EXAMEN REZIDENTIAT

1) TULBURARILE DE PERSONALITATE
1.1. Tulburarea de personalitate paranoida
- Neincredere si suspiciozitate fata de altii
- Testeaza deseori fidelitatea partenerului
- Dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau fidelitatea amicilor sau colegilor
- Anxiosi, distanti, fara umor, certareti- dificultati de interrelationare
- Fac „din tantar armasar”
- Poarta pica si sunt implacabili fata de insulte, injurii sau ofense
- Se descurca mai bine cand muncesc individual
- Tolereaza greu frustrarea si contraataca violent
1.2. Tulburarea de personalitate schizoida
- Lipsa de interes fata de alte persoane si relatii sociale
- Indiferenti la laude si critici
- Singuratici, exprima putine emotii
- Retrasi, lipsiti de simtul umorului, reci si aplatizati emotional
- Prefera activitatile solitare
- Comportament neconventional, chiar bizar
- Preocupari reduse/absente pentru activitatea sexuala
1.3. Tulburarea de personalitate schizotipala
- Deficite sociale si interpersonale
- Excentricitati de comportament
- Bizarerii comportamentale, de gandire
- Disconfort acut in relatii si reducerea capacitatii de a stabili relatii intime
- Distorsiuni cognitive si de perceptie
- Gandire magica sau credinte stranii( crede in vrajitorii, magie etc.)
- Limbaj bizar(limbaj vag, circumstantial, metaforic, supraelaborat sau stereotip)
- Convinsa ca poseda insusiri rare(clarviziune, premonitie, telepatie sau
superstitie)
- Iluzii corporale, obsesii cu continut dismorfofobic
1.4. Tulburarea de personalitate antisociala
- Denumiti sociopati
- Violarea drepturilor altora, desconsiderarea, impulsivitate, incapacitate de a face
planuri pe durata lunga
- Iritabilitate si agresivitate, neglijenta pt. siguranta sa sau a altora
 - Iresponsabilitate
- Comportament inconsecvent la muca, neonorarea obligatiilor financiare, lipsa de
remuscare
- Indiferenta fata de faltul de a fi maltratat sau furat
- Comiterea de fapte ilegale, sau cel putin imorale, incorectitudine, mintit repetat,
inselaciune, evaziune fiscala
- Manipularea altora pentru profitul sau placerea personala
- Instabilitate psihica crescuta
- Afiseaza siguranta de sine, aroganta, se supraestimeaza
- Pot forma cu usurinta relatii interpersonale
1.5. Tulburarea de personalitate borderline
- Instabilitatea relatiilor interpersonale, a imaginii de sine,
- Impulsivitate manifestata prin cheltuieli abuzive
- Joc patologic
- Abuz de substanta, mancat excesiv, relatii sexuale dezorganizate
- Alterneaza intre elemente de idealizare si devalorizare
- Pot avea perturbare de identitate si sentimentul cronic de vid interior
- Manifestari frecvente de furie si incapacitatea de a-s controla mania
- Comportament automutilant, amenintari recurente de suicid
- Nu suporta singuratatea si sunt instabili afectiv
- Reactii impulsiv-agresive la incitatii minime
- Comportament imprevizibil, acte autodistructive repetitive
1.6. Tulburarea de personalitate histrionica
- ​cauta atentia celor din jur
- Istericul se simte nemultumit atunci cand nu este in centrul atentiei
- Isi schimba rapid emotiile
- Sugestionabil si usor de influentat
- Tendinta de a dramatiza continutul vorbirii si un stil de comunicare colorat,
impresionabil
- Considera relatiile a fi mai intime decat sunt in realitate
- Are un comportament seducator si provocator sexual
- Manipulativi, orientati spre satisfacerea propriilor interese
- Interes pentru noutate, stimulare sau schimbare
- Se entuziasmeaza facil si efemer
- Intoleranta la ignorare sau periferizare, putand exista repetate amenintari cu
suicidul
- Pot manifesta amnezia traumelor, frustrarilor si a efectelor dramatice
1.6. Tulburarea de personalitate narcisica
- Grandoare, necesitatea de admiratie si lipsa de empatie
- Sentimentul de autoimportanta, fantasme de succes nelimitat, putere
- Necesita admiratie excesiva, si isi subliniaza repetat si exagerat calitatile
 - Sensibil la critica, insucces sau pierdere
- Pretentii de tratament favorabil si supunere dorintelor sale
- Profita de altii pentru a-si atinge scopurile
- Lipsit de empatie, comportament arogant, sfidator
- Afoseaza o conduita distanta, aroganta, emfatica, fiind non-receptiv si insensibil
la opinii diferite, sfaturi sau indemnuri
- Avid de titluri, demnitati, onoruri, ranguri care considera ca i se cuvin
1.7. Tulburarea de personalitate evitanta
- Inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare
negativa
- Evita contactul interpersonal din cauza fricii de critica, dezaprobare sau
respingere
- Retinere in relatiile intime de teama de a nu fi ridiculizat si inhibat in relatii noi
din cauza sentimentelor de inadecvare
- Teama de a nu fi criticat sua umilit in public
- Are nevoie de tandrete, securizare si reasigurare
- Se considera inapt social, inferior celorlalti, neatractiv si se subestimeaza
- Ezitant in a-si asuma riscuri ori a se angaja in activitati noi pentru a nu fi pus in
dificultate
- Traieste intens si dureros inacceptarea, refuzul, respingerea si discriminarea,
fiind extrem de interpretativ si hipersensibil fata de comentariile celorlalti
1.8. Tulburarea de personalitate dependenta
- Necesitatea de a fi supervizat, care duce la comportament submisiv si adeziv si
la frica de separare
- Dificultati in a lua decizii simple fara reasigurari si sfaturi din partea celorlalti
- Are nevoie ca altcineva sa-si asume responsabilitatea pentru cele mai importante
domenii ale vietii lui, reducandu-si sau chiar anulandu-si initiativele
- Dificultati in a-si exprima dezaprobarea fata de altii de teama de a nu pierde
aprobarea sau suportul lor
- Stima de sine redusa, isi subestimeaza calitatile si disponibilitatile proprii
- Nevoia de aprobare, acceptare, si de sustinere
- Fac sacrificii in vererea obtinerii aprobarii, suportului si ingrijirii
- Teama de a fi abandonat, manifestand toleranta excesiva fata de persoana
investita ca protector
- Isi limiteaza relatiile sociale la cei de care sunt dependenti
- Tendinta de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresia
neincrederii sau incapacitatii sale
- Cauta urgent o alta relatie drept sursa de supervizare cand o relatie stransa se
termina
- Se simte lipsit de ajutor atunci cand ramane singur
1.9. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva
- Persoana preocupata de ordine, perfectionism si control mental
- Preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri in asa fel incat
 obiectivul major al activitatii este pierdut
- Perfectionism, inflexibilitate, intoleranta fata de indiferenta, compromis si
coruptie
- Standarde inalte auto-impuse, foarte exigenti cu ceilalti
- Hiperconstiincios, scrupulor si inflexibil in probleme de morala, etica, valori
- Adopta un stil avar de a cheltui in ideea de a fi pregatit financiar in orice
situatie neprevazuta
- Teama de schimare, adepti ai stabilitatii, conservatori
- Incapacitate in a exprima sentimente tandre, avand putine relatii interpersonale
1.10. Tulburarea de personalitate pasiv-agresiva
- Rezistenta la solicitari sau indemnuri insotita de amanarea raspunsului la
rugaminti sau solicitari
- Comportament lamentativ, avand impresia ca sunt neintelegi si insuficient
apreciati
- Imbufnati tot timpul, certareti, manifestand sentimente de invidie, iritabilitate si
cinism fata de colegi
- Verbalizeaza acuze exagerate si persistente de ghinion personal
- Nu au incredere in fortele proprii, stima de sine scazuta
1.11. Tulburarea de personalitate depresiva
- Ganduri si comportamente depresive
- Amaraciune, lipsa de bucurii, veselie si spontaneitate
- Aer posomorat si nefericit
- Stima de sine scazuta, simtindu-se inadecvat si lipsit de valoare
- Critic si acuzator fata de sine
- Prezinta ruminatii anxioase si depresive
- Negativist si critic in legatura cu altii
- Pesimist, predispozitie catre sentimente de vinovatie si remuscare

2) SCHIZOFRENIA
Tulburare mintala care dureaza cel putin 6 luni si presupune pt. cel putin o luna existenta a
doua sau mai multe simptome dintre urmatoarele:
- Idei delirante
- Halucinatii
- Dezorganizarea si saracirea vorbirii si a comportamentului
- Comportament dezorganizat sau catatonic
- Pierderea contactului cu realitatea]
- Saracire emotionala
- Gandire fragmentata
- Idei delirante(de persecutie, de grandoare, mistice, de gelozie, somatice)
- Halucinatii(auditive, vizuale, tactile, olfactive, kinestezice)
- Afect nepotrivit
- Alogie
 - Anhedonie
- Abulie
Forme clinice:
• Schizofrenia dezorganizata
- Dezorganizare ideativa- pacientul trece brusc de la o idee la alta. Aceasta
incoerenta este si la nivelul cuvintelor spuse la intamplare, fara legatura.
- Dezorganizare comportamentala masiva- pacientul este intr-o continua
deplasare, in miscare, parca ar fi intr-un fel de investigare. Pare dispus,
amuzant, absolut detasat, de o buna dispizitie surprinzatoare, acontextuala, pe
care clasicii o denumeau „euforie natanga”. Foloseste cuvinte noi prin
fuziunea diverselor cuvinte
- Incoerenti, dispozitie neadecvata contextului situational (detasare afectiva)
- Prezinta bizarerii de comportament (ex. grimase neobisnuite)
- Vorbirea lor contine numeroase neologisme, expresii bizare, idei delirante
nesistematizate
• Schizofrenia catatonica

