţi este o curbă de
coincidenţă deci în orice secţiune a bolţii M=0.
Se consideră o boltă cu trei articulaţii:
Shema de calcul:

9
 

Fig. 3
Definirea coeficientului de duritate al rocilor:
r tg  C
fr  
 
  unghi de frecare interioară
C – coeziunea
p –presiunea uniform repartizată dată de coloana de pământ până la suprafaţă pe lăţimea b
b  H 1 
p  H 
b
  presiune orizontală uniform distribuită
A  M ( x )  0
x x2
Ty  px  Ty  p 0
2 2
x2
Ty  p - ecuaţia bolţii de presiune (10)
2

h b
M 0  0  V  b  T '  h   h   p b  0
2 2
V  p b
T '  V  fr  p b  fr
h2 b2
p  b2  p  b  fr  h    p  0
2 2
b2 h 2
p  p  b  h  fr    0 
2 2
h2 b2
  p   p b  h  fr
2 2
2 b2 pb 2 2 pbf r
 2
( p  pbhf r )  2 
h 2 h h
10
 pb 2 2 pbf r
 
h2 h
Bolta va avea stabilitate maximă dacă:   max
d 2 1 1 2 pb 2 2 pb b
 pb (
2
3
)  2 pbf r ( 2
)  2 pbf r   3
 2
( fr  )  0
dh h h h2 h h h
b b
fr   0 , fr 
h h
b
h - înălţimea bolţii de năruire (11)
fr
px 2
Ecuaţia bolţii de prăbuşire: Ty 
2
V  fr   h  T
px 2
T  pbf r  h  ( pbf r  h) y 
2
2
Greutatea bolţii de prăbuşire : G  A    1   2  b  h    1
3
4 4 h 4 b 2 4b 2 
G bh  b    (12)
3 3 fr 3 fr 3 fr
fr – coeficient de duritate (s-a determinat experimental)
fr = 0.3…20 funcţie de natura rocilor.

METODE CARE ŢIN SEAMA DE GROSIMEA STRATURILOR DE ROCI DE DEASUPRA TUNELURILOR

Teoria lui Bierbaumer

GOPSR

hp

  hc
45   45  
2 2

P – forţa care acţionează asupra căptuşelii

P  GOPSR  2T
P     H  B

11
 
tg  tg 2 ( 45   )
  1 2 H

2b  2hc  tg (45  )


2
4
1  
3
h p  1  H

Teoria lui Terzaghi

y


45  
2

dG  B y  B ( y  d y )  2dy
Teoria este valabilă pentru pământuri necoezive C=0.
 y  p , pentru y = H
B
2H
 tg
p [1  e B ] K
2tg
Teoria dă rezultate bune pentru H > 3B
 B
p K
2  tg

METODE CARE NU ŢIN SEAMA DE INFLUENŢA ADÂNCIMII DE AMPLASARE A TUNELULUI

Teoria lui Kommerell





G    sup rafata ABD

12
 100  
h
a
a – procent de afânare
nisipuri, pietrişuri a = 1-3%
argile uscate a = 3-5%
marne a = 5-8%
gresii, calcare a = 8-12%
roci compacte a= 10-15%.

Teoria lui Ritter

t
dx
cos   t dx

P – forţa care acţioneză asupra galeriei

t
dP  ydx  dx
cos 


ecuaţia parabolei : y  (b 2  x 2 )
4 t
 2
h b
4 t
b 2 
P  2b(  t)
12 t 
 b
t  - susţinerea excavaţiei este necesară
2 3
 t - rezistenţa de rupere prin întindere a rocii.

Teoria lui Protodiakonov

13
 de prabusire

p b
 (3hf rez  b)
2h 2
frez – coeficient de duritate
b
h
frez
4b 2 
G - forta concentrata care actioneaza asupra captuselii
3frez

3. Estimarea presiunilor laterale

3.a. Teoria lui Protodiakonov

Se consideră că în cazul terenurilor slabe se formează două bolţi de năruire
iar greutatea cuprinsă între cele două bolţi constitue supraîncărcarea pentru
cele două prisme de alunecare.

14
 b ' ba
h , h  f
frez rez

a  mtg( 45   )
2
Vol.AMNB  Vol.ABCD
2 2 2
(a  b )h '  bh  ah e  h e  [2b  a]
3 3 3frez
2 
he  [2b  mtg( 45   )] (13)
3frez 2
Împingerea laterală
1 2h
E    m 2  K a (1  e ) (14)
2 m
m 1
E '    m  K a (h e  )    m  K a (m  2h e ) (14’)
2 2
unde: Ka – coeficientul de împingere activă


K a  tg2 ( 45   )
2

Dacă: frez >5 nu avem împingeri laterale

frez  5 avem împingeri laterale.

