Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ecou de Timp 4
Ecou de Timp 4
1
ECOU DE TIMP
Sfântul şi Marele Prooroc Ilie l-a abordat în chip direct purtând o aprigă luptă pentru
dreapta credinţă a poporului care prin exemplu mai marilor săi era târât în idolatrie. La
cuvintele Profetului, o secete groaznică se abătu atunci, ca febra, asupra pământului: totul
fu secat, devastat, ars ; bărbaţii, femeile, copiii, animalele domestice şi animalele
sălbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau şi nimic nu
scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui
Israel să se căiască şi să se întoarcă la credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul,
acoperit cu o piele de oaie şi înveşmântat cu piele de viţel, părăsi ţinutul lui Israel şi se
2
ECOU DE TIMP
duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiţia bisericească, în
acest loc a fost ridicata apoi mănăstirea Hozeva, care mai exista şi astăzi, şi unde a trăit şi
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Se adăpa cu apa cascadei iar Domnul îi trimise corbi pe
care evreii ii considerau impuri şi care aveau reputaţia unei mari cruzimi faţă de
progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineaţa şi carne seara, ca să trezească în
prooroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada secă, Dumnezeu îşi trimise
slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele
dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el milă. Ilie ajunse la o văduvă
săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea şi fiul ei. În ciuda
sărăciei, ea puse înainte de toate datorate ospitalităţii şi îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi
pregăti o pâine, cu făina şi uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata
ospitalităţii sale : la cuvântul Proorocului, covata sa cu faină şi urciorul cu ulei nu se mai
goliră până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta
văduvă, când fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca
ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, îl urca la etaj acolo unde locuia
el si după ce a suflat de trei ori asupra trupului neînsufleţit chemându-l cu strigăte
puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profeţind astfel
învierea morţilor. Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuţii, Sf. Prooroc Ilie
nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea fata în
faţă slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise şi de cei trei Apostoli în ziua
Schimbării la faţă (cf. Matei 17). Sfârşitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a
petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multa autoritate. Se spune că,
simţind el că zilele pe pământ sunt numărate, şi-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare
a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut aceasta favoare de a se muta din viaţa
aceasta pământească la viaţa cea cerească, fără a trece prin poarta morţii. Este a doua
personalitate a Vechiului Testament care s-a înălţat cu trupul la cer. Minunea a fost
văzută de către ucenicul său, iar el s-a înălţat la cer pe o căruţă de foc trasă de cai. În
tradiţia populară, Sf. Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în
istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Biserica
Ortodoxă îi aduce multă cinstire, pentru că este pomenit ca mare bărbat şi erou al
credinţei. Fiii Bisericii Ortodoxe Române au o evlavie profundă pentru acest sfânt făcător
de minuni. Există tradiţii populare diferite din toate zonele geografice ale Românei, încât
unitatea este cinstea deosebită care i se cuvine profetului Ilie. Oamenii cred că atunci
când se întâmpla fenomene meteorologice spectaculoase, Ilie de fapt traversează cerul cu
căruţa lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu şi mereu în slujba binelui. Dreptatea si
autoritatea precumpănesc în raport cu alte virtuţi ale sfinţilor Noului Testament. Fiind
unul dintre Profeţii evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaşte sub numele de Sfântul Mare
Prooroc Ilie Tesvieanul.
Bota Avram
3
ECOU DE TIMP
Încă din 1956 când eram tânăr absolvent al Liceului Pedagogic din Caransebeş
aveam un caiet în care îmi notam anumite versuri din folclor auzite din diverse izvoare,
inclusiv de la bunica mea. Am făcut culegere de folclor literar iar cu vremea, devenind
student al Conservatorului din Bucureşti unde am avut profesori de seama ca: Prof. Florin
Georgescu, Emilia Comişel. Am citit apoi îndemnul lui Henri Stahl, cunoscut sociolog
român, mergi pe uliţele satului, vorbeşte cu oamenii, intră în arhive şi biblioteci şi vei
vedea că vei putea să treci la monografierea şi cunoaşterea sufletului locului unde-ţi
desfaşori activitatea. În acest fel am procedat şi eu, terminând Conservatorul am putut
transcrie în muzica liniară cântecele adunate de mine de la consăteni şi nu numai de la ei
cât şi din alte regiuni ale ţării. Dar mai mare a fost bucuria pentru mine tipărirea
volumului Folclor muzical în 1979 la Cluj, un volum consistent, bogat, în care folclorul
comunei Marga este pus în valoare în peste 400 de pagini.