- Caracterizata prin tulburari psiho-motorii

- Pacientul este catatonic, prezinte flexibilitate ceroasa (este ca o statuie de ceara)
- Prezinta mutism, iar atunci cand este plasat intr-o pozitie, poate ramane in acea
pozitie pentru o perioada lunga de timp
- Starea de stupor (pacientul este complet imobil). La polul opus se afla raptusul
catatonic, reprezentand o forma maxima de agitatie psihomotorie, o izbucnire a
pacientului, care il face sa fie extrem de periculos.
- Nu poate da curs invitatiei, ordinelor interlocutorului, nu se opune. Niciun
mijloc de constangere/convingere nu poate da rezultate.
- Negativism alimentar- viata pacientului este pusa in pericol prin nealimentare
- Poate aparea, dimpotriva, o sugestibilitate crescuta, pacientul supunandu-se
automan ordinelor terapeutului.
- Ecolalie, ecopraxie, manierisme, stereotipii

• Schizofrenia paranoida
- Idei delirante de persecutie sau grandoare
- Iluzii si halucinatii, cal mai adesea auditive
- Sub influenta ideilor delirante pacinetii pot scrie memorii, denunturi, pot trece la
masuri de aparare fata de presupusele amenintari, ceea ce ii poate face
periculosi
- Anxietate, furie, combativitate sau dimpotriva:
- Retragere sociala, ambivalenta, sau inversiunea afectiva
- Are cel mai bun prognostic dintre celelalte forme de schizofrenie
• Schizofrenia reziduala
- Aceasta forma pp. ca a existat in trecut cel putin un episod acut de schizofrenie,
dar tabloul actual nu prezinta simptome psihotice pozitive notabile(ex. idei
delirante, halucinatii, dezorganizare a vorbirii)
 - Apare retragere sociala marcata, aplatizarea afectului, abulie
- Idei excentrice sau bizarerii de comportament, dar ele nu mai sunt marcate.
- Halucinatiile si ideile delirante atunci cand apar, sunt putin frecvente si vagi.
• Schizofrenia nediferentiata
- Cuprinde indivizii care nu au putut fi incadrati in niciuna din categoriile
precedente

3) TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMA
- Elemente identice cu cele ale schizofreniei, doar ca are o durata de minim o
luna, maxim 6 luni.
- Deteriorarea activitatii profesionale si sociale nu sunt necesare.

4) TULBURAREA SCHIZOAFECTIVA
- Simptome ale schizofreniei concomitent cu tulburari afective (episod depresiv
major, maniacal sau mixt)
- In cursul maladiei apar idei delirante sau halucinatii timp de cel putin 2
saptamani
- Simptomele afective sunt prezente o portiune substantiala de timp din durata
totala a maladiei

5) TULBURAREA DELIRANTA
- prezenta uneia sau mai multor idei delirante nonbizare care persista timp
de cel putin o luna
- halucinatii auditive sau vizuale, daca sunt prezente, nu sunt proeminente
- halucinatii tactile sau olfactive pot fi prezente(si proeminente), daca sunt
in legatura cu tema deliranta
- functionarea sociala nu este marcat deteriorata, comportamentul nu este
nici straniu nici bizar
- la altii deteriorarea psihosociala poate fi prezenta, incluzand functionare
profesionala redusa sau absenta si izolare sociala
Subtipuri:
- tipul erotoman: pacientul considera ca alta persoana este indragostita de el
- tipul de grandoare: convingerea ca are un mare(dar nerecunoscut) talent ori ca a
facut o mare descoperire
- tipul de gelozie: persoana considera ca partenera/partenerul ii este infidel
- tipul de persecutie: persoana considera ca se conspira impotriva sa, ca este
spionata, inselata, urmarita, otravita sau drogata, tratata cu rautate, vexata etc
- tipul somatic: convingerea persoanei ca emite un miros urat din piele, gura, rect
sau vagin, ca este infestata cu insecte pe sau sub tegument, ca are paraziti
interni, ca anumite parti ale corpului sau sunt diforme sau hidoase ori ca parti
ale corpului ei nu functioneaza
- tipul mixt: nu predomina nicio idee deliranta
 - tipul nespecificat: convingerea deliranta nu poate fi clar stabilita sau nu se
inscrie in tipurile specifice

6) TULBURAREA PSIHOTICA SCURTA

- Idei delirante, halucinatii, limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau
flagrant dezorganizat
- Un episod dureaza de la o zi la maxim o luna, iar la final individul revine la
nivelul anterior de functionare

7) TULBURAREA PSIHOTICA INDUSA

- Idee deliranta care apare la un individ aflat in stransa relatie cu un altul care are
deja o tulburare psihotica cu idei delirante proeminente

8) TULBURAREA PSIHOTICA DATORATA UNEI CONDITII MEDICALE

GENERALE
- Halucinatii sau idei delirante considerate a fi datorate efectelor unei conditii
medicale generale
- Halucinatiile pot surveni in orice modalitate senzoriala- vizuale, olfactive,
gustatile, auditive
• O diversitate de conditii medicale generale pot cauza simptome psihotice
incluzand
➢ Conditii neurologice: - neoplasmele
- Maladiile cerebro-vasculare
- Maladia Huntington
- Epilepsia
- Leziunile sau deteriorarea nervului acustic sau
optic
- Surditatea
- Migrena
- Infectiile sistemului nervos
➢ Conditii endocrine- h​ iper- si hipotiroidismul
- Hiper- si hipoparatiroidismul
➢ Conditii metabolice- h​ ipoxia
- Hipercarbia
- Hipoglicemia
etc.

9) TULBURAREA PSIHOTICA INDUSA DE O SUBTANTA

- Halucinatii sau idei delirante proeminente considerate a fi efecte ale unei
substante- alcool, anfetamina, cannabis, cocaina, halucinogene, inhalante,
opiacee(meperidina), phencyclidina, sedative, hipnotive, anxiolitice
- Idei delirante de persecutie, distorsionarea imaginii corporale, perceptia
eronata a fetei oamenilor ( la amfetamina)
 - idei delirante de persecutie, anxietate marcata, labilitate afectiva,
depersonalizare si amnezie consecutiva pt. episod(cannabis)
- MEDICAMENTE: anestezicele, analgeticele, anticonvulsivantele,
medicamentele antimicrobiene, antihistaminice, medicamente
antiparkinsoniene, agentii chimioterapeutici( ciclosporina si procarbazina),
medicamentele gastrointestinale. Alte medicamente vandute fara reteta
medicala: fenilefrina, pseudoefedrina), antidepresivele si disulfiramul.
- Carburanti, vopsele, substante volatile, monoxidul de carbon, bioxidul de
carbon etc.

TULBURARILE AFECTIVE:
10) EPISODUL DE PRESIV MAJOR
- Perioada de cel putin 2 saptamani in cursul careia exista fie dispozitie
depresiva, fie pierderea interesului sau placerii pentru aproape toate
activitatile.
- Modificari in apetit sau greutate
- Perturbare a somnului(insomnia) si activitatii psihomotorii
➢ Insomnie mediana- pacientul de trezeste pe parcursul noptii si are
dificultati in a readormi
➢ Insomnie terminala- pacientul se trezeste prea devreme si nu mai poate
dormi
➢ Insomnie initiala- pacientul are dificultati in a adormi
- Rareori - Hipersomnie
- Energie scazuta
- Sentimente de inutilitate sau de culpa, dificultate in gandire, concentrare sau
luarea de decizii
- Idei recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid
- Convingerea ca altii ar fi mai bine situati daca persoana respectiva ar fi
moarta
- Simptomele trebuie sa persiste in cea mai mare parte a zilei, aproape in
fiecare zi timp de cel putin 2 saptamani consecutive
- Detresa
- Descrisa ca fiind depresiva, trista, disperata, descurajata sau ca „fara chef”
- La unii indivizi tristetea poate fi negata la inceput dar poate fi provocata de
interviu
- Modificarile psihomotorii includ: agitatia (incapacitatea de a sta linistit,
mersul de colo pana colo, frecatul mainilor, frecarea tegumentelor,
vestimentelor etc.) sau lentoarea (lentoarea in vorbire, gandire sau
miscarile corpului)

11) EPISODUL MANIACAL

- Perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si
persistenta, durand cel putin o saptamana
- Stima de sine exagerata sau grandoare
- Scaderea necesitatii de somn(ex. se simte refacut dupa numa 3 ore de smn)
 - Mai locvace decat in mod normal, se simte presat sa vorbeasca continuu
- Vorbire presanta, sonora, rapida si dificil de intrerupt
- Fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt accelerate
- Distractibilitate
- Agitatie psihomotorie
- Implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de
consecinte nedorite( ex. angajarea in cumparaturi excesive, indiscretii
sexuale, ori investitii in afaceri nesabuite)
- Indivizii isi pot da cu parerea in domenii in care nu au niciun fel de
cunostinte

12) TULBURAREA BIPOLARA 1

- Caracterizata prin aparitia unuia sau mai multor episoade maniacale ori
mixte
- Indivizii pot avea unul sau mai multe episoade depresive in istoric