Diagrama de presiuni laterale:

q s    he  K a
q i   ( he  m) K a

15
4. Calculul presiunilor de jos în sus exercitate asupra tălpii excavaţiei
tunelului


45   2

x0


45  
 45  
2 2

45   Fig. 1
2
p1  (H  x 0 )K a
p 2  x 0K p
p1= p2
 ( H  x0 ) K a  x0 K p
KaH
x0 
K p  Ka

p1-presiune activa, p2- presiune pasiva

16
x0 – adâncimea până când se manifestă refularea
Cu cât unghiul de frecare interior  este mai mic cu atât x0 va fi mai mare.

a. Metoda Ţimbarevici


45   2

Fig. 2
p a  (p  x )K a  2c K a
p p  xK p  2c K p
pK a  2c( K a  K p
pa  pp  x 
(K p  K a )
E = Ea - Ep

T  E cos( 45   )
2

S  E sin( 45   )
2

sin 2 ( 45   )
T0  2E 2 - presiunea exercitată de jos în sus.
cos 

b. Metoda Davîdov (în roci necoezive)

17
 Fig. 3

K a  tg 2 ( 45   )
Ka 2
x H ,
Kp  Ka 
K p  tg 2 ( 45   )
2

1 1
E  E a  Ep  x( x  2H)K a  x 2K p
2 2

sin( 45   )
T E 2
cos 

T0  2T sin( 45   )
2
1 1
E a  (H  x 0 ) 2 K a  H2K a
2 2
1
E a  K a ( x 02  2Hx 0 )
2
1
E p  K p x 02
2
notand : D = Ea – E p


45  
2
90   
90   


45  
2


45   Fig. 4
2

18
 
sin(45   )
T D 2 D
 T
 cos 
sin(45   ) sin(90  )


2 (15)
N T 
  N  Dtg( 45   )
sin(90  ) sin(45    )

2
2
1 1 
N  [ K a ( x 0  2Hx 0 )  K p x 02 ]tg( 45   )
2
(15’)
2 2 2
N trebuie echilibrată de greutatea radierului şi a umpluturii.
G  Gu
 r  1.3  1.5.
N

III. Calculul structurilor de rezistenta utilizate la constructii

subterane
1. Calculul bolţii dublu încastrate

0 

0

Fig. 1
d 0 – grosimea bolţii la cheie(0)
d n - grosimea bolţii la naşteri (n)
d 0  I 0 - moment de inerţie la cheie
d n  I n - moment de inerţie la naşteri

19
Boltă cu moment de inerţie variabil
d0  dn
Variaţiile momentului de inerţie după Ritter:
I0 x l
 1  (1  n) , unde : l1 
I cos  l1 2
I0 x x I0
 1  n  , dacă : n = 1  I 
I cos  l1 l1 cos 
I0
la naştere I n 
cos  0
La lucrări subterane (tuneluri, metrouri) se utilizează bolta cu moment de inerţie variabil sau bolta
cu moment de inerţie constant.

După forma axei bolţii la lucrările subterane întâlnim (fig 2-a,b,c,d)

1). boltă pleoştită sub formă de parabolă cu : – d, I variabil
- d, I constant.
2). boltă sub formă circulară cu : – d, I variabil
- d, I constant.
3). boltă sub formă de potcoavă cu : - d,I variabil
- d,I constant.
4). secţiuni inelare (circulare) cu moment de inerţie constant.

fig.2/c.Boltă dublu încastrată sub formă de fig.2/d. Secţiune ineleră

potcoavă
Fig. 2
2. Calculul bolţii dublu încastrate solicitată la încărcări verticale uniform repartizată

20
Bolta dublu încastrată este de trei ori static nedeterminată.
Necunoscutele le vom nota: X1, X2, X3 (vezi fig. 3/a, b):

fig.3/a
Calculul coeficienţilor sistemului (1) se efectuează pe sistemul de bază, static determinat (fig.3/b).
Sistemul de bază (static determinat) :

fig. 3/b
Calculul se face cu metoda forţelor. Ecuaţiile metodei forţelor sunt următoarele:
 11 X 1   12 X 2   13 X 3  1 p  0

