Sunteți pe pagina 1din 448

Acad.

Ştefan Bălan

Acad. Ilie Murgulcscu

Gcorge Ivaşcu

Radu Beligan

Mihnea Gheorghiu

Acad. George Oprescu

Ion Dumitrescu

Ion Moraru
MOMENTE
ALE
REVOLUŢIEI
CULTURALE
D IN
R O M ÎN IA
CUPRINSUL

A cad. ŞT E FA N B Ă L A N
ministrul în v a ţăm în tulul

DEZVOLTAREA INVAŢĂM1NTULUI — VERIGA PRINCIPALĂ


A REVOLUŢIEI CULTURALE ÎN ŢARA NOASTRĂ
Pag. 9

A c a d . IL IE M U R G U L E SC U
preşedintele Academiei R .P .R .

DOUĂZECI DE ANI DE DEZVOLTARE A ŞTIINŢELOR


ÎN ROMÎNIA
P a g . 43

G EO RG E IV A Ş C U
şeful C atedrei de istorie a litera tu rii romîne
a U niversităţii Bucureşti

DEZVOLTAREA LITERATURII ÎN CELE DOUĂ DECENII


DE LA ELIBERARE
P a g . 97

RADU B E U G A N
artist al poporului, preşedintele C onsiliului teatrelor

TEATRUL, AZI
P a g . 185

P r o f . D r . M IH N E A G H E O R G H IU
preşedintele C onsiliului cinem atografiei

CINEMATOGRAFIA NAŢIONALĂ ŞI PROBLEMELE


EI ACTUALE
P a g . 223
ţ
A cad . GEORGE O PRESC U
d irecto ru l In stitu tu lu i de istorie a artei
ARTELE PLASTICE ÎN ROMÎNIA ÎN ULTIMII
DOUĂZECI DE ANI
P a g . 251
CUPRINSUL

ION DUMITBESCU
maestru emerit al artei, preşedintele Uniunii
Compozitorilor din R.P.R.

CULTURA MUZICALA IN ROMINIA IN ANII


PUTERII POPULARE
Pag. 287

ION MORARU
riceprejedinte al Comitetului de Stat pentru C ultură ţi Artă

CULTURA ŞI MASELE
Pag. 315
A cad. ŞT E FA N B Ă L A N
m inistrul învS ţăm întuluî

DEZVOLTAREA INVĂŢĂMÎNTULUI — VERIGA


PRINCIPALĂ A REVOLUŢIEI CULTURALE
ÎN ŢARA NOASTRĂ

în ţara noastră, în anii regimului democrat popular, s-a înfăp­


tuit, sub conducerea Partidului Muncitoresc Romîn, o profundă
revoluţie culturală — parte integrantă a revoluţiei socialiste. în
cadrul acestei uriaşe opere de pătrundere a culturii în mase, de
formare a conştiinţei noi, socialiste, şi de pregătire a cadrelor ne­
cesare construcţiei economice şi culturale, învăţămîntul de toate
gradele a adus şi aduce o contribuţie de prim ordin. Ţinînd seama
de importanţa funcţiei sale sociale, ca verigă principală a revolu­
ţiei culturale, partidul şi guvernul ţării noastre au acordat învă-
ţămîntului o atenţie permanentă, creîndu-i condiţii optime de dez­
voltare şi perfecţionare continuă.
Construirea bazei tehnice-materiale a socialismului a făcut
necesară desfăşurarea unui vast program de extindere şi de
transformare calitativa a întregului învăţămînt din ţara noastră,
în raport cu cerinţele economiei şi culturii socialiste în plin avînt.
Partidul şi guvernul au luat măsuri ample pentru a lichida si­
tuaţia grea lăsată în învăţămînt de regimul burghezo-moşieresc
şi pentru ca învăţămîntul să devină un factor activ în lupta
pentru construirea şi desăvîrşirea societăţii socialiste.
In anii construcţiei socialiste s-au format, în proporţiile cerute
de dezvoltarea economiei şi culturii, cadre calificate, apte să rea­
lizeze politica partidului în numeroasele domenii de activitate ale
ţării, capabile să contribuie la progresul ştiinţei, tehnicii şi culturii,
dornice să ducă cele mai noi cunoştinţe în mijlocul poporului.
Congresul al IlI-lea al Partidului Muncitoresc Romîn, adoptînd
grandiosul program al desăvîrşirii construcţiei socialiste în ţara
noastră, a dat un nou impuls activităţii creatoare a întregului
popor, deschizînd largi perspective ştiinţei, culturii, învăţămîntu-
lui. în raportul la congres, tovarăşul Gheorghe Ghearghiu-Dej a
subliniat că pregătirea de cadre calificate de toate gradele este
„o problemă de însemnătate capitală pentru economie şi cultură,
care se află în permanenţă în atenţia partidului şi a şutului

2 — Momente ale revoluţiei culturale din Romîn!»


Acad. ŞTEFAN BA1AN
10

nostru" |. Conform acestei aprecieri, s-au creat condiţii pentru


sporirea corespunzătoare a numărului de elevi şi studenţi _meniţi
să devină cadre calificate pentru producţie şi sectorul social-cul-
tural. Astfel, Directivele Congresului al IlI-lea al partidului au
prevăzut ca, în perioada 1960—1965, în învăţămîntul profesional
să se pregătească un număr de circa 260 000 de muncitori cali­
ficaţi, în şcolile tehnice — peste 100 000 de cadre tehnice medii,
iar în învăţămîntul superior —■ 54 000 de cadre cu calificare
superioară, dintre care 21 000 de ingineri. Prevederile se înfăp­
tuiesc cu succes. Acestor sarcini li se adaugă generalizarea învăţă-
mîntului de 8 ani, sarcină care <se încheie în toamna acestui an.
Prin acest important moment al revoluţiei culturale, întregul ti­
neret între 7 şi 15 ani va fi cuprins în şcoala generală de 8 ani,
lărgindu-se astfel orizontul cultural şi .ştiinţific al întregului pqpor.

In noile condiţii — cînd oamenii muncii din ţara noastră au


preluat puterea —, trecerea la înfăptuirea revoluţiei culturale şi,
în cadrul ei, reorganizarea pe baze democratice şi ştiinţifice a în-
văţămîntului de toate gradele reprezentau o necesitate obiectivă.
Socialismul — arăta V. I. Lenin — începe acolo unde milioane
de oameni îşi însuşesc cultura pentru a participa activ şi susţinut
la făurirea orînduirii socialiste. Noile sarcini politice şi eco­
nomice cereau să se pună capăt înapoierii culturale pe care fostele
clase dominante o folosiseră pentru oprimarea politică şi spiri­
tuală a maselor.
Aşa cum arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, regimul
burghezo-moşieresc „în domeniul învăţămîntului public, ca şi în
alte domenii, sau chiar într-o măsură mai mare decît în alte do­
menii, ...a lăsat ţării noastre o grea şi tristă moştenire. Clasele
exploatatoare nu erau interesate să dea o largă dezvoltare şcolii.
Fabricanţilor şi moşierilor din ţara noastră nu le trebuia lichida­
rea analfabetismului Ei nu erau interesaţi în culturalizarea mase­
lor populare, deoarece aceasta ar fi dus la o creştere a conştiinţei
maselor, la intensificarea luptei lor pentru un trai mai bun. Cla­
sele exploatatoare n-aveau nevoie ae un popor cult, ci de robi
supuşi, care să lucreze pentru ele. Interesul lor pentru şcoală şi
cultură se limita la acele cunoştinţe pe care trebuia să le aibă
omul muncitor de la oraş şi de la sat pentru a putea munci cu

l G-fe, G heorgkU -D ţj, Raport la cel de-al IlI-lea Congres al JP.M.RL

d
DEZVOLTAREA INVAŢAMlNTULlfl jj

mai mult randament în interesul capitaliştilor, moşierilor şi al


statului lor* *.

Una din urmările cele mai grave ale politicii burgheze in învă-
ţămînt a fost analfabetismul. Statistica oficială arată că, în anul
1930, analfabetismul cuprindea 38,9*/» din populaţia de vîrsta
şcolară 3.
Deşi dreptul la învăţătură şi obligativitatea învăţămîntului ele­
mentar fuseseră înscrise în constituţiile burgheze ale ţării începînd
din anul 1864 — deci acum o sută de am —, în realitate, învă-
ţămîntul elementar rămînea închis pentru marea majoritate a
copiilor oamenilor muncii. Reţeaua de şcoli elementare era re­
dusă ; numeroase centre muncitoreşti şi un număr covîrşitor de
sate erau lipsite de şcoli elementare. O mare parte din numărul
copiilor înscrişi nu puteau frecventa cursurile din cauza lipsei
de mijloace materiale. Iată cum prezenta situaţia învăţămîntului
un fost ministru al instrucţiunii, cultelor şi artelor, la cîţiva ani
după terminarea primului război m ondial: „...se poate spune, cu
oarecare aproximaţie, că în şcolile primare de stat numai o treime
din copiii înscrişi în clasa întîi reuşesc să termine clasa a IV-a...“ 4.
Discrepanţa dintre realitate şi prevederea din Constituţie asupra
realizării unei şcoli „unice“ pentru toţi copiii ţării a fost puternic
scoasă în evidenţă de către P.C.R. „în realitate — arăta ziarul
«Socialismul» din 13 februarie 1924 — ca şi pînă acum, părinţii
lipsiţi de mijloace, proletarii de la tîrg şi sate nu-şi vor putea
trimite copiii să urmeze «ciclul superior» (clasele supraprimare),
tot aşa cum nici azi nu-i pot întreţine la gimnaziile actuale... Bur­
ghezia îşi apără şcoala e i ; rămîne numai ca muncitorimea, punînd
m în a pe cîrmele statului, sa schimbe şcoala din temelii".
împotriva vicisitudinilor sociale la care au fost supuşi oamenii
muncii în trecut, şcoala romînească şi-a creat puternice tradiţii
progresiste. Poporul a fost întotdeauna dornic de cultură, de
carte. Deşi cercurile guvernante manifestau o condamnabilă
indiferenţă faţă de aspiraţiile lui? prin străduinţa unor oa­
meni luminaţi au fost înfiinţate şcoli în tîrguri, în oraşe şi la sate

* G h. G h e o r g h i u-D e j, Articole fi cuvîntări, ediţia a IY-a, E.S.PJL.P.,


Bucureşti, 1956, p. 454.
8 Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956. Rezultate generale, Direc­
ţia Centrali de Statistică, Bucureşti, 1959, p. XXI. (Date calculate la teritoriul
actual).
4 D. G u ş t i , Vn an de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor ţi Arte­
lor, Bucureşti, 1954, p. 25.
12 Acad. ŞTEFAN BALANf

încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, o cronică menţionează exis­
tenţa unor şcoli în nordul Moldovei, în secolul al XV-lea, alta con­
stată la 1495 o şcoală la Scheii Braşovului, iar un cronicar vorbeşte
despre şcoala din satul Rădăşeni, iraionul Fălticeni, în care, Ja sfîr-
şitul secolului al XVI-lea, a învăţat Ştefan Tomşa. T rep tat au
fost înfiinţate şcoli mai multe şi de diferite grade.
Numeroşi dascăli din trecut au muncit cu pasiune şi devota­
ment răspîndind cultura în rîndurile poporului. Printre cei care
au pus bazele tradiţiei progresiste a şcolii romîneşti trebuie men­
ţionat în primul rînd Gheorghe Lazăr, patriot înflăcărat, cel care
a iniţiat predarea limbii romîne, a matematicii şi trigonometrici*
Din filele istoriei se desprind numele unor slujitori ai şcolii ca :
Gheorghe Asachi, Petracne Poenaru, Simion Bărnuţiu, Eliade R ă -
dulescu, Grigore Cobălcescu, Victor Babeş, Petre Poni şi alţii, care
au împletit munca didactică cu activitatea de răspîndire a culturii
în ipopor.
In invăţămînt şi-au desfăşurat activitatea şi personalităţi de
seamă ale vieţii noastre culturale, c a : Ion Creangă, autor de
manuale şi metodici, Calistrat Hogaş, Mihail Eminescu, ale cărui
judicioase procese-verbale de inspecţie şi rapoarte au reprezentat
adevărate rechizitorii la adresa rînduielilor şcolii burgheze.
Lupta pentru democratizarea învăţămîntului, pentru punerea
lui în slujba intereselor poporului-s-a ridicat pe o treaptă supe­
rioară o dată cu crearea Partidului Comunist din Romînia. P artid u l
a îndrumat cu grijă părintească activitatea învăţătorim ii pe singurul
drum care putea duce la înflorirea şcolii, drumul luptei revoluţionare
pentru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc şi construirea so­
cietăţii noi, socialiste. Istoria poporului nostru demonstrează că*
numai în condiţiile cuceririi puterii politice de către masele m un­
citoare, şcoala găseşte terenul unei adevărate înfloriri.

în 1945 existau în Romînia aproximativ 4 000 000 de analfa­


beţi. Lichidarea acestei grele moşteniri a trecutului a constituit
unul dintre primele obiective în acţiunea complexă de răspîndire
a culturii iniţiată de partidul nostru. Conferinţa N aţională a
P.CJR. din octombrie 1945 a arătat că una din sarcinile de bază
pe tărîm cultural era organizarea învăţămîntului nou, avînd, în tre
altele, ca obiective principale: „a) lichidarea analfabetism ului;
b) reorganizarea întregului învăţămînt, de la cel prim ar p în ă 1la
universitate, pe baze democratice..,* 5.

5 Gh, G h e o r g h i u - D e j , Articole fi cuvîntări, ediţia a IV -a, p. 79.


DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI jg

Din primii ani ai regimului de democraţie populara, ofensiva


îm potriva analfabetismului s-a desfăşurat cu toata vigoarea.
Aceasta a cunoscut două etape principale. Prima etapă, care a în­
ceput imediat după 23 August 1944, s-a realizat prin cercurile
de alfabetizare care au fost organizate, pe diferite şi numeroase căi,
din iniţiativa partidului. Învăţătorii şi profesorii din patria noas­
tră, îndrum aţi de partid şi sprijiniţi de organele de stat, de organi­
zaţiile de masă şi de pături largi de oameni ai muncii, au desfăşu­
ra t la cursurile de alfabetizare o muncă entuziastă — astfel încît
recensămîntul general al populaţiei, efectuat în ianuarie 1948, arăta
că numărul neştiutorilor de carte scăzuse cu peste un milion de
persoane.
Cea de-a doua etapă a început în toamna anului 1948, după
adoptarea Legii pentru reforma învăţămîntului, şi s-a încheiat
Ia sfîrşitul anului şcolar 1955/1956. în această etapă, lupta îm­
potriva neştiinţei de carte a cunoscut o amploare nemaiîntâlnită;
lupta organizată de partid s-a desfăşurat într-un ritm rapid şi cu
rezultate strălucite. C a urmare, încă în perioada primului plan cin­
cinal (1950—1955) a fost lichidat analfabetismul ca fenomen de
masa şi s-au creat condiţii ca şcoala sa poată, cuprinde pe toţi copiii
de vîrstă şcolară, închizîndu-se prin aceasta izvoarele înseşi ale
analfabetismului. Milioane de oameni, ţinuţi în stare de înapoiere
culturală de către clasele exploatatoare, au căpătat posibilitatea sa
facă primii paşi pe drumul luminos al culturii socialiste.
Trecerea la înfăptuirea construcţiei socialiste impunea reorga­
nizarea întregului învăţământ al ţării. In condiţiile regimului
burghezo-moşieresc, învăţămîntul era rupt de viaţă şi de interesele
poporului. învăţăm întul se adresa îndeosebi celor a v u ţi; fiii oame­
nilor muncii nu puteau pătrunde în şcoli decît foarte greu, cu preţul
unor mari sacrificii şi cu riscul de a îngroşa, la absolvirea unor şcoli
superioare, rîndurile intelectualilor şomeri.
D upă 1944, de la început, s-a acordat o grijă deosebită făuririi
unui nou învăţăm înt, capabil să asigure instruirea şi pregătirea
cadrelor, care să sprijine puternic edificiul economiei şi culturii
noi. în tre primele măsuri ale P.C.R. au fost cele referitoare la
asigurarea unui învăţăm înt democratic. Aceasta presupunea gra­
tuitatea şi obligativitatea învăţămîntului elementar, posibilitatea
ca şcolile medii, şcolile profesionale şi institutele de învăţămînt
superior să poată fi urmate .de cît mai mulţi fii ai oamenilor mun­
cii, înlăturarea conţinutului reacţionar şi neştiinţific din manualele
şcolare, formarea de cadre noi pentru învătămîntul primar, mediu
şi superior. Prim ul Congres al P.M.R. (februarie 1948) a trasat,
Acad. ŞTEFAN BĂLAN

între alte sarcini însemnate, şi sarcina înfăptuirii reformei învă­


ţămîntului, menita să pună bazele şcolii noi în Republica Popu­
lara Romînă. Reforma învăţămîntului din anul 1948 a schimbat
radical principiile de organizare a şcolii, de orientare a conţinu­
tului învaţămîntului şi i-a asigurat o unitate de structură, un
caracter democratic, popular şi realist-ştiinţific. întregul învăţăm înt
a devenit o problemă de stat, oferind aceleaşi posibilităţi pentru
toţi cetăţenii ţării, un învăţămînt unitar, pus în slujba intereselor şi
aspiraţiilor poporului. Procesul instructiv-educativ a căpătat un
conţinut realist-ştiinţific, întemeiat pe învăţătura marxist-leninistă,
conducind la educarea tineretului studios în spiritul patriotismului
şi al internaţionalismului proletar, al dragostei pentru partid şi po­
por, al dragostei pentru pace./
Obligativitatea învăţămîntului general şi accesibilitatea învă­
ţămîntului de toate gradele constituie o trăsătură caracteristica
a învăţămîntului nostru.
în trecut, dreptul general la învăţătură rămăsese o prevedere
constituţională formală. în condiţiile socialismului s-au creat pre­
misele materiale care au făcut din dreptul egal al tuturora la
învăţătură o realitate.
Obligativitatea învăţămîntului realizată în anii puterii populare
a cunoscut cîteva etape, care marchează momente principale ale
dezvoltării şcolii noastre. De la realizarea învaţăm întului obli­
gatoriu de 4 ani, s-a trecut la generalizarea învaţăm întului de 7
ani, iar în prezent Ia învăţamîntul general de 8 ani. T otodată,
au fost înlăturate barierele care existau între diferite grade şi
categorii de şcoli, înainte de reformă. In sistemul nostru de învăţă­
mînt, toate formele de învăţămînt sînt legate, oferindu-se condi­
ţii pentru trecerea de la un grad de învăţăm înt la altul, de la o
categorie la alta. Principiul şcolii unice este asigurat prin planurile
de învăţămînt, programele de învăţăm înt şi manualele şcolare,
indiferent dacă şcolile funcţionează la oraşe sau la sate.
Condiţiile de funcţionare create învăţămîntului de regimui
nostru şi introducerea gratuităţii învăţămîntului de toate gradele
asigură tuturor copiilor posibilitatea de a urma orice categorie şi
grad de şcoală. Acesta este un indicator cultural care evidenţiază
deosebit de pregnant superioritatea socialismului faţă de capitalism,
dovedind că socialismul oferă tuturor cetăţenilor posibilităţi neli­
mitate de dezvoltare a personalităţii lor.
în învăţamîntul nou făurit de regimul democrat-popular s-a
pus capăt oricăror discriminări naţionale sau rasiale. în baza
DEZVOLTAREA INVĂŢAMINTULUI

Constituţiei ţarii, care prevede drepturi şi libertăţi egale pentru


to ţi oamenii muncii, indiferent de naţionalitate, sînt asigurate ti­
neretului cele mai bune condiţii de a se pregăti în cadru! învăţă­
mântului «de toate gradele. în regiunile şi localităţile cu populaţie
numeroasă din rîndul minorităţilor naţionale, au fost înfiinţate şcoli
în care predarea se face în limba maternă a naţionalităţii respec­
tive, iar predarea în aceste şcoli a limbii romîne slujeşte scopului
nobil al apropierii şi înfrăţirii tinerilor romîni cu tinerii de alte
naţionalităţi. Tinerii din patria noastră, indiferent de naţionalitate^
sînt educaţi în spiritul luptei pentru acelaşi ţel — construirea socia­
lismului şi comunismului.
fT n vâ ţa m în tu l de toate categoriile şi de toate gradele din ţara
noastră a fost aşezat pe baze ştiinţifice, marxist-leruniste. Avînd o
temelie ideologică-ştiinţifică unitară, învăţămîntul constituie un fac­
tor important al formării şi dezvoltării conştiinţei socialiste, al răs-
pînidiru culturii în rîndul potporului.
Procesul instructiv-educativ a cunoscut o transformare radi­
cală, primind un conţinut integral ştiinţific, prin faptul că „a
fost orientat pe o bază nouă, ştiinţifică-matenalistă şi îndreptat
spre o strînsă legătură cu practica construcţiei socialiste" 6. îndru­
m at de partid, învăţăm întul de toate gradele contribuie efi­
cient la educarea marxist-leninistă a tineretului, la combaterea
şi eliminarea rămăşiţelor mentalităţii şi educaţiei burgheze, la for­
marea sentimentelor nobile ale patriotismului şi internaţionalismu­
lui socialist.
în opera de instruire şi educare a tineretului un loc important
îl ocupă predarea marxfsm-Ieninismului, a cărui cunoaştere
este o necesitate ^pentru fiecare constructor al societăţii so­
cialiste. Predarea marxism-leninismului se face în strînsă legă­
tu ră cu practica construirii socialismului, contribuind la lărgirea
orizontului ştiinţific şi ideologic al tineretului, la pregătirea de
cadre care să promoveze noul în producţie, în ştiinţă şi în viaţă.
D acă îndrumătorii şcolii burgheze, vînturau lozinca ipocrită a
„apolitismului", promovînd sub acest paravan concepţii reacţio­
nare, şcoala noastră nouă înscrie printre ţelurile ei asigurarea
educaţiei marxist-leniniste a tineretului. „N oi declaram deschis
— spunea Lenin — că o şcoală în afara vieţii, în afara politicii
este o minciună şi o ipocrizie" V /

• Gh. G h e o r g h i u - D e j , Articole }i cuvintări, 1955—1959, Editura Po-


liticî, Bucureşti, p. 603.
T V. I. L e a in, Opere, yoL 28, Editura Politici, Bucureşti, 1959, p. 7i.
,1 Acad. ŞTEFAN BALAN

Şcoala noastră nouă este pătrunsă de grija pentru a cultiva la


tineret respectul şi preţuirea pentru om şi minunatele sale reali­
zări, pentru a sădi în acesta ideile nobile ale păcii şi prieteniei
dintre popoare. Şcoala noastră formează un tineret cu o concep­
ţie şi o atitudine de viaţă sănătoasă; întregul climat sociaJ-po-
litic din ţara noastră inspiră tineretului un optimism viguros, de
natură să-i orienteze energia şi pasiunea spre acţiuni creatoare,
îndrăzneţe, demne de epoca socialismului.
Formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, a trăsăturilor
morale ale omului înaintat, constituie un proces complex, care se
înfăptuieşte printr-o muncă asiduă. Atît corpul didactic, cît şi or­
ganizaţiile de tineret se îngrijesc să insufle tineretului o nestinsă
sete de însuşire a ştiinţei şi culturii, de cunoaştere a celor mai noi
realizări ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, pentru a le pune în
slujba dezvoltării patriei socialiste. Ca urmare a muncii desfăşu­
rate de cadrele didactice şi de organizaţiile de tineret din şcoli şi
facultăţi, tineretul nostru studios manifestă o atitudine înaintată
faţă de muncă şi de îndatoririle sociale.
Caracterul ştiinţific, realist al învăţămîntulm nostru rezida fi
în strînsa lui legătură cu viaţa, cu practica, cu problemele con­
crete ale construcţiei socialiste. In orientarea învăţămîntului, parti­
dul nostru a ţinut seama că ridicarea acestuia la nivelul cerinţelor
economiei şi culturii socialiste, corespunzător progresului rapid al
ştiinţei şi tehnicii contemporane, este condiţionată de legarea pro­
cesului instructiv de producţie, de viaţă. Această legătură se face
pe un front larg: în primul rînd prin cursuri, laboratoare, semi­
nalii şi ateliere-şcoală, apoi prin practică în producţie^ excursii,
vizite în întreprinderi şi la ferme, pe şantiere.
In anii puterii populare, s-au dezvoltat şi perfecţionat reţeaua
şi profilul instituţiilor şcolare, de toate categoriile fi de toate
gradele, în concordanţă cu cerinţele impuse de înfăptuirea indus­
trializării socialiste a ţării, a transformării socialiste a agriculturii,
a revoluţiei culturale. Astfel, de unde în trecut, într-o ţară bogată
în resurse de materii prime, şcoala nu pregătea tehnicienii şi spe­
cialiştii necesari industriei petrolului, prelucrării lemnului, amelio­
rării solului, industriei alimentare, în anii puterii populare — o dată
cu crearea unor noi ramuri industriale şi cu dezvoltarea celor exis­
tente — au fost create şcoli tehnice şi instituţii de învăţăm înt su­
UKZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI jj

perior care asiguri cadrele necesare pentru industria şi agricultura


ţării. Totodată, necesităţile ridicării neîncetate a nivelului cultura) al
poporului, ale dezvoltării cercetării ştiinţifice şi-au găsit ecoul
cuvenit în dezvoltarea învăţămîntului, care răspunde prin conţi­
nutul său pregătirii tuturor categoriilor de specialişti ceruţi de
sectorul social-cultural.
Regimul democrat-popular a creat posibilităţi largi pentru ridi­
carea nivelului de cultură generală şi profesional al oamenilor
muncii care lucrează în producţie sau în sectorul social-cultural. In
acest soop a fost organizat învăţâmîntul seral fi firă frecvenţa,
prin care sînt pregătiţi tehnicieni, profesori ete., studenţii
nefiind obligaţi în timpul cursurilor să-şi părăsească locul de muncă.
Extinderea considerabilă a reţelei şcolare şi a instituţiilor de
învăţământ .superior, generalizarea învăţământului de 7 ani şi
trecerea, acum, la şcoala generală de 8 ani şi da şcoala de cultură
generală de 12 ani, sporirea numărului de elevi în şcolile medii de
cultură generală, profesionale şi tehnice şi a numărului de stu­
denţi, înfăptuirea gratuităţii întregului învăţământ, acordarea in
mod gratuit a manualelor şcolare pentru elevii claselor I—VIII,
ajutorul oferit de stat elevilor şi studenţilor printr-un mare număr
de burse, creşterea rin durilor personalului didactic au necesitat
alocarea din partea statului a unor importante fonduri bugetare.
Cheltuielile statului pentru dezvoltarea învăţămîntului au crescut
de la an la ian, asigurîndu-se condiţii din ce în ce mai bune de
viaţă şi învăţătură tineretului şcolar şi universitar. Dacă în anul
1951 staitul a alocat pentru nevoile învăţămîntului suma de 1 682,5
milioane de lei, în anul 1963 s-a alocat pentru acelaşi scop
suma de 5 533 milioane de lei, adică de 3,3 ori mai m ult; iar
pentru anul 1964, bugetul de stat prevede pentru învăţămînt suma
de 6 209 milioane de lei, cu 676 miliotane de lei mai mult decît în
anul precedent. Aceste date demonstrează grija deosebită pe care
partidul şi statul nostru o acordă ridicării prin învăţământ a nive­
lului cultural al poporului.
Succesele remarcabile obţinute în dezvoltarea învâţâmîntului de
toate gradele ilustrează amploarea fi profunzimea desfăşurării
revoluţiei culturale. Neştiinţa de carte a fost lichidată; zeci de mii
de tehnicieni, ingineri, profesori, medici, oameni de artă şi litere au
fost crescuţi în şcoala nouă, socialistă, devenind la rîndul lor pro*
motori ai progresului social, ai dezvoltării ştiinţei şi culturii.
II Acad. ŞTEFAN BALAN

Cadrele didactice din întregul îtovăţămint, călăuzite ide ideologia


marxisHleninistă, participă, alături de întreaga intelectualitate, la
desăvârşirea revoluţiei culturale, la valorificarea moştenirii cultu­
rale a trecutului şi la ridicarea pe noi culmi a creaţiei ştiinţifice,
literare şi artistice.

Învăţămîntul de cultură generală

In desfăşurarea revoluţiei culturale, un rol deosebit îi revine


şoolii de cultură generală — factor principal de ridicare a nivelului
cultural al maselor, prima verigă din sistemul de pregătire a
oamenilor muncii. -
Şcoala de cultură generală are sarcina de a asigura însuşirea
temeinică de către elevi a bazelor ştiinţelor, în strînsă legătură cu
viaţa şi cu munca productivă, de a forma copiilor o concepţie
ştiinţifică despre lume, deprinderi de muncă intelectuală şi fizică,
convingeri şi deprinderi de conduită în spiritul eticii socialiste.
Ea are sarcina să creeze premise trainice pentru dezvoltarea armo­
nioasă şi multilaterală a personalităţii omului noii societăţi.
învăţămîntul de cultura generală se realizează în ţara noastră
prin:
— şcoala generală şi obligatorie de 8 ani, pe care o urmează
toţi copiii patriei de la vîrsta de 7 ani pînă la 15— 16 ani, în care
se pun bazele pregătirii multilaterale a tineretului şcolar * ;
— şcoala medie cu durata de 4 ani, care întregeşte pregătirea
dată de şcoala de 8 ani şi asigură elevilor un larg orizont de cul­
tură generală, pregătindu-i pentru a-şi continua studiile în învă­
ţămîntul superior sau pentru a desfăşura o activitate folositoare în
diferite sectoare ale economiei şi culturii.
Dată fiind importanţa şcolii de cultură generală în ridicarea
nivelului culturali al poporului, această işcoală a cunoscut în anii
puterii populare transformări radicale. O realizare importantă pe
linia ridicării nivelului cultural al poporului a constituit-o înfiin­
ţarea, în anul 1948, a şcolii generale şi obligatorii de 7 ani. în func­
ţie de extinderea reţelei şcolare şi asigurarea bazei didactice-mAte?

* Să menţionăm că în ţara noastră, înainte de a frecventa şcolile de cultură


generală, copiii pot meree şi la grădiniţele de copii. Avem în prezent 7 633 gră­
diniţe de copii cuprinzmd 372 430 copii mici. -Acesta constituie învăţăjnîntul
preşcolar.
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI l§

riale a învăţămîntului, şcoala de 7 ani a cunoscut o dezvoltare


continuă şi ascendentă.
Chiar din primul an de la aplicarea reformei învăţămîntului
(anul .şcolar 1948/1949) au funcţionat 3 332 de şcoli cu clasele
V—V II şi I—VII, având un efectiv de 284 450 de elevi în cla­
sele V—V II şi 1 791 182 elevi în total, în clasele I—VII. in anii
următori, creşterea numărului unităţilor şcolare şi a numărului
elevilor de la cursurile de zi a continuat în nan neîntrerupt, astfel
că în anul şcolar 1963/64 au fost înscrişi în clasele I—VII
2 631 023 de elevi, din care 1 056 569 de elevi aparţin claselor
V—VII. Generalizarea învăţămîntului de 7 ani s-a realizat intr-un
timp foarte scurt. Astfel, în anul şcolar 1955/1956 învăţămîntul de
7 ani a devenit general şi obligatoriu în oraşe, centre muncitoreşti
şi localităţi reşedinţe de raion, iar în anul şcolar 1958/59 s-a trecut
la generalizarea acestui învăţămînt şi în localităţile din mediul
rural (comune şi sate) care aveau şcoli de 7 ani.
Congresul al III-lea al P.M.R. a trasat sarcina de a se încheia
generalizarea învăţămîntului de 7 am şi de a se asigura trecerea la
şcoala de 8 ani, sarcină care s-a realizat încă din anul şcolar
1961/62, adică cu un an mai devreme de termenul prevăzut.
Din anul şcolar 1964/1965, şcoala generală de 8 ani va funcţiona
cu toate clasele.
Realizarea acestei sarcini — dovadă a marilor posibilităţi pe
care le creează regimul democrat-popular în domeniul culturali­
zării maselor — reprezintă unul din momentele cele mai impor­
tante ale revoluţiei culturale. Asigurând tuturor cetăţenilor ţării
o temeinică bază culturală, ea situează Republica Populară Romană
printre ţările înaintate din lume în donjeniul învăţământului. S-a
înfăptuit astfel, în cele două decenii de la Eliberarea patriei
noastre, ceea ce nu s-a putut înfăptui, pănă în 1944, în decursul
celor 80 de ani care au trecut de la promulgarea Legii instruc­
ţiunii dm anul 1864.
Prin caracterul ei profund democratic şi cu adevărat general,
şcoala de 8 ani este menită să ridice pe o treaptă superioară nive­
lul cultural al întregii populaţii a ţârii, sâ-i deschidă posibilităţi
şi rruu largi de a se bucura de binefacerile ştiinţei, artei şi culturii.
Conţinutul învăţămîntului de 8 ani asigură o pregătire gene­
rală, de bază, tineretului nostru şcolar. în planul acestui învăţămînt
se acordă un loc important studiului ştiinţelor naturii şi matema­
ticii, dezvoltării gândirii elevilor, formării concepţiei materialiste
despre lume. Conţinutul disciplinelor se predă în strânsă legătură
cu viaţa, în vederea unei cunoaşteri cît mai temeinice a legilor
Acad. ŞTEFAN BALAN

naturii şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice. Planul


de învăţămînt acordă multă atenţie studiului limbii si literaturii
romane, istoriei patriei şi istoriei universalle, problemelor de bază
ale dezvoltării societăţii, educaţiei estetice, morale şi fizice a tine­
retului şcodar.
Pentru a îmbunătăţi procesul de predare a materiilor de învă­
ţămînt, se experimentează acum transmiterea cunoştinţelor la cla­
sele mici (I—IV) de către mai mulţi profesori de specialitate
(scris-citit, matematică, muzică, desen, sport).
In orientarea elevilor spre viaţă, spre producţie, un rol deosebit
îl are obiectul „agricultura", introdus la clasele V—VIII ale şcoli­
lor din mediul sătesc. Introducerea acestui obiect în planul de
învăţămînt răspunde unor necesităţi determinate de dezvoltarea
intensivă şi multilaterală a agriculturii socialiste; ca urmare,
absolvenţii şcolii de 8 ani din mediul sătesc, pe lingă cunoştinţele
de cultură generală, vor cunoaşte bazele ştiinţifice ale producţiei
agricole, vor căpăta deprinderi practice corespunzătoare pentru a
putea munci la nivelul ştiinţei şi tehnicii agricole moderne. :?
Şcoala medie are menirea ca, pornind de la volumul cunoştin­
ţelor dobîradite de elevi în şcoala generală de 8 ani, să asigure
acestora un orizont cultural larg şi o pregătire (Ştiinţifică mai
bogată, să-i familiarizeze cu bazele ştiinţifice şi tehnice ale pro­
ducţiei modeme, să dezvolte educaţia estetică, morală şi fizică a
elevilor.
După 23 August 1944, învăţămîntul mediu a cunoscut o amplă
dezvoltare.
In anii puterii populare au crescut atît numărul unităţilor şco­
lare, oît şi numărul elevilor cuprinşi în şcoala m edie; reţeaua
şcolară s-a dezvoltat nu numai în oraşe, ci şi în centrele munci­
toreşti şi în localităţile rurale cu populaţie şcolară numeroasă,
în vechea Romînie, şcoala medie n-a fost accesibilă maselor
largi. Reflectând interesele păturilor stăpînitoare, şcoala medie
îşi deschidea în fapt porţile mai ales pentru fiii celor avuţi. „De
zeci de ani — scria, în august 1921, ziarul «Socialismul» — parla­
mentele boiereşti au făcut o serie de legi şcolare care încătuşează
şi stăvilesc făţiş dreptul clasei muncitoare de a-şi trimite copiii
la învăţătură". Legea învăţămîntului secundar din anul 1928 punea
în faţa învăţămîntului sarcina de a forma aşa-numitele „elite*.
Chiar şi în dezbaterile din senat la proiectul acestei legi, se arăta
că „ceea ce caracterizează acest învăţămînt^ nu este, cum se spune
de către oratorii sau advocaţii interesaţi, binefacerile aşa de
măreţe ale educaţiei antice, ci este preocuparea de ordin politic,
DEZVOLTAREA ÎNVAŢĂMÎNTULUI 2 f

pentru a stăvili invaziunea şi înălţarea claselor de jos“ ®. Aceeaşi


tendinţă antipopulară a stat şi la baza Legii din 1939 pentru orga­
nizarea şi funcţionarea învăţămîntului secundar teoretic, a cărei
„idee călăuzitoare" era, după cum se arăta în referatul ministrului
Educaţiunii Naţionale de atunci, „pregătirea unei elite".
Învăţământul mediu nu a devenit o şcoală a poporului decît
după eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist.
Este ilustrativ pentru dezvoltarea învăţămîntului mediu faptul
că, în anul şcolar 1963/1964, numărul unităţilor s-a ridicat la 551»
iar numărull elevilor înscrişi a fost de 252 154 (numai la cursurile
de zi) faţă de 211 şcoli medii (licee teoretice) cu 29 004 elevi,
existente în anul şcolar 1938/1939. Dacă adăugăm şi elevii înscrişi
la cursurile serale şi fără frecvenţă, totalul copiilor care au urmat
şcoala medie în anul şcolar 1963/1964 a fost de 376 620 de elevi.
Hotăifirea C jC. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri din 1956*
cu privire la îmbunătăţirea învăţământului de cultură generală,
a m ărit durata şcolii medii de la 10 la 11 ani. în clasde a X-a
şi a X l-a pregătirea elevilor s-a reaflizat diferenţiat, pe două
secţii: reală şi umanistă. A fost m ărit numărul de ore la ştiinţele
naturii şi la matematici, iar pentru a începe pregătirea ideologică a
ellevilor, s-au prevăzut în planul de învăţămmt demente de socia­
lism ştiinţific şi de economie politică.
Trecerea la învăţămfîintul de cultură .generală de 12 ani a făcut
posibile dezvoltarea şi adaptarea conţinutului învăţământului din
şcoala medie la progresul ştiinţei şi tehnicii actuale, precum şi întă­
rirea studiului principalelor obiecte de învăţămînt în vederea
lărgirii şi aidîneirii cunoştinţelor, în conformitate atât cu exigenţele
învăţământului superior, cat şi cu nevoile actuale ale economiei
şi culturii noastre. S-au introdus discipline care să lărgească ori­
zontul cultural, cum s în t: biologia generală, istoria literaturii uni­
versale, istoria artelor etc.
In desfăşurarea revoluţiei culturale, un rol important îl are şi
fcnvăţămîntul de cultură generală seral şi fără frecvenţă. Dezvolta­
rea acestui învăţămînt este o expresie a politicii Partidului Munci­
toresc Roman de ridicare culturală a întregului popor, de ridicare
necontenită a nivelului tehnic şi cultural al oamenilor muncii.
Faţă de anul 1948 când în învăţământul seral funcţionau 32 de
unităţi cu 2 541 de elevi la clasele V III—X I, în anul 1963 acestea
au ajuns la 248 de secţii cu 61 881 de elevi; iar învăţămmtul fără

8 Asupra proiectului de lege al învăţămîntului secundar, Monitorul Oficial,


nr. 59 din 13 iulie 1928.
22 Acad. ŞTEFAN BA LA N

frecvenţă funcţionează cu 333 de secţii, la care sînt înscrişi 62 585


de elevi.
Paraild cu şcoala de cultură generală cu durata de 12 ani
(cursuri de zi, serale şi fără frecvenţă), s-au creat posibilităţi
elevilor cu aptitudini deosebite ca, o dată cu pregătirea de cultură
generală, să-şi dezvolte talentele, în vederea unei specializări ulte­
rioarei în şcoli de muzică, de arte plastice, de coregrafie, de sport.
In prezent, în cele 62 de astfel de şcoli, frecventează cursurile
peste 33 000 de elevi.
Concomitent cu preocuparea pentru o cît mai bună organizare
a învăţăimfaituluî, cu aceeaşi grijă s-a urmărit şi problema stabilirii
unui conţinut adecvat sarcinilor actuale şi de perspectivă ale şcolii
noastre — conţinut care să satisfacă cerinţele pregătirii multi­
laterale a tinerelor generaţii în vederea participării lor active la
opera de construire a vieţii noi.
Pentru aceasta — ţinînd seama de ţelul actual al şcolii, valori­
ficând moştenirea progresistă a şcolii noastre şi preluînd experienţa
valoroasă din alte ţări — au fost elaborate noi planuri de în vă|
ţămiînt, programe şi manuale şcolare.
Noile planuri de învăţămînt asigură o mai bună c o r e l a r e între
diferitele discipline care se predau m şcoală, atît în ceea ce priveşte
raportul dintre numărul de ore de predare şi de aplicaţii, cît şi
în ceea ce priveşte aşezarea în plan a drsciptlinelor unele faţă de
altele. O mare atenţie se dă matematicilor, fizicii, chimiei, bio­
logiei.
Programele şcolare asigură, pe lîngă realizarea cerinţelor didac­
tice generale, şi sarcinile principale ale şcolii de cultură generală :
ridicarea nivelului de pregătire ştiinţifică a elevilor, întărirea
muncii de educaţie patriotică şi legarea îinvăţăimiîn.tu!ui de practică.
întregul conţinut realist-ştiinţific al învăţămîntului de cultură
generală urmăreşte pregătirea elevilor pentru viaţă, pentru o
muncă productivă. La ăaborarea diferitelor programe şcolare, se
urmăreşte punerea lor de acord cu progresele ştiinţei şi nevoile
tehnicii şi ale vieţii modeme; an de an, printr-un proces de prelu­
crare şi restructurare, apar noi capitole. Astfel, în programele de
fizică au fost introduse capitole noi în legătură cu teoria structurii
atomului, energia nucleara ş.a.; în programele de matematici au
fost introduse capitole noi despre calicului probabilităţilor, calculul
vectorial ş.a.
Un loc important se acordă experienţelor, lucrărilor de labo­
rator şi diferitelor aplicaţii practice, excursiilor ţşi vizitelor în
producţie, care familiarizează pe elevi cu diferite operaţii şi pro­
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

cese de muncă, le dezvoltă interesul pentru tehnică.


Pentru îmbunătăţirea continuă a conţinutului învăţămîntului,
de un real folos s-a dovedit editarea manualelor şcolare, care sînt
elaborate — de cele mai multe ori — prin concursuri de colective
sau de cadre didactice cu multă experienţa. Manualele şcolare edi­
tate în ultimii ani au un conţinut bogat, bazat pe o temeinică docu­
mentare ştiinţifică de specialitate şi o justă orientare marxist-
leninistă. Numai pentru anul şcolar 1963/1964 au fost tipărite 377
de titluri de manuale şcolare pentru învăţământul de cultură gene­
rală, clasele I—X I, care însumează un tiraj de aproape 22 000 000
de exemplare. Manualele pentru clasde I—V III se distribuie elevi­
lor gratuit.
Realizarea şcolii de 8 ani ca şcoală generadă de masă, obliga­
torie, prelungirea duratei şcolii medii de Ia 11 ani la 12 ani, absol­
virea şcolii generaţie şi medii de un număr tot mai mare de tineri,
dezvoltarea corespunzătoare a celorlalte tipuri de şcoli medii
subliniază amjpftoarea /pe care a luat-o învăţămîntul de cultură
generală în anii puterii populare. Tabloul de ansamblu al acestei
dezvoltări n i4 oferă în mod foarte concludent cvteva date sinte­
tice. Astfel, numărul elevilor cuprinşi în toate clasele învăţămîn-
tului de cultură generală este, în anul şcolar 1963/1964, de circa
3 058 000, faţă de numai circa 1 600 000 în anul şcolar 1938/39.
Corespunzător acestei creşteri s-au construit numeroase şcoli noi,
modeme, au sporit spaţiile de învăţămînt. Astfel, în perioada
anilor 1960— 1963, au fost construite pentru învăţământul de
cultură generală 15 266 săli de clasă, depăşindu-se astfel sarcinile
prevăzute pentru întregul şesenal. La acestea se adaugă cele 4 603
■săli de clasă care vor fi construite în cursul anului 1964. Numai
în Bucureşti s-au construit, în ultimii 20 de ani, mai multe săli
de clasă decît în precedenţii 80 de ani de cînd a apărut Legea
învăţămîntului primar obligatoriu din 1864.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a muncii instructiv-
■educative în învăţămîntul de cultură generală, a sporit de la an la
an numărul cadrelor didactice formate în universităţi şi institute
pedagogice. în anul şcolar 1963/1964 au funcţionat în acest învă­
ţăm înt (inclusiv în învăţămîntul pedagogic) circa 126000 de
învăţători şi profesori, în timp ce în anul şcolar 1938/1939 func­
ţionau numai aproximativ 46 000. Pentru munca lor plină de
devotament, cadrele didactice din învăţămîntul de cultură generală
se bucură de o înaltă preţuire din partea poporului, a partidului,
a statului nostru. Fiecare cetăţean al patriei noastre manifestă o
profundă dragoste faţă de învăţătorul care l-a învăţat să scrie
24 Acad. ŞTEFAN BALAN

şi să citească, faţă de profesorul care 3-a făcut să îndrăgească


cartea, faţă de şcoala îo care a învăţat. Numeroase măsuri oglin­
desc grija partidului şi a guvernului de a crea personalului didactic
condiţii cat mai bune de muncă şi de trai, de a-i sprijini în perfec­
ţionarea pregătirii ştiinţifice şi a măiestriei pedagogice. In fiecare
an, în centrale de perfecţionare a cadrelor didactice, mii de învă­
ţători şi profesori dobîndesc cunoştinţe noi în speoialitatea lor.
De exemplu, în anul 1963 au urmat cursurile de perfecţionare
aproape 17 500 de cadre didactice, iar în anul 1964 le vor urma
20 000 de persoane. Un semn de apreciere deosebită pentru rezul­
tatele excepţionale obţinute în muncă îl constituie acordarea titlu­
rilor de învăţător şi profesor fruntaş şi învăţător şi profesor
emerit, precum şi acordarea de ordine şi medalii ale Republicii
Populare Romîne. Peste 5 300 de membri ai corpului didactic din
şcoala de cultură generală au primit aceste tiduri, ca simbol al
dragostei cu care. sînt înconjuraţi cei mai buni educatori ai copiilor
patriei noastre. Prin recenta Hotărîre a Comitetului Central
al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri au primit sporuri substanţiale
de salarii şi învăţătorii şi profesorii noştri. Aceste prevederi se
înscriu în ansamblul de măsuri pe care partidul şi guvernul le-au |
luat an de an pentru îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai al
tuturor oamenilor muncii.
Astfel, în anii puterii populare, şcoala de cultură generală cu­
noaşte o continuă dezvoltare, transforanîndu-se într-o şcoală de
masă, cu un profund caracter popular şi un conţinut realist-şţun-
ţific, legat de viaţă. Anul şcolar 1964/1965 marchează momentul
generalizării învăţământului de 8 ani, fiind primul an în care
şcoala generală de 8 ani va funcţiona cu toate clasele, creîndu-se
astfel posibilitatea pentru trecerea la şcoala de 12 ani. Statul nostru
asigură condiţiile necesare pentru ca toţi copiii de v-îrstă şcolară,
să poată urma efectiv şcoala generală de 8 ani şi creează premisele
pentru ca ei să poată dobîndi ulterior o pregătire şcolară şi mai
amplă.

învăţămîntul profesional şi tehnic

învăţămîntul profesional şi tehnic, reorganizat în anii puterii


populare în strînsă concordanţă cu dezvoltarea economică şi social-
culturală a ţării, are scopul de a contribui ia pregătirea şi perfec-
Şcoala de 8 ani Nr. 111 din Bncurefti
Hm « A i*
Oră de geografie la şcoala medie ,JDimitrie Bolintineanu"
din Bucureşti
Vedere parţiali a micului orăşel
universitar din cartierul Gro­
zăveşti, unde locuiesc in cele
mai confortabile condiţii 3500
de studenţi
Studenţi romîni }i străini petrecîndu-fi vacanţa într-o tabără de iarnă
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
25

ţionarea muncitorilor calificaţi, tehnicienilor şi altor cadre medii


de specialitate. Acest învăţăm înt se realizează prin şcoli de speciali­
tate, precum şi prin cursuri de calificare şi de specializare organi­
zate pe lîngă întreprinderi şi instituţii.
D ezvoltarea continuă a economiei socialiste în ţara noastră a
necesitat an de an un număr mai sporit de muncitori calificaţi
şi cadre medii tehnice capabile să mînuiască cu pricepere tehnica
modernă cu care sînt înzestrate întreprinderile noastre socialiste.
De aceea, partidul şi guvernul au acordat în cei douăzeci de ani
de la Eliberare o mare atenţie dezvoltării şi îmbunătăţirii continue
a învăţăm întului pregătitor de muncitori calificaţi şi cadre medii
tehnice.
înainte de anul 1948 funcţionase aşa-numitul învăţăm înt „prac­
tic", „profesional* sau „de meserii", în organizarea căruia se ţinuse
prea puţin seama de necesităţile reale ale dezvoltării economice a
ţ ă r i i ; şcolile erau reduse ca număr, absolvenţii puţini, iar pregă­
tirea lor avea un pronunţat caracter scolastic.
P rin reform a învăţământului din anul 1948, sistemul de pregă­
tire a muncitorilor şi cadrelor tehnice medii a fost fundamental
reorganizat şi îm bunătăţit, punîndu-se la baza noii organizări
principiul legăturii indisolubile dintre pregătirea teoretică şi cea
practică. Spre a ilustra im portanţa care s-a acordat acestui învă­
ţământ, este suficient să arătăm că, în primul an după reforma
învăţământului, s-a dublat numărul şcolilor profesionale (cuprin­
zând cu 56% m ai m ulţi elevi) faţă de anul şcolar 1938/1939 (511
unităţi şcolare cu 61 372 de elevi în anul şcolar 1948/1949, faţă
de 224 de unităţi şcolare cu 39 250 de elevi în anul şcolar
1938/1939). T ot în prim ul an după reformă au funcţionat de peste
3 ori m ai m ulte şcoli tehnice de grad mediu, cuprinzînd de peste
5 ori mai mulţi elevi decît în anul 1938/1939 (454 de şcoli medii
tehnice cu 75 168 de elevi în anul şcolar 1948/1949, faţă de 142
de şcoli cu 14 746 de elevi în anul şcolar 1938/1939).
în perioada 1949— 1955, şcolile profesionale şi şcolile medii
tehnice au dat producţiei 201 589 de muncitori calificaţi şi 110 655
de tehnicieni şi personal mediu în diferite meserii şi specialităţi,
în strînsă concordanţă cu cerinţele de cadre ale economiei, ale
ocrotirii sănătăţii şi ale culturii. în aceeaşi perioadă, pe lîngă m un­
citorii pregătiţi prin şcoli, au mai fost pregătiţi 535 654 de
m uncitori prin cursuri de calificare la docul de muncă şi şi-au
ridicat calificarea prin cursuri organizate în întreprinderi, insti­
tuţii şi ateliere încă 361 125 de muncitori.

3 — Momente ale revoluţiei culturale dia Rominii


Acad. ŞTEFAN BALĂN
26

în actul 1955, învăţămînitu! profesional şi tehnic a •fost substan­


ţial îmbunătăţit prin înfiinţarea unui sistem de şcoli adecvat noilor
cerinţe ale dezvoltării construcţiei economice^ şi culturale. Sistemul
de şcoli, creat ca unnare a hotărârii de partid şi de stat din anul
1955, cuprinde: ^
a) şcoli profesionale, ou durata de 2—-4 ani, în care sint adm işi
tineri şi tinere care au absolvit şcoala de 7 (8) a n i; |B
b) şcoli tehnice cu durata de 1—3 ani, în care sînt admişi absol­
venţi ai şcolii medii de cultură generală; . „ „ "jS
e) şcoli tehnice de maiştri, cu durata de 2—3 ani (învăţămînt
de zi şi seral), în oare sînt admişi cei mai calificaţi muncitori,
absolvenţi ai şcolilor profesionale sau ai altor şcoli echivalente
şi care au un stagiu de producţie, in meseria lor, de 3—5 anL
în scopul valorificării avantajelor pe care le oferă instruirea
practică la locull de muncă, potrivit noului sistem de organizare,
toate aceste şcoli funcţionează pe lîngă marile întreprinderi,
fabrici, uzine, staţiuni de maşini şi tractoare, ferme experimentalei
şantiere de construcţii etc. Profilul şcolilor este astfel stabilit, încîţ
să asigure specializarea absolvenţilor potrivit cerinţelor economiei
naţionale, ocrotirii sănătăţii şi activităţii culturale.
Ca urmare a încheierii cu aproape 4 ani mai devreme a proce­
sului de colectivizare a agriaulturii în ţara noastră, printr-o hotă­
râre de partid şi de stat din anud 1962, învăţământul agricol a fost
reorganizat, creîndu-se şcolile tehnice agricole cu durata de 4 ani,
în care sânt admişi absolvenţi ai şcolii generale de 7 (8) ani şi care
au scopul să pregătească personalul tehnic de sipecialiitate (tehnicieni
agronomi, horticultori, veterinari), precum şi cadrele de contabili
cerute de agricultura socialistă. în vederea asigurării unei pregătiri
ştiinţifice largi şi trainice pentru viitoarele cadre agricole, hotă-
rîrea a pus la baza reorganizării şcolilor legătura nemijlocită a
învăţământului cu producţia agricolă socialistă.
De asemenea s-a înfiinţat învăţămîntul agrozootehnic de masa
pentru ţărănimea colectivistă fi muncitorii agricoli, care cuprinde
cursuri agrozootehnice cu duraica de 3 ani şi se desfăşoară în peri­
oadele în care muncile agricole sînt mai puţin intense. în anul
şcolar 1963/64, aceste cursuri au fost urmate de aproape un
milion de persoane.
în anul 1963 au fost create şcolile cooperaţiei cu durata de
4 ani, în care sînt admişi tineri şi tinere care au absolvit şcoala
generală de 7, (8) ani, în scopul pregătirii contabililor şi merceo­
logilor necesari cooperativelor săteşti. : ->> ,,:-f
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 27

Dezvoltarea economiei naţionale a cerat sporirea permanentă a


numărului de muncitori calificaţi, de tehnicieni şi ae maiştri, în
diferite ramuri. în acest scop, numărul elevilor şcolarizaţi în
învăţăm întul profesional şi tehnic a crescut continuu. Din 1956
şi pînă în 1963 au fost pregătiţi prin aceste şcoli 267 012 munci­
tori calificaţi şi 81 721 de tehnicieni, maiştri şi alt personal mediu
de specialitate, iar în anul şcolar 1963/64 au fost cuprinşi în şcolile
profesionale 188 287 de elevi, iar în cele tehnice şi tehnice de maiştri
{Ia cursurile de zi şi serale) 71 925 de elevi. De asemenea — în
afara muncitorilor pregătiţi prin şcoli — în perioada 1955—1963
au mai fost pregătiţi 368 002 muncitori prin cursuri de calificare
practică la locul de muncă, iar 285 028 de muncitori şi cadre
tehnico-administrative de nivel mediu şi-au perfecţionat pregătirea
p rin cursuri de ridicare a calificării şi de specializare.
D atorită caracterului umanist al ormduirii noastre socialiste,
începî-nd din anul 1948 a fost organizat şi un învăţămînt profe­
sional şi tehnic special, avînd ca sarcină recuperarea capacităţii de
muncă a tinerilor care prezintă deficienţe fizice sau neuropsihice.
Prin acest învăţăm înt au fost pregătiţi şi încadraţi în diferite munci
utile peste 11 000 de absolvenţi; în prezent funcţionează 23 de
şcoli speciale, în care sînt cuprinşi 5 787 de elevi.
în anii regimului de democraţie populară, conţinutului învăţă­
mîntului profesional şi tehnic i s-au adus îmbunătăţiri substanţiale,
corespunzătoare cerinţelor ridicate de diferite etape ale dezvol­
tării economiei naţionale, ale progresului tehnico-ştiinţific şi ale
dezvoltării ocrotirii sănătăţii populaţiei. S-a pornit de la princi­
piul că pregătirea viitorilor munciitori şi tehnicieni nu se poate
limita la însuşirea anumitor cunoştinţe şi deprinderi practice de
mînuire a unor maşini sau agregate, ci trebuie să asigure şi înţe­
legerea ştiinţifica a fenomenelor şi proceselor fizice, chimice,
tehnologice cu care muncitorii vin în contact în exercitarea mese­
riei. învăţăm întul are un conţinut realist-ştiinţific şi asigură un
sistem de instruire închegat şi unitar, cunoştinţele ştiinţifice îmbi-
nîndu-se cu activitatea practică în atelierele-şcoală şi în producţie.
D otarea atelierelor şi laboratoarelor se face cu utilaj şi aparatură
modernă, aistfel ca elevii să cunoască, încă de pe băncile şcolii, o
bună parte din elementele de bază ale meseriei lor viitoare. Munca
din producţie completează ceea ce nu poate realiza activitatea
desfăşurată în laboratoare şi ateliere. H anurile de învăţăm înt
prevăd discipline de studii care să asigure ad t pregătirea profe­
sională a elevilor, d & t şi educaţia lor politică, morală, estetică şi
fizică. Totodată, programele şcolare sînt în permanenţă îmbuna-
20 Acad. ŞTEFAN BĂLAN

tăjite, prin punerea lor la curent cu noile cuceriri ale ştiinţei


şi tehnicii. . .
La şcolile tehnice şi la cele tehnice de maiştri s-a acordat o pon­
dere însemnată pregătirii tehnice generale, ca bază pentru specia­
litate, şi, avîndu-se în vedere rolul şi atribuţiile maiştrilor în pro*-
cesul de producţie, s-a pus un accent deosebit pe pregătirea acestora,
în problemele organizării şi planificării producţiei.
Concomitent cu modernizarea programelor pentru disciplinele
tehnice de specialitate prevăzute pentru învăţămîntul profesional
şi tehnic, s-au adus îmbunătăţiri şi în ceea ce priveşte obiectele de
cultură generală, ca factor important al formării ştiinţifice şi
lărgirii orizontullui cultural al viitorilor muncitori şi tehnicieni.
Predarea limbii romîne în şcolile profesionale joacă un rol im­
portant în însuşirea scrierii şi vorbirii corecte, în cunoaşterea te­
zaurului literaturii romîne şi universale, în dezvoltarea gustului
pentru frumos şi în formarea trăsăturilor morale ale muncitorilor »
un rol deosebit în formarea viitorilor muncitori şi tehnicieni îl are
predarea ştiinţelor sociale.
Profilul şcolilor cuprinde o varietate mare de meserii şi specia­
lităţi, la stabilirea cărora se are în vedere nivelul de organizare
a producţiei, diviziunea muncii, progresul tehnic şi dezvoltarea
continuă a economiei naţionale. în nkimii ani au fost incluse noi
meserii şi specialităţi, au fost eliminate unele meserii care erau
depăşite, iar altele au fost lărgite ca urmare a evoluţiei tehnicii.
In prezent, în învăţămînjtuJl profesional şi tehnic sînt pregătiţi
muncitori calificaţi şi cadre tehnice medii in 562 de meserii şi de
specialităţi, din care 312 prin şcolile profesionale şi şcolile tehnice
de muncitori calificaţi, 131 prin şcolile tehnice de personal tehnic
şi 119 prin şcolile tehnice de maiştri.
O grijă deosebită s-a acordat şi elaborării de manuale şcolare»
în domeniul învăţământului profesional şi tehnic. An de an, au
fost elaborate şi tipărite tot mai multe titluri de manuale şcolare
noi, ajungîndu^se în anul şcolar 1963/1964 la peste 600 de titluri,
ceea ce reprezintă aproape totalitatea disciplinelor. Concomitent cu
creşterea numărului de manuale editate şi cu îmbunătăţirea conţi­
nutului lor, 5-au adus îmbunătăţiri esenţiale şi în ceea ce priveşte
aspectul grafic. Manualele se distribuie gratuit tuturor elevilor
şcolilor profesionale.
Corespunzător dezvoltării pe care a luat-o învăţămîntul, a
crescut şi numărul cadrelor didactice. Astfel, dacă în anul şco­
lar 1938/1939, în învăţămîntul profesional şi tehnic existau
numai 4 767 de cadre didactice, în anul şcolar 1948/1949 numărul
DEZVOLTAREA INVAŢAM1NTULUI 29

lor a crescut la 10 796, iar în anul şcolar 1963/1964 a ajuns la


13 626 de cadre didactice. Personalul didactic din învăţământul
profesional şi tehnic, ca de altfel din întregul învăţământ din
ţara noastră, se bucură de o înalta preţuire din partea partidului
şi statului, creîndu-se condiţii tot mai bune de viaţa, de muncă şi
de perfecţionare profesională.
Datorită pregătirii teoretice ţi practice primite în timpul şcola­
rizării, oîţ şi muncii educative desfăşurate în rondurile elevilor,
absolvenţii şcolilor profesionale şi tehnice obţin rezultate din ce
în ce mai bune în muncă, mulţi dintre ei evidenţiindu-se ca inova­
tori, raţionaslizatori, fruntaşi în producţie.
Ţara noastră prezintă astăzi tabloul unui vast şantier şi al
unei imense şcoli, în care se califică şi îşi perfecţionează pregătirea
profesionala milioane de oameni ai muncii.
Măsurile luate de ,p artid şi guvern pentru reorganizarea între­
gului sistem de pregătire a muncitorilor, tehnicienilor şi maiştrilor
au dus la făurirea unui învăţămînt profesional şi tehnic de stat, cu
caracter democratic şi realist-ştiinţific astfel conceput, încît să răs­
pundă necesităţilor reale de cadre ale economiei naţionale şi ale
celorlalte sectoare. In anii următori, învăţămîntul profesional şi
tehnic va fi perfecţionat în continuare şi completat. Astfel, se pre­
conizează introducerea unor planuri de învăţămînt cu o mai amplă
perioadă de muncă în producţie, forme de învăţămînt seral şi fără
frecvenţă pentru pregătirea muncitorilor şi tehnicienilor care ocupă
posturi în producţie; iar pentru acoperirea necesarului de cadre
medii tehnice se preconizează înfiinţarea unor forme de învăţămînt
care să dea o pregătire intermediară între maiştri şi ingineri.
Dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic se înscrie ca
o mare realizare a statului democrait-popular în direcţia ridicării
gradului de calificare a muncitorilor, tehnicienilor şi maiştrilor şi
a nivelului tehnic al producţiei.