14) CICLOTIMIA
- Forma mai putin severa a tulburarii bipolare
- Caracterizata prin alternarea unor episoade depresive cu episoade expansive,
hipomaniacale, fara elemente psihotice
- Pentru a putea pune acest diagnostic trebuie sa nu fi existat un episod depresiv
maniacal sau episod depresiv major in primii doi ani de scoala
- Simptomatologia este insuficient de severa ca intensitate pentru a putea fi
diagnosticata ca tulburare bipolara
- Tabloul clinic nu trebuie sa cuprinda elemente psihotice, respectiv ideatia
deliranta, halucinatii, tulburari de constiinta
- FAZA DEPRESIVA:
- Reducerea elanului vital- scaderea energiei, oboseala cronica
- Sentiment de inadecvare
- Scaderea eficientei in plan profesional si scolar
- Somn redus – sau hipersomnie
- Hipoprosexie
- Retragere si evitare sociala, reducerea activitatii sexuale
- Sentimentul de culpabilitate
- Bradipsihie
- Neincredere
- Catharsis afectiv facil
- FAZA HIPOMANIACALA
- Dispozitie expansiva sau iritabila
- Cresterea energiei si initiativei
- Cresterea stimei de sine
- Cresterea eficientei si creativitatii
- Reducerea nevoii de somn
- Hiperprosexie
- Sociofilie care conduce la cautarea interlocutorilor
- Implicarea excesiva in actiuni care pot avea urmari negative si cu mari riscuri
- Cresterea activitatii sexuale, optimism nefondat
- Tahipsihie
15) DISTIMIA
- Dispozitie depresiva cronica, survenind cea mai mare parte a zilei, in mai multe
zile da decat nu, timp de cel putin 2 ani
- In cursul perioadei de 2 ani (1 an pt copii si adolescenti), sa nu existe un interval
mai mare de 2 luni fara simptome
- Diagnotsticul poate fi pus doar daca in decursul celor 2 ani nu apar episoade
depresive majore
- Apetit redus sau mancat excesiv
- Insomnie sau hipersomnie
- Energie scazuta sau fatigabilitate
- Stima de sine scazuta, concentrare redusa sau dificultate in luarea de decizii
- Sentimentul de disperare
- Stima de sine si incredere scazuta sau sentimente de inadecvare
- Pesimism, disperare si lipsa de speranta
- Pierderea generalizata a interesului sau placerii (anhedonie)
- Retragere sociala
- Sentimente de vinovatie, ruminatii cu privire la trecut
- Sentimente subiective de iritabilitate si furie excesiva
- Activitate diminuata, eficienta si productivitate scazute
- Dificultati de gandire, reflectate prin concentrare scazuta, indecizie, slaba
capacitate de memorare

16) TULBURAREA DEPRESIVA MAJORA

- Evolutie clinica caracterizata printr-unul sau mai multe episoade depresive
majore, fara un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale
- Dispozitia depresiva trebuie sa fie prezenta in cea mai mare parte a zilei,
aproape in fiecare zi, timp de cel putin 2 saptamani
- Daca in cursul tulburari depresive majore apar episoade maniacale, mixte sau
hipomaniacale, diagnosticul este schimbat in cel de tulburare bipolara
- Dispozitie depresiva
- Pierdere semnificativa in greutate, desi nu tine dieta, ori luare semnificativa in
greutate. Ori scadere sau crestere a apetitului aproape in fiecare zi
- Insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi
- Agitatie sau lentoare psihomotorie aproape zilnic
- Fatigabilitate sau lipsa de energie aproape zilnic
- Sentimente de inutilitate sau culpa excesiva ori inadecvata
 - Diminuarea capacitatii de a gandi sau a se concentra ori indecizie aproape zilnic
- Ganduri recurente de moarte, ideatie suicidara recurenta fara un plan anume, ori
o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului
- TULBURAREA DEPRESIVA MAJORA CU EPISOD UNIC
- Prezenta unui singur episod depresiv
- TULBURAREA DEPRESIVA MAJORA RECURENTA
- Prezenta a doua sau mai multe episoade depresive majore
➢ Pentru a fi considerate episoade separate, trebuie sa existe un interval de
cel putin 2 luni consecutive in care nu sunt satisfacute criteriile pentru un
episod depresiv major
TULBURARILE ANXIOASE:
- Anxietatea de separare
- Fobia sociala
- Fobia specifica
- Tulburarea de panica
- Atacul de panica
- Agorafobia
- Anxietatea generalizata

- 17) ANXIETATEA DE SEPARARE

- Anxietatea excesiva in legatura cu separarea de casa sau de cei de care persoana
este atasata
- Perturbarea trebuie sa dureze o perioada de cel putin 4 saptamani, sa inceapa
inaintea varstei de 18 ani, si sa cauzeze o detresa sau deteriorare semnificativa
clinic in domeniul social, scolar(profesional) ori in alte domenii de functionare
- Cand sunt separati de persoanele de care sunt atasati, ei vor sa stie adesea unde
se afla acestea si vor sa se afle in contact cu ele
- Unii indivizi devin extrem de nostalgici si de neconsolati, mergand pana la
punctul de a fi nefericiti cand se afla departe de casa. Doresc intens sa se
intoarca acasa si pot fi preocupaticu fantezii de reunire
- Cand sunt separati de persoanele de atasament major, acesti indivizi sunt
preocupati de teama ca persoanelor de care sunt atasati li s-ar putea intampla
accidente sau maladii
- Copiii cu aceasta tulburare isi exprima adesea frica de a nu fi pierduti si de a nu
se mai reuni niciodata cu parintii lor. Acestia pot fi incapabili sa se plimbe
singuri prin camera si pot prezenta un comportament adeziv, stand strans lipiti
de parinti si urmarindu-i ca o umbra. Acesti copii au adesea dificultati in
mersul la culcare si pot insista ca cineva sa stea langa ei pana adorm. In cursul
noptii isi pot face drum pana la patul parintilor. Daca usa camerei parintilor
este incuiata, ei pot dormi langa usa
- Cand separarea survine ori este numai anticipata, sunt comune diverse acuze
somatice, ca dureri de stomac, dureri de cap, greturi si varsaturi; simptome
cardiovasculare, cum ar fi palpitatiile, ameteala si senzatia de lesin (sunt rare la
copiii mai mici, dar pot aparea la indivizii mai in varsta)
- 18) FOBIA SOCIALA
- Frica excesiva de a fi umilit sau jenat in diverse situatii sociale, cum ar fi:
 ➢ Vorbitul in public
➢ Vorbitul la telefon
➢ Urinatul in toalete publice
➢ Mersul la o intalnire
➢ Mancatul in locuri publice
- Cand fobia sociala se extinde la aproape toate situatiile sociale, ea devine
generalizata, cu un grad extrem de disfunctionalitate si este foarte greu de
diferentiat de tulburarea de personalitate evitanta(anxioasa)
- Persoana recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata
- Situatiile sociale sau de performanta sunt evitate sau chiar indurate cu o
anxietate sau detresa intensa
- Acesti oameni evita sa manance, sa bea ori sa scrie in public, din cauza fricii de
a nu fi pusi in dificultate de faptul ca altii vad ca lor le tremura mainile sau
vocea etc
- Indivizii cu fobie sociala experimenteaza aproape intotdeuna simptome de
anxietate (ex. palpitatii, tremuraturi, transpiratie, disconfort gastrointestinal,
diaree, tensiune musculara, congestie faciala, confuzie)
- Frica sau evitarea trebuie sa interfereze semnificativ cu rutina normala a
persoanei, cu functionarea profesionala sau scolara, sau cu activitatile ori cu
relatiile sociale, sau persoana trebuie sa prezinte o detresa marcata in legatura
cu a avea fobia
- 19) FOBIA SPECIFICA
- Elementul esential il constituie frica marcata si persistenta de obiecte sau situatii
circumscrise, care pot fi recunoscute clar
- Adultii recunosc ca fobia este excesiva sau nejustificata
- Expunerea la stimulul fobic provoaca aproape in mod constant un raspuns
anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica
- Evitarea, anticiparea anxioasa ori detresa in situatia temuta interfereaza
semnificativ cu rutina normala a persoanei, cu activitatea
profesionala(scolara), ori cu activitatile sau relatiile sociale
- Subtipuri:
➢ De animale - frica de animale sau insecte
➢ De mediul natural- frica provocata de subiecte din mediul natural:
furtunuri, inaltimi sau apa
➢ De sange-injectii-plagi- frica provocata de vederea sangelui sau a unei
plagi, ori de administrarea unei injectii sau a altor proceduri medicale
invazive
➢ De situatii- frica provocata de o anumita situatie, cum ar fi transportul
public, tunelele, podurile, ascensoarele, zborul, condusul sau spatiile
inchise
➢ De alt tip- frica este provocata de alti stimuli. Acesti stimuli pot
include frica ori evitarea situatiilor care pot duce la sufocare, voma sau
contractarea unei maladii; fobia de „spatiu”(individul se teme sa nu
cada jos, daca se afla departe de un perete sau de alte mijloace de
suport fizic) si fricile copiilor de sunete puternice sau de persoane in
uniforma
 20) TULBURAREA DE PANICA

- Aparitia neasteptata si spontana a atacurilor de panica recurente

• palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii
• transpiraţii
• valuri de căldură sau de frig
• amorţeală, furnicături în corp
• tremurături sau frisoane
• senzaţie de sufocare sau de nod în gât
• respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
• presiune, disconfort sau durere în piept
• greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
• senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
• senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat,
neobişnuit
• teama de a muri
• teama de a pierde controlul sau de a înnebuni

- Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică
pentru simptomele recurente de panică

- Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod
recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la
acestea. De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe
care atacurile de panică le vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor?
Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de
viață?”