 21 X 1   22 X 2   23 X 3   2 p  0 (1)

 31 X 1   32 X 2   33 X 3   3 p  0
Ecuatiile din sistemul (1) reprezinta :
Rotirea în punctul B datorată acţiunii forţelor X1=1, X2=1, X3=1
Deplasarea pe orizontală în punctul B este egală cu zero.
Deplasarea pe verticală în punctul B este egală cu zero.
Sistemul (1) poate fi scris sub forma:
3


k 1
ik X k   ip  0 (2)
i= 1,2,3
 ik - deplasarea generalizată (deplasare sau rotire) pe direcţia i, produsă de necunoscutele Xk=1
(deplasările se calculeză pe sistemul de bază static determinat).
Exemplificând :
 11 - rotirea în punctul B produsă de momentul încovoietor unitar X1=1
 12 -rotirea în punctul B produsă datorită forţei X2=1
 13 - rotirea în punctul B produsă datorită forţei X3=1

 21 - deplasarea pe orizontală în punctul B datorită momentului unitar X1=1

21
  22 - deplasarea pe orizontală în punctul B datorită forţei X2=1
 23 - deplasarea pe orizontală în punctul B datorită forţei X3=1
 31 -deplasare pe verticală în punctul B datorită momentului unitar X1=1
 32 - deplasarea pe verticală în punctul B datorită forţei X2=1

 33 - deplasarea pe verticală în punctul B datorită forţei X3=1

Vezi fig. 4/a,b,c:  11  12

X1  1
X2  1
 31
 32

 21
fig.4/a  22
x 1  1kNm  { 11 ,  21 ,  31 } fig.4/b
x 2  1kN  { 12 ,  22 ,  32 }

 13

 33

X3  1

Fig.4/c  23

x3  1kN  { 13 ,  23 ,  33 }

A( )
Matricea coeficientilor sistemului (1)
 11  12  13   rotiri  punctB
 
A( )   21  22  23   deplasari  B  orizontala
 31  32  33   deplasari  B  verticala
 ip
- deplasarea pe direcţia necunoscutei i, produsă de încărcarea exterioară p
 1p
- rotirea în punctul B produsă de încărcarea p (fig.5)
 2p
- deplasarea pe orizontală în punctul B produsă de încărcarea p (fig.5)
- deplasarea pe verticală în punctul B produsă de încărcarea p (fig.5)
 3p

22
  1p

 3p

 2p
fig.5
kN
p[ ]  {  1p ,  2p ,  3p }
ml
După determinarea coeficienţilor (rotirilor, deplasărilor)  ik ,  ip , prin rezolvarea sistemului
(1) se obţin necunoscutele X1, X2, X3.
Determinarea eforturilor în boltă {M,N} se determină pe sistemul de bază cunoscând toate
forţele exterioare p, X1, X2, X3 (fig.6):

fig.6 

x2
x1
x3

Sistemul de axe: in acest caz alegem originea in punctul B.

M(x) – momentul încovoietor in secţiunea X
N(x) – forţa axială în boltă în sectiunea X
x
M ( x )  x1  x 2 y  x3 x  px
2
N ( x )  x 2 cos   x3 sin   px sin 

Pentru a simplifica calculele, la bolţi simetrice, pentru ca fiecare ecuaţie să conţină doar o
necunoscută vom folosi centrul elastic (c) (fig.7)

23
  s 
Centrul elastic este centrul de greutate a elementelor  l  la bolţile cu moment de inerţie
variabil.

x1 x2
x3 x3

fig. 7

La bolţi simetrice, încărcate simetric X3=0 .

Ordonata centrului elastic se determină din condiţia  12   21  0
s
ds
0 y I
c s
ds (3)
0 I
Dacă necunoscutele vor fi mutate în centrul elastic (O ’) atunci fiecare ecuaţie conţine o singură
necunoscută (4).
adica:

11 x1  1 p  0
 (4)
 22 x2   2 p  0
Ecuatiile din sistemul (4) reprezinta:
- rotirea în centrul elastic este egală zero,
- deplasarea pe orizontală în centrul elastic este zero.
La arce cu moment de inerţie variabil (fig 8):
Ii
 ti
I0
I o –moment de inerţie ales arbitrar.
si

ti
yi
c (5)
s
 ti
i

yi
24
 y i 1
Ii
s i
Ii  1

fig.8

y mi yi
y i 1

s

fig.8.1

I i  I i 1 s yi  yi 1
 Im ,  Wmi , y mi 
2 I mi 2
i Wmi  ymi
c (6)
i
Wmi

Calculul aproximativ al centrului elasic (6) este conform figurii 7:

Sistemul de bază în acest caz fig. 7:

Se calculează conform relaţiei (7):

1 p
x1  
 11
(7)
2p
x2  
 22
Cu necunoscutele X1 şi X2 se calculează eforturile secţionale M,N, pentru un punct oarecare P(x,y).
25
Pentru determinarea necunoscutelor deplasările se calculează cu relaţiile (8), (9), (10), (11):
2 2
M1 N1
 11    ds    ds (8)
EI EA
2 2
M N
 22    2 ds    2 ds (9)
EI EA
M 1 M p N1  N p
1 p    ds    ds (10)
EI EA
M2 M p N2  N p
2p   EI
ds   
EA
ds (11)
Pentru nevoile proiectării curente sunt suficiente din relaţiile (8), (9), (10), (11), doar primii termeni.
Diagramele de momente: M 1 , M 2 , M p sunt determinate pe sistemul de bază
fig.9/b,c,d:

x1  1
M1
M2

fig.9/a
M1  1
fig. 9/b
M 2  ( y  c)  1
y  c  M2  0
dacă:
y  f  M 2  ( f  c)  1

26
 Mp

fig.9/c
x x2
M p  px p
2 2
l l l2
x   M   p
2 2 8

Eforturile secţionale:
x
M ( x )   x1  x 2 c  px
2 (12), (13)
N ( x)   x 2 cos   px sin 
În cazul bolţilor cu axa circulară se pot efectua calcule în coordonate polare,
fig. 10:

fig.10

x  r sin 
y  r  r cos   r (1  cos  )

Cu acestă expresie a coordonatelor, expresia lui Mp :

x2 1 pr 2
Mp  p  p r 2 sin 2   sin 2 
2 2 2

  0  M ( 0)  0
pr 2
   0  M  0   sin 2  0
2

27
     pr
2

dacă:  0   M  
2 2 2

5.3. Calculul bolţii dublu încastrate considerând sistemul de bază nesimetric , fig.11:

s i
x3
x1
x2
yi y0

fig.11

Ii
Notând: t i 
I0
si si 1 s i si
 Ii
yi 
ti  I 0
yi
I0
 ti
yi  ti
yi
y0     (14)
si si 1 si s
I t I I0
t  ti
i i 0 i i

Sistemul de ecuaţii a metodei forţelor:

 11 x1  1 p  0

 22 x2   2 p  0 (15)

 33 x3   3 p  0
Coeficienţii (deplasările şi rotirile) se calculează cu următoarele relaţii:
n
12 1 n si
 11   si  
1 EI i EI 0 1 t i
n
y i2 1 n
si 2
 22   si   yi
1 EI i Ei0 1 ti (16)
l
(  xi ) 2
1 n s i l
 33   2 si   (  xi ) 2
EI i EI 0 1 t i 2
Deplasările din încărcărcarea exterioară uniform repartizată (17):
n
p(l  xi ) 2 p n s i
 1 p   s i    (l  xi ) 2
1 2 EI i 2 EI 0 1 t i
n
p(l  xi ) 2 y i p n
si (17)
 2 p   si    (l  xi ) 2 y i
1 2 EI i 2 EI 0 1 ti
3p  0

 3 p  0 - dacă structura este simetrică.

Într-o secţiune oarecare eforturile secţionale M şi N se calculează cu relaţiile:

28
M  M p  x1 M 1  x 2 M 2  M p  x1  x 2 y i
(18), (19).
N  N p  x 2 N 2  N p  X 2 cos  .

6. Calculul sectiunii dreptunghiulare

Fig. 1
Peretii AB si CD au moment de inertie I0
Peretii AD si BC au moment de inertie I
a b
Centrul elastic O se afla la mijlocul cadrului O , 
 2 2
I
 
I 0 - rapotul momentelor de inertie
1 1
 ii 
EI  M i2  ds  ip 
EI M M p i
 ds
ds a 
 11   M 1 
2
 2  b 
  
2
2 ds b  a b
 22  M 2    
 2  3
2 ds a2  a 
 33  M 3    b
 2  3 

29
 ds pa 2  a 
1 p   M p M 1    3b 
 12   
ds
2p  M pM2 0

ds
3p   M p M3 0

a 
pa 2   3b 
 
 11 X 1   1 p  0  X1 
a 
24  b 
 
Momentul incovoietor in punctele A,B,C,D se calculeaza cu relatia:
M A  M B  M C  M D  M P  X1
a 
pa 2   3b 