învăţămîntul superior

învăţămîntul superior îndeplineşte importanta funcţie socială de


a pregăti specialiştii de înaltă calificare necesari economiei naţio­
nale şi sectorului social-cultural. Partidul şi guvernul nostru au
manifestat o grijă deosebită pentru reorganizarea, <profilarea
adecvată şi perfecţionarea continuă a învăţămîntului superior,
Acad. ŞTEFAN BALAK
30

în vederea ridicării lui la nivelul cerinţelor economiei şi cul­


turii socialiste. Saltul uriaş făcut de învăţăm întul superior în
cei 20 de ani de la Eliberare se vădeşte în faptul că, în prezenţa
există 47 de instituţii de învăţământ superior cu 171 de facultăţi
şi 211 secţii de specializare, faţă de numai 16 insitituţii de în v ă­
ţămînt superior cu 33 de facultăţi, existente în 1938. P en tru a
acoperi necesităţile de specialişti cu calificare superioară cerute
de industrializarea socialistă a ţării, de ramurile industriale' nou
create, au fost înfiinţate noi institute politehnice şi tehnice la
Bucureşti, Cluj, Braşov, Galaţi, Petroşeni, iar în cadrul institutelor
politehnice din Bucureşti, Iaşi, Timişoara au fost înfiinţate noi
facultăţi şi secţii de specializare. Transform area socialistă a agri­
culturii şi ridicarea nivelului tehnic a | producţiei agricole au
determinat extinderea şi reorganizarea învăţăm ântului superior
agricol; a fost înfiinţat un nou institut agronomic la C raiova, iar
facultăţile de agronomie de la Cluj şi Timişoara s-au tran sfo rm at
în institute. Generalizarea învăţăm întului de 7 ani şi trecerea la
învăţămîmtul obligatoriu de 8 ani, lărgirea reţelei de şcoli m edii
de cultură generală, de şcoli profesionale şi tehnice au impus
pregătirea unui număr crescând de cadre didactice. în acest scop
a fost reorganizat învăţăm întul u n iv ersitar; a lu at fiinţă cea d e
a patra universitate din ţară, U niversitatea din Timişoara, a fost
creată o reţea de institute pedagogice superioare în aproape
toate regiunile ţării. Totodată, în cadrul universităţilor din Qluj
şi Iaşi, au luat fiinţă facultăţi de ştiinţe economice, iar în cadrul
celor patru universităţi ale ţării au fost create noi facu ltăţi şi
secţii, cerute de dezvoltarea continuă a ştiinţei, tehnicii, culturiL
Grija faţă de sănătatea poporului a condus la o largă dezvol­
tare a învăţămîntului medical, care dispune astăzi de 5 institute,
în acelaşi timp, preţuirea de care se bucură arta şi cultura in ţa ra
noastră a determinat reorganizarea şi dezvoltarea învăţăm întului
artistic superior, în cadrul căruia funcţionează 7 institute.
învăţămîntul superior din ţara noastră, m ultilateral dezvoltat,
cuprinde: universităţi, institute pedagogice* institute politehnice*
tehnice de ramură şi agronomice, un institut şi două facultăţi de
ştiinţe economice pe lîngă universităţi, institute medico-farmaceu-
ţice, institute de arte plastice, de teatru şi conservatoare, un
institut de cultură fizică. Pentru ingineri, medici şi cadrele nece­
sare relaţiilor internaţionale funcţionează învăţăm întul de perfec­
ţionare postuniversitar. De asemenea, învăţământul superior seral,
care funcţionează la facultăţile tehnice, şi învăţăm întul fără frec­
D E ZVO LTAREA ÎNVĂŢĂM ÎNTULUI
31

venţă, de la facultăţile care pregătesc profesori, au cunoscut o


largă dezvoltare, cuprinzând un mare număr de studenţi.
m anii regimului dem ocrat-popular învăţămîntul superior şi-a
deschis (larg porţile pentru fiii oamenilor muncii. Numărul studen­
ţilor a sporit în proporţii impresionante. In anul universitar
1963/1964 s-a depăşit cifra de 112 000 studenţi faţă de numai
circa 26 000 în anul universitar 1938/1939. Proporţia de 60 de
studenţi la 10 000 de locuitori, existentă astăzi, situează ţara noas­
tră printre ţările avînd un învăţăm înt superior dezvoltat.
învăţăm ântul superior constituie veriga principală în formarea
noii intelectualităţi, „uzina" de pregătire a cadrelor de specialişti
pentru toate domeniile de activitate. Continuu a sporit numărul
absolvenţilor acestui în v ă ţăm în t; în anul 1963 şcoala noastră
superioară a în tărit rândurile specialiştilor din producţie şi din
sectorul social-cultural cu 11 582 de absolvenţi, iar în anul 1965
num ărul acestora v a fi mai mult decît dublat. Se realizează în
mod planificat sarcinile stabilite de Directivele Congresului al
III-lea al partidului, sarcini care vor fi şi depăşite. O deosebită
atenţie se acordă învăţăm întului tehnic superior; numărul total
al inginerilor, care înainte de cel de-al doilea război mondial era
de 9 0 0 0 , v a ajunge -în anul 1965 la aproximativ 85 000. Pentru
conducerea şi îndrumarea calificată a unităţilor agricole socialiste
v or fi pregătite, pînă în anul 1970, încă 9 400 de cadre cu studii
superioare, pe lingă cele 14 100 existente. Extinderea învăţămîntu­
lui de cultură generală necesită un număr sporit de cadre didac­
tice cu studii superioare, unnînd ca până în anul 1970 să fie pre­
gătiţi peste 50 000 de profesori.
învăţăm întul superior din ţara noastră se dezvolta în mod pla­
nificat şi coordonat cu cerinţele producţiei şi culturii socialiste,
ţinînd pasul cu schimbările structurale intervenite în domeniile
activităţii productive şi sodal-culturale. în perfecţionarea reţelei
şi a profilului instituţiilor de învăţăm înt superior se au în vedere
atât nevoile imediate ale economiei şi culturii socialiste, c$t şi cele
de perspectivă, cînd poporul nostru va trece la construcţia desfă­
şurată a comunismului şi cînd revoluţia tehnico-ştiinţifică contem­
porană se va manifesta cu sporită intensitate.
în reţeaua şi profilul instituţiilor de învăţăm înt superior s-au
produs schimbări substanţiale, determinate de necesitatea de a
asigura cu specialişti toate sectoarele de activitate, noile ramuri
industriale create în anii socialismului. Industria romînească s-a
com pletat în aceşti ani cu noi ramuri şi subramuri m oderne; a
fost creată industria complexă şi de însemnătate primordială a
Acad. ŞTEFAN BALAN

construcţiei de maşini, cu subnunuri producătoare de utilaj ener­


getic, minier, petrolier şi chimic, de tractoare, maşini agricole şi
mijloace moderne de transport, de produse electrotehnice ca şi de
alte categorii de maşini şi agregate; industria chimică a cunoscut
o creştere impetuoasă, dezvoltîndu-se considerabil producţia de în­
grăşăminte chimice, coloranţi, cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice,
materiale plastice, medicamente etc. Toate acestea au creat nece­
sităţi de .cadre cu pregătire tehnică superioară, ceea ce a deter­
minat o atenţie deosebită faţă de învăţământul tehnic superior
şi profilul acestuia. în cele 10 institute tehnice şi politehnice
funcţionează în prezent 38 de facultăţi cu 77 de specialităţi, în
cel economic — 5 facultăţi cu 7 specialităţi, în cele agronomice
— 12 facultăţi cu 3 specialităţi. Pentru a răspunde nevoilor
legate de dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii contemjporane, în sectorul
politehnic s-au înfiinţat în ultimii ani secţii noi pentru inginerii
fizicieni, inginerii specialişti în automatică, electronică industrială,
prelucrări plastice, mecanică fină, coroziune şi electrochimie etc.
Pe baza sarcinilor trasate de Hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a
Consiliului de Miniştri, cu privire la dezvoltarea şi îmbunătăţirea
învăţămîntului agricol în raport cu noile condiţii specifice agricul­
turii socialiste, au luat fiinţă facultăţi de mecanică agricolă şi
hidrotehnică agricolă în cadrul unor institute politehnice şi s-a
stabilit un profil mai adecvat, mai larg şi mai complex, de pre­
gătire a inginerilor agronomi.
Importante îmbunătăţiri a cunoscut şi sectorul învăţămîntului
universitar. Pentru a răspunde atîit sarcinii de a pregăti cadre
didactice, cît şi sarcinii de a pregăti cadre de cercetători în cele
mai noi ramuri ale ştiinţei, au fost create noi facultăţi şi secţii de
specializare, ca : fizica corpului solid, fizica macromoleculelor,
mecanica fluidelor ş.a. A fost înfiinţat institutul de limbi şi lite­
raturi străine în cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi Fa-:
cultatea de limba şi literatura romînă de la aceeaşi universitate.
învăţământul superior din ţara noastră are astăzi o organizare
stabilă, cristalizată, fiind structurat în mod realist şi ştiinţific,
astfel încât facultăţile, secţiile şi grupele de specializare să cores­
pundă cerinţelor reale de cadre cu pregătire superioară. In pro­
cesul complex de dezvoltare a reţelei şi de perfecţionare a profi­
lului instituţiilor de învăţămînt se are în vedere, în permanenţă,
progresul economic şi social-cultural al ţării noastre, creşterea
rolului ştiinţei în epoca contemporană. Ştiinţa şi tehnica se dez­
voltă continuu, iar pregătirea specialiştilor trebuie să ţină pasul
cu această dezvoltare: sarcina unei continue adaptări a învăţă-
DEZVOLTAREA 1NVAŢAMINTULUI 3 3

m întului superior la noile cuceriri ale ştiinţei fi la nevoile concrete


ale practicii râmîne o sarcină permanentă. Aşa cum a arătat tovară­
şul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „va trebui să depunem noi eforturi
pentru îmbunătăţirea mai departe a profilului institutelor noastre
de învăţăm înt superior şi îmbogăţirea continuă a conţinutului
predării, ţinând seama de furtunoasa dezvoltare a economiei
noastre naţionale, de faptul că în lume se desfăşoară în prezent
o revoluţie tehnică-ştiinţifică cu vaste repercusiuni în cale mai
variate domenii" r.
în anii puterii populare, conţinutul învăţământului superior
cunoaşte o permanentă îmbunătăţire calitativă. în raportul de
activitate aii C.C. al P.M.R. prezentat la Congresul al II-lea se
sublinia că perfecţionarea conţinutului învăţămîntului este o sarcină
ce trebuie realizată pentru ridicarea nivelului cultural şi ştiinţific
al tineretului nostru şi pentru îmbunătăţirea formării de cadre
noi, necesare dezvoltării economiei şi culturii socialiste. De ase­
menea, Directivele Congresului al 111-lea al P.M.R. au trasat
sarcina îmbunătăţirii conţinutului învăţămîntului la nivelul exigen­
ţelor dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane, în concordanţă
cu necesităţile practice ale desăvîrşirii construcţiei socialismului în
patria noastră.
Îmbunătăţirea continuă a* planurilor de învăţămînt şi a pro­
gramelor de curs a urmat linia acestor directive, ţinînd seama de
dezvoltarea în ritm rapid a ştiinţei şi tehnicii epocii noastre, de
dezvoltarea unor noi ramuri în industrie, de introducerea auto­
matizării şi mecanizării complexe. în acelaşi timp, planurile de
învăţământ realizează o proporţionare corespunzătoare a discipli­
nelor de cultură generală, de cultură tehnică generală şi a discipli­
nelor de specialitate. S-a pus un accent deosebit pe predarea fizicii
şi a matematicilor. Un loc tot mai mare îl cxcupă în planurile
de învăţămînt ale facultăţilor tehnice disciplinele legate de ştiinţa
şi tehnica nouă, c a : automatizarea în ramura specialităţii alese,
electronica industrială, calculatoarele electronice, programarea
lineară, tehnologia prefabricatelor ş.a .; s-au inclus discipline, c a :
Economia, organizarea şi planificarea întreprinderilor, Evidenţa
contabilă, preţul de cost şi analiza activităţii eoonomice etc.
Planurile de învăţământ pentru institutele agronomice au fost
îmbunătăţite astfel încît profilul de pregătire al viitorilor ingi-

• Gh. G h e o r g h i u - D e j , Cuvîntarea rostită la Conferinţa organizaţiei


de partid a oraşului Bucureşti — 15 februarie 1964, Editura Politică, Bucu­
reşti, 1964.
34 Acad. ŞTEFAN BĂLAI#

ncri agronomi, ingineri horticoli şi medici veterinari să corespundă,


sarcinilor pe care le pune etapa nouă ce caracterizează dezvol­
tarea agriculturii noastre socialiste. în acest scop, s-a extins şi s-a.
admcit predarea cunoştinţelor privind agrotehnica, fitotehnk,.
folosirea tractoarelor şi maşinilor agricole, amenajarea terenurilor
hortivitioole, biologia şi ameliorarea plantelor hortiviticole, alimen­
taţia şi reproducţia animalelor ş.a.
îmbunătăţirea planurilor de învăţămînt din sectorul universitar
s-a realizat prin acordarea unei ponderi corespunzătoare discipli­
nelor fundamentale (matematici, fizică, chimie, biologie) şi prin
cuprinderea disciplinelor care reprezintă ramificaţiile m odem e
ale ştiinţei şi tehnicii si deschid noi orizonturi viitorilor specialişti. ;
De exemplu, la facultatea de matematică-mecanică se studiază,
maşini de calcul şi teoria programării; în ,pilanurile de învăţăm înt
ale facultăţilor de chimie au fost introduse noi discipline de .învă­
ţămînt, c a : electrochimia, chimia macromoleculelor, radiochi-
mia ş.a.
La facultăţile de biologie s-au introdus discipline care apropie
mai mult învăţămîntul biologic de viaţă (biofizică, biochimie,
ecologia şi ameliorarea plantelor). S-au introdus, de asemenea, form e
mai eficiente de practică a studenţilor.
O cale însemnată, prin care învăţămîntul superior contribuie
activ la realizarea sarcinilor revoluţiei culturale, o constituie dez­
voltarea şi organizarea lui astfel încît să corespundă sarcinii de
a pregăti cadre didactice pentru şcoala de 8 ani şi pentru şcoala
medie la nivelul cerinţelor actuale.
în universităţi şi institutele pedagogice, pregătirea viitorilor
profesori este orientată astfel încît să corespundă nu numai acti­
vităţii didactico-educative pe care o vor desfăşura, ci şi sarcinilor
sociail-cukurale ce le revin. Profesorul nu este numai un educator
al elevilor. Ei are şi un important rol social, fiind unul din elemen’- 1
tele de bază în ridicarea continuă a mvelului cultural-ştiinţific al
maselor de oameni ai muncii. Cu precădere în mediul sătesc, ca­
drele didactice trebuie să se găsească în primele rînduri ale celor
care vor realiza culturalizarea maselor.
Pentru pregătirea medicilor la nivelul sarcinilor actuale, s-a
făcut tot mai mult loc în planurile de învăţămînt pentru disci­
pline noi, cum sînt infnamicrobiologia, biofizica, biochimia ş.a.»
precum şi unor discipline menite să întărească orientarea profilactică
a învăţămîntului medical, cum sînt epidemiologia, igiena alimenta­
ţiei, igiena muncii ş.a. De asemenea, în programele de studiu ale
disciplinelor clinice, s-a introdus, alături de stagiul de spital,
d e z v o l t a r e a în v ă ţ ă m în t u l u i
35

şi stagiul de policlinică şi circumscripţie. Prin generalizarea sta­


giului de externat la toţi studenţii din anii IV, V şi VI, practica
medicală va contribui mult mai amplu la formarea viitorilor spe­
cialişti.
învăţământul superior de cultură fizică pregăteşte cadre didac­
tice, antrenori şi activişti In domeniul culturii fizice de masa,
specialişti capabili să se îngrijească de întărirea sănătăţii oameni­
lor muncii şi de dezvoltarea sportului.
lnvăţăm întul superior de artă pregăteşte cadre cu calificare
superioară în domeniul artelor plastice, muzicii, teatrului. în
institutele specializate se studiază discipline teoretice şi practice
corespunzătoare, accentul punîndu-se pe munca individuală cu fie­
care student, în scopul formării măiestriei artistice la cel mai înalt
nivel.
Planurile de învăţămînt după care se face pregătirea specialişti­
lor în învăţămîntul superior au fost adaptate la cerinţele practicii
şi dezvoltării actuale a ştiinţei, tehnicii şi culturii. Dialectica dez­
voltării vieţii impune însă continua lor îmbunătăţire şi adaptare
la noile condiţii ale producţiei şi la noile cuceriri ale ştiinţei, păstiînd
în acelaşi timp stabilitatea necesară unui învăţămînt bine organizat.
Dar introducerea susţinută a celor mai noi cuceriri teoretice şi
practice ale ştiinţei contemporane, legătura cu necesităţile con­
strucţiei socialismului se asigură, în primul rînd, prin continua
îmbunătăţire a programelor de învăţămînt. Din programele învă­
ţămîntului superior sînt eliminate elementele învechite,* în ele se
introduc noile date ale ştiinţei şi tehnicii, căutând să se asigure
pregătirea specialiştilor la nivelul cel mai înalt, printr-o îmbinare
cît mai strînsă a cunoştinţelor teoretice cu practica. Aşa cum
arăta tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej „sarcina principală ce
stă în prezent în faţa învăţămîntului superior este ca, o dată cu
pregătirea teoretică a studenţilor, să asigure o legătură strînsă a
procesului de învăţămînt cu cerinţele industriei, agriculturii şi
culturii noastre socialiste în plină dezvoltare".19
în epoca noastră, ştiinţa începe sa ocupe un loc deosebit în
producţie, <să devină o forţă nemijlocită de producţie, iar pro­
ducţia o aplicaţie tehnologică a ştiinţei. Procesul de contopire a
producţiei şi a ştiinţei cere familiarizarea studenţilor cu cele mai
noi realizări ale ştiinţei. întreaga pregătire ştiinţifică a viitorilor

“ Gh. G h e o r g h i u - D e j , Articole fi cttvîntqri 1955—1959, p. 604,


Acad. Ş T E F A N BALAIV
36

specialişti trebuie însă făcută prin prisma pregătirii p en tru viaţă,


pentru producţie.
Practica în producţie a studenţilor se efectuează în în tre p rin ­
deri industriale, gospodării agricole de stat şi colective, clinici,
spitale, staţiuni experimentale, în raport cu profilul facu ltăţii
respective, punîndu-i pe studenţi nu numai în situaţia de a cu­
noaşte întreprinderile productive, ci şi de a lua p a rte activ a la
procesul de producţie. Aceasta îi pregăteşte p en tru v ia ţă şi Je-
dezvoltă conştiinţa şi responsabilitatea faţă de rolul şi sarcinile
care le revin în societate. _ 'V '
Pregătirea practică a viitorilor profesori se realizează p rin
practica pedagogică în cadrul căreia ei au posibilitatea să capete
încă din timpul anilor de studii priceperile şi deprinderile de
bază necesare in munca instructiv-educativă. Cu acest prilej, ei
cunosc variatele şi complexele aspecte ale muncii d in şcoală,
cît şi ale activităţii social-culturale, pregătindu-se astfel tem einic
pentru viitoarea lor profesiune.
Dezvoltarea învăţămîntului superior a fo st însoţită de lărgirea
considerabilă a bazei sale materiale. Au fost construite noi edificii
pentru instituţiile de învăţăm înt superior, s-au lărgit spaţiile d e
învăţămînt existente, s-au construit numeroase cămine şi can tin e
studenţeşti modeme. Din fondurile alocate de statul n o stru s-au
construit numai între anii 1960 şi 1963 spaţii de în v ă ţăm în t, cu o
suprafaţă totală de circa 66 000 mp, cămine studenţeşti cu circa
20 500 de locuri şi cantine care au capacitatea de a servi m asa
pentru 21700 de studenţi.
In cursul anilor următori se prevede construirea de noi spaţii
de învăţămînt şi de noi cămine şi cantine studenţeşti. A crescut
în mod deosebit numărul laboratoarelor şi s-a îm b u n ătăţit în ­
zestrarea lor cu aparatura, utilajele şi m aterialele necesare p ro ­
cesului de învăţământ şi cercetării ştiinţifice. Astfel, fa ţă d e anul
1948, cînd existau în toate facultăţile circa 100 de laboratoare,
avem astăzi peste 1 000 de laboratoare, în care studenţii, sub în d ru ­
marea atentă a personalului didactic, au posibilitatea să execute
lucrările practice necesare unei bune pregătiri.
Statul nostru asigură studenţilor condiţii din cele m ai bune
pentru studiu şi t r a i : două treimi din numărul acestora primesc
burse de stat, iar cei mai merituoşi primesc, în plus, burse republi­
cane sau burse acordate de uniunile de creaţie. Pentru pregătirea
unui specialist la cursurile de zi într-un institut de învăţăm în t su­
perior, pe întreaga durată de studii, statul cheltuieşte peste
50 000 de lei.
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
37

Astfel, grija partidului şi statului pentru continua îmbunătăţire


a conţinutului învătămîntului superior se împleteşte cu grija
pentru a-i asigura cele mai bune condiţii materiale de funcţionare.
Rezultatele acestei griji permanente faţă de studenţi şi ale
recunoştinţei studenţilor faţă de partid şi de popor se văd în
calitatea mereu mai bună a pregătirii absolvenţilor învăţămîn-
tuhii nostru superior. O înaltă apreciere a dat tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej pregătirii absolvenţilor din învăţămîntul superior,
cu ocazia cuvîntării la conferinţa de partid din capitală, la
15 februarie 1964 : „N e produce o mare bucurie faptul că pre­
tutindeni, în întreprinderi, pe şantiere, în laboratoare, pe ogoarele
gospodăriilor de stat şi colective, în aşezăminte de artă şi cultura,
tinerii absolvenţi ai învăţămîntului nostru superior lucrează cu
pasiune şi pricepere, îndeplinindu-şi cu cinste sarcinile şi îndrep­
tăţind încrederea ce li se acordă.*
O contribuţie importantă a învăţămîntului superior la înfăp­
tuirea revoluţiei culturale în ţara noastră o constituie şi activi­
tatea de cercetare ştiinţifică a personalului didactic universitar.
într-adevăr, în cadrul dezvoltării impetuoase a ştiinţei în ţara
noastră, un loc important îl ocupă cercetările ştiinţifice efectuate
de cadrele didactice din învăţămîntul superior. Acestea, prin nu­
meroase realizări ştiinţifice de prestigiu, au adus contribuţii impor­
tante la înflorirea economiei şi culturii noastre naţionale ca şi la
progresul ştiinţei şi tehnicii mondiale — continuînd şi amplifkînd
astfel tradiţia, ştiinţifică a profesorilor progresişti din trecutul ţării
noastre, care, în ciuda condiţiilor grele ale vremii, şi-au dăruit toată
puterea de muncă progresului ştiinţei. Reprezentanţi de seamă ai
şcolii superioare, c a : Petre Poni, Victor Babeş, Vasile Pârvan,
Gheorghe Marinescu, Emil Racoviţă, George Ţiţeica, Dimitrie Pom-
peiu şi mulţi alţii, au desfăşurat o laborioasă activitate în domenii
importante ale ştiinţei.
Eliberarea patriei noastre a smuls ştiinţa romînească din indife­
renţa cu care a fost tratată şi a transformat-o într-o problemă
majoră a statului nostru democrat-popular. Cercetarea ştiinţifică
a obţinut baza materială şi personalul necesar, devenind o parte
integrantă a uriaşei revoluţii culturale care se desfăşoară în ţara
noastră.
In acelaşi timp, activitatea ştiinţifică a devenit o condiţie esen­
ţială pentru formarea şi promovarea cadrelor didactice din învă­
ţămîntul superior. Desfăşurarea activităţii ştiinţifice a dobîndit un
caracter organizat, ea efectuîndu-se pe bază de planuri tematice
3| Acad. ŞTEFAN BALAtţ

de perspectivi şi anuale, elaborate în conformitate cu direcţiile


dezvoltării ştiinţei în patria noastră. Amploarea pe care a luat-o
cercetarea ştiinţifică în instituţiile noastre de învăţămînt superior
se reflectă în numărul tot mai mare de teme ştiinţifice şi tehnico-
ştiinţifice realizate în ultimii ani, ajungîndu-se în tot învăţămîntul
superior la peste 4 000 de teme în anul 1963.
Personalul didactic din învăţămîntul superior, continuînd tra­
diţia strălucită a înaintaşilor ştiinţei romîneşti, a împletit armonios
activitatea didactică cu cea de cercetare ştiinţifică, înţelegînd că
fară cercetare ştiinţifică nu poate exista o şcoală superioară şi că
dezvoltarea ştiinţei depinde sub multe raporturi de munca de
cercetare desfăşurată în învăţămîntul superior.
Regimul democrat-popular a creat condiţii optime pentru des­
făşurarea activităţii ştiinţifice, conducîndu-se după teza leninistă
că „socialismul nu e de conceput fără tehnica marii industrii.., a
fară o tehnică bazată pe ultimul cuvînt al ştiinţei modeme". 1
Guvernul popular a alocat an de an cercetării ştiinţifice fonduri
însemnate, care în prezent ating pe ţară un miliard de lei anual — I
în vederea construirii de instituţii de cercetare şi de laboratoare
dotate cu aparatură modernă, în vederea lărgirii bazei de docu­
mentare şi pregătirii cadrelor de cercetători etc.
Activitatea ştiinţifică a celor peste 12 000 de lucrători din
instituţiile de învăţămînt superior din R.P.R. a fost orientată spre
problemele importante ale economiei naţionale, spre legarea cît
mai strînsă a cercetărilor de producţie, ca şi spre problemele
fundamentale ale ştiinţei, tehnicii şi culturii. In multe cazuri cer­
cetarea ştiinţifică a căpătat, în afara unui caracter de cercetare I
actuală, şi un caracter explorativ mai îndepărtat. S-au obţinut re­
zultate importante creîndu-se şcoli de cercetare ştiinţifică la unele 1
catedre, şcoli care contribuie la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în
ţara noastră şi pe plan mondial.
La multe catedre s-au creat tradiţii de cercetare în probleme de
mare importanţă, ca de pildă: valorificarea stufului din R.P.R.
(Institutul politehnic Iaşi), introducerea liniilor de 220 kV şi
400—500 kV în R.P.R. (Institutul politehnic Bucureşti), metalur­
gia pulberilor (Institutul politehnic Cluj), tehnica sudurii, maşinile
hidraulice (Institutul politehnic Timişoara) şi altele.
Activitatea ştiinţifică a cadrelor didactice din învăţămîntul nos­
tru superior a primit o înaltă apreciere din partea conducerii
d e z v o l t a r e a în v ă ţ ă m în t u l u i
30

partidului şi statului nostru. Mulţi profesori universitari şi alte


cadre didactice care au adus contribuţii remarcabile la progresul
ştiinţei, tehnicii şi culturii noastre au devenit laureaţi ai Premiului
de Stat sau au primit diferite alte înalte distincţii.
Personalul didactic din învăţămîntul superior şi-a orientat acti­
vitatea ştiinţifică şi spre problemele cu caracter social-cultural:
s-au elaborat lucrări valoroase de istorie, filozofie, socialism ştiin­
ţific, economie politică, istoria teatrului şi altele. O atenţie deose­
bită s-a dat şi cercetărilor pedagogice, In vederea îmbunătăţirii
procesului didactic şi obţinerii unor rezultate tot mai bune In şcolile
de toate gradele.
Munca de cercetare ştiinţifică din învăţămîntul superior este
„forja" In care se formează cadrele didactice tinere din instituţiile
de învăţămînt superior. Rectoratele, decanatele şi cadrele didactice
cu experienţă se preocupă îndeaproape de formarea ştiinţifică a
cadrelor tinere, stimulîndu-le pentru a obţine titluri ştiinţifice
prin aspirantura şi doctorat, îndrumîndu-le şi antrenlndu-le In
colective largi de cercetare.
Apreciindu-se însemnătatea deosebită pe care o au sesiunile
ştiinţifice ale cadrelor didactice din învăţămîntul superior, s-a
urmărit ca aceste sesiuni să intre in tradiţia fiecărei instituţii de
învăţămînt superior; iar sesiunile ţinute în ultimii ani demon­
strează elocvent realizările însemnate obţinute de cadrele didactice
în cercetarea ştiinţifică;
O atenţie deosebită s-a dat şi documentării ştiinţifice în institu­
tele de învăţămînt superior. Astfel, bibliotecile instituţiilor de învă­
ţămînt superior au fost înzestrate cu cele mai noi publicaţii apărute
în domeniul ştiinţei şi culturii âtît în ţară, d t şi în străinătate. In
prezent bibliotecile universitare dispun de circa 9 500 000 de vo­
lume. Bibliotecile universitare desfăşoară o activitate susţinută în
sprijinul procesului de învăţămînt şi al cercetărilor ştiinţifice. Ele
sînt organizate pe centre universitare şi pe institute de învăţămînt
superior, fiecare bibliotecă centrală avînd filiale pe facultăţi şi
secţii.
Este demn de remarcat că, astăzi, bibliotecile de învăţămînt su­
perior sînt frecventate de întreaga studenţime; iar din datele sta­
tistice rezultă că studentul de azi consultă anual 60—70 de volume,
faţă de numai 8—10 volume consultate anual de studentul din
trecut.
4Q Acad. ŞTEFAN BĂLAN

Ridicarea continuă a nivelului de pregătire tehnico-profesionalS


a lucrătorilor din toate ramurile economiei naţionale, în condiţiile
progresului tehnic continuu, a dat o mare eficacitate economică
activităţii de producţie, reflectată în creşterea productivităţii
muncii, folosirea mai bună a uneltelor de producţie* îmbunătăţirea
organizării producţiei şi a muncii, reducerea preţului de cost, ridi­
carea calităţii produselor. Legătura nemijlocită dintre calificare şi
principalii indicatori economici apare deosebit de elocventă în
cazul industriei. Astfel, dacă ne referim la perioada 1950— 1963,
producţia globală industrială a crescut de peste 5 ori, în comparaţie
cu anul 1950, numărul muncitorilor de 2,3 ori, iar productivitatea
muncii de aproape 2,7 ori. Ritmul de creştere a numărului de mun­
citori este inferior ritmului de creştere al productivităţii muncii,
ceea ce denotă că o mare parte din sporul producţiei s-a obţinut
pe seama productivităţii muncii, la a cărei creştere o contribuţie în­
semnată a avut-o, desigur, şi ridicarea calificării muncitorilor.
Lărgirea necontenită a orizontului lor de cultură tehnică a contri­
buit la dezvoltarea spiritului de iniţiativă creatoare, manifestat a tît
de evident în întrecerea socialistă, în mişcarea de inovaţii şi raţio­
nalizări, în lupta pentru o calitate superioară a produselor.

Dezvoltarea învăţămîntului în anii puterii populare se bucură


astăzi de aprecierea şi elogiile multor specialişti de peste hotare
care ne-au vizitat ţara. Avîntul general al şcolilor de toate gradele
din ţara noastră a fost apreciat printre alţii şi de publicista Beatrice
King din Anglia, care, într-un articol intitulat Educaţia în R.P .R .,
scria11: „Ţelurile de bază ale acestor instituţii de învăţăm înt con­
stau în instruirea tuturor cetăţenilor pentru construirea unei so­
cietăţi socialiste. Egalitatea posibilităţilor este o realitate; sistemul
educaţiei pe clasc a dispărut".
Grija statului nostru democrat-popular pentru asigurarea bazei
materiale a învăţămîntului îl face pe dr. John Lew is12 din Anglia
«ă afirme: „Deşi timp de un secol am fost ţara cea mai bogată
din lume, am rămas în urma Romîniei în privinţa construirii de
şcoli noi şi a renovării celor vechi*.
Elevii şi studenţii din R.P.R. se bucură de condiţii optime de
pregătire; în legătură cu aceasta Hiralal Bose1S, secretar genera)
al organizaţiei de tineret a Partidului Congresul Naţional Indian,

u, M, 18 Republica Populară Română văzută de peste hotare, Editura Po­


litică, Bucureşti, 1959, pp. 93, 94, 97.
DEZVOLTAREA în v ă ţ ă m în t u l u i 41

declara : „Am stat de vorbă cu elevi, cu studenţi, cu profesori.


Relaţiile strînse, călduroase, existente între profesori şi studenţi
sau elevi m-au impresionat. Numărul laboratoarelor, utilajul lor,
accesoriile pedagogice destinate studiului ştiinţelor naturale m-ao
interesat în cel mai înalt grad".
Continua dezvoltare a învăţămîntului nostru superior în con­
cordanţă cu nevoile de cadre cu înaltă calificare, nivelul ştiinţific
la care el a fost ridicat în anii socialismului au fost bine apreciate
de cadre universitare de peste hotare care ne-au vizitat ţara. Astfel,
H. M. R. Keyes, secretar general al Asociaţiei internaţionale a
universităţilor, după ce a vizitat instituţiile de învăţămînt superior
din Romînia, a d ec la ra t: „în ceea ce priveşte însă organizarea
învăţămîntului superior din Romînia semnalez cu deosebită sa­
tisfacţie că i se acordă o însemnătate primordială. După abolirea
definitivă a analfabetismului şi dezvoltarea învăţămîntului elemen­
tar şi mediu, s-a pus accentul pe învăţămîntul superior ca factor
deosebit de im portant nu numai din punct de vedere economic,
ci şi de ordin cultural”. 14
„Am fost foarte plăcut impresionat — a declarat prof. Jean
Roche, rectorul Universităţii din Paris — de dezvoltarea pe care
au cunoscut-o în ultimii ani universităţile romîneşti, de efortul
considerabil depus în domeniul dezvoltării educaţiei şi învăţămiB-
tului, de valoarea muncii universitare, care se situează la un nivel
ridicat. Am putut, de asemenea, constata cu o mare satisfacţie
eforturile depuse de guvernul rom$n pentru a asigura studenţilor
o formaţie universitară care poate fi dată ca exemplu".15
Tot mai multe cadre didactice din învăţămîntul superior s în t
invitate la manifestări ştiinţifice internaţionale, iar unii reprezen­
tanţi ai învăţăm întului nostru superior au fost aleşi în conducerea
unor organizaţii ştiinţifice internaţionale, ceea ce reprezintă dovada
creşterii prestigiului ştiinţei romîneşti peste hotarele patriei.
Oamenii de ştiinţă de peste hotare au putut să aprecieze dez­
voltarea activităţii ştiinţifice din ţara noastră cu prilejul mani­
festărilor ştiinţifice naţionale sau internaţionale. Prestigiul de care
se bucură învăţăm întul nostru peste hotare este atestat şi de nu­
mărul mare de tineri străini, din peste 60 de ţari ale lumii, care
studiază in instituţiile de învăţămînt superior din R.PJR. De ase­
menea, publicaţiile ştiinţifice ale universităţilor din Bucureşti, Iaşi
şi Cluj, ale institutelor politehnice din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, ca

14 „Munca*, nr. 4847 din 7 iunie 1963.


15 „Scînteia", 20 noiembrie 1963.
Acad. ŞTEFAN BALAN

şi ale altor instituţii de învăţămînt superior, sînt trimise, pe bază de


de schimb, în zeci de ţări, contribuind la cunoaşterea peste hotare
a realizărilor din R.P.R.

Componentă importantă a revoluţiei culturale, dezvoltarea ampla


a învăţămîntului de toate gradele se răsfrînge în ridicarea nivelului
cultural al întregului popor, în bogăţia creaţiei ştiinţifice şi artis­
tice, în prestigiul dobîndit de ţara noastră pe plan internaţional.
Marile realizări din domeniul învăţămîntului, cu repercusiuni mul­
tiple asupra întregii vieţi sociale, situează Republica Populară
Romînă în rîndul ţărilor înaintate din punct de vedere cultural.
Rezultatele obţinute confirmă din plin justeţea politicii partidului
în domeniul învăţămîntului şi rodnicia masurilor luate pentru
creşterea şi perfecţionarea lui.
în vasta operă de desăvîrşire a construcţiei socialiste, sarcinile
dezvoltării continue a ştiinţei şi culturii, accentuarea procesului de
pătrundere tot mai adîncă a ştiinţei în activitatea productivă, pun
m faţa învăţămîntului noi şi importante cerinţe, deschizîndu-i în
acelaşi timp perspective de continuă înflorire.
în anii care urmează, efortul de perfecţionare a învăţămîntului
de toate gradele va fi continuat şi intensificat pentru a ţine pas,
permanent, cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, cu pracţica construcţiei
socialismului şi comunismului, cu noile metode folosite pe
plan mondial în procesul de învăţămînt. Pe această cale, învăţă-
mîntul din ţara noastră, sub conducerea partidului şi a guvernului,
îşi va îndeplini în condiţii tot mai bune menirea sa de a da tine­
relor generaţii o temeinică pregătire culturală-ştiinţifică şi a le
forma conştiinţa morală pe baza nobilelor principii ale eticii co­
muniste.
A cad . I L I E M U R G U L E S C U
p r e ş e d in te le Academiei R.P.R.

DOUĂZECI DE ANI DE DEZVOLTARE A ŞTIINŢELOR


ÎN ROMÎNIA

Se împlinesc 20 de ani de Ia eliberarea patriei noastre de sub


jugul fascist. In aceşti ani, Republica Populară Romînă a cunoscut
prefaceri revoluţionare şi înfăptuiri măreţe. Procesul de industria­
lizare socialistă a ţării s-a desfăşurat în ritm susţinut şi pe un
front la rg ; a fost terminată, cu aproape 4 ani mai înainte de
termenul stabilit, colectivizarea agriculturii; a fost dezvoltată şi
modernizată reţeaua mijloacelor de transport; a crescut produc­
tivitatea muncii şi venitul naţional.
Subliniind măreţele realizări ale poporului nostru pe drumul
socialismului, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea în cuvîn-
tarea rostită la Conferinţa organizaţiei de partid a oraşului Bucu­
reşti : „în anul celei de a XX-a aniversări a eliberării, Rotnînia
socialistă se înfăţişează ca o ţară în continuu progres, cu o economie
complexă şi o cultură înfloritoare, puse pe de-a întregul în slujba
crgşterii bunăstării celor ce muncesc*.
r Realizările obţinute în dezvoltarea economiei au permis desfă­
şurarea unei multilaterale revoluţii culturale. A fost reorganizat
§i dezvoltat învăţămîntul de toate gradele; se dezvoltă ştiinţele,
literatura şi artele, iar activitatea din instituţiile de cultură se
îmbogăţeşte, se desăvîrşeşte.
Avintul cercetării ştiinţifice şi progresul ştiinţelor în R.P.R.
încep o dată cu instaurarea regimului democrat-popular care a
creat condiţii prielnice pentru dezvoltarea multilaterală a muncii
ştiinţifice. Orînduirea noastră a oferit oamenilor de ştiinţă un
larg cîmp de afirmare creatoare şi i-a aşezat în rindurile înaintate
ale constructorilor socialismului. Partidul a creat condiţii materiale
şi ideologice necesare cercetării ştiinţifice. Succesele ştiinţei roma­
neşti au fost facilitate prin îndrumarea de către partid a cercetării
şi creaţiei ştiinţifice. Conducerea de către partid înseamnă dezvol­
tarea culturii sub semnul filozofiei marxiste; înseamnă legătura
cu cerinţele construirii socialismului, ale umanismului socialist, ale
formării omului nou ; înseamnă îndreptarea cercetării spre obiec­
tivele principale ale edificării socialismului şi comunismului. Parti­
dul a îndrumat în aceşti ani cultura şi ştiinţa spre stăpînirea
w Acad. IL1B MURGUUESCţf

forţelor naturii şi folosirea lor în ridicarea continuă a nivelului


material şi spiritual al oamenilor muncii. ^
Conducîndu-se după principiile învăţăturii marxist-leniniste care,
pentru prima dată în istorie, a ridicat politica şi construcţia socială
la rangul de ştiinţă, cercetarea ştiinţifică a fost fundamental re­
organizată şi dirijată spre rezolvarea problemelor puse <Je indus­
trializarea socialistă a ţării, de transformarea socialistă a agricul­
turii, de îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii poporului şi, prin aceasta,
creaţia ştiinţifică a fost integrată în procesul profundelor transfor­
mări revoluţionare din ţara noastră. Socialismul a dat un sens nou,
înalt ştiinţei.
Alta era situaţia în Romînia burghezo-moşierească. Cercetarea
şi creaţia ştiinţifică se găseau la un nivel scăzut. în principalele
domenii din ştiinţele fundamentale ale naturii — matematică,
fizică, chimie, biologie — ca şi în domeniile ştiinţelor tehnice,
cercetarea ştiinţifică nu era organizată în unităţi specializate. Un
număr mic de cadre didactice, cu pasiune pentru cercetare, îşi
desfăşurau activitatea ştiinţifică la catedrele de învăţămînt supe­
rior, luptînd cu lipsuri mari de fonduri şi aparatură şi mai ales
cu indiferenţa oficialităţii faţă de valoarea rezultatelor ştiinţifice
obţinute.
Din lipsă de sprijin material şi de înţelegere a însemnătăţii
ştiinţei, cercetările în domeniile tehnicii, construcţiilor, petrolului
lipseau aproape cu desăvîrşire, iar puţinii care se pasionau pentru
studii şi cercetări din aceste domenii erau nevoiţi să emigreze, cu
speranţa că vor găsi în străinătate condiţii mai bune pentru a-şi
putea continua cercetările. Sînt binecunoscute cazurile Trai an
Vuia, George Constantinescu ş.a.
în unele ramuri ale ştiinţei în care sprijinul material nu era
atât de hotărî tor [pentru desfăşurarea cercetării au putut fi între­
prinse şi în trecut cercetări mai de seamă: în matematici, geologie,
medicină. Astfel s-a putut constitui o şcoală de matematici repre­
zentată prin George Ţiţeica, Traian Lalescu, Alexandru Myller,
Dimitrie Pompeiu, Simion Stoilov; o şcoală de geologie ilustrata
de Grigore Ştefaneseu, Grigore Cobălcescu, Ludovic Mrazec şi
alţii; o şcoală de medicină printre ai cărei reprezentanţi cităm pe
Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Constantin I. Parhon.
O trăsătură caracteristică a cercetării ştiinţifice din Romînia
burghezo-moşierească o constituia izolarea de producţie, ruptura
dintre teorie şi practică, lipsa de finalitate a cercetării şi creaţiei
ştiinţifice. Totodată, marea majoritate a oamenilor de ştiinţă nu
s-au putut călăuzi în cercetarea lor după concepţia şi metodologia
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
45

materialist-dialectică, ci, în cel mai bun caz, dopa un materialism


spontan, ceea ce prejudicia de multe ori vakmficarea corecta a
rezultatelor. Şi în domeniul ştiinţei, al cercetării, ca şi în alte
domenii, burghezia ne-a lăsat o moştenire grea.
In anii regimului democrat-popular, activitatea ştiinţifică a de­
venit o problemă de stat, căreia partidul şi guvernul îi acordă o
deosebită atenţie. Dezvoltarea ştiinţei constituie o parte integranta
din frontul larg al construcţiei socialiste, iar ştiinţa a devenit un
factor important pentru dezvoltarea bazei tehnice-materiale a
socialismului, pentru consolidarea şi perfecţionarea relaţiilor so­
cialiste de producţie, pentru înfăptuirea revoluţiei culturale.
După eliberare, cercetarea ştiinţifică a fost permanent orientată
spre rezolvarea problemelor concrete ale economia naţionale. Le­
garea strânsă a cercetării de practica construirii socialismului, uni­
tatea dintre teorie şi practică, constituie una din principalele
trăsături caracteristice ale activităţii de cercetare în Romînia de-
mocrat-ipopulară. Ştiinţa este astfel pusă în serviciul progresului
social, în folosul celor ce muncesc, aşa cum visau în trecut oamenii
de ştiinţă înaintaţi din ţara noastră.
Reflectând legile dezvoltării socialiste, cercetarea ştiinţifică se
desfăşoară, la noi în mod planificat, împletindu-se organic cu
întregul proces de construire a socialismului. Prin aceasta, cerce­
tarea ştiinţifică devine o activitate organizată, în care creaţia
individuală se îmbină cu munca şi creaţia colectivă.
Dezvoltarea ştiinţelor şi a tehnicii pe baza superiorităţii relaţiilor
socialiste accelerează ritmul progresului social, prin aplicarea des­
coperirilor ştiinţifice şi a invenţiilor tehnice în economie, în orga­
nizarea producţiei, în administraţia de stat.
Pentru organizarea, îndrumarea şi stimularea cercetării ştiinţifice
din ţara noastră, partidul a iniţiat un întreg sistem de măsuri şi
acţiuni. Printre acestea, un moment de seamă este marcat de
reorganizarea în 1948 a vechii Academii Romîne şi constituirea
Academiei Republicii Populare Romîne.
Academia Romînă era mai mult un for de consacrare, unde
acţiona, în primul rînd, principiul promovării intereselor burghe­
ziei. Porţile vechii Academii erau închise în faţa unor străluciţi
reprezentanţi ai gmdirii şi culturii romîneşti, c a : Mihail Eminescu,
Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Aurel Vlaicu ş.a.
în Academia Romînă Se întreţinea cultul aşa-zisei „ştiinţe pure",
academice, al ştiinţei rupte de nevoile practicii. Treptat, Academia
Romînă se izola tot mai mult de frământările şi năzuinţele po­
porului.
46 Acad. ILIE MURGULESdT

Noua Academie devine un înalt for ştiinţific, căreia îi revine


sarcina de a contribui activ la propăşirea ştiinţelor din principalele
ramuri şi de a promova, în cercetare, legătura ştiinţei cu practica,
cu economia naţională, cu producţia.
Organizarea pe baze noi a Academiei R.P.R. şi noua orientare
a activităţii ei au constituit o necesitate obiectivă, legată de m arile
prefaceri economice şi sociale din ţara noastră, Academia avînd
sarcina de a rezolva la un înalt nivel problemele ştiinţifice, ridi­
cate de dezvoltarea economiei şi culturii noastre, de pe poziţiile
ideologice ale clasei muncitoare, de a pune în valoare to t ce este
progresist in trecutul ţării noastre, contribuind astfel în m od activ
la efortul întregului popor muncitor, pentru desăvîrşirea construirii
socialismului. în cuvîntarea rostită la prim a sesiune a Acade­
miei R.P.R., tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a definit sarcinile
şi orientarea noii Academii: „Gîndirea ştiinţifică trebuie să fie în
strînsă legătură cu rezolvarea justă a problemelor pe care le ridică
viaţa practică. Prin aceasta nu trebuie să înţelegem că oam enii de
ştiinţă, litere şi artă să nu se ocupe de problemele generale, care
nu sînt legate imediat de practică. D ar nu trebuie să uităm nici­
odată că sarcina ştiinţei este să satisfacă trebuinţele poporului şi
de aceea — în toate realizările lor — oamenii de ştiinţă, litere şi
artă trebuie să tindă ca rezultatele pe care le obţin în cercetările
lor teoretice să-şi poată găsi mai repede o valorificare practică."
A unmat o dezvoltare a cercetării ştiinţifice impetuoasă şi m ulti­
laterală, pentru care au fost asigurate condiţiile m ateriale nece­
sare. Au fost create filialele Academiei din Iaşi şi C luj şi bazele
de cercetări de la Timişoara şi Tîrgu-Mureş. Au fost în fiin ţate
institute de cercetare, înzestrate în scurt tim p cu ap aratu ră şi
utilaje, încadrate cu personal de cercetare. Ritm ul accelerat de
dezvoltare a ştiinţei a impus o adaptare perm anentă a structurii
organizatorice a unităţilor de cercetare la cerinţele obiective ale
progresului ştiinţific. Problema organizării şi profilării u nităţilor
ştiinţifice a fost considerată în lumina unui comlplex de factori care
să asigure dezvoltarea continuă a activităţii ştiinţifice. în fiecare
ramură de bază a ştiinţelor s-au organizat institute şi centre pentru
dezvoltarea cercetării în domeniile delimitate prin elaborarea te ­
maticii de cercetare. Astăzi, Academia R.P.R. dispune d e 35 de
institute şi centre de cercetare, în care lucrează peste 1 500 de
cadre de cercetare. în cea mai mare parte din aceste u n ităţi se
efectuează cercetări în domeniile ştiinţelor fundam entale ale n a ­
turii — matematică, fizică, chimie, biologie — în ştiinţele tehnice
şi medicale.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
47

N um eroase institute de cercetări, dotate la nivelul cerinţelor


tehnicii contemporane, au fost înfiinţate de asemenea de unele
m inistere şi organizaţii centrale. Astăzi funcţionează peste 40 de
institute departam entale în care îşi desfăşoară activitatea peste
3 000 d e cercetători şi to t atîţia tehnicieni şi auxiliari.
O menţiune deosebită trebuie acordată celor peste 10 000 de
cadre didactice din instituţiile de învăţămînt superior, care în
165 de facultăţi desfăşoară o bogată şi meritorie activitate
ştiinţifică. ,
R itm ul im petuos de dezvoltare a cercetării în ţara noastră se
oglindeşte grăitor în creşterea rapidă a investiţiilor anuale pentru
nevoile ştiinţei. Astfel, în 1950 valoarea investiţiilor destinate
nem ijlocit ştiinţei era de 106 000 000 lei, pe cînd în ultimul an
valoarea acestor investiţii s-a triplat. De asemenea, în perioada
1950— 1952 cercetarea ştiinţifică a beneficiat de investiţii în va­
loare de 375 000 000 de lei, iar în’ perioada 1961—1963 s-au
investit pen tru dezvoltarea ştiinţei peste 800 000 000 de leLx ^
Acelaşi fenomen se reflectă în creşterea bugetului Academiei:
1956 1960 1963 1964

118000 000 de lei 141700000de lei 180100000 de lei 195900000 de lei

D e asemenea, sumeleacordate pentru investiţii principale şi


îndeosebi pentru utilaje şi aparatură din ţara şi import sînt in
continuă creştere, după cum o dovedesc datele de mai jos.
1956 1966 1365
T otal T otal Total
(m ii (m ii gnu
le i) Iei) le i)
S e c ţii d in din din
c a r e : apar a - care: apara- c a r e : apara­
tu r i turi turt
(m ii (m ii (mii
le i) iei) lei)

Matematică şi fizică 807 654 2737 2593 2531 2119


Chimie 1651 1076 3525 2973 4291 3343
Ştiinţe tehnice 6514 3006 4 722 2717 2180 1944
Biologie 50 50 1 826 1571 5401 1114
Geologie-geografie 25 25 107 72 238 92
Ştiinţe medicale 1760 1405 4148 3145 5026 3170
Ştiinţe economice, filozofice
şi juridice | jip| | i 86 ■ţ-Ş-T ■ 12Q 30
Ştiinţe istorice 38 IjS — 362 3 119 ai
Limbăm literatură şi artă 73 73 105 23 175 94

Total secţii 10918 6289 17 618 13097 20081 11997


Acad. 111E MURGUUUNfti
48 ___ .. , j....

Cercetarea ştiinţifică modernă se dezvoltă numai pe o baza


materială puternică: spaţiu de cercetare, aparate, utilaje şi ma­
teriale de laborator, mijloace bibliografice de informare ştiinţifica.
In anii regimului democrat-popular s-au construit şi s-au dotat cu
aparatură modernă numeroase institute de cercetări printre -care
vom menţiona: Institutul de fizică atomică, Institutul de fizică
Bucureşti, institutele de chimie ale Academiei din laşi şi Cluj,
laboratoarele de aerodinamică ale Institutului de mecanică aplicată
„Traian Vuia“, Institutul de endocrinologie, Institutul de infra-
microbiologie de la Bucureşti şi altele. Dintre institutele departa­
mentale de cercetări se remarcă prin excelenta lor organizare şi
înzestrare Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice, institutele
de cercetări chimice ale Ministerului Industriei Petrolului şi Chi­
miei, ICECHIM şi PETROCHIM, Institutul de cercetări meta­
lurgice al Ministerului Metalurgiei, Institutul de cercetări electro­
tehnice etc. S-a ajuns ca, în unele domenii, dotarea institutelor să
fie comparabilă cu institute din ţări cu vechi tradiţii de cercetare.
Munca d: cercetare a fost totodată sprijinită de către Biblioteca
Academiei RJP.R. şi de o vastă reţea de biblioteci, care funcţio­
nează pe lingă institute. Colecţiile lor s-au dezvoltat continuu în
cei 20 ani de activitate, constituind un bogat izvor de informare
în toate domeniile ştiinţei şi culturii. Dacă în anul 1948, fondurile
de lucrări ale Bibliotecii Academiei R.P.R. reprezentau circa
450 000 de cărţi şi 300 000 de periodice, constituind în bună parte
fondul naţional de tipărituri apărute pînă atunci, în prezent,
împreună cu colecţiile bibliotecilor filialelor Academiei, ele au
depăşit 5 200 000 de cărţi şi 500 000 de periodice.
La începutul anului în curs a fost înfiinţat şi organizat Centrul
de documentare ştiinţifică al Academiei care editează 11 buletine
de informare ştiinţifică, cu apariţie lunară, şi tot atîtea reviste de
referate despre cele mai importante lucrări apărute în literatura
mondială de specialitate. Periodicele editate de centru vor da o
contribuţie preţioasă la documentarea ştiinţifică a cercetărilor nu
numai din unităţile de cercetare ale Academiei, dar şi din insti^
tutele departamentale şi facultăţi.
In activitatea sa, C.D.S. urmăreşte folosirea largă a resurselor
de documentare internaţionale, asigurînd procurarea raţională a
literaturii ştiinţifice apărute pe plan mondial, semnalarea cît mai
rapidă a noilor publicaţii — prin buletine de informare ştiinţifică,
fişe adnotate, reviste de referate, revista „Progresele ştiinţei0 — şi
informarea bibliografică tematică pe problemele planului de cerce­
tări al Academiei R.P.R. şi la cerere.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 49

Centrul de documentare ştiinţifică popularizează realizările


ştiinţifice romîneşti peste hotare prin publicarea buletinelor de
informare asupra literaturii ştiinţifice romîne în limbile nisă
şi engleză.
în preocupările C.D.S. intră, de asemenea, studierea metodelor
noi de lucru şi a utilajelor moderne folosite în munca de docu­
mentare, publicarea unei reviste trimestriale de studii şi cercetări
în documentare şi bibliologie şi asigurarea colaborării cu centrele
şi instituţiile similare din alte ţări.
Printre organele de documentare din ţara noastră, un loc de
frunte pentru dezvoltarea economiei naţionale şi introducerea
tehnicii noi îl ocupă Institutul de documentare tehnică (I.D.T.),
înfiinţat în 1949.
I.D.T. urmăreşte să asigure o informare curentă pe ramuri de
producţie prin editarea unui bogat sortiment de material docu­
mentar — revista de referate pe serii pentru diferitele domenii ale
tehnicii, fişe documentare ale lucrărilor recent apărute, referate
asupra progreselor tehnicii, caiete selective pe ramuri ale tehnicii,
cuprinzînd traduceri din literatura mondială de specialitate, ma­
terial de informare de nivel mediu —, precum şi o documentare
pe teme interesînd producţia — sinteze documentare şi bibliogra­
fii pe probleme actuale ale economiei naţionale, cercetări bibliogra­
fice la cererea întreprinderilor etc. în afară de aceasta IJD.T. se
ocupă de generalizarea experienţei uzinelor şi a agriculturii noastre
socialiste, precum şi a fruntaşilor în producţie. Materialele elabo­
rate de IJD.T. se adresează maselor largi de ingineri, tehnicieni şi
muncitori din producţie.
Pentru anumite ramuri industriale, s-au înfiinţat centre speciale
de documentare, pe lîngă departamente care urmăresc în primul
rînd asigurarea unei documentări tematice cît mai strîns legate de
specificul muncii institutelor şi întreprinderilor. Astfel de centre
funcţionează pentru domeniile industriei petrolului şi chimiei,
arhitecturii şi construcţiilor, economiei forestiere şi transporturilor.
în cadrul Ministerului Sănătăţii funcţionează un centru de do­
cumentare medicală cu un bogat fond de cărţi şi reviste din ţară
şi străinătate care publică un buletin bibliografic medical de sem­
nalare, cuprinzînd titlurile lucrărilor nou apărute, clasificate ze­
cimal (CZU).
Paralel cu munca de documentare s-a întărit şi dezvoltat acti­
vitatea bibliotecilor şi s-au îmbogăţit fondurile de material docu­
mentar ştiinţific şi tehnic ale acestora.
Acad. ILIB MUROULXSCV
50

S-a înfiinţat Biblioteca centrală de stat (B.C.S.) cu profil de


bibliotecă naţională, păstrătoare a tutu ro r publicaţiilor romîneşti
pe care le primeşte pe baza dreptului de depozit legal ce i s-a
acordat. . . . ..
B.C.S. s-a dezvoltat rapid, im ediat după înfiinţare. în afară de
fondurile de lucrări romîneşti, B.C.S. a u rm ărit sistematic procu­
rarea principalelor publicaţii din toate domeniile, ce ap ar pe plan
mondial.
în activitatea sa, B.C.S. nu s-a lim itat la preocupările stricte ale
unei mari biblioteci, ci a desfăşurat şi o activitate largă de infor­
mare, de cercetare în domeniul biblioteconomiei, precum şi o muncă
susţinută de îndrum are a reţelei de biblioteci din întreaga ţară.
Dezvoltarea activităţii de cercetare este asigurata totodată
printr-o masivă sporire a num ărului de cadre ştiinţifice şi tehnice
din întreaga economie. Astfel, în anul 1959, num ărul inginerilor
din ţara noastră ajunsese la 59 000, adică la o creştere de 6,5 ori
faţă de numărul existent cu două decenii m ai înainte. Numărul
cercetătorilor ştiinţifici s-a m ă rit de asemenea, ritm ul mediu de
creştere întredndu-1 pe cel din unele ţări înaintate. A stfel în pe­
rioada 1950— 1961 a crescut de 2,8 ori num ărul cercetătorilor şi
al personalului care deserveşte activitatea ştiinţifică. în tabloul
urm ător redăm, spre exemplificare, cîteva cifre :

Dezvoltarea personalului de cercetare pe domenii


(In unităţile de cercetare ale Academiei)
N u m ăru l c e r c e tă to r ilo r
S e c ţii
1949 1960 1963

Matematici şi fizică 40 141 194


Chimie 50 158 185
Ştiinţe tehnice 12 150 154
Biologie __ 159 186
Geologie-geografie _ 67 88
Ştiinţe medicale 110 247 311
Ştiinţe economice, filozofice
şi juridice - T~ 152 174
Ştiinţe istorice 200 171 185
Limbă, literatură şi artă — 120 180

Total secţii 412 1365 1657

Lucrătorii ştiinţifici form aţi au un înalt nivel de calificare, ei


sînt înarm aţi din punct de vedere ideologic, devotaţi progresului
dezvoltarea ŞTIIN ŢE LO R
51

ştiinţei, dezvoltării economiei naţionale şi culturii socialist* In


numeroase domenii în care !n trecut nici nu se putea vorbi de o
activitate ştiinţifică, au fost form ate cadre care au adus contribuţii
ştiinţifice valoroase. M ulte din tinerele cadre, datorită pregătirii lor
temeinice şi calităţilor lor reale, aptitudinilor de care au dat do­
vadă, conduc astăzi colective de cercetări. In ultima sesiune de
alegeri a Academiei R.P.R. au fost aleşi ca membri ai Academiei
şi oameni de ştiinţă mai tineri, care prin activitatea lor de cerce­
tare se bucură de aprecieri unanime, atît in ţara eh şi în străină­
tate. An de an, în publicaţiile noastre ştiinţifice apar zeci şi zeci
de semnături noi. P artidul nostru a acordat o deosebită grija
creşterii şi form ării de noi cadre, în toate domeniile de activitate.
O d ată cu dezvoltarea activităţii de cercetare a crescut şi acti­
vitatea editorială. M enţionăm pentru ilustrare cîteva date caracte­
ristice pentru producţia Editurii Academiei R .P .R .:
1949 MM U t» 1963

Titluri (reviste, cărţi) . . . . 46 285 309 317


Coli editoriale ...................... 140,4 3 9493 6 080,8 0380,4
Tiraje exemplare...................... 57 000 557 225 452 388 019 080
Lucrările publicate de Editura Academiei între anii 1949 şi 1963
însumează 3 388 de titluri cu peste 60 000 de coli editoriale tipărite
în aproape 7 000 000 de exemplare.
Aceste d ate statistice demonstrează dezvoltarea continuă a acti­
v ităţii editoriale din cadrul Academiei R.P.R. Mari progrese
ilustrează, de asemenea, activitatea celorlalte edituri din ţară. Au
fost publicate monografii şi lucrări de sinteză, lucrări de orientare-
şi fundam entare teoretică, tratate, colecţii ale clasicilor romîni şi
din alte ţă ri în diferite domenii ale ştiinţei; documente privind
istoria Romîniei, traduceri sau ediţii în limbi de circulaţie inter­
naţională a lucrărilor reprezentative ale ştiinţei romîneşti.
Publicaţiile periodice au avut un rol de seamă în dezvoltarea
ştiinţei reflectînd succesele dobîndite în activitatea de cercetare*
contribuind la afirmarea ştiinţei romîneşti peste hotare şi la for­
marea tinerelor cadre de cercetare. Eie au avut totodată un în­
semnat rol în orientarea activităţii ştiinţifice, în stimularea luptei
de opinii, în îm bunătăţirea activităţii organizatorice a muncii
creatoare.
Unele reviste ale Academiei R.P.R. continuă vechi tradiţii de
activitate publicistică ale vieţii ştiinţifice romîneşti (matematică,
medicină, filologie etc.).
A utoritatea unor publicaţii ale Academiei RJPJL este confirmată
şi de numărul crescînd de colaboratori străini cu prestigiu ştiinţific»
Am 4. 1L1B MURGULESCU

ca ţi ck' numărul sporit al lucrărilor ştiinţifice primite spre recen­


zare In publicaţiile noastre.
Condiţiile prielnice care decurg din politica externi a partidului
fi guvernului de dezvoltare largă a legăturilor ştiinţifice şi cultu­
rale cu toate ţările, precum şi continua îmbunătăţire a conţinutului
periodicelor Academiei R.P.R. au determinat un schimb din ce în
ce mai intens de reviste romîneşti cu publicaţii ştiinţifice similare
din numeroase instituţii ştiinţifice şi culturale de peste hotare.
Numeroase tratate şi monografii editate de Academia R.P.R. au
fost apreciate în ţară şi peste notare, multe dintre ele fiind distinse
cu Premiul de Stat. Citim cîteva din aceste valoroase lu c ră ri;
Teoria funcţiilor de variabila complexă, de acad. Simion Stoilov ;
Geometria diferenţială de acad. Gneorghe Vrînceanu ; Introducere
matematică în mecanica fluidelor de acad. Caius Iacob ; Matema­
tici aplicate în statistică de acad. Gheorghe Mihoc şi V. Urseanu ;
Introducere în electrodimmicâ de prof. Vaier Nov acu, membru
corespondent al Academiei R .P .R .; Tratat de chimie organică
de acad. C. D. Neniţescu ; Aerodinamica vitezelor mari de acad.
Elie Carafoli; Hidroaerodinamica lubrificaţiei de Nicolae Tipei,
membru corespondent al Academiei R .P .R .; Maşini electrice
de acad. I. S. Gheorghiu ; Tratat de inframicrobiologie de acad.
Ştefan S. Nicolau ; Guşa endemică de acad. Ştefan Milcu ; Epilepsia
de acad. Arthur Kredndler; Lingvistica romanică de acad. Iorgu
Iordan; Cercetări asupra diftongilor romîni de acad. Alexandru
Rosetti etc., dintre care multe s-au tradus în limbi străine.

