Aram Haciaturean

Compozitor si dirijor armean a carui opera este caracterizata de un pitoresc al

armoniei, o bogatie melodica si o succesiune dinamica si sugestiva a imaginilor. La
15 ani pentru prima oara viziteaza teatrul și tot atunci hotărăște sa devină
muzician. De sine stătător, învață să cânte la instrumente aerofone.In anii ’50–’60
incepe cariera de dirijor, apoi de profesor la Conservatorul din Moscova.
Concerteaza in tara si peste hotare. In 1954, infiinteaza baletul „Spartacus” A
compus balete, creații simfonice, sonate, cântece, romanțe, coruri, muzică pentru
teatru și film. Printre cele mai cunoscute creații: baletele „Gayaneh” și
„Spartacus”, Simfonia nr. 2, „Concertul pentru vioară și orchestră”, muzica la
drama lui Lermontov „Маскарад”. De-a lungul carierei muzicale i s-au acordat
multe premii si distinctii, printre care Premiul de Stat al U.R.S.S. (1941, 1943,
1946, 1950, 1971). Premiul Lenin (1959).Este autorul muzicii Imnului de Stat al
Armeniei. Din anul 1978 sala Mare a Filarmonicii din Erevan ii poarta numele.

Duke Elington
Ducele Ellington a fost un un compozitor și pianist american, cel mai important
compozitor din istoria jazzului, dar și ca bandelist care și-a ținut grupul mare
împreună în mod continuu de aproape 50 de ani. Marele său merit este acela al
extinderii granițelor jazz-ului mai mult decât orice alt muzician, dar fără a renunța
câtuși de puțin la adevărata esență a acestei muzici. După ce și-a înființat propria
sa formație muzicală, a fost primul care a folosit vocea umană ca pe un instrument
muzical. Astăzi, orchestra "Duke Ellington" este condusă din nou de un Ellington,
anume de Paul Mercer, nepotul marelui Duke. Orchestra cuprinde atât tineri
interpreți cât și veterani ai vechii trupe conduse de Duke Ellington.
Ellington devenise un favorit al Oscarului si Grammy în ultimii săi ani. A câștigat
un Grammy din 1966 pentru cea mai bună compoziție de jazz original pentru
lucrarea-"În început, Dumnezeu", parte din concertele sale sacre. Albumul său din
1967 Far East Suite , a câștigat cel mai bun spectacol instrumental de jazz Grammy
în acel an și a luat acasă al șaselea Grammy în aceeași categorie.
Serghei Rahmaninov

“Niciodată n-am să trădez melodia, care este firul conducător al muzicii. Ea răsună
permanent în fiinţa mea, ca într-o fantezie de Schumann, şi prin intermediul ei
percep întreaga lume înconjurătoare.”spunea Serghei Rahmaninov.” Melodia este
temelia principală a întregii muzici. Inventivitatea melodică, în senul cel mai înalt
al cuvântului, este principalul ţel al compozitorului.Scriitorul trebuie sa fie pentru
opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru Creatie:pretutindeni simtit,dar niciodata
vazut. Puţină lume ştie, însă neamul rusesc Rahmaninov, care l-a dat lumii pe
strălucitul compozitor Serghei Vasilievici Rahmaninov, îşi revendică originile din
marele domnitor român Ştefan cel Mare.

Francesco Maria Veracini

1 februarie 1690 - 31 octombrie 1768 a fost compozitor și violonist italian, poate

cel mai bine cunoscut pentru seturile sale desonate de vioară . Ca un compozitor,
potrivit lui Manfred Bukofzer , " stilul său individual, dacă nu subiectiv, nu are
precedent în muzica barocă și clarifică clar sfârșitul întregii ere".Luigi Torchi a
susținut că "el a salvat muzica compromisă a secolului al XVIII-lea.”
Contemporanul său, Charles Burney , a susținut că "el avea cu siguranță o mare
parte din capriciu și capriciu, dar și-a construit ciudatele pe o fundație bună, fiind
un contrapuntist excelent".