Folclorul, acest izvor pururea reîntineritor, această aromată băutură de aur, cum
spunea Eminescu, s-a poluat iar muzica se manifestă uneori groaznic. Poluarea se
datorează intonării cu nişte intensităţi insuportabile a muzicii populare. Fiind un om care
trăiesc în societate particip la diverse evenimente, nunţi, botezuri, iar în astfel de locuri nu
poţi să stai de vorbă cu omul de lângă tine, nu poţi să auzi şi să decodezi mesajul muzicii,
la astfel de evenimente socializarea fiind cea care primează.
Am o mare nostalgie faţă de satul meu atât în ceea ce priveste aspectele sale
tradiţionale, mi-e dor să mai vad case care mai poartă pe faţadă ornamente în tencuială
sau fântâni care mai au înca ghizdul acela cu traforaj în lemn sau jocurile de copii care
erau nenumarate în copilaria mea.
Pragmatic, păstrez satul românesc în suflet prin unele elemente dintre care amintesc aici
colecţia de furci de tors din zona aceasta cât şi din ţară care-mi sunt foarte dragi,
sculptura lor şi incrustaţiile în lemn sunt nemaipomenite.
4
ECOU DE TIMP
Când căutaţi inspiraţie spre ce vă îndreptaţi gândul: natură, familie, tradiţii, oameni ?
Inspiraţia vine singură, vine ca o muză. Această inspiraţie vine te miri de unde,
sunt la poale de codru, deci vine şi din natură. Alta inspiraţie este soţia mea Lia, căreia îi
spun uneori ca este umbra mea luminoasă, Tradiţiile sunt şi ele sursă de inspiraţie,
versurile mele îşi trag seva din tradiţiile locului. Mă inspiră oamenii Oameni, oamenii
aleşi.
Crezul meu pentru a reuşi în viaţa: Munca. Să nu te dai bătut nici la prima adiere
de vânt, nici la furtuni, să stai ca un temerar, să şti ce vrei, să mergi mai departe pe calea
cea dreaptă şi mereu să crezi în Cel de sus.
Gabriel Găină
Podul de piatra
Dumitru Jompan
5
ECOU DE TIMP
Juriul format din: Geo Saizescu, preşedinte, Alecu Croitoru, Eva Sârbu, Vera Romaniuc, Lucian
Ionică, Rozina Gheorghioni, Florin Beşliu a acordat urmatoarele premii:
Diploma de excelenţă
a “Institutului European de Cultură pentru Comunicare, Cunoaştere şi Educaţie prin Imagine”: lui
Emil Mateiaş pentru contribuţia adusa la renaşterea miscării cineclubiste din România.
Categoria AMATORI
Premiul I - Filmului “1400° C” – Mihai Manolescu – Cineclubul “Audiovox” Piteşti.
Premiul II - Filmului “Tot pe loc, pe loc, pe loc” – Nicolae Negruţiu – Cineclubul “Oţelul
Roşu” din Oţelu Roşu.
Premiul III - Filmului “Miracolul Brâncuşi” - Cosmin Dragu – Videocineclubul “Constantin
Brâncuşi” din Targu Jiu.
Categoria ELEVI
Premiul I - Filmului “Diferiţi dar egali – Educaţia este pentru toţi” – Alina Bohoru şi Maria
Pascu – Liceul de Arte Plastice Timişoara.
Premiul II - Filmului “Let’s Go Digital” – Alexandru Cristian Savescu – Liceul de Arte
Plastice Timişoara.
Premiul III - Filmului “Patru întâmplări şi Jais – Cum am facut noi un film” – Georgia Filip
şi Veronica Rusu – Liceul Vulcan.
PREMII SPECIALE
Premiul special al Asociaţiei Naţionale a Cinecluburilor din România filmului “Sfârşitul unei
simfonii” – Emil Mateiaş – Cineclubul “Oţelul Roşu” – Oţelu Roşu.