Ştiinţele naturii

Ştiinţele fundamentale

Savanţii noştri au înţeles că ştiinţei îi revine un rol deosebit în


desăvârşirea construirii socialismului, c i introducerea ştiinţei şi a
cercetărilor ştiinţifice în toate ramurile economiei naţionale.; cul­
turii şi ocrotirii sănătăţii poporului constituie o condiţie importantă
pentru construirea socialismului.
Desfăşurînd o activitate creatoare pentru înflorirea ştiinţei în
patria noastră, îmbogăţind tezaurul nostru ştiinţific şi cultural,
ridicînd prestigiul ştiinţei şi culturii noastre peste hotare, oamenii
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR v

de ştiinţă şi-au pus capacitatea de creaţie în slujba orindutrit noi


socialiste.
Conţin uind cele mai bune tradiţii ale ştiinţei romîneşti, cerce­
tătorii din domeniile matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, rnedi-
cinei etc. continuă cercetările tradiţionale şi le dezvoltă, contribuind
astfel la întărirea prestigiului Republicii Populare Romîne pe plan
mondial,
O însemnătate deosebită pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice
au avut-o lucrările Congresului al Ill-lea ai Partidului Muncitoresc
Romîn, care a orientat ştiinţa din ţara noastră pe linia valorificării
maxime a resurselor naturale ale ţării şi a potenţialului ştiinţific
existent, în lumina tendinţelor contemporane ale ştiinţei. Directi­
vele Congresului al Ill-lea al P.M.R. au subliniat îndeosebi nece­
sitatea rezolvării unor probleme primordiale «le economiei naţio­
nale, cum s în t: construirea de noi tipuri de maiini cu caracteristici
superioare la nivelul tehnicii mondiale, extinderea mecanizării şi
automatizării, folosirea In scopuri paşnice a energiei nucleare,
utilizarea semiccaiductorilor, realizarea de noi produse chimice de
sinteză şi de noi procedee tehnologice, valorificarea de noi resurse
energetice şi resurse de minerale urile.
Lucrătorii pe tărîmul cercetării, stimulaţi de condiţiile prielnice
create, de sarcinile de răspundere pe care partidul le-a pus în faţa
ştiinţei, animaţi de un caid patriotism, educaţi In spiritul devota­
mentului -faţă de popor şi al răspunderii faţă de societate, au
obţinut succese In toate domeniile activităţii ştiinţifice.
Creaţii remarcabile au fost realizate în matematică. Dacă în
trecut cercetarea ştiinţifică în domeniul matematicii a putut să
întemeieze o tradiţie la noi In ţară, aceasta se datoreşte în mare
măsură relativei independenţe a creaţiei matematice de condiţiile
materiale, de care este adt de strlns legată cercetarea în ştiinţele
experimentale. Condiţiile favorabile din anii puterii populare,
sprijinul permanent acordat cercetării ştiinţifice au permis lărgirea
considerabilă a domeniilor matematice cercetate, constituirea şi
dezvoltarea unor grupuri numeroase de cercetători care tind tot
mai evident să creeze curente ştiinţifice proprii, cu preocupări
caracteristice, şi care ocupă un loc tot mai important în cercetarea
matematică.
Au fost abordate probleme de mare actualitate, şi totodată strins
legate de nevoile economiei naţionale. în acelaşi timp s-au conti­
nuat cercetările cu tradiţie în ţara noastră, binecunoscute şi apre­
ciate în întreaga lume matematică, cum sînt cercetările din teoria
54 Acad. ILIE MURGULESCO

funcţiilor de variabilă complexă legate de numele acad. D. Pompeiu


şi acad. S. Stoilov, de geometrie diferenţială, ilustrate de
G. Ţiţeica, acad. Al. Myller, cît şi studiul ecuaţiilor integrale
iniţiat de Tr. Lalescu etc. De asemenea au fost abordate ramuri
moderne ale cercetării, c a : algebra abstractă, topologia, teoria
mecanismelor automate, analiza funcţională, statistica matematică,
mecanica mediilor continue deformabile şi altele.
In domeniul analizei funcţionale, cercetările au fost orientate
mai ales spre studiul spaţiilor vectoriale topologice şi pseudo-
topologice, al teoriei distribuţiilor, cît şi al aplicaţiilor analizei
funcţionale în fizica teoretică modernă şi în teoria ecuaţiilor
funcţionale, cu rezultate de seamă. în domeniul ecuaţiilor diferen­
ţiale menţionăm realizările obţinute în studiul ecuaţiilor cu deri­
vate parţiale ale fizicii matematice, strîns legate de fizică, şi în
studiul sistemelor cu argument întîrziat, cu aplicaţii importante
în tehnica modernă. în algebră cităm cercetările legate de structu­
rile algebrice şi de structurile parţial ordonate, teoria semigrupu-
rilor şi mai ales cercetările privind teoria algebrică a mecanismelor
automate.
Realizări de seamă ale cercetării matematice au fost obţinute şi
în domeniul geometriei diferenţiale globale, geometriei algebrice,
iar în mecanică în domeniul mecanicii solidului, în probleme de
vibraţii ale corpurilor vîscoelastice, în mecanica fluidelor, în teoria
plasticităţii şi în reologie. S-au intensificat cercetările de analiză
numerică privind aproximarea funcţiilor cu aplicaţii la calculul
numeric şi la inegalităţile operaţionale, cercetări legate de progra­
marea calculelor în vederea utilizării maşinilor electronice de calcul.
O dezvoltare amplă au cunoscut-o şi cercetările din teoria pro­
babilităţilor şi statistică matematică privind lanţurile Markov şi
lanţurile cu legături complete, teoria estimaţiei pentru variabile
dependente etc.
Congresul al III-lea al partidului a trasat sarcini concrete ma­
tematicienilor : ca urmare, în planurile de cercetare au fost intro­
duse teme legate de necesităţile economiei naţionale, obţinîndu-se
de pe acum realizări importante.
Astfel, rezultate de seama au fost obţinute în programarea
lineară, dinamică şi statistică, cu aplicaţii efective în problema
transporturilor; s-a introdus controlul statistic al calităţii pro­
ducţiei în industrie — la Uzina Mecanică-Sinaia, uzinele „Steagul
Roşu"-Braşov etc. —, s-au efectuat cercetări legate de forajul
petrolier etc. O amplă dezvoltare au cunoscut cercetările «privind
mecanismele automate, susceptibile de aplicaţii importante în auto­
DEZVOLTAREA ŞTI1NTELOR jj

matizare. Cercetările privind aplicarea matematicii în economie au


fost legate de teoria programării lineare, de teoria indicilor sta­
tistici, de teoria jocurilor, de aplicaţiile proceselor Poisson In
probleme de economie concretă etc.
Rezultatele obţinute s-au concretizat în numeroase articole pu­
blicate în revistele de specialitate dm ţară sau străinătate. Este de
remarcat faptul că, în domeniul matematicii, în anii puterii popu­
lare au fost publicate de asemenea peste 60 de volume (tratate,
monografii, seminarii), multe dintre acestea fiind distinse cu Pre­
miul de S tat şi cu premiile Academiei R.P.R.
De o m are însemnătate pentru progresul ştiinţei matematice din
ţara noastră au fost manifestările organizate de Academia R.P.R.:
Congresul matematicienilor romîni (1956), conferinţele şi colocviile
de geometrie şi topologie, teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale
(1959), analiză numerică (1960), mecanică (1961), teoria funcţiilor
şi analiza funcţională (1962), calculul probabilităţilor şi statistică
matematică (1962). Toate aceste manifestări ale ştiinţei matematice
romîneşti au avut o largă participare internaţională, ceea ce a
permis totodată un schimb deosebit de util de rezultate, de idei,
de experienţă.
în domeniul astronomiei, cercetările au fost dezvoltate şi inten­
sificate. Condiţiile noi create, sporirea personalului ştiinţific de
la 4 colaboratori la 35, înzestrarea Observatorului cu aparatură
modernă pentru observaţii stelare, pentru serviciul orar, cît şi cu
numeroase instrumente vizuale şi fotografice pentru observarea
sateliţilor etc. au constituit premisele intensificării cercetărilor din
acest domeniu şi abordării unor noi ramuri actuale ale astronomiei.
Observatorul astronomic al Academiei R.P.R. a executat impor­
tante şi vaste lucrări de colaborare ştiinţifică internaţionala:
colaborare la Anul Geofizic Internaţional, colaborare la determi­
narea timpului universal, la studiul Soarelui, participare la studiul
sateliţilor artificiali, pregătirea participării la Anul Internaţional
al Soarelui calm, catalogul de stele slabe şi diverse studii teoretice
în mecanica cerească, in astrofizica teoretică etc.
în anii puterii populare o amplă şi multilaterală dezvoltare au
cunoscut-o cercetările din domeniul fizicii, obţinîndu-se realizări
de seamă. Acestea se datoresc condiţiilor excepţionale create pentru
promovarea cercetărilor din acest domeniu atît de important. Daca
în trecut ştiinţele fizice au fost foarte puţin dezvoltate în Romînia,
astăzi ele au în faţă mari posibilităţi şi largi perspective. Crearea
a numeroase laboratoare, utilarea lor cu aparatură modernă, creşte­
x Acad. IL1E MURGULHSCU

rea numărului de cercetători au constituit premisele intensificării


cercetărilor de fizică.
Activitatea de cercetare propriu-zisă a început o dată cu înfiin­
ţarea Institutului de fizică al Academiei R.P.R., în anul 1949, cu
aproximativ numai 30 de cercetători vîrstnici sau tineri, care existau
atunci în ţară.
Dezvoltarea cercetărilor de fizică poate fi împărţită în două
etape : din 1949 pînă în 1956 şi din 1956 pînă în prezent. în prima
etapa s-au dezvoltat cercetări cu rezultate însemnate în domeniul
fizicii teoretice, descărcărilor electrice în gaze, razelor X, magne­
tismului terestru, opticii şi altele. Pe lîngă cercetări fundamentale
au fost întreprinse studii cu caracter aplicativ, legate în special de
industria chimică, industria optică, electrotehnică şi metalurgie.
în anul 1956, Institutul de fizică a fost despărţit în două unităţi
de cercetare: Institutul de fizică atomică şi Institutul de fizică
Bucureşti. Prin reprofilarea celor două institute cercetările au fost
orientate spre domenii ştiinţifice actuale, ca fizica nucleară şi fizica
corpului solid, deschizînd largi posibilităţi de creaţie în domenii
ale fizicii modeme. Astăzi în cele două institute lucrează aproxi­
mativ 500 de cercetători, ajutaţi de un număr dublu de tehnicieni
şi muncitori cu înaltă calificare profesională. Totodată s-au
dezvoltat cercetări de fizică şi în cadrul filialelor Academiei R.P.R.
din Cluj şi Iaşi.
în ultimii ani, Institutul de fizică atomică, dotat cu bază mate­
rială modernă, a obţinut realizări de seamă. înzestrat cu un reactor
de 2 000 kW, cu un cidotron de 6 MeV pentru, protoni, cu un
reactor subcritic de construcţie proprie şi cu un betatron de 28 MeV,
desfăşoară cercetări în 21 de laboratoare, înzestrate cu aparatura
adecvată, în bună parte de construcţie proprie.
Condiţiile noi create au permis elaborarea unor lucrări în domenii
atacate pentru prima oară în ţara noastră: fizica nucleelor şi a
particulelor elementare, influenţa radiaţiilor asupra solidului, fizica
razelor cosmice, acţiunea radiaţiilor nucleare asupra substanţei,
fizica neutronilor, reacţii nucleare, mecanisme de reacţii, cu particule
încărcate şi neutre obţinute la ciclotron, metode optice în studiul
fenomenelor nucleare, fizica reactorilor nucleari, fizica şi tehnica
acceleratorilor de tip betatron, acceleratori lineari de electroni,
fizica şi chimia atomilor de recul, materiale nucleare, separare de
izotopi, emulsii nucleare, spectroscopie corpusculară, rezonanţe
magnetice nucleare şi de spin, fizica presiunilor foarte joase, pro­
ducerea de izotopi radioactivi etc.
dezvoltarea ŞTIINŢELOR
57

Pe lîngă cercetările fundamentale, I.F.A. a adus un aport însemnat


la extinderea în industrie a tehnicii noi bazate pe folosirea izotopilor
radioactivi, de a căror producere se ocupă. Menţionăm, în acest
cadru, următoarele preocupări: producerea izotopilor radioactivi,
aplicaţiile izotopilor în economia naţională, îndrumarea şi controlul
unităţilor nucleare, pregătirea de cadre pentru utilizarea radioizo-
topilor, elaborarea tehnologiei de producere a unor catalizatori
pentru industria chimică, de metode privind aplicaţiile energiei
nucleare etc. Numai în anul care a trecut au fost produşi la reac­
torul I.F.A. 36 de izotopi radioactivi cu o activitate de peste 300
de curie, care au fost livraţi la 76 de întreprinderi.
Activitatea din domeniul aplicaţiilor radioizotopilor a condus la
elaborarea unor metode care permit: măsurarea grosimilor, nive­
lurilor şi densităţilor cu ajutorul radiaţiilor nucleare, studierea
diverselor procese cu ajutorul trasorilor radioactivi. In prezent
aproape că nu există ramură industrială care să nu beneficieze de
aceste realizări, dovadă existenţa a peste 150 de unităţi nucleare
în întreprinderi şi unităţi de cercetare.
Pentru forajul şi extracţia ţiţeiului s-a realizat o electrodă cu
scintilaţie care a dat bune rezultate la încercările făcute la sonde
cu folosirea simultană a doi trasori gama-activi. Instalaţiile pentru
măsurarea densităţii şi umidităţii materialelor cu ajutorul raaioizo-
topilor au fost utilizate în construcţiile de fundaţii, baraje, drumuri.
Aplicarea trasorilor radioactivi în hidrologie şi metalurgie a condus
la rezultate ştiinţifice şi economice importante şi la construirea unei
aparaturi noi, la nivelul realizărilor internaţionale.
Un loc important în activitatea I.F.A. îl ocupă şi construcţia
şi folosirea maşinilor electronice de calcul în economia naţionala.
Şi în cadrul Institutului de fizică Bucureşti, a cărui cercetare
este orientată spre studiul fizicii corpului solid şi îndeosebi al semi-
conductorilor, au fost obţinute realizări importante. Astfel, în
domeniul fizicii solidului s-a studiat corelaţia dintre fenomenele de
transport în cîmpuri electrice şi magnetice, proprietăţile optice şi
structura geometrică şi cristalină a straturilor metalice depuse prin
evaporare în vid. Straturile semiconductoare depuse prin evaporare
în vid au format de asemenea obiectul unor cercetări teoretice care
au permis elaborarea unei tehnologii privind fabricarea fotore-
zistenţelor pentru infraroşu din sulrură de plumb. Fotorezistenţele
sînt utilizate în prezent pentru automatizarea laminării de ţevi.
Studiul, printr-o metodă originală a fenomenelor de recombinare
şi captură a purtătorilor de sarcină în germaniu, a condus la
elaborarea tehnologiei şi la punerea în fabricaţie în ţară a foto­
- Acad. ILIE MURGULMCU

diodelor cu germaniu, care îşi găsesc o largă aplicare în automa­


tizare, iar pe baza cercetării efectului tunel în joncţiuni între
semiconductori puternic impurificaţi s-a trecut la elaborarea diodelor
tunel etc. In domeniul opticii şi spectroscopiei s-au întreprins cer­
cetări cu frumoase rezultate privind împrăştierea luminii în medii
tulburi şi împrăştierea moleculară a luminii în lichide şi soluţii,
cît şi cercetări de spectrometrie de absorbţie şi de spectrometrie a
corpului solid. Au rost, de asemenea, dezvoltate cercetări de elec­
tronică fizică. S-au efectuat cercetări asupra proceselor de disociere
şi asociere care au loc în descărcările de înaltă frecvenţă, lumi-
nescente şi în scînteie, în hidrocarburi olefinice, s-au adus contri­
buţii în emisia exoelectronică şi s-a studiat problema transformării
directe a energiei termice în energie electrică cu ajutorul conver-
tizorului termoionic cu vapori de cesiu.
In ultimul timp, cercetările de fizică teoretică au cunoscut o mai
mare dezvoltare. Au fost studiate, cu bune rezultate, probleme de
suprafaţă, de structură, fenomene de transport etc. în sfîrşit men­
ţionăm cercetările de magnetism terestru, care constituie o preocu­
pare de mai mulţi ani a fizicienilor de la Institutul de geofizică
din Bucureşti şi de la Secţia de fizică din Iaşi.
In anii puterii populare, şi mai ales de la înfiinţarea institutelor
Academiei R.P.R.,' dezvoltarea cercetării în domeniul chimiei a
luat o amploare necunoscută în trecut.
Datorită grijii pe care regimul nostru a manifestat-o pentru pro­
blemele orientării şi organizării cercetărilor în diferitele domenii ale
chimiei, precum şi înzestrării laboratoarelor cu materialele nece­
sare, s-au creat unităţi specializate în cercetarea chimică în Bucu­
reşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara a căror tematică reflectă progresiv
nevoile dezvoltării industriei chimice în patria noastră şi cerinţele
dezvoltării ştiinţei.
Unităţile de cercetare din Academia R.P.R. au adus contribuţii
importante la dezvoltarea chimiei. Astfel, în domeniul c him iei
fizice, în cadrul Academiei R.P.R. s-a înfiinţat prima unitate, care
constituie în acelaşi timp baza unei şcoli de chimie fizică în ţara
noastră, la care s-au format şi sînt în curs de formare numeroşi
specialişti. Tematica de chimie fizică, judicios aleasă, prezintă atît
interes teoretic, cît şi practic în legătură cu combaterea coroziunii,
dezvoltarea industriei metalurgice, chimizarea gazului metan şi
altele. ^ ^
Realizările din domeniul cineticii chimice şi coroziunii au fost
prezentate la diverse congrese internaţionale, iar rezultatele din
domeniul chimiei fizice a electroliţilor topiţi situează ţara noastră
DEZVOLTAREA ŞTIIN ŢELO R ji

printre ţările în care acest recent şi important domeniu al cercetării


ştiinţifice este mai dezvoltat.
In domeniul chimiei anorganice s-au obţinut rezultate remarcabile
în studiul combinaţiilor complexe, atît din punct de vedere al
structurii lor, cît şi din punct de vedere al aplicaţiilor lor analitice.
S-au sintetizat şi studiat numeroase clase de combinaţii complexe
noi, dintre care multe au fost utilizate pentru instituirea de metode
analitice macro- şi microchimice. De menţionat sînt rezultatele
obţinute în studiul izo- şi heteropolicombinaţiilor, prin care s-au
adus contribuţii la cunoaşterea constituţiei acestora.
S-a obţinut o clasă nouă de compuşi coordinauci ai halogenilor
cu baze heterociclice, compuşi care au găsit aplicaţii în biologie şi
medicină. In legătura cu combinaţiile coordinative cu aplicabilitate
în chimia analitică, s-au studiat reacţiile în mediu neapos ale com­
plecşilor chelatici pe baza cărora s-au instituit metode rapide şi
precise pentru analize în serie în laboratoarele de uzină. Âu fost
de asemenea întreprinse studii în chimia lantanidelor, actinidelor
şi a combinaţiilor intermetalice.
în chimia anorganică s-au înregistrat rezultate importante şi din
punct de vedere practic. Menţionăm obţinerea oxidului de mag­
neziu din dolomită, a telurului din reziduuri industriale, urmărirea
proceselor de prelucrare a aurului cu ajutorul izotopilor radioactivi,
elaborarea de metode de analiză tehnică pentru controlul mate­
riilor prime, al fabricaţiei şi al produselor finite etc.
în domeniul chimiei organice cercetările imitaţilor Academiei
R.P.R. s-au îndreptat în cîteva direcţii deosebit de însemnate, prin­
tre care sînt de am intit:
Cercetări în legătură cu chimia hidrocarburilor care constituie
baza teoretică a petrochimiei. Sînt de remarcat aici rezultate
importante: descoperirea izomerizării hidrocarburilor saturate,
mecanismul activării catalizatorilor Friedel-Crafts prin acizi pro-
tonici, mecanismul reacţiei de alchilare aromatică, mecanismul oxi-
dării hidrocarburilor saturate şi reacţii de sinteză în seria cklopara-
finelor, printre care o menţiune specială merită cercetările asupra
ciclobutadienei şi a derivaţilor săi.
O remarcabilă realizare o constituie şi descoperirea unui nou
catalizator pentru polimerizarea etilenei, plecînd de la consideraţii
teoretice asupra mecanismului procesului de polimerizare.
S-au stabilit numeroase metode sintetice în chimia organică care
vizează mărirea randamentului şi micşorarea preţului de cost al
fabricării diverselor substanţe organice folosite ca medicamente
sau coloranţi: obţinerea sulfatiazolului, a nitrofuranului, a diver­
00 Acad. ILIE MURGULESCtT

şilor coloranţi, obţinerea polietilenei de amilsodiu, a dimetil-terefta­


larului, intermediar pentru fibre sintetice etc. Rezultate importante
s-au obţinut şi în domeniul combinaţiilor heterociclice şi al combi­
naţiilor steroide. Elaborarea unor căi sintetice noi prin folosirea
proprietăţilor esterilor nitrici care au dus la utilizarea de procedee
originale pentru obţinerea unor hormoni steroizi din materii prime
din ţară constituie o realizare de seamă.
In chimia macromoleculelor şi în masele plastice, domeniu de
cercetare cu totul nou în ţara noastră, s-au obţinut de asemenea
rezultate remarcabile. Studiile întreprinse în unităţile Academiei
R.P.R. au urmărit valorificarea şi utilizarea proteinelor vegetale.
O realizare demnă de reţinut este obţinerea viscozei din celuloză
de stuf şi extinderea studiului asupra ligninei din stuf. Studiile
asupra polimerizării monomerilor vinilici în prezenţa unor săruri
ale lantanidelor şi actinidelor constituie o direcţie de cercetare im­
portantă în care s-au obţinut, rezultate încurajatoare. Tot în legă­
tură cu fizico-chimia macromoleculelor mai sînt de menţionat
rezultatele obţinute în studiile asupra cunoaşterii esenţelor lem­
noase de la noi din ţară în vederea valorificării lor chimice.
în domeniul maselor plastice, se lucrează cu succes la studiul
unor răşini furfurol-fenolice, precum şi la obţinerea unui cauciuc
poliuretanic.
Pe linia fizico-chimiei polielectroliţilor, menţionăm rezultate in­
teresante cu privire la condiţiile de obţinere de noi materiale schim- >
bătoare de ioni şi la introducerea tehnicii de schimb ionic în diferite
procese tehnologice. Realizări deosebite s-au obţinut şi în studiul
structurii şi proprietăţilor coloizilor de asociaţie.
După crearea Academiei R.P.R., ştiinţele biologice au fost orien- j
tate spre lucrări de proporţii mari, care să cuprindă inventarul
floristic şi faunistic al ţării noastre. în acest scop, au luat fiinţă,
în anul 1949, două. colective mari de specialişti chemaţi să-şi con­
centreze forţele pentru redactarea operelor fundamentale: Flora
R.P.R. şi Fauna R.P.R. în acelaşi timp, pentru abordarea unor
probleme fundamentale de biologie şi a unor probleme cu aplica-
biliţate în practică, s-au organizat în cadrul Academiei R.P.R.
colectivele de fiziologie vegetală, biochimie, de cercetări forestiere,
zootehnice, piscicole şi colectivul de cercetări agronomice. în anul
1955, colectivele de biologie au fost concentrate într-un Institut de
biologie la Bucureşti şi un Centru de cercetări biologice la Cluj* |
ceea ce a permis reprofilarea şi orientarea lor spre dezvoltarea dis­
ciplinelor fundamentale: fiziologie vegetală şi animală, genetică
vegetală şi animală, indicate de Directivele celui de-al III-lea Con­
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
61

gres al P.M.R. în anul 1963 a fost înfiinţat Ia Iaşi un Centru de


biologie generală şi aplicată.
Cercetările de biologie, agrobiologie şi biochimie au condus în
cei 20 de ani la rezultate importante. Astfel din lucrarea Flora
R.P.R., concepută să apară în 12 volume, au apărut pînă în prezent
9 volume. S-a întocmit Harta geobotanicâ a R.P.R. şi s-a elaborat
lucrarea Păşunile alpine din Bucegi.
în fiziologia plantelor s-au elaborat lucrări de citofiziologie la
unele plante cultivate. S-au adus contribuţii privitoare la rolul
auxinelor în plantele volubile şi s-au făcut cercetări asupra pro­
puşilor prim ari şi secundari ai fotosintezei. S-au elaborat metode
de cercetare asupra fotosintezei şi o metodă de cunoaştere a nevoii
de apă a plantelor, în vederea irigării raţionale.
Cercetările de fitopatologie şi microbiologie s-au încheiat prin
lucrări de sinteză, cum s în t: Monografia ustilagmalelor, Monografia
uredinalelor din R.P.R., Studiul biologiei şi combaterii buruienilor
şi Analiza preparatelor fitofarmaceutice. Pe Iîngă lămurirea pro­
blemelor teoretice abordate, aceste opere au adus date folositoare
producţiei agricole.
în domeniul biologiei silvice au fost elaborate lucrări importante :
Tabelele generale privind forma şi volumul arborilor — metode
şi Culturi forestiere de protecţie. în biologia animală sistematicienii
din toată ţara sînt preocupaţi de elaborarea colecţiei Fauna R.P.R.
din care au apărut pînă în prezent 40 de volume şi altele sînt sub
tipar.
Cercetările de fiziologie animală s-au concentrat asupra studiului
multilateral al echilibrului ionilor şi al metabolismului glucidic al
animalelor vertebrate, îndeosebi la peşti şi amfibieni.
în genetica animală s-au obţinut date cu privire la elementele
de care depinde fenomenul heterozis la păsări. S-au făcut cercetări
asupra originii merinosului şi pentru crearea unei noi rase de oi cu
lînă fină : merinosul de Pal as.
în hidrobiologie s-au adus contribuţii la studiul hidrobiologic şi
hidrochinuc^al Dunării şi al principalilor afluenţi ai săi. S-au
cercetat biocenozele marine şi s-au desfăşurat studii de sinteză în
care s-au pus în evidenţă dinamica grupelor de animale importante
pentru hrana peştilor şi variaţia biomasei, în funcţie de factorii
fizico-chimici.
în biochimie, s-a elaborat metoda capilară, cu aplicaţii în nutriţia
extraradiculară şi hibridarea plantelor şi s-a emis o concepţie despre
structura materiei vii şi rolul ei în transmiterea caracterelor eredi­
Aţad. ILIE MURGULBSCU

tare bazate pe interacţiunea dintre structurile parentale cuprinse


în materia vie a descendenţilor.
In domeniul speologiei s-au studiat din punct de vedere speologic
şi biologic aproximativ 350 de peşteri, cnntre care 100 complet
necunoscute in trecut.
Sarcinile economice ce au decurs din documentele de partid şi
de stat cu privire la introducerea în producţie a soiurilor valoroase
şi cu mare productivitate de pomi fructiferi şi viţă-de-vie au fost
sprijinite de Academia RJP.R. prin redactarea de către colectivele
de ampelografie şi pomologie a unor studii monografice — Ampe-
lografta R.P.R. din care au apărut pînă în prezent 4 volume şi
Pomologia R.P.R. din care au apărut 2 volume.
Prin cercetările pedologice s-au adus contribuţii la repartizarea
geografică a solurilor şi la cunoaşterea factorilor pedogenetici, care
acţionează în complex asupra solurilor. De asemenea, s-a elaborat
un sistem de clasificare a regimurilor de umiditate din soluri şi s-a
întocmit un proiect de clasificare a solurilor, în lumina acestui
sistem.
In anii puterii populare, cercetările din domeniul geologiei au
cunoscut un mare avint ca urmare a sprijinului permanent şi con- |
siderabil pe care l-au avut din partea partidului şi guvernului.
Chemată să contribuie la dezvoltarea bazei de materii prime, ne­
cesare economiei naţionale, prin descoperirea de noi zăcăminte de
substanţe minerale utile, sau prin valorificarea complexă a celor
existente, geologia a înregistrat în aceşti ani rezultate remarcabile.
In perioada de început, Academia R.P.R. a luat iniţiativa unei
largi colaborări cu Comitetul geologic pentru înfăptuirea uneia
dintre cele mai importante opere cu caracter teoretic : Harta geolo­
gică a R.P.R. la scara 1 :500 000.
Această importantă sinteză a cunoştinţelor actuale asupra struc­
turii teritoriului ţării noastre, începută cu peste 25 de ani în urmă,
a văzut lumina tiparului, în totalitate, abia în anii puterii populare.
Dezvoltarea cercetărilor în acest domeniu şi succesele obţinute în
formarea de noi cadre au făcut posibilă crearea în anul 1955 a
Institutului de geologie şi geografie al Academiei R.P.R.
în acest fel s-a dat posibilitatea să se orienteze cercetările spre o
tematică mai cuprinzătoare, să se abordeze probleme de strictă
actualitate, legate de necesităţile practice ale producţiei, obţmîn-' ;
du-se realizări însemnate.
In sectorul cercetărilor de stratigrafie şi tectonică, subliniem
contribuţiile teoretice obţinute în cercetarea flişului din Carpaţii
Orientali, precum şi elaborarea hărţilor structurale ale formaţiunilor
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 13

de adîncime din unele regiuni ale ţării, în care se cunosc acumulări


de hidrocarburi. Aceste adevărate „imagini* ale subsolului sînt de
o reală valoare în lucrările de prospecţiune geologică; ele repre­
zintă o însumare a rezultatelor obţinute prin diferite metode geo­
fizice şi au servit diferitelor departamente interesate în lucrările de
foraj. Este o lucrare mult apreciată de întreprinderile care desfă­
şoară o asemenea activitate.
Rezultate deosebit de importante au fost obţinute şi în descifrarea
structurii Carpaţilor Meridionali, unde cercetările au adus noi con­
tribuţii la demonstrarea structurii în „pînze de şariaj" a acestei
catene muntoase, cu implicaţii în activitatea de prospectare a sub­
stanţelor minerale utile.
O contribuţie concretă au adus-o studiile de hidrogeologie efec­
tuate în Cîmpia Romînă, la alimentarea cu apă a marilor unităţi
agricole socialiste din această pane a ţării.
Cercetările de petrografie şi geochimie, axate în principal pe
vulcanismul neogen din ţara noastră şi în general pe mineralizaţnle
mai importante, au înregistrat rezultate de seamă. Subliniem, ca
avînd o deosebită importanţă pentru economia noastră socialista,
punerea în evidenţă, la noi în ţară, a unor elemente rare, ca ger­
maniul, reniul şi altele. Studiile de geotermometrie, precum şi cer­
cetările efectuate asupra geochimiei manganului din şisturile crista­
line şi asupra geochimiei calcarelor din ţara noastră oferă indicaţii
pentru lucrările de prospectare geologică.
Studiile de geofizică s-au îndreptat asupra structurii adînci a
teritoriului R.P.R., punîndu-se în evidenţă liniile tectonice majore
ale subsolului ţării. Pe plan teoretic, studiile efectuate au dus la
introducerea noţiunii de „medii alfa*, pe care geofizicienii noştri
au şi început să le aplice în prospecţiunile electrice pentru
descoperirea unor zăcăminte de substanţe utile. Subliniem, ca fiind
deosebit de importantă, contribuţia geofizicii în descoperirea unor
strate de apă freatică în Dobrogea care asigură alimentarea cu apă
a acestei regiuni, săracă în apă potabilă.
Contribuţii însemnate au fost aduse şi în alcătuirea hărţilor mag­
netice ale R.P.R., în domeniul cercetării ionosferei în care s-a
studiat rolul ionilor negativi în procesele ionosferice, precum şi în
domeniul seismologiei, unde s-au făcut cercetări asupra magnitudinii
şi energiei cutremurelor şi asupra mecanismului producerii cutre­
murelor din regiunea Vrancea.
Aceste succese obţinute In domeniul geofizicii au fost evidenţiate
cu prilejul celor două conferinţe de geofizică organizate de secţia
Acad. ILIE MURGULESCU

noastră în 1960 şi 1962, la care mulţi specialişti străini au cunoscut


direct rezultatele obţinute de cercetătorii romîni.
în domeniul geografiei a fost definitivată Monografia geografică
a R.P.R. (în colaborare cu Academia de Ştiinţe a U.R.S.S.) şi au
fost elaborate studii complexe asupra văii Dunării, în vederea
folosirii ei raţionale. Au rost efectuate, de asemenea, studii privind
dezvoltarea oraşelor în R.P.R., microregiunea industrială Galaţi—
Brăila şi altele.
O privire retrospectivă asupra activităţii de cercetare în Acade­
mia R.P.R., în cei 20 de ani de la Eliberare, trebuie să consemneze’
şi crearea unei adevărate şcoli de geologie în cadrul Academiei.
De la nucleul modest de cercetători cu care a început activitatea
geologică în Academie şi pînă la crearea unei secţii, cu două unităţi
ae cercetare şi cu 6 publicaţii periodice, este un drum în care se
reflectă progresul culturii şi ştiinţei în ţara noastră în anii de după
Eliberare şi în care rezidă temeiurile unei şi mai puternice dezvol­
tări în viitor.

Ştiinţele aplicate

în cadrul Academiei R. P. Romîne s-au dezvoltat şi cercetările


în domeniul ştiinţelor tehnice. Dacă înainte de 1944 astfel de cerce­
tări au lipsit aproape cu desăvîrşire, astăzi ele cunosc o dezvoltare
multilaterală. Orientată în lumina documentelor de partid şi de stat,
activitatea ştiinţifică din institutele de cercetări tehnice a fost în­
dreptată spre rezolvarea unor probleme importante, ridicate în faţa
ştiinţei de economia naţională ; s-a acordat o atenţie deosebită abor­
dării problemelor planului tehnic de stat.
Cercetările întreprinse au condus la dezvoltarea unor noi puncte
de vedere, la generalizarea unor rezultate, la elaborarea unor mai
riguroase metode de calcul, la perfecţionarea mijloacelor experimen­
tale etc. S-a îmbunătăţit continuu calitatea cercetărilor ştiinţifice
pentru a fi ridicate la nivelul cerinţelor actuale. în domeniul ştiin­
ţelor tehnice, s-au dezvoltat colective puternice de cercetare în me­
canica fluidelor, energetică, sudură şi altele.
Au fost elaborate un mare număr de lucrări ştiinţifice a i caracter
teoretic sau aplicativ în probleme de aeromecanică, hidraulică, elec-
tro- şi termoenergetică, lubrificaţie şi uzură, mecanisme, încercări de
metale, maşini hidraulice, sudură şi metalurgie, tehnica măsură­
torilor etc.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
65

Menţionăm, în aerodinamica vitezelor mari, elaborarea teoriei


asupra scurgerilor supersonice în jurul sistemelor portante şi dezvol­
tarea metodelor moderne de cercetare experimentală, prin realizarea
unui tub de şoc, adaptat pentru studii pe modele. Studiile asupra
scurgerilor în jurul suprafeţelor permeabile, asupra hipersustentaţiei
aerodinamice şi prin efectul solului, au condus la ideea folosirii apa­
ratelor cu pernă de aer pentru recoltarea stufului.
în hidromecanică, pe baza perfecţionării unei teorii generale asu­
pra scurgerii lichidelor grele cu suprafaţa liberă, s-au obţinut rezul­
tate de seamă la realizarea diferitelor construcţii hidroenergetice şi
amenajări hidrotehnicei Elaborarea unei teorii privind lubrificaţia
cu lichide şi gaze a permis ameliorarea metodelor de calcul şi de
proiectare a lagărelor de maşini.
O contribuţie însemnată o constituie, de asemenea, rezolvarea unor
importante probleme de energetică. Astfel s-au elaborat Atlasul re­
surselor energetice ale R.P.R. şi studiul caracteristicilor fizico-chimice
ale cărbunilor din ţara noastră ; s-au dat metode pentru utilizarea
raţională a. presiunii de zăcămînt a gazelor naturale, unde prin apli­
carea compresorului cu jet s-au adus importante economii; elabo­
rarea unei tehnologii noi pentru fabricarea cocsului metalurgic din
cărbuni energetici — care constituie totodată o prevedere a Direc­
tivelor celui de-al Ill-lea Congres al P.M.R. — a fost condusă de
cercetătorii de la Academie şi ministerul de resort, pînă la stadiul de
verificare semiindustrială, cu rezultate experimentale promiţătoare;
metoda pentru calculul stabilităţii statice şi dinamice a sistemelor
electioenergetice, cît şi metoda de optimizare a balanţelor energetice
a consumului specific de energie în industrie sînt aplicate cu multă
eficacitate tehnică şi economică; importante contribuţii au fost
aduse în teoria stabilităţii sistemelor automate neliniare.
Studiile cu caracter energetic şi mecanic legate de îmbunătăţirea
motoarelor fabricate în RJP.R. au condus la importante economii.
Rezultatele obţinute de cercetările de elasticitate, de deformaţii
ale metalelor şi privind pînzele subţiri şi-au găsit confirmarea la
realizarea diferitelor construcţii mecanice.
Elaborarea unor noi metode analitice şi mecano-electronice de
studiu în analiza şi sinteza mecanismelor au condus la aplicaţii ce
interesează construcţia de maşini.
Prin studierea teoretică şi experimentală a fenomenului de cavita-
ţie la maşinile hidraulice, s-au elucidat noi aspecte ale acestui feno­
men, cu aplicaţii la pompele centrifuge axiale şi la turbinele ce se
fabrică la Reşiţa.
60 Acad. JLIB MUROULfiSCU

Menţionăm şi contribuţiile aduse în domeniul rezistenţei şi încer­


cărilor de metale, unde s-a elaborat o nouă metodă de încercare la
oboseală şi de prelucrare statistică a rezultatelor ; s-au adus contri­
buţii importante la studierea unui nou aspect al fenomenului de
oboseală a metalelor la solicitări repetate.
In problemele de sudură se remarcă rezultatele obţinute în studiul
fenomenelor fizice şi metalurgice la sudarea electrică cu arc şi prin
topire intermediară, precum şi în cazul aplicaţiilor la sudarea şine­
lor de cale ferată. |
Cercetările în metalurgie au condus la o cale nouă de modificare
a stării lichide a fontelor prin tratare cu gaz m etan ; s-au stabilit
relaţii noi între microstructură, compoziţia chimică şi proprietăţile
de elasticitate şi rezistenţă la uzură a fontelor. Studiile asupra flota-
ţiei au dus la determinarea condiţiilor care permit extinderea aces­
tei metode de separare la minereuri foarte fine.
Institutele tehnice ale Academiei R.P.R. au extins cu bune rezul­
tate metodele moderne de cercetare, electronice şi cu radioizotopi,
în probleme de elasticitate, defectoscopie, lubrifiere şi uzură etc.
Activitatea din institutele de ştiinţe tehnice şi-a dovedit eficienţa
economică prin rezolvarea unui număr important de teme cu carac­
ter aplicativ, prin sprijinul acordat ministerelor în cadrul planurilor
de aplicaţii şi asistenţă tehnico-ştiinţifică.
Ritmul înalt de dezvoltare economică trasat de partid şi guvern
a pus în faţa institutelor de cercetări departamentale sarcini impor­
tante la care lucrătorii ştiinţifici au răspuns cu competenţă şi avînt.
Activitatea institutelor de cercetări departamentale a fost îndreptată
spre rezolvarea unor probleme importante, cum s în t: sprijinirea
muncii de proiectare aferentă construirii de noi obiective industriale ;
asimilarea de noi produse, îndeosebi în domenii care se bazează pe
bogate resurse de materii prime existente în ţară ; perfecţionarea
tehnologiei şi procedeelor de fabricaţie ; modernizarea utilajelor ;
înzestrarea întreprinderilor cu aparatură perfecţionată de măsură şi
control şi alte sarcini de activitate tehnico-ştiinţifică curentă. De
menţionat că, pe lîngă această activitate de cercetare ştiinţifică apli­
cativă sau de asistenţă tehnică, unele institute de cercetări departa- .
mentale au obţinut succese şi în rezolvarea unor probleme ştiinţifice
fundamentale. Realizările obţinute au lărgit patrimoniul de invenţii
şi descoperiri al ţării noastre, iar o parte au fost solicitate şi peste
hotare,
O dată cu creşterea nivelului general al activităţii ştiinţifice din
ţara noastră, s-a produs o apropiere cu efecte pozitive între cerce­
DEZVOLTAREA ş t i i n ţ e l o r 67

tarea fundam entală şi cea aplicativă, realizările industriale conţi-


nînd astăzi un procent ricicat de muncă ştiinţifică concretizata.
în cele ce urmează vom exemplifica activitatea institutelor de­
partamentale prin cîteva realizări caracteristice mai importante.
în domeniul energeticii menţionăm analiza marilor complexe in­
dustriale şi urbane şi stabilirea celor mai indicate soluţii de alimen­
tare cu căldură ; calculul pierderilor în reţelele sistemului energetic
cu ajutorul maşinilor de calcul electronice ; dezvoltarea termoficării
astfel ca la nivelul anului 1965 să se realizeze o economie de trei
milioane tone combustibil convenţional; prevederea automatizării
complexe la termocentrale cu centralizarea conducerii în camera de
comandă (realizată de Institutul de studii şi proiectări energetice —
I.S.P.E.). Economiile globale obţinute ca urmare a reducerii investi­
ţiilor specifice se ridică la cîteva sute de milioane lei, contribuind
astfel într-o măsură sensibilă la economicitatea investiţiilor.
în domeniul siderurgiei, utilizarea gazului metan în furnale (cer­
cetare a Institutului de cercetări metalurgice — I.C.E.M.), aplicată
la combinatele siderurgice Hunedoara şi Reşiţa şi ulterior la Victo-
ria-Călan conduce la economii estimate la circa 30 000 000 de lei
pe an. De asemenea au fost elaborate noi mărci de oţeluri ; s-a folo­
sit un procedeu modern şi de mare productivitate pentru elaborarea
oţelurilor în convertizor prin in suflare cu oxigen; s-au ameliorat
calitatea cablurilor de tracţiune cu rezistenţă ridicată la uzură, fa­
bricarea pulberilor metalice sinterizate feroase şi neferoase etc.
Sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R. privind intro­
ducerea largă a automatizării în producţie şi-au găsit aplicarea prin
elaborarea la „Automatica* şi la Institutul de proiectări în auto­
matică (I.P.A.), şi introducerea în procesul de fabricaţie, a unei game
largi de elemente de automatizare, îndeosebi electronice, folosind în
mare măsură semiconductorii. De asemenea pentru îmbunătăţirea
continuă a maşinilor şi aparatajului electric s-au elaborat şi realizat,
pe baza rezultatelor cercetării, instalaţii de încercări pentru utilaje
electrotehnice. . â
Unele lucrări efectuate la Institutul de cercetări electrotehnice
(I.C.E.T.) privind domeniul înaltei tensiuni, aparaturii electronice
de telemecanică etc, se caracterizează printr-un înalt nivel tehnico-
ştiinţific.
S-au elaborat şi pus în fabricaţie noi tipuri de maşini electrice, de
curent alternativ şi continuu, transformatoare de forţă, aparataj de
înaltă şi joasă tensiune. S-au elaborat şi introdus în fabricaţie noi
materiale electrotehnice modeme şi noi tehnologii de cercetare a unor
materiale electrotehnice. S-a realizat o mare varietate de aparate şi
03 Acad. ILIS MURGULESCU

utilaje electronice pentru măsurare şi aplicaţii industriale dintre care


unele au fost puse in fabricaţie în serie.
Tot ca rezultat al cercetărilor s-au realizat utilaje de telecomuni­
caţii care au permis extinderea reţelei de comunicaţii din ţara
noastră. Menţionăm de asemenea introducerea unei .instalaţii de
semnalizare automată pe locomotivă, sistemele de curenţi purtători
tranzistorizate cu mai multe căi etc., realizate de Institutul de cer­
cetări transporturi şi telecomunicaţii. | JfP|
Printre cercetările de seamă efectuate în cadrul Comitetului geo­
logic menţionăm Harta tectonică a R.P.R., machetele hărţilor lito-
faciale pentru Atlasul fiziografic al R.P.R. la scara 1 : 1 000 000,
precum şi alte hărţi tectonice, metalo-genetice, geochimice, hidro-
geologice, care servesc pentru fundamentarea ştiinţifică a lucrărilor
geologice practice în vederea lărgirii bazei de materii prime minerale.
Activitatea de cercetare în domeniul minier, privind mai ales sta­
bilirea tehnologiilor de extracţie şi de preparare a minereurilor şi
cărbunilor a înregistrat succese. Astfel, ca urmare a cercetărilor în­
treprinse în cadrul ICEMIN, s-au introdus metode de exploatare cu
galerii de sub etaj prin aplicarea cărora se obţine o creştere a pro­
ductivităţii muncii.
în cadrul institutelor de cercetări şi al laboratoarelor uzinale ale
Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei se efectuează numeroase
cercetări care conduc în final la realizarea de instalaţii semiindus-
triale şi industriale. Unele din aceste cercetări se efectuează în co­
laborare cu institutele Academiei R.P.R.
Astfel, pentru obţinerea plumbului de mare puritate, necesar la
fabricarea acumulatorilor, ICECHIM a studiat şi pus la punct pro­
cedeul de purificare prin electroliză. Acest procedeu permite valori­
ficarea superioară a plumbului produs în ţara noastră, prin elimi­
narea aproape totală a altor elemente (stibiu, bismut, arsen), pe care
le conţine în cantităţi mari. Procedeul este superior procedeului ter­
mic ce se practica anterior la noi.
Acest procedeu a fost introdus la Uzina de plumb „1 Mai“ din
Firiza, fa scară semiindustrială, pentru o capacitate anuală de
2 000 tone plumb brut. Experimentările efectuate au putut furniza
parametrii pentru proiectarea unei instalaţii de circa 30 000 tone
capacitate ae prelucrare, ce se studiază pentru Uzina de la Copşa
Mică, în scopul rafinării plumbului care va rezulta de la instalaţia
de topire simultană a zincului şi plumbului.
Tot ICECHIM a studiat şi definitivat tehnologiile de obţinere a
siliciului, germaniului şi indiului, materiale semiconductoare necesare
industriei electrotehnice. La Uzinele Dudeşti-ICECHIM s-au pus în
dezvoltarea ŞTIINŢELOR w

funcţiune instalaţii semiindustriale pentru o producţie de circa


200 kg/an germaniu pur, 250 kg/an indiu electrolitic şi 60 kg/an
indiu pur şi este în curs de realizare o instalaţie semiindustrială cu
o producţie de 300 kg siliciu monocristalin.
Pentru identificarea germaniului în materiile prime indigene,
Centrul de cercetări de pe lîngă Academia R.P.R. a întocmit studiul
prealabil necesar iar în vederea obţinerii indiului tehnic, la Uzina
de zinc de la Copşa Mică, procesul tehnologic a fost stabilit prin
colaborare cu Centrul de cercetări metalurgice de pe lîngă Acade­
mia R.P.R.
Pentru obţinerea acizilor graşi din parafină tehnică, întreprin­
derea SIN din Bucureşti, în colaborare cu Institutul de fizică ato­
mică, a elaborat o nouă metodă de oxidare în care iniţierea reacţiei
de oxidare se face cu ajutorul radiaţiilor gama emise de cobalt
radioactiv, ţ
Metoda este aplicată de aproximativ un an la întreprinderea SIN,
aducînd pe lîngă simplificarea tehnologiei vechi şi importante avan­
taje economice.
Datorită aplicării energiei nucleare în industrie s-au putut studia
metode noi de sterilizare a medicamentelor, de polimerizări de mo-
nomeri etc., folosind radiaţiile gama de cobalt radioctiv — metode
care urmează să fie aplicate industrial.
Obţinerea detergenţilor sintetici din benzină de cracare prin alchi-
lare şi sulfonare a fost studiată de către Institutul ICECHIM. Pe
baza cercetărilor sale a fost realizată o instalaţie industrială cu o
capacitate anuală de 8 000 t ale cărei produse sînt foarte căutate atît
pe piaţa internă, cît şi la export. Tot pe baza cercetărilor efectuate
de ICECHIM, s-a elaborat un procedeu în flux continuu, mai avan­
tajos din punctul de vedere al investiţiei specifice, al productivităţii
muncii şi al consumurilor specifice, care va fi aplicat în noua insta­
laţie de 30 000 t/an de la Combinatul petrochimic-Ploieşti, în curs
de proiectare.
în urma cercetărilor de la ICECHIM au fost realizate, de aseme­
nea, instalaţia industrială de 1 000 t/an policlorură de vinii, de la
Combinatul chimk-Tîrnăveni, şi instalaţia de la Uzinele chimice
Turda, cu o capacitate de 5 000 t/an.
Un alt polimer vinilic, studiat de ICECHIM — poliacetatul de
vinii — utilizat îndeosebi la prepararea vopselelor „Vinacet", se
produce la Uzinele chimice-Rîşnov într-o instalaţie industrială cu o
capacitate de 2 400 t/an.
Din gama materialelor sintetice moderne fac parte şi răşinile epo-
xidice utilizate pe scară mare în industria electrotehnică, a lacurilor
70 Ac#d. ILIE MURGULESOf

şi adezivilor. Răşinile epoxidice se produc în ţară într-o insta­


laţie semiindustrială de 100 t/an, amplasată la fabrica „Getica",
realizată de asemenea în baza cercetărilor de la ICECHIM.
La Institutul CHIMIGAZ se desfăşoară cercetări importante, cum
este obţinerea poliformaldehidei, utilizată ca înlocuitor al metalelor
neferoase în construcţia de maşini, precum şi în diverse alte scopuri.
Stadiul cercetărilor în obţinerea poliformaldehidei este avansat şi se
apreciază că pînă la sfîrşitul anului 1964 se vor putea stabili para­
metrii necesari pentru proiectarea instalaţiei industriale.
Obţinerea acrilonitnlului din propilenă şi amoniac formează
obiectul unei cercetări în fază pilot. Soluţia adoptată la Institutul
CHIMIGAZ se bazează pe un procedeu catalitic cu catalizator în
pat fluid. Alături de acrilonitril, utilizat la obţinerea fibrelor şi
cauciucurilor sintetice, a răşinilor pentru lacuri şi a altor substanţe,
rezultă şi acetonitril, care urmează a fi valorificat în sinteza chi­
mică (medicamente).
Cercetarea în industria chimică este susţinută şi de institutele de
cercetări ale Academiei R.P.R. Astfel, mai multe probleme impor­
tante au fost rezolvate sau sînt în curs de rezolvare de către institu­
tele departamentale ale Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei,
în colaborare cu Academia R.P.R. : producerea acetilenei prin arc
electric alternativ, obţinerea glicerinei prin sinteză, cauciucul poli-
uretanic şi altele.
O amplă dezvoltare au cunoscut-o cercetările din domeniul ţiţei-
gaze, care au fost concentrate asupra problemelor privind mărirea
factorilor finali de recuperare a ţiţeiului din zăcămintele de hidro­
carbură, înlocuirea pompajului de adîncime prin metode moderne de
extracţie, creşterea eficienţei forajului cu turbină, cît şi asupra cer­
cetărilor privind cinematica, dinamica şi creşterea durabilităţii la
uzură şi oboseală a instalaţiilor de foraj şi extracţie a ţiţeiului,
automatizarea şi telemecanizarea în industria de petrol etc.
în direcţia intensificării exploatării sondelor vechi printr-o teh­
nologie avansată s-au studiat şi aplicat de către Institutul de cerce­
tări foraj-extracţie metode ca : fisurarea hidraulică, tratamentul
stratelor cu substanţe tenso-active, acidizări, tratamente termochi-
mice, combaterea coroziunii sau parafinării, cu preocupări spre ela- *'
borarea de noi metode de exploatare a zăcămintelor de ţiţei la
nivelul ştiinţei şi tehnicii mondiale.
Cercetările în domeniul materialelor de construcţii au condus la
realizarea unor cimenturi cu caracteristici superioare sau a unor
cimenturi hidrotehnice cu care s-au executat lucrările de la barajul
Hidrocentralei „V. I. Lenin“-Bicaz şi alte construcţii hidrotehnice.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
11

în acelaşi domeniu, activitatea de cercetare a avut drept rezultat


îmbunătăţirea metodelor de calcul privind elementele din beton,
beton arm at, beton precomprimat, zidăria la stări-limită etc., elabo­
rate de Institutul de cereetări-construcţie (ÎNCERC) în ştifasa co­
laborare cu Institutul de construcţii Bucureşti, precum şi perfecţio­
narea unor metode de încercare nedestructive ale construcţiilor şi ale
rezistenţei unor metale.
Pe baza studiilor asupra maselor ceramice cristalizate s-a realizat
porţelan»! de sticlă, material brevetat în 8 ţări din vestul Europei.
O atenţie deosebită a fost acordată la Institutul de cercetări fo­
restiere elaborării de soluţii pentru lărgirea domeniului de folosire a
placajelor, plăcilor aglomerate şi fibrolemnoase, utilizarea noilor
materiale conducînd la economii însemnate de cherestea.
O mare amploare au avut-o şi cercetările hidraulice efectuate Ia
Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice (I.S .C .H .). Pe baza* re­
zultatelor acestor cercetări se vor putea îndigui suprafeţe întinse din
Deltă, proprii amenajărilor stuficole sau agricole, sau se vor putea
realiza supraînălţări importante ale nivelului Dunării în amonte.
Cercetarea ştiinţifică a institutelor Ministerului Industriei Uşoare
este complexă şi multiplă ; e a a condus la obţinerea unor noi sorti­
mente de bunuri de larg consum şi articole tehnice, ca : fibrele poli-
amidice relon, fibre poliesterice, materiale plastice, cauciuc, maro-
chinărie etc.
O contribuţie importantă au avut-o institutele departamentale în
legătură cu îmbunătăţirea calităţii produselor din industria textilă,
pielărie şi cauciuc, precum şi în legătură cu valorificarea raţională
a bazei de materii prime (lînă, piei de animale, plante indus­
triale etc.).
De asemenea cercetările întreprinse în domeniul industriei alimen­
tare au adus o contribuţie importantă la modernizarea industriei
noastre alimentare, la îmbogăţirea sortimentelor şi îmbunătăţirea
calităţii produselor.
Institutele de cercetări departamentale au adus contribuţii de
seamă în introducerea progresului tehnic în economia naţională, da­
torită activităţii de îndrumare şi sprijinului metodologic acordat
reţelei în continuă creştere a unităţilor şi laboratoarelor de cercetare
tehnico-ştiinţifieă uzinale. Cercetarea uzinală s-a dezvoltat din ce
în ce mai mult în cadrul unor laboratoare modern utilate de pe lîngă
marile combinate, uzine şi întreprinderi din toate domeniile indus­
triei. Multe dintre perfecţionările şi realizările industriei noastre
socialiste sînt legate de activitatea susţinută şi devotată a numeroase
cadre de ingineri şi tehnicieni de înaltă calificare din producţie.
Acad. ILIE MUKGULESCU
72

Cercetările în agricultura noastră se fac de către Institutul central


de cercetări agricole, care are în componenţa sa 5 institute de ra­
mură, 40 de staţiuni experimentale plasate în diferite condiţii pedo­
climatice, cu o suprafaţă de peste 85 OCX) ha teren agricol. La cer­
cetări contribuie mult şi corpul didactic al institutelor de învăţă­
mînt agricol superior. Faţă de perioada dinainte de eliberare, baza
tehnko-materială a cercetărilor agricole a crescut de 16 pînă la
35 de ori. . ,
Pentru a contribui la sporirea producţiei agricole, sarcină trasată
prin Directivele Congreselor al II-lea şi al III-lea ale P.M.R., a fost
mult îmbogăţit şi îmbunătăţit planul tematic. Se cercetează în pre­
zent 420 de teme faţă de numai 50 de teme cîte se urmăreau sub
regimul burghezo-moşieresc. Numărul cercetătorilor a crescut de
5 ori.
în studiul solului s-au elaborat şi se aplica în producţie metodele
de cartografiere la scară mare şi foarte mare, s-au cercetat complexul
coloidal şi relaţiile cu apa, iar datele obţinute s-au trecut la dis­
poziţia proiectanţilor pentru a-i ajuta la extinderea lucrărilor de
irigaţie. S-au analizat şi caracterizat din punct de vedere agrochimic
solurile din sectorul situat între Dunăre şi Munţii Carpaţi şi din re­
giunea Dobrogea. Stadiul dinamicii sezonale a elementelor nutritive
şi a condiţiilor de aciditate a solurilor podzolice au permis aplicarea
amendamentelor ajutînd în mod efectiv producţia care, prin însu­
şirea rezultatelor ştiinţifice, s-a dublat. Cunoaşterea dinamicii în­
locuirii sodiului schimbabil cu calciul a fost folosită pentru amelio­
rarea solurilor sărăturoase din Cîmpia Romînă, Lunca Dunării şi
Cîmpia Tisei, reuşindu-se să se mărească producţia de 2—15 ori pe
aceste soluri.
In genetică fi ameliorarea plantelor agricole s-au aplicat rezulta­
tele celor mai avansate investigaţii ale ştiinţei modeme. S-au extins
cercetările citologice asupra consangvinizării, heterozisului, obţine­
rea de mutaţii şi transformarea dirijată a eredităţii plantelor.
Pentru sporirea producţiei şi calităţii la grîu, s-au creat multe
soiuri şi linii intensive dintre care cele mai recente sînt ICA 457 B,
495 C, cu o capacitate de 3 000—5 000 kg/ha, cu însuşiri superioare
în ce priveşte calitatea, rezistenţa la cădere, la ger, la boli, la secetă,
la scuturare şi la recoltatul cu combina. încă un număr însemnat de
linii noi s-au arăm superioare din toate punctele de vedere.
La porumb s-au obţinut hibrizi dubli autohtoni pentru boabe
şi siloz, timpurii şi semitîrzii, rezistenţi la şiştăvire, la boli şi dău­
nători şi apţi pentru cultura şi recoltatul mecanizat. Astfel, hibri­
zii dubli 208, 405, 1, 3, 15 şi alţii pot produce 6 000—8 000 kg/ha
Aspect de la fedinţa festivi a Academiei R.P.R. cu prilejul împlinirii a ÎS ani de activitate.
Vorbeşte acad. llie Murgulescu
Observatorul Astronomic al Academiei R.P.R. Aspect din nona clădire a
secţiei de astrofizica
Institutul de inframicrobiologie al Academiei R.P-R■Bucuref
I.F.A. Aspect din sala reactorului
Institutul de biologie „Traian Sâvulcscu* al Academiei R.P.R.-Bucurefti

Institutul de proiectări metalurgice. Se execută macheta furnalului de 2 X 700m’


pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa
Institutul
Aparatul de microbiologic, epidemiologie fi parazitologie ,J)r. I. Cantacuzino
fiolelor cu comandă electronică cu o mie de guri de închidere sub vid
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
73

boabe fără irigaţie. Se lucrează şi la obţinerea de soiuri pitice în­


zestrate cu însuşiri de mare producţie şi calitate superioară.
Pentru folosirea fenomenului de heterozis în cel mai înalt grad,
s-a reuşit să se transforme plantele din liniile paterne în Knii an-
drosterite, ceea ce va permite să se obţină sămînţă dublu hibridă
fără ea să se mai efectueze castrarea, lucrare aşa de migăloasă şi
costisitoare.
Soiuri productive şi de calitate s-au obţinut şi la orz, mazăre,
fasole, cartof, sfeclă-de-zahăr, floarea-soarelui, lucerna, trifoi şi
alte plante.
O măsură de mare importanţă pentru producţie o constituie
organizarea obţinerii de sămînţă ameliorată prin metode ştiinţifice
pentru principalele plante de cultură. Succesele obţinute în această
problemă au făcut ca în anul acesta (1964) să se poată însămînţa
o suprafaţă de 4 000 000 ha de porumb, cu sămînţă ameliorată.
în agrotehnică, s-au cercetat sistemele de lucrări ale solului, de
îngrăşate, de semănat şi întreţinere a plantelor cultivate, diferen­
ţiat după zonele pedoclimatice, reuşindu-se să se obţină sporuri
de producţie pînă la 100®/*.
Irigaţia care se extinde îndeosebi în Cîmpia Romînă asigură o
producţie mare, independent de vitregia condiţiilor climatice,
ajungînd ca grîul să dea o recoltă de 6 000—7 000 kg/ha, porum­
bul boabe 12 000 kg/ha, lucerna 100 000 kg/ha masă verde, iar po­
rumbul masă verde pînă la 150 000 kg/ha în trei recolte obţinute
într-un an agricol.
în hortiviticultHrâ, ca în toate ramurile agriculturii, s-a făcut
zonarea^ speciilor şi soiurilor, ajungîndu-se la delimitarea zonelor
preorăşeneşti pentru cultura intensivă a legumelor în cîmp deschis
şi în teren protejat cu peliculă de polietilenă. în pomicultură şi
viticultură s-a desăvîrşit şi microraionarea pe bazine şi gospodării.
Rezultatele cercetărilor privind terasarea terenurilor cu pantă
mare s-au aplicat cu mare succes în producţie pe aproape
10 000 ha.
S-au creat soiuri şi hibrizi de tomate cu o producţie de
50 000—70 000 kg/ha.
- Faţă de consumul din ce în ce mai mare şi de cerinţele privind ca­
litatea, cercetătorii au reuşit să producă soiuri superioare de varză,
pătlăgele-vineţe, ardei» pepeni. Pomicultorii au precizat specule,
soiurile şi proporţiile Cele mai indicate pentru înfiinţarea livezilor
mari de tip socialist. S-au obţinut soiuri şi hibrizi noi cu fructe mai
bogate în zahăr, proteine şi vitamine, iar producţia în foarte multe
gospodării a crescut de 2 pînă la 3 ori faţă de soiurile vechi.

