OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR LA DESTINAŢIE

A. Obligaţiile transportatorului (cărăușului) la destinaţie

Executarea contractului încheiat cu expeditorul continuă până când are loc

recepţionarea mărfii de către destinatar.
În această fază îndatoririle transportatorului sunt:
- identificarea şi avizarea destinatarului cu privire la sosirea mărfii;
- eliberarea încărcăturii la locul şi la data convenite;
- eventual, descărcarea lucrurilor din mijlocul de transport.

1. Identificarea destinatarului şi avizarea acestuia cu privire la sosirea mărfii

Modalitatea de îndeplinire a acestor obligaţii diferă în funcţie de natura
documentului de transport şi de împuternicirile date de către destinatar. Astfel:
a. Dacă strămutarea s-a efectuat în temeiul unui titlu de transport, persoana
destinatarului este indicată nominal în cuprinsul documentului de transport cu precizarea
adresei corespunzătoare.
În cazul documentului de transport la purtător nu se specifică numele destinatarului.
În consecinţă, persoana îndreptăţită să obţină eliberarea mărfii la punctul de sosire
este cea care se află în posesia legitimă a documentului de transport la purtător şi îl
anunţă pe transportator să îi predea marfa. Transportatorul trebuie să o legitimeze şi să
consemneze numele şi domiciliul destinatarului.
În cazul documentului de transport la ordin se impune, în scopul de a identifica pe
destinatar, verificarea de către transportator a succesiunii girurilor translative (transferul
drepturilor către terţe persoane → gir – constă într-o menţiune inserată de posesor pe
document, cu precizarea numelui dobânditorului) care figurează pe înscrisul respectiv.
Ultimul giratar este îndreptăţit să valorifice drepturile asupra mărfii transportate,
deoarece giranţii anteriori şi-au înstrăinat prin gir orice drepturi asupra mărfii ajunsă la
punctul de sosire. În acest caz, ultimul giratar este considerat proprietar (art. 1965 alin. 3
C.civ.).
În lipsă de orice gir, persoana îndreptăţită să obţină încărcătura este însuşi
destinatarul iniţial.
b. Independent de felul documentului de transport, destinatarul poate, în scopul
recepţionării mărfurilor să acţioneze în nume propriu sau să recurgă la un intermediar, care
să-l reprezinte. Acesta trebuie să prezinte transportatorului, pe lângă documentul de
transport, actul de împuternicire, fie procură, fie contract de comision sau de agenţie.
Sosirea transportului trebuie să fie adusă la cunoştinţa destinatarului, identificat în
modul arătat, sau persoanei care îl reprezintă, iar avizarea se face de regulă, în scris,
pentru a exista proba îndeplinirii acestei obligaţii de către transportator.
O avizare adresată unei persoane necalificate nu valorează încunoştiinţare, fiind din
punct de vedere juridic lipsită de eficacitate.

1
 În cazul în care transportatorul nu poate identifica în baza datelor din documentul
de transport persoana destinatarului, uzanţele comerciale impun acestuia să
încunoştiinţeze pe expeditor pentru a transmite instrucţiuni suplimentare.
Dacă expeditorul nu răspunde într-un termen de maxim 15 zile transportatorul
poate retransmite expeditorului bunurile pe cheltuiala acestuia, dacă există urgenţă, sau
poate să le vândă, în special în cazul bunurilor perisabile (alterabile) fără a mai solicita
instrucţiuni expeditorului.
Potrivit dispoziţiilor legale (art. 1981 alin. 2 coroborat cu art. 1726 alin. 1 C.civ.)
dacă destinatarul nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare sau de plată, transportatorul are
facultatea de a depune bunurile într-un depozit la dispoziţia şi pe cheltuiala destinatarului
sau să le vândă.
În cazul vânzării, aceasta se face prin licitaţie publică sau chiar pe preţ curent, dacă
bunul are un preţ la bursă ori stabilit prin lege, de către o persoană autorizată de lege
pentru asemenea acte (art. 1726 alin. 2 C.civ.).
Sumele rezultate, după reţinerea cheltuielilor de către transportator, vor fi decontate
faţă de destinatar.

2. Eliberarea încărcăturii la locul şi la data convenite

Mărfurile urmează să fie predate destinatarului în conformitate cu clauzele
documentului de transport, respectiv la locul specificat şi la data convenită.
Transportatorul este obligat să procedeze împreună cu angajatul destinatarului
însărcinat cu primirea mărfurilor la cântărirea acestora, la verificarea sigiliilor, semnelor sau
marcajelor, la verificarea mijlocului de transport, precum şi a coletelor, la deschiderea
mijlocului de transport şi la verificarea conţinutului său.
Punerea încărcăturii la dispoziţia destinatarului face să înceteze posesia exercitată
până atunci de transportator asupra lucrurilor strămutate, operând astfel transmisiunea
posesiei în favoarea destinatarului.
Odată cu faptul eliberării mărfii iau sfârşit atât obligaţia de pază, cât şi răspunderea
contractuală ce revenea transportatorului în temeiul documentului de transport.
În cazul unor lipsuri se întocmeşte un proces-verbal de constatare, semnat de
organul care a făcut constatarea, de transportator şi de destinatar sau angajatul acestuia,
indicându-se adresa fiecăruia.
Dacă există bănuieli că lipsurile sunt urmarea unei infracţiuni sunt sesizate organele
de urmărire penală, iar mijlocul de transport va fi reţinut până la sosirea acestora.