Premiul special al Primarului oraşului Oţelu Roşu, Iancu Simion-Simi, filmului “Progenis Terrae”
realizat de Maximilian Popescu si Viorica Popescu de la Cineclubul “DUNARIS NAVROM”
Galaţi.
Premiul special al conducerii MECHEL DUCTIL STEEL celor trei generaţii de cineamatori
“Colonelu” din Bucurest
Premiul special al Preşedintelui Cineclubului Oţelul Roşu, Nicolae Negruţiu se acordă filmului
“Foc nestins” – Constantin Balaci – Cineclub “Zboina Film 25” Focşani.
Premiul special al cineamatorului veteran Emil Mateiaş de la Cineclubul Oţelul Roşu se acordă
filmului “În alb şi… prea mult negru” – Matei Donea – Independent – Oţelu Roşu.
Premiul special al cineamatorului veteran Emil Mateiaş de la Cineclubul “Oţelul Roşu” se acordă
filmului “Bacea Dorel din Lazuri” – Lucian Negruţiu – Independent – Oradea.
Premiul special al cineamatorului veteran Norbert Taugner de la Cineclubul “Oţelul Roşu” se
acorda filmului “Ireversibil” realizat de Cristian Maghiar si Lucian Matei – independenţi
Timisoara.
6
ECOU DE TIMP
ZBOR
ÎN ALT SPAȚIU
7
ECOU DE TIMP
Amintiri ca la Creangă
Trăiesc…încă. Nu contează că doar câteodată uit să respir prin tine. Mă ameţeşte un gând demult
uitat şi mi se inundă nările de un miros cunoscut doar în copilărie.
La ţară bunica avea flori, în faţa cireşului..care poate era vişin, dar care sigur era lângă fântână.
Nu am avut voie multă vreme să scot apă din fântână, chiar dacă puteam. Mă fascina cum galeata
parca se grăbea să ajungă jos, la apa rece. Şi apa. Cât de buna era, cât de pura. Nu mi-a plăcut
niciodată. Nu avea clor. Nu era aceeaşi apă poluată cu care eram obişnuită eu acasă. Şi la ţară, nu
departe de fântâna era via. Se întindea pe o suprafaţă mare, cam jumatate din întreaga grădină a
bunicii. Şi cei mai mulţi erau strugurii negri. Dar şi când îi găseam pe cei albi, nu mai aşteptam să
se facă vin sau must. Dar cireşul, că era cireş sigur, avea un clopot în vârf. Tot acolo se mai
odihneau ciorile şi bunicului nu-i placeau. Jos, la trunchi, se odihnea el, bunicul, şi câteodată,
vara, şi mama. Şi când nu mai era nimeni să se ascundă de soare sub ramurile cireşului, stăteam
noi, nepoţii, şi ne dadeam pe un leagăn făcut dintr-un lemn şi două sfori. Cred că am urcat şi în
cireş, chiar dacă era înalt. Şi sigur nu ne-am dus prea sus…sau poate doar eu am ramas acolo.
Spre toamnă, înainte să plecăm acasă, cireşul de la fântână avea omizi. Nu erau la fel de mari ca
cele pe care le avea nucul pe sub care trebuia să trecem când voiam să ajungem din curte în
grădină, dar în imaginaţia mea de copil prostuţ erau cele mai oribile lucruri. Şi când, din greşeală,
vreuna pica pe mâna mea, pe picior sau oricare alta parte, nimeni nu ma mai putea opri din
plâns.Îmi amintesc palariile mari, din paie, pe care eram obligate să le purtăm ca sa ne protejeze
de soare. Pe capul surorii mele era una din ele, roz, şi, pe marginea ei se plimba liniştită o omidă
mare şi păroasă. Îngrozitor moment. Am ţipat şi am fugit din casă, fără să o ajut pe ea să scape de
monstruletul care o speria la fel ca pe mine. Defapt, monstruleţii din mintea ei au fost creaţi de
mine şi fricile ei sunt şi au fost mereu fricile mele. Ar fi fost cel mai curajos copil daca nu ar fi
avut cea mai speriată soră…Sper să nu citeşti până la final, Rox!
Rusu Veronica
Acelaşi dor
8
ECOU DE TIMP
Locuri frumoase putem găsi peste tot în jurul nostru însa locurile speciale sunt
întotdeauna mai inaccesibile, ascunse majoritatii, puse deoparte de mâna divină pentru a
ne provoca să le pătrundem adevăratul miracol.