6 — Momente ale revoluţiei culturale din Romînia


mi Acad. ILIE MURGULESCU

In viticultură folosind metoda amestecului de polen, a selectivi­


tăţii naturale, a hibridării îndepărtate, a aplicării mentorului şi a
educării pudeţilor-hibrizi pe agrofond superior, s-au obţinut noi
soiuri valoroase de viţă-de-vie care se caracterizează prin pro­
ducţie mare şi de calitate, atît la strugurii pentru vin, cît şi la
strugurii pentru masă. Prin asocierea măsurilor agrotehnice op­
time găsite experimental, s-a reuşit ca recolta medie anuală din
multe gospodării viticole să se dubleze faţă de trecut. Vinificaţia
a ajuns la metode perfecţionate care ne-au dat posibilitatea, sa
avem vin pentru consum şi export mult mai bun, fapt confirmat
şi pe tărîm internaţional unde am obţinut sute de medalii de aur
şi argint.
în protecţia plantelor s-au studiat virusurile care infectează
principalele plante de cultură, bacteriile patogene, rugina şi mana
ia diferite plante. în entomologie s-a cercetat biologia, ecologia şi
combaterea principalilor dăunători ai plantelor agricole, reuşin-
du-se ca unii dintre aceştia să fie combătuţi radical. S-a creat şi
extins în toată ţara o reţea bine organizată de prognoză a apari­
ţiei şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi dăunăto­
rilor.
înainte de anul 1944 abia se începuseră sporadice cercetări în
zootehnie, importantă ramură a economiei noastre naţionale.
După August 1944 s-a lucrat în mod susţinut la problemele privind
ameliorarea raselor de animale, alimentaţie raţională, însămînţări
artificiale. în modul acesta s-a reuşit să se amelioreze rasele de
bovine bălţaţă romînească, brună, roşie şi metişii între diferite
rase care, în staţiunile experimentale şi în foarte multe gospo­
dării, produc 3 000—5 000 1 de lapte într-o perioadă de lactaţie
pe animal. La ovine au fost create rasele merinos de Palas şi me-
rinos de Transilvania cu pînă la 8,3 kg de lînă fină de fiecare
oaie pe întreaga turmă. Pentru însămînţările artificiale la ani­
male, cercetările au orientat înfiinţarea de centre în toată ţara,
reuşindu-şe să se însămînţeze anul trecut aproape un milion de
vaci şi peste patru milioane de oi.
La păsări s-a trecut la metode de creştere, de hrănire şi de
producere a puilor hibrizi prin marile combinate avicole.
Se fac cercetări pentru a se stabili efectul biostimulatorilor al
metabolismului energetic la oi şi păsări, grupele sangvine la re­
producătorii de elită, extractele enzimatice etc.
Şi în medicina veterinară s-au adus preţioase contribuţii la
cunoaşterea principalelor boli ale animalelor domestice şi la pre*
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR
75

pararea serurilor şi vaccinurilor prin care s-au combătut febra


aftoasă, pesta, agalaxia contagioasă, variola şi alte boii.
în mecanizarea agriculturii, prin cercetările efectuate s-aspri­
jinit industria noastră de maşini agricole care, în ultimul timp,
a construit cele mai moderne tractoare şi maşini agricole. Astfel,
în prezent, agricultura este înzestrată cu peste 65 000 de trac­
toare, peste 32 000 de combine pentru cereale păioase, circa
5 000 de combine pentru plante de siloz, apoi zeci de mii de
pluguri, semănători, cultivatoare şi alte multe tipuri de maşini.
Se mecanizează în ritm susţinut lucrările din fermele zootehnice,
hortiviticultură, irigaţie, desecări şi terasările pe terenurile cu
pantă mare.
In decursul acestor două decenii de muncă rodnică în agricul­
tură s-au scris multe opere de seamă, s-au consacrat şi distins
mulţi cercetători prin diferite titluri, premii, ordine şi medalii.
Relaţiile internaţionale în agricultură s-au intensificat foarte
mult şi îndeosebi cu ţările socialiste, unde au fost introduse parte
din rezultatele cercetărilor noastre, R.P.R. aducîndu-şi şiîn fe­
lul acesta contribuţia sa la progresul ştiinţific mondial.
Cercetările de perspectivă sînt îndreptate îndeosebi către ame­
liorarea de noi soiuri şi aprofundarea măsurilor agrotehnice la
plante agricole şi hortiviticole, chimizarea agriculturii, irigarea
unei suprafeţe cît mai mari, sporirea efectivelor de animale şi a
productivităţii acestora, precum şi mecanizarea completă a lu­
crărilor agricole.

Institutele de ştiinţe medicale ale Academiei R.P.R. au obţi­


nut rezultate însemnate teoretice şi practice, orientîndu-şi acti­
vitatea spre rezolvarea problemelor celor mai actuale ale
sănătăţii publice, cărora partidul şi guvernul le acordă o deose­
bită atenţie. Valorificmd tradiţiile ştiinţifice medicale din ţara
noastră şi folosind tehnica şi metodologia modernă au fost abor­
date, şi în parte rezolvate, numeroase teme de cercetare din do­
meniile fiziologiei, endocrinologiei, inframicrobiologiei, medici-
nei interne, neurologiei şi altor discipline medicale, tn confor­
mitate cu Directivele celui de-al III-lea Congres al P.M.R. mari
eforturi s-au depus pentru studierea unor probleme actuale ce
interesează sănătatea oamenilor muncii: bolile cardio-vasculare,
cancerul, reumatismul, virozele ş.a.
Cercetările de fiziologie au fost dominate de studiul mecanis­
melor de reglare a funcţiilor în spiritul concepţiilor integrâliste.

I*
76 Acad. 1LIE MURGULBSCU

In Institutul de fiziologie din Bucureşti au fost dezvoltate lucră­


rile lui Danielopolu privind fiziologia sistemului nervos vege­
tativ şi farmacodinamia nespecifica; de asemenea cercetările
asupra rolului mediatorilor chimici în special şi a substratului
biochimic al activităţii nervoase în general au stat în cadrul
atenţiei unităţilor respective din Cluj şi Tg. Mureş şi au căpătat
o amploare deosebită în ultimii ani şi în Institutul de fiziologie
din Bucureşti prin folosirea metodei de perfuzie a capului şi
creierului izolat.
în această perioadă cercetătorii au trecut pentru prima dată
la studiul fiziologiei muncii. îmbinînd cercetarea fundamentală
cu cea aplicativă au fost evidenţiate modalităţile de adaptare a
organismului la diferite condiţii de muncă: automatizare, zbo­
ruri la mari înălţimi, minerit, mediu subacvatic, industria chi­
mică. Aceste cercetări au permis punerea în valoare' a unor
factori care contribuie la prevenirea anumitor îmbolnăviri pro­
fesionale, cît şi la creşterea randamentului muncii.
Institutul de endocrinologie, prima unitate de cercetăiî me­
dicale creată în Academia R.P.R., a dezvoltat amplu ideile crea­
toare ale academicianului C. I. Parhon, unul din fondatorii en­
docrinologiei mondiale. Colective tot mai puternice au atacat
o serie de probleme actuale; cercetările asupra unor glande puţin
studiate au dus la definirea epifizei ca glandă endocrină, prin
izolarea unor fracţiuni hormonale active şi prin descrierea struc­
turii şi infrastructurii ei endocrine.
Complexul de cercetări din domeniul guşii endemice, cercetări
experimentale clinice şi epidemiologice au îngăduit crearea unei
. concepţii originale asupra guşii ca o distrofie complexă a între­
gului organism, în legătură cu multiplii factori de mediu. In
aproape 15 ani de studii, îmbinate cu o intensă activitate curativă
şi profilactică de teren — prin îndrumarea reţelei de specialitate
a Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale —, s-a realizat
cunoaşterea, combaterea şi scăderea morbidităţii prin această
boală.
în calitatea sa de for metodologic în endocrinologie, institutul
a contribuit activ la orientarea reţelei sanitare în combaterea 'şi
prevenirea bolilor endocrine prin stabilirea metodelor de diag­
nostic şi tratament, prin sprijinul acordat industriei farmaceutice
prin crearea cadrelor de specialişti.
în inframicrobiologie, au fost iniţiate şi dezvoltate cercetări
de biologie şi biochimie inframicrobiană şi altele, în acelaşi timp
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r 77

cu elaborarea de studii care au dus la realizarea unor noi metode


de diagnostic, precum şi a noi mijloace terapeutice.
Astfel s-au făcut cercetări asupra variabilităţii virusurilor, a
relaţiilor dintre virusuri şi boala canceroasă, asupra rolului aci­
zilor nucleici virotici în aceste fenomene. Multiple cercetări au
stat la baza concepţiei despre pluralitatea virusurilor hepatitei
epidemice» despre etiologia virotică a leucemiilor, despre rolul
inframicrobilor în producerea unor boli cardiovasculare etc.
Studiile făcute în cursul anilor au dus la obţinerea unor seruri
şi vaccinuri eficiente în paroddita epidemică, rujeolă, în adeno-
viroze şi ornitoză, în pesta aviară şi porcină, cît şi în prevenirea
avortului ovin provocat prin pararickettsii.
Legătura strînsă cu practica a fost vădită atît în abordarea
celor mai importante probleme de patologie infecţioasă, cît şi în
stabilirea metodologiei, diagnosticului bolilor virotice. Cercetă­
rile de inframicrobiologie situează ţara noastră printre primele
din lume în acest domeniu.
Institutul de neurologie a studiat cu realizări importante pro­
bleme de neurofiziologia diencefaiului, fiziopatologia accidentelor
vascularo-cerebrale, epilepsia şi nevroza astenică.
în problema relaţiilor cortico-subcorticale s-a studiat îndeosebi
influenţa sistemelor activatoare ascendente asupra structurilor
cerebrale şi a proceselor de excitaţie şi inhibiţie. Au fost puşi
în evidenţă factori care contribuie la producerea accidentelor
vasculare cerebrale conform unei concepţii dinamice. Aceste cer­
cetări au o valoare practică în prevenirea şi tratamentul compli­
caţiilor neurologice ale bolilor vasculare. Cercetările asupra epi­
lepsiei au lămurit unele aspecte de declanşare şi oprire a crizei
epileptice şi au dus la crearea unei reţele sanitare de luptă îm­
potriva acestei boli. Studiile experimentale şi clinice asupra nev­
rozei astenice au permis stabilirea cadrului nozologic al bolii,
formele clinice şi criteriile de diferenţiere faţă de pseudoaeuro-
astenie şi de alte nevroze somatogene.
în domeniul medicinei interne, institutele din Bucureşti, Cluj
şi Iaşi şi-au concentrat atenţia asupra mecanismelor de producere
ale bolilor cardiovasculare, reumatismului, hemopatiilor maligne,
în scopul stabilirii diagnosticului precoce şi aplicării unui tra­
tament eficace.
Timp de aproape 10 ani cercetările asupra aterosderozei au
evidenţiat rolul factorilor de mediu în producerea bolii, impor­
tanţa mecanismului fibrinolitic în patogenia ei, raportul dintre
hipertensiunea arterială şi arterioscleroză şi altele. Menţionăm
Acad. I U £ MURGULESCU
78

cercetările de heraodiiiamică asupra bolii hipertensive, asupra


cordului pulmonar ş.a.
S-a demonstrat specificitatea factorului reumatoid şi valoarea
unor teste moderne în legătură cu diagnosticul reumatismului
cronic. Cercetările clinice şi biochimice asupra leucozelor au ame­
liorat metodologia, diagnosticul şi tratamentul acestor hemopatii
maligne. Sînt de subliniat studiile de mulţi ani asupra hepatite­
lor cronice, boKi ulceroase, pneumoconiozelor etc.
Cercetările de chimioterapie au favorizat dezvoltarea unor sec­
toare ale industriei farmaceutice.
începuturile şcolii romîneşti de antropologie au fost dezvol­
tate la Bucureşti şi Iaşi, aducîndu-se contribuţii de seamă atît în
paleoantropologie, cît şi în antropologia contemporană. Studiile
antropologice au îmbogăţit colecţiile şi patrimoniul romînesc pri­
vind filogenii, variabilitatea şi ontogenia umană. Au fost «efec­
tuate cercetări de antropogeneză şi anchete complexe la Clopo-
triva, Aluni, Bătrîna, Bicaz, Sărata-Monteoru şi altele.
La Timişoara dezvoltarea cercetărilor de embriologie s-au con­
cretizat în constituirea şi dezvoltarea unui centru de specialitate.
Sînt de remarcat îndeosebi studiile privind heterogrefele embrio­
nare şi cercetările privind producerea de focare teratogene prin
agenţi chimici.
îndelungatele cercetări asupra amitozelor în diferite ţesuturi
au contribuit la înţelegerea unor fenomene biologice* ca proli­
ferarea, regenerarea şi altele.
în ultimii ani au fost promovate cercetări de genetică, îndeo­
sebi în domeniul bolilor endocrine şi nervoase, realizîndu-sfifast­
fel o mai bună înţelegere a unor categorii de boli eredo-degene-
rative şi schiţîndu-se unele măsuri de prevenire. «
în institutele de cercetare ale Ministerului Sănătăţii şi Preve­
derilor Sociale au fost studiate probleme legate de îmbunătăţi­
rea ocrotirii sănătăţii populaţiei din ţara noastră.
Astfel, în domeniul igienei şi protecţiei muncii s-au obţinut
rezultate însemnate în studiul fiziologiei şi fiziopatologiei muncii
privind adaptarea organismului la temperaturi înalte, la proce­
sele de producţie în flux continuu etc.
in ultimii ani, în Institutul de igienă şi protecţia muncii s-au
studiat concentraţiile maxime admisibile din substanţele chuţiice
nocive care se întîlnesc în industria metalurgică, siderurgică şi
chimică şi s-au adoptat criterii corespunzătoare de protecţie a
muncii. Au fost cercetate tehnicile şi mijloacele de protecţia
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR.
79

muncii pentru combaterea silicozei, a saturnismului, oxicarbonis-


mului, coniozelor, pentru reducerea zgomotului şi vibraţiilor.
în domeniul igienei comunale s-a elaborat o caracterizare
complexă igienico-sanitară (bacteriologică, chimică etc.) a ba­
zinelor naturale de apă, s-au elaborat principalele standarde pen­
tru apa potabilă, precum şi criterii de apreciere a poluării şi auto-
purificării apelor şi aerului atmosferic.
De importanţă deosebită sînt studiile referitoare la trebuinţele
nutritive ale organismului în diferite stadii de dezvoltare şi con­
diţii biologice (adolescenţi, gravide), precum şi cele legate de
determinarea nocivităţii diferitelor substanţe colorante şi a adju-
vanţilor alimentari.
Institutele de igienă şi protecţia muncii, Institutul de fiziologie
normal^ şi patologică, Institutul de expertiză şi recuperare i ca­
pacităţii de muncă, pe lîngă cercetările efectuate de alte instituţii
specializate, au putut elabora norme, normative şi legislaţia de
protecţie privind sectorul igienico-sanitar în R.PJL
Prevenirea şi combaterea bolilor infecto-contagioase au bene­
ficiat în ultimele două decenii de aportul unor cercetări funda­
mentale şi aplicative, în urma cărora Ministerul Sănătăţii şi Pre­
vederilor Sociale şi reţeaua sanitară au reuşit să reducă simţitor
morbiditatea şi mortalitatea cauzate de bolile infecto-contagioase,
să orească rezistenţa populaţiei prin largi acţiuni de imunizare
activă şi să realizeze eradicarea unor boli.
Problemele de profilaxie a bolilor transmisibile au fost abor­
date atît sub aspectul unor cercetări de biochimie şi fiziologie
microbiană, de variabilitate, imunitate şi genetică, cit şi sub
aspectul realizării unor mijloace eficace de combatere. Astfel,
s-au realizat în ţara noastră un vaccin antipoliomielitic de efi­
cienţă corespunzătoare, o serie de vaccinuri asociate, teste biolo­
gice de diagnostic. De asemenea, sînt de remarcat realizările In­
stitutului „Cantacuzino* în domeniul biologiei bacteriofagului
şi lizotipiei, care au permis înfiinţarea în ţara noastră a unui
centru de referinţă internaţional.
Cercetări complexe clinice de fiziopatologie a copilului au
permis să se întreprindă în ultimii 20 de ani importante măsuri
de prevenire a îmbolnăvirii, care au dus la scăderea accentuată
a mortalităţii infantile.
Studiile efectuate în domeniul profilaxia şi combaterii tuber­
culozei au abordat, prin cercetări complexe epidemiologice, mi-
crobiene, imunologice şi terapeutice, problemele de patogenie şi
profilaxie a tuberculozei, permiţînd elaborarea unei metodologii
8() Acad. ILIE MURGULESCU

eficiente de luptă contra tuberculozei, care a dus în ultimii ani


la scăderea importantă a mortalităţii provocate de tuberculoză,
a morbidităţii ţi răspîndirii infecţiei tuberculoase.
în domeniul combaterii bolilor dermato-venerice, studiile în­
treprinse de Centrul dermato-venerologic şi de catedrele de spe­
cialitate din facultăţi, au dus, într-un interval relativ scurt de
timp, la elaborarea unor scheme terapeutice eficiente, care au
produs diminuarea într-o proporţie importantă a cazurilor de
sifilis şi alte boli venerice. '
Institutul oncologic şi filialele sale abordează multilateral în
ultimii ani problemele de epidemiologie, profilaxie şi de eficienţă
diferenţiată a variatelor metode terapeutice. în acelaşi timp se
abordează, cu metode moderne, aspectele legate de particulari­
tăţile biochimice, enzimatice şi genetice ale celulei canceroase.
în patologia cardiovasculară sînt de subliniat cercetările cli­
nice privind ateroscleroza, hipertensiunea şi accidentele lor coro­
nariene şi cerebrale.
în domeniul reumatismului, cercetările ştiinţifice s-au axat cu
precădere pe studiul etiologiei microbiene a bolii, al diagnosti­
cului şi tratamentului complex bolneofizioterapeutic şi medica­
mentos.
In domeniul chirurgiei sînt de menţionat progrese cu totul
deosebite în ultimii 20 de ani la noi în ţară. Graţie acestor pro­
grese a fost posibilă extinderea actului chirurgical la formele cli­
nice socotite ca dincolo de resursele medicale. Menţionăm în
mod deosebit progresele realizate în chirurgia cardiovasculară,
pulmonară, a aparatului urinar, a căilor biliare, ortopedie!, în
chirurgia de urgenţă, în anestezie şi reanimare.
Rezultate de seamă a obţinut sectorul de cercetare şi producţie
a substituenţilor de sînge şi a preparatelor hematologice. Tot­
odată s-a studiat terapia accidentelor sanguine din boala de ira-
diaţie prin transplante de măduvă osoasă şi etiopatogenia leu-
cozelor.
Folosirea resurselor naturale balneare ale ţării noastre a cu­
noscut o dezvoltare deosebită, atît prin prospectările şi extin­
derile surselor minerale, cît şi prin perfecţionările procedeurilor
în urma unor studii complexe, legate de mecanismele de acţiune.
Institutul de balneofizioterapie a întreprins cercetări complexe
asupra mecanismelor de acţiune a factorilor balneofizioterapeutici
în afecţiunile cardiovasculare, reumatismale, digestive şi gineco­
logice.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 81

Cercetările ştiinţifice privind farmacodinamia, precum şi con­


trolul unor substanţe cu valoare terapeutică au permis introdu­
cerea în terapeutică de noi medicamente. In acest domeniu s-au
obţinut progrese în elaborarea unor importante substanţe medica­
mentoase (antibiotice, vitamine, hormoni, psihotrope etc.).

Activitatea ştiinţifică a celor peste 12 000 de cadre didactice


din instituţiile de învăţămînt superior din care mai mult de ju­
mătate predau ştiinţe afe naturii a fost orientată spre problemele
importante ale economiei naţionale, legarea cît mai stnnsă a cer­
cetărilor de producţie, de construirea şi desăvîrşirea construcţiei
socialiste ca şi spre problemele fundamentale şi actuale ale ştiinţei,
tehnicii şi culturii. S-au obţinut rezultate importante şi s-au creat
tradiţii de cercetare, ştiinţifică la catedre, care ţin pas cu cele mai
noi descoperiri, metode şi procedee ale ştiinţei şi tehnicii mo­
derne, de pe cele mai avansate poziţii ideologice.
Cercetarea ştiinţifică în instituţiile de învăţămînt superior a
cunoscut o dezvoltare din ce în ce mai mare. Acest lucru este
evidenţiat în numărul tot mai mare de teme ştiinţifice şi tehni-
co-ştiinţifice realizate anual: 2 382 în 1957, 3 008 în 1958,
3 215 în 1960, 3 874 în 1961, 3 950 în 1962 şi 4 195 în 1963.
Urmînd indicaţiile partidului, cadrele didactice din instituţiile
de învăţămînt superior au adus prin cercetările lor o contribuţie
valoroasă la realizarea sarcinilor trasate oamenilor de ştiinţă din
ţara noastră de Congresul al IlI-lea al Partidului Muncitoresc
Romîn.
Tematica înscrisă în planurile de cercetare ştiinţifică a fost
îndreptată spre realizarea următoarelor obiective mari:
— Rezolvarea unor probleme fundamentale care să contribuie
la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, precum şi a unor probleme
teoretice şi practice strîns legate de dezvoltarea economiei naţio­
nale, de sănătatea publică şi de cultura din ţara noastră.
<— Studiul şi rezolvarea unor probleme tehnico-ştiinţifice cu
aplicaţii directe şi imediate în producţie.
— Dezvoltarea şi întărirea colaborării instituţiilor de învăţă­
mînt superior cu întreprinderile şi institutele de cercetare.
Enumerăm principalele direcţii către care s-a orientat cerce­
tarea din instituţiile de învăţămînt superior :
Domeniul ştiinţelor naturii. Tematica de cercetare ştiinţifică
a cuprins, pe lîngă studii teoretice, probleme privitoare la auto-
Acad. 1L 1E MURGULE3C U

maniei, economie matematici, teoria programării la maţini de


calcul, dirijarea proceselor tehnologice şi controlul calităţii cu
metodele statisticii matematice, probleme actuale legate de coo­
perarea geofizică internaţionali, teoria proceselor atomice, stu­
diul plasmei, studiul absorbţiei undelor electromagnetice prin
gaze ionizate, studii asupra semiconductorilor, structura atomi­
lor şi moleculelor, cinetica chimici, termodinamica chimiei, fi-
zico-chimia macromoleculară, studiul fotosintezei şi al respiraţiei
plantelor, studiul complex fizico-geografic al viii Dunării în ve­
derea amenajării hidroenergetice etc.
Domeniul ştiinţelor tehnice. S-a urmărit îmbunătăţirea, ra­
ţionalizarea şi modernizarea proceselor tehnologice în industria
constructoare de maşini, in industria siderurgică şi chimică, in-
troducerea mecanizării şi automatizării, îmbunătăţirea calităţii
produselor şi reducerea permanentă a preţului de cost, descope­
rirea de noi rezerve de minerale utile, sistematizarea explorării
şi exploatării unora din zăcămintele descoperite, îmbunătăţirea
factorului final de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte, înlocui­
rea pompajului de adîncime prin metode moderne de extracţie,
creşterea eficienţei forajului cu turbina, studiul procesului de
combustie al carburanţilor petrolieri lichizi, dezvoltarea studiilor
chimice asupra ţiţeiunlor romînesti în scopul valorificării lor
optime, îmbogăţirea analizei tehnologice a instalaţiilor de cracare
catalitică din R.P.R., automatizarea şi telemecanizarea în in­
dustria de petrol, îmbunătăţirea producerii, transportului şi distri­
buirii energiei electrice, dezvoltarea şi modernizarea transportu­
rilor ecc.
Domeniul ştiinţelor agrozootehnice. Tematica de cercetare a
fost orientată spre cercetări legate de sporirea producţiei de grîu,
de porumb, leguminoase, cartofi, plante medicinale, de ridicarea
procentului şi sporirea producţiei la sfecla-de-zahăr, de îmbună­
tăţirea producţiei pajiştilor şi fîneţelor naturale, a producţiei de
legume, valorificarea complexă a masei lemnoase etc.
S-a studiat de asemenea eficienţa unor îngrăşăminte la prin­
cipalele plante de cultură, precum şi efectul unor microelemente.
S-au abordat teme în legătură cu lucrarea solului în pante ex­
puse eroziunii, agrotehnica diferitelor culturi, stabilirea celor mai
potrivite asolamente. S-au cercetat cauzele sterilităţii la bovine
şi porcine, metode de ameliorare a suinelor», ovinelor, taurinelor.
Planurile au cuprins teme privind ameliorarea sărăturilor, spo­
rirea fertilităţii podzolurilor, îmbunătăţirea continuă a tipurilor
de maşini în mecanizarea lucrărilor în agricultură, consolidarea
DEZVOLTAREA Ş T IIN Ţ E L O R g3

economică ţi o rg anizatorică a întreprinderilor socialiste din ţari,


urmărindu-se Îndeaproape productivitatea muncii.
Domeniul ştiinţelor medicale. Tematica a cuprins studii pri­
vind virozele, bolile reumatismale, pulmonare, profesionale, ra-
diovasculare, boala canceroasă, probleme profilactice de pediatrie,
îmbunătăţirea sortimentului de medicamente autohtone etc.

Ştiinţele sociale

Dezvoltarea ştiinţelor sociale în ţara noastră constituie un pro­


ces inseparabil de hipta partidului pentru triumful ideologiei
marxist-leniniste. Ştiinţele despre societate, întemeiate pe con­
cepţia materialismului istoric, s-au cristalizat pe terenul ideilor
progresiste, materialiste, care străbat opera multor savanţi lumi­
naţi din trecut, în puternica ofensivă a ideologiei socialiste —
condusă nemijlocit de partid — împotriva concepţiilor idealiste,
neştiinţifice, dominante altă dată în ştiinţele umanistice, aşa cum
s-au constituit ele în condiţiile regimului burghezo-moşieresc.
Răspîndirea largă a operelor clasice ale lui Marx, Engels, Lenin,
a documentelor partidului nostru, a lucrărilor tovarăşului
Gheorghe Gheorghiu-Dej a reprezentat un sprijin esenţial pen­
tru orientarea generală a activităţii oamenilor de ştiinţă şi îndeo­
sebi a celor din domeniul ştiinţelor sociale.
Munca atentă şi răbdătoare desfăşurată de partid pentru orien­
tarea ideologică a intelectualilor formaţi în regimul trecut, efor­
turile sincere, conştiente, ale acestora pentru însuşirea filozofiei
marxist-leniniste, ca factor de fertilizare a muncii ştiinţifice, en­
tuziasmul şi dorinţa vie a cadrelor tinere, formate la noua
şcoală, de a sluji progresul ştiinţific din patria noastră stau la
baza mişcării de dezvoltare multilaterală şi de afirmare a ştiinţe-
lor sociale ca discipline riguros ştiinţifice, pătrunse de spirit de
partid, strins îm pletite cu sarcinile construcţiei economice şi cul­
turale din ţara noastră.
Sprijinul moral a fost însoţit şi întărit de condiţiile materiale
favorabile create de partid şi guvern cercetării ştiinţifice, care
formeazŞ cadrul general de stimulare a creaţiei ştiinţifice, de
maturizare a acesteia. Aceasta explică rezultatele şi succesele reali­
zate în ţara noastră în toate domeniile ştiinţelor sociale.
In domeniul cercetării economice eforturile au fost îndreptate
spre studierea procesului de industrializare socialistă a ţării, de
transformare socialistă a agriculturii, precum şi către probleme
84 Acad. ILIE MUB.GULESCU

actuale ale economiei sistemului mondial socialist, de dezvoltare


a relaţiilor de tip nou de colaborare economică între ţările so­
cialiste. S-au întreprins de asemenea cercetări asupra economiei
capitalismului contem poran; s-a valorificat critic gîndirea eco­
nomică din trecut, punîndu-se în lumină tradiţiile progresiste.
în rîndul lucrărilor care reprezintă un mare efort de cerce­
tare şi sinteză colectivă, menţionăm lucrarea: Dezvoltarea econo­
mica a Romîniei, 1944—1964. Lucrarea, elaborată de un cerc de
specialişti, pune în evidenţă caracterul profund ştiinţific al politicii
P.M.R.,. contribuţia pe care experienţa construcţiei socialismului în
ţara noastră o aduce la tezaurul marxism-leninismului, realizările de
însemnătate istorică obţinute de poporul romîn în dezvoltarea
multilaterală, armonioasă şi în ritm susţinut a economiei naţionale.
Succesele obţinute în domeniul construcţiei economice, în
dezvoltarea tuturor ramurilor producţiei materiale, în creşterea
producţiei şi productivităţii muncii, în progresul tehnic, în folo­
sirea mai raţională a resurselor naturale, valorificarea superioară
a bazei de materii prime bogate de care dispune ţara noastră
s-au reflectat, de asemenea, în această lucrare ca şi în altele pu­
blicate anterior, cum s în t: Dezvoltarea economiei R.P.R. pe dru­
mul socialismului, Economia Romîniei între anii 1944—1959.
în domeniul economiei agrare, alături de studii cu caracter teo­
retic general ca Marxism-leninismul şi problema agrara, au apărut
studii şi lucrări consacrate unor probleme im portante privind
practica construirii socialismului în agricultură. între acestea sub­
liniem lucrările privitoare la economia, organizarea şi planifi­
carea întreprinderilor agricole socialiste, privitoare la dezvoltarea
şi consolidarea acestora.
în vederea cunoaşterii mai profunde şi a perfecţionării conti­
nue a organizării şi conducerii întreprinderilor industriale socia­
liste, s-au efectuat cercetări asupra unor unităţi socialiste, con­
cretizate în lucrări monografice, cum sînt cele ce privesc Uzinele
Reşiţa, Industria sîrmei-Cîmpia Turzii, Uzina mecanică-Sinaia.
Contribuţii merituoase aduc lucrările orientate către studierea
economiei naţionale, care pun în evidenţă aspecte ale dezvoltării
capitalismului în Romînia, pătrunderea capitalului străin în ţara
noastră, aspecte ale exploatării oamenilor muncii în condiţiile
regimului burghezo-moşieresc. între aceste lucrări m en ţio n ăm :
Studii privind istoria economica a Romîniei (voi. I) şi Contribuţii
la istoria capitalului străin în Romînia.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 85

M erită de asemenea să fie reţin u tă activitatea desfăşurată pen­


tru studierea u n o r problem e teoretice actuale ale economiei
socialiste, cum s î n t : elaborarea balanţei economiei naţionale, re­
producţia socialistă lărg ită a fo rţei de muncă, producţia de măr­
furi şi legea valorii In socialism etc., cuprinse în volumul Studii
de economie socialista.
în dom eniul filo zo fie i s-au dezvoltat progresiv cercetări In
principalele ra m u ri şi direcţii ale filozofiei marxist-leniniste. S-au
depus eforturi p en tru valorificarea critică a gîndirii filozofice şi
sodal-politice d in tre c u t, concretizate In lucrări monografice
consacrate lui D im itrie C antem ir, Nicolae Bălcescu, Vasile Conta
sau ideilor progresiste din gîndirea unor savanţi naturaKşti, cum
s în t: V icto r Babeş, G heorghe Maiinescu, Dimitrie Voinov ş.a.
Pe baza acestor studii şi a altor lucrări de istoria filozofiei, în
ultimii an i s-a depus o m uncă stăruitoare pentru elaborarea tra­
tatului de istorie a gîndirii sociale şi filozofice în Romînia (aflat
sub tipar).
T raducerea în Hmba ro m în ă a operelor create de Marx, Engels,
Lenin co nstituie u n m o m e n t de m are însemnătate pentru dez­
voltarea filozofiei rom îneşti In cele două decenii de la Eliberare.
O im p o rtanţă deosebită reprezintă, de asemenea, munca de cer­
cetare laborioasă şi tem einică făcută pe marginea operelor clasi­
cilor filozofiei universale, precum şi traducerea operelor acestora,
(Aristofel, H e ra c lk , H egel ş.a.)
Pe linia apropierii tezaurului filozofiei clasice universale de
cercetătorul ro m în m erită subliniată contribuţia filozofica ori­
ginală M etodă şi sistem la Hegel (două volume) precum şi alte
studii consacrate filozofiei clasice.
Este rem arcabil fap tu l că în actuala etapă de dezvoltare a şti­
inţei, caracterizată p rin tr-o m are mobilitate a graniţelor dintre
diferitele dom enii ştiinţifice, prin apropierea organică dintre fi­
lozofia m arxist-leninistă şi ştiinţele particulare, filozofii noştri
în strînsă colaborare cu savanţi de seamă din domeniul ştiinţelor
naturii au adus co n trib u ţii im portante în problemele filozofice
ale ştiinţelor n a tu rii contem porane, elaborînd studii metodolo­
gice cu im plicaţii largi asupra con aluziilor teoretice din diferite
domenii ale cercetării ştiinţifice. Avem în vedere lucrări c a :
Dialectica materialistă —- metodologia generala a ştiinţelor parti­
culare, Dialectica cunoaştem ştiinţifice, Studii de materialism
dialectic etc.
Studiile de m aterialism istoric sînt reprezentate prin contri­
buţii ce pun în lum ină elementele specifice prin care legile ge­
Acad. ILIE MURGULESCU

nerale ale dezvoltării societăţii umane şi-au găsit expresia con­


cret istorică în viaţa şi lupta poporului romîn, în experienţa
glorioasă a partidului nostru.
De asemenea au apărut lucrări oare tratează amplu unele fe­
nomene complexe ale conştiinţei sociale (Dezvoltarea conştiinţei
socialiste în R.P.R., Profilul spiritual al clasei muncitoare în so­
cialism ş.a.).
O mare dezvoltare au cunoscut în aceşti ani studiile de logică
şi îndeosebi de logică dialectică şi istorie a logicii, care s-au
bucurat de o bună primire în ţară şi peste botare. Menţionăm îh
această ordine de idei lucrările Studii de logică, distinsă cu pre­
miul de stat, şi Probleme de logică.
In domeniul psihologiei a avut loc un amplu proces de dez­
voltare a elementelor valoroase ale psihologiei romîneşti dinainte
de 23 August 1944, grefat pe însuşirea creatoare a achiziţiilor din
ştiinţa mondială (pavlovism, cibernetică etc.).
OgKndind strădania de a contribui efectiv la construirea vieţii
noi, instituţiile specializate au orientat cercetările de psihologie
pedagogică şi de psihologie a artei în direcţia soluţionării unor
probleme ridicate de sarcina complexă a formării omului nou,
constructor al socialismului.
In ultimii ani psihologia muncii a cuprins în sfera sa de preo­
cupări cercetarea activităţii în procesul de muncă a lucrătorilor
din diverse ramuri importante ale economiei naţionale cum s în t:
aviaţia, transporturile feroviare etc.
între lucrările cele mai importante apărute în cei douăzeci de
ani de la eliberarea patriei menţionăm: Istoria psihologiei, So­
ciologia succesului, Tipurile de activitate nervoasă superioară la
om, Conceptele figurale, Limba) şi context, Dialogul la copii
etc.
Ştiinţele juridice. Un rol de seamă în dezvoltarea ştiinţelor ju­
ridice l-a jucat Institutul de cercetări juridice al R.P.R. Oamenii
de ştiinţă — datorită însuşirii concepţiei materialismului istoric,
asupra teoriei statului şi dreptului — şi-au ridicat activitatea lor
pe o treaptă mai înaltă, creînd opere remarcabile din punct de
vedere ştiinţific. Lucrări de drept civil, puse deopotrivă în slujba
dezvoltării ştiinţei juridice şi a dezvoltării economiei naţionale,
cum sîn t: "Teoria şi practica litigiilor precontractuale, Teoria ge­
nerală a contractelor economice, se bucură pe bună dreptate de
preţuire în rîndul specialiştilor din ţară şi ae peste hotare.
între lucrările de teorie a statului şi dreptului am intim : Rolul
practicii judiciare în formarea şi perfecţionarea normelor dreptu­
d ezv oltarea ŞT IIN Ţ E L O R 87

lui socialist şi culegerea Studii juridice. In domeniul dreptului in­


ternaţional remarcăm lucrările Organizaţia Naţiunilor Unite —
organizare şi funcţionare, Probleme privind arbitrajul pentru
comerţul exterior în ţânle socialiste europene ş.a., iar între stu­
diile de drept com parat lucrarea Apărarea descoperirilor, inven­
ţiilor şi inovaţiilor în dreptul socialist.
în domeniul dreptului penal subliniem însemnătatea ţi con­
tribuţia adusă de lu crările: Înlocuirea răspunderii penale pen­
tru unele infracţiuni cu răspunderea administrativă sau discipli­
nară, Modificările aduse codului penal ţi codului de procedmra
penală prin actele normative din anii 1956—1960 şi Infracţiuni
contra avutului obştesc.
Istoriografia romîneascâ are o veche tradiţie. Ea este ilustrată
prin operele unor istorici ca N . Bălcescu, B. P. Hasdeu, A. D. Xe-
nopol, N . Iorga, V. Pârvan şi alţii. Opera lor este continuata
la un nivel superior de noua istoriografie mandst-leninistă.
Actul revoluţionar de la 23 August 1944 a deschis pentru şti­
inţa istorică drum ul adevăratei sale afirmări. Marile transformări
social-economice înfăptuite în mersul victorios al revoluţiei popu­
lare au creat premisele dezvoltării istoriografiei marxiste romî-
neşti. în 1947 a apărut manualul de Istoria Ronuniei prima
încercare de a prezenta istoria patriei de pe poziţiile materialismu­
lui istoric. C u Hpsurile inerente oricărui început, aceasta lucrare
marchează un m om ent im portant în lupta pentru prezentarea
trecutului istoric al patriei noastre în lumina celei mai înaintate
concepţii privind forţele m otrice ale dezvoltării sociale.
In prim ii ani de după eliberare, au apărut de asemenea o serie
de studii şi lucrări de m ai mări proporţii care prezintă eveni­
mente şi figuri de seamă din trecutul nostru (răscoala lui Tudor
Vladimirescu, Mihai Viteazul etc.).
Reorganizarea Academiei R.P.R., a institutelor de istorie din
Bucureşti, Cluj şi Iaşi, înfiinţarea Institutului de istorie a parti­
dului, procesul de clarificare ideologică a unor istoria din cadrele
formate înainte de 1944 au creat condiţii prielnice pentru dez­
voltarea cercetării istorice. A fost promovată munca colectivă,
cercetările au început să se dezvolte pe bază de plan, s-au con­
stituit puternice colective de lucru.
Un avînt deosebit a cunoscut arheologia- Epoci ca începăturile
societăţii omeneşti pe teritoriul patriei noastre sau istoria şi cul­
tura dacilor înainte şi după stăpînirea romană erau puţin sau gre­
şit cunoscute din pricina sărăciei datelor arheologice. Organizarea
planificată a săpăturilor 0 valorificarea istorică a descoperirilor
88 Acad. I1IE MURGULESCU

au permis obţinerea unor rezultate de seamă în cunoaşterea isto­


riei străvechi şi vechi a patriei noastre. A stm avem o viziune
istorică aproape completă asupra acestei perioade, ca si asupra
procesului de formare a poporului rom în şi a limbii sale.
Colecţia „Materiale de cercetări arheologice* în care s-au ti­
părit numeroase rapoarte asupra rezultatelor obţinute în reţeaua
ramificată a şantierelor de săpături, monografiile arheologice p u ­
blicate {Cetatea dacica de la Piatra Roşie, Histria,, Hâbăşeţti|
Suceava) au contribuit la lărgirea bazei documentare, au adus
contribuţii de seamă la cunoaşterea trecutului istoric al R om î-
niei, Ştim astăzi că ţara noastră face parte din aria unde a av u t
loc procesul de geneză a umanităţii, cunoaştem dezvoltarea neîn­
treruptă a societăţii pe teritoriul Romîniei cu zeci de milenii in
urmă. Studiul culturii şi al vieţii materiale a dacilor, un obiectiv
principal al cercetărilor arheologice în anii puterii popuilare, ne-a
dat la iveală gradul de dezvoltare al forţelor de producţie, aspec­
tele originale ale culturii geto-dacice.
Problema de mare însemnătate privitoare la form area p o p o ru ­
lui romîn a fost pentru prima dată abordată din punct de vedere
ştiinţific, în lumina concepţiei materialismului istoric şi pe baza
unui număr sporit de izvoare mai ales arheologice. Avem dovezi
sigure despre continuitatea populaţiei autohtone în Dacia d upă
271, s-a precizat rolul elementului daco-roman şi al elem entului
slav în procesul de formare a poporului rom în, aria şi epoca de
formare a poporului romîn. Este una dintre contribuţiile de seamă
aduse de istoricii şi arheologii noştri în anii puterii populare.
Pentru scrierea în chip ştiinţific a istoriei R om îniei s-a sim ţit
necesitatea întocmirii unor colecţii de izvoare, care să asigure o
serioasă bază documentară. De aceea, eforturile s-au în d rep tat In
primii ani spre publicarea colecţiilor de docum ente şi d e izvoare
narative. A apărut corpusul de Documente privind istoria Rofnt-
ntei, care cuprinde 32 ae volume pentru istoria medie, 5 volume
pentru mişcarea din 1821 şi 8 volume pentru R ăzboiul de in ­
dependenţă. |
Deşi prezintă unele deficienţe, această, colecţie trebuie amintită*
iar valoarea ei subliniată, fiind primul corpus de docum ente ro m î-
neşti. S-au mai publicat documentele privind relaţiile agrare în
secolul al XVIII-4ea, Unirea P rincipatelor; s-a reluat publicarea
documentelor externe, continuîndu-se cunoscuta colecţie H u rn u i-
zachi; au apărut ediţii critice de cronici. Experienţa căpătată în
publicarea documentelor a permis să se pornească în ultim ii ani
la întocmirea unei noi ediţii de documente medievale rom îneşti,
DEZVOLTAREA ŞTIIN ŢELO R ff

în condiţii superioare din punct de vedere ştiinţific, Documenta


Historica R o m a n ia c , precum şi la editarea documentelor marii
răscoale a ţăranilor din Transilvania de la 1784 ţi ale Revoluţiei
din 1848 d in Transilvania. S-a lărgit şi se lărgeşte astfel baza do­
cum entară a studiilor p rivin d trecutul patriei noastre, icoperm-
du-se o g rav ă lacună m oştenită de la vechea istoriografie.
A ceasta bogată bază docum entara şi concepţia marxista asupra
dezvoltării societăţii au dat posibilitatea elaborării unei istorii
ştiinţifice a ţărilor rom îne în perioada feudală. S-a relevat natura
economică şi socială a acestei orînduiri, a cărei existenţă se nega
de vechea istoriografie burgheza, s-au pus în evidenţă elementele
concrete şi sp ecifice ale orînduirii feudale pe teritoriul patriei
noastre. R olu l m aselor populare în. istorie, neglijat sau chiar ig­
norat în trecut, a fo st pus în adevărata lui lum ină; s-au obţinut
rezultate însem nate în cunoaşterea procesului de aservire a ţăra­
nilor, a luptei îm p otriva exploatării şi împotriva cotropitorilor
străini etc. >
Istoria m odernă a patriei noastre, perioadă în care are loc
form area statului rom în m odern şi în care se formează cultura
naţionala, a con stitu it obiectul unei atenţii deosebite. Istoricii mar­
xişti ai perioadei m oderne au adus, prin studiile lor, o contribuţie
im portantă la înlăturarea concepţiilor burgheze şi naţionaliste în
tratarea unor evenim ente ale acestei epoci. In lucrările publicate în
anii puterii populare se pune accentul pe factorul intern determi­
nant, se în făţişează în m odul cuvenit dialectica dezvoltării for­
ţelor şi relaţiilor de producţie, rolul maselor populare tn făurirea
istoriei. Studii valoroase s-au publicat cu privire la Unirea Prin­
cipatelor, situaţia ţărănim ii, problema agrară, începuturile mişcării
muncitoreşti etc.
Istoriei contem porane a R om îniei i s-a acordat îndeosebi în
ultimii ani o atenţie deosebită. !n studierea evenimentelor din
această perioadă docum entele de partid au constituit un mare spri­
jin. P rin lucrări de valoare s-au adus contribuţii la importante
p roblem e: con d iţiile unirii Transilvaniei cu Romînia, în 1918,
perioada de avîn t revoluţionar între 1917 şi 1921, crearea Partidu­
lui Comunist din R om înia, luptele din 1933, insurecţia armată, re­
voluţia populară, construirea socialismului. Lucrările apărute pun
în lumină lupta m aselor, sub conducerea partidului, împotriva po­
liticii antipopulare şi antinaţionale a burgheziei, participarea
poporului nostru la lupta antifascistă şi la războiul antihitlerist, pun
în lumină istorica luptă pentru doborîrea pe calea insurecţiei ar­
mate a dictaturii antonesciene, analizează alia» ţa clasei muncitoare
00 A cid. ÎLIB MURGULESCU

cu ţărănimea muncitoare, lupta poporului pentru întărirea regimu­


lui democrat-popular etc.
Realizările obţinute succesiv în cercetarea problemelor de bază
ale istoriei Romîniei au făcut posibili elaborarea prin conlucrarea
unui larg colectiv a unei sinteze a istoriei ţir ii noastre de pe po­
ziţiile marxist-leniniste. Congresul al II-lea al P.M .R. a trasat isto­
ricilor noştri această sarcină de cinste la care ei au răspuns prin-
ir-o muncă entuziaşti şi de înalt nivel ştiinţific realizînd pînă în
prezent volumele I, II şi IV din Istoria R o m în ie i; volumele III
şi V se află sub tipar, iar volumul VI în curs de elaborare.
Prin aceste succese ca şi prin numeroase alte studii şi lucrări
realizate, istoricii şi-au cîştigat un binemeritat prestigiu. C reaţia
lor se va ridica fără îndoială la un nivel mai înalt, în lumina
experienţei dobîndite în ultimii ani în procesul alcătuirii acestor
lucrări de mari proporţii, şi se va concretiza în v iito r în noi şi
valoroase lucrări care vor reliefa mai puternic trecutul de luptă
al poporului nostru, precum şi epoca m inunată pe care o trăim şi
ai cărei făuritori sîntem, epoca desăvîrşirii construirii socialismu­
lui în patria noastră.
Cercetările de lingvistică au o tradiţie îndelungata în ţara
noastră. Oameni de ştiinţă B. P. Hasdeu, H . Tiktin şi L. Şăineanu,
Al. Philippide, O. Densusianu şi I.-A. C andrea au desfăşurat o
activitate meritorie în diferite discipline ale ştiinţei limbii. Faptul
că munca lingviştilor era lim itată în trecut aproape exclusiv la
mijloacele personale ale oamenilor de ştiinţă constituia însă o
frînă în calea unei dezvoltări organizate şi rodnice a cercetării.
Abia după profunda cotitură pe care a m arcat-o în istoria poporu­
lui nostru evenimentul de la 23 August 1944, lingvistica, alături de
toate celelalte ştiinţe, şi-a căpătat preţuirea m eritată, ceea ce ex­
plică deosebita bogăţie şi varietate a cercetărilor din ultim ii 20 de
ani. însuşindu-şi din ce în ce mai temeinic concepţia m arxist-leni-
nistă, lingviştii au realizat un salt calitativ în lucrările lor prin
interpretarea justă, cu adevărat ştiinţifică a faptelor de limbă,
studiate în strînsă legătură cu istoria poporului,
în mod firesc, cercetările s-au îndreptat în prim ul rîn d spre
studierea limbii romîne, activitatea cea mai intensă desfăşurin-
du -se, iniţial, în domeniul gramaticii şi al lexicografici. Intr-un
interval scurt de timp au a p ă r u t: Gramatica limbii romîne (2 vo­
lume), Dicţionarul limbii romîne literare contemporane (4 volume).
Dicţionarul limbii romîne modeme, lucrări care răspundeau cerinţelor
imediate ale maselor largi de oameni ai muncii dornici de c u ltu ri.
Ulterior, cercetările au continuat pe plan superior ducînd la pubH-
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r

cărei unei noi ediţii, revăzute, a Gramaticii limbii rorrâne in 1963


şi la elaborarea Dicţionarului general al limbii ronitne, din care
prima fascicoiă se află la tipar. Acest dicţionar va cuprinde între­
gul tezaur lexical al limbii noastre, cu excepţia termenilor de
strictă specialitate. Au fost realizate totodată numeroase studii re­
feritoare la gramatica limbii romîne şi la cultivarea limbii,
publicate în volumele intitulate Studii de gramatica şi Studii fi
materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba rormnă
(3 volume).
N ici alte domenii ale lingvisticii nu au fost neglijate; un număr
important de cercetători au manifestat un viu interes pentru
probleme de fonetică şi de dialectologie. Cercetări experimentale
s-au întreprins în laboratoarele de fonetică, modem utilate, din
Bucureşti şi Cluj.
După publicarea primelor 3 volume mari şi a unui volum mic
din Atlasul lingvistic romîn — seria nouă — şi paralel cu pregă­
tirea volumelor următoare, colectivele de dialectologie din Bucu­
reşti şi Cluj au trecut la elaborarea unui nou Atlas lingvistic romîn,
pe regiuni, care înregistrează stadiul actual de dezvoltare a gra­
iurilor romîneşti. In acelaşi timp, s-a început constituirea unei ar­
hive fonogramice a limbii romîne.
D e o bună apreciere în ţară şi peste hotare s-a bucurat lucrarea
Introducere în fonetică şi lucrarea Cercetări asupra sonorităţii în
limba romînă. Numeroase alte studii au fost grupate în cele patru
volume apărute în seria „Fonetică şi dialectologie*.
Studierea limbii literare a suscitat discuţii teoretice interesante
privitoare la sfera noţiunii de limbă literară în raport cu aceea a
limbii literare artistice. Cercetările întreprinse în această direcţie
s-au concretizat în două volume de studii Contribuţii la istoria
limbii romîne literare în secolul al XlX-lea. O operă importantă
care urmează să intre la tipar este Dicţionarul limbii poetice a lui
M. Eminescu.
Mai puţin extinse în institutele de lingvistică, cercetările de ono­
mastică au fost efectuate pîna acum în cadrul Comisiei pentru stu­
diul limbii şi poporului romîn, sub egida căreia a apărut Dicţiona­
rul onomastic rormnesc. O lucrare importantă care ilustrează acest
domeniu este Toponimia romînească.
Pe lîngă cercetarea evoluţiei istorice a limbii romîne, s-a desfă­
şurat o activitate tot mai variată şi în alte ramuri ale lingvisticii.
Atenţia specialiştilor s-a îndreptat mai întîi către studierea graiu­
rilor minorităţilor naţionale şi către domenii legate de studiul lim­
bilor rom anice: filologia clasică, lingvistica romanică.
ft2 Acad ILIE MURGULESCW

Alături de cercetările lexicologice, de studiile de gramatică isto­


rică, de dialectologie, o mare parte din rezultatele studierii înrîuri-
rilor reciproce dintre limba romînă şi graiurile populaţiei aparţi-
nînd naţionalităţilor conlocuitoare, ca şi studierea limbii latine din
epocile mai îndepărtate sau mai apropiate de faza constituirii limbii
romîne vor forma materiale preţioase pentru elaborarea Tratatului
de istorie a limbii romîne, vastă operă de sinteză, din care primul
volum a fost terminat. Cercetări lingvistice asupra graiurilor
maghiare s-au întreprins la Cluj, asupra graiurilor săseşti la Sibiu*
iar asupra graiurilor turco-tătare din Dobrogea, la Bucureşti.
Cercetările de slavistică au căpătat amploare atît la Institutul
din Cluj, cît şi la cel din Bucureşti; o activitate deosebită a fost
desfăşurată în cadrul institutului de la Bucureşti pe linia studiilor
de lingvistică romanică.
O ramură a lingvisticii care a luat fiinţă la noi abia după înte­
meierea pe baze marxiste a cercetării problemelor limbii este
lingvistica generală, a cărei preocupare esenţială a fost analiza
aspectelor filozofice, combaterea concepţiilor idealiste şi aplicarea
concepţiei materialiste la ştiinţa limbii. Printre lucrările mai im­
portante din acest domeniu se numără Studii de lingvistica gene-’
raia la care se adaugă patru volume de studii intitulate Problem£
de lingvistica generala..
Publicaţiile periodice în coloanele cărora se tipăresc, în exclusi­
vitate sau în mare parte, contribuţii lingvistice sînt numeroase ţi
au un nivel ştiinţific ridicat.
Un aspect interesant şi semnificativ din punct de vedere politic
este colaborarea stabilită între lingviştii romîni şi cei din celelalte
ţări socialiste, pe bază de acorduri între academii, pentru realizarea
unor lucrări de interes comun, c a : Dicţionarul romîn-maghiar fi
maghiar-romîn, Dicţionarul ceh-romîn, Dicţionarul polon-romîn,
Dicţionarul graiurilor săseşti din R.P.R.
Organizarea pe baze noi a Academiei R.P.R. a deschis perspec­
tive cercetării ştiinţifice şi în domeniul istoriografiei literare. Pre-
luînd tot ceea ce era valoros în opera istoricilor şi criticilor literari
din trecut: Maiorescu, Ibrăileanu, Gherea şi tradiţiile progresiste
de la „Contemporanul", cercetătorii de la Institutul de istorie li­
terară şi folclor din Bucureşti şi din cele două secţii de specialitate
de Ia Cluj şi Iaşi au efectuat studii care pun în lumină aspecte ale
creaţiei literare romîneşti mai puţin cercetate sau tendenţios in­
terpretate de istoriografia burgheză. în acelaşi timp, atenţia lot
s-a îndreptat şi spre literatura nouă, realist-sociaiistă, £n plina în­
florire în ţara noastră.
DEZVOLTAREA ş t i i n ţ e l o r w

Pornind de la studii parţiale sau monografice — concepute pe


probleme, pe curente sau pe autori — s-a conturat posibilitatea
trecerii la elaborarea lucrării de sinteza, Istoria literaturii romîne,
opera a unui colectiv larg de specialişti, al cărei prim volum se
află la tipar.
Pe linia valorificării creaţiei marilor noştri scriitori din trecut
se înscrie şi ediţia critică a Operelor lui Mihail Eminescu, din care
au apărut în anii puterii populare, voi. IV — Poezii postume
(1952), voi, V — Poezii postume, anexe, note şi variante (1958)
şi voi. VI — Literatura populara (1963); au apărut, de asemenea,
lucrările monografice N. Filimon şi Gr. Alexandrescu.
Pornind de la studierea relaţiilor literare cu popoarele învecinate
—1un volum privind Relaţiile literare romîno-ruse, elaborat în co­
laborare cu Institutul de literatură universală „Maxim Gorki" din
Moscova, se află depus spre tipărire — sfera cercetărilor de isto­
rie literară s-a lărgit tot mai mult, înglobînd teme de literatură
universală. Printre lucrările mai importante din acest domeniu men­
ţionăm volumul Studii de literatură universală şi comparată.
Cercetările de folclor s-au dezvoltat pe linia dezvăluirii frumu­
seţii şi bogăţiei creaţiei populare literare şi cu privire la evoluţia
folcloristicii romîneşti. Cele două volume aparate — Poezia şi
Basmul din „Antologia de folclor*, Manualul de folclor şi volumul
de Studii despre folcloriştii romîni, predate Editurii Academiei,
reprezintă lucrările cele mai însemnate în acest domeniu.
Paralel cu vasta acţiune de completare a arhivei naţionale de
folclor, s-a urmărit să se valorifice în studii de specialitate boga­
tul material muzical, literar şi coregrafic de care dispunem — sau
în lucrări monografice cu caracter zonal, cu tematică completă,
sau pe genuri şi probleme.
Cercetările de etnografie au fost în principal îndreptate spre
studierea fenomenelor de cultură populară, materială şi spirituală
a unor zone etnografice, cum sîn t: Bicazul, Valea Jiului, Ţara
Bîrsei, Mărginimea Sibiului etc.
Unele contribuţii etnografice sînt de asemenea cuprinse şi în
lucrarea monografică privind monumentul de la Adamclisi. Au
fost studiate ocupaţiile străvechi ale poporului romîn: viticultura,
albinăritul, olăritul, vărăritul şi mai ales păstoritul. S-au elaborat
lucrări consacrate portului popular din diferite regiuni ale ţării,
studii privind obiceiurile de peste an etc.
în domeniul istoriei artei, studierea şi reconsiderarea fenomene­
lor artistice în lumina concepţiei materialismului istoric au dus
Acad. ILIE MURGULESGO

la apariţia unor lucrări de valoare privitoare la arta plastică, la


teatru şi la muzică.
Cercetările în domeniul artei feudale au luat amploare, analiza
fenomenelor artistice făcîndu-se în strînsă legătură cu cadrul so-
cial-istoric în care au fost create.
Volumul I din Scurta istorie a artelor plastice în R.P.R. ca şi
Istoria artei feudale în ţările romîne, au prezentat sintetic rezul­
tatele unor cercetări îndelungate. Alături de acestea, se înscriu
alte lucrări cu caracter monografic sau repertorii ştiinţifice de
obiecte de artă medievală.
în ce priveşte arta modefnă şi contemporană, eforturile s-au în­
dreptat de asemenea fie către tratarea monografică — ca în cele
două volume ale monografiei Nicolae Grigorescu şi monografia
Theodor Aman — fie către elaborarea unor studii de sinteza, ca
voi. II din Scurta istorie a artelor plastice în R.P.R., Artele plas­
tice în Romînia după 23 August 1944 sau Sculptura statuară
la ronuni.
Pentru cuprinderea mai deplină a fenomenului artistic romî-
nesc şi includerea noilor rezultate ale cercetărilor, se lucrează la un
tratat de Istoria artelor plastice în Romînia, în 3 volume.
Domeniul istoriei arhitecturii este ilustrat prin Istoria arhitec­
turii în Romînia, voi. I iar în domeniul istoriei teatrului şi a mu­
zicii romîneşti, interpretarea ştiinţifică, marxistă, a creaţiilor ar­
tistice s-a concretizat în volume de întindere mai mare ca Teatrul
în Romînia după 23 August 1944 şi Istoria teatrului în Romînia,
al cărui prim volum a fost definitivat pentru tipar. A lături de
cercetări parţiale, muzicologii elaborează o amplă monografie
asupra vieţii şi operei lui George Enescu.