21) AGORAFOBIA
- Anxietate in legatura cu a te afla in locuri sau situatii din care scaparea este
dificila(sau jenanta), ori in care nu poate fi accesibil ajutorul in eventualitatea
unui atac de panica inopinat
- Teama de a se afla in afara casei, de a te afla in multime sau a sta la rand, de a se
afla pe un pod si a calatori cu autobuzul, trenul sau automobilul, in
hipermarket etc
- Situatiile sunt evitate sau usnt indurate cu o detresa marcata ori necesita un
companion

22) ANXIETATEA GENERALIZATA

- Anxietate si preocupare survenind in mai multe zile da decat nu timp de cel
putin 6 luni in legatura cu un numar de evenimente sau activitati (ex. la
muca sau scoala)
- Persoana este extrem de ingrijorata de mai multe aspecte ale vietii, adesea
resimtind anxietate crescute fata de pericole nerealiste
- Persoana constata ca este dificil sa-si controleze preocuparea
- Neliniste sau sentimentul de stat ca pe ghimpi
- Fatigabilitate
- Dificultate in concentrare sau senzatia de vid mintal
 - Iritabilitate
- Tensiune musculara
- Perturbare de somn
- Sunt iritabili, fiind intr-o stare de tensiune prelungita
- Considera ca totul va merge rau, asta determinandu-i sa fie hipervigilenti,
adesea nemaiputand sa se bucure de viata, fiind mereu atenti la potentialele
pericole
- Simptome somatice: senzatia de nod in gat, tensiune musculara, migrene,
simtome gastrointestinale

23) TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA

- Obsesii sau compulsii recurente care sunt suficient de severe pentru a fi
consumatoare de timp sau ele cauzeaza o detresa marcata sau o deteriorare
semnificativa
- Intr-un anumit moment, persoana recunoaste ca obsesiile sau compulsiile sunt
excesive sau nejustificabile
- Cele mai frecvente obsesii sunt gandurile repetare in legatura cu:
➢ Contaminarea- a se contamina prin strangerea mainilor cu alte
persoane
➢ Dubitatiile repetate- a se intreba daca a efectuat un act oarecare
➢ Necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine- detresa intensa
atunci cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric
➢ Impulsuri agresive sau oribile- a vatama propriul copil sua a striga o
obscenitate in biserica
➢ Imagerie sexuala- ex. o imagine pornografica recurenta
- Compulsiile = comportamente repetitive (ex. spalatul mainilor, ordonatul,
verificatul) sau acte mentale (rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in gand)

TULBURARI LEGATE DE TRAUMA SI STRES:

24) Tulburarea reactiva de atasament
Tipul inhibat

In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu

aproape oricine. Acest lucru se intampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta
atasament cu nici o persoana de ingrijire.

Semnele si simptomele tipului inhibat pot include:

- nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori
- evita contactul vizual
- pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul
- dificultati in a fi alinat
- prefera sa se joace singur
- evita contactul fizic
- nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane
- pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat
- se implica in comportamente de autolinistire.

Tipul dezinhibat

In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si

 superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate
intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimba frecvent persoana
care il ingrijeste.

Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include:

- deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini
- cauta alinare din partea strainilor
- solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor
- comportament copilaros inadecvat
- pare nerabdator.
Tulburarea reactiva de atasament este considerata o afectiune rara. Totusi, nu exista
date statistice despre aceasta afectiune; poate afecta orice copil. Prin definitie,
tulburarea reactiva de atasament debuteaza inaintea varstei de 5 ani, desi radacinile
sale sunt in perioada de sugar.
Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt:
- cresterea intr-un orfelinat
- ingrijirea de tip institutional
- schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor
- parintii fara experienta
- spitalizarea prelungita
- saracia extrema
- abuzul fizic, sexual sau emotional
- mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul
- trauma familiala semnificativa, cum ar fi decesul sau divortul
- depresia postpartum la mamele sugarilor
- parintii care au o boala mintala, probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau
droguri.

- copilul prefera sa nu fie tinut in brate

- de obicei ii place sa se joace singur
- nu cauta contactul fizic
- isi evita mama sau alta persoana de ingrijire
- prefera sa mearga dupa straini
- nu pare interesat de mama sau de persoana care il ingrijeste.

25) STRESUL POSTTRAUMATIC

Apariţia de simptome caracteristice urmand expunerii Ia un stresor traumatic extrem, care
implică experientarea personală directă a unui eveniment comportand moartea efectivă sau
ameninţarea cu moartea, ori o vătămare serioasă sau o ameninţare a integrităţii corporale
proprii; faptul de a fi martor la un eveniment care implică moartea, vătămarea sau
ameninţarea integrităţii corporale a altei persoane; a afla despre moartea violentă sau
inopinată, despre vătămarea serioasă, ori despre ameninţarea cu moartea ori vătămarea
suferită de un membru al familiei sau de un alt asociat apropiat.
(1) amintiri detresante recurente şi intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri sau
percepţii
(2) vise detresante recurente ale evenimentului.
(3) acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul
retrăirii experienţei, iluzii, halucinaţii şi episoade disociative de fiahback, inclusiv cele care
survin la deşteptarea din somn sau cand este intoxicat).

(4) detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi tare simbolizează
sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic;
(5) reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic
Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii
generale (care nu era prezentă inaintea traumei), după cum este indicat de
trei (sau mai multe) dintre următoarele:
(1) eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu trauma;
(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşteaptă amintiri
ale traumei;
(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
(4) diminuare marcată a interesului sau participării la activităţi semnificative;
(5) sentiment de detaşare sau de instrăinare de alţii;
(6) gamă restransă a afectului (de ex., este incapabil să aibă sentimente de amor);
(7) sentimentul de viitor ingustat (de ex., nu speră să-şi facă o carieră, să se
căsătorească, să aibă copii ori o durată de viaţă normală).
D. Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente inainte de
traumă), după cum este indicat de două (sau de mai multe) dintre următoarele:
(1) dificultate in adormire sau in a rămane adormit;
(2) iritabilitate sau accese coleroase;
(3) dificultate in concentrare;
(4) hipervigilitate;
(5) răspuns de tresărire exagerat.
E. Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D) este de mai mult de
o lună.
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de funcţionare.

Acut: dacă durata simptomelor este mai puţin de 3 luni.

Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.

Cu debut tardiv: dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.

26) TULBURAREA ACUTA DE STRES

(1) sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detaşare sau de absenţă a

reactivităţii emoţionale;
(2) o reducere a conştiinţei ambianţei (de ex., „a fi stupefiat");
(3) derealizare;
(4) depersonalizare;
(5) amnezie disociativă (incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei

C. Evenimentul traumatic este reexperientat persistent in cel puţin unul din următoarele
moduri: imagini, ganduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau sentimentul de
retrăire a experienţei ori detresă la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul raumatic.
D. Evitarea marcată a stimulilor care deşteaptă amintiri ale traumei (de ex. ganduri,
sentimente, conversaţii, activităţi, locuri, oameni).
E. Simptome marcate de anxietate sau de excitaţie crescută (de ex., dificultate in adormire,
iritabilitate, capacitate de concentrare redusă, hipervigilitate, răspuns de tresărire exagerat,
nelinişte motorie).
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de funcţionare ori deteriorarea capacităţii de a
indeplini unele sarcini necesare, cum ar fi obţinerea asistenţei medicale ori mobilizarea
resurselor personale pentru a vorbi membrilor familiei despre experienţa traumatică.
G. Perturbarea durează minimum 2 zile şi maximum 4 săptămani de la evenimentul traumatic
şi survine in decurs de 4 săptămani de la evenimentul traumatic.
 ​ ​ ​SEMIOLOGIE PSIHIATRICA
TULBURARI DE PERCEPTIE
Hiperestezia = scaderea pragului senzorial resimţită de subiect ca o creştere neplăcută a
intensităţii senzaţiilor
Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial, însoţită de diminuarea intensităţii
senzaţiilor, cu scăderea numărului de excitanţi receptaţi.
Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat
la nivelul unui analizator (ex., Audiţie colorată). Apare în intoxicaţii cu mescalină,
psilocibină, LSD, cocaină.
Agnoziile reprezintă deficite psihosenzoriale, care determină incapacitatea subiectului de a
recunoaşte obiectele după calităţile lor senzoriale, analizatorii (receptori periferici şi cale)
fiind intacţi.
Iluzia este o percepţie cu stimul real şi specific, denaturată şi/sau deformată.
Iluziile apar frecvent la subiecţii normali, care recunosc şi corectează sensul deformării
perceptive. Spre deosebire de acestea, în iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze
percepţia deformată, considerând-o imagine veridică a realităţii.
Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate şi vivacitate a fenomenului
iluzoriu („entitate materială”, Jaspers) în care complementul imaginativ al percepţiei atinge
gradul maxim de bogăţie.
Alte iluzii – pot fi considerate ca patologice, dacă subiectul nu are tendinţa de corectare a
deformării percepţiei:
​obiectele par mai mari – macropsii,
mai mici – micropsii,
alungite sau lărgite –dismegalopsii,
deformate – metamorfopsii,
obiectele sunt percepute mai apropiate sau mai departate – poropsii,
obiectele sunt mai îndepărtate – teleopsii
obiectele sunt percepute mai infrumusetate- callopsia
iluzii auditive- perceperea modificata a unor zgomote
Iluziile gustative si olfactive- perceperea eronata a gustului sau mirosului a diverselor
substante sapide sau odorifice
Iluziile viscerale sau interoceptive- perceperea eronata a functiilor unor aparate sau organe
Modificarea de schema corporala- perceperea denaturata a formei, marimii, greutatii si
pozitiei propriului corp
Parosimii - iluzii olfactive

Halucinaţiile sunt definite clasic drept „percepţii fără obiect”

Halucinoidele= fenomene de tip halucinator situate intre reprezentari vii si halucinatii vagi,
bolnavul nefiind convins de existenta lor reala
Halucinozele- halucinatii prorpiu-zise, al caror caracter patologic este recunoscut de bolnav
Halucinatiile propriu-zise(psihosenzoriale)= perceptii false cu proiectie spatiala si care sunt
considerate ca fiind reale, de catre bolnav
Pseudohalucinatiile(halucinatiile psihice)= autoreprezentari aperceptive care sunt lipsite de
caracterul de senzorialitate, nu au proiectie spatiala, producandu-se in mintea pacientului. Au
caracter exogen, par impuse din exterior, iar bolnavul nu le poate controla. Pacientul afirma
„vad cu ochii mintii”, „aud vocile in cap”, „mi se transmit ganduri”
Halucinatiile functionale- halucinatii false determinate si intretinute de un stimul extern