2
pa  pa 3
MA   
8 a  12 a  b 
24  b 
 
3
pa
MA  
12 a  b 
La mijlocul deschiderii pe grinzile transversale
pa 2 pa 3
MA  
8 12 a  b 
Pe peretii verticali momentul incovoietor va fi M A

Metoda analitica de descompunere a structurii de rezistenta in elemente componente

Q- greutatea proprie bolta
Q0-greutatea boltii de naruire
G  greutatea penelor de pamant
Q  Q0  G
p
l
Bolta este dublu incastrata (3 ori static nedeterminata)

Sistem de baza

ds
s/2

0 I
y
C
s / 2 ds
0 I
 ik X k   ip  0 i=1,2,3 k=1,2,3
Mi Mk
s/2 s/2 N N
 ik   ds   i k
ds
0 EI 0 EA
s/2 Mi M p s / 2 Ni N p
 ip  ds   ds
0 EI 0 EA

30
 
M   M pl  2


H   H pl   eforturi din incarcari uniform repartizate verticale
l 
Vp 
2 

M   M el 2 
  eforturi din incarcari orizontale
H   H el 
f
Coeficientii  M ;  H ;  M ;  H sunt dati in tabelul nr. 1 in functie de , r, 0
l
Eforturile sectionale sunt determinate in punctele 1,2,3
Tabel nr. 1

Daca calculul boltii dublu incastrate se efectueaza cu metoda fortelor conform celor aratate in
paragraful anterior, eforturile sectionale M si N sunt determinate cu urmatoarele relatii conform
figurii ......
Determinand M si N in incastrare rezulta  M b , H b , Vb 
M  M p  X 2  X 1  y  c
N  N p  X 1 cos 

 M b , H b , Vb 
La fel se calculeaza si radierul rezultand  M r , H r , Vr 
 H b ,Vb , M b 
 H ,V , M  
 H r , Vr , M r 
Cunoscand aceste elemente se trece la calculul zidului drept
Calculul zidului drept
S1  Ptg
S 2  Wtg
S   E a  E p tg
Deplasarile infinitezimale
e p1 
1  f 1  1 tg
c a
e p2 
2  f 2  2 tg
c a
W 
  f  tg
bc a
In calculele practice se lucreaza f  tg
Fortele care actioneaza asupra zidului drept se afla in echilibru daca:
F x x 0
F y y 0
M 0 0

31
Pf 1  H b  E p  E a  Wf 2  H r  0
P  Vb  G   E p  E a  f  W  V r  0
a
P  Vb v b  H b hb  M b  M r  H r hr  V r v r  Gt g  WtW  E a t a  E p t p  f 1 Ph  0
2
Considerand zidul un corp rigid, la rotirea lui avem relatia:
figura..........

Wb  Wa e p1  e p 2

b h

b 
GW   tW 
W 2 
Wb   2
b b
b 
GW   tW 
W 2 
Wa   2
b b
b 
12W   tW 
e p1  e p 2 2 
 3
h b
N M
 1, 2  
A W
t p ; tW - bratele fortelor E p ; W
h 2e p1  e p 2
tp  
3 e p1  e p 2
b 2Wa  Wb
tW  
3 Wa  Wb
W  Wb
W  a b  Wb
2
e p1  e p 2
Ep  h  e p1
2
Wb si e p1 se inlocuiesc in t p respectiv tW dupa care t p si tW se inlocuiesc in ecuatia de
momente.
Pf1  H b  E p  E a  Wf 2  H r  0
P  Vb  G   E p  E a  f  W  V r  0
a
P  Vb vb  H b hb  M b  M r  H r hr  Vr v r  Gt g  WtW  E a t a  E p t p  f1 Ph  0
2
h 
12W   tW 
e p1  e p 2  2 

h b3
2W 2W
 Wa  Wb Wb   Wa
b b

32
2E p 2E p
 e p1  e p 2 e p1   e p2
h h
 2E p 
2  e p 2   e p 2
h h
tp    
3 2E p
 e p2  e p2
h
2W 2W
2Wa   Wa Wa 
b b b b
tW    
3 2W 3 2W
Wa   Wa
b b
Sistemul se rezolva, necunoscutele fiind E p , W , t p si tW .
t p  f  E p , e p2 
tW  f  W , Wa 
Din ecuatiile 3, 4,  e p 2 ;Wa care vor fi inlocuite in relatia Wb si e p1
In acest fel cele 4 necunoscute sunt determinate.

33