3. Descărcarea mărfii la destinaţie

Această obligaţie care priveşte de regulă pe destinatar poate fi uneori îndeplinită de
către transportator, din însărcinarea şi pe socoteala expeditorului, în conformitate cu
clauzele inserate pe documentul de transport.
Prin excepţie, transportatorul are dreptul de a refuza eliberarea mărfii la destinaţie
în următoarele cazuri:
a) neplata taxelor de transport - instituie un drept de retenţie în favoarea
transportatorului;
b) refuzul destinatarului de a restitui transportatorului documentul de transport la
ordin sau la purtător pentru a exclude circulaţia frauduloasă a titlului;

2
 c) în cazuri de excepţie, reglementările fitosanitare pot impune măsuri de carantină
faţă de mărfurile provenite din import. Până la expirarea duratei de interdicţie,
transportatorul nu poate să elibereze încărcătura în posesia destinatarului;
d) atunci când există un sechestru asigurător dispus de instanţa competentă. În
asemenea situaţie numai desfiinţarea sechestrului autorizează pe transportator să elibereze
marfa.

B. Obligaţiile destinatarului la destinaţie

Sunt:
1. Să ia în primire marfa transportată
Recepţia este precedată de anumite verificări privind documentele de transport,
încărcătura transportului şi starea în care se află lucrurile, adică un control cantitativ şi
calitativ al mărfurilor.
Angajatul destinatarului însărcinat cu această operaţiune împreună cu tranportatorul
sau prepusul acestuia procedează la cântărirea mărfurilor, verificarea sigiliilor, semnelor
sau marcajelor, atât ale mijlocului de transport, cât şi a coletelor.
Dacă se constată lipsuri se încheie un proces-verbal, aşa cum am arătat, în care se
precizează şi cauzele care au provocat paguba.
Mărfurile transportate în mijloace de transport complete se consideră eliberate în
momentul în care transportatorul a pus la dispoziţia reprezentantului destinatarului mijlocul
de transport pentru descărcare.

2. Să elibereze mijlocul de transport

În mod uzual, această obligaţie incumbă destinatarului, care este ţinut să descarce
complet mijlocul de transport. Eliberarea mijlocului de transport trebuie realizată de către
destinatar în timp util. Durata este prevăzută în contractul de transport. Depăşirea ei
atrage ca sancţiune penalităţi în sarcina destinatarului.
Dacă destinatarul recepţionează mărfurile fără să formuleze obiecţiuni se consideră
că transportul a sosit intact.
Primirea mărfii de către destinatar face să înceteze posesia transportatorului şi îl
degrevează de răspunderea ce-i revine în temeiul contractului de transport.
Preluarea încărcăturii la punctul terminus al deplasării cu verificările arătate încheie
executarea contractului de transport de către transportator.

3. Să plătească sumele restante datorate transportatorului

Obiectul plăţii îl poate forma taxa de transport restantă. Este o derogare de la
regula obişnuită potrivit căreia transportatorul cere şi obţine achitarea preţului pentru
deplasarea lucrurilor încă de la locul expedierii spre a evita astfel riscurile de neplată la
destinaţie.
De asemenea, în cursul deplasării pot fi anumite cheltuieli legate de executarea
operaţiunilor conexe transportului, precum cheltuieli de descărcare a mărfii din vehicul sau
de transbordare pe parcurs, cheltuieli care trebuie plătite de destinatar.
Pentru valorificarea creanţei, transportatorul comunică destinatarului suma de plată
şi termenul de plată. Plata de bunăvoie făcută de destinatar asigură eliberarea promptă de
către cărăuş a încărcăturii la locul de destinaţie.

3
 Dacă destinatarul refuză plata, transportatorul are dreptul să reţină marfa aşa cum
am precizat la obligaţiile tranportatorului.

4. Să conserve acţiunile judiciare sau arbitrale împotriva transportatorului pentru

repararea eventualelor daune cauzate pentru transport
În transporturile efectuate defectuos, destinatarul poate avea pretenţii la
despăgubiri împotriva transportatorului pentru pierderea sau avarierea mărfii ori pentru
deficit cantitativ. În lipsa unei soluţii amiabile, diferendul urmează, dacă nu este soluţionat
nici pe calea reclamaţiei administrative să fie soluţionat de instanţa judecătorească sau
arbitrală competentă.
Destinatarul pierde însă vocaţia de a se adresa organului de jurisdicţie dacă nu a
formulat rezerve corespunzătoare în documentul întocmit în momentul primirii mărfii la
locul de descărcare (art. 1994 alin. 2 C.civ.- instituie expres decăderea).
Prin excepţie de la această regulă, acţiunea destinatarului împotriva
transportatorului pentru pierderea parţială sau distrugerea ce nu se putea cunoaşte în
momentul eliberării mărfii, se menţine şi după plata transportului şi primirea bunurilor
transportate, chiar fără rezerve, dacă se dovedeşte că pierderea sau distrugerea a avut loc
între predarea lucrurilor în primire transportatorului şi predarea făcută de acesta
destinatarului, cu condiţia însă ca cererea pentru verificare să fie făcută imediat după ce s-
a descoperit paguba şi nu mai târziu de 5 (cinci) zile, după primirea lucrurilor de către
destinatar, iar pentru bunurile perisabile sau animale vii, nu mai târziu de 6 ore de la
primirea acestora (art. 1994 alin. 2 C.civ.). Sarcina probei revine reclamantului-destinatar.