Planurile tematice ale cadrelor didactice din învăţăm întul supe­


rior au cuprins probleme despre baza tehnico-materială a socia­
lismului în ţara noastră, despre formarea conştiinţei socialiste a
oamenilor muncii în R.P.R., despre apărarea orînduirii sociale fi
întărirea statului nostru socialist, analiza raporturilor de muncă
din întreprinderile socialiste de stat şi gospodăriile agricole co­
lective, probleme de drept internaţional, critica teoriilor burgheze
şi revizioniste contemporane, studiul limbilor contemporane, dia­
lectologia, literaturile realist-socialiste, realismul critic contempo­
ran, valorificarea moştenirii literare romîne şi contemporane etc.
Tematica lucrărilor din domeniul artei a fost axată pe proble­
mele actuale ale învăţămîntului artistic şi ale vieţii artistice în
general. Astfel au fost elaborate cursuri, manuale, antologii şi cu­
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
95

legeri de exerciţii, necesare atît în procesul de învăţămînt cît şi Ia


ridicarea nivelului muncii celor care lucrează în domeniul artei
pe întreg cuprinsul ţării.

Dezvoltarea domeniilor noi de cercetare, crearea unei reţele


complexe de institute şi laboratoare modeme, elaborarea unor cer­
cetări teoretice de valoare, realizarea unui important volum de
economii prin aplicarea în practică a unor cercetări, prestigiul de
care se bucură în prezent ştiinţa romînească peste hotare, toate
acestea au fost posibile datorită construirii bazei economice a so­
cialismului în patria noastră, datorită conducerii şi orientării ştiin­
ţei de către partid şi condiţiilor create oamenilor de ştiinţă şi
instituţiilor de cercetare de către regimul democrat-popular. Re­
zultatele valoroase obţinute şi efortul oamenilor de ştiinţă şi cultură
din ţara noastră dovedesc participarea entuziastă la înfăptuirea
politicii partidului şi guvernului, în munca pentru desavîrşirea
construcţiei socialiste în patria noastră.
în cei 20 de ani de la eliberarea ţării, ştiinţa romînească a
parcurs un drum de necontestate succese. Aceste realizări consti­
tuie premise ale unui necontenit avînt al contribuţiei ştiinţei la
opera de desăvîrşire a construirii socialismului. Dezvoltarea în
ritm rapid a economiei naţionale constituie un reazem de nădejde
şi temei adînc de dezvoltare a ştiinţei şi în acelaşi timp condiţia
care ridică exigenţe sporite în faţa omului de ştiinţă.
Lupta partidului pentru înflorirea economiei naţionale şi a cul­
turii socialiste, marea grijă pentru orientarea frontului cercetării
ştiinţifice vor stimula şi ridica fără îndoială activitatea lucrători­
lor noştri ştiinţifici.
Cercetătorii noştri, înarmaţi cu teoria marxist-leninistă şi in­
tegraţi în munca şi lupta poporului nostru pentru desavîrşirea con­
strucţiei socialismului, conştienţi de roiul social al ştiinţelor, se vor
strădui să ridice ştiinţa romînească pe culmi tot mai înalte.
Contribuţia ştiinţei noastre la cauza întregului popor — con­
struirea socialismului şi comunismului — va fi cu atît mai impor­
tantă, cu cît forţele de cercetare ştiinţifică şi mijloacele existente
vor fi concentrate pentru rezolvarea problemelor centrale —
teoretice şi practice —• pe care viaţa noastră economică şi socială
le ridică şi le situează pe primul plan al preocupărilor ştiinţifice.
Experienţa bogată, dobîndită la organizarea vieţii ştiinţifice în
ţara noastră, succesele remarcabile obţinute în anii regimului
Ac»d. 21.IE M URGULUCU

democrac-popular în dezvoltarea ştiinţei şi culturii şi contribuţia


crescîndă a ştiinţei în opera de edificare a noii societăţi sînt, garan­
ţii de nădejde că exigenţelor pe care partidul şi guvernul le pune
în faţa cercetării ştiinţifice, oamenii de ştiinţă le vor răspunde
cu un şi mai mare avînt, realizînd cu devotament programul de
dezvoltare a ştiinţei pus în slujba celui mai înalt ideal al oamenilor
muncii: victoria socialismului şi a comunismului.
g eo rg b iv a şc u
jefui Catedrei de ittoric a literaturii romîne a UniveriitSţiî Bticuuni

DEZVOLTAREA LITERATURII tN CELE DOUA DECENII


DE LA ELIBERARE

4 în vastul front al culturii romîne contemporane, literatura ocupi


sectorul cel mai larg şi cel mai complex, oferind, dintre arte, ima­
ginea cea mai eflorescentă. Niciodată, mai mult decît In epoca
noastră, creaţia literară n-a fost mai bogată In nume de scriitori
şi în titluri de opere, niciodată dimensiunea umană a literaturii
romîne n-a fost mai largă şi mai cuprinzătoare, cu semnificaţii
mai multiple şi cu o perspectivi de dezvoltare sub semnul unor
certitudini mai luminoase. N u numai că lectura cărţii literare a
devenit unul din cele mai vaste fenomene de masă, că literatura
a intrat adînc 2n viaţa spiritului nostru, că poezia, proza, teatrul
romînesc sînt astăzi bucuriile culturale cele mai curente, dar şi
peste hotare, literatura constituie unul din factorii cei mai frec­
venţi în circuitul de valori prin care Romînia îşi înscrie numele
şi prezenţa în cultura mondială./Este tranşa de umanitate pe care,
alături de aceea a altor popoare, o reprezintă literatura romînă,
cU nuanţele ei de conţinut şi de specific artistic, cu tonalitatea
caracteristică acestui sector de lume carpato-dunărean ; este apor­
tul de idei şi de sentimente prin care creaţia romînească contribuie
la îmbogăţirea universului spiritual al acestui secol în atîtea mo­
duri revoluţionar.
Ce explică, ce determină o asemenea dimensiune şi o asemenea
intensitate a acestui proces ?
în primul rînd, însuşi conţinutul — atît de complex şi de
profund — al cotiturii istorice produse în viaţa poporului romîn
prin şi după Eliberare. în noul context politico-social, de esenţă
şi perspectivă revoluţionară, cultura romînă a intrat pe făgaşul
de dezvoltare cel mai propriu esenţei şi finalităţii ei. Componentă
majoră ca parte integrantă a procesului, prin cei mai prestigioşi
reprezentanţi ai ei, literatura a fost dintru început prezentă în
arena dezbaterii istorice ce începuse prin şi după actul de Ma
23 August 1944. E de remarcat în această privinţă că tocmai
scriitorii cei mai învestiţi cu 'prestigiul talentului şi mai consacraţi
prin activitatea literară au fost şi cei mai aproape, unii pînă la
identificare, de lupta patriotică în avangarda căreia era partidul
clasei muncitoare. Poziţia democratică a lui Mibail Sadoveanu,
98 GEORGB IVAŞC.U

atitudinea lui antifascistă manifestată în ziarele democratice, pe


care le-a condus pînă cînd dictatura regală avea să le suprime ;
rezistenţa antifascistă exprimată de grupul scriitorilor şi colabo­
ratorilor „Vieţii romîneşti" conduse de Mihai R alea; activitatea
publicistică a lui George Călinescu, care în „Jurnalul literar" din
1939 ridicase protestul său împotriva „bestiei împăroşate" legionare
şi asasine; actul mai mult decît temerar al lui Tudor Arghezi care,
în plin război hitlerist şi sub teroarea antonesciană, zvîrlise în
obrazul gauleiterului lui Hitler de la Bucureşti acel faimos Ba­
roane !; contactul unora din cei mai valoroşi artişti ai cuvîntului
cu mişcarea patriotică, cu grupul celor care redactau ziarul ile­
gal „Romînia liberă“ sub conducerea partidului comunist —wsînt
tot atîtea premise ale vastului proces de conştiinţă ce avea să se
manifeste cu atît mai intens după doborîrea dictaturii antones-
ciene şi scoaterea ţării din războiul în care fusese tîrîtă împotriva
voinţei ei. După Eliberare, în primele rînduri ale intelectualităţii
care a urmat cuvîntul partidului au fost scriitorii. Numele lor jl
vom afla în presa acelor ani militant, combativ. „Tribuna poporu­
lui", „Victoria", „Lumea", „Orizont", „Revista literară" sînt ga­
zete şi reviste înfiinţate cu sprijinul partidului îndată sau nu mult
după eliberare, şi în fruntea lor au fost scriitorii: G. Călinescu,
N. D. Cocea, Saşa Pană, M. R. Paraschivescu.
Contribuind alături de partid pentru noua scară de valori
umane, afirmînd prin ei înşişi continuitatea şi promovarea culturii
autentice, pentru dezvoltarea tradiţiilor vii, progresiste, pentru
instaurarea unui climat de efervescenţă creatoare pe toate coordo­
natele spiritului contemporan, pentru revoluţie.?^- scriitorii de­
monstrau concret cît de vibrant fusese, în sufletele lor, ecoul pri­
mului articol despre literatură apărut în „Scînteia", acum organ
legal al Comitetului Central al partidului: „Un scriitor formulează
aspiraţiile cititorilor — se afirma în articol. Cu cît el exprima
mai adînc, mai just sentimentele şi ideile păturilor mai largi, cu
atît scrisul său e mai popular, mai reprezentativ, pentru epocă..."
Un moment important pentru întreg frontul ideologic, dar mai
ales pentru cel literar-artistic l-a constituit apariţia, în martie
1946, a revistei „Contemporanul", reluînd tradiţia celebrei reviste
din deceniul al nouălea al secolului trecut. La ea colaborează oa­
meni de litere din cei mai reprezentativi: Tudor Arghezi, Gala
Galaction, Victor Eftimiu, George Călinescu, Camil Petrescu, Ce­
zar Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Călugăru, Geo Bogza, Mihai
fieniuc, Miron Radu Paraschivescu, M arcel, Breslaşu, Eugen
dezvoltarea l it e r a t u r ii

Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, Radu Boureanu, Aurel Baranga,


Eusebiu Camilar, Maria Banuş şi mulţi alţii.
în nr. 10 (din 23 noiembrie 1946) tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, cu întreaga autoritate de secretar general al parti­
dului comunist, publica în „Contemporanul" un articol fundamental,
precum îl indica şi titlu l: Problemele intelectualităţii romîneşti. El
lua o netă poziţie împotriva a ceea ce propaganda reacţionara şi
fascistă decenii de-a rîndul încercase să creeze artificial: o barieră
între intelectuali şi masele poporului muncitor, cultura fiind decre­
tată apanajul şi opera exclusivă a unei „elite" rupte de popor şi
ostile poporului. Acum, cînd, în sfîrşit, se instaura democraţia, cu
perspectiva unor profunde transformări de structură, aceeaşi pro­
pagandă încerca să afirme că instaurarea noului regim va echi­
vala cu un proces de... involuţie şi în cele din urmă de... dispariţie
a culturii! Era alarma celor care au proclamat „criza culturii*,
încercînd să transfere propriile lor contradicţii şi propria lor
caducitate pe seama a ceea ce însemna însăşi legitatea revoluţionară.
Exprimînd conştiinţa unităţii dialectice dintre ceea ce se afirmase
ca viu şi semnificativ înainte de Eliberare şi ceea ce se profila ca
dezvoltare a culturii şi a creaţiei artistice în noile condiţii social-
istorice, partidul a luat poziţie hotărită împotriva acestei aşa-zise
„crize a culturii romîneşti" şi a „criziştilor". în articol se sublinia
că „democraţia şi concepţia care o călăuzeşte înseamnă tocmai
salvarea de la naufragiu a celor mai autentice valori etice, cultu­
rale şi politice, înseamnă o revalorizare a tuturor valorilor reale
ale trecutului. Concepţia democratică este tocmai o punte între
ceea ce istoriceşte a fost valabil ieri şi ceea ce va fi valabil mîine.
Ea asigură continuitatea reală a tradiţiei culturale a umanităţii".
Arătînd că noua societate „propune omenirii pe lîngă Învăţătura
sa politică o tablă de valori morale şi ideologice", articolul subli­
nia, totodată, că aceasta nu vrea să însemne „o dogmă, ci un
îndreptar susceptibil de îmbogăţire şi dezvoltare". Referindu-se
apoi direct la clasa muncitoare şi la partidul ei de avangardă, ar­
ticolul argumenta prin chiar istoria formării şi dezvoltării doctri­
nei proletariatului, prin chiar faptul legării ei organice de numele
lui Marx, Engels şi Lenin, că mişcarea muncitorească nu poate fi
„duşmană a culturii şi intelectualilor, ci numai a unei anumite şi
presupuse. «culturi», a unor anumiţi şi falşi intelectuali. Este fi­
resc, dimpotrivă, ca mişcarea muncitorească să dea atenţie excep­
ţională ştiinţei şi intelectualilor creatori de cultură*.
„Adevărul este conchidea tovarăşul Gheorghiu-Dej — că
preţuim şi iubim ştiinţa şi arta, iubim şi respectăm pe intelectualii
100 GEORGE IVAŞCU

care îşi înţeleg menirea şi recunoaştem meritele chiar ale inte­


lectualilor care nu sînt înregimentaţi în mişcarea muncitorească
şi progresistă. Aşa se explică de ce intelectualii vin pretutindeni
spre mişcarea muncitorească, care este principalul campion pen­
tru apărarea culturii ameninţate de fascism şi care vrea să creeze
ştiinţei condiţii de ridicare a ei la un nivel superior. Aceasta e
atitudinea organică, nu conjuncturală, a democraţiei, a mişcării
muncitoreşti faţă de cultură".
&\Politica partidului faţă de cultură, faţă de literatură şi artă,
aşa cum era principial afirmată în acest articol, avea să-şi dea an
de an — şi cu atît mai mult atunci cînd construirea noii orînduiri
va fi ea însăşi în plină maturitate — roadele ei din ce în ce mai
bogate, (/v
Instituţional, scriitorii aveau să păşească în anii de după Eli­
berare la organizarea lor temeinică. După ce în prim ăvara anu­
lui 1945, vechea Societate a Scriitorilor îşi dăduse o conducere
progresistă, în frunte cu N. D. Cocea, Victor Eftim iu, H ortensia
Papadat-Bengescu, în 1949 se constituia Uniunea Scriitorilor din
R.P.R., avînd ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu *. în salutul
C.C. al P.M.R. se recomanda scriitorilor „să pună în centrul
operelor lor uriaşul proces de transformare socială, clocotitoarea
muncă creatoare ce se desfăşoară în ţara noastră, pe oamenii m un­
cii ce făuresc orînduirea nouă, socialistă. Ei trebuie să arate cum
în procesul luptei pentru transformarea societăţii şi construirea
socialismului se naşte în ţara noastră omul nou — omul socialist".
Recomandările conducerii de partid puneau, în fond, problem a
raportului dialectic dintre tradiţie şi inovaţie, dintre continuitate
şi revoluţie în literatura noastră, însuşirea metodei realismului so­
cialist implicînd tocmai rezolvarea creatoare a ceea ce apărea ca
o legitate în dezvoltarea culturii romîneşti, în perspectiva con­
struirii şi, apoi, | desăvîrşirii orînduirii socialiste.
Era vorba, în primul rînd, de o noua dimensiune a concepţiei
despre lume fi societate pe care scriitorii romîni de toate gene­
raţiile aveau s-o proiecteze în operele lor apărute în anii revo­
luţiei noastre socialiste. Deosebit de sugestiv apare acest proces

1 In 1948, „Viaţa romînească" devenise organ al Uniunii Scriitorilor ; vor


apărea apoi „Almanahul literar", la Cluj, „laşul literar", „Scrisul bănăţean"
(devenit in 1964 „Orizont"), „Tînărul scriitor" (devenit în 1958 „Luceafărul"),
„Gazeta literară", „Steaua", „Tribuna", „Utunk", „Korunk", „Igasz
Szo", „Neue Literatur", „Novi jivot".
toi

de transformare şi îmbogăţire la scriitorii care conferiseră deja


literaturii noastre un prestigiu incontestabil, în deceniile 3 şi 4
ale veacului.

De la „Dureri înăbuşite" la „Mitrea Cocor“ ; de la „Şoimii"


la „Nicoară Potcoavă"

Una din cele mai prestigioase şi, totodată, cele mai semnifica­
tive traiectorii scriitoriceşti este, desigur, cea înscrisă în acei ani
de Mihail Sadoveanu. Acela care îmbogăţise patrimoniul nostru
literar prin cîteva monumente nepieritoare ca Hanu Ancuţei, Zo­
dia Cancerului, Baltagul| Fraţii Jderi, Creanga de aur, scriitorul
care, artisticeşte vorbind, crease o „lume" a ţărănimii noastre, ca
şi a trecutului nostru istoric sub aspecte atît de caracteristic „sa-
doveniene", a încercat el însuşi, printre cei dintîi, un proces ascen­
sional pe spirala conştiinţei sale artistice, în raport cu propria sa
„tradiţie" literară, proces determinat de noile condiţii istorice, re­
voluţionare. O mărturiseşte deschis, militant, în articolele sale
reunite în volumul Caleidoscop. Făcînd o pledoarie ardentă pentru
progres, de data aceasta în accepţia lui revoluţionară, Sadoveanu
dresează un adevărat rechizitoriu împotriva concepţiilor sociale
retrograde, contra patriarhalismului şi în genere contra tradiţiona­
lismului reacţionar, protestînd împotriva viziunii statice, petrificate,
pe care un curent precum sămănătorismul le cultivase în numele
„sfintelor tradiţii" şi al „pitorescului naţional", pe care gîndi-
rismul îl exaltase pînă la proporţii mistice. însăşi ideologia po­
poranistă era implicată în acest rechizitoriu şi trecută prin filtrul
critic, nu fără accente blasfem atorii: „Criminal cine doreşte ca
ţăranul nostru să rămînă în starea în care a ajuns, deficitar în
gospodăria lui, subnutrit, minat de boli sociale! Criminal cine
nu înţelege că de la vremea lui Ştefan Vodă cel Mare şi Sfînt şi
a păstorilor liberi, pînă astăzi, s-a produs un proces de scădere
şi degenerare a acestui popor cu preţioase însuşiri! Criminal cine
îl doreşte neschimbat, avînd în ochi viziunea unui trecut de mult
perimat sau viziunea de cromolitografie a patrioţilor din Romî-
nia de ieri !“.
Parcă suflul eolian al unui cutremur ar fi trecut peste coardele
unei imense harfe, pentru a le face să vibreze la maximum ! Vibra­
ţia aceasta avea să-şi dea curînd roadele, deocamdată la modul
112 GEOHOl IVAŞCU

roman tic-utopic din Păuna Mică, scrisă în 1948, dar mai ales în
Mitrea Cocor (1950), roman cunoscut astăzi pe multe meridiane*
Prin această operă, Sadoveanu proiectează o lumină nouă asupra
monumentului pe care-1 forjase în 50 de ani de activitate literară,
în care dăruise literaturii romîne sute fi sute de eroi ţărani, populînd
zeci şi zeci de povestiri ale sale. Un nou unghi de perspectivă de­
termină spiritul inovator al scriitorului: cel al eliberării colective
de sub exploatare, al luptei de clasă reflectate într-o viziune ştiin­
ţifică despre lume, cel al istoriei reale, făurită de popor, pentru
popor. Pentru prima dată în literatura sa, autorul dă o rezolvare
revoluţionară, definitivă, a conflictului. Descoperind alte aşezări
sociale, cunoscînd şi făcîndu-şi-o a lui proprie ideologia partidu­
lui, Mitrea va împlini dreptatea conştient, cu altă finalitate şi cu
alt conţinut decît dreptatea haiducilor sau a singuraticilor re­
voltaţi din trecut. întors în sat, eroul înfăptuieşte, cu adeziunea
deplină a ţăranilor, reforma agrară.
Nu rupînd cu „tradiţia" propriei sale activităţi literare, dar
tocmai proiectînd virtuţile şi izbînzile sale cele mai durabile în lu­
mina strălucitoare a răsăritului de ev nou pe care-1 aştepta de atîta
vreme alături de ooporul său, Sadoveanu realizează o osmoză din
cele mai semnificative între scriitor şi epoca sa, într-un moment
al legităţii ei revoluţionare. Inţelegînd-o, Sadoveanu descoperă —
artisticeşte vorbind — şi abordează o temă majoră — aceea a eli­
berării omului-ţăran, pe care o realizează făcînd apel la îndelunga
sa experienţă literară în centrul căreia el aşezase de atîtea ori pe
ţăran şi {jumea lui. In esenţa sa, ideologia romanului Mitrea Cocor
este însă ideologia clasei muncitoare; forţa diriguitoare a procesu­
lui de transformare socială este partidul de avangardă al clasei
muncitoare; viziunea despre lume este cea a proletariatului, cea
marxist-leninistă.
Mitrea Cocor este, în literatura lui Sadoveanu, eroul timpuriloi
noastre, primul său erou politic pozitiv. El e cel dintîi care reuşeşte
să-l înhame definitiv pe boier Ia plug — simbolic final în care
robul „de totdeauna" devine stăpîn. Filozofia încrederii în om
străbate şi acest roman, asigurînd şi pe această linie sentimentul
unităţii interne a operei sadoveniene. „Frumoase or fi uneje pri­
velişti ale lumii care dintru început fură frumoase — spunea
Mitrea Cocor — munte, lacuri, mări şi codri. Dar ceea ce a ridicat
omul cu munca şi priceperea lui, din pustie, din mlaştină şi din
nimic, îmi pare mai presus". Mitrea Cocor exprimă idealul omului
nou, socialist, acordul final al simfoniei umane sadoveniene.
d e z v o lta r e a l it e r a t u r ii

D upă cum M itrea Cocor sau Clonţ-de-fkr continuă în cadrul


noii realităţi tematica legată de viaţa ţăranilor, iar Aventuri în
lunca D unării — inegalabila poezie a naturii» Nicoară Potcoavă
reia în tr-o proiecţie structural modificată romanul istoric. Apă­
rut în 1952, la aproape 50 de ani de la o primă variantă a sa»
Şoimii (1904), Nicoară Potcoavă este o capodoperă. Aici fuziunea
între „vechiul" şi „noul" Sadoveanu se produce deci chiar pe tere*
nul unei opere care urcă pînă la începuturile literare ale scriito­
rului. Asistăm la un adînc proces de reconsiderare a unui moment
din istoria Moldovei — al optulea deceniu al secolului al XVl-lea
— reconsiderare care se sprijină nu numai pe un mai mare grad
de m aturitate în pictura faptelor istorice (maturitate inerentă îm­
bogăţirii însăşi dobîndite de scriitor de-a lungul unei jumătăţi de
veac), d ar şi pe o concepţie ştiinţifică marxist-leninistă, despre ro­
lul maselor capabile să-şi făurească propria lor istorie, despre ro­
lul personalităţii în istorie.
A ventura în m are parte romantică din Şoimii devine astfel o
pagină vie, realistă» a vieţii Moldovei, studiată în datele ei fun­
dam entale care tran sp ar în noul roman cu o forţă artistică ce de­
păşeşte întreaga literatură sadoveniană de inspiraţie istorică. Dra­
gostea pentru popor care străbate întreaga operă a prozatorului,
inchegînd cel m ai bogat tablou uman din literatura noastră, capătă
de d ata aceasta o asemenea profunditate, îneît ai sentimentul că
citind Nicoară Potcoavă descoperi poporul de acum patru veacuri
în chiar esenţa lui. Eroul este întruchiparea cea mai semnificativă,
cea mai tipică a acestei esenţe populare: virtuţile lui, eroismul,
care în vechiul rom an erau atît de spectaculoase în fluiditatea lor
romantică, ap a r acum ca o expresie caracterologică, de o consistenţă
sculpturală, tocm ai pentru că sursa acestor virtuţi şi a acestui eroism
este a tît de puternică, practic inepuizabilă. Proiectarea eroului în
legendă este ea însăşi determinată altfel decît în Şoim ii: ea exprimă
într-adevăr viziunea populară, imaginea lui fiind aceea cu care se
identifică masele în dorinţa făuririi propriului lor destin.
A ltfel spus, în acest roman este concretizată, la alt nivel ideolo-
gic-artistic, o temă familiară lui Sadoveanu, cea a trecutului, dar
prin N icoară Potcoavă ea a căpătat dimensiunile majore ale noii
viziuni asupra trecutului istoric, prin care acest geniu al povestirii
istorice descoperă mecanismul real al procesului social şi politic
al epocii, apropiindu-1 prin aceasta de ochii noştri de azi, atît de
avizi să pătrundă în aaîncul fenomenelor colective. E ceea ce de­
termină participarea noastră afectivă la suferinţele şi năzuinţele
maselor populare, ceea ce ne intensifică vibraţia pentru acţiunile
GEORGE 1VAŞCU
104

lor eroice, graţie cărora figura unui conducător ca Nicoară Pot­


coavă ne devine cu atît mai preţioasă. Istoria biruinţei trecătoare
a lui Nicoară Potcoavă, fratele lui Ion Vodă, cei Cumplit pentru
boieri, asupra boierilor trădători luminează ca un fulger intens
cerul negru al suferinţelor poporului. întors spre această scăpărare
de lumină de demult, povestitorul retrăieşte înfiorat un moment
de răscruce al istoriei noastre.
Romanul Nicoară Potcoavă întruchipează o culme a artei sado*
veniene. Naraţiunea se desfăşoară cu o cadenţă de mare subtilitate,
într-un ritm de baladă populară. Observaţia caracterologică este
revelatoare, portretele se încheagă treptat, aproape neobservat,
viaţa sufletească este intuită cu o nesnrşită delicateţe. Eroii au
tăcerile lor, dar şi ridicări aprige, blîndeţe demnă şi mîhniri în­
văluite. Fraza sadoveniană, ca şi întregul său proces de creaţie,
are un imponderabil de esenţă spre care autorul ne îndreaptă jpe
drumuri molcome. Întorsături cronicăreşti sau de texte vechi, laice
şi religioase, în plus limba regiunii natale, alăturate de limbajul
modern sînt interferate de Sadoveanu după o alchimie unica. ■■■:

De la „Psalmi" la „Cîntare omului" şi „Frunze";


de la „Flori de mucigai* la „1907“

E un adevărat privilegiu ca în domeniul poeziei un mare artist


al cuvîntului — am numit pe Tudor Arghezi — să fi oferit bucu­
riei noastre opere care sînt rodul pătrunderii rn atelierul său de
creaţie a noului suflu al istoriei, al noii lumi la făurirea căreia
el însuşi participă. Traiectoria poeziei argheziene, care pmă la Eli­
berare parcursese un drum de aproape jumătate de secol, înscrie în
zilele noastre o linie ascendentă în explicarea căreia intră atît
cercurile vîrstei de aur a poetului care necontenit a ivit „frumu­
seţi şi preţuri noi“, cît şi determinantele unei noi esenţe ideologice.
1907, Cîntare omului şi, mai recent, volumele Frunze, Poeme
noi şi Cadenţe poartă sigiliul celei mai Înalte culmi în gîndirea şi
măiestria poetică argheziană.
Arghezi ne-a dat în Cîntare omului (1955) o nouă viziune asu­
pra istoriei umanităţii, considerată într-o nouă perspectivă —
aceea a progresului infinit al Omului, ajuns deplin stăpîn al N a ­
turii* după ce — prin eforturi de zeci şi zeci de milenii — a ajuns
dezvoltarea LITERATURII 105
(
stăpîn al propriei sale naturi. Prin aceasta, Cîntare omului devine
un veritabil poem al destinului uman.
Dezvoltând una din marile teme ale literaturii universale care,
de la De rerum natura a lui Lucrethw pînă la hugoliana Legendă
a v e a c u r ilo r a generat opere valoroase, Arghezi i-a dat o stră­
lucire nouă prîntr-o originală restructurare a datelor ei funda­
mentale în lumina concepţiei materialist-dialectice despre om fi
univers, Cîntare omului devine astfel imnul de suprema incantaţie
argheziană, în care poetul, ca „bătrînul dascăl" din Scrisoarea l
a Tui Eminescu, ţine în degetul cel mic, într-o sinteza a sintezelor,
toata istoria umanităţii, în ce are ea central, subiect şi obiect în
timp şi spaţiu : Omul.
Iată-1, pe prima filă, la începutul începuturilor în dialog cu
propria-i umbră. Este primul act de autocunoaştere a omului In
raport cu realitatea înconjurătoare şi, ca atare, primul act de
viaţă interioară reflectată ca un eveniment de veritabilă situare
în univers. în această tulburătoare desprindere de umbra se desci­
frează sensul grandios pe care poetul, cu o surprinzătoare con­
centrare a gîndirii sale filozofice, proiectată peste milenii îndărăt,
îl dă primei trepte a superiorităţii omeneşti asupra Naturii. Ga
atare, gestul impetuos al ridicării omului pe „înalta verticală*,
simbolizînd spaţial depăşirea biologică a a n im a lită ţii, capătă sem­
nificaţia unui adevărat salt calitativ spre elevaţia sa spirituală :
„Iţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şi începu îndată fi cugetul să-ţi zboare.*

După „biruirea ţărînei“, drumul ascensional al omului peste mi­


lenii va cunoaşte numeroase sinuozităţi dialectice, înscriind insa
cu fiecare nouă treaptă şi o nouă izbîndă a geniului uman. Pe o
altă filă, momentul crucial al descoperirii focului împrumuta fru­
museţea mitului prometeic, mai strălucitor el însuşi în perspectiva
largă şi generoasă a umanismului socialist. Imaginea omuku-titan^
surprins intr-un avînt temerar spre flacăra stelelor, amplifica ges­
tul răzvrătirii la dimensiunile generale ale setei de cunoaştere
umane, situîndu-1, prin forţa şi finalitatea lui, printre actele de
cucerire a demnităţii omeneşti:
„Intr-un avînt sălbatic te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.

Ai pus-o să răsară, să-ţi ardă-n vatra goală.


A fost, biruitoare, lntîia ta răscoală."
GKQROE 1V A Ş C U
--------V — ţM

ta lumina torţei prometeice, omul arghezian păşeşte peste pra­


gul unei noi civilizaţii — era prelucrării metalelor — devenind
iscusitul „homo-faber", „născocitorul- din ale cărui mfini meştere
vor prinde viaţă rînd pe rînd uneltele : „cuţitul şi securea", „vi­
cleanul ferăstrău", „harnicul ac", „ce-mbracă omenirea de miile
de ani", „aţa, mătase de păianjen", roata.
Concepţia argheziană despre muncă, prefigurată plastic în acea
efigie a lucrătorului aplecat asupra uneltei sale, se împlineşte în
paginile următoare într-o înţelegere superioară a muncii, nu numai
ca forţă motrice a progresului omenirii, oi şi în spiritul umanis­
mului epocii noastre, ca o coordonată a esenţei umane, ca un
principiu fundamental de cunoaştere a lumii, de autocunoaştere
şi autodepăşire.
Floare şi stea, nuna umană se profilează pe pagina argheziană
ca un simbol al frumuseţii creaţiei, uimitor microcosm ce prelun­
geşte gîndirea minţii în concreteţea faptei. Sînt file unde ritmul
alert al cronicii umanităţii se domoleşte şi ochiul nu mai trece în
fugă, dincolo de lucruri, în căutarea esenţelor: poetul se opreşte
cu încîntare, într-un răgaz estetic, în faţa desăvârşirii fiinţei
umane. Descrierile respiră seninătatea clasică, in zăboviri prelungi
asupra frumuseţii formelor. Aceeaşi mînă umană se relevă acum în
elocvenţa şi eleganţa gestului, simţurile apar ca rafinate cizelări
ale evoluţiei făpturii omeneşti, iar ochii, tulburătoare bijuterii în­
sufleţite, ridică frumuseţea la rangul de minune a natu rii:
„Ascultă, ce nu-mi poate închipuirea crede
E că bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi ? Pricepi ? Si poată vedea un mădular ?
Atunci, nu-i vorba numai de trupuri, ci de har,
De o văpaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine fi se duce, făclie călătoare.'

Darrăgazul omului în cumpăna istoriei este scurt şidrumul său


va începe din nou, pe aceeaşi traiectorie, indicatălapidar pe fila
următoare a cărţii: Mai sus :
„Astâmpărată foamea şi ispăşită truda,
Un neastîmpâr altul îţi înteţise ciuda.

Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns


După ce-ai stat ca lupii fi iepurii ascuns."
U E Z V O lT A M M L fflft A T U X lf \ţft

Ajuns într-un moment de răscruce, Omul se varsă în albia largă


a Omenirii, urmînd ea de acum dezvoltarea sa dialectică, istoria,
făurită de el însuţi* să se identifice cu succesiunea marilor eveni­
m ente sociale. Jaf fi cotropire, sclavie ţi războaie, durere ţi moarte
.— calamităţi sociale ale unor orînduiri născute din exploatare —
se înlănţuie într-o imagine de infern, tot mai apăsătoare pe mă­
sură ce tonul elegiac al cîn tecului de jale se converteşte in viru­
lenţa aspră a pamfletului.
In această parte a poemului, Arghezi găseşte cele mai sugestive
formule, cele mai sintetice ţi mai încărcate de adevăr omenesc
pentru a exprima într-un număr de secvenţe ceea ce întreaga is­
torie modernă si contemporană a lumii a însemnat ca proces de
alienare a omului sub călcîiul de fier al exploatării, de la regnul
în purpură al „Regelui-Soare“ pînă la epigonii lui din zilele vea­
cului nostru. Orînduirile, sistemele sociale se rostogolesc pină la
zorile epocii noastre, cînd, în sfîrţit, omul se regăseţte pe el însuţi
în esenţa lui autentică. Marile seisme sociale zguduie temelia lumii,
răsturnată de valul mulţimilor răzvrătite, în faţa cărora stăpînii
ţi tiranii se retrag înfricoşaţi, reduşi la numitorul comun al ano­
nimatului, „ascunşi într-o privată*. Deplin conştiente de forţa lor,
m înate de legile inexorabile ale progresului ţi eticii sociale, masele,
popoarele triumfă.
Este viziunea argheziană a unei istorii revoluţionate prin acu­
mulare de suferinţă, legitatea dialectică a exploziei sociale pe care
poetul o proiectează în determinantele ei cele mai semnificative.
Talentul poetului constă acum în capacitatea de a fi cronicarul
sintetic al complexităţii pe care o reprezintă evul modern ca
punct culminant al evoluţiei, de la care omenirea în mersul ei as­
censional se înscrie pe spirala eliberării definitive. E ultima ipos­
tază, măreaţă în semnificaţia ei, a omului arghezian: Cei ce gtn-
deşte singur. Acestuia, stăpînul destinelor omenirii, poetul îi în­
chină acordul final, de apoteoză, al cîntării sale simfonice, într-o
adevărată, „pdă a bucuriei* :
| „Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina.
A dat o viaţi nouă şi-un ora de fier, maşina,

E ţara toi pămîntul fi l-a-mpletit cu ceruL


Şi-aprinde lingă Argeş luleaua, ţi văpaia
Din pipă incă-i arde, ajuns pe Himalaia,
Şi plinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
1*0 gustă pinguinii tot proaspătă, la pol,
108 GEOROE IVAŞCU

Şi, în sfîrşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul,


A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.
El poate omenirea, în cîtcva secunde»
S-o-ntinerească nouă >pe veci ori s-o acufunde,"

Ascensiunea demiurgică a omului, de la desprinderea lui din


animalitate pînă în vremurile noastre, se proiectează acum, pre­
simţit, pe dimensiunea cosm ică:
„Se-nalţă slabul, omul, pe âripi în tării
Şi-aduce de acolo noi legi şi mărturii."

Concluzia poemului, gravată solemn într-o inscripţie sobră pe


ultima filă a cărţii, exprimă însăşi esenţa gîndirii umaniste a
poetului care trăieşte în epoca de „sinteză revoluţionară între
gînd şi faptă" :
„E timpul, slugă veche şi robul celui rău, |
Tu, omule şi frate, să-ţi fii stăpînul tău."

Cu Cîntare omului, umanismul contemporan şi-a aflat în Ar-


ghezi unul din cei mai profunzi şi mai elevaţi, în acedaşi timp,
rapsozi, — dintre aceia care situează gîndirea umană pe culmea
cea mai înaltă a istoriei ei. Mîndria noastră e că aceasta „co­
loană nesfîrşită" a destinului uman e înălţată de pe relieful spi­
ritualităţii romîneşti.
îmbrăţişînd astfel ansamblul istoriei întregii umanităţi, poetul
s-a oprit înfiorat asupra tragicului moment din istoria poporului
său, cel de la 1907. „Peisajele0 volumului cu titlul gravat de cele
patru cifre sîngerînde reprezintă o răscolitoare evocare a lui Du­
mitru ţărănoiul şi a celorlalţi — cu mii şi mii — la fel de apă­
saţi şi obijduiţi, cu toţii, ca Stan căpitanul, răzvrătiţi, dar nu
tocmai pricepuţi, altfel — mîndri şi demni, ca Pătru al Catrincii,
de fapta lor dreaptă nepieritoare în veac.
1907 e un poem liric, imaginea răscoalelor neurmînd un fir epic
constant, ci rezultând parcă din întîlnirea mai multor fascicule
luminoase, proiectate din locuri şi sub unghiuri diferite. Cîteva
momente ale poemului sînt vaste panorame (Doina pe fluier,
Cauza cauzelor, Punga) pe fundalul cărora poetul surprinde ins­
tantanee revelatoare, în forma unor secvenţe (dialoguri, scene,
portrete). Elementul care sudează piesele între ele este sugestia
lirica. Astfel conceput, fără echivalent în creaţia mai veche a
scriitorului, poemul apare ca o galerie de caprichos. Apropierea
DEZVOLTAREA LITERATURII 109

de Goya nu e întâmplătoare. Ura poetului faţă de asasinii ţăra­


nilor proiectează evenimentele în fantastic, îngroşînd liniile şi
culorile. Poemul e pînă la urmă o suită de portrete groteşti ale
exp lo atatorilor; dezlănţuit, poetul acuză, cu o forţă verbală ne­
maipomenită.
înfrîngerea răscoalei nu-1 conduce pe poet, cum se părea, la
un final sceptic. El ştie că sensul istoriei este unul singur şi că
dacă în 1907
„Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara
Şi s-au ales plugarii cu morţii fi ocara,*

jertfa nu putea fi zadarnică. Ameninţarea finală are implacabili­


tatea adevărurilor pe care istoria Ie confirmă totdeauna :
„Aşa, pe neştiute, pe la un miez de noapte,
Răspunde din bordeie alt noua sute şapte,
Mai chibzuit, mai crîncen, nu lînced ca o turma.
Să nu cumva să fie, vedeţi, şi cel din urmă.*

„Peisajele" din 1907 sintetizează, parcă, întreaga forţă a inci­


sivităţii argheziene din portretistica şi publicistica lui satirică, de
la Poarta Neagră şi Icoane de lemn ptnă la Tablete din ţara de
K u ty şi Cimitirul Buna Vestire. Noua dimensiune a concepţiei
despre istorie şi legităţile ei este însă aceea care defineşte locul
geometric al acestui poem-rechizitoriu, care în Epilog proiectează
peste timp alt nouă sute şapte — acela care, în finalitatea lui
autentic revoluţionarii, avea să se înfăptuiască în zilele noastre,
cînd s-a pus capăt exploatării omului de către om nu numai din
fabrici şi din uzine, ci şi de pe ogoare.
Celui a cărui activitate anterioară se desfăşura într-o necon­
tenită căutare, ca un argonaut trăind o lungă odisee pe mările
necunoscutului şi ale incertitudinii, epoca noastră i-a oferit ţăr­
mul mult visat, al clarificării lucide, al înţelepciunii stenice. Tema
vieţii şi morţii se conturează la Arghezi cu accente unice în lite­
ratura noastră. învăluite într-o sublimă decantare simbolică (de
esenţă folclorică), raporturile fundamentale ale existenţei umane
sînt surprinse ca într-un foşnet de mătase al cugetării:
„De ce-aş fi trist ci toamna tîrxie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sînt coşuri de flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
110 GEORGE IVAŞCU

Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,


Cînd soarele rămîne să-l găzduiesc în casă.

De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să framînt


Cu sunet de vioară ulciorul de pămînt ?

Nu mi-e clădită casa de şiţă peste Trotuş,


In pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuşi..."
(De ce-aş fi triat* volumul Frunze),.

Ce poate fi mai revelator pentru definirea a ceea ce este mai


profund umanist în evoluţia liricii filozofice a lui Arghezi ? Pe
această elevată treaptă a cugetării, ea poartă amprenta celei mai
umaniste dintre filozofii aceea care călăuzeşte pe cei mai va­
loroşi scriitori ai noştri.
Noua Renaştere pe care o trăim, pe dimensiuni şi perspective
într-adevăr universale, a găsit în Tudor Arghezi un reprezentant
poetic de geniu. Seismograf al erei noi, în care a intrat omenirea*
Poetul îi cînta frumuseţea şi, prin imnurile lui înaripate, bate cel
dintîi la porţile măreţiei.

O temă majoră: evocarea trecutului de luptă revoluţionară


a poporului

De pe aceste înalte trepte, ne este mai uşor să privim ansamblul


creaţiei literare contemporane. Unul din cele mai semnificative
procese artistice, care a modificat simţitor profilul unui scriitor,
este cel concretizat în activitatea literară de după Eliberare a lui
Camil Petrescu. Autor care înainte de ultimul război s-a impus ca
romancier şi dramaturg cu o problematică specifică — cea a dra­
mei intelectualului, a alienării şi înfrîngerii lui în societatea capi­
talistă —- Camil Petrescu a dat literaturii anilor noştri un roman
•în trei volume şi o piesă de teatru, ambele inspirate din
trecutul de luptă revoluţionară - r epoca 1848, avînd ca erou prin­
cipal pe înnăcăratul luptător cfemocrat-revoluţionar, Nicolae
Bălcescu. Alegerea epocii, dominată de un asemenea eveniment, 1
eroului principal, cu un asemenea rol istoric şi cu un asemenea
destin, a temei, cu largi şi profunde implicaţii sociale, modul, apoi,
de a o trata, demonstrează în ansamblu o jalonare nouă a creaţiei
dezvoltarea l it e r a t u r ii
ltl

autorului, graţie noilor criterii de orientare ideologica. Ceea ce


acorda o semnificaţie în bună parte deosebită acestei noi orientări
este faptul că scriitorul dovedise anterior, în publicistică precum
şi în opera lui beletristică, un ascuţit spirit polemic combătând în
dreapta şi în stînga şi nu o dată, cu atît mai dramatic, chiar pe
sine însuşi. Neputîndu-se fixa durabil nicăieri, într-o continuă
efervescenţă problematică de căutare — zadarnică — a unui loc
şi a unui rol intelectualităţii în contextul social-politic de atunci,
Camil Petrescu se refugiase în elaborarea şi susţinerea unor teorii
proprii, cea a „noocraţiei*, a domniei intelectualităţii, într-o re­
publică în care în vîrful piramidei sociale ar sta intelectualitatea.
Ignorarea realităţii sociale era flagrantă, dacă nu spectaculoasă, iar
contingenţele cu teoria „elitelor* acuzau şi mai mult confuzia
ideologică a autorului.
Mersul evenimentelor şi transformările profunde de după cel
de-al doilea război în ţara noastră au deschis drum larg pro­
cesului de risipire a acestor confuzii şi de clarificare. Roadele lui
concretizate artistic sînt drama Bâlcescu şi romanul Un om între
oameni. Cărturarul revoluţionar, sufletul evenimentelor de la 1848,
îşi găseşte rolul şi împlinirea destinului său alături de popor, în
fruntea luptei de eliberare socială şi naţională, vibrind profund
la năzuinţele maselor largi, participînd activ, ardent, la lupta
revoluţionară. In monumentala epopee a revoluţiei şi în drama
vieţii lui N. Bălcescu, autorul creează un tip de intelectual radical
deosebit de cel caracteristic evoluţiei sale anterioare. Esenţa mis­
tificatoare a căutării „ideii"', a „jocului ielelor* este dezvăluită
prin proiectarea reală, complexă a personalităţii pe fundalul isto­
ric al unei epoci de restructurări sociale fundamentale. Pentru
procesul de înnoire spirituală a lui Camil Petrescu, cele două
opere centrate pe figura lui Bălcescu sînt aproape simbolice.
Ele marchează tema majoră a evocării trecutului de lupta re­
voluţionară a poporului.
în raport cu ansamblul operei lui precedente, inovaţia de con­
ţinut a impus, se-nţelege, şi o inovaţie în arta lui literară. De la
tehnica proustiană, de minuţioasă „căutare a timpului pierdut*,
de la interiorizarea dificultuoasă pînă la anxietate, de la subsu­
marea lumii obiective subiectivismului introspect — caracteristice
romanului care i-a adus, de altfel, notorietatea în deceniul ce a
precedat războiul, Patul lui Procust, dar descifrabile şi în Ultima
noapte de dragoste, întîia noapte de război sau în numeroasele
.sale piese de teatru — Camil Petrescu trece la tehnica reflectării
obiective a realităţii, văzută în legităţile ei ştiinţific determinate.
GF.ORGE IVAŞCU
112

/ £1 creează figura, atît de originală, a lui Bălcescu în determinau*


/ tele ei individuale şi sociale, eroul apărînd astfel în datele auten-
I tice ale personalităţii lui excepţionale, dar nu izolat, alături,
1 abstras de epoci, nici deasupra ei, ci în contextul ei multilateral,
) în spiritul pe care-1 respiră şi pe care, datorită însuşirilor lui, îl
potenţează semnificativ ca exponentul ei cel mai autentic. La
rîndu-i, „epoca- , respectiv mediul, ambianţa socială nu este doar
o abstracţie, ci e concretizată în realitatea ei omenească cea mai
largă, în care masele populare întruchipează o imagine vie, repre­
zentativi. Ca frescă istorico-socială. Un om între oameni are o
amploare covîrşitoare. Realitatea mijlocului de veac X IX trăieşte
în paginile romanului pe coordonate întinse. Un veritabil roman
rural, apoi un altul aplicat la viaţa meseriaşilor din oraşe şi, în
sfîrşit — dominant — romanul revoluţiei patruzecioptiste sînt
elemente componente ale trilogiei. Ceea ce reuşeşte aici Camil Pe-
trescu este recrearea unei întregi epoci şi a unor personalităţi ale
timpului cu atîta acurateţe şi veridicitate, încît ele concurează
— cum se spune — istoria. Dacă în conştiinţa cititorilor istoria
Moldovei este inseparabilă de cea din romanele lui Sadoveanu, tot
astfel figura lui Eliade, a Goleştilor, a Anei Ipătescu, a lui Bălcescu
şi, bineînţeles, revoluţia nu pot fi concepute în afara romanului
lui Camil Petrescu. Avem de-a face cu o transfigurare artistică
superioară a datelor reale, în virtutea cunoaşterilor depline, esen­
ţiale. Informaţia istorică, etnografică, socială, artistică a auto­
rului este impresionantă. Ceea ce dă valoare în plus cărţii este
că nu se desfăşoară niciodată în sine, ca o aglomerare mecanică
de date devenite tehnice. Patosul unei epoci de răscruce a istoriei
noastre, patosul formidabil al personalităţii lui Bălcescu răzbat
direct din paginile romanului. în creaţia autorului, dar şi în con­
textul general al literaturii noastre, Un om între oameni mar­
chează un moment important şi semnificativ.

Evoluţia intelectualului superior sub semnul revoluţiei

Cu alţi indici, într-o plasmă de alte valenţe, cu o dinamică


a talentului creator încă mai puternică, este evoluţia lui George
Călinescu, poet, romancier, critic şi istoric literar de mare
prestigiu.
DEZVOLTAREA LITERATURI] 113

Bietul loanide ţi Scrinul negru, cele două scrieri epice de targa


respiraţie pe care Calinescu le-a dat in anii noştri, oferă un foarte
atrăgător material de stadiu, cu ad t mai mult cu cft eroul lor
principal, arhitectul loanide, pe care nu o dată eşti ispitit a-1
considera un alter-ego al scriitorului, trăieşte un complex proces
de definire şi, evident^ de înnoire < p ir in ia l£ in raport cu vechea
ormctuire pe care a cunoscut*© 5* In corelaţie directă cu linia
generala a epocii noastre. Intelectual de solida" pregătire în" spe­
cialitate, om de rafinată cultură şi de mare talent în arhitectură,
văzută ca suma tuturor artelor, loanide întruchipează, în felul
său, evoluţia, în condiţiile prezentului, a unei bune părţi din
intelectualitatea noastră, legată de popor prin numeroase fire,
loială şi devotată năzuinţelor lui de progres. Nu mai puţin, însă,
loanide este şi rămfne un erou de roman, rod al ficţiunii autoru­
lui său, cu însuşiri prodigioase şi nu cu puţine ciudăţenii de com­
portament social. Desigur, nu în aceasta vom găsi argumente
pentru a demonstra procesul inovator la George Calinescu, autor
al romanului Enigma Otiliei, tradus deja în mai multe limbi de
circulaţie europeană şi în care trăieşte o întreagă galerie de tipuri
umane din cele mai diverse ca psihologie. Noul în cele două
romane la care ne referim stă, după părerea noastră, în unghiul
de vedere din care autorul înfăţişează o realitate socială din cele
mai complexe şi chiar însuşi procesul de percepere, receptare şi
proiectare a acestei realităţi inedite în sufletul eroului său prin­
cipal, loanide.
P rin acest personaj, Călinescu pune problema omului superior
in societatea contemporana, încercînd s-o definească. în Bietul
loanide, eroul, arhitect de geniu, „rezolva" contradicţia dintre
el şi societate evadînd, izolîndu-se. El creează pentru sine, arta
fiind la el un joc gratuit al talentului şi inteligenţa. Retragerea
lui loanide din faţa istoriei este însă sancţionată de scriitor. Izo­
larea arhitectului deschide conflicte grave între el şi restul socie­
tăţii. Primul conflict este unul familial. Izolat în empireul său,
loanide nu vede calea primejdioasă pe care copiii lui, Pica şi Tu-
dorel, o apucă. Valul de fascism care otrăveşte atmosfera ţării,
semidoctismul ridicat la rang de normă culturală, barbaria scapă
arhitectului, care asistă, nu fără deznădăjduită uimire, cum Pica
şi Tudorel trădează spiritul său umanist, de înalt nivel cultural,
pentru violenţa: şi trivialitatea prietenilor lor fascişti. Acest prim
conflict c tragic : copiii lui loanide mor, Pica din întîmplare,
împuşcată într-o escapadă, Tudorel executat. Dar conflictul fun-
114

damental este al lui loanide cu societatea. Neînţelegînd sensul i


evenimentelor, loanide e înfrînt de propria-i pasivitate politică.! j
Mesajul artei sale nu poate electriza poporul, adresîndu-se unorl
cercuri înguste de esteţi. ' Y I
Romanul Scrinul negru redeschide problema loanide, punîndvM
pe arhitect în centrul altor evenimente fundamentale ale ţării.
Eroul parcurge experienţa tragică a războiului, imediat după zgu­
duirea provocată de pierderea copiilor şi, în fine, trăieşte recon­
fortanta experienţă a Eliberării şi a revoluţiei populare. De unde,
pe de o parte, resurecţia ideologică a lui loanide, pe de alta —
apusul lumii condamnate de istorie. Revoluţia a curmat existenţa
lamentabilă, în ordine morală, a unei aristocraţii degenerate şi a
unei burghezii inculte şi devastate de ideea înavuţirii.
Densitatea fenomenului social n-a fost niciodată în creaţia an­
terioară a lui Călinescu de un asemenea grad ca în Bietul loanide
sau în Scrinul negru. Epoca dintre cele două războaie, dictatura
regală, instaurarea fascismului la putere, rebeliunea legionari, J
pogromurile şi jafurile comise cu acest prilej, în sfîrşit războiul
antisovietic, ororile din teritoriile cotropite, monstruozităţile din
lagărele de concentrare, conduita hitleriştilor în interiorul ţării,
înfrîngerea armatei germane, degringolada antonesciană şi legio- j
nară, descompunerea claselor posedante — acestea pe de o parte,
pe de alta instaurarea puterii populare, opera de construcţie cu
aspecte grandioase, întreprinsă de noul regim, efectele reformei
agrare asupra foştilor moşieri, rezistenţa pasivă sau activă a
acestora, integrarea în munca productivă a unora din elementele
fostelor clase suprapuse, aspectele disimulatorii ale altora şi unei- 1
tirile lor contra noii orînduiri, lupta aparatului de stat împo­
triva unor crim inali de război ascunşi în munţi unde se dedau la
jafuri şi asasinate monstruoase; opera de construire a socialismu­
lui, văzută mai ales în aspectele revoluţiei culturale, politica înţe­
leaptă faţă de vechea intelectualitate, aspectele, adesea contradic­
torii, pe care le îmbracă transformarea mentalităţii unora din
aceşti intelectuali, ataşamentul sincer şi direct al altora care, ca
arhitectul loanide, participă entuziast la edificarea noii culturi ; I
climatul de renaştere spirituală şi de efervescenţă creatoare în
toate domeniile pe care-1 instaurează şi stimulează noul regim
prin înseşi realizările ce schimbă faţa vechii Romînii, cu re*
percusiuni adinei în sufletele oamenilor — aceasta e complexa
textură socială în care se desfăşoară acţiunea celor două române
115

avînd ca personaj central un intelectual el însuşi în transformare,


prin ochii căruia, în primul rînd, este văzut acest vast proces de
schimbări structurale.
Bietul Ioanide şi Scrinul negru refac o vastă comedie umana
a societăţii romîneşti pe o întindere de cîteva decenii. Dezvol-
tînd tema intelectualului în noile condiţii social-isorice, sub sem­
nul revoluţiei, Bietul Ioanide şi Scrinul negru reconstituie traiec­
torii umane revelatorii, determinate de structuralele modificări
istorice ale epocii noastre.
Demascarea trecutului apropiat, al Romîniei burghezo-moşiereşti,
în unele din aspectele cele mai semnificative din 'suprastructura ei
politico-sociaîă, revelarea mentalităţii exploatatoare, în genere, e
realizată nu printr-un comentariu marginal, ci prin aducerea
direcţă, în cîmpul optic, sub o lumină pătrunzătoare, a tipurilor
văzute în acţiunile lor din societate sau în aspectele vieţii lor
intime, în procesul de dezumanizare pe care-1 trăiesc şi care in­
fectează şi pe cei din jurul lor. £ o mare stăpînire a mijloacelor
artistice, autorul „transcriind" din fişele „găsite" în Scrinul negru
ce i se pare mai semnificativ. în planul strategic, procedeul pare
a fi de model tolstoian | în cel tactic, balzacian şi stendhalian,
totodată.
Care e mesajul acestei cărţi în contemporaneitatea imediată ?
Acest mesaj există, străbate în mod convingător marile sec­
venţe ale romanului, cînd direct, nemijlocit (prin ce fac şi exprimă
Dragavei, Cornel, Mini, Leu, Şaramet, Cuculeţ şi, mai ales, Ioanide),
cînd indirect şi ca un ecou întors, prin raportarea noastră — a
cititorilor —I la lumea veche, descompusă, condamnată de legi
implacabile. Forţa constructivă a mesajului cărţii stă, de altfel,
în această raportare, în această confruntare, explicită sau impli­
cită, dintre cele două lum i; o dă poziţia, de complexă umani­
tate, a lui Ioanide, o dau, în grade diferite, celelalte personaje,
o inspiră şi o generează clasa muncitoare şi partidul, în orbita
cărora se învîrteşte acest univers cu atîtea meridiane şi paralele
interferenţe.
Şi dacă în romane prozatorul George Călinescu reconstituie
lumea prin numeroase faţete tipologice, în Lauda lucrurilor poetul
George CăKnescu construieşte o viziune asupra universului struc­
turată pe relevarea infinitelor manifestări vitale. Filozof şi uma­
nist» în sensul deplin modern al cuvîntului, George Călinescu
G EORGE IV A Ş C U

descifrează elementele contemporaneităţii din m anifestările pro­


funde, de esenţă, ale fenomenelor:
„Am născocit unelte de sine mişcătoare,
Şi-a mari laboratoare
Materia studiind, din stîncă facem scrum,
Şi ţesături din fum,
Puntnd în flori, faună şi-n zona minerală
O nouă rînduială."
(Rinduiâlt no«J)

Noutatea perspectivei este intrinsecă concepţiei poetului. Acesta


receptează realitatea pe datele ei eterne (un ciclu intitulîndu-se
Lauda materiei), convertite însă şi în realităţile zilnice (Agricul­
tura, Tractorul, Raport, Măreţe fără seamăn, Greierii, Omul).
Elogiul muncilor omului capătă astfel la Călinescu valo ri epo­
peice, asemănătoare actului iniţial al creaţiei. Tocm ai de aceea,
poetul îşi înscrie propria traiectorie între cele ale tu tu ro r şi îşi
leagă sensul crezului poetic de sensul uman general al activităţii
oamenilor:
„Frăţeşte mi-au strîns mîna: — Tovarăş fii cu noi,
Un fluier simplu taie-ţi şi fă-ne cînturi noi.*
(Eram bărbatul care...)

Viziunea autorului, aplicată pe variaţiile infinitezim ale sau m a­


jore ale realităţii şi legată de marile cuceriri filozofice contem po­
rane, deschide, explicabil, „o perspectivă semnificativă asupra cu­
noaşterii :
„Adîncile probleme desface-le-va omul
Cu-ai raţiunii dinţi,
In veci inaccesibil nu va răzolne pomul
Sublimei cunoştinţi."
( l i m portret)

Poezia lui George Călinescu oferă astfel cititorilor una din cele
mai spectaculoase înscenări ideatice pe spaţiul larg şi concludent
al noului umanism. Ca şi în romane, prezentul capătă vigoare şi
finalitate prin proiecţia nuanţată în realităţi istorice sau artistice
trecute. Sentimentul timpului, în manifestările lui obiective sau
D E ZV O LTA R E A LITERATURII 117

subiective, are la Călinescu o prezenţă specifică. Lauda lucrurilor


surprinde tocmai această dialectică a transformării, văzută In con­
textul etern al evoluţiei materiei.

D e la „N ebănuitele trepte" la umanismul


de larga semnificaţie

Poeziile ad u n a te în volum ul ap ă ru t în 1962, altele, Împreuna


cu o serie de traduceri, ce-şi aşteaptă publicarea, o piesă în trei
acte, A n to n Pann, cîteva studii, articole şi însemnări memorialistice,
aforisme rotunjesc prezenţa artistului şi gînditonilui Blaga în
lumina actu alităţii noastre.
în aceasta lum ină el a păşit, trep tat, printr-un proces de con­
fruntare între el însuşi şi noua realitate, pe care un spirit iscodi­
tor ca al lui nici nu se putea să n-o descopere — dacă nu în
valenţele ei cele mai specifice, cel puţin în perspectiva devenirii
ei istorice. U n articol din „C ontem poranul", din aprilie 1960,
reflectă tocm ai acest proces, tră it de Blaga cu toată sinceritatea
şi revelînd concluzii m ai m ult decît semnificative pentru o traiec­
torie spirituală de o asemenea ele v a ţie :
„Legătura strînsă, nu numai de orientare, dar oarecum de fiinţa,
între creaţie şi viaţă, înţeleasă în toată adîncimea ei, a poporului,
rămîne învederat cea mai solidă garanţie atît pentru continuitate,
cît şi pentru noutatea creaţiei. Aceeaşi legătură asigură, mai mult
decît orice, şi substanţa literaturii. Spun acestea nu numai ca un
cetăţean loial al Patriei aşezate pe temeiuri nouă, ci şi ca unul care
urmăresc cu luare aminte repercusiunile, ce le-au avut în viaţa ce
palpită pe meleagurile ţării, răsturnările de orînduire socială din
ultimii cincisprezece ani. Răsturnările şi eforturile de construcţie.
S-au înfăptuit în aceşti ani în ţara noastră, în toate sectoarele
activităţii, şi îndeosebi în acelea care sînt legate de ideea colectivu­
lui uman şi de interesele într-adevăr obşteşti, în industrie, în agri­
cultură, în construcţia de clădiri şi de uzine, în învăţămînt, în
ştiinţa, impresionante, mari progrese. Acestea nu mai sînt o
chestiune de apreciere pe scara aproximaţiilor, ci de constatare
pur şi simplu, pe scară matematic controlabilă. Izbînzile sînt o evi­
denţă a tuturor simţurilor. Le vezi, le auzi, le pipăi. S-a pornit un
fluviu ; cota apelor o poţi citi pe ţărm. (...) Scriitorilor li se pun,
şi lor, mereu alte şi alte probleme. Dar ei pot găsi, de la o zi la
george jvaşcu

alta, nenumărate prilejuri de inspiraţie pentru creaţiile lor, în


chiar actualitatea cotidiană, din care parcă faptul divers a dispă­
rut ca să facă loc umanului de largă semnificaţie".
Acestui uman de largă semnificaţie i-a făcut el însuşi loc, pe noi
dimensiuni şi într-un climat interior, în poeziile create de-a lungul
anilor aceştia. Faţă de Poemele luminii sau Nebănuitele trepte,
noul volum oferă imaginea unui peisaj poetic deasupra căruia
ceţurile metafizice s-au risipit, chiar dacă, pe alocuri, transparenţa
ia orizont e încă uşor umbrită.
Dacă primul ciclu al volumului Mirabila sămînţă invită cititorul
în universul creaţiei vegetale, aducînd „lauda seminţelor, celor de
faţă şi-n veci tuturor" şi e un prilej, totodată, pentru poet de a se
regăsi într-o retrospectivă a bucuriei trăite bucolic, cel de-al doilea
ciclu, Vară de noiembrie, este pus sub semnul iubirii, trăită nu în
izolarea romantică, ci în contingenţele lumii, iar ultimul Stihuitorul,
în care poetul se întoarce asupra lui însuşi, păstrează încă elemente
difuze, contradictorii, ale căutărilor de altădată.
Poet acum, al vieţii, pe care o cîntă pînă la ultima clipă, cu
freamătul ei lăuntric, poet al naturii şi al dragostei, Blaga oferă
contemporanilor un valoros document de creaţie şi un grafic de
sensibilitate desfăşurat în epoca noastră.