TULBURARILE DE ATENTIE:
Hiperprosexia semnifică creşterea atenţiei şi este un simptom frecvent în psihopatologie.
Hipoprosexia constă în diminuarea atenţiei
Aprosexia – semnifică abolirea atenţiei şi se întâlneşte în stări confuzionale, sindromul
catatonic, demenţe şi oligofrenii

TULBURARILE DE MEMORIE:
Hipermneziile: tulburări cantitative ale funcţiei mnezice constând în evocări involuntare
rapide şi uşoare, tumultoase şi multiple, realizând o îndepărtare (circumscrisă) a subiectului
de prezent
Mentismul reprezintă o derulare involuntară caleidoscopică a unor amintiri şi idei.
Viziunea retrospectivă – formă supremă a hipermneziei, subiectul retrăind în câteva momente
principalele evenimente din întreaga sa viaţă.
Hipomneziile: tulburări cantitative ale funcţiei mnezice constând în evocări lente şi dificile,
sărace şi trunchiate cu tot efortul făcut, realizând o situaţie jenantă pentru subiect în momentul
respectiv
Lapsusul: dificultate de evocare, pasageră, cu aspect lacunar de element al frazei.
Anecforia: constă într-o uşoară stare de tulburare a funcţiei mnezice, în care subiectul evocă
cu ajutorul anturajului, anumite evenimente care păreau uitate.
Amneziile: tulburări cantitative ale funcţiei mnezice constând în: prăbuşirea funcţiei mnezice
cu imposibilitatea evocării sau fixării, realizând
o situaţie particulară, care obligă subiectul la găsirea unor soluţii de
conjunctură.
​Amneziile anterograde (de fixare): tulburare mnezică caracterizată prin:
imposibilitatea fixării imaginilor şi evenimentelor după agresiunea factorială, dar cu
conservarea evocărilor anterioare agresiunii factoriale.
​Amneziile retrograde (de evocare): tulburare mnezică caracterizată prin:
imposibilitatea evocării imaginilor şi evenimentelor situate anterior agresiunii factoriale, dar
cu conservarea posibilităţii de fixare pentru evenimentele situate posterior agresiunii
factoriale
Amnezii retrograde localizate (lacunare) pot fi considerate drept rezultantă a absenţei
sau superficialei fixări pentru un moment, eveniment/etapă, ceea ce va face ulterior
imposibilă evocarea, o adevărată „pauză de fixare”.
Amneziile lacunare elective sunt totdeauna psihogene, cu încărcătură afectivă; unele
amintiri înregistrate sunt „uitate” inconştient, pentru că sunt de obicei dezagreabile, uitare ce
este însă reversibilă, la fel de rapid ca şi instalarea ei. Amneziile elective sunt uneori globale,
subiectul uitând întreg trecutul, inclusiv identitatea sa
Amnezii retrograde progresive (retroanterograde) pot fi considerate ca o alterare
generală a funcţiei mnezice care interesează atât evocarea (memoria trecutului), cât şi fixarea
(memoria prezentului), o adevărată lacună care se extinde fără a mai fi zăgăzuită de momentul
de referinţă (agresiunea factorială).
Paramneziile (termen introdus de Kraepelin) se caracterizează prin: evocări deteriorate ale
evenimentelor produse recent sau îndepărtat, fără o legătură cu realitatea obiectivă trăită de
subiect, fie sub aspect cronologic, fie sub aspectul realităţii
Criptomnezia: considerarea unei lucrari, despre care pacientul doar a auzit sau a vazuto, ca
proprie. Se întâlneşte în: schizofrenie, deliruri sistematizate (paranoice sau parafrenice),
demenţe traumatice şi în stadiile evolutive ale demenţelor senile şi vasculare.
Falsa recunoaştere iluzie mnezică în care o persoană necunoscută anterior de subiect este
considerată drept cunoscută.
Falsa nerecunoaştere : iluzia mnezică în care o persoană cunoscută anterior de subiect este
considerată drept necunoscută.
Paramneziile de reduplicare iluzia mnezică în care o persoană sau o situaţie nouă este
identică cu o altă persoană sau situaţie trăită anterior. - în demenţele
presenile.
Tulburări ale rememorării trecutului (allomnezii) :
- Confabulatiile= relatarea unor evenimente imaginare, pacientul fiind sigur ca
evoca trecutul trait
- anecforia= reamintirea brisca a unor date, fapte, evenimente care pareau uitate,
cu ajutorul unor stimuli din jur
- ecmnezia= reintoarcerea cu intreaga personalitate in trecut; pacientul retraieste
episoade intregi din trecut, ca si cum acestea s-ar desfasura in prezent
Pseudoreminiscenţele: falsificarea mnezică sub aspectul situării în cronologie, în care
subiectul trăieşte în prezent evenimentele reale din trecut. - în sindromul Korsakov

​TULBURARILE DE GANDIRE
Tulburări în ritmul gândirii
Accelerarea ritmului gândirii reprezintă o înlănţuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care
numărul asociaţiilor se multiplică, dar pierd în profunzime, evocările sunt exacerbate fiind
însă minimalizate de numeroasele digresiuni, care întrerup firul principal al discursului, iar
tulburările de atenţie fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei teme precise.
Lentoarea ideativă este reprezentată de o scădere a numărului ideilor, a posibilităţilor lor de
asociere, evocări dificile, scădere a forţei de reprezentare şi a imaginaţiei
TULBURĂRI ÎN FLUENŢA GÂNDIRII
Fadingul mintal = descris ca o scădere progresivă a gândirii se manifestă printr-o încetinire a
ritmului verbal, ca şi cum bolnavul ar fi detaşat, un scurt interval, de ceea ce spune.
Barajul ideativ = descris iniţial pentru a desemna doar oprirea actelor voluntare, termenul de
baraj se refera în prezent la oprirea ritmului ideativ.
TULBURĂRI ÎN ANSAMBLUL GÂNDIRII
Ideile dominante sunt idei care se detaşează din contextul celorlalte idei, impunându-se într-
un moment dat gândirii
Ideile prevalente = este o idee care se impune gândirii ca nucleu al unui sistem
delirant.
Ideile obsesive = idei care se impun gândirii, o asediază şi o invadează, recunoscute de
subiect ca un fenomen parazit, fiind străine şi contradictorii cu personalitatea individului
Ideile delirante = idei în dezacord evident cu realitatea, dar în a căror realitate bolnavul
crede, impenetrabil la argumentele logicii formale şi care-i modifică concepţia despre lume,
comportamentul şi trăirile.
Idei de persecuţie convingerea bolnavului că suferă prejudicii
morale, materiale sau fizice, simţind lumea ca
fiindu-i ostilă.
Idei delirante cu conţinut
depresiv-de vinovăţie,
autoacuzare, de ruină
raportarea imaginară a unor situaţii nefavorabile
reale la acţiunile sau trăirile bolnavului, negarea
capacităţilor intelectuale şi fizice, a posibilităţilor
materiale.
Idei hipocondriace convingeri privind existenţa unei boli incurabile,
cu gravitate deosebită, de care subiectul ar suferi,
în dezacord cu starea de sănătate foarte bună sau
puţin modificată a subiectului.
Sindromul hipocondriac centrat în jurul ideilor hipocondriace cărora li se adaugă anxietatea
şi cenestopatiile.
Idei de gelozie şi erotomanice legate de infidelitate, a cărei victimă ar fisubiectul
Idei de filiaţie convingerea bolnavului că nu aparţine familiei sale, ci ar descinde dintr-o
familie mult superioară sau chiar ar avea descendenţă divină.
Idei delirante de invenţie, de reformă, mistice idei legate de capacitatea subiectului,
deomnipotenţa lui creatoare, în domeniul ştiinţific,sociopolitic sau religios
Ideile de grandoare idei legate de calităţile deosebite fizice şi spirituale pe care subiectul le-
ar avea sau de bunurile materiale şi situaţia socială pe care acesta ar poseda-o.
Ideile de relaţie convingerea subiectului că anturajul şi-a schimbat atitudinea faţă de el, că
exercită asupra sa o influenţă defavorabilă, că face aprecieri negative asupra calităţilor sale.
Ideile de influenţă credinţa subiectului că se află sub influenţa acţiunii unor forţe xenopatice.
Idei metafizice şi cosmogonice preocuparea subiectului de a eluelucida probleme
cametempshihoza, cosmogonia, biogeneza etc.
Deliruri sistematizate sunt idei delirante construind judecăţi şi raţionamente, cu aparenţă
logică, dar pornind de la „postulate false”
Deliruri nesistematizate sunt deliruri în care structurarea ideilor delirante este mult mai
redusă, nemaipăstrând o aparenţă logică şi pentru care subiectul nu caută o argumentaţie
raţională.