Un astfel de loc este şi Gărâna, colţul de paradis ce găzduieşte an de an Festivalul
Internaţional de Jazz ce-i poartă numele, o mică localitate în Banatul Montan, situată la
36 km de Reşiţa. Localitatea, amplasată pe versantul nordic al muntelui Semenic, la o
altitudine de 1000 m, a fost înfiinţată în 1828 de colonişti germani şi din Boemia şi avea
numele Wolfsberg, cuvânt regăsit şi astăzi, cu mândrie, în orice colţ al localităţii.
Influenţa germană se regăseşte înca aici, la fiecare pas Gărâna ne surprinde prin
arhitectura specifică, prin rigurozitatea şi curaţenia locului. Bătrânii, puţinii descendenţi
ai coloniştilor autodenumiti pemi care au rămas încă să locuiască aici, sunt acum parte a
unei comunitaţi nomade alcătuită din oameni din diverse oraşe ale ţării (în special din
Timişoara), alţii din alte ţări europene, care au achiziţionat aici locuinţe dar care nu
locuiesc permanent în zonă. Pensiunile, micile vile, hanurile, sunt prezente la fiecare pas
iar ceea ce surprinde plăcut este faptul că proprietarii au adus înbunătaţirile necesare
vechilor locuinţe fără a schimba arhitectura localitaţii, păstrând specificul unei comunitati
montane cu influenţe bavareze, clădirile vechi sunt, în majoritatea lor, văruite în alb,
având tâmplăria de lemn vopsită în verde.
Începand din 1997 când spunem Gărâna, spunem cu mândrie jazz, percepem mica
localitate din Caraş Severin ca pe o mică Mecca românească a muzicii de calitate, găsim
un motiv de verticalitate şi respect, ne bucurăm că există.
Trebuie menţionat şi faptul că atunci când spunem Gărâna Jazz Festival, înglobăm aici o
sumă de elemente ce nu se rezumă doar la recitalurile invitaţilor. Fenomenul Gărâna este
mult mai amplu, el are o puternică componentă socială, este un eveniment foarte apreciat,
aşteptat în fiecare an cu nerăbdare de o mulţime de pasionaţi ai muzicii de jazz, blues şi
rock, iubitori ai muntelui şi ieşirilor în natură.
Gărâna Jazz Festival, aflat anul acesta la cea de-a 14-a ediţie, a debutat Joi, 22 Iulie, încă
de dimineaţă, cu o febrilă activitate de organizare a evenimentului din Poiana Lupului,
tradiţionala locaţie a festivalului. La orele prânzului locurile speciale de camping erau
deja umplute la refuz, obligându-i pe cei ce abia soseau să-si monteze corturile în alte
locuri din preajmă iar la pensiunile din Gărâna nu se mai găsea nici un loc vacant,
rezervările făcându-se încă din primăvară.
Începând cu ora 19 :40 în Poiana Lupului a început prima seară a Festivalului de
Jazz de la Gărâna cu recitalul formaţiei elveţiene Elina Duni Quartet. O trupă bine sudată,
prezentând un jazz sensibil, aerisit, elaborat, punctând la fel de mult pe patimă cât şi pe
latura emoţională. Solista Elina Duni, de origine albaneză, ne-a prezentat alături de
ceilalti 3 membri ai formaţiei : Colin Vallon (pian), Patrice Moret (Contrabas) şi Norbert
Pfammatter (Baterie) o serie de melodii cu puternice şi evidente influenţe balcanice, câte
o melodie inspirată din muzica tradiţională a Albaniei, Serbiei, Turciei, Bulgariei şi o
interpretare foarte emoţionantă a melodiei Mariei Tănase: “Lume, lume“, melodie ce dă
şi titlul actualului album al formaţiei elveţiene.
9
ECOU DE TIMP
Elina Duni s-a stabilit din 1992 în Geneva, a studiat jazz-ul vocal şi compoziţia, a
jucat în câteva filme pentru care a compus şi muzica iar în prezent studiază pianul classic
la Conservatorul din Geneva.