Tema denunţării trecutului de exploatare socială

Poet, tălmăcitor din Esenin, autor al cîtorva volume de proză


purtînd amprenta jurnalistica, publicist de notorietate, înainte de
război, Zaharia Stancu s-a descoperit, după Eliberare, pe el însuşi,
în valenţele lui cele mai eficiente.
Urmînd îndemnul mamei („Să nu uiţi, Darie !“), Darie-Stancu
nu a uitat nimic din cele trăite. Opera sa, în care propria-i perso­
nalitate dar şi evoluţia societăţii de după 1900 găsesc în prozator
un artist de o neobişnuită forţă de evocare şi caracterizare^ are
astfel o unitate profundă şi un mesaj necontenit revelator.
In 1948 el dă una din scrierile sale cele mai zguduitoare —• roma-
nul-poem Desculţ, tradus de atunci în peste 30 de limbi. Inspirată
din evenimentele sîngeroase ale anului de răscoală 1907, tulbură­
toare prin forţa evocatoare, prin imaginea răscolitoare a unei epoci
de sălbatică exploatare, prin compasiunea lirică faţă de eroii ei,
fl?

ţărani obijduiţi din Cîmpia Dunării, prin sentimentul de revoltă


pe care-1 generează însăşi oglindirea suferinţelor lor — apariţia
acestei cărţi a marcat o dată în literatura noastră contemporană.
Abordînd această problemă fundamentală într-un spirit cu totul
nou, crîncena realitate a satului romînesc de odinioară a apărut
dintr-o dată în aspectele ei cele mai veridice, cu o asemenea putere
revelatoare, incît paginile lui Stancu au anulat pur şi simplu o
întreaga literatură sămănătoristă cu efecte soporifice, produsă de-a
lungul imei jumătăţi de veac.
Tema denunţării trecutului de exploatare socială, în speţă, a
ţărănimii, denunţare realizată în perspectiva eliberării sociale pe
calea revoluţionară, aşa cum o vestea răscoala din 1907, are carac­
terul de mărturie directă, incandescentă, prin transpunerea unei
viziuni mature, filtrată însă prin ochii unui copil, care este eroul
liric al scrierii. E ceea ce atestă în plus ineditul acestei opere pur-
tînd amprenta experienţei nemijlocite şi a unei sincerităţi cu­
ceritoare.
Povestită de Darie, viaţa oamenilor din sat se desfăşoară pe coor­
donate tragice. Satul de flămînzi şi de desculţi este un adevărat
infern dantesc surprins în momente halucinante. Oamenii au nume
ciudate (Bubulete, Juvete, Uţupăr, Ulmaz, Ududui, Ovedenie), fi­
guri pămîntii, dure, teribile, vorbesc puţin sau de lo c ; uneori
tăcerea e înfiorătoare ca o mare în clipa de dinaintea furtunii.
Existenţa lor tragică se desfăşoară după un ritm halucinant, aproape
neverosimil. Asistăm la o versiune modernă a caznelor din Infernul:
ţăranii culeg via boierului cu botniţe la gură, picioarele goale,
străpunse de spini, calcă pe pămîntul fierbinte, copiii au gingiile
umflate de bube albe, purulente, mănîncă flori de salcîm, sub
imperiul unei foame nemaipomenite. Tot acest infern colcăie de
superstiţii bizare, de rituri străvechi. Undeva deasupra, ca în
picturile marilor primitivi, e cealaltă lume, dar nu senină, al­
bastră, ci violent caricaturală, grotescă. Răscoala izbucneşte ca
o flacăra, arde conacele, se întinde ca la întîmplare. Furia ţăra­
nilor e parcă elementară, ura contra exploatatorilor nemaipo­
menită. Totuşi, un colosal simţ de solidaritate îi uneşte. Finalul
tragic | dominat însă de creşterea ierbii, a vieţii, de primenirea
naturii, de perpetuarea luptei în generaţiile următoare. Lupta
crîncenă a ţărănimii îşi conturează o finalitate:
„■>— N e împuşcaţi pe noi. O să mai împuşcaţi şi pe alţii. Dar
n-o să puteţi împuşca toată ţara pe care o asupriţi şi-o mulgeţi,
voi, ciocoii. Degeaba holbezi ochii, colonele! Mai mult decit
120 CEO RG1 IVAŞCU

viaţa n-ai ce să-mi iei... De moarte nu m i sperii eu, dacă nu


m-am speriat de viaţa pe care am îndurat-o...
Şuierau gloanţele. Majurii trăgeau strîmh...
Glasul lui Uţupăr s-a înălţat mai puternic :
— O să-ţi vie rîndul, colonele, să plăteşti sîngele nostru cu
sînge. Cu sîngele tău şi al neamului tău de ciocoi. Toţi ciocoii
o să plătească".
După Desculţ (continuat în 1954 de Florile pămîntului) apare,
în 1952, volumul Dulăii, ce reia un singur episod al răscoalei. Ele
sînt urmate de primele cinci volume ale romanului Rădăcinile
sînt amare, apoi de Pădurea nebună şi Jocul cu moartea, acesta
recent tradus într-o editură pariziană.
Rădăcinile sînt amare reconstituie o frescă social-istorică de
mare amploare. Ultimele patru decenii ale secolului nostru, oraşul
de provincie, capitala, viaţa protipendadei, interferate cu reali­
tatea actuală sau cu eroicii ani de după Eliberare oferă scriito­
rului posibilitatea unui sondaj profund şi nuanţat. Paralel, ro­
manul urmăreşte şi drumul evoluţiei lui Darie, personajul-cheie
al cărţilor lui Zaharia Stancu.
Pentru a face pe cititor să înţeleagă semnificaţia covîrşitoare
a noului în prezent, Zaharia Stancu coboară spre rădăcinile
lui din trecut, amare. Da, rădăcinile sînt amare, demonstrează
scriitorul vorbind de 1907, de exploatare, de înjosire, de umi­
lirea omului cinstit într-un regim antiuman, acela împotriva
căruia au dus lupta lor eroică comuniştii. D ar cu cît au fost mai
amare rădăcinile, cu atît fructele, rezultatele, sînt, trebuie sa
fie mai dulci. Procesul rememorării trecutului, pe care îl găsim
în toate operele scriitorului, are astfel o funcţie revelatoare, o
finalitate plină de semnificaţie.
E ceea ce se vede şi în Jocul cu moartea (1962), unde D arie tră­
ieşte exeprienţa primului război mondial. Valoarea ideologică a
cărţii stă în forţa cu care eroul, pîndit de moarte, se apără nu
atît prin fapte „eroice", cît tocmai prin voinţa de a nu muri, prin
voinţa, crîncenă, de a trăi, de a supravieţui războiului. Ca atare,
romanul are un subtext polemic, cu o întreagă literatură de învinşi,
al cărei cap de serie a fost întunecare de Cezar Petrescu. Eroul
acestuia, Radu Comşa, purtînd pe obraz cicatricea războiului, este
mutilat mai ales sufleteşte şi sfîrşeşte în nămolul lacului Tekir-
ghiol. De ce? Pentru că e un om cu idealuri supradim ensionat^
visuri scamoase, cu o concepţie despre lume şi societate mai mult
sau mai puţin benignă. Se-nţelege, autorul l-a creat astfel, într-o
viziune „realist-critică", mai curînd ca „om de prisos", acuzînd
d ezvoltarea l it e r a t u r ii 121

propriile-i limite ideologice. Eroul lui Stancu, dimpotrivă, apare


ca un reprezentant al vitalităţii excepţionale a poporului romîn,
al ţăranului în primul rind, al capacităţii iui de a îndura mizeria»
al curajului lui în faţa morţii, mai presus de toate al voinţei lui
de a-şi salva viaţa. De aceea, de cîte ori e In primejdie de a fi
ucis, Darie se bate ca o fiară, dar nu pentru că firea lui ar fi a
unei sălbăticiuni, ci pentru că viaţa punîndu-1 în asemenea împre­
jurări, el trebuie să şi-o apere, pentru că vrea sa ţi-o trăiască,
o iubeşte şi crede în ea.
Pădurea nebună (1963) este, desigur, cartea cu cea mai deplină
legitimitate de roman în sensul — de data aceasta — epic al cuvin-
tului. Eroul ei — acelaşi Darie — continuă, după „jocul cu moar­
tea" (din romanul precedent), filonul complexei sale biografii,
acţiunea plasîndu-se, prin anii 1920—1921, intr-un orăşel de pro­
vincie, nu fără rememorarea şi a anilor de pribegie într-o Dobroge
violent pitorească, într-un sat tătăresc. Retrospectivînd unul din
acele „locuri unde nu se întîmplă nimic", Stancu revelează în
fond o mocirlă în care, treptat şi inevitabil, se bălăcesc deopotrivă
politicieni mărunţi, „caragialeşti", negustori meschini, belferi de
liceu provinciali. Pe celălalt plan, e peisajul exotic, în tari culori
orientale, din stepa dobrogeană; acelaşi Darie parcurge o altă
experienţă : cea a raportării la o civilizaţie mai curînd involuata,
încremenită parcă de veacuri, peste care semnele vieţii „moderne*
se suprapun strident.
Romanele lui Zaharia Stancu impun în peisajul literar contem­
poran o viziune artistică profund personală, într-un stil caracte­
ristic, ca de altfel şi versurile lui, de o frusteţe amintind pe cele
din activitatea literară anterioara. Eliberării, dar cu un mesaj
ferm de încredere şi optimism.

Poeţi şi prozatori de profiluri diferite îmbogăţesc tematica


şi modalitatea artistica a literaturii actuale

Precedată de o exeprienţă jurnalistica şi literară întrucitva


asemănătoare a fost activitatea de după Eliberare a lui Ion Că-
lugăru, care în 1947 a publicat romanul, pe care nu-1 putuse
edita în anii dictaturii, Lumina primăverii, in 1952, scriitorul va
da Oţel şi pline, roman care-şi propune o cronică a unor eveni­
mente caracteristice etapei din primii ani de după Eliberare, din
GEORGE IVA ŞCU
122

perioada reconstrucţiei, cînd se da o înverşunată luptă de clasă


între elementele înaintate, călăuzite de partid, şi cele manevrate de
reacţiune. Carte inegală purtînd amprenta unei experienţe încă
precare şi a unui schematism în interpretarea ideologică-politica
a realităţii, Oţel şi pîine are totuşi meritul de a echivala cu unul
din primele experimente de mai mare întindere epică, înfăptuite
după metoda realist-socialistă. Deschizînd drumul a ceea ce s-a
numit la acea dată (1952) „roman industrial", Oţel şi pîine a
fost urmat de romanul — acesta într-adevăr izbutit — La cea mai
înaltă tensiune a scriitorului de limbă maghiară Nagy Istvan. Car­
tea demonstrează forţa clasei devenite conducătoare în statul
democrat-popular. Receptiv în faţa noilor procese economice, cu­
noscător profund al oamenilor, dornic permanent de a depăşi sta­
diile vechi, atent la opinia celor din jur, cu intransigenţă şi hotă-
rîre în acţiuni, eroul central, Bucşi Karoly, a rămas ca o creaţie
literară de mare veridicitate şi profunzime.
In limba minorităţii naţionale maghiare, dar circulînd totodată
în ediţii traduse în limba romînă, literatura noastră înscrie şi alte
nume, pe lîngă acela al lui Nagy Istvan.
După eliberarea ţării de sub fascism, s-au ataşat literaturii noi
cea mai mare parte din scriitorii din gruparea umanistă „Heli-
kon" : Kos Karoly, Tompa Laszlo, Banffy Miklos, Kemeny Ja-
nos, Szentimrei Jeno, apoi Kiss Jeno, H orvâth Istvan, Letay La-
jos, Szabedy Laszlo, Kovacs Gyorgy, Asztalos Istvân. C u ajuto­
rul intelectualilor care activaseră în jurul revistei antifasciste
„Korunk", Gaal Gabor a fondat revista „Utunk", în jurul căreia
s-a reorganizat viaţa literară a scriitorilor maghiari din Romînia,
în spiritul promovat de Partidul Muncitoresc Romîn. N agy Ist-
vân a fost şi continuă a fi unul din principalii animatori ai acestei
reviste.
Dacă acesta din urmă a dat imul din cele mai bune romane :
din mediul industrial, Asztalos Istvan şi Kovacs Gyorgy au dat
— primul în operele epice Vîntul nu se stîmeşte din semn urm at
de Inimă tînără şi Omenie, cel de-al doilea într-o serie de povestiri
şi în romanele Cu ghiarele şi cu dinţii — o epică inspirată din
viaţa ţărănimii sărace ardelene, în luptă pentru transform are*
socialistă.
Intr-o monumentală trilogie, De la August la August, Szeml£r
Ferenc oglindeşte transformările intelectualităţii şi a maselor oră­
şeneşti în timpul celui de-al doilea război mondial în perspectiva
evenimentelor de la 23 August 1944. Continuînd tradiţiile de la
„Korunk", Szilagyi Andrâs, autor al unor romane apărute în de-
DEZVOLTAREA LITERATURII 123

ccniile 3 şi 4, se consacră acum reportajului. In poezie, cu o de­


osebită sensibilitate artistică, Horvăth Imre şi Szemlăr Ferenc,
apoi Szebedy Laszlo proiectează noua lor viziune citadina, pe
cind Letay Lajos şi H orvath Istvan privesc prin prisma socialistă
realitatea rurală, Kiss Jeno îmbrăţişînd deopotrivă ambele aspecte
sociale. Reprezentînd generaţia de poeţi încă dinaintea primului
război mondial, Tompa Laszlo, Salomon Laszlo, Szentimrei Jeno,
Bartalos Jânos au trecut şi ei prin acelaşi proces de transformare
ca şi generaţia celor depăşind 50 de ani. Octogenarul Franyo Zoi-
tan, contemporan cu Ady Endre, este cel mai bun traducător al
capodoperei Faust, a lui Goethe, după cum a tradus în limba
maghiară pe cei mai buni poeţi ai lumii şi tot ceea ce e mai va­
loros din poezia romînă, de Ia Eminescu încoace.
Aceleiaşi generaţii îi aparţine Kos Karoly, autorul unei drame
zguduitoare inspirate din răscoala de la Bobîlna, pe care o va
cinta, mai apoi, şi Meliusz Jozsef, într-un poem emoţionant, Cîn-
tec despre anul 1437.
Una din cele mai bogate activităţi poetice o reprezintă, desigur,
scriitorul de limbă germană Alfred Margul-Sperber, autor încă
din 1922 al unui ciclu de poeme de inspiraţie socială. Cel care în
1934 dăduse Simboluri ale peisajului va publica în anii noştri
cîteva culegeri de poezii, prin care a îmbogăţit lirica noastră
eroică dar şi satirică, în această categorie folosind cu măiestrie
fantasticul cu substrat realist (ca în poemul Călătoriile lui Gu-
liver). A. Margul-Sperber s-a distins, de asemenea, ca autor a nu­
meroase poezii cu conţinut educativ, didatic.
Un valoros prozator de limbă germană este romancierul Oscar
Walter Cisek, autor, înainte de război, al povestirii Tâtâroaica
(1929) şi al romanului Fluviul fâră sfîrfit (1937). Cu o mare
capacitate de reconstituire şi evocare realistă a trecutului de
luptă al maselor transilvane, scriitorul a dat în 1960— 1963 roma­
nul Pîrjolul (cartea I, Crifan, cartea II, Horia), dramatica evo­
care a epocii de frămîntări şi lupte pentru dreptate a iobăgimii din
Transilvania, culminînd cu răscoala de la 1784. Andreas Lilin,
autor al romanului Jetzt da das K o m gemahlen (1958), este un
alt valoros prozator de limbă germană.
Peisajul literar transilvan fusese încă din primăvara lui
1945 înfiorat de versurile poetului Emil Isac, care cu decenii în
urmă dăduse acea „doină nouă*, închinată „celor ce n-au visat...
cari n-au putut iubi*, celor „flămînzi, furaţi şi goi*, „copiilor
124 G E O R G E IV A Ş C U

săraci cari nu s-au săturat niciodată". Acum, în O ceanul de sînge,


profetiza :
„— De cîte ori o lacrima de mamă va cădea
In Oceanul sîngelui adunat de veacuri,
Imensa apă, totdeauna, se va cutremura.8

D ar mai viguros decît mulţi tineri, poetul sexagenar dădea


acest manifest încărcat de multiple sensuri, cu o la rg ă viziune
asupra evului nou ce începea prin eliberarea ţ ă r i i :
„Lumea veche s-a cutremurat şi s-a dărîmat,
Drumurile s-au luminat.
Drumurile s-au luminat.

Veniţi cu toţii la proaspătul izvor,


Spălaţi-vă ochii, căci lacrimile robiei nu mai dor.
Nu mai pîndeşte ceaţa, şi-ntunericul nu mai umileşte
Şi steaua-n vîrf de munte sărută spicul de grîu
Ce pentru noi, numai pentru noi creşte.*

în proiectarea unei imagini mai complexe a vieţii şi lu p tei clasei


muncitoare, în care şi-a form at o conştiinţă de clasă şi în care
proletariatul din Romînia burghezo-moşierească s-a organi­
zat politiceşte, eroismul cu care s-a d ăru it m uncitorim ea celei
mai nobile dintre cauze se impunea în aceeaşi m ăsură atenţiei
scriitorilor noştri. Zilele vieţii tale (1949) şi Lanţuri (1950) de
Ion Pas sînt două romane care, în tr-o desfăşurare de frescă so­
cială şi o tonalitate de evocare, izbutesc să reconstituie unele
momente şi aspecte din trecutul clasei noastre m uncitoare, prin
prisma căreia este văzută o bună parte din istoria R om îniei mo­
deme.
O semnificativă evoluţie, determ inată de profundele schimbări
de după Eliberare, este aceea înscrisă în activitatea publicistică
şi literară a lui Cezar Petrescu. Romancier de n o to rietate, autorul
întunecării’ şi al Căii Victoriei a d at chiar în toam na anului 1944
romanul Adăpostul Sobolia, reluare la modul jurnalistic al m odali­
tăţii din Carlton, prăbuşirea vechii lumi fiind realizată aici po­
lemic, dar fără a-i desprinde semnificaţiile reale.
Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de m îine v a face oare­
cum sinteza, în 1955, a întregii evoluţii a lui C ezar Petrescu în
anii noştri. Romanul va fi construit pe trei p la n u r i: în tîiu l dom i­
nat de traiectoria destinului lui Ion Săracu, al doilea de cel al
D E ZV O LT A R E A LITE R A TU R II J2S

lui Zevedei Grigore, al treilea, poate cel mai interesant, inter-


ferînd pe autorul însuşi, devenit personaj al romanului. Romanul
se încheie m arcînd momentul cînd eroul fundam ental, Ion Săracu,
v a deveni preşedinte al gospodăriei colective din satul lui.
E fo rtu l de a fi în actualitate sau m ăcar contingent ei se vede
şi în nuvelele adunate în 1954 în volumul purtînd titlul celei mai
sugestive : Vino fi v e z i ! In sfîrşit, publicistica — foarte frec­
v entă — a lui C ezar Petrescu după Eliberare va constitui moda­
litatea principală prin care, pînă în ultim a clipă a vieţii lui
(9 m artie 1961), scriitorul a ţin u t să fie prezent la cronica ardenta
a Rom îniei socialiste.
Ion M arin Sadoveanu a d at şi el în anii noştri două romane :
Io n S în tu (1957) şi Taurul marii (1963). Cel dintîi încearcă să
fie un rom an al personalităţii unui intelectual în condiţiile so­
cietăţii rom îneşti din perioada 1900— 1916. Taurul mării e o evo­
care a luptelor din antica H istrie a Dobrogei.
O reintrare în cîm pul literar a fost aceea — aşteptată — din
1961 a lui T u d o r Teodorescu-Branişte cu romanul Primăvara apele
v in m ari, după ce P rinţul apăruse în tr-o nouă ediţie. Este o re­
trospectivă în istoria frăm ântărilor sociale de la sfîrşitul veacului
trecut, av în d în centru un episod din răscoalele ţărăneşti — rod
al unei aprofu n d ate cercetări şi al unei bune orientări în inter­
p reta re a faptelor.
D in aceeaşi generaţie, cu activitate consacrată de istoria literară
d in tre cele două războaie, poetul Demostene Botez a parcurs, în
anii noştri, o interesantă evoluţie artistică. El vine în 1953 cu
Floarea soarelui, culegere de poeme m ultiplu semnificativă pentru
noua orientare a poetului — întors acum cu faţa spre v iito r :
„Mai tare-mi bate inima în piept,
Spre viitor tot sufletu-mi îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare."

Bucuria descoperirii noului sens al existenţei avea s-o exprime


în m ai m ulte cicluri de versuri. Cel mai recent, O glinzi, pe lingă
o valoroasă retrospectivă într-un Aiemorial-1916, va reflecta
bucuria îm plinirilor de astăzi, colectivizarea înfăptuită, tinereţea
ţării, peisajul contemporan. C a în Primăvară, 1962 :
„Greu s-au topit zăpezile de ieri,
Şi nopţile cu neguri şi abise.
N-au fost nicicînd asemeni primăveri
Cu-atîtea mari nădejdi şi-atîtea vise."
G E O R G E IV A Ş C U

Fără a fi prea bogată, creaţia poetică de după E liberare a lui


Al. A. Philippide nu e mai puţin semnificativă. în tr-o ln tîm p in a re
în azur din 1946, poetul îşi proiectează elanul peste spaţiile side­
rale, imagine a setei romantice de spaţiu infinit, a n av ig ării pe
mările astrale, pentru a planta în Cosmos „solia lum ii noastre" :
„Un vis al lumilor necercetate
Se-aprinse-atunci în mine ca un foc
Ce multă vreme nu-şi aflase loc
Şi-acuma izbucnea în libertate"

N u petrificat în minereu, nu anonim izat în m arele absolut,


ci — ca o superbă replică dată unei asemenea filozofii — poetul
se vrea-n „amestec pe deplin cu plasm a din adînc a v ieţii". în tr-o
asemenea viziune optimistă, chiar Stixul la care călătoreşte, de­
parte de a fi „cu valuri negre ca de sm oală", e d o ar „o ap ă lim ­
pede", „dom oală", cu valuri „străvezii peste prundiş d e v a d “. M are
poet al unui univers interior, proiectînd pe m eridianele lui o fi­
lozofie a lumii noastre, Philippide înnobilează p rin cele cîteva
poeme ale sale ansamblul liricii noastre actuale, situîndu-se ală­
turi de romantica lui Călinescu, în piesele ei cele m ai bune, şi
de unele din poeziile lui Blaga create to t în anii noştri.
D intre poeţii „Vieţii romîneşti" de odinioară, O tilia C azim ir
şi George Lesnea şi-au continuat, de asemenea, activitatea,, păs-
trîndu-şi factura molcom-ieşeană, dar înregistrînd to to d a tă v ib ra ­
ţiile vieţii noi.
E ceea ce se vede a tît de semnificativ în poeziile scrise d u p ă
1944 din volumul care, la 70 de ani ai O tiliei C azim ir, a a p ă ru t
ca un omagiu adus unei bogate activităţi literare (P oezii,
E.P.L., 1964).
Coarda umanismului socialist vibrează cald în m ajo ritatea poe­
ziilor Otiliei Cazimir create în anii noştri. E ceea ce ea însăşi,
atît de sugestiv, afirm ă în Dragoste :

De unde am eu, cea săracă, atîtea zîmbete bogate ?


Că n-am ajuns, de-o viaţă, să le împart pe toate ?
Şi cui or să tămînă,
Cînd voi pleca, atîtea stele-necate în fîntînă ?
DEZVOLTAREA LITERATURII 127

De-aceea strîng din cerul larg lumini


Lumină-n ochi, lumină In cuvinte —
Şi-o risipesc în cele patru vînturi, fără frică.
Dar pentru-atîta dragoste fierbinte,
Mi-e inima prea mică.

M ai pregnantă este evoluţia lui Radu Boureanu, care începe


activ itatea poetică cam în aceeaşi perioadă (volumul Zbor alb
cuprinzînd versuri datate încă din 1926). Boureanu dă în 1948
culegerea de poeme intitulate Sîngele popoarelor.
în noul ciclu, poetul şi-a afla t o busolă şi un ob iectiv : lupta
popoarelor p entru libertate, într-o viziune am plă p la n e ta ră :
„Atîtea ţări pe glob şi-atîta sînge
Şi dacă s-ar putea să-l strîngi alături,
Nu-i fluviu uriaş pe cît s-ar strînge :
Păduri, oraşe ai putea cu el să mături.*

U n ciclu de A lte poezii ne aduce Sub Stema Republicii, poezie


de inspiraţie patriotică, transmisă prin asocierea cu imaginea
propriei iubite, ceea ce face mai autentic şi mai vibrant sentimentul:
„Vino să alergăm prin pădurile acestei ţări,
prin pădurile de mîine, printre faptele viitoare,
printre brazii Mioriţei, printre pădurile de sonde,
printre munţii înalţi care duc pe şeaua de piatră
Făt-Frumosul soare.*

M ai puţin izbutită e acea Cîntare cetăţii lui Bucur (1959)


— crom olitografie festivă, deşi aplecarea poetului către plastica
decorativă dă uneori rezultate lăudabile, ca în Ineditele din vo­
lumul Vioara cosmica (1962), unde interpretează prin arta cuvîn-
tului tablouri de Andreescu, Luchian sau Băncilă. în ansamblu
eclectică, poezia lui R adu Boureanu este valoroasă în acele piese
în care poetul îşi dă credit lui însuşi, unde nu e artificios şi
livresc.
Analogic, ca experienţă, dar evoluînd de la un punct încă mai
contradictoriu, de factură modernistă, cel din volumul Cleştar
(1936) dom inat de un hieratism sterp şi static, poetul Cicerone
Theodorescu a d a t literaturii noastre cîteva culegeri de poeme în
care efortul de a-şi transcrie un nou profil ideologico-artistic
IU G E O R G E iV A S C U

s-a soldat, după Cintece de galeră (1946), cu U n cîntec d in uliţa


noastră (1953), Făurari de frumuseţe (1955), O am eni fi dragoste
(1958) fi, mai recent, Povestea Ioanei.
Avind ca prestigios model Buletinul de cetăţean sovietic al lui
Maiakovski, al cărui harnic traducător este, Cicerone Theodorescu
s-a impus unui moment al actualităţii social-politice prin Certi­
ficatul de alegător, poezie agitatorică, circumscrisă unui eveniment
anumit, fără puterea unei generalizări mai semnificative, dar care,
istoriceşte vorbind, şi-a găsit desigur eficienţa m esajului:
„Certificatul de alegator —
un proaspăt, viu
izvor
de poezie!
El e-o mindrie
pentru dne-1 are_
£1 e-o fereastră
către viitor."

O altă poezie, intrată în antologiile didactice, este aceea cu


titlul atSt de bine inspirat Atenţie, copii!..., care, prin raportarea
simplă la un aspect devenit curent în realitatea noastră, zilnica,
transmite, de asemenea, emoţie stenică, cetăţenească. D e altfel,
autorul cultivi cu succes literatura pentru copii.
Evodnd Calea Griviţei eroice ca şi aspecte ale construcţiei so­
cialismului, deşi fără o mare amplitudine a vibraţiei, Cicerone
Theodorescu e un poet al muncii şi al bucuriilor ei. N u mai puţin,
un critic original al rămăşiţelor lumii vechi, al individualisnrah^
mic-burghez, al ipocriziei, al uscăciunii sufleteşti, al superficia­
lităţii, în rondelurile sale satirice.
Înrudit ca structura, publicînd şi el (două volume) înainte de
Eliberare, Vlaicu Bîrna a dat în anii noştri mai multe culegeri
de poeme. Titlurile Minerii din satul lui Crifan (1949), Tulnice
în munţi (1950) sugerează prin ele însele conţinutul: eroismul
muncii tn zilele noastre sau dîrzenia moţilor lui Horia. Cerbul
rofu (1956) vrea să semnifice forţa revoluţionară a poporului. D ar
fluxul liric e alterat de aspectul epic fastidios şi de retorism^ U n
reportaj liric este Arcul autorii (1962).
dezvoltarea l it e r a t u r ii

O poezie a vieţii adevărate

In aceasta amplă secvenţă cronologica, urmărind procesul de


dezvoltare a literaturii reprezentate de masivul grup al scriito­
rilor cu activitate deja notorie — dacă nu consacrată — în dece­
niile 3 şi 4, a altora doar debutînd in deceniul premergător Elibe­
raţii, un loc important şi specific îl ocupă Geo Bogza. El şi-a
început activitatea în câmpul magnetic al curentelor moderniste,
dar şi-a dat seama el însuşi de precaritatea şi artificialitatea expe­
rienţei şi, într-un articol (Poezia pe care vrem s-o facem, din
„Viaţa imediata", nr. 1, 1933), pune diagnosticul just asupra aces­
tei febre moderniste fără nici o perspectivă: „~vrem să facem o
poezie pentru toţi oamenii, pentru miile de oameni... o poezie a
vieţii adevărate, o poezie care să poată fi citită de mii de oa­
meni". El devine reporterul care avea să dea, încă înainte de
Eliberare, pagini de un realism zguduitor asupra vieţii de cîrriţă
a minerilor, asupra petroliştilor şi a tabăcarilor, şi care, în anii
războiului, ca un protest indirect la politica de trădare naţională,
scrie Cartea Oltului, un poem de arhitectura grandioasă, ca o
noua Cântare a Romîniei, străbătut de fiorul unui înalt patriotism.
Vibrînd ca Bălcescu sau ca Alecu Russo la imaginea fermecă­
toare a patriei, Bogza o trăieşte cu intensitatea dimensiunii cosmice,
viziunea lui depăşind astfel pe aceea a unui romantic oricît de
ardent şi concretizîndu-se artistic într-o configuraţie de mare poet
al secolului nostru. Acest roman liric care e Cartea Oltului
nu-şi are egal în literatura noastră şi oricît i-ai căuta strămoşi
sau confini (critica s-a gîndit la Hogaş sau Odobescu), e greu a-i
afla un alt loc decît acel pe care şi l-a creat singur. Cartea de­
fineşte mai bine decît oricare altă scriere personalitatea lui Bogza,
care e un veritabil arhitect al naturii proiectate grandios în spi­
ritul nostru, care umanizează geografia transfîgurîndu-i elemen­
tele, iluminînd-o din unghiuri cu totul inedite, reflectînd-o pe
„pînza vremii* cu semnificaţii multiplu tulburătoare. Arta lui
Bogza de a pune în scenă natura e comparabilă, în literatura
noastră, nnmaî cu cea a lui Eminescu, a celui din Memento mori
sau Miradoniz. Modul cum se încheie Cartea Oltului recheamă în
minte imaginea de cer răsturnat sub nisipuri din Egipetul, deşi
fluviul bogzian pătrunde printre stele în cosmos: „De la un timp,
lucesc în noapte atît de multe stele, deasupra şi dedesubtul plu­
telor, de jur împrejur, încît pare că marele fluviu a pătruns în
cele din urmă în cer. Largul hii şuvoi revarsă acum oamenii şi
13q GEORGB IVAŞCU

brazii printre stele, ca pe nişte meteori ciudaţi, dueîndu-i tot


mai adînc în cosmos". Viziunea pe asemenea dimensiuni, aplecarea
spre elemente naturale masive, metaforele construite pe largi spa­
ţii poetice, frazele cu o contrabalansare simetrici definesc speci­
fic stilul autorului.
Reporterul îşi regăseşte după Eliberare filonul realist mer-
gînd Pe urmele războiului în Moldova (1945). Sub aspectul tragic,
calcinat al pămîntului Moldovei schimonosit de tranşee şi cazemate,
răvăşit de bombe, Bogza descoperă inimile şi feţele oamenilor care,
peste ruine, molimă şi foamete, aşteaptă, totuşi, un alt semn al
destinului . 4
Altemînd cu Ţara de piatră , în 1946, Bogza publică nuvela
Sfhfitul lui Iacob Onisia. Scrierea e un protest solemn, sub lu­
mina stelelor — deasupra abisului peste care se opreşte funicu-
larul — împotriva nedreptăţii celor care întunecă fericirea ome­
nească. y
Ciclul de reportaje cu Oameni fi cărbuni în Valea Jiului (1947)
va aduce sub privirile noastre, atunci cînd abia păşeam pe calea
construcţiei socialismului, pe cei zece mii de mineri, de munca
subpământeană a cărora depindea în mare măsură energia şi avîn-
tul acelor ani. Meridiane sovietice (1953) şi Tablou geografic
(1954), urmate de alte reportaje din Pagini contemporane (1957),
ca şi, mai apoi, scrierile — de la poem în proză, la pamflet, de
la articolul amplu la cel eseistic (din Dicţionarul păcii f i a l răz­
boiului apărut în „Contemporanul", unde a publicat şi atîtea din
versurile sale) — iată un întreg ansamblu al creaţiei lui Bogza
în aceste două decenii. Evoluţia lui în anii epocii noastre cunoaşte
împlinirea, am spune legică, pe care structura reporterului realist
avea s-o trăiască prin însăşi capacitatea lui de observaţie şi de
reflectare, de data aceasta a unei realităţi care se modifica radical
în chiar structura ei, dîndu-i bucurie şi entuziasm. Este o evoluţie
mai mult decît semnificativă, care defineşte pe unul din cei mai
originali scriitori ai literaturii noastre contemporane.

„Laude şi alte poeme0

De-a lungul a 30 de ani, evoluţia poetică a lui Miron Radu


Paraschivescu a înscris o traiectorie nu mai puţin interesantă.
Personalitatea scriitorului a prilejuit manifestări neaşteptate şi
d ezvoltarea LITERATURII

tonalităţi inedite. Pateticul avînt umanitarist al Declaraţiei pa­


tetice este convertit în anii noştri în ciclul de Laude fi alte
poeme (1953).
Cîntarea Rom îniei, cu care se deschide ciclul, reia dezvoltarea
istorică a ţării, străbătută de ideea luptei decisive între popor şi
asuprire:
„Slăvită Muză, cum să nu m-asculţi ?
U n singur lucru, rogu-te-ţi cer :
Să freamăte şi-n mine răscoala celor mulţi
Ca trecerea clipei, prin plopi, către cer !“

Răscoalele haiduceşti, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vîadi-


mirescu, 1848, 1907 sînt date de maximă ciocnire a forţelor isto­
rice opuse. Poetul omagiază eroismul popular şi demască sarcastic,
cu virulenţă, reacţionarismul claselor suprapuse. Privirea în tre­
cut îi este necesară pentru a sublinia profunda legătură cu tradiţia
înaintată pe care o au comuniştii. Revoluţia o dată victorioasă,
poetul are, în sfîrşit, posibilitatea să aducă imnuri de slavă Ro­
mîniei socialiste în ale cărei realităţi, ca şi poetul, trăim.
în poemele ce urmează, M. R. Paraschivescu este preocupat de
ceea ce duce la originea lucrurilor. Uneltele tîmplarului sînt pro­
iectate în tim p :
„ D a r liniştea, aici, nici ea nu e pustie
Printre fireze, tesle fi secure,
Aşa cum dintr-o largă şi veche panoplie
Răzbat mistreţi şi foşnet de pădure."
(TimpUrul)

Munca oţelarului este prefigurată :


„Cu arcuită detentă,
Aplecaţi peste oţel,
Sînt o maternitate atentă
A lumii clădite din el.*

(Ofe/a 0

Această deplasare cercetătoare şi dramatică spre adînc, spre


momentul începutului definitoriu, face ca poezia lui Paraschivescu
să se încadreze într-o atmosferă de mituri genetice fundamentale.
De aici şi nota particulara a eroticii sale. Frumuseţea iubitei
13] CSOKOl IVA9CU

este cea a materiei, a poamelor, a florilor, iar maternitatea, ză­


mislirea unei fiinţe vii sînt pentru poet simboluri revelatoare ce
dau sens existenţei umane.
Mergînd spre pilonii de bază ai vieţii, poetul îşi identifică arta
cu aceştia, în Metempsihoză, personalitatea autorului devine unul
din elementele naturale:
„Voi fi un lemn, o piatră sau o şuncă.
Un lemn să fiu, ay vrea mai degrabă
Că vremea-ji scrie-n cartea lui adîncă,
In cercuri subţiri, nevăzuta zăbavă."

Tocmai datorită acestei interiorizări, obiectele create din „lem­


nul poetic" vor avea frumuseţe, vor întovărăşi omul. Chiar moar­
tea are o măreţie şi o demnitate gravă, izvorîte din conştiinţa
finalităţii precise a crezului său artistic. Crez indisolubil legat
de filozofia comunistă, cum o va declara poetul în D edicaţie,
patetică laudă partidului:
„Ţie, ce scut mi-ai fost mereu
Şt sfetnic bun ce-atît de des
Ţi-ai aplecat la cîntul meu
Urechea ţi m-ai înţeles
Cînd ai văzut durerea grea
Din care el s-a zămislit,
Şi spornica-ndoială-a mea,
Şi deznădejdi ce m-au pindit,
Şi lupte surde ce-am purtat
Cu mine însumi, solitar,
Şi-n care-naripatul sfat
Al tău, mi-a fost statornic far —
Spre tine-nchin acuma rodul
Acestor nesfîrşite munci,
Că-n tine am văzut norodul
Şi visurile lui, atunci.*

„Dialectica poeziei"

Cel care, după caracterizarea semnificativă a lui Tudor Ar-


ghezi era un poet complet, „în înţelesul wagnerian, că aliază
două lirisme, literar şi muzical", Marcel Breslaşu, se afirmase
DEZVOLTAREA LITERATURII JJJ

în literatură începînd cu 1934, pentru ca în 1938 să semneze


volumul Cîntarea cîntarilor, subintitulat „oratoriu profan". De
atunci, evoluţia sa se desfăşoară pe coordonatele majore ale con­
temporaneităţii. După Alfabet pentru o fcoala de seara (scris
în 1942, dar publicat imediat după Eliberare în placheta Poeme
pentru un ziar de perete) şi după poemul Griviţa Rofie (1943),
interfefînd lirica de evocare din emoţionantul Cîntec de leagăn
al Doncâi şi (aceasta mai puţin izbutită) retrospectiva In iirg
la laţi 1917, poezia lui Breslaşu devine tot mai evident o dezba­
tere lirică, lucidă şi angajată a unor probleme filozofice sau
estetice fundamentale. Dialectica poeziei sau cîntece despre cîn­
tec (apărut în 1957) reia într-o viziune contemporană şi mili­
tantă cîteva din elementele procesului de creaţie artistică, văzut
într-o proiecţie spaţială şi temporală precisă :
„Da ! Patria poetului e-n timp —
dar timpul tău e — Acum, Aici, jj-Acasâ.“
{Patria poetului)

In acest amplu şi tulburător program estetic, locul acordat


de Marcel Breslaşu sensurilor fabulei este revelator. Poetul scri­
sese în 1946 Nişte fabule mici fi mari pentru mari fi mici, con­
tinuate în 1962 de Alte nişte fabule. Alături de Tudor Arghezi,
Marcel Breslaşu argumentează concret viabilitatea genului în
actualitate. Pentru poet, fabulele nu reprezintă o diversitate te­
matică oarecare, ci corespund structurii sale intime. Tonul sen­
tenţios, aforistic, simbolistica animalieră sau vegetaţia ca factor
aproape hotărîtor în crearea imaginii artistice sînt permanente
în opera lui Marcel Breslaşu.
Fabula îl apără de grandilocvenţa încîlcită a unei exprimări
preţioase :
„...Dar fabulistul vine să mă cheme
si-m i pipăi iar pâmîntul sub câlcîi...*

{CtrMj

şi tot ea îi dă posibilitatea afirmării multilaterale a persona­


lităţii. De la sarcasm la ironia duioasă, de la meditaţie la apelul
lapidar, cu structură strofică şi ritmică extraordinar de diversă,
fabula lui Breslaşu se înscrie cu o pregnantă individualitate în
peisajul literar romînesc.
134

Moralist şi eseist, poet şi muzician, Marcel Breslaşu şi-a închinat


opera Omului şi V ieţii:
„Asta-i marea-mi încercare:
omul, omul Oarecare
să chitească
dintre gînduri,
să citească
printre rînduri,
el — ţi nu numai poeţii! —
că modestul meu volum
cîntă la-nceput de drum
DIALECTICA VIEŢII
şi a vremilor de-acum !“
(.Prefaţă, la tabla de materii)

Un poet de cu totul altă structură — totdeauna consecvent şi


militant, dar fără însuşirile unui „stil artist" — de esenţă şi ex­
presie populară este Dumitru Corbea. în cei aproape
30 de ani pe care i-a străbătut, de la Sînge de ţăran| volumul
apărut în 1936, pînă la cea mai recentă culegere, poetul şi-a afir­
mat necontenit într-un vers spontan şi necizelat, d ar nu cu mai
puţine stîngăcii, biografia lui, rurală, de rememorări circum stan­
ţiale şi episodice. Ca în H rizovul meu :
„M -am născut o dată cu stejarii de pe colină,
O dată cu rîurile care-şi mută matca în fiecare an.
Fărîmă din trupul meu ostenit a căutat cîndva odihnă
La umbra gorunului gros de patru braţe vînjoase de ţăran.*

Virgil Teodorescu în volumul Scriu negru pe alb| George D e-


mctru-Pan în culegerea Umanitas, Gellu N aum în Soarele calm,
Dumitru Stelaru în Oameni şi flăcări (1963), Emil G iurgiuca în
Cîntecele verii înscriu şi ei o anume evoluţie în definirea căreia
intră ca element transform ator fluxul noii realităţi istorico-
sociale, cu sensul ei de perspectivă şi de elevaţie. P oetul Ştefan
Roii (Gheorghe Dinu), căruia îi datorăm o a tît de bogată acti­
vitate în publicistica m ilitantă antifascistă din trecut, s-a reîntors
şi el la uneltele poetice, începînd să publice un ciclu de versuri
cu un mesaj umanist, într-o form ă permeabilă şi sugestivă.
dezv oltarea lit e r a t u r ii
135

F aptul p o litic şi social n u c decit o parte


a um anului

Urmărind firul conexiunii dialectice între noua dimensiune a


concepţiei despre lum e, despre viaţa fi societate şi noua dimen­
siune tematica, am proiectat un ciclu de secvenţe care, după Sa-
doveanu şi Arghezi, după Camil Petrescu şi G. Călinescu, s-a
apropiat prin Stancu şi Bogza de generaţia scriitorilor care nu
de mult au împlinit 50 de ani.
La aceştia, mai ales, putem observa că procesul de orientare
ideologico-artistică, pe care n-am încetat să-l evocăm ca princi­
pal generator al noii dimensiuni tematice, apare şi mai izbitor
încă, în funcţie de caracterul istoric al fenomenului. Arta scriito­
rilor care şi-au revelat talentul în anii imediat premergători celui
de-al doilea război mondial, pentru a şi-l forja mai apoi în chiar
circumstanţele fluxului revoluţionar determinate de evenimentul
Eliberării, apare ca o rezultantă directă, dar amplă şi semnifi­
cativă, a noului suflu al istoriei.
Faptul e perfect explicabil şi confirmă o dată mai mult ceea
ce, cu marea lui autoritate de umanist contemporan, scriitorul
Thomas Mann declara în una din scrierile sale:
„Faptul politic şi social nu e decit o parte a umanului. Lumea
exterioară şi lumea umanului se unesc în om. In efortul său pen­
tru a integra faptul politic şi social în totalitatea umană, artistul
nu trebuie să se lase derutat de reproşul că o asemenea încercare
ar fi de ordin inferior. Apolitismul nu e numai steril, dar şi
amoral. Un asemenea punct de vedere nu ni se pare numai egoist
şi ireali, dar pur şi simplu stupid, dovedind nu atît ignoranţă cît
o indiferenţă morală. Sistemul politic şi social face parte — şi
aceasta nu poate fi negat — din totalitatea umană. Politica nu
e decît un aspect al problemei umane, al datoriei umane: nimeni
nu o poate neglija fără a păcătui împotriva umanităţii... Ca atare
esenţialul, de care totul depinde, este regimul politic şi social,
căci nu altfel decît sub forma sa politică se manifestă astăzi pro­
blema umană cu o teribilă gravitate..."
Multe din operele literare pe care le-am citat deja sau le vom
cita de aici înainte sînt expresia îndeplinirii acestei „datorii
umane* pe care conştiinţa sensibila I scriitorilor şi-a asimilat-o
ca pe o a doua natură. Poezia politică, în această înaltăaccepţie
a cuvîntului, poezie, în fond, de filozofie socială, vaconstitui —
cum vom vedea — pentru cei mai proeminenţi dintre poeţii
G E O R G E IV A Ş C U

noştri — premisa liricii filozofice care va înscrie cele m ai valo ­


roase izbînzi ale literaturii noastre actuale.
Niciodată mai mult ca fin zilele noastre, scriitorul nu s-a sim­
ţit în mai mare măsură cetăţean al propriului său po p o r şi, p rin
acesta, al întregii umanităţi. Acest sentiment al particip ării active
la măreţia unor cauze generale înşurubează, pur şi sim plu, pe
scriitorii noştri contemporani în actualitatea fierbinte a epocii,
dîndu-le mai mult ca oricînd senzaţia dem nităţii, conştiinţa lo­
cului.lor în noua societate, a funcţiei lor larg sociale şi, ca atare,
a răspunderii lor. Treaptă superioară a înnobilării om ului prin
cultura, arta literară, ca şi celelalte arte, tinde să devină, în
perspectiva desăvîrşirii socialismului şi a in trării în com unism,
unul din cele mai impresionante fenomene de masă.

De la „Cîntece de pierzanie", la „M ărul de lîngă d ru m ",


pe coardele tim pului'

Poetul care s-a dăruit în cel mai în alt grad com enzii sociale,
făcîndu-şi un crez artistic din a fi „toboşarul tim purilor n o i“, şi
care, din izbîndă în izbîndă, avea să urce necontenit pe spirala
desăvîrşirii artei sale poetice pînă la cele m ai elevate poem e de
profund conţinut filozofic este Mihai Baniuc, cu cea m ai p ro d i­
gioasă activitate poetică dintre scriitorii noştri contem porani.
Proclamînd, încă din 1938, în Cîntece de pierzanie, necesitatea
răspunderii sociale a poetului, misionarismul artei lui de cîn tăreţ
al năzuinţelor populare şi de profet „al vrem urilor ce v in “ , con-
damnînd (în 1942, într-o poezie ca Meliţa) războiul pustiitor,
el recepta, în acelaşi timp, fiorul paşilor istoriei vestitori ai ^ ră­
săritului" :
„Mîine !
Soare !
Aici c o vatră de foc.
Sub ccnuşă — spuză.
Din crengile bătrîne
Ţîjneşte flacăra.
Trecutul e un butuc
Pe care stă un om
Cu faţa luminată
D E Z V O L T A R E A LITERATURII 137

D e vilvătaia focului.
Cu faţa luminaţi
Un om
Aşteaptă răsăritul."

(t/n om a/ttapti răsăritul, 5 martie 1945)

Beniuc a in tr a t el însuşi, cu to a tă fiin ţa lui artistică — şi nu


num ai artistic ă — în v iito area noii epoci, devenind cronicarul şi
rapsodul ei p rin excelenţă. C u un asemenea crez al poeziei misio­
nare, el con firm ă legătura cu tra d iţia m arilo r poeţi ardeleni
C oşbuc şi G oga, infuzînd, to to d a tă , în plasm a lirică efluviile ar­
tei poetice a lui A rghezi, proces cu a tît m ai valoros cu c ît în de­
finirea puternicei sale o rig in a lită ţi in tră şi înnobilarea decantării
de surse folclorice. Acestei com plexe personalităţi artistice îi d a ­
to răm unele din creaţiile sale cele m ai valoroase, din care m ulte
au in tr a t în patrim oniul antologic al poeziei noastre contem ­
porane.
E le definesc stru ctu ra poetului, care, la răscruce de tim puri,
realizează u n a din cele m ai dense şi concludente sim bioze în tre
m arile frăm ântări ale trecutului şi p re z e n tu lu i:
„H ei ! fraţilor, la mine-n unge
Istoria contemporană plînge."
(La mine-n singe)

D e aceea C h iv ără roşie (din poezia cu acelaşi titlu ) străb ate


istoria, ca un duh al răscoalei, de aceea, „aşteptând răsăritu l *
om ul se sprijină de trunchiul trecutului. D evenirea dialectică a
vieţii se proiectează astfel „pe coardele tim pului" (cum o v a
spune ch iar poetul, peste ani). Culegerile cu titlu l U n om a
teaptă răsăritul (1946), Versuri (1949), M ărul de lîngă d ru m
(1954), In fru n te com uniştii (1954) sau Trăinicie (1955) sîn t
scrise în tr-o to n a lita te poetică de o largă am plitudine şi de v a­
riată sem nificaţie.
P oem ul M ărul de lîngă drum este o capodoperă de gîndire şi
sim ţire p ro fu n d ă prin nobleţea concepţiei şi strălucirea form ei.
F o rţa em oţională e realizată prin densitatea sim bolului care, cu
o e x tra o rd in ară sobrietate d e mijloace artistice, se im pune spiri­
tu lu i no stru p rin lim pezim ea ideii încărcate de em oţia sentim en­
tului. E x prim area este de o sim plitate şi de o fluenţă emines­
ciană, ia r starea de spirit generată cititorului este to t a t ît de
stenică şi optim istă ca şi cea in fu za tă de celebra R a p so d ie
136 G E O R G E IV A Ş C U

romînă a lui Enescu. M odalitatea poemului e de altfel simfonică,


cu tema programatic repetată în final, ca o îm plinire ro tu n d ă a
unei „demonstraţii", decurgînd sigur şi calm, fără semnul vizibil
al nici unui efort de elaborare, crescută parcă firesc şi direct din
inima poetului. Imaginea mărului rînd pe rînd în cărcat de rod,
în peisajul multilateral şi divers al patriei, este de o m ăreaţă plas­
ticitate, tocmai pentru că nu are în ea nimic copleşitor şi osten­
tativ, ci apare ca un element firesc, rap o rtat ţărîn ei însăşi care
l-a generat şi l-a crescut, din seva căreia ciclic — în ro taţia ano­
timpurilor — se împrospătează şi rodeşte p en tru a se dărui, sim­
plu şi generos, ca o lege a n a tu rii:
„Sînt măr de lîngă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Căci n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-1 ţărînei ce sub mine-o am.
£ ţara ce pe sînul ei ne ţine,
Hrănindu-te pe tine şi pe mine.“

în imponderabilele lui de ton, atitudine, nuanţe, conceptuale


şi afective, Mărul de lîngă drum surprinde ceva d in om enia de
totdeauna a poporului nostru, in trată în orbita larg ă a um anis­
mului socialist. E im poem al construcţiei paşnice, un cîntec al
bucuriei pentru ceea ce se înfăptuieşte acum, în ritm u l zilelor
noastre. Mărul, simbol al poetului, fuzionează cu „ n a tu ra " «a —
simbol al vieţii colective, al poporului şi al patriei căreia îi este
organic integrat.
Căutător pasionat de m etafore revelatoare, poetul v a prefig u ra
mai tîrziu forţa mesajului său însufleţit de aceeaşi ard en tă şi ge­
neroasă dăruire în Inim a bătrînului V ezu v :
Linişte-i, tăcere-i, e şi pace
Şi e nea pe creştetul pleşuv,
Insă-n miezul muntelui mai zace
Inima bătrînului Vezuv !"

Poetul care-şi vedea totdeauna existenţa şi opera organic de­


pendente de istoria patriei şi care îndrăgea „garo afa roşie" reali­
zează în poezia Orfeu, străbunul tracic (din culegerea M ateria
şi visele, 1961) o sinteză a tu tu ro r căutărilor sale an terio are. A c­
tul creaţiei îi este limpezit şi ilum inat de cunoaşterea fo rţei p a rti­
D E ZV O LT A R E A LITE R A TU R II | 3g

dului, partin itatea fiind concepută ca o spirală asimilată propriei


afirm ări a personalităţii lui estetice:
„Şi El veni, purtînd pe cerul frunţii :
«Uniţi-vă ai lumii proletari !*
Acesta era cel ce mă-ndemnase
Din umbră : «Strigă !» Şi-am strigat: «E slobod» ?
Toţi îl priveam uimiţi, vorbeam în şopot
în ;uru-i ne-adunam mai tari ca zidul :
Şi-l cunoşteam. Da. El era. PARTIDUL !“

.în v irtu te a unei asemenea concepţii ce fundam entează largi


perspective, este explicabilă am plificarea universului poetic la
Beniuc. A utorul străbate toate tim purile de la H oria pînă la
„tim pul care vine“ :
„E dincolo de cifre viitorul
Ca după vălul fin chipul miresei.
Străvăd profilul noilor uzine,
Ascult cum cresc după baraje ape,
Distanţele-s de drumuri cucerite,
Palate se ridică pe paragini.
Rachete asaltează spaţiul cosmic (~.)
E timpul, timpul, timpul, timpul nostru.
Hai să-l primim cu inima deschisă !“
(Timpul care vine, volumul Materia fi visele)

L a o asemenea dimensiune a gîndirii umane, într-o asemenea


perspectivă, exigenţa artistică m ajoră, infinita strădanie şi sacri­
ficiul, în necontenitul drum al perfecţiunii artistice, sînt înseşi le­
gităţile creaţiei. Sonetul Strugure roşu din volumul Culorile toam­
nei (1962) exprim ă m agistral a c e a sta :
„Scobeşte-n stîncă pînă dai de lacrimi.
Acolo sînt, n-ai grijă, stau cristale.
Aşteaptă numai degetele tale
Înfrigurate tremurînd de patimi.

Nu te uita că-s aşchii mari, subt unghii,


De cremene, şi taie pin’ la os,
Că-i roşu stratul, şi că-i dureros
Să te ridici, căci ard cumplit rărunchii.
G EO R GE 1V A Ş C U

Acolo sînt cristalcle-n adînc —


Avar pămîntu-n miezul lui le strînge,
Dar ale noastre-s, jale milenară.

Să nu te sperii cînd le scoţi din crîng


De beznă: roşu strugur o să-ţi pară —
Le-ai înroşit cu propriul tău sînge.*

In cele mai bune poeme ale sale, Beniuc înalţă un cîntec de


slavă Omului, îi cîntă forţa şi frumuseţea, proelaraîndu-i neînce­
tat dreptul de stăpin necontestat al universului» al naturii
„Curînd vor fi şi astrele-ale noastre !
Iar unde-o să-nceteze veşnicia
Va merge mai departe poezia,
Dintre materii poate cea mai fină,
Mai plină de avînt şi de lumină.*

Corolar artistic al concepţiei ştiinţifice despre lume, poetul ex­


primă capacitatea „fiilor pămînteşţi" de a întinde punţi peste
abisul necunoscutului, „pe timp, călare către viitor", visurile că-
pătînd treptat realitate tangibilă:
„Dar eu mai ştiu ce tu nu bănuieşti:
De ce-s în sure fiii pămînteşti.
Punţi arcuind, ei trec, gonind, A b i s u l !
Ei au cumplitul har într-înşii: V i s u l ! *
(Materia fi visele)

Iar în poezia care încheie ciclul Pe coardele timpului, poetul


comandă timpului însuşi:
„Hai, timp, să bată ritmul tău pe coarde !
S-a rumenit a zori de ziuă zarea.
In depărtări o rază nouă arde.
H a i! visuri, bravi oşteni, încolonarea !“

Prin tot ce are mai contemporan şi mai desăvîrşit din punct de


vedere artistic, poezia lui Beniuc constituie una din faţetele ro-
mîneşti ale umanismului socialist.
Proza lui Mihai Beniuc confirmă o dată mai mult structura
ideologico-artistică a poetului.
D E ZV O LTA R E A LITE RA TU R II jjj

Romanul Pe muche de cuţit trăieşte epic prin factura lui de


incidenţă memorialistică prin care se reconstituie atmosfera so-
cial-politică din anii grei ai perioadei de dictatură fascistă. Evo­
carea luptei comuniştilor prin jurnalul intim şi reflecţiile asisten­
tului universitar Atanase Mustea, interferatecu episoade de
cronică obiectivă a epocii, constituie modalitatea originală a cărţii.
Retrospectiva ‘asupra lumii intelectuale din acea perioadă îi legi­
timează în plus interesul de document caracterologic, romanul
ca acare proiectând o experienţă multiplu semnificativă a unui
intelectual cu spirit revoluţionar, deşi nu totdeauna cu metodă
şi disciplină adecvată. Ca atare, Pe muche de cuţit e romanul
unei conştiinţe în căutarea dimensiunii ei reale — aceea pe care
i-o pot da, numai îndrumarea şi exemplul luptei partidului clasei
muncitoare.
Dispariţia unui om de rînd, cel de-al doilea şi mai recent ro­
man, surprinde de asemenea prin modalitatea aparent contra­
dictorie, liric-obiectivă, a creaţiei universului şi personajului res­
pectiv. Eroul — cu nume ostentativ oarecare : Avram Proţap —
are o ciudată existenţă, pînă la urmă ea semnificînd alegoric şi
aluziv tocmai devenirea personalităţii umane în socialism. Poetul
Beniuc, cu fantezia atît de bogată, se întâlneşte lucid cu eseistul
ascuţit şi naratorul epic. Experienţa artistică e din cele mai inte­
resante.

D e la „Inimi sub săbii* la „Cîntece împotriva morţii"

Nu mai puţin, poezia lui Eugen Jebeleanu se înscrie cu valo­


rile ei neoumaniste în vasta frescă a literaturii contemporane.
Poetul, care în volumul Inim i sub săbii (din 1934) încercase sa
afle un refugiu în trecutul medieval şi să regăsească formule adec­
vate unor tendinţe. ennetizante, îşi profilează după Eliberare tot
mai mult structura de poet social. Poezia lui devine meditaţie
fierbinte în miezul evenimentelor, manifest liric în care se anga­
jează cu toată fiinţa. El înalţă un imn Celor căzuţi pentru liber­
tate, fin care se simte noul suflu al istoriei şi, făcând retrospectiva
biografiei generaţiei sale, se apleacă cu pietate asupra figurii lui
Alexandru Sahia într-un poem rememorativ (/» satul lui Sahia) :
GEORGE IV A ŞCU

„Da, nu-i mai mult de-o piatră, o piatră de mormînt.


Cu muchiile aspre, cît un bărbat dc-naltă,
Şi nu-i decît o groapă, pe veci acoperită,
Dar groapa nu c mută, şi piatra este caldă.

Luci o stea... Spre chipul din bronz privesc tăcut.


Gîndindu-mă la anii care-au trecut — şi număr.*
Să-mi amintesc mai bine de viaţa celui dus
Pun braţu-ncet pe piatră, — şi parcă-1 ţin de umăr."