​TULBURARILE DE COMUNICARE
Bavardajul= flux de cuvinte crescut
Logoree = crestere a ritmului si debitului cuvintelor(episod maniacal, schizofrenie
hebefrenica)
Hipoactivitatea simpla = vorbire ezitanta si monotona
Mutismul (inactivitatea totala) = expresia verbala este redusa cu pastrarea expresiei mimice,
gestuale si a limbajului scris
Mutacismul = mutism deliberat, voluntar
Tahifemia= accelerarea ritmului cu lipsa de sistematizare a comunizarii verbale
Bradifemia = incetinirea ritmului limbajului, mai putin a fluxului, cu vorbirea monotona, ca
in depresie
Afemia = imposibilitatea de a vorbi; desi subiectul isi misca limba si buzele, isi exprima
incapacitatea de comunicare verbala prin mimica
Dislogiile = tulburari de limbaj consecutive modificarilor de forma si de continut a gandirii
Disfaziile= tulburari ale limbajului care apar in afectiuni neurologice
Dislaliile= tulburari de pronuntie a unor sunete. Ex. rotacism- pentru consoana „r”;
stigmatism pentru „s”
Forme de incoerenta:
Salata de cuvinte = comunicare neinteligibila, forma grava de incoerenta, cuvinte asociate
fara nicio legatura si fara semnificatie (schizofrenie, demente)
Verbigeratia= forma extrema de incoerenta, asociata cu repetitia stereotipa a unor cuvinte cu
tendinta de rima (demente)
Psitacismul= sonorizarea mecanica a unor fenomene fara continut semantic (demente ,
oligofrenie)
Stereotipii= repetarea in plan verbal in aceeasi forma a unui cuvant (schizofrenie catatonica,
demente)
Ecolalia= repetarea intocmai a cuvintelor auzite la interlocutor (in sindromul ecopatic din
demente, schizofrenie, oligofrenii)
Palilalia= repetarea intocmai a ultimului cuvant al unei propozitii/fraze (in dementa Pick)
Onomatomania= repetarea obsedanta a unor cuvinte, expresii (grosolane)

Coloratura vorbirii se concretizează prin vorbire monotonă (în depresie), afectată, puerilă,
manieristă (în schizofrenie)
Dizartrie = tulburare a articularii cuvintelor
Rinolalie- vorbirea pe nas
Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în sens diferit de cel uzual.
Neologismul este un cuvânt nou, creat prin mecanismele obişnuite de formare a cuvintelor
noi: compoziţia simplă, contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte.
Embololalia este inserţia într-un discurs normal a unuia sau maimultor cuvinte străine frazei
care revin periodic.
Agramatismul = este limbajul lipsit de articole, conjuncţii, prepoziţii, redus la un schelet de
„stil telegrafic”.
Paragramatismul = constă în expresii bizare şi neoformaţii verbale, plecând de la rădăcini
corecte.
Elipsa sintactică constă în suprimarea unor cuvinte sau a prepoziţiilor care ar da sens frazei a
cărei elemente principale rămân însă incluse în structura ei.
Onomatonomia constă în repetarea obsedantă a unuia sau a mai multor cuvinte, în general
grosolane.
Asintaxia este limbajul lipsit total de structură gramaticală constând într-o succesiune de
cuvinte care îşi păstrează însă semnificaţia.
Stereotipiile verbale constau în repetarea uniformă de cuvinte izolate sau grupate invariabil
cu un caracter ritmat, regulat, monoton.
Ecolalia este repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociată cu reproducerea
intonaţiei.
Psitacismul este vorbirea total lipsită de sens, „de papagal”.
Glosomania cuprinde ansamblul manifestărilor verbale neoformate, acumulate fără sintaxă,
lipsite de semnificaţie proprie, acest limbaj neavând valoare de mesaj, ci doar un joc
megalomanic întâlnit în manie şi schizofrenie.
Verbigeraţia constă în debitarea automată de cuvinte fără legătură, fragmente de fraze sau
fraze întregi nelegate între ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul
incomprehensibil.
Schizofazie sau discordanţa verbală discurs specific în care, după un debut prin câtevafraze
comprehensibile, se transformă, pringruparea cuvintelor şi neologismelor intercalate cu
debit rapid, într-un limbaj ermetic, căruia doar intonaţia îi traduce o notă afectivă inteligibilă –
interogaţie, ură, declaraţie etc.
Glosolalie = structurarea de către bolnav a unei limbi noi, ce se organizează şi se îmbogăţeşte
progresiv; are de obicei un conţinut delirant de tip paranoid ce creează un limbaj nou.
Pseudoglosolaliile deformări sistematice ale unor cuvinte generând un limbaj nou în aparenţă,
puţin diferit filologic de un jargon.
Schizoparalexia introducerea de litere parazite în cuvintele pe care le pronunţă bolnavul.
Schizoparafazia reprezintă gradul extrem al discordanţei verbale.
Limbajul incoerent ca formă de maximă alterare, incomprehensibil, ireductibil la o analiză
gramaticală.
Hiperactivitatea (graforeea) este nevoia irezistibilă de a scrie şi se manifestă simultan cu
logoreea deşi ele pot fi disociate. Se întâlneşte în manie, unde bolnavii scriu pe coli, feţe de
mese, pereţi; în schizofrenie; în deliruri cronice; în diferite tulburări de personalitate. Fixarea
invariabilă, intoxicaţia cu cuvânt, reprezintă o variantă particulară de graforee, întâlnită în
tulburări demenţiale şi forma hebefrenică a schizofreniei.
Inactivitatea (refuzul scrisului) este în general asociată mutismului, dar există uneori o
disociaţie între acestea, bolnavul refuzând să vorbească, dar acceptând să scrie.
Policromatografia = bolnavii scriu folosind mai multe culori atunci când nu este cazul.
Grifonajul = scrisul este transformat într-o măzgălitură
Afaziile reunesc ansamblul tulburărilor de exprimare şi înţelegere a limbajului oral şi scris,
datorat unei leziuni cerebrale circumscrise şi unilaterale

Ţinuta dezordonată apare în oligofrenii, demenţe, stări confuzionale, schizofrenie, manie.

Pierderea aptitudinilor de autoîngrijire elementare dă un aspect particular – gatismul, care se
întâlneşte în demenţele profunde şi oligofreniile grave
Rafinamentul vestimentar se întâlneşte în: isterie, homosexualitate şi într-o formă particulară
în schizofrenie.
Ţinuta excentrică cu detalii bizare se întâlneşte în: schizofrenii, deliruri cronice (fiind în
concordanţă cu conţinutul acestora), stări maniacale (satisfăcând tendinţele ludice şi
provocator erotice ale subiectului).
Ţinuta pervertită este reprezentată de două forme particulare:
• Cisvestismul este o îmbrăcăminte nepotrivită cu vârsta sau situaţia în care se află subiectul şi
se întâlneşte la structurile dizarmonice de personalitate, maniacali şi schizofreni.
• Transvestismul este folosirea îmbrăcămintei sexului opus de către persoane al căror sex
biologic este bine exprimat (fenotip, genotip, constelaţie hormonală), ca
perversiune sexuală. Se asociază uneori cu homosexualitatea şi este mai frecventă la bărbaţi
Hipermimiile se întâlnesc într-o serie de tulburări psihice (stări maniacale, depresie, delirurile
expansive, deliruri de persecuţie).
Hipomimiile se întâlnesc în sindromul catatonic, în stuporul depresiv, în oligofrenii etc.
Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre limbaj şi expresia mimică. Sunt specifice
schizofreniei, putând îmbrăca aspectul surâsului schizofren, prostraţiei, furtunilor mimice,
incoerenţei mimice, mimicii impulsionale, manierismelor şi stereotipiilor.
Gestica este compusă din ansamblul mişcărilor voluntare sau involuntare cu funcţie de
expresie, simbolizare, conduite cu o anumită semnificaţie.
Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fără necesitatea obiectivă, atingând grupe
musculare în legătură funcţională, reproducând în general o mişcare reflexă sau un gest cu
funcţie precisă în condiţii normale, în absenţa oricărei cauze organice. Ele se pot prezenta
într-o nesfârşită varietate clinică de la mişcări simple (clipit, tuse, ridicări de umăr etc.) până
la acte cu un grad mai mare de complexitate. Ticurile sunt amplificate de anxietate, emoţii,
stări conflictuale şi diminuate atunci când subiectul este liniştit. Apar în tulburări anxioase,
obsesivcompulsive, la structurile psihastenice. Ca o variantă particulară amintim aici
sindromul Gilles de la Tourette (boala ticurilor), reprezentat de asocierea unor ticuri multiple
afectând în special regiunea capului şi
membrele la care se adaugă ticuri vocale (plescăituri, mormăituri etc.) şi
impulsiunea irezistibilă de a rosti obscenităţi (coprolalie).
Manierismul este reprezentat de mişcări parazitare care accentuează inutil expresivitatea
gesticii dându-i o configuraţie artificială. Se întâlneşte în simulaţie şi ca un semn de mare
valoare în schizofrenie, isterie.
Bizareriile gestuale reprezintă o formă exagerată a manierismului, gestualitatea fiind
încărcată de o simbolistică din ce în ce mai incomprehensibilă.
Negativismul se caracterizează prin rezistenţa subiectului la orice
solicitare exterioară, prin refuzul stabilirii comunicării. Se întâlneşte în
schizofrenie, dar poate exista într-o formă incomplet exprimată şi având o
altă semnificaţie, în întârzierile mintale, stările confuzionale şi depresie.
Stereotipiile sunt conduite repetitive, atitudinale sau gestuale cu
caracter mai mult sau mai puţin simbolic şi deci cu un grad mai mare de
inteigibilitate. Se întâlnesc în schizofrenii, oligofrenii, demenţe, afecţiuni neurologice cronice
Perseverările se traduc prin persistenţa anumitor atitudini şi
gesturi care se repetă iterativ, când nu mai sunt justificate de o situaţie sau
de o comandă sau se întâlnesc în tulburările demenţiale în oligofrenii, în
schizofrenie.