La standul de prezentare şi vânzare de CD-uri şi a produselor promoţionale se
găsea şi albumul “Lume, lume“ al formaţiei Elina Duni Quartet cât şi multe alte albume
de jazz, tricouri inscripţionate, mape, programe, s.a.
După o pauză necesară montării instrumentelor şi efectuării unui soundcheck s-a trecut la
prezentarea unui super band internaţional alcătuit din: Gerald Cleaver (baterie), Miroslav
Vitous (bas) şi Terje Rypdal (chitară). Acest recital a fost unul mai pretenţios din punct
de vedere muzical, impregnat cu sonoritaţi de jazz-rock pigmentate cu experimente
funky, interpretări fără cusur ale unor muzicieni consacraţi, aşteptaţi la Gărâna cu
nerăbdare de publicul cunoscător de jazz.
Miroslav Vitous, liderul grupului, este născut în Cehoslavacia iar din 1966 s-a mutat in
SUA şi a colaborat cu Chick Corea, Miles Davis, Stan Getz, Charlie Mariano, Herbie
Mann. In 1970 a format, alaturi de Joe Zawinul şi Wayne Shorter grupul Wheater Report
iar peste 3 ani a format, împreună cu John Surman, Kenny Kirkland şi Jon Christensen
grupul Miroslav Vitous Group. Din 1988 Miroslav Vitous s-a reîntors în Europa pentru a
compune şi participa la festivalurile de jazz.
Terje Rypdal este un cunoscut muzician norvegian, chitarist şi compozitor care a făcut
parte în 1968 din grupul lui Jan Garbarek iar mai apoi din sextetul lui George Russell. A
studiat compoziţie de muzică clasică şi pianul, este autodidact în chitară, fiind influenţat
iniţial de Jimi Hendrix, mai cunoaşte şi saxofon soprano, flaut, ş.a. În 1972 a format
celebrul grup Odyssey şi a mai condus şi o seamă de alte grupuri. În decursul carierei sale
a compus simfonii, 2 opere, un concert pentru vioară cât si numeroase opere moderne ce
nu pot fi catalogate ca făcând parte dintr-un anume gen muzical.
Gerald Cleaver este un percuţionist de jazz şi profesor de muzică din Detroit cu o bogată
activitate alături de lideri de jazz: Henry Threadgill, Jacky Terrasson, Hank Jones,
Tommy Flanagan, Charles Gayle, Reggie Workman, Eddie Harris. A făcut parte din
grupuri precum: Joe Morris Quartet, Matthew Shipp Quartet, Roscoe Mitchell Trio,
Bishop Cleaver Flood.
A treia formaţie prezentă pe scena Festivalului de la Gărâna a fost Funky Growl
din Timişoara, în formula: Petre Ionuţescu (trompetă, keyboards) , Gabriel Almasi
(ghitară), Uţu Pascu (ghitară bass), Tavi Scurtu (tobe), Lucian Nagy (saxofon tenor),
Alin Constantin (Dj K-lu), Daniel Dorobanţu (artist visual) si Bacos Sergiu Dan
(trombone). Această formaţie, cunoscută tinerilor iubitori de funky-jazz din Banat, a
încheiat spectaculos prima zi de festival oferind tuturor ocazia să se dezlănţuie pe
melodiile ritmate prezentate în recital. Melanjul de acid-jazz, funk, soul şi hip-hop ne-a
fost prezentat de o formaţie constituită din tineri instrumentişti de excepţie, melodiile lor
Relaxare totală, Inspiră muzica, Funky Jam fiind deja clasice în cadrul genului muzical
abordat.
Trei formaţii, trei stiluri complet diferite, totul pentru desfătarea iubitorilor de
muzica de calitate prezenţi în număr foarte mare în prima zi de festival, la Gărâna.
Gabriel Găină
10
ECOU DE TIMP
În satul meu
Gelu Cîmpeanu
11
ECOU DE TIMP
Inainte sa mor
Insomnie
Am să adorm, şi am să visez
Şi frica şi ura am să o uit
Şi pe muzica somnului o să dansez
Până am să adorm subit…
Cristian Lunga
12
ECOU DE TIMP
Destin
13
ECOU DE TIMP
14
ECOU DE TIMP
Adresa redacţiei:
15
ECOU DE TIMP
16
ECOU DE TIMP
17