Poezia care va egala în emoţie un asemenea moment va fi Li-


dice, intrată de mult în registrul nostru de sensibilitate, ca unul
din cele mai izbutite poeme cu un mesaj de răscolitoare vibraţie
împotriva războiului.
Ancorat tot mai puternic în prezentul luptei pentru noua con­
diţie umană din patria lui, poetul va coborî spre trecutul de luptă
al poporului şi va încerca să proiecteze în slava veacului nostru
figura de jertfă şi lumină a lui Băicescu, în poemul cu acelaşi
titlu (din 1952). Izbînda nu va fi la dimensiunea intenţiei artis­
tice, pentru că, în preocuparea de a nu ştirbi cu nimic din fizio­
nomia epocii, a omului şi a anului revoluţionar, poetul nu s-a
putut deck rareori dezlipi de modalitatea unei cronici fără prea
mult relief, fără sondări în adînc şi fără protuberanţe.
Capodopera lui Jebeleanu este Surîsul Hiroshimei (1959).
Construit într-o modalitate de simfonie honeggeriană sau de ora­
toriu antic, cu o solemnitate a gravităţii marcată de invocarea
care deschide scenic o tulburătoare tragedie contemporană, poe­
mul se desfăşoară într-o serie de metafore halucinante, creînd o
retrospectivă simbolică a oraşului trăindu-şi ultima noapte dinain- |
tea dezastrului.
Visele oraşului, visul omului-cal, al mutilatului de război, al
pescarului bătrîn, al poetului sînt în violent contrast cu cel al
negustorului „care s-afundă adînc, tot mai adînc, ca-ntr-un ha­
mac legănător, în plasa de muzică ademenitoare, în plasa foşni­
toarelor maşini de calculat", parcă smulse din atmosfera Proce­
sului iui Kafka, Viziunea se amplifică apoi în imaginile muncii
paşnice care începe în pragul dimineţii — a acelei dimineţi de
6 august 1945 în care din înaltul cerului scăldat de răsăritul soa­
relui a fost declanşată bomba atomică. Moartea ia proporţii fan­
143

tastice, distrugerea echivalînd cu aneantizarea vieţii, cu m utaţia


instantanee în cenuşă şi reducţia la simpla um bri a ceea ce, îna­
inte de secunda exploziei, fusese fiinţă omenească. Corul copiilor
ucişi se întretaie in văzduhul leşios cu ţipetele păsărilor ce nu-şi
mai p o t recunoaşte cuibul, piatra şi fierul s-au topit deopotrivă,
pâm întul şi văzduhul, natura p ar a-şi fi pierdut total Înfăţi­
şarea. Stăpînă e acum cenuşa, grea ca un blestem :
„Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimbai;
in mine. N o ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră ţi sînt viaţă neajunsă.*

O asemenea viziune eshatologică atestă la punctul ei cel mal


de sus evoluţia ideologico-artistică a lui Jdbeleanu. Acordîndu-şi
astfel lira cu sunetele grave ale umanităţii, poetul tratează tema
păcii nu ca un simplu prilej de meditaţie, ci cu un elevat sens
agitatoric.
H iroshim a reînviată „ca dintr-un trandafir de scrum fierbinte*
îm parte tu tu ro r „arme ale vieţii". Ieşirea din apocalipsul morţii,
al războiului, al cenuşii, surîsul devin posibile prin această proiec­
tare universală a solidarităţii umane, a „celor m ulţi şi tari".
C u experienţa Surâsului Hirosbimei, Jebeleanu a compus Ora­
toriul eliberării, care proiectează „un cîntec al biruinţei, vestind
asalturile imediate şi pe cele viitoare, un imn de slavă Partidu­
lui, libertăţii, Patriei".
In cel mai recent volum, Cîntece împotriva morţii, poetul da
o imagine de apoteoză a perspectivei revoluţionare a împlinirilor
de mîine ale omenirii, în libertate şi p a c e :
„Soră-a sfărîmătorilor de lanţuri,
logodnică a timpului ce vine,
binevenită fii,
tu care apari întotdeauna
cu-o roză între dinţi, scăpărătoare."

Poemele lui Eugen Jebeleanu sînt poeme ale m arilor idei şi»
prin funcţia lor artistică, poeme de filozofie larg umanistă, în
înţelesul cel mai propriu al cuvîntului.
GEOJIGE IVAŞCU"

D e la „Ţara fetelor" p în ă „La p o rţile raiului"

Vibraţia conştiinţei sociale, a sentimentului de apartenenţă la


epoca sa dă forţă lirică şi poemelor Măriei Banuş. De la univer­
sul intimist al volumului Ţara fetelor, apărut în 1937, la poe­
ziile sale actuale, poeta a făcut un uriaş pas înainte în sfera re­
naşterii spirituale a epocii noastre, înnoindu-se pe sine. D e la
ţipătul adolescenţei la replica gravă, hotărîtă, a maturităţii, de la
Ţara fetelor la Ţie-ţi vorbesc, Americă!, din ciclul Se-arată
lumea — 1956 (acesta precedat de Cîntece — 1953 şi Bucurie
— 1949), pînă La porţile raiului, Torentul şi Magnet, lirica Măriei
Banuş reface un drum de deschidere în fascicul, prin cuprinderea
în adîncime şi întindere a unor ani de maturitate mereu sporită.
Orientarea constantă a scriitoarei spre apărarea vieţii capătă
în Ţie-ţi vorbesc, Americă! o expresie remarcabila, poemul de­
venind un patetic „apel al păcii". Dialogul peste Ocean este
rostit cu simplitate, calm şi demn, fără tirade retorice. Astfel*
amploarea universală a mesajului este adîncită, umanizată, prin
perspectiva calda a realităţilor familiale. Aici, ca şi în Copiii
ne-aşteaptă sau Vacanţă, poeta găseşte tonalitatea cea mai fi­
rească pentru a îmbina viaţa sufletească a omului şi proiecţia: sa
socială :
„Ţie-ţi vorbesc, Americă, ţie
Ochii tăi neliniştiţi îi privesc,
Faţa ta limpede — fără fard — o privesc.

Ce sînt distanţele ?
Ce sînt oceanele ?
Vremea în care trăim le înghite.
Amăgire şi fum, depărtările
amăgire şi fum.
Europa-i aici, aproape de tine,
e peste drum,
o vecină,
o casă vecină,
o femeie vecină
pe care nu o cunoşti."

Războiul este condamnat pentru că a frînt drumul dragostei,


al împlinirilor, şi tocmai de aceea înlăturarea lui reclamă forţele
unite ale omenirii. Noţiunea politică proiectată în viaţa afectivă
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii
145

şi, în acelaşi timp, derivînd din ea — iată elementul de bază al


viziunii poetice la Maria Banuş. Scriitoarea relevă astfel una din
caracteristicile esenţiale ale noii etici, ale noului umanism.
Va continua acest lucru în poemul lirico-filozofic La porţile
raiului. Oscilaţiile şi definirea cuplului erotic, simbolic alcătuit
din Adam şi Eva, se desfăşoară pe fundalul contemporaneităţii
comuniste cînd :
„întreg este omul
răsărind
în splendida lui unitate.
Iată renaşterea
şi naşterea evului nou,
fără abisul, cumplit, nefiresc,
dintre suflet şi trup...“

Porţile raiului Adam Ie cucereşte învingînd vechile legi, întu­


nericul, războiul, bolile; la porţile raiului, pentru a putea intra
şi, mai tîrziu, pentru a putea trăi în conformitate cu exigenţele
sale maxime, eroii trec un decisiv examen de conştiinţă. Maria
Banuş omagiază omul, pe acela care a construit casele, roata şi
avionul, pe acela care a sculptat fluierul sau a creat marile valori
culturale, pe acela care a cucerit atomul. îl omagiază şi il pre­
ţuieşte. De aceea, La porţile raiului este un poem polemic cu o
foarte întinsa literatură a dragostei egoiste sau întâmplătoare, a
dragostei fără durată, fără dăruire, a dragostei lipsite de comu­
nicare autentică, permanenta. La porţile raiului apără adevărata
iubire posibilă numai prin descătuşarea omului de toate limitele
trecutului, înnobilată de exigenţa şi demnitate, antrenînd latu­
rile cele mai semnificative ale personalităţii umane.
Viziunea Măriei Banuş asupra propriei sale meniri este, ca şi
la Beniuc sau Jebeleanu, aceea de poet angajat în numele unui
larg umanism. E ceea ce va afirma şi în Pietrele sfinte din re­
centul volum Magnet (1964), definindu-şi mai exact propria fi­
nalitate :
n— Da, lumea există
spre a fi fericită,
să spună omul necunoscut
dintr-o ţară străină.
Sar eu să aprind un chibrit,
fi încă, şi înc-un chibrit
atît eît acolo
mai e întuneric."
GEORGE IVAŞCU*

Cel ce-i dă poetei această forţă a responsabilităţii în contextul


general, al umanităţii, cel ce-i asigură axul fundam ental al desfă­
şurării imaginaţiei poetice este partidul. O va declara patetic,
deschis:
Cum si n-aduc osanale
Forţelor zămislitoare,
Aşa cum cei vechi, din chimvale,
Părintelui soare ?

Cum să nu strig prin mileniu :


Partidul, Partidul e forţa !
Uniţi, muncitorii sînt geniu
Sînt soarele, torţa.
(Creaţie, volumul Magnet).

Poeţi afirmaţi şi dezvoltaţi în climatul nou


al revoluţiei socialiste

Parcurgând registrul creaţiei literare, am subliniat nu o dată


climatul de înnobilare spirituală şi morală în care, după Eliberare,
şi-au dezvoltat talentul, adesea cu sensibile muitaţii în evoluţia lor,
un număr apreciabil de scriitori, ale căror, opere au in tra t temeinic
în determinarea volumului şi în definirea profilului literaturii
noastre actuale. E cu atât mai lesne de înţeles graficul de creaţie
al scriitorilor mai tineri sau foarte tineri care şi-au afirm at talen­
tul în aceşti ani, neavînd deci de reconsiderat propriul Jor trecut,
ci formîndu-se ca cetăţeni şi ca artişti în contemporaneitatea noas­
tră. Pentru majoritatea acestora, „inovaţia" o reprezintă dezvol­
tarea firească a talentului lor fîntr-un climat nou, aşa cum este şi
trebuie să fie în esenţa ei o revoluţie.
Intr-un asemenea climat, poetul Mihu Dragomir, autor, în 1939,
a două volume de versuri (Gînduri prăfuite şi Rugă de ateu), va
da aripi talentului său, publicînd în anii noştri numeroase poeme
şi volume de versuri, dintre care mai semnificative ne apar astăzi
Războiul (1954), Pe struna fulgerelor (1955), Oda pămîntului meu
(1957), întoarcerea armelor (1959), Stelele aşteaptă păm întul
(1961).
DEZVOLTAREA LITERATURII 147
-------- ----------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 1
------------ ..........................- -

A plecat spre meditaţia lincâ, cultivfnd adesea o poezie de idei,


Mihu D ragom ir a înscris cîteva succese prin poemele sale în care,
cu o candoare romantică, vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa
anulate tragic de război. C u spiritul proiectat pe infinitul galactic,
halucinat de zborurile cosmice, poetul va da unele din cele mai ele­
vate im nuri închinate puterii nemărginite a omului, ajuns stăpîn al
spaţiului sideral. Poezia inspirîndu-se din mitul prometeic, proiectat
în prezentul erei cosmice, Planeta mîinilor mele, vrea sa exprime
suprema năzuinţă a omului dominînd legile timpului şi spaţiului:
„Pămîntu-n lung şi-n lat l-am răscolit
brăzdîndu-1 cu gîndirea şi cu fierul.
M-am ridicat din tină, în sfîrşit,
şi-mi iau acuma în primire cerul.

Pomeşte-n cosmos, inimă de foc,


eterului vestind eliberarea !
Puterea mea pe glob mai are loc,
dar vreau sa-i sparg şi bolţii închisoarea.*

P rin aceasta, Mihu Dragomir a conferit poeziei sale o dimensiune


larg umanista, căreia i-a şi rămas credincios pînă la moartea-i atît
de prem atură.
D intre poeţii care păşeau pragul literaturii chiar o dată cu
eliberarea ţării, N ina Cassian a debutat (în 1947) cu un volum
nu fără anume contingenţe cu aburii încă plutind în atmosferă
ai frondei suprarealiste : La scara 1/1. D ar nu mai puţin, chiar
acest debut aducea în lumină ceea ce avea să se definească mai
apoi ca specific: o sinteză a liricului cu luciditatea. Volumele
Vîrstele anului (1957), Dialogul vîntului cu marea (1958), Sărbă­
torile zilnice (1961), Spectacol în aer liber (1961), Să ne facem
daruri (1963) aveau să contureze deplin o personalitate poetică
din cele mai originale.
La N in a Cassian luciditatea e o cenzură intelectuală a unei
excepţionale dispoziţii senzitive. De unde osmoza între idei şi
sentimente, conturîndu-se o poezie a ideilor afective şi o poezie
a afectului^ a atmosferizării ideilor. în cele mai bune creaţii ale
sale, poeta reuşeşte să proiecteze astfel o imagine rotundă, unitară,
a spiritului uman.
Lirica, de idei cere în creaţia poetei o prezenţă relevantă. O
poezie din ciclul Muzeul de antichităţi este intitulată Plus-valoarea,
mecanismul politic al bazelor militare străine este surprins în
GEORGE IVAŞCU
148

Cancerul lumii. D a r una din cele m ai sem nificativ e ră m în e L en in


(volumul Sărbătorile zilnice), un p o rtre t c o n stru it cu id eea p e
care o avem despre geniul lui Lenin, cu ceea ce e x p rim ă ei ca
înaltă culme de um anitate, cu însuşirea lui genială d e a p ă tru n d e
tainele istoriei. F ără nici un elem ent de în fă ţişa re fizică a ero u lu i,
poezia spune infinit m ai m ult celor ce-1 cunosc p e L en in în
esenţa lui, în esenţa lui um ană :
„S-a îngrijit de frumuseţea lumii.
Avea viziunea în spaţiu a sculptorului
şi cea în timp a prozatorului;
conducea destinele mulţimii, integrîndu-le în istorie
cu un singur gest: înainte !
S-a îngrijit de fericirea lumii,
pentru că nimic omenesc nu-i era străin ;
cunoştea rolul propulsor al suferinţei
şi explozia ei în steaguri roşii. “

Erotica poetei are o decantare tu lb u răto are. Iu b ire a d evine


un dialog între elementele naturii, se în cad rează în cele p a tru
anotimpuri sau e concepută dram aturgie ca în Spectacol în aer
liber. Această „m onografie a dragostei®, ca şi recentul Să ne fa c em
daruri, vorbeşte despre etica nouă a oam enilor, despre exig en ţa
şi preţuirea autentică, despre inefabilele oscilaţii ale d rag o stei
proiectate pe întinsul bucuriilor cotidiene.
Pledoaria pentru deplina dem nitate în v ia ţă este fă c u tă în
numele idealurilor esenţiale ale c o n te m p o ra n e ită ţii:
„şi niciodată lumea n-a fost mai dornică de renaştere
ca, acum.

Cu amîndouă braţele ridicate


salut răsăritul Comunei, zodia cea nouă, era demnităţii !“
(Cred, volumul Virstele anului)

La o intensitate artistică mai puţin explozivă, d o m in a tă de


albul peisajului (Dincolo de iarnă) sau al interio arelo r ( Decor
alb), hrănită deopotrivă de o sensibilitate acută d a r şi d e o
întinsă experienţă livrescă, poezia lui A. E. B akonsky aduce
o tonalitate specifică. Evoluţia liricii sale, de la P oezii (1950),
la Dincolo de iarnă (1957) şi F luxul m em oriei (1957), ap o i Versuri
(1961) şi Im n către zori de zi (1962), reface în fo n d p ro p riu l
149

drum al scriitorului ce se simte situat dramatic la răscruce de


ere istorice :
„Timpul trecut nu-i nimeni sa-1 poată învia,
Chiar dacâ-mi vine poate să strig în gura mare :
— Ani rătăciţi, eu nu v-am tr ă it!
Prin viaţa mea
Parcă-aţi trecut odată ca ploile cu soare (...)
Ieşiţi din ceaţă, nu v-am trăit, ieşiţi din ceaţă,
Ani ră tă ciţi!"
(Fluxul memoriei)

Bakonsky are un acut simţ al deplasărilor temporale proiectate


în propriul „flux al memoriei", astfel încît acesta corespunde
structural gîndirii sale poetice înclinate spre solilocviu. „Umbra
tragică a timpului" este săpată în adîncurile fiinţei sale poetice,
fluxul memoriei reface istoria, uneori pînă la vremile mitice ale
dacilor, într-o atmosferă difuză, sugerînd enorme distanţe în timp.
Faptele istorice nu sînt narate sau proiectate în afară, ci învăluite
de un abur afectiv al memoriei. Dar poetul adera mereu la con­
temporaneitate, contopindu-şi sensul artei cu cel al vieţii — steaua
sa polară :
„Cu tot ce am aparţin acestui pămînt
Deasupra căruia arde
Cea mai strălucitoare dintre stele,
Cu fiecare şoaptă, cu fiecare cuvînt —
Cu tot ce am sînt al acestui pămînt,
Cu toate iubirile şi cîntecele mele.”
(Cu tot ce am, volumol Fluxul memoriei)

Lirica lui Bakonsky are nemişcarea apelor ce ascund vîrtejuri.


Mişcările sînt ample, dar puţin violente, fluxul are cadenţă şi
linişte. Reflectarea e în oglinzi paralele:
„Mă uit la timp şi nu-1 văd,
M i uit îndelung şi nu-1 văd —
Văd doar copiii cum cresc
Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă."
(Viutul, volumul Fluxul memoriei)

în cea mai recenta secvenţă a creaţiei sale, Imn către zorii de zi,
deşi şlefuieşte imaginile pînă la uşoara lor depărtare de sîmburele
GEORGJE IVAŞCU

real, în esenţă — m editativ şi lucid — el răm îhe a lă tu ri de


oameni, printre care îşi găseşte adevărata busolă :
„Ce bine e(...)
Chiar după ce în craniul tău
îşi fac cuib stelele cerului,
Chiar după ce expiri — să poţi veni,
Să te poţi iar întoarce la oameni
Ca să le spui încet: Va fi mereu mai bine."
(.Linişte nouă, volumul Imn titre zorii de zi)

Aventurile lirice ale lui Geo Dumitrescu, al cărui volum de


debut se intitula, în 1946, Libertatea de a trage cu puşca, m a r­
chează, după 18 ani de experienţă lirică, o evoluţie d in cele m ai
semnificative pentru dezvoltarea consemnată de noi în aceste
pagini, poetul creînd acum o poezie cetăţenească de m are elevaţie,
directă în proiectarea mesajului optim ist, cu em oţia în cărcată de
un înalt sens filozofic. în Oraţie la o moara de lum ina, în ch in ată
constructorilor de la Bicaz, elanul generos al incantaţiei lirice
este revărsat ca un torent de puternică dragoste peste peisajul
moldav al patriei care-şi iluminează faţa şi viitorul. Creierul
uzinei e un omagiu al noii condiţii umane acum în epoca socialistă,
cînd nu numai „stînca oarbă se preface în scînteie electrică, apele
se prefac în lumină", dar şi „ciobanii în ingineri". U n m are poem
liric este Balada corăbiilor de piatră, mod original de a condensa 1
o atitudine anticolonialistă şi, totodată, de a sugera perspectiva
grandioasă cînd insulele vor pom i în „lunga croazieră p la n e ta ra '!
a libertăţii".
La ghicit, Spre stele, O brazul rumen al amintirii, d a r m ai ales
Macarale la marginea oraşului, sînt poeme de decantare lirică a
unei inspiraţii social-politice, în care se interferează fan tezia con­
templativă cu amănuntul strict realist, tonul de pam flet cu excla­
maţia afectului liric. Poetul cîntă „fila nouă a vieţii, ca o ecuaţie
eliberată de taine", „oamenii, stelele, viitorul", „puterea năzuin- 1
ţelor umane", „imnul de glorie al omului închinat sieşi".
Remarcat cu prilejul apariţiei volumului Vioara roşie (1948),
pe Victor Tulbure l-a consacrat Balada tovarăşului care a căzut
împărţind ,jScînteiaa în ilegalitate (1949), p rin m ilitantism ul ei
sincer şi direct, într-o formă într-adevăr mobilizatoare, fa ră clişec
retorice. Vară fierbinte (1956), Cornul pădurarului (1957) m ar­
chează — după alte cicluri — un anume salt în conştiinţa artistică
a poetului, relevat mai ales prin volumul din 1959, Eu nu cîn t că
DEZVOLTAREA LITERATURII 151

ştiu să cîn t. Peisagist al stărilor de suflet inspirate de relaţia


geografică sau istorică, Tulbure dă un itinerar liric de valenţe
grave, cu im plicaţii m editative şi emoţie autentica (Pe dealul
Plevneiy A şa m i-a cîntat o fa tă din Tracia, După-amiază turcă,
Pom pei). F u ra t de propria-i experienţă, poetul e pîndit de pri­
m ejdia alunecării în facilitate. U ltim a culegere, Aur (1963), o
atesta.
D an Deşliu cultivă mai ales poemul epic de largă respiraţie,
a x a t pe dram atice conflicte sociale. Lazăr de la Rusca şi Minerii
din Maramureş sînt balade eroice, dedicate unor oameni repre­
zen tativi în cel mai în a lt grad pentru eroismul real al unei anumite
etap e istorice. Sensul luptei şi jertfei lor capătă semnificaţie prin
rap o rtare la efortul general al întregii ţări. Devenită pasiune,
m unca antrenează forţa, inteligenţa şi voinţa fiecăruia. Eroismul
nu m ai are astfel caracter de excepţionalitate, ci este dovada
suprem ă a patriotism ului, a înţelegerii şi aderării depline la
idealurile comuniste.
C u ltiv în d poemul baladesc, Deşliu a d at (în 1956) Pe viaţă
şi pe m oarte, lungă naraţiune cu unele explozii lirice inspirată
d in p rimii ani ai luptei pentru colectivizarea agriculturii în ţara
noastră. C oborînd adesea în cronică rim ată şi în anecdotică,
inspiraţia — de bună sursa - g a eroismului popular nu mai poate
avea elevaţia prim elor poeme, deja citate. Poemul despre oţel
(1959) are mai puţină densitate, deşi poartă vizibil am prenta unui
m ai p rofund proces de elaborare. Descinzînd în universul său
anterior, D an Deşliu izbuteşte adeseori să dea o anume substanţă
fiorului liric, în confruntare cu vibraţiile contemporaneităţii. Ca
în acordul final din Preludiu la simfonia L un ii:
„O, farmecul de lună va dăinui de-a pururi,
vom mai cînta sonate frumoasei din azururi,
scrisori se vor mai scrie acelei ce străbate
a mării mişcătoare mereu singurătate !
Dar altfel sună cîntul pămîntului, din ora
cînd a bătut la poarta din ceruri Aurora,
cînd, in această noapte de toamnă timpurie,
cu steagul roşu, Luna pătrunde-n poezie."

C u o structură apropiată, Eugen Frunză e prodigios în versuri


m ilitante, cele mai multe ocazionale, de cronică a timpului în
înţelesul aproape jurnalistic. Sub steagul vieţii, Zile slăvite, Faţă-n
faţă. Liberă şi stăpînă, Vă cbemf, Cîntece de veghe, Oameni şi
152 GEORGE IVAŞCU

căţti sugerează direct factura acestei producţii lirice. Mai valo­


roasă pare astăzi a fi lirica lui Frunză inaugurată prin C upa cu
garoafe şi continuată cu Fîntina soarelui, unde poetul se repro­
filează tocmai prin economia verbului, prin reducţia retorismului,
prin aplecarea spre propriu-i univers, în care să se decanteze ţi
să fuzioneze ecourile grave ale noii realităţi.
La un alt nivel artistic, desfăşoară o bogată activitate semni­
ficativă pentru un poet format in anii noştri, cu o tematică —
pe multe planuri şi cu multe prilejuri afirmată — a responsabi­
lităţii şi a participării active fa viaţa cetăţii, cu receptivitate la
sensurile grave ale actualităţii, dar îşi la acelea de simple efemeride-
Veronica Porumbacu. Ea şi-a constituit un profil propriu, cultivînd
o poezie de implicaţie lirică, de amprentă confesională. Vibraţia
e discretă, dar pe o coardă de substanţă, aşa cum se defineşte
însăşi poeta în Tăcere:
„Nu sînt niciodată văzută.
Nu mă simţiţi niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunînd asaltul cetăţii.
Sînt doar căldura imaginii (...)"

Izvoare (1956), La hotarul dintre două lumi (1960), A m


rechemat iubirea (1962) şi recenta Scrisoare către anul 2000 sînt
titlurile sub care, în mai puţin de un deceniu, Ion Bănuţă şi-a
înscris eforturile pentru a-şi contura o personalitate lirică. El cîntă
pe Faur ca într-o mitologie populară, tocmai pentru că îi satisface
setea de sublim prometeic, altfel evocînd pe Februarie 1933 ;
„Faur, manifest al vieţii,
te-am văzut umblînd prin iad,
zburător bătut de gînduri,
tăind valurilor vad.

Eşti ca fruntea unui monte,


ţi ca marea-n val înalt,
şi ca floarea-n Vadul-serii,
stîncă — dintr-un vechi bazalt."

Poet de idei în deplina accepţie a cuvîntului este Ştefan Aug.


Doinaş, care a debutat încă Ia „Jurnalul literar”, în 1939, apoi
a colaborat la „Saeculum* al lui Lucian Blaga. Traiectoria lui
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii 153

este îndeosebi sem nificativi pentru densitatea meditaţiei lirice,


pentru capacitatea de concentrare a cugetării sensibilizate Intr-o
m eta fo ră , pentru corespondenţa reprezentărilor poetice, ca ecoul
prelungit al ideii sugerate în După manifestaţie :
„După manifestaţie,
oamenii se-ntorc de-a valma
se-mprăştie fi rîd veseli pe străzi
trăgînd în urma lor
pe-asfalt
imponderabile mătăsuri:
enorme pelerine de entuziasm
al eroicului suflet colectiv.

Cei răzleţiţi
le pierd curînd prin ganguri.

Dar ceilalţi
umblă toată viaţa
în haina asta invizibilă
ca-ntr-o lumină.11

C u un asemenea larg fascicul de gîndire, expresie a unei bune


culturi filozofice, cu o pregnantă însuşire de a da viaţă concreta
şi corp ideilor, cu o dinamică a imaginilor poetice dialectic
înlănţuite, generînd mai totdeauna reprezentări inedite, Ştefan
D oinaş d ă şi una din cele mai bune poezii despre partid, E xistă :
„gîndirea-vultur, patosul lucid;
există marea frunte leninistă
ce trece viitorul în revistă!
Există un asemenea partid î
El este braţul care mişcă toate;
frînînd stihiile, scurmînd în cer,
preschimbă anotimpuri aspre, scoate
comori din adlncimi întunecate,
şi pune-n gura lumii adevăr.
E sensul descifrat în timp, solia
ce-aduce oamenilor — omenia."

Păşind în universul liricii m ilitante de după Eliberare cu poemul


Cincisutistnl (1952), Ion Brad se va profila mai ales la modul
autobiografiei semnificative, la modul Beniuc, minus vigoarea
154 GBORGE rVAŞOQ

acestuia, îndrăzneala de a se afirm a răspicat, to n a lita te a p r o ­


fetică. Responsabilul cu fericirea, Sentimentul m arilor oraşe,
Calmul luptătorilor, Stampă 1933, Ceasornicul feroviarilor, Din
asprimea acestui pam înt, După victorie din volum ul M a uit în
ochii copiilor (1962) recomandă un poet de m editaţie lirică con­
temporană, căutînd un sens în plasm a poetică şi com unicînd un
mesaj optimist, o perspectivă. C a aceea din Ceasornicul fero­
viarilor :
„Ceasornicul, precum un ochi rotund
Al timpului cu gene de lumină,
In loc de iris poartă, ieşită din străfund,
Locomotiva — semnul de mers fără hodină.
Ca razele vin drumuri din ţară şi se-ascund
In farul ei, cadenţa rotindu-se deplină
In orele ce-aleargă, în anii ce răspund
La nesfîrşita goană spre veacuri ce-o să vină.
Ceasornicul veghează precum un ochi rotund
Al timpului cu gene de lumină."

Poet al legumelor şi fructelor, al anotim purilor, d a r nu p riv ite


în momentul exploziv al rodirii, ci în germ inaţia im perceptibilă,
în care caută descifrarea armoniei, este Ion H o rea :
„Hotarului asemeni, mi-e sufletul prea plin
De lumea vegetală, de păsări şi insecte,
De forma animală spre care mă înclin
Mereu în căutarea mişcărilor perfecte."
(Agreste, volumul Coloană in amiază)

Poetul, a cărui inim ă este depozitara tu tu ro r ro ad elo r p ăm în -


tului, se adresează generozităţii omului, m enit să dea strălu cire
n a tu rii:
„— Ieşiţi cu tîrnăcoape şi hîrleţe (...)
Ieşiţi şi treceţi peste ţară,
Şi numai straturi să lăsaţi în urmă,
Pe unde-i încă iarba foarte rară,
Şi frumuseţea creşterii se curmă.”
(Fulgerele mele)

Constelaţia lirei (1963), titlul sub care A l. A n d riţo iu îşi


înmănunchează cea mai recentă recoltă, rezum ă oarecum sem ni­
DBZVQLTAREA LITERATURII 155

ficativ profilul său poetic. A ndriţoiu cultivă o poezie de inspiraţie


diversă din realitatea im ediată, unde descoperă un colectivist citind
{„citea şi luna îl privea cu stim ă") sau aurul negru („şi-i p ort pe
m iini b ră ţa ra alături cu sondorii"), d ar mai ales o poezie de expe­
rienţă intelectuală şi livrescă, spectaculos asociativă în tim p şi
spaţiu. D upă o m ultiplă în tim p şi spaţiu călătorie, ca un joc al
minţii aproape gratuit, cititorul se opreşte să-şi odihnească spiritul
la fiorul de sublim pe care i-1 poate da Zidarul :
„In echilibru roşu, muchii lungi
şi-nguste-I ocrotesc, să ne desfete.
Pînă la el tu n-ai să poţi s-arunci
un măr sau piersici — hrană pentru sete.

Stă cerul sprijinit pe fruntea sa


şi, cucerit îşi pierde-n gol misterul —
iar dacă fruntea i s-ar clătina,
s-ar clătina, în ritm cu ea, tot cerul/

Ş tefan Iureş, autor a nu puţine volume de versuri, are, î n ' 1963,


o n o tab ilă Poema citadina, voindu-se „rapsodul unor străzi de
p ia ţă " , d a r fără sensibilitatea culorii, ci m ai curînd cu un efort
livresc şi jurnalistic, de unde senzaţia glacială de prozaism (Cal-
latis, Gagarin, Copiii Algeriei etc.), în Sîmburii, gîndirea lirică
p u rtîn d realm ente semnul unui univers poetic.
V asile Nicolescu, George D an, Al. Jebeleanu, Florin M ugur,
N . Ţ aţp m ir, Rusalin M ureşan, N icolae T ăutu, V aleria Boiculesi,
M io ara Crem ene — de structuri diferite şi de profiluri cu unele
n u an ţe pro p rii, au o activitate poetică nu încă pe deplin definită
în o riginalitatea ei. M ai curînd V ioleta Zam firescu (în volumul
Liniştea vintului) reuşeşte să transm ită fiorul unui vitalism al
sevelor din arbori şi al esenţelor din fructe, ca în această Incan­
descenţă :
„Cînd arborii, catargurile verii,
Îşi odihnesc în trunchiuri seva rece,
Privesc cum frunza spre rugină trece,
Şi cade pruna-n alambicul serii.

Neodihnita mea incandescenţă


A pus în fruct alcoolică esenţă,
Şi-a răsturnat spre zări armonios
Pămîntu-n cupe mari de abanos."
1Sg GEORGE 1VAŞCU

Nicolae Labiş — „spiritul adîncurilor"

Cu viaţa absurd întreruptă la 21 de ani (decembrie 1956),


Nicolae Labiş şi-a înscris, totuşi, numele în registrul noii literaturi
ca una din acele pregnante personalităţi care sparg cadrele gîndirii
poetice tradiţionale şi deschid perspective inedite. O întreagă
generaţie de poeţi — evident, cea mai tînără — stă sub semnul lui
Labiş.
In timpul scurtei sale vieţi, poetul a publicat un singur volum :
Primele iubiri (1956), iar după moarte, prietenii i-au îngrijit pe
al d oilea: Lupta cu inerţia (1958), mai apoi (în 1962) sub prim ul
titlu înmănunchindu-se întreaga lui creaţie.
Este într-adevăr surprinzător — dar tocmai aceasta te face să.
simţi asupră-i aripa geniului — cum acest tînăr, fără prea multă,
experienţă, reuşeşte să se situeze în cîmpul magnetic al ideilor
celor mai înaintate despre lume, realizînd imagini care, prin ele
însele, pot deveni în mintea cititorului tot atîtea universuri d e
gîndire:
„Şi frunze cad, şi frunze nasc din muguri.
Şi arbori cad, şi arbori nasc din lut,
Insă la fel de tînără-i pădurea
Aşa precum a fost la început."

Poet frămîntat de idei majore, noţiunea de destin este elaborată


ca raportul ideal dintre necesitate şi libertate, unele din poem ele
sale reprezentînd concluzia metaforică a polem icii grave, d efin itiv e
cu un întreg trecut milenar de alienare a omului în condiţiile
vechilor orinduiri. D e aici poemul Lui M arx în care poetul elo­
giază pe marele gînditor ca normă umană supremă pe coordonata
destinului u m an :
„Mă gîndesc la bărbatul lucid, generos, populat
De idei ce agită frenetic drapele,
Aşa cum de-un veac încheiat s-a săpat nepătat
Chipul lui viu în metalul memoriei mele."

Lauda partidului şi a gîndirii comuniste ocupă un loc central


în lirica sa. Visul lui Marx a devenit şi visul lui. D e aceea sună.
DEZVOLTAREA LITERATURII ig J

firesc, şi nu retoric, cuvintele de admiraţie pe care le adresează


Comunistului, anul din ostaşii partidului:
„Cîtă putere consumi
Si naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească săinînţa-ncolţită curînd !

Nimic pentru tine, tot pentru toţi."


(Comunistului)

Ideologia partidului l-a dus la înţelegerea valorii „adîncii sim­


fo n ii a pădurii* faţă de „murmurul copacului stingher- . Poetul
şi-a propus să descifreze sensurile măreţe şi grave ale contempo­
ran e ităţii şi le împărtăşeşte generaţiei sale :
„Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuiţi ca noi
In flăcările noastre se destramă."
(Viitorul)

Capacitatea lui Labiş de a descifra esenţele fenomenelor sociale


este izvorul principal al liricii lui filozofice. Vibraţia ideii atinge
acea intensitate care naşte mereu poezie. Poetul era conştient de
aceasta *
„Eu sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă hune decît voi,
In lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sînt veştede.
Din cînd în cînd
Mă urc ia lumea voastră
In nopţi grozav de liniştite fi senine,
Şi atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţL
Apoi cobor din nou prin hrube tainice
In apa luminoasă, minunată.
Sînt spiritul adîncunlor,
Trăiesc în altă lume decît voi."
(Simt spiraml aJincunlot)
GEORGE IVA ŞCU

Labiş este un liric în sensul superior al cuvîntului, exprimînd


un „eu“ obiectiv. Măiestria lui artistică aminteşte de năzuinţa
lui Camil Petrescu de „a vedea idei". Prin Labiş, cititorul e pus
într-adevăr în starea de elevaţie spirituală, transportîndu-1 în sfera
ideilor. De aici stilul lui de geometrie euclidiană, ca atare neîn­
cărcat de modulaţii exterioare, dens în substanţă, vibrînd molecular.
Poet pentru care „nu sfîrşeşte tinereţea niciodată", Tiberiu U tan
sc afirmă ca una din cele mai autentice prezenţe lirice. N u fără
rezonanţe argheziene, cu o vehemenţă lapidara sugestivă, el evocă,
(în ciclurile Cărbune roşu şi Triptic rural) momente ale luptei
muncitorilor şi ţăranilor, secvenţele ciclurilor condensînd într-o
mare simplitate fiorul liric ardent al poetului situat organic în
contemporaneitate :
„Sînt ca un copac umblător
cu rădăcini nevăzute-n popor."
(Copacul umblător)

Atît volumul Căile pămintului şi mai cu seamă recentele poeme


Şarja şi Cariatide, apărute în presă, l-au confirmat pe Ion
Gheorghe ca pe unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai gene­
raţiei tinere. Secvenţele din Căile pămintului refac epic o realitate
nu mult depărtată ca tonalitate de cea a romanului D esculţ —
viaţa dură a satului în care sentimentul proprietăţii dezumanizează,
viaţa aspra care duce la scindarea dramatică a familiei, viaţa ce
ascunde mari dureri înăbuşite, acumulează mînie şi încrîncenare.
Limpezirea „căilor pămîntului“ este procesul central urm ărit de
volum şi culminează cu dobîndirea de către ţărani a adevăratei
lor demnităţi şi libertăţi:
„Cruntă dezlegare a mai fost şi-aceea F
Se întoarseră cu spatele către ţărînă
şi-şi văzură viaţa lor, copiii şi femeia
şi iubirile ce-aveau să le rămînă.

Erau toate căile pornite strîmb ;


remuşcarea-şi înfigea în suflet d in ţii:
căci mîncaseră prin grîne şi porumb
dragostele ce şi le jertfiseră părinţii."
( f uf a de pim int)

Ca şi la alţi scriitori, titlul hotărît de Nichita Stănescu volu­


melor este relevant, Sensul iubirii (debut în 1960) şi O viziune
DEZVOLTAREA LITERATURII I59

a sentim entelor (1964), fixînd d ate caracteristice ale artei sale.


In ansam blul liricii actuale, N ich ita Stanescu aduce o captivanta
o rig in a lita te în descoperirea universului afectiv al zilelor noastre.
E v o lu ţia volum elor dem onstrează o clară m aturizare artistică a
au to ru lu i, o eliberare de balast im agistic caduc, o îm bogăţire în
p ro fu n zim e şi sinceritate.
C el ce-şi afirm ase la d ebut un sem nificativ C r e d o :
„Mi-adaug firul vieţii Ia dunga arcuită
a timpului ce mişcă pămîntul pe orbită,
cu fiece răsuflet al pieptului s-apropii
cerul rotund, cu sorii ce-mi încăpură ochii.

Gândirea mea, din gîndul Comunei se-nfiripi


fiindu-i pană zveltă in alba ei aripă.“
(Credo, volumul Sensul iubirii)

şi îşi fixase p ro p ria adolescenţă în viziunea socialismului şi a


p ăcii v a dovedi cu cel de-al doilea volum al său o inedită viziune
a sentim entelor, av în d ca pilon vertebral o surprinzătoare capa­
citate asociativă şi de m aterializare a unor decantate elemente
afective.
T im pul, spaţiul, iubirea, universul sînt topite de N ich ita Stănescu
în re to rta viziunii sale originale şi învestite cu calităţi noi p rin
m u ta ţii m etaforice im previzibile :
„Cuvintele se roteau, se roteau între noi
înainte şi înapoi
şi cu cît te iubeam mai mult, cu atît
repetau, într-un vîrtej aproape văzut
structura materiei, de la-nceput.“
(Poveste sentimentali)

E o dezbatere încărcată d e luciditate şi lirism , p u rtîn d însemne,


ca la Labiş, nobilele însemne ale „spiritului adîncurilor“ .
D eb u tîn d cu volum ul Com una de aur, C ezar B altag se afirm ă
ca un entuziast dornic să descifreze sensurile profunde ale eticii
com uniste. în volum ul urm ător, Vis planetar, universul lui Baltag
se caracterizează iprintr-o îm plinire guvernată de soare, de o p ti­
mism şi de o specifică osmoză cu n atu ra . Pe linia unei asemenea
valoroase lirici, B altag încearcă trăirea genezelor, a rodirii, a sta­
b ilirii în tre om şi n atu ră de fascinante a p ro p ie ri:
GEORGE IVAŞCU
160

„Mă aplec si îmbrăţişez pămîntul, şi pletele


îmi curg peste ierburi, topindu-se
de-a lungul potecilor.
Şi pînzele ploii de iulie
se-aştern pe harta trupului meu,
înflorindu-mi."
(Confesiune)

Sugestia unei asemenea stări de spirit e generată şi în poezia


de dragoste (Călătorie într-o frunză, Romanţă fără sfîrşit, Vis
planetar).

O autobiografie lirică este De pe pămînt, prim ul volum al


Constanţei Buzea. Poeta marchează pregnant ieşirea din copilăria
trăită sub semnul tragic al războiudui şpre o adolescenţă activă,
în atmosfera şantierelor, a galeriilor de la Petrila sau a pesca­
rilor dobrogeni. Poeta are conştiinţa că tocmai aceasta dă viabi­
litate artei sale:
„Eu ştiu c i fiecare gest de-aici
Pentru o viaţă are să-mi ajungă,
Şi amintirile se fac mai mici,
Cînd, cu mişcarea lor uşor prelunga
Excavatoarele lovesc in ceruri.“
(Pentru o viaţă...)

Nicalae Stoian, Teodor Balş, Toma George Maiorescu, Gheorghe


Tomozei, Victoria Ana Tăuşan, Adrian Păunescu, Ion Crîngu-
leanu, Adrian Muntiu, Mihai Negulescu, Anghel Dumbrăveanu,
Horia Zilieru — sînt alte nume care punctează a tît de bogat, d ar
nu în aceeaşi măsură şi divers colorata hartă a poeziei noastre
tinere. In vibraţia lirică a celor mai mulţi se desprinde pregnantă
năzuinţa elanului spre înălţimile eticii comuniste, sub reverbera­
ţiile forţei prometeice a omului redat propriei sale natu ri, toţi
purtînd semnele încă în devenire ale unei impresionante eflores-
cenţe lirice.
Aurora Corau, Florenţa Albu sau D arie Novăceanu m archează
ca, de altfel, şi alţii din cei care i-au precedat, d a r cu o am prentă
mai proprie, o traiectorie de cugetare lirică, pe care înscriu fie
valori ale noii etici, fie punctul luminos al perspectivei spre co­
munism.
- - .C iturilor (22—24 ianuarie 1962
Aspecte de la Conferinţa pe (ara a scrutărilor ^
Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej salută pe fruntaşii scrisului
Sesiunea ftiinţifică a A cadem iei R .P .R . fi Uniunii scriitorilor cu p rileju l
comemorării a 75 de ani de la moartea lui Mihail E m inescu
„Sadoveanu a realizat o osmoză
dintre cele mai semnificative în~
tre scriitor fi epoca sa" (...) M o­
mentul înmînării „Premiului Lenin
pentru întărirea păcii între po­
poare“ marelui nostru scriitor

Tovarăşul Ion Gheorghe M aurer,


m m înează academicianului Tudor
A rghezi O rdinul |S te a u a R epu­
blicii Populare R om îne“ clasa I,
cu prilejul îm plinirii a 80 de ani
de viată
DEZVOLTAREA l it e r a t u r ii
181

A u ro ra Cornu în finalul din Pădure-n toamnă :


„Un nou fundal se va topi din toate !
Ce armonie nouă va da stanţe
Urmaşului visînd pe faţa lunii,
Ce tonuri varii, neştiute încă,
Cînd comunismu-şi va fi-ntins aripa
Pe Terra noastră, liniştind convulsii,
Şi cînd înscrişi în amintirea lumii,
N oi vom fi tonul aspru şi eroic
Cerînd desenu-atîtor cutezanţe,
Splendorilor ce le va naşte clipa

F lo ren ţa Albu, contemplînd procesul de naştere incandescentă a


O ţelului tm ă r :
„Nu doar oţelul arde dramatic, alegîndu-şi
materia, umbra, cea mai pură,
ci tot ce e mai omenesc în noi
cunoaşte arderea şi decantarea-aceasta."

în sfîrşit, Darie Novăceanu mărturisindu-se ca prima generaţie


ce va intra sub cerul comunismului:
„Ne despărţim, atîta tot, intrînd
Sub un cer nou, pe care-1 ştim prea bine :
£ cerul comunismului. Sub el
N oi sîntem prima generaţie căreia îi revine
Dreptul de a-1 locui şi înfrumuseţa."

Asociind filtra te ecouri ale realităţii directe sau transmise li­


vresc, în colocviu cu lumea şi tim pul contem poran sau în retro­
spectivă „în sălile d e bal, sub m ari candelabre*, cântând „fructele
pădurilor" şi proiectând imaginea continentelor „în apă, p în ă la
brîu ca nişte sirene jum ătate om, jum ătate peşte", im plicînd ele­
mentul autobiografic şi evocînd anii cînd „ ta ta se ducea în cîmpia
Ardealului" A urel R ău dă (volumul Jocul de-a stelele, 1963) o
poezie d e no taţie, în stilul care a devenit aproape o m anieră a
m a jo rităţii p o eţilo r care s-au afirm at în revista „Steaua" de la
Gluj. C a atare, p u ţin diferenţiată, deşi nu fără personalitate, va
fi şi poezia lui A urel Gurgheanu, a lui V ictor Felea, Leonida
N eam ţu, P etre Stoica sau Ion Rahoveanu — frecvenţi în paginile
O E O IG I IV A ŞC U

aceleiaşi publicaţii — ca, de altfel, şi cea a lui Al. Căprariu,


acosta, cu Miron Scorobete, poet al „Tribunei" ca şi N eg o iţi
Irimie. v.
Iiie Constantin se distinge In cadrul generaţiei sale p rin tr-u n
profil propriu demarcând un talent de a „redescoperi" universul
prin ochii omului contemporan de proaspătă şi acută sensibilitate.
Tinereţea matură a poetului are o semnificativă ,p rezenţă lirică
în Desprinderea de farm (1964), volum ce augmentează In fas­
cicul, at$t problematic d t şi stilistic, debutul concretizat în V în tu l
cutreieră apele (1960).
Efortul zidarului, minerului, oţelarului, fumalistului, m arile
construcţii industriale — acestea sânt „corăbiile noi“ ce cutreieră,
apdle prezentului. Poetul cuprinde simpatetic oamenii ca în tr-o
baie de lumină :
„şi-adun de pretutindeni oameni
în mine,
ca într-o ţari călătoare,
ca într-o planetă rotită de Soare."
(Plecările constructorului)

Persoana întîia plural, prima culegere a Anei Blamdiana, denu­


meşte mai m ult deoît o autobiografie lirică. Volumul se defineşte
printr-o transfigurare de gravă şi reală originalitate a ideilor,
ţprintr-o mai totdeauna surprinzătoare vibraţie lirică £n profun-
ditate, printr-o sinceritate internă care transferă sugestiv mesajul
de esenţă ideologică sau politică. A na Blandiana dram atizează
idei cu o densă candoare, proiectând tinereţea şi «puritatea ca
un mesaj al demnităţii umane n eîn tin ate;
„Priviţi pînă o să vi se atingă,privirea de vînt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe —
Ochii mei n-au căutat niciodată-n pămînt,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe J

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vîntul,

Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi — .


Genunchii mei n-au sărutat niciodată pămîntulj.
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!“
(D*ns in ploaie)
DEZVOLTAREA LITE RÂTURI I 1 (3

P ro z a : retrospectiva războiului — „N egura", „Eroica*, „Fuga*.


O riginalitatea lui Marin Preda. „Bărăganul" lui V. Em. Galan.
Istoricitatea lui Titus Popovici. Eugen Barbu — de la „Groapa*
la „Facerea lumii*.
Alţi p rozatori şi alte cărţi. Reporterii. Personalităţi ţi stiluri
în devenire

C a şi după prim ul război mondial, după cel de-al doilea, lite­


ratura ce a urm at nu i-a consacrat decit puţine cărţi. Oamenii
erau atât de însetaţi după viaţa paşnică, iar instaurarea păcii
ridica atîtea probleme, fncît prea puţini scriitori s-au consacrat
temei propriu-zise a războiului. Totuşi, întunecata perioadă a
suscitat interesul câtorva prozatori, tocmai pentru că ea a ridicat
profunde probleme de conştiinţă individuală şi colectivă, zbucium
la căpătui căruia s-au ivit zorii Eliberării, iar o d ată cu aceasta
s-au concretizat premisele revoluţiei socialiste.
Am c itat (deja pe G. Călinescu care în Scrinul negru a implicat
şi unele aspecte — dintre cele «nai tragice — ale războiului, dar
încă înaintea sa, Eusebiu Cam ilar a d a t cele două volume din
romanul Negura n 1948— 1949), refăcut apoi (în 1959) într-un
volum omogen. Titlul Negura avea să sugereze ceaţa de pe con­
ştiinţe care âncepe treptat a se risipi, cu preţul a multiple sfîşieri
interioare, generând conflicte — unele deosebit de dramatice.
Proiectarea lo r veridică, încărcată de întreaga lor semnificaţie
umană» în tr-o înlănţuire de evenimente decisive, solicita scriito­
rului un întins examen ideologic şi politic al războiului, o con­
cepţie şi o m etodă în selectarea şi reflectarea faptelor care să
determine prin nivelul artistic acea imagine general-valabidă şi,
totodată, particulară, raportată la eroii săi, a unei perioade isto­
rice cu evenimente hotărîtoare. Procesul interior uman care să
reveleze atâtea „necunoscute* implica o punere tn ecuaţie depă­
şind cu m ult pe cea a aglomerării de conduite stihinice, precum şi
pe cele din cărţile precedente ale autorului. Totuşi, cele mai bune
pagini din roman sînt tocmai cele de atmosferă a unei viziuni
colective, de traumatism psihologic al unor m ari colectivităţi.
C reator de tablouri de ansamblu, de mozaicuri umane, se-nţelege
că num ai cu greu se vor putea — artisticeşte vorbind — distinge
d te v a individualităţi m ăi pregnante. Ostaşii-ţărani Castan Gim-
poieşu, T oader Făclie, Nkruiai Dadaci slnt u n ele; căpitanul Jim-
boreanu, m a rd n d m utaţia de conştiinţă în rîndul ofiţerimii |
G EOR GErVAŞCU

locotenentul Vieru, colonelul Vartic, aceştia, dimpotrivă, cobo-


rînd în substratul geologic al dezumanizării, sînt aitele. Printre
ele, figura, nici ea prea semnificativ conturată, a locotenentului
de rezervă Măgură, tip de intelectual de nivel mediu, d ar cinstit
şi cu o mare sensibilitate etică. De unde «şi zbuciumul lui moral
sub avalanşa atîtor fapte contradictorii. D ar desfăşurarea epică
nu realizează o imagine globală de gravitate semnificativă, nu
demonstrează şi nu defineşte o „condiţie umană“. Ca atare, cartea
nu ajunge să pătrundă pînă la esenţa fenomenelor, în aşa fel incît
să se realizeze o explicare, pe de o parte, a cauzei profunde pentru
care fascismul gemi an, în condiţiile date, trebuia cu necesitate să
se prăbuşească, pe de alta, a ceea ce constituie superioritatea siste­
mului şi a filozofiei umane pe care o reprezenta armata sovietica*
în acest complex definindu-se implicit „Negura" şi apoi risipirea
acestei „neguri", ca un proces el însuşi esenţial în landurile arma­
tei romîne.
Nu mai izbutit, minus încă însuşirea *atît de caracteristică*
la Camilar — a creării de atmosferă, este romanul Eroica al lui
Laurenţiu Ftflga (apărut în 1956). Abia în 1963, cu Steaua bunei
speranţe, autorul va reuşi un anume salt de experienţă ideologico^-
artistică, într-o organizare epică nu numai de proporţii (cum e,
de altfel, şi prima), dar şi de proiecţie a unor veritabile procese
de conştiinţă explicitate mai veridic şi mai plauzibili convingătoare.
Aurel Mihale este prozatorul care va înregistra celle mai vala­
bile succese ale epicii de război. încă în celle 18 nuvele, dispuse
într-o ordine cronologică, N opţi înfrigurate (1957), autorul
reuşea să evoce, în imagini veridice, o experienţă densă în fapte
eroice din ultimul an al războiului. C u asemenea investire, Aurel
Mihale a dat fin 1963 romanul Fuga. Materialul istoric şi uman
l-am mai întâlnit: e vorba de evenimentele din timpul prăbuşirii
frontului hitlerist pe Volga.
Prin stepa rusească, mii de oameni vagaibondează ia voia în­
tâmplării, hăituiţi de spaimă, de foame, de ger şi de viscol. In
conştiinţa dor se petrec, fin aceste împrejurări, mutaţii fundamen­
tale. Ei descoperă astfel fin ei înşişi puterea de a se întreba, în
sfîrşit, care e raţiunea acestui război ? Răspunsul e cel impus
de realitatea istorică, Eroul principal, sergentul Jiga, e cel care
concentrează ca într-un focar Întreg acest proces sufletesc, al
cărui corolar va fi descoperirea, ca o necesitate, a simţământului
colectiv, deţpăşindu-şi individualismul, care nu numai o dată luase
forme sălbatice.
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii
165

Fără a reuşi să întreţină tensiunea conflictului interior la acelaşi


indice, diluînd acţiunea pe făgaşuri secundare în conexiuni super­
ficiale, Fuga a dat atestatul definitiv unui prozator autentic,
format în anii noştri, demonstrînd, totodată că numai realitatea
trăită cu adevărat în prapria-i conştiinţă poate da scriitorului
talentat şi capacitatea de a o reflecta valabil.

„M oromeţii“ şi „Risipitorii"

Una din cele mai interesante personalităţi ale prozei romîne


contemporane este aceea a lui Marin Preda. Debutul — cu nuvele
scrise între 1939 şi 1943 (cuprinse mai apoi în volumul din 1948
cu titlul întîlnirea din Pămînturi) — poartă amprenta, nu lipsită
de interes, a unor căutări în universul psihologic, pe alocuri pe
urmele lui Faulkner, pe care-1 va regăsi mai tîrziu. Tinărul scriitor
transcrie ffn Colina un caz de angoasă; încearcă să pătrundă în
nemărginitul mister al erosului în Întîlnirea din Pâmînturi; se
aventurează în universul crimei, al dezumanizării şi al morţii
în Calul.
Marin Preida va păstra din acest început sugestia pătrunzătoare
a notaţiei «psihologice. Trei nuvele, acestea scrise după Eliberare,
fac un grup aparte In creaţia scriitorului: Desfăşurarea, Ferestre
întunecate şi îndrăzneala. Toate trei descriu acelaşi caz de rezis­
tenţă morală în faţa vicisitudinilor vieţii. Eroilor, trei ţărani
săraci, le e comună aceeaşi bucurie fundamentală în faţa vieţii,
aceeaşi beatitudine fermecată, expresie a unei mari vitalităţi su­
fleteşti. D ar această bucurie este contrazisă de ostilitatea socială,
de degradarea demnităţii umane într-o societate bazată pe exploa­
tare. Ea se eliberează deplin în socialism, cînd echilibrul moral al
omului nu mai e ameninţat de forţe sociale ostile, cînd omul
se ridica la conştiinţa valorii sale. Toate trei nuvelele conţin de
fapt momentul unei crize sufleteşti. Unul dintre eroi ftşi pierde
deodată ingenuitatea şi devine capabil de acte revoluţionare cînd
demnitatea îi e negată de foştii stăpîni. Rîsul sarcastic al chia­
burului sfanima carapacea de cristal a euforiei celuilalt. Al treilea
nu poate reintra în circuitul de fericire al vieţii noi decît în
momentul în care foştii exploatatori sînt înlăturaţi. Toate nu­
velele au o dinamică intensă, timpul concentrîndu-se la o zi sau
la cîteva ceasuri.
Capodopera lui Marin Preda e Moromeţii, romanul care dă
certificatul de m aturitate cu care proza realist-socialistă romi-
166 GEORGE IVAŞCtJ

nească intră în circuitul valorilor universale. E procesul unei


„aventuri interioare". Dispoziţia pentru psihologic a autorului a
dat primui roman psihologic al mediului rural din literatu ra
romînă. Numai considerarea marii tradiţii a prozei noastre ru ­
rale, şi ar fi deajuns spre a sugera prestigiul acestui ac* de
pionierat. Moromeţii e un roman al demistificarii şi deşi conţine,
ca şi nuvelele pomenite, o criză, nu mai are tim pul precipitat al
acelora, ci curge leneş, ca un fluviu aproape de vărsare. Perso­
najul Ilie Moromete este exponentul unei existenţe tcvasipatriarhale
într-o societate mistuită de patim a banului. Acest ţăran înstărit,
fost consilier comunal, membru în comitetul bisericesc, care face
politică subţire şi-l admiră pe Iorga, se complace în ideea că
e cineva, an afara forţelor tenebroase (pentru el), contradictorii
şi primejdioase, care agită societatea. Pentru cei din jur, are
„ciudatul d a r de a vedea lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu
le vedeau". Gospodăria lui Moromete e organizată pe principii
de m ult consacrate, care-i conferă lui, capul familiei, d re p tu l de
a sta da masă „deasupra tuturor" şi de a „stă|pîni“ cu privirea
pe fiecare. Orice v înţ care tulbură armonia clanului e în lătu rat
cu hotărâre şi fără replică. Calmul gospodăriei este asigurat de
relativa stabilitate economică. Procedând cu m are abilitate, Mo­
romete tergiversează timp de şaptesprezece ani p la ta unor obli­
gaţii către stat. In acest punct al ascensiunii sale, cînd. Moromete
a p u tu t „să-şi ajungă lui însuşi" cu ce avea, intervine şi iluzoria
credinţă a personajului în posibilitatea unei economii de .tip
închis strict familială, o oază în circuitul social dom inat de ban.
Moromete dispreţuieşte banul din sentimentul secret al celui care
se poate dispensa de el. De aici acea plenitudine umana:, acea
voluptate a existenţei, acea dispoziţie pentru actele gratuite ale
minţii, pentru deleotare şi contemplare. în fond, iluzia lui Moro­
mete este de a fi liber de o lume căreia de fapt îi aparţine,» faţă
de o morală care e de fapt şi a lui. Moromete trăieşte, cum s-a
mai observat, Şntr-un empireu al contemplării, de unde orice
agitaţie este eliminată. Apărîndu-şi cu febrilitate empireul: lui,
Moromete recurge la o infinitate de nuanţe ale simulării şi ale
disimulării. Eroul nu e insă în primul rîn d . un disim ulat, ci un
com plicat; el este un tip de mic-iburghez individualizat, du­
plicitar.
Acesta este eroul fin momentul în care de fap t începe acţiunea
romanului. Primele pagini fixează această imagine pregătind: te­
renul pentru marea experienţa. In faţa prim elor semne de -fur­
tună, Moromete rămîne calm* Chietudinea lui este desăvîrşită,
DEZVOLTAREA LITERATURII

încrederea lui în neschimbare, totală. Presiunea timpului istoric


creşte însă mereu* precara rezistenţă a lui Moromete cedează
treptat. N evoit să vînidă din păimînt (rană sîngerîndă în uni­
versul lui economic) pentru a achita datoriile, cu spectrul discu­
ţiei totale a clanului (băieţii cei mari îi fug în oraş jefuindo-1)
şi, deci, a liniştii iui, Moromete înţelege deodată în toată grozăvia
ad e v ăru l: libertatea lui faţă de societate fusese iluzorie!
Acum începe de fa p t disoluţia morală a personajului. La fierăria
lui Iocan, unde Moromete participa febril la discuţiile politice
ale sătenilor, rămîne să asiste impasibil doar chipul tlui sculptat
de un prieten. Moromete, retras din orice contacte cu viaţa din
jur, îşi contemplă «dezastrul cu desperare şi groaza.
Însuşirile d e analist ale lui Marin Preda sînt convertite de el
în opere care constituie veritabile sinteze umane. Moromeţii este
o asemenea sinteză umană asupra unui tip uman, tip prin care
se determ ină psihologia unei întregi clase, a unei întregi categorii
sociale. M arin Preda este un Camil Petrescu aplecat asupra rura­
lului, d ar, spre deosebire de acesta, nu întâmpină riscurile pro­
cesului de analiză în sine asupra unui anume sector sufletesc, ci
analiza lui are totdeauna o certă finalitate în economia operei.
Cea de-a doua carte, Risipitorii, mergînd spre alt mediu decît
cel ţărănesc, încearcă o altă modalitate epică decît în Moromeţii,
în sensul că nu este o carte cu o singură axă, cu un personaj
central anumit, principal, ci o carte cu cîteva axe şi cu cîteva
personaje importante.
Risipitorii este o carte de fişă psihologică într-o modalitate
nouă în general pentru literatura română, nouă In raport cu
Moromeţii, d a r apropiată în mare măsură de Patul Ini Procust
al lui Cam il Petrescu. Romanul dezbate risipirea propriei noastre
personalităţi în acţiuni colaterale, divergente în raport cu ceea
ce ne este esenţial, caracteristic ca finalitate etică.
M ai puţin cristalizat eipic faţă de Moromeţii, romanul Risipi­
torii are o structură disolută, de biblioraft psihologic, cu variaţii
inegale ale stilului — uneori ca de jurnal de perete, alteori de
mare frumuseţe, virtualizînd sub ochii cititorului posibilitatea
înregistrării nude a evenimentelor. Evident, cartea poartă tncă
am prenta căutării unor noi formule artistice determinate de spe­
cificul ariei umane descrise şi de asimilarea cîtorva date caracte­
ristice ale prozei moderne.
GEORGE IVAŞCU

Nuvela Friguri (1964) nu face decît să confirme în plus nu


numai virtuozitatea prozatorului psihologic, d a r o dată mai m ult
arta — mai rară — a construcţiei prin analiză.