​TULBURARILE DE VOINTA
Hiperbulia creşterea forţei voliţionale, având caracter global şi fiziologic
Hipobulia cu caracter global pierdut diminuarea forţeivoliţionale cu scădereacapacităţii de
acţiune,
legate de un sistem motivaţional mai slab conturat sau chiar absent, deşi conştiinţa nu e
modificată şi operaţiile gândirii sunt intacte
Abulia = nivel maxim de scădere a forţei voliţionale şi pierderea aproape totală a iniţiativei şi
capacităţii de acţiune
Impulsivitatea = un sistem motivaţional modificat prin pulsiuni interioare imperioase,
presante, care se impun conştiinţei şi determină
trecerea la act, în condiţiile unei capacităţi voliţionale scăzute
Parabulia = scăderea forţei voliţionaledeterminată în principal dedezorganizarea
sistemuluivoliţional prin sentimente,dorinţe ambivalente,bizare, consecinţe ale disocierii ideo-
afective
Disabulia = dificultatea de a trece la o actiune sau de a savarsi o actiune inceputa, insotita de
perplexitate si de o nota afectiva negativa. (schizofrenie)
 ​TULBURARILE DE CONSTIINTA
Obtuzia constă în bradipsihie cu hipoprosexie în special spontană, scăderea supleţei
proceselor de gândire, parafazii, lentoare în înţelegerea întrebărilor şi formularea
răspunsurilor.
Hebetudinea – desprindere de realitate, pe care nu o mai poate cuprinde ca ansamblu,
perplexitate şi indiferenţă fata de situatia in care se afla.
Torpoarea - se manifestă prin bradikinezie, hipobulie, scăderea participării afective, uşoară
dezorientare cu stări de somnolenţă.
Obnubilarea reprezintă o denivelare mai importantă a vigilităţii, cu hipoprosexie severă şi
dificultăţi mnezice mixte, creşterea pragurilor senzoriale şi dificultăţi în înţelegere şi sinteză,
care se desfăşoară cu o greutate sporită. La stimuli intenşi sau la repetarea întrebărilor,
răspunsurile pot creşte în precizie şi claritate.
Stuporul este o tulburare severă a vigilităţii, însoţită de inhibiţie psihomotorie (mutism,
akinezie, negativism alimentar). Bolnavul nu reacţionează decât la excitaţii foarte puternice,
nu răspunde la întrebări şi nu pare a înţelege contextul în care se află. Mimica bolnavului este
inexpresivă sau exprimă un grad de anxietate, atitudinea este inertă, dar opune rezistenţă la
mişcările provocate.
Soporul – stare de somnolenţă patologică în care contactul cu ambianţa se face foarte dificil,
fiind întretăiat de perioade de somn.
Coma – apihism= pierderea completa a constiintei

Suspendarea completă a conştiinţei ce apare în criza epileptică, lipotimie, sincopă şi comă.

Se caracterizează printr-o suspendare a funcţiilor relaţionale (apsihism) cu păstrarea funcţiilor
vegetative, care însă, spre deosebire de somn, sunt alterate în diferite grade
Îngustarea câmpului de conştiinţă – se caracterizează prin focalizarea conştiinţei asupra
unei idei, amintiri,acţiuni etc., de care subiectul nu se poate desprinde.

Starea crepusculară constă într-o modificare de aspect critic, cu debut şi sfârşit brusc, a
clarităţii câmpului conştiinţei în diferite grade, asociată cu îngustarea lui, ceea ce permite
menţinerea unei activităţi automate cu acte motorii coordonate, dar neobişnuite şi fără
legătură cu ocupaţiile anterioare faţă de care subiectul va prezenta amnezie totală, lacunară
sau parţială în funcţie de profunzimea modificării vigilităţii.
Derealizarea este un sentiment de stranietate a lumii exterioare, pe care subiectul îl încearcă
în absenţa unor tulburări perceptive. „Subiectul pierde funcţia realului” (P. Janet), adică
senzaţia de familiaritate pe care obiectele lumii reale ne-o dau în mod normal. În forma sa
minoră, se referă la stranietatea lucrurilor care par false artificiale, modificate în dimensiunile
lor. În forma sa extremă se manifestă ca o îndepărtare, o izolare sau o fugă din lumea realului,
o detaşare, o plutire „fără înălţime”.
Personalitatea multiplă (alternă) este o tulburare particulară a
conştiinţei de sine, de tip disociativ-isteric, în care există o îngustare a
conştiinţei prin alterarea bruscă, temporară a normalităţii funcţiilor de
integrare ale conştiinţei, a identităţii de sine, având drept consecinţă
pierderea consecvenţei şi legăturilor obişnuite dintre diferitele grupe de
procese psihice, rezultând o aparentă independenţă în funcţionarea uneia
dintre ele.
Disociaţia este modificarea esenţială, aflată obişnuit la baza
fiecărui simptom al isteriei, dar, în stările de inducţie hipnotică şi la
personalităţile duble sau multiple, ea atinge profunzimea maximă,
mergând până la neoformarea psihică a uneia sau mai multor personalităţi
distincte, deseori chiar cu trăsături opuse, de care pacientul este dominat
alternativ. Tranziţia de la un tip de personalitate la altul este bruscă,
deseori impresionantă, însoţită în general de amnezie, pentru existenţa
trăsăturilor şi evenimentelor trăite de personalitatea secundară.
Examinarea şi diagnosticarea acestor cazuri este, de obicei, foarte
dificilă, necesitând un consult repetat, prelungit, care să permită sesizarea
discontinuităţii bruşte a psihismului. În general de origine psihogenă,
frecvenţa acestor tipuri de tulburări a scăzut mult în ultima jumătate de
secol.
Depersonalizarea poate viza impresia de schimbare psihica(desanimare) sau schimbare
somatica (desomatizare)
Sindromul de automatism mintal (Kandinski-Clerambault) este focalizat pe producţia
spontană, involuntară „mecanică” a vieţii psihice (impresii, idei, amintiri) impuse conştiinţei
subiectului care îşi pierde intimitatea (transparenţă psihică), simţindu-se dirijat din exterior
(fenomene xenopatice).
Agitaţia dezorganizare globală a conduitelor motorii, fiind de regulă corelată cu
dezorganizarea ierarhizării instanţelor psihice şi concretizându-se în acte motorii
necoordonate care se desfăşoară
aleatoriu şi care se diferenţiază după structurile psihopatologice de care depind . In stări
confuzionale, stări reziduale, tulburări în structurarea
personalităţii, stări maniacale, schizofrenie, epilepsie.
Inhibiţia motorie = încetinirea până la dispariţie aactivităţii motorii însoţită de regulăde
tulburări în discursivitateagândirii şi ale comunicăriinonverbale . In stări reziduale,depresii de
diferite intensităţi,
schizofrenii, forma catatonică şi după tratament neuroleptic.

Catatonia= dezintegrare a conduitei psihomotorii prin lipsă de iniţiativă

motorie, tradusă prin catalepsie, inadecvare completă a mişcărilor,
reducerea lor la un nivel semiautomat şi stereotip
Sindromul catatonic grupează o serie de fenomene psihomotorii: catalepsia, flexibilitate
ceroasă, parakinezii, la care se adaugă negativismul şi sugestibilitatea ca şi o serie de tulburări
neurovegetative. In stări toxico-septice, encefalite acute şi subacute, sifilis central, paralizie
centrală progresivă, intoxicaţii, tumori cerebrale, schizofrenie, depresie majoră.
Impulsiunile = acţiuni cu declanşare bruscă, cu caracter iraţional, brutal sau periculos, care
apar spontan sau ca o reacţie disproporţionată la un stimul extern, scapă controlului voliţional
al subiectului se pot manifesta ca acte heteroagresive, autoagresive sau ca note
comportamentale, predominant afectiv-instinctuale. In tulburări organice de personalitate,
tulburări de personalitate, stări deficitare: schizofrenie, epilepsie.
Impulsivitatea= predispoziţia unui subiect de a avea impulsiuni. Poate fi genetică: tulburări
de personalitate, oligofrenii, personalităţi organice,
patologie cerebrală, senilitate.
Raptusul = manifestări paroxistice cu exprimare motorie şi debut exploziv care apar după o
tensiune afectivă extremă sau în automatismul motor incoercibil. Se poate însoţi de amnezie
lacunară. In depresie inhibată, schizofrenie catatonică, epilepsie, alcoolism.
Fugile părăsirea bruscă a domiciliului sau a locului de muncă datorată nevoii irezistibile a
subiectului de a pleca. Fuga este imprevizibilă, iraţionalăşi limitată în timp. In epilepsie,
reacţii posttraumatice,
tulburări de personalitate, boli toxicoinfecţioase, schizofrenie,
deliruri sistematizate, demenţe senile, dipsomanie.
Distonia acută constă în mişcări lente, prelungite, contorsionate
ale musculaturii axiale, feţei, limbii etc. din care rezultă atitudini motorii
contorsionate sau contracturile unor diferite grupuri musculare. Cele mai
frecvente distonii induse de neuroleptice sunt:
• Torticolis;
• Protruzia limbii;
• Crize oculogire cu plafonarea privirii;
• Distonii cu aspect convulsiv ale braţelor;
• Trismus, stridor cu cianoză periorală.
Akatisia este definită ca o senzaţie subiectivă de nelinişte ce asociază o componentă psihică
şi una motorie. Bolnavul simte în permanenţă nevoia de a se foi, de a-şi pendula picioarele. Se
balansează de pe un picior pe altul şi simte nevoia imperioasă de a merge pentru a-şi ameliora
senzaţia de nelinişte. Akatisia
mai poate fi definită prin imposibilitatea de a rămâne în poziţie şezândă din nevoia de a se
mişca în permanenţă.
Diskineziile sunt mişcări involuntare, anormale întâlnite adesea în regiunea periorală, dar care
pot, de asemenea, apărea la nivelul musculaturii axiale şi la extremităţi, şi sunt atribuite
medicaţiei neuroleptice.

TULBURARILE AFECTIVITATII
Hipotimiile = Reprezintă scăderi în grade diferite ale tensiunii afective traduse
prin expresivitate, mimică redusă, răspuns comportamental sărac, rezonanţă afectivă ştearsă.
Indiferenţa = dezinteres pentru lumea exterioară şi slabă modulare a paletei emoţionale.