Hora
Hora este un dans tradițional care reunește într-un cerc mare întreaga
adunare. provine de la grecescul „choros” şi care conform unor mărturii − este cel
mai vechi dans din Moldova. Însă la începutul secolului al XIX-lea, „hora” nu era
numai un simplu dans, cuvântul capătă o nouă conotaţie însemnînd şi un fel de
serbare, festivitate cu specific popular . Hora este elementul de legatura între
cultul zeitei-mama, existent în societatile matriarhale de la acea vreme si cultul
solar reprezentat prin forme circulare, hora fiind ea însasi un cerc viu.
Circularitatea horei ne amintește de faptul că cercul, ca formulă cosmică, este un
univers închis, că și în arte există forme circulare sau că masa vibrațiilor sunetului
are aceeași formă. Cei care fac primele menţiuni despre existenţa acestui dans
popular a fost Dimitrie Cantemir în opera sa intitulată “Descrierea
Moldovei”.Inspirati de feeria acestui dans l-au descris cu amanunte in operele sale
Rebreanu,Alecsandri,Eminescu,Cosbuc-“Trei paşi la stânga linişor/ Şi alţi trei paşi
la dreapta lor:/ Se prind de mâini şi se desprind/ Se-adună-n cerc şi iar se-ntind/
Şi bat pământul tropotind/ În tact uşor”.

Saxofonul-Cel mai tînăr instrument de suflat are un act de naştere clar şi

origine precisă, consemnată în brevetul din 1845. Eminentul constructor de
instrumente Adolphe Sax se ocupă de problema reunirii timbrurilor din fanfară,
pînă atunci prea disparate. Se impunea acoperirea golului dintre Iemne şi alămuri
care handicapa omogenitatea ansamblurilor. Încercările făcute după 1840 duc la
naşterea unor noi instrumente, printre care şi saxofoanele. Sunt denumite aceste
instrumente hibride pentru că în construcţia lor s-au reunit caracteristici diferite
: ancia simplă (ca Ia clarinet) adaptată la un tub conic (ca la oboi), de obicei
din alamă, într-o formă cu totul specială. Saxofonul este cu adevărat un glas nou,
tînăr, pătrunzător, deosebit, care a fost remarcat cu entuziasm de mulţi din
compozitori. Cu o mare uşurinţă în emiterea sunetului, ca şi în ceea ce priveşte
digitaţia, saxofonul se remarcă printr-o precisă intonaţie, plină de vitalitate,
energie şi căldură, nelipsindu-i delicateţea şi mobilitatea. Rolul saxofonului
rămîne să se desfăşoare în primul rînd pe plan melodic, acordîndu-i-se pasaje
solistice, specifice calităților sale.

Vals-Ardeau în ruguri crinii din priviri,

Şi-n vals nocturn de graţie divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ţi scriu cu jar romantica terţină.

O întregire, dansândă -n focul viu,

De patimi şi iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.

Şi reveneam la versul, scris din crini

Şi din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.

Ardeau în vals de flori săruturile albe

Şi ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...”Valsind iubirea” Lilia Manole

“Fiecare suntem simfonii în curs de creaţie.Ascultă-ţi sufletul si dansează pe

melodia pe care doreşte sa cânte!”(Deborah Blythe)

Muzica a aparut mai intai ca fior, ca miscare sufleteasca. Izvorata din vibratiile
interioare si nu din calculul ratiunii, ea s-a vrut a fi mai intai arta, si nu stiinta, s-a
vrut a fi freamat sufletesc, si nu domeniu teoretic. Abia mai tarziu omul a facut-o
si stiinta, examinand-o ca fenomen spontan al vietii si descoperindu-i anumite
legi. Conflictul interior, aparut intre satisfacerea trebuintelor trupesti organice si
aspiratia de a depasi aceasta stare rudimentara de subzistenta biologica, a dat
nastere artei. "Daca nu am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica."spunea Emil
Cioran. Muzica este unicul exemplu despre ce ar fi putut fi comunicarea dintre
sufletele intregilor generatii.