Apatia = lipsa de tonalitate afectivă şi dezinteres auto şi allopsihic.

Atimia = scădere de tonus şi o rezonanţă afectivă aproape nulă la evenimentele exterioare,
care par a rămâne în mare măsură străine subiectului. Inexpresivitatea mimicopantomimică
este caracteristică.
Hipertimiile = creştere a încărcăturilor afective, antrenând variaţii importante ale eutimiei,
activităţii şi comportamentului.
Anxietatea =teamă fără obiect, manifestată prin nelinişte psihomotorie, modificări vegetative
şi disfuncţii comportamentale.

Disforiile sunt stări dispoziţionale de tip depresiv asociate cu disconfort somatic şi

excitabilitate crescută. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este crescută, determinând
uneori un comportament coleros; la acestea se adaugă deseori logoreea şi anxietatea. Se
întâlneşte în stările psihopatoide (posttraumatice, postencefalitice, toxice), comiţialitate,
stările mixte din psihozele afective.
Euforia – este reprezentată de o creştere a dispoziţiei având o tonalitate afectivă pozitivă,
expansivă (hipertimie pozitivă). Ca şi în cazul depresiei, trebuie operată o distincţie între
euforia (veselia) normală şi cea simptom patologică.
Sindromul maniacal are drept componente definitorii dispoziţia euforică, accelerarea
proceselor gândirii, excitaţie psihomotorie, la care se adaugă o serie de simptome de expresie
somatică.
Dispoziţia euforică este caracterizată prin bucuria de a trăi, optimism debordant, sentimente
de omnipotenţă şi încredere nelimitată în forţele proprii. Toate acestea se însoţesc aproape
întotdeauna de o vie excitaţie erotică, contrastând uneori cu comportamentul anterior al
subiectului, cu vârsta, cu date biologice obiective.
Dispoziţia euforică are o mare labilitate spre deosebire de cea depresivă, bolnavul trecând
rapid de la bucurie la stări de plâns, furie şi chiar agresivitate. Accelerarea proceselor gândirii
se manifestă prin accelerarea ritmului gândiri (tahipsihie), accelerarea reprezentărilor mentale,
fugă de idei, cu asociaţii de idei superficiale făcute într-un mod elementar (asonanţă, rime,
jocuri de cuvinte), hipoprosexie cu aparentă hiperprosexie spontană. Exaltarea
imaginativă dă naştere unor adevărate producţii pseudodelirante – idei de
invenţie, de grandoare, mistice, în care însă bolnavul nu crede cu seriozitate. Limbajul reflectă
dezorganizarea gândirii maniacale, abundă în jocuri de cuvinte, onomatopee, ironii înlănţuite
la întâmplare într-un flux continuu.
Sindromul hipomaniacal este o formă atenuată, benignă a sindromului maniacal.
Labilitatea emoţională se caracterizează prin variaţii dispoziţionale frecvente, lipsite de
contextualitate sau, dimpotrivă, fiind legate doar de starea afectivă a celor din jur
(poikilotimie). Se întâlneşte în stările maniacale, oligofrenii, hipertiroidii, debutul unor
demenţe, PGP, la unele personalităţi dizarmonice (isterice, afective).
Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoţiilor elaborate, caracterizate prin
neadecvarea extremă în raport cu contextul situaţional al dispoziţiilor, sentimentelor, trăirilor
afective. Se întâlnesc în stări reactive, psihoze schizofrenice, tulburări de involuţie,
parafrenie.
Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor, pozitive, fireşti, avute de
subiect anterior îmbolnăvirii faţă de persoane apropiate din familie. Se întâlneşte în
schizofrenii, parafrenii, delirul de gelozie şi rar în paranoia.
Ambivalenţa afectivă constă în trăirea simultană a două sentimente antagoniste (dragoste-ură,
dorinţă-teamă) într-un amestec indestructibil. Se întâlneşte în schizofrenie şi uneori în
tulburările involutive
Inadecvarea afectiva= discordanta intre trairile afective si contextul situational (in
schizofrenie, tulburarea deliranta si alte psihoze)
pantofobia = teamă difuză provocată de orice obiect sau eveniment. Intâlnită în nevroza
anxioasă şi în delirurile alcoolice acute şi subacute
Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu proiecţia
teoretică a actului fără punerea sa în practică, dorinţa fiind generată numai de încărcătura
afectivă de moment.
Şantajul cu suicidul – apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoane cu un
coeficient scăzut de inteligenţă cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de libertate.
Îl întâlnim mai frecvent la femei şi adolescenţi.
Tentativele suicidare sunt sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere
inadecvate sau fortuite, intervenţia unor persoane străine). Datele statistice arată însă că există
diferenţe semnificative în ceea ce priveşte vârsta şi sexul celor cu tentativă de suicid.

Diminuarea apetitului: inapetenţǎ pânǎ la anorexie.

Sitiofobia = refuzul de a se alimenta.
Pervertirea instinctului alimentar: pica, coprofagie.
Tulburǎrile instinctului de apǎrare:
Exagerarea instinctului de apǎrare = agresivitate întâlnitǎ în tulburǎrile de personalitate
paranoidǎ, antisocialǎ, epilepsie, schizofrenie şi alcoolism.
Diminuarea instinctului de apǎrare se manifestǎ prin indiferenţǎ crescutǎ faţǎ de pericole şi se
întâlneşte în schizofrenie, oligofrenie şi demenţe.
Automutilarea se întâlneşte în depresii severe, epilepsie şi stǎri confuzionale.
Abolirea instinctului de apǎrare = suicid şi parasuicid.
Tulburǎrile instinctului de reproducere
Exagerarea = satiriazis ( la bǎrbaţi ) şi nimfomanie ( la femei). Se întâlneşte în:
oligofrenie, demente şi psihoza maniacalǎ.
Diminuarea = impotenţa ( la bǎrbaţi) şi frigiditatea (la femei). Se întâlneşte în:
depresii,nevroze, toxicomanii şi dupǎ tratamentul cu neuroleptice.
Abolirea instinctului de reproducere se întâlneşte în psihoze severe cronicizate.
Pervertirea instinctului sexual se manifestǎ prin anomalii în alegerea partenerului şi
anomalii în desfǎşurarea actului sexual.

Anomalii în alegerea partenerului pentru relaţii sexuale:

Autoerotism=Masturbare=Onanie
Pedofilie= atractie sexuala fata de copii
Gerontofilie= atractie sexuala fata de persoanele in varsta
Homosexualitate – uranism la bǎrbaţi, lesbianism la femei.
Travestism= perversiune sexuala in care o persoana se imbraca in hainele sexului opus
Incest= raporturi sexuale intre rude in linie directa
Fetişism= deviere a impulsurilor sexuale catre un obiect erotic de substituie care poate fi atat
o parte a corpului (par, san, picioare), cat si un obiect (imbracaminte, incaltaminte)
Transsexualism= identificar puternica si persistenta cu celalalt gen sexual
Zoofilia= raport sexual cu animale
Pigmalionism = masturbarea in fata unei statui, monument funerar sau raport sexual cu
manechine

TULBURARILE INSTINCTULUI MATERN

Exagerarea
Abolirea
Pervertirea (Inversiune afectivǎ exprimatǎ prin urǎ faţǎ de copii şi infanticid care conduce la
omorârea copiilor ( în schizofrenie şi psihoze puerperale).

ACTIVITATEA
Hipoactivitatea = scǎderea activitǎţii motorii. Prezentǎ în depresii.
Inhibiţia psihomotorie = scǎderea extremǎ pânǎ la anularea activitǎţii motorii. Se
întâlneşte în schizofrenia catatonicǎ şi în depresia profundǎ.
Hiperactivitatea = creşterea activitǎţii motorii. Se întâlneşte în stǎrile hipomaniacale şi
maniacale.
Agitaţia psihomotorie = creşterea activitǎţii motorii, care este dezorganizatǎ, fǎrǎ scop şi
eficienţǎ. Este o urgenţǎ psihiatricǎ. Apare în : episodul expansiv, schizofrenie, epilepsie,
tulburǎri de personalitate etc.
Manierismele = gesturi caricaturale, nemotivate şi ilogice. Apar în schizofrenia
dezorganizatǎ.
Stereotipii de mişcare = mişcǎri repetate în formǎ fixǎ. Apar în sindromul catatonic şi în
demenţǎ.
Stereotipii de poziţie = adoptarea şi menţinerea unor posturi incomode: “cocoş de puşcǎ”,
“pernǎ psihicǎ”
Akatisia = nevoia permanentǎ de mişcare cu imposibilitatea de a sta într-un loc. Apare în
sindromul de impregnare neurolepticǎ.
Ecopraxia = imitarea gesturilor interlocutorului.
Ecomimia = imitarea mimicii interlocutorului.
Negativismul = lipsa de rǎspuns sau desfǎşurarea unei acţiuni motorii contrare solicitǎrii.
Sindromul catatonic = negativism + stereotipii de posturǎ şi de mişcare + sugestibilitate (
manifestatǎ prin ecomimie, ecopraxie şi ecolalie).
Randamentul util în domeniul casnic, profesional şi social este scǎzut în majoritatea
tulburǎrilor psihice, pacienţii nereuşind sǎ funcţioneze la nivelul anterior îmbolnǎvirii.

Parasomniile
- somnambulism= stare de automatism inconstient ce se manifesta prin parasirea patului in
timpul somnului si efectuarea unor acte de care perosna nu isi aminteste la trezire
- pavor nocturn = vise urate, cosmaruri
- enurezis nocturn= udarea patului pe timpul noptii
- bruxism= scrasnirea dintilor
8