Acordeonul este un instrument polifonic care s-a bucurat de o mare popularitate

între cele două războaie (legat de epoca de glorie a tangoului, de unde va trece apoi
în muzica populară). Frecvența sa utilizare stă în faptul că este instrumentul
capabil să emite simultan și melodia și acompaniamentul fiind totodată ușor
portabil. Totul a inceput de la un instrument chinezesc antic de vant care era
cunoscut sub numele de Cheng sau Sheng. La instrumentul Cheng se canta printr-
o suflare de aer in piesa bucala de lemn care se ataseaza la o tartacuta si in care
sunt montati diversi muguri de bambus de diferite lungimi. Acesta a fost inventat
ca o imitatie a pasarii phoenix. Data aproximativa la care sa inventat acest
instrument este necunoscuta, dar se crede ca ar fi mai mult de 2000 de ani. Un
fluier care avea o limba elastica, ca de otel stabilit intr-un cadru metalic care
pulseaza liber vibratii printr-un flux de aer. Burduful a fost pus la acordeon
pentru inlocuirea suflarea de aer cu gura. Acest lucru a permis presiune aerului
puternic si conservarea energiei muzicianului. Au fost adoptate unele controverse
peste cine a inventat acordeonul. Cyrillus Damian din Viena este adesea atribuit
pentru crearea sa, acum se crede ca Friedrich Buschmann din Berlin a fost prima
persoana care a construit modelul de baza pentru acordeon in 1822. Cu toate
acestea, Damian a fost defapt cel care a brevetat numele de „acordeon”, in 1829.
Acordeonul este un instrument înzestrat cu o emoţionantă personalitate, de o
sinceritate tiranică aproape, tălmăcind sufletul străzii, al mulţimii balurilor de
cartier antrenate în vârtejul dansurilor populare.”spunea Pierre Mac Orlan.
Ambrose Bierce zicea “Acordeon-un instrument în armonie cu sentimentele
unui asasin.

Trompeta – instrument muzical de suflat. Originea trompetei merge până la cele

mai primitive instrumente de suflat şi cunoaşte o evoluţie similară, împletită cu
cea a cornului. Provine din ital.tromba; fr.trompette; engl. trumpet; rus. truba, la
început semăna cu flautul, chiar nu se deosebea de acesta decît în proporţii şi în
materialul din care e confecţionată. Nici trompeta nu are un inventator. Am putea
spune că natura înconjurătoare a pus-o la îndernâna omului, care a perfecţionat-o.

Este cel mai agil instrument de alamă. Mai puternică decât cornul, trompeta se
desfăşoară strălucitor, dominând auzul cu orice desen melodic. Berlioz o
caracterizează astfel în tratatul său de orchestraţie: Timbrul trompetei este nobil
şi strălucitor şi se potriveşte ideilor războinice, strigătelor de furie răzbunare ca
cîntării triumfurilor. Se pretează exprimării tuturor sentimentelor energice,
mândre şi măreţe. De asemenea, poate figura într-o piesă veselă, cu condiţia ca
veselia să ia aici un caracter de pornire năvalnică sau grandioasă.
Jocul popular dobrogean, ritmat şi săltăreţ- Geamparaua (sau geamparalele),
dansul tradiţional răspîndit în cîmpia Dunării a depăşit graniţele României.
Are forme de desfăşurare variate -cerc de mână, în linie, perechi,ca şi multiple
prize -lanţ de braţe, de o mână. Melodii în ritm aksak de trei timpi, cu ultimul
alungit, încadrate în două fraze pătrate. Elementul esenţial al unităţii
variantelor este ritmul asimetric, care îşi găseşte expresia coregrafică în
diferitele forme cinetice -mers în stil de horă, mers pe diferite direcţii, învârtiri,
bătăi, balansuri şi flexiuni adânci.Stilul dansului se desprinde net din
palmaresul jocurilor romînesti si difera de la o regiune la alta,dar in acelaş timp
are puncte de afinitate pe intrega tara.Va propunem spre auditie o versiune.