V. Em. Galan

Cu experienţa jurnalistică de reporter, V. Eon. Gailan se con­


sacra literaturii încurajat de succesul nuvelei Cărămidarii (1948),
de o remarcabilă densitate epica, cu o am prenta tragică, urm ată,
în acelaşi an, de nuvela satirică Potopul, exerciţiu, totodată, de
modalităţi stilistice adecvate diferitelor personaje şi retrospective
în timp. Prima carte de mai mare întindere epică va fi, însă,
Zorii robilor (1950), roman de reconstituire social-istorică. O pera
capitală a lui Galan e romanul Bărăgan (volumul I — 1954,
volumul II — 1959). Inspirată din cea m ai angajată actualitate
— transformarea socialista a agriculturii prin organizarea-model
a feranelor de stat — cartea prilejuieşte autorului realizarea unui
tip (predominant — justificat, ca atare, de iînsăşi legitatea istorică
bine subliniată în economia cărţii — A nton Filip, unul din prim ii
eroi comunişti de valenţe noi, evocînd, desigur, experienţa de
creaţie artistică a lui Şolohcrv în Pămînt desţelenit, dar nu mai
puţin bine ancorat în realităţile sociale romaneşti. Ca erou
exemplar, Anton Filip plăteşte oarecare tribut însăşi acestei fina­
lităţi — de unde o anume reducţie în complexitatea personalităţii
lui umane şi absenţa, cvasitotală, din universul eroului a coordo­
natei erotice — dar ca întruchipare a personalităţii comuniste în
esenţa ei ideologică şi politică, eroul este ireproşabil. Turul de
forţă al autorului e tocmai faptul că, construinduişi eroul din
elemente caracterologice materializînd noţiuni şi conduite p a rti­
nice, într-uin efort vădit programatic, arhitectural personajul sau
rezistă ca întruparea unei perfecte geometrii umane. Determinarea
portretului lui Anton Filip necontenit prin conexiunea lui cu
realitatea careul circumstanţiază dar pe care el, progresiv, o gu­
vernează — iată secretui unui portret realizat prin reflectorul
ideologic-politk.
Definită printr-un asemenea erou, astfel determinat, economia
romanului, mai ales în primul său volum, se constituie fără efort,
personajele celelalte intrînd cu necesitate (artistică) în umbra
planului secund.
DEZVOLTAREA l it e r a t u r ii
169

Titus Popovici

Debutând în literatură prin nuvele scrise în colaborare cu Fran-


cisc M unteanu, Titus Popovici se afirmă cîştigtndu-ţi un presti­
giu incontestabil cu Străinul (1952). Este un roman al adolescen­
ţei care ajunge da m aturitate, romanul formării unei conştiinţe în
anii celui de-al doilea război mondial. Urmărind tribulaţiile su­
fleteşti ale personajului său, romancierul pictează o frescă amplă
a micii burghezii ardelene, în timpul războiului. Satira mediului,
profesoral, gazetăresc, politic, este făcută cu mijloace mature.
Romanul răm îne unitar, nespărgîndu-se în cioburi, datorită erou­
lui principal. Fresca este realizată cu ochii acestuia. Caricatura
lumii burgheze înţpinse în derută de iminenţa căderii fascismului
şi de creşterea valului revoluţionar e făcută din perspectiva tînă-
rudui erou, el însuşi evoluînd o dată cu timpul şi accentuîndu-şl
delimitarea critică de întreaga faună de reprezentanţi ai moralei
burgheze. C artea se term ină simbolic, eroul aruncîndu-se con­
ştient, m ilitant, în viaţa socială, moment ce marchează termina­
rea procesului ce-1 ţinea departe de esenţa lui, de natura lui
umană reală şi de legitatea procesului social pe care îl întruchipa.
Celălalt roman al prozatorului, Setea (1954), urmăreşte pro­
cesul form ării unei conştiinţe colective într-un mediu mai com­
plex decît în Străinul. Este romanul unei întregi societăţi la un
moment d at, văzută mai ales prin evenimentele desfăşurate în
mediul rural, d a r impdicînd o serie de aspecte şi evenimente din
medii adiacente. Este epoca precizată istoric a începutului revo­
luţiei sociale în Romînia, revoluţie socială în cadrul căreia pro­
blema agrară, a „setei* de pămînt, se punea cu acuitate.
Setea reia unele personaje episodice din Străinul, scoţîndu-le
în prim -plan. Rolul preponderent îl deţine tot un singur perso­
naj, care unifică tendinţele divergente ale multelor planuri. Este
învăţătorul comunist George Teodorescu, întors din U.R.S.S.,
unde fusese prizonier, după război. Teodorescu, la fel cu Andrei
Sabin din Străinul, străbate un proces de clarificare ideologică.
E, ca şi Sabin, un însetat de adevăr, oscilînd între două soluţii.
D ar acestea nu sînt ca la Sabin opuse; Teodorescu evoluează de
fapt de da înţelegerea cam mecanică şi rigidă a fenomenelor con­
crete ale revoluţiei <la o viziune marxist-*leninista a le». Al dotlea.
personaj de mare relief al romanului este ţăranul şarac M itra l
Moţ. Şi el parcurge un proces de clarificare. Mitru Moţ este ani-
GEORGE IVAŞCU
170

mat de sentimente de răzvrătire imense, e un haiduc v irtu al, d a r


cu un desăvîrşit respect pentru muncă. M itru asistă copleşit la
evenim ente: comuniştii răstoarnă pe pretorul fascist d in orăşelul
vecin şi iau puterea. El îşi însuşeşte din acestea d oar -lecţia puterii
şi, întors în sat, îl alungă ipe vechiul prim ar şi se autonum eşte în
această funcţie. De aici romanul descrie cu m are febră creşterea
conştiinţei revoluţionare a personajului, lupta lui p e n tru p ăm în t.
Străbatem iarăşi medii variate, m ai ales ţărăneşti, cunoaştem
atmosfera specifică a momentului istoric care a prem ers îm p ăr­
ţirii păm înturilor. Străinul era romanul micii burghezii în cău ta­
rea unei soluţii etice. Setea este romanul em ancipării ţărăneşti.
Preluarea pământului, reform a agrară devin nişte acte revoluţio­
nare în măsura în care sînt făcute conştient, bine diriguite şi cu
legalitatea revoluţionară care este aceea dată d e p a rtid .
Străinul şi Setea concretizează pregnant caracteristicile stilului
lui Titus P opovici: un stil epic specific de desfăşurare în timp»
de surprindere a acţiunilor şi destinelor umane în d e v e n ire ; un
stil de psihologie socială aplicată la diferite medii şi m en talităţi.

Eugen Barbu

O experienţă de viaţă socialmente consumată, d ar cu un ecou


puternic în conştiinţa scriitorului, consemnează rom anul Groapa,
ediţie nouă (1963), al lui Eugen Barbu.
Groapa e un roman al periferiei bucureştene, un rom an capti­
vant, al lumii interlope. Personajele sînt hoţi, oameni de la sate,
negustori, cîrciumari, ţigani lăutari dintr-o faim oasă, pe vrem uri,
mahala a Capitalei. Toată această lume este subtexitual opusă de
romancier societăţii burgheze; m orala acestei lumi este o m orală
aparent liberă d e orice conţinut d e clasă, o m orală a vendetei şi
a bunului plac. în realitate, lumea din Groapa nu e decît un
lumpenproletariat împins de civilizaţia burgheză în degradare
totală. Scriitorul idealizează această lume crezând-o, în fro n d a
ei totală, -romantică. D ar hoţii din Groapa nu sînt rom antici ; ei
reprezintă mutatis mutandis to t m orala burgheză, lupta p entru
înavuţire burgheză. între hoţi şi m arii «mînuitori ai banului nu e
decît o diferenţă de veşminte. C artea are o construcţie m ozaicară,
de urmărire p e secvenţe a unor oameni, d a r impresia d e un itate
în discontinuitate este puternică, legătura în tre capitole stabil ia -
DE ZV O LTA R E A L ITE R A TO R II 12 1

du-se „pe dinăuntru", pe traiectoria esenţială a ciclului vital


descris.
După G roapa ce poartă in cel mai înalt grad pecetea specifică
a personalităţii scriitorului, Barba va deveni un scriitor al oraşu­
lui — realitate cunoscută multilateral şi de aceea trăind totdeauna
în paginile sale cu naturaleţe şi culoare — oraş ipe care-1 va des­
coperi liric în volumul de reportaje-eseu Pe un picior de plai
(1957) sau mai lucid, mai distanţat, în C it în 7 zile (1960); oraş
ce va reveni în multe nuvele din volumul Oaie fi ai săi (1958),
dar mai ales în P rînzul de duminică (1962), prin conturarea psi­
hologică nuanţată a unor muncitori tipografi sau ceferişti.
Bun cunoscător al acestor medii, ce revin totdeauna cu auten­
ticitate în scrierile sale, Barbu va realiza apoi o întinsă sinteză
epică, cu mijloace artistice net diferenţiate de cele ale Gropii în
romanele Şoseaua N ordului (1959) şi, recent, Facerea lu m ii:
primul — roman al Eliberării, al luptei ilegale a comuniştilor;
celălalt —- roman al începutului de orînduire socialistă.
D e la G roapa la Facerea lumii (şi ridurile sînt semnificative),
proza lui Eugen Barbu înregistrează febrile căutări pe linia îm­
bogăţirii în adîncime a conţinutului, pe linia unor noi forme
narative. Literatura sa are o pregnantă autenticitate, pe care i-o
conferă o tonalitate specifică rezultată dintr-o structură lirică,
cu o receptivitate senzorială acută şi o luciditate a reprezentării
faptice.

Prozatori de experienţe şi profiluri diverse

Alţi prozatori, de preocupări şi profiluri diferite, dar cu fina­


lităţi artistice contingente, au îmbogăţit literatura acestor două
decenii.
Unul — dintr-o generaţie mai vîrstnkă — este Radu Tu-
doran, autor, între altele, al romanului Dunărea revărsata,
roman al muncii eroice, entuziaste, al „aventurii* conştiente, ce
mizează nu pe imprevizibil, ci pe cunoaştere şi înţelegere lucidă.
Prozator fecund, Al. I. Ştefănescu manifestă în evoluţia
sa o diversificare tematică şi expresivă subliniată : de la S i nu
fugi singur prin ploaie, roman al unei copilării chinuite ce reu­
şeşte să iasă la un liman, pfeă la A l cincilea anotimp, carte a re­
GEORGE IVAŞCU

structurării unei personalităţi umane într-o perioadă de intense


frămîntări istorice.
Nicolae Jianu, cu romanul său Izvorul roşu, se înscrie în seria
epicii urmărind efortul muncii socialiste în subteranele mineri-
fere. La timpul său (1959), izbînda autorului a fost rem arcată ca
un succes al noii proze reaiist-socialiste. în tre tim p, scriitorul nu
pare a fi evoluat pe măsura aşteptărilor.
Un devotat al efortului general pentru o literatura larg acce­
sibilă, cu caracter popular, cu o tematică inspirată fie din trecu­
tul de luptă ilegală a comuniştilor îm potriva fascismului, fie din
momentele construirii socialismului, în sectorul pe cat de întins
pe atît de gingaş al transformării socialiste a satului, este Şerban
Nedelcu, autor al cîtorva romane de largă răspândire : Furtuna
stîmeşte valurile (1957), Drum deschis (ediţia a Il-a revăzută —
1961), Învăţătorii (volumele I—II — 1964).
Un prozator al mediului citadin este Francisc M unteanu, nuve­
list, romancier şi totodată scenarist şi regizor d e film. Scriitorul
are o reală capacitate a surprinderii detaliului semnificativ, plas­
tic, dintr-o atmosferă, mediu sau din comportamentul persona­
jelor. Francisc Munteanu nu reface prin analiză sinuoase evoluţii
psihologice, ci le condensează într-unul sau în cîteva fapte. De
aici apilecarea sa spre evenimente surprinzătoare, spectaculoase,
majoritatea nuvelelor (volumul Cerul începe la etajul I I I —
1958, Prietenul meu Adam — 1961) conturînd personaje sau
evenimente numai printr-o singură secvenţă reprezentativă. E
ceea ce demonstrează şi romanele s a le : în oraşul de pe Mureş
(1954) şi Statuile nu rîd niciodată (1957), interesante nu a tît
pentru elementul narativ, de multe ori artificial, ci pentru uni­
versul /tipologic creat.
în activitatea scriitoricească a lui Alecu Ivan Ghilia reportajul
şi romanul sînt cultivate de autor cu interes egal. D upă volumul
de reportaje Cîntece de drumeţie, Ghilia se afirmă cu romanul
Cuscrii, sondaj psihologic asupra mentalităţii ţăranului moldo­
vean în preajma formării gospodăriei agricole colective. în cartea
următoare, Ieşirea din apocalips, Ghilia surprinde atmosfera de
infern a războiului fascist, din care personajele, unite to t într-o
familie, încearcă să iasă, pe diferite căi. Prozatorufl apelează
foarte adesea la sugestie, la simbol (atît în alegerea eroilor cît şi
a situaţiilor), foloseşte o frază densă, sacadată, crispată.
Brazdă peste haturi (1952) a lui H orvăth Istvăn, Liniştea
iernii (1956) de Remus Luca, dar mai ales Neam ul Gondoşilor
(1957) a lui Szabo Gyula atacă problemele vastului proces revo­
d ezvoltarea lite ra tu rii 173

luţionar din mediul satelor transilvane într-un mod frontal, pro­


iectând conflicte puternice şi dramatice, dfind astfel o imagine a
unei im portante etape din edificarea socialistă a României.
Cordovanii, masivul roman în trei volume al lui Ion Lăncran-
jan, completează printr-o întinsă demonstraţie epică explicita-
rea procesului, atît de sinuos şi mereu inedit în complexitatea lui,
al transformării m entalităţii ţărăneşti, de la claustrarea indivi­
dualistă pană ,1a adeziunea deplin conştientă lla noua structură
economico-socială. Fără o deplină capacitate de a stăpâni un ase­
menea vast material, desfăşurat pe ample secvenţe, inegale ca
interes şi ca intensitate epică, romanul Cordovanii înscrie în lite­
ratura noastră un succes pe linia tratării panoramice a psiholo­
giei ţărăneşti în plină revoluţionare.
M atur şi 'la un nivel artistic elevat, debutul literar dl prozato­
rului Al. Simion, La marginea oraşului (1963), este o întinsă dar
profundă introspecţie an problematica clasei muncitoare din Mol­
dova anilor când lupta ilegală a comuniştilor e în plină afirmare,
cu ecouri to t mai adinei în conştiinţa unor pături sociale mereu
mai largi.
Ieronim Şerbu, Ion Ylasiu, Petru Vintilă, Dumitru Ignea, Eu­
gen Teodoru, Ion Istrati, Dumitru Mircea, Petre Sălcudeanu sînt
alţi prozatori de profiluri şi preocupări diferite.

Psihologia omului contemporan — obiectiv de esenţă


a celei mai tinere pleiade de prozatori

Creaţia pleiadei de tineri prozatori oferă un peisaj literar


foarte interesant. Ea a impus, fără îndoială, un ton specific de­
terminat de caracteristicile generale ale mediului descris, desfă­
şurat între limite temporale şi spaţiale apropiate, dar mai ales
determinat de personalităţile artistice pregnante ale autorilor.
Proza lui Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu, Vasile Re-
breanu, Fănuş Neagu, Theodor Mazilu, Nicolae Ţie este o ana­
liză, adesea de mare profunzime, a psihologiei omului contempo­
ran. Eroii lor, ţărani din Oltenia sau Cîmpia Dunării, din Ardeal
sau Moldova, muncitori ai şantierelor sau uzinelor sînt în etapa
foranării conştiente, şi tocmai de aceea sinuoase, a unei noi con­
cepţii, fundamental restructurată faţă de trecut. Personajele
create au o individualitate revelatoare, o individualitate de a
GEORGE 1VAŞCD

cărei forţă ele însele sînt deplin conştiente. Spre esenţa persona­
lităţii lor sîntem conduşi ide firul eţpic, obiectiv, al autorului, d ar
şi de cel subiectiv, de autocunoaştere şi autodefinire al persona­
jului. Acest dublu itinerar contribuie, desigur, la crearea atît de
convingătoare de portrete şi evoluţii umane şi, în acelaşi timp,
oferă cîteva date esenţiale pentru etapa descrisă. Ciudăţenia com­
portamentului, a limbajului sau chiar a numelui noului tip de
erou sînt numai aparente. In cele mai multe lucrări, forţa artis­
tică a prozatorilor reuşeşte ca tocmai prin asemenea „ciudăţenii0
să dea o proiecţie tipică nuanţată, întinsă. Particularul şi gene­
ralul sînt într-o osmoză a cărei dialectică are în proza tinerilor
o altă configuraţie faţă de cea a predecesorilor. Deplasîndu-şi
atenţia cu precumpănire asupra oscilaţiilor de conştiinţă, urmă­
rind în şi prin eie răsfrîngerea noilor ritmuri sociale şi istorice,
proza tînără devine un seismograf sensibil al eticii socialiste. Răs­
frîngerea nu înseamnă, evident, diformare, ci îmbogăţire cu ele­
mente inedite, cu omenesc. Iată de ce, în ceea ce are ea realmente
valoros, această proză anulează didacticismul şi se îndreaptă spre
dezbatere pasionantă a unor laturi esenţiale ale v ie ţii; eroii tră­
iesc, veridicitatea le este cu necesitate implicată.

Reporterii

în totalitate, volumele de reportaje refac literar o pasionanta


hartă geografica a ţării.
Rareori culegerile sînt notări disparate, ele fiind unite fie pe o
idee Paralela 45° sau A nul 15 de Pop Simion, fie reconstituind
monografic o regiune E v nou în ţara banilor de Ilie Purcaru,
Victoria de la Oltina de Paul Anghel, 400 de zile în oraşul flăcă­
rilor de Va*le Nicorovici. în însemnări din ţară noua sau Ţara
vinurilor, Constantin Prisnea cultivă un stil bazat pe o mare eru­
diţie istorică, iliterară sau lingvistică, un stil cu clare unduiri
sadoveniene. Dominat de lirism e volumul lui Ştefan Bănulescu
Drum în dm pie, şi, în parte, Lumina de Radu Cosaşu. Sub
semnul marii personalităţi a lui Geo Bogza se află Traian Coşo-
vei, ce se circumscrie universului dramatic al vieţii pescarilor
DEZVOLTAREA LITERATURII

dobrogeni ca în Semnul din larg, sau se situează pe largi dimen­


siuni lirice ca în împărăţii vînturilor. Marcînd creator raportul
între reportaj ţi {proza beletristică, Ioan Grigorescu a dat Obsesia,
Unde vîntul miroase a petrol, Pasarea Femx.

Noua dramaturgie

Dramaturgia înregistrează şi ea după EHberare o creştere cali­


tativă şi cantitativă impresionantă. La crearea profilului speci­
fic al teatrului contemporan au contribuit scriitori din diferite
generaţii, raportul între tradiţie şi inovaţie avînd şi aici, ca în
orice fenomen de cultură, o însemnată valoare funcţională.
Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camrl Petrescu, Mircea Ştefă-
nescu, Tudor Muşatescu, Ai. Kiriţescu, Tudor Şoimaru, Mihail
Davidoglu, Aurel Baranga, Lucia Demetrius, Horia Lovinescu,
Al. Voitin, mai tin erii: Al. Mirodan, Paul Everac, Dorel Dorian,
Gheorghe Vlad, Siito Andras, Sergiu Fărcăşan, Radu Cosaşu,
H oria Stancu, Sidonia Drăguşanu şi scriitorii consacraţi în alte
genuri literare — Mihai Beniuc, Titus Popovid, Maria Banuş,
V. Bm. Galan, Aurel Mihaile — iată tot atîtea nume ce îmbo­
găţesc cu viziuni artistice inedite peisajul dramaturgie actual.
D intre scriitorii cu pondere dram atu rgică între cele doua răz­
boaie, frămîntatul creator al dramei „absolutului*, al dramei
cunoaşterii, al ideilor pure, Camil Petrescu şi-a reconfirmat
multiplele disponibilităţi artistice scriind Bălcescu (1949) — pre­
ludiu teatral al trilogiei Un om între oameni — şi Caragiale în
vremea lui (1957). Amîndouă piesele, cu o informaţie uimitoare,
refac o epocă şi un destin.
Tot proiectat şpre trecut, dar văzut nu în legităţile lui strict
determinate, ci în romantica reacţiei populare la exploatare si
umilire, Victor Eftimiu dă piesa Haiducii, iar mai apoi, cu mij­
loacele comediei caragialeşti, ridiculizează moravurile vechii so­
cietăţi în Parada, grotescă retrospectivă plină de vervă satirică,
într-un teatru de reconstituire istorică, Mircea Ştefan eseu reînvie
figura primului domnitor al Principatelor Unite, Cuza Vodă, în
ce are al mai propriu ca proiecţie în legenda populară, apoi fi­
gura pitorească a lui Matei Millo (sau Căruţa cu paiaţe), recent
reconstituind în modalitatea dramatică pe Emmescu. Afaceriştii
e comedia notabilă a lui Tudor Şoimaru de după Eliberare, Al.
GEORGE IVAŞCU

Kiriţescu dînd cîteva evocări dramatice precum Tarsiţa şi roşio­


rul, devenită libret de operetă.
Dintre dramaturgii afirmaţi şi consacraţi în anii de după Eli­
berare, devenind purtători ide cuvînt ai noilor fapte, coniilicte
şi oameni, Mihaii Davidoglu dă în 1947 Omul din Ceatal, ur­
mată de Minerii (1948), Cetatea de foc (1950), Schimbul de
onoare (1953). Mai convingătoare artistic, Cetatea de foc inaugu­
rează la noi o temă ce va fi reluată ulterior — cea a evoluţiei
muncitorului vârstnic esenţiaimente cinstit, dar pasiv şi fără G
clară viziune revoluţionară asupra mecanismului raporturilor so­
ciale, spre un muncitor conştient, angajat, care descoperă adevă­
ratul sens al muncii, ai pasiunii sale prin integrarea în efortul
constructiv general.
Lucia Demetrius dă în 1948 drama Cumpăna, al cărei titlu
simbolizează clar puternica luptă interioară a comunistului Anton
Vadu, silit în condiţiile revoluţionare ale naţionalizării să-şi de­
maşte ca trădător propriul fiu ce devenise om plecat al foştilor
patroni. Debutul acesta include o constantă a teatrului său şi
anume cultivarea dramei de familie. Trei generaţii (1956) sau
Arborele genealogic (1957) descriu destinul, proiectat în timp, <al
unei familii, destin cu finalităţi şi rezolvări diferite. O nouă con­
figuraţie a familiei în condiţiile prezentului, din alt mediu însă,
o preocupă pe autoare în Vlaicu şi feciorii lui, ce urmăreştie atitu­
dinea ţărănimii faţă de gospodăria colectivă, atitudinea diferen­
ţiată în funcţie de eliberarea diferită a personajelor de individua­
lismul trecutului. Satul socialist mai apare la Lucia Demetrius în
Vadul nou şi Oameni de azi, ultima — -portret al unui intelectual
contemporan, doctorul Vasile Murgu, fapt meritînd cu atît mai
mult a fi subliniat, cu cît el nu este prea frecvent în orientarea
tematică a dramaturgiei noastre.
Poet şi prozator, Aurel Baranga se afirmă după Eliberare mai
ales ca dramaturg. El cultivă cu predilecţie comedia. După Bal
la Făgădău (1946) şi Iarba rea (1950), scriitorul va critica în ma­
niera caragialească — (lucru evidenţiat şi de titlu — alegerile
burgheze în Bulevardul Împăcării (1952), pentru ca apoi obiecti­
vul său satiric să se îndrepte spre prezent şi să pună Ia zid ulti­
mele rămăşiţe ale trecutului, ale moralei 'burgjheze în mentalitatea
contemporană. Mielul turbat (1953) este un proces vehement in­
tentat birocratismului. Ultima versiune a piesei se încheie chiar
cu un proces public, convenţie menită să ascută dezbaterea de
idei. Siciliana, una dintre ultimele sale creaţii, reabilitează farsa,
îmbogăţind-o substanţial. Baranga a scris şi cîteva drame, dintre
d e z v o l t a r e a LITERATORII m

care amintim Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Nico-


lae Mora.ru), reluată peste opt ani, în 1959, într-o formă nouă cu
titlul Anii grei, şi Arcul de Triumf.
Variat tematic şi ca modalitate artistică, teatrul k i Baranga se
înscrie în contextul dramaturgiei actuale cu o evoluţie ale cărei
ultime jaloane aparţin dezbaterii eticii socialiste, la modul satiric
sau dramatic, precum cea din Reţeta fericirii sau Adam fi Eva,
comedii înscriindu-se în efortul de definire a configuraţiei umane
contemporane.
Personalitate artistică întru totul remarcabilă, operînd cu subti­
litatea şi luciditatea asemănătoare lui Camil Petrescu, în profunde
analize psihologice, Horia Lovinescu cultivă prin excelenţă drama
de idei, drama cu problematică şi structură modernă.
Citadela sfărîmată, al cărei titlu poate deveni motto pentru
un grup mai larg de piese ale noii dramaturgii, sesizează într-o
expresie artistică magistrală descompunerea familiei burgheze sub
loviturile imanente ale noului timp. „Citadela", considerată inex­
pugnabilă, se sfărîmă tocmai pentru că realităţile revoluţionare
îi accentuează contradicţiile. Din „citadelă* evadează însă cîteva
personaje: Bunica — om de ştiinţă democrat şi cinstit, tinerii
Petre, fiul avocatului, şi Irina. Destinul poate fi deci învins,
perspectiva se deschide. Lumea socialistă recuperează valorile
reale, înfrumuseţează, înnobilează soarta oamenilor. Tema va
fi reluată de autor în Surorile Boga, unde fericirea celor trei
surori nu poate fi despărţită de sensul nou, umanist al socia­
lismului.
Hanul de la răscruce aduce o tonalitate dramaturgică parti­
culară. Intr-un han, aflat voit pe un teritoriu indecis (autorul
fiind interesat de simbolul generalizator), mai mulţi oameni —
un magnat, un muncitor, un preot, o actriţă, doi logodnici — sînt
surprinşi de o neaşteptată năvălire a apelor care, printr-o coinci­
denţa, pare a fi un dezastru atomic. In faţa morţii, considerată
un timp ca inevitabilă, măştile cad, oamenii îşi arată adevăratele
convingeri, laşităţi sau generozitatea. Superioritatea morală este
de partea omului simplu (a tinerei fete, a muncitorului) şi în con­
trast se subliniază meschinăria magnatului, a clasei lui sociale,
pentru care — se sugerează în final — nu există salvare, Hanul
de la răscruce este o dramă de idei, ridicînd probleme de ordin
general, dezbătîndu-le şi rezolvîndu-le într-o viziune clară.
Tot dezbatere — de data aceasta concretizată la nivelul etic
al intelectualului de după Eliberare — este şi piesa Febre, ce
GEORGE IVAŞCU

demonstrează că veritabila împlinire, afirmare a omului nu se


poate realiza fără o situare în actualitatea vibrantă.
Teatrul lui Horia Lovinescu, ca ţi al lui Baranga, Mirodan,
sau al pleiadei de tineri dramaturgi acordă în ultimul timp o
importanţă primordială formării şi descoperirii conştiinţei socia­
liste. Piesele dezbat tot mai adesea probleme de etică, de atitudine
faţă de muncă, de dragoste sau privind reversibilitatea semnifi­
cativă dintre fericirea individuală şi cea colectivă.
După ce în Ziariştii, reluînd comedia clasică, Al. Mirodan
realizează un portret de ziarist intransigent, activ, entuziast, în
Celebrul 702 reabilitează, pentru funcţia lui critică, absurdul. Şi
dacă aici absurdul duce la satiră incisivă, în cea mai recentă
piesă a lui Mirodan, Şeful sectorului suflete, el apare învăluit în
inefabil cuceritor. Eternul triunghi, devenit „clasic" în teatrul
ultimelor decenii, este tratat într-o perspectivă nouă pentru că
noi sînt şi raporturile dintre personaje. Umorul are nuanţe lirice
şi toată pledoaria pentru sinceritate şi frumuseţe morală nu poate
fi înţeleasă în afara eticii noi, a noului şi multilateralului umanism.
înalta forţă morală pe care o reprezintă comuniştii, lupta lor
din anii grei ai ilegalităţii continuată, în alte condiţii, şi după
Eliberare, de data aceasta pentru edificarea noii orînduiri socia­
liste, constituie universul de idei şi sentimente al trilogiei lui
Al. Voitin, Oamenii în lupta.
Oameni care tac este o primă secvenţă a trilogiei, în care auto­
rul izbuteşte pe deplin să proiecteze relieful moral al comuniştilor
în timpul grelei perioade a luptei ilegale. In piesa purtînd titlul
Oamenii înving există un simbol întru totul sugestiv pentru defi­
nirea celor două lumi în inexorabilă coliziune. Acţiunea se desfă­
şoară pe două planuri paralele, pe de o parte în mediul corupt
şi crepuscular al unei familii aristocratice, pe de alta în mediul
celor care pregătesc insurecţia de ia 23 August, al comuniştilor. Jg
Simbolul e conţinut într-o ingenioasă idee scenică : acţiunea se
consumă în vechea casă a decrepitei boieroaice Elencu ; sus, în
apartamentul acesteia „moare" trecutul, jos, la subsol, o grupă
de comunişti pregătesc insurecţia. Ideea subliniază pe de o parte
confruntarea istorică dintre cele două lumi, pe de alta — destinul
lor dialectic d e te r m in a tn u se poate înţelege moartea uneia fără
naşterea celeilalte şi viceversa. Cea de-a treia piesă, Ancheta, pre­
lungeşte ciocnirea în anii noştri, autorul izbutind de data aceasta
o retrospectivă, plină de dramatism, a unui moment decisiv din
lupta pentru construirea noii o rîn d u iri: cel al naţionalizării. Por­
tretul, cea mai recentă dintre piesele lui Voitin, marchează, cu o
dezvoltarea l it e r a t u r ii

altă structură, de fină analiză psihologică, saltul realizat de noua


morală în ce priveşte relaţiile de familie şi relaţiile dintre oameni
în genere, în contextul perfecţionării etice pe care, exemplar, o
înlesneşte şi o impune socialismul.
O adevărată pasiune pentru universul moral ai clasei care con­
duce efortul social de construire a comunismului o dovedeşte tî-
nărul dram aturg Dorel Dorian. Piesele sale (Secunda 58, De n-ar
fi iubirile) se inspiră din mediul şantierului sau al uzinei contem­
porane. Intr-o formă dramatică bine gîndită (Dorian e un teh­
nician subtil al scenei) sînt surprinse atitudini diverse faţă de
muncă, faţă de oameni, faţă de iubire etc.
Idealul comunist, afirmat în condiţiile vieţii contemporane,
este întruchipat şi de eroii pieselor lui Paul Everac (Poarta, Ex­
plozie întârziată, Ferestre deschise, Ochiul albastru, Costacbe fi
viaţa interioară), dramaturg ce împinge teatrul spre epic sau cine­
matograf, ca şi autorii pieselor Mi se pare romantic (Radu Cosaşu)
sau Steaua polară (Sergiu Fărcăşan).
Atraşî de ispita scenei, scriitori consacraţi în alte genuri au
dat piese remarcabile.
In fruntea lor, trebuie desigur citat autorul celei mai recente
opere dramatice, Ludovic al X lX -lea, piesă în cinci acte scrisă
în cinstea anului 1964 de George Călinescu. Ea este un omagiu
adus noii dimensiuni umane pe care o întruchipează făuritorii
noii orînduiri în societatea socialistă, unde arta a devenit un bun
comun al maselor largi.
O dramă de idei pasionantă e Passacaglia lui Titus Popovici.
Cu aceasta scriitorul inaugurează în literatură chipul comunistului
pasionat de disputa lucidă a ideii, trăsătură ce se corelează cu
marea sa elevaţie morală, vibraţia civică, fermitatea şi curajul său.
în Valea Cucului de Mihai Beniuc e o comedie de factură
populară, colorată şi pitorească, nu fără tipuri memorabile.
Prinzînd în lumina scenică momente semnificative din procesul
îndelung şi complex al colectivizării, poetul şi prozatorul Beniuc
creează un personaj de autentic ţăran, hîtru şi vigilent, sfătos
şi aprig, Toma Căbulea. E o creaţie izvorîtă dintr-o confruntare
atentă a faptelor noastre de azi cu cele din trecut.
Prietena mea Pix de V. Em. Galan pune, în forma comediei
uşoare, cu o lipsă totală de prejudecăţi „tehnice*, cîteva pro­
bleme interesante legate de dragoste şi de morală In socialism.
Şi alţi autori, dintre cei deja menţionaţi ca şi alţii, aceştia la
debutul lor în lumina rampei, abordează o tematică pe eh de
variată, pe atît de sugestivă in modalitatea pur scenică. Pro­
180 GEO&GE IVAŞCU

bleme de morală familială pune Sidonia Drăguşanu în Fiicele,


„spinosul drum al înţelegerii* din mediul ţărănesc e în miezul
piesei lui Gh. Vlad (îndrăzneala), efortul construcţiei în piesa
lui Dan Tărchilă (Marele fluviu îşi adună apele) ş.a.

Istoria şi critica literară

Ca şi în celelalte domenii, dezvoltarea criticii şi istoriei lite­


rare după Eliberare implică o conexiune dialectică între conti­
nuitatea, în noile condiţii social-istorice, a activităţii generaţiei
de istorici şi critici literari formaţi şi afirm aţi în deceniile 3 şi 4
ale veacului şi apariţia în arena dezbaterii literare a unor noi
generaţii de cercetători, în special de critici şi eseişti literari.
Din generaţiile mai vîrstnice, acad. George Călinescu, devenit
directorul Institutului de istorie literară şi folclor, avea să înceapă
acţiunea sistematică în vederea elaborării tratatului general de
Istoria literaturii romîne, în cinci volume, dintre care primul, cu-
prinzînd perioada veche, se află sub teascurile tiparului. în cadrul
aceluiaşi institut, alte cercetări au luat forma concretă a o serie
de studii şi articole publicate în „Buletinul Institutului*1. Cele
mai valoroase sînt, desigur, ale lui George Călinescu însuşi, prin­
tre care cel despre Cultura lui Eminescu şi Estetica basmului, ca şi
monografiile despre Nicolae Filimon sau Grigore Alexandrescu.
La acestea se adaugă o întreagă serie de noi cercetări documen­
tare asupra a numeroşi scriitori, noi sinteze (în comunicări aca­
demice) despre Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, noi eseuri despre
Creangă, Blaga, Arghezi etc.
Acad. Tudor Vianu, valorificînd în continuare vasta lui erudi­
ţie şi experienţă în cîmpul culturii, a dat o serie de studii şi
articole privind domeniul literaturii naţionale, precum şi cel despre
Alexandru Odobescu sau, mai ales, domeniul indicat de însuşi
titlul masivei culegeri de Studii de literatură universala şi com­
parată (din 1960, apărută în a doua ediţie, revăzută, în 1963).
Postum, a apărut valorosul studiu despre Arghezi — poet al
omului.
Continuînd editarea, începută în 1938, a Operelor lui Emi­
nescu, Penpessicius a desăvîrşit laborioasa întreprindere dînd în
anii noştri volumele: IV {Postumele), V (Aparatul critic al
Postumelm}* VI (Literatura populară).
DEZVOLTAREA LITERATURII 181

E de notat că în domeniul valorificării moştenirii culturale, o


bogată activitate editorială a cuprins pe principalii noştri scriitori,
continuîndu-se sub conducerea prof. Al. Rosetti şi Ş. Cioculescu
ediţia critică a lui Caragiale, dîndu-se ediţii mai cuprinzătoare
din Bălcescu, Anton Pann, Filimon, Slavici, Vlahuţă, Iosif, Re-
breanu, Sadoveanu, Arghezi. în 1963 s-a publicat proza artistică
a lui Eminescu, în completarea numeroaselor ediţii, mereu mai
lărgite, prin includerea postumelor. Pe lîngă colecţia „Clasicii
romîni“, cea a ,,Bibliotecii pentru toţi“ vehiculează în mari ti­
raje operele a multor scriitori clasici şi a numeroşi scriitori con­
temporani, după cum colecţiile pentru tineret şi şcolari ale Edi­
turii Tineretului se adaugă acestei vaste acţiuni.
în aceasta activitate trebuie implicată şi cea de editare în
tiraje corespunzătoare a literaturii minorităţilor naţionale, în
primul rînd a celei de limbă maghiară, germană sau sîrbă, în
aceste sectoare creaţia literară respectivă bucurîndu-se şi de pu­
blicaţii periodice, precum săptămînalul „Utunk“, mensualele nKo-
runk“ şi „Igasz Szo“ „Neue Literatur* sau „Novi Jivot“.
Istoriografia şi critica literară au înregistrat o serie de contri­
buţii care şi-au demonstrat cu atît mai mult utilitatea. în ultimii
ani, mai ales, au fost abordate cu sporită competenţă şi îndrăz­
neală creatoare sectoare care, în ce priveşte reconsiderarea moşte­
nirii literare, rămăseseră descoperite sau suferiseră interpretări
sociologist-vulgare sau superficiale. Caracteristică în această pri­
vinţă este acţiunea întreprinsă pentru valorificarea justă a Iui
Titu Maiorescu, prin contribuţiile aduse în special de George
Calinescu, Tudor Vianu şi studiul, mai larg, al lui Paul Georgescu.
O micromonografie a lui Ov. S. Crohmăbniceanu şi un studiu al
lui N . Tertulian au contribuit la o imagine mai cuprinzătoare şi
mai justă a lui Lucian Blaga. O valoroasă contribuţie la studierea
simbolismului romînesc a adus D. Micu, autor deopotrivă al unei
prezentări a romanului romînesc contemporan şi al unei analize
asupra sămănătorismului şi poporanismului. „Contemporanul* şi
epoca lui au constituit obiectul de preocupare a doi cercetători:
Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi Savin Bratu, ambii, autori şi ai
altor lucrări (respectiv despre Creangă şi Eminescu; despre lupta
de ideî în critica noastră literară — 1900—1916 şi Sadoveanu),
Autori şi opere din epoca 1848 au prilejuit o serie de studii hii
Paul Comea (Eliade Rădulescu, Asachi, Bălcescu, C. A. Rosetti)
G. Macovescu (Gh. Lazăr), D. Păcurariu (D. Bolintineanu şi
I. Ghica), I. Manole (Anton Pann), G. C. Nicolescu (Viaţa lui
Alecsandri), Al. Dima (Al. Russo).
182 GEORGE TVAŞCU

Comunicările şi studiile prilejuite de comemorarea a 75 de ani


de la moartea lui Eminescu au abordat cu succes problem e de
valorificare a romantismului eminescian şi ale patriotism ului său,
ale scenografiei ideilor eminesciene sau ale altor aspecte ale operei
marelui poet, a cărui biografie a fost luminos proiectată în con­
ştiinţa publicului de azi prin ediţia a IV -a a Vieţii lui Eminescu
de George Călinescu.
N . Filimon (prin ediţia îngrijită de G. Baiculescu şi prin stu­
diile introductive ce au însoţit-o), Hasdeu (prin G. M unteanu),
apoi Caragiale (prin Silvian losifescu), Hogaş (prin C. Ciopraga),
Iosif (prin I. Roman), Rebreanu şi Ibrăileanu (prin Al. Piru),
Goga (prin I. D. Bălan), Sahia (prin P. Mareea), Camil Petrescu
(prin B. Elvin), Cezar Petrescu (prin M. G afiţa), M. Sebastian
(prin Vicu Mîndra), Topîrceanu (prin Al. Săndulescu), Arghezi
(prin Ov. S. Crohmălniceanu, autor şi al unor contribuţii de re­
considerare a operei lui Ion Barbu, A drian Maniu sau I. Pillat),-
Agîrbiceanu (prin M. Zaciu), E. Lovinescu (prin Ileana Vrancea),
Gib. I. Mihăescu (prin N . Manolescu), o serie de prozatori con­
temporani (prin I, Vitner) indică alte sectoare şi preocupări în
domeniul istoriei şi criticii literare.
Răspunzînd îndemnurilor consecvente ale conducerii superioare
de partid, indicaţiilor tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, isto­
riografia şi critica noastră literară şi-au sporit activitatea de
punere în adevărata ei valoare a bogăţiei moştenirii noastre lite­
rare şi adueîndu-şi totodată contribuţia cuvenită în stimularea acti­
vităţii literare contemporane.
Astfel se explică, între altele, intensificarea în ultimii ani şi a
unor preocupări teoretice, în această privinţă m eritînd a fi men­
ţionate studiile lui S. losifescu, ale Verei Călin, ale lui M. Novicov,
Csehi Gyula sau I. Ianosi, acesta din urmă dînd un remarcabil
eseu despre romanul monumental şi secolul X X .
Drumul istoric străbătut de literatura rom înă în perioada de
după Eliberare a înregistrat, precum s-a văzut în această suc­
cintă trecere în revistă, un m are num ăr de scriitori şi o mare
bogăţie de opere. Aceasta se datoreşte elanului creator al scriito­
rilor noştri în climatul prielnic asigurat muncii de creaţie, largu­
lui orizont deschis culturii în genere de către partid, prin orien­
tarea lui înţeleaptă, curajoasă şi fermă, prin însuşirea concepţiei
ştiinţifice despre lume şi societate, a marxism-leninismului.
în genere, omenirea în ansamblul ei trăieşte o epocă de eflo-
rescenţă a civilizaţiei şi culturii, a ştiinţei, artei şi literaturii. Cu
atît mai mult acest proces ia form e mai pregnante, cu cît el se
d ezvoltarea l it e r a t u r ii
183

petrece în cadrul şi atmosfera unei revoluţii ca a noastră, care


potenţează pe dimensiunile reale forţa creatoare a poporului,
talentul, măiestria lui artistică.
Un fenomen întru totul caracteristic este acela al extraordi­
narei eflorescenţe de talente tinere. Niciodată, raportînd la vo­
lumul populaţiei şi la celelalte elemente determinante ale unui
vast proces spiritual — literatura romînă n-a înregistrat o ase­
menea proporţie de scriitori tineri din ansamblul cărora să poată
fi selectate atîtea opere valoroase, în poezie, proză, drama­
turgie, critică.
în acelaşi tim p — şi aceasta este o altă caracteristică — nici­
odată în istoria literaturii noastre, ca, de altfel, în istoria întregii
noastre culturi, n-a fost o mai deplină concordanţă în ce priveşte
finalitatea majoră a dezvoltării noastre spirituale, un mai unit
front literar al tuturor generaţiilor de scriitori ■— de la aceea
reprezentata pe culmea ei cea mai înaltă şi mai luminoasă de
T udor Arghezi, pînă la poetul şi prozatorul înscris pe orbita
m arilor certitudini dar care n-a depăşit, totuşi, vîrsta „ilumina­
ţiei* rimbaldiene. _ .
Această tinereţe şi această unitate sînt şi ele, alături de atîtea
altele, semne ale istoriei pe care o trăim în lumina acestui veac
de nouă şi grandioasă renaştere, de nou şi plenar umanism.
1

RADU b e l ig a n

jiftiic *1 Poporului, preşedintele Consiliului te.it reîor

TE A T R U L, A Z I

Privilegiile te atru lu i

îm p re su ra t de a m in tiri în depărtate şi foarte recente, purtînd în


m inte im aginea debutului, a ultim ei reprezentaţii şi a viitoarei
prem iere, u rm ă rit m ereu de rum oarea aceea surdă şi încărcată de
em oţie pe ca re o reprezintă cîteva sute de oameni ce aşteaptă
seară de seară începerea spectacolului, în pauza foarte scurtă dintre
o cădere şi o rid ic are de cortină, voi încerca să notez cîteva as­
pecte ale d ezvoltării teatru lu i romînesc în ultim ii douăzeci de ani.
M ă aflu în cabina m ea de actor cu un teanc de foi albe în faţă.
P rin m egafonul aşezat deasupra oglinzii pătrund vocile maşinişti-
lor care strîn g pe scenă decorurile. Privirile mi se opresc o clipă
pe d rep tu n g h iu rile galbene ale afişelor, apoi pe o mapă de deco­
ru ri care aşteaptă să se m etam orfozeze în tr-o cameră cu trei pereţi
şi n u m ă p o t îm piedica să nu reflectez la acest al patrulea şi trans­
p aren t zid, care este co rtina, sala de spectacole, publicul.
D in ce necesitate se nutreşte devoţiunea spectatorului pentru
te atru , care sîn t bucuriile privilegiate ale acestei arte considerată
„elita celor m ai em oţionante şi mai hotărîtoare m om ente ale
destinului um an" ? C um se explică legătura dintre perioadele de
în flo rire ale te a tru lu i şi fluxul revoluţiilor sociale ?
La originea m a rilo r creaţii ale scenei a stat nevoia umanităţii
de a se pu rifica şi de a se în ălţa în propriii ei ochi, prin înfăţişarea
m aiestăţii destinului său, prin descrierea luptei cu injustiţia, cu
m oartea, p rin descoperirea a ceea ce este grav şi definitiv într-o
existenţă de om. C în d revedem astăzi Electra lui Euripide, cople­
şiţi de suferin ţa pioasă a eroinei, de violenţa pasiunilor care se
în fru n tă şi-i d ispută sufletul, de m în d n a ei în um ilinţă şi de des­
perarea ei în v ictorie, de ceea ce este de neîm păcat, adică tragic,
în co n flictul ce o sfîşie, înţelegem îndată care este adevărata
fu n cţie a teatrului. Spectatorul din antichitate, care privea de pe
p an ta A croplei, ca şi noi care după atîtea milenii asistăm la tra­
gedia E lectrei şi a lui Oreste, sau a Clitemenestrei, adică a unor
oam eni care se afirm ă în bine şi în rău, Care se descoperă pe el
înşişi, sîntem d o m in a ţi în ultim ă esenţă de aceleaşi sentim ente de
com pasiune în g ro zită şi de aceeaşi încordare intelectuală, cuprinşi
în sfera unei m ari o p ere de gîndire şi de frum useţe, ce are darul
RADU BELIGAN

să ne purifice şi să ne înnobileze. Căci pe altarul tragediei greceşti


arde focul nestins al veneraţiei pentru eroul care luptă împotriva
destinului, cu alte cuvinte a ceea ce este inuman, protestând fie
cel puţin prin resemnarea lui îndurerată. Căci scena tragediei
clasice este căminul auster al dezbaterilor dramatice între poziţii
adverse de gîndire şi de sensibilitate, este forul de unde emană
un apel la luptă împotriva unui statut de legi injuste.
Publicului de ieri, ca şi celui de astăzi, teatrul îi oferă aşadar
o posibilitate de a se cunoaşte, de a cunoaşte lumea. Teatrul are
darul miraculos de a ne propulsa în mijlocul unor întîmplări şi de
a ne determina să înţelegem cauzele şi consecinţele lor. Teatrul este
un îndemn la participare, e un imbold la responsabilitate. Dacă,
bunăoară, vedem Hamlet, drama prinţului danez ne angajează şi
pe noi, cerîndu-ne să luăm atitudine. Căci, cum prea bine spune
eroul lui Shakespeare, a judeca pe altul înseamnă a te judeca pe
tine. Noi sîntem tot timpul alături de ceea ce Ham let întreprinde
pentru a afla adevărul in legătură cu uciderea părintelui său şi
pentru sancţionarea vinovaţilor, împinşi o dată cu el în tumultul
meditaţiilor despre condiţia omului, purtaţi de-a lungul unor mo­
mente în care diverse caractere îşi pipăie hotarele şi se definesc.
Nu e de loc lipsit de interes să reamintesc că Ham let însuşi înţelege
că teatrul îndeamnă spectatorul la o participare, îl solicită să ia
atitudine. De aceea, pentru a depista pe asasini, el pune la cale un
spectacol.
Am auzit, spune el —
Am auzit că oameni vinovaţi
Privind la teatru sînt — în sinea lor
Cea mai profundă — atîta de atinşi
De arta scenei, că îşi dau pe faţă
Nelegiuirea.

De altminteri, teatrul figurează, într-un anume sens, un tribunal


şi, pe drept cuvînt, dramaturgul american Arthur Miller consideră
că fiecare piesă este un proces intentat unei prejudecăţi, unui sen­
timent, unui mod greşit de comportare, unei instituţii sociale re­
trograde, iar în acest proces publicul este şi judecat şi judecător.
Ceea ce spun martorii acuzării sau ai apărării îl interesează în cel
mai înalt grad, căci în fond e vorba de viaţa lui. Nim eni, de pildă,
nu este mai puternic implicat în spectacolul Vrăjitoarele din Salem
decît publicul care a suportat sau a combătut teroarea macchartistă.
Arătînd care este mecanismul social care împiedică drumul con­
ştiinţelor către ele însele şi le sileşte să nu gîndească, arătînd sub*
TEATRUL, AZI 117

stratul social al acestui mecanism care goleşte omul de umanitate,


arătînd unde poate duce laşitatea şi conformismul, spectacolul
obligă publicul să chibzuiască la partea lui de vină, să numească
principalii culpabili, cu un cuvînt, să ia atitudine. Ceea ce se pe­
trece pe scenă îl angajează pe spectator, îi dezvoltă simţul răs­
punderii sociale. Teatrul îl obligă pe spectator sa ia în mod nemijlo­
cit act de diferite vicii sociale, de diferite carenţe. Văzînd o piesă
de teatru, în care personajele sînt întocmai lui, el e nevoit să re­
cunoască ceea ce poate niciodată n-ar fi acceptat, să facă o măr­
turisire pentru care, poate, n-ar fi avut niciodată destul de mult
curaj, să accepte o sentinţă morală, pe care poate că ar fi refuzat-o
cu spaima şi cu îndîrjire.
După ce am semnalat că teatrul este un instrument de cunoaş­
tere a lumii, care are facultatea de a prezenta eroi ce trăiesc dra­
mele şi luptele noastre şi ne dau cheia înţelegerii lor, deschizîn-
du-ne orizonturi şi prilejuindu-ne clipe de meditaţie, după ce am
amintit că teatrul ne introduce în miezul unor situaţii, obligîn-
du-ne să le judecăm şi, astfel, să ne judecăm pe noi înşine —
trebuie să adăugăm că teatrul este prin definiţie o artă a acţiunii.
Prin aceasta nu înţelegem numai că ceea ce se întîmplă pe scenă
este un fapt dinamic, lucru de la sine înţeles, ci că teatrul cheamă
spectatorul la acţiune. Făcînd această afirmaţie, nu am în vedere
doar piesele pe care obişnuim să le numim „mobilizatoare*. Chiar
o luorare care se mărgineşte să dezvăluie o dramă sau o comedie
presupune dorinţa unei schimbări, este un apel la acţiune. Să ne
gîndim, bunăoară, la N ora lui Ibsen. Ce este această piesă dacă
nu un protest împotriva desconsiderării femeii, o acţiune de luptă
împotriva unei mentalităţi înguste şi filistine, acţiune menită să
asocieze publicul în sentimentul datoriei faţă de el însuşi. Orice
piesă care vorbeşte despre necesitatea şi posibilitatea omului de
a trăi fericit (şi care piesă mare nu vorbeşte despre fericire ?) este
un îndemn la acţiune. D e altfel, Ibsen scrie undeva că a căuta
fericirea înseamnă a fi cuprins de un spirit de rebeliune.
în comediile satirice, teatrul îşi exprimă, cum nu se poate
mai clar, această trăsătură definitorie. Aici se atacă moravuri şi
instituţii sociale cu intenţia făţişă sau tăinuită de a le schimba,
aici totul descinde şi dintr-un plan de luptă care, pentru a se
încheia victorios, are nevoie de sprijinul spectatorilor. în prefaţa
ia N u n ta lui Figaro, Beaumarchak notează aceste cuvinte : „Viciile,
abuzurile se deghizează sub o mie de chipun. A le smulge masca,
a le arăta, iată nobila sarcină a omului care se devotează teatrului*.
RADU BEtlGAN
188

Cuvintele şi gesturile sînt în teatru revolvere încărcate. Artistul


alege ţinta, fixează atenţia spectatorilor asupra ei, trage cel dintîi
şi aşteaptă ca publicul să desăvîrşească opera începută. C înd Ca-
ragiale ne avertizează prin vocea personajelor sale — şi o face cu
o exasperare manifestă şi cu o violenţă declarată — de turpitudinea
unei societăţi dominată de chiul moral şi de renghi intelectual, o
societate a cărei deviză este „lasă Lache, zice Mache", o societate
în care orice idee superioară este primită cu exclam aţia : „Ce-s*
copil ?“, marele scriitor nu pronunţă num ai o sentinţă, ci n e
comunică un contaminant sentiment de revoltă, somîndu-ne să
acţionăm.
Şi trebuie să spunem că există în teatrul adevărat o forţă de
influenţă dintre cele mai active. Scriitorul sovietic Konstantin
Fedin istoriseşte într-unul din romanele sale o întîm plare foarte
elocventă. In anii războiului civil, o trupă de actori juca în faţa
unui detaşament de revoluţionari, din îndem nul unui com andant
inteligent şi încrezător în puterea m obilizatoare a artei, piesa lui
Schiller Intrigă şi iubire. Ei bine, puritatea sentim entelor elogiate
în această operă, suflul idealurilor care o animă au trecut vijelios
rampa şi, în finalul spectacolului, ostaşii vibrau de dorinţa de a se
întîlni cît mai curînd cu duşmanii. Dacă a doua zi ei au repurtat
un triumf, notează autorul, aceasta se datora şi acelui spectacol
jucat de către nişte actori mediocri la lumina lum înărilor, în tr-o
cazarmă pe jumătate distrusă şi prin care sufla vîn tu l.
A venit acum momentul să arătăm că, dacă sufletul şi inteli­
genţa omului se întregesc prin teatru, exercitîndu-se în tr-o acti­
vitate de cunoaştere, de înţelegere şi de transformare a lum ii,
această artă este prima dintre toate prin faptul că, aşa cum spunea
Pirandello, ea trăieşte ca şi viaţa şi moare ca şi viaţa. D espre acest
privilegiu aii teatrului s-a scris dintotdeauna foarte m ult, căci, spre
deosebire de literatură, de plastică sau de m uzică, arta noastră e
una prin excelenţă vie, în mişcare şi în care fiin ţe create din carne
şi sînge îşi împrumută trupul şi sufletul lor pentru a exprim a un
înţeles şi a face să trăiască un adevăr. D e altm interi, asemănarea
dintre teatru şi viaţă i-â făcut pe marii dramaturgi ai Renaşterii
să socoată că existenţa umană se desfăşoară pe marea scenă a lum ii,
iar fiecare om interpretează un rol. însuşi Shakespeare v a spune
prin gura lui Jacques din C um vă place f : „Lumea întreagă este
un teatru şi noi toţi, bărbaţi şi femei, nu sîntem decît actori. Fie­
care jucăm succesiv diferitele roluri ale unei drame în şapte vîrste".
T eatrul ne oferă, aşadar, mai mult decît oricare alta arta, posi­
b ilitatea de a cunoaşte direct şi imediat viaţa în dramatismul ei,
co n stitu ind o formă artistică largă şi accesibilă.
Să com pletăm această caracteristică adăugind ca, Întocmai ca tn
viaţă, în teatru ceea ce este mai pregnant nu se poate exprima
numai prin cuvinte. în viaţă ca şi în teatru, ca să înţelegi o drama,
trebuie să pătrunzi relaţiile dintre indivizi, care uneori se exprimă
prin vorbe, alteori prin tăcere, cîteodată prin priviri sau chiar
prin voite absenţe. în teatru, adesea., un cuvînt e încărcat de
mai multe sensuri decît cea mai amplă şi mai bogata frază. De
aceea, în piesele cu adevărat mari, replicile au omenirea să numească
lapidar sentim ente şi idei, să constituie o aluzie la ceea ce nu e
vreme de expus pe larg. D e aici vine ceea ce se numeşte caracterul
aluziv al teatrului. Văzînd, bunăoară, Trei surori de Cehov, aten­
ţia noastră nu e surprinsă în primul rînd de ceea ce spun perso­
najele, ci mai ales de ceea ce ele nu spun. Tristeţea destinelor ne­
îm plinite, a vieţilor sacrificate zadarnic, a existenţelor ucise de
m onotonie şi de opacitate, nostalgia, chemarea şi presimţirea unei
schimbări, toate acestea reies din piesa lui Cehov din propoziţii
rostite pe jumătate, din gesturi retezate, urmate de altele pline de
elan, dintr-o im obilitate grea de aşteptări. „N u poate să fie impre­
sionant decît ceea ce este grav“ — obişnuia să spună Cehov, şi
nimic nu e m ai grav în piesele sale decît acest climat de inerţie,
care se învecinează la frontierele lui îndepărtate cu o nădejde fără
nuame şi fără termen.
Dar teatrul ne oferă nu numai ocazia de a cunoaşte mai bine
lumea, îndem nul de a o transforma, bucuria de a participa direct,
la o dezbatere a conştiinţelor, el este şi un act de comuniune, de
solidarizare. Dacă a scrie implică a citi, a face teatru presupune
efortul conjugat al artistului şi al publicului. A participa la un
spectacol nu este o operaţie mecanică. Spectatorul nu este ca o
placă fotografică, ca -un film, care se lasă impresionat de lumină,
într-un spectacol, publicul făptuieşte un act de participare, de
reuniune în tr-o em oţie şi într-un gînd. Universul unei opere de
artă teatrală nu se dezvăluie decît sub examenul, sub admiraţia,
sub indignarea spectatorului. Dragostea spectatorului este un ju-
rămînt de a m enţine ceea ce vede pe scenă, indignarea lui un ju-
rămînt de a schimba, admiraţia lui un jurămînt de a imita. Ceea
ce se întîm plă pe scenă ţine sufletele spectatorilor în alarmă, în
tensiune şi tocm ai această încordare e atmosfera de care au nevoie
actorii pentru a duce la bun sfîrşit sarcina lor. Pe nesimţite, între
sală şi scenă se stabileşte un pact, fiecare contează pe celălalt,
190 KADU BELIGAM

fiecare are încredere în celălalt şi aceasta alianţa se petrece nu în


solitudinea unei camere — aşa cum se întîmplă la lectura unui
roman între scriitor şi lector —, ci în mijlocul unei mulţimi.
Dramaturg, interpret, regizor şi public sînt vreme de două ceasuri
unul alături de celălalt într-un act de credinţă care-i înalţă pînă
la culmile unui adevăr şi-i poartă pînă în primele linii ale unei
acţiuni de luptă. Pe toţi aceştia teatrul îi smulge din singurătatea
preocupărilor lor şi-i adună sub acelaşi cer. A l artei. Cîteva sute
de oameni foarte diferiţi vin seară de seară la teatru, fiecare închis
în gîndurile şi în preocupările Iui şi, dintr-o dată, cînd cortina
se ridică, se petrece un miracol. Nimeni nu rămîne baricadat în el
însuşi, toţi sînt cuprinşi în acelaşi cerc magic. începe un alt timp,
măsurat de altfel de ceasornice. E un timp dens, în care fiecare
clipă exprimă un înţeles, iar spectatorii atinşi de aripa acestui timp
se despart de ceea ce-i deosebeşte pe unii de ceilalţi, pentru a se
întîlni în acelaşi fior. Căci teatrul este prin excelenţă o artă so­
cială. EI s-a născut sub impulsul maselor, ca o expresie a aspira­
ţiilor lor. Iată şi de ce încercarea claselor dominante de a crea ‘
un teatru al elitelor a dat greş. Vă asigur că nimic nu e mai trist
decît un spectacol jucat în faţa a cincizeci sau şaizeci de specta­
tori într-o sală cît un vestibul. Am văzut la Paris un astfel de
teatru, în care un public blazat, suferind de o scleroză a spiritului
şi a sentimentelor, îşi afişa plictisul şi eleganţa, în tim p ce actorii,
simţind lipsa de adeziune a spectatorilor, schimbau fără avînt şi
fără pasiune replicile unui text în care nu credeau. O atmosferă
de destrămare sufletească, desprinsă deopotrivă dintr-un spectacol
care aruncă asupra vieţii şi a lumii sumbre imprecaţii, ca şi din
apatia neagră a unor spectatori trăiţi în cultul sentimentelor lor
catastrofice, îneca orice elan artistic.
Hotărît lucru, teatrul este o artă populară care se realizează nu­
mai atunci cînd are vigoarea, suculenţa şi prospeţimea vieţii în
neîncetată desăvîrşire. Şi nimic nu se asemuieşte, după opinia mea,
cu emoţia pe care ţi-o dăruie trei sau patru actori suiţi pe un po­
dium de scmduri mişcîndu-se între cîteva bucăţi de pînză colorată
şi reprezentînd o lume întreagă, în care se recunosc m ii şi mii de
oameni.
Se vorbeşte adesea în anumite cercuri artistice din Occident de
declinul teatrului, de apropiatul lui sfîrşit; cînd a apărut filmul,
mulţi i-au şi semnat certificatul de deces. Cînd s-a inventat televi­
ziunea, s-au rostit panegirice în memoria teatrului. Dar teatrul se
arată a fi o creaţie prea solidă pentru a se lăsa îngropată de vie.
Teatrul priveşte cu un ochi calm cum se ridică, cel puţin o dată la
teatru l, a zi
191

un deoeniu, ian val de profeţii sumbre cu privire la viitorul lui.


Ştie prea bine că valul nu-1 va tîrî ,1a fund. Teatrul e o navă solidă,
construită p e aceleaşi principii ca şi arca lui N o e : poartă cu sine
o lume. Va naviga m ai departe, cad toate porturile viitorului îi
sînt deschise. T o t aşa cum nu putem concepe că va veni vreodată
ziua în care o maşină va prelua funcţiile omului, to t aşa nu putem
adm ite că va veni vreodată ziua în care să ne putem lipsi de
această form ă directă şi imediată de a ne emoţiona de durerile
şi bucuriile noastre.
A m înţeles foarte bine această vitalitate a teatrului ciad, în
Grecia, în u rm ă cu doi ani de zile, străbăteam drumul ce duce la
Epidaur. Trecuseră milenii, faţa lumii se schimbase de atunci de
nenum ărate ori, pieriseră popoare şi oraşe, dar mii de oameni
mergeau astăzi ca şi ieri, la Teatrul de la Epidaur. Praful şoselei
nu mai era b ă tu t de sandale, se circula cu automobile pe asfaltul
lucitor, d ar era acelaşi păm înt aspru, aceeaşi lumină toridă, încre­
m enită şi transparentă, şi era, mai ales, aceeaşi dorinţă de a asista
la un spectacol de teatru. Iar în acest spectacol, vechile patimi
răsunau to t a tît de tulburător ca în ziua lor dinţii, vechile lupte
p en tru justiţie răsunau to t atît de grav ca în ziua lor dintîi. Şi
mi-a p ă ru t atunci că teatrul, ca şi umanitatea, s-a angajat într-o
călătorie lungă, că unul are nevoie de celălalt pentru a ajunge
la ţintă.

Itinerariu

Prin 1940, în primii mei ani de activitate artistică, viaţa teatrală


bucureşteană oferea aspectul unei false prosperităţi. Afişe multico­
lore îm pînzeau zidurile oraşului, teatre noi răsăreau într-una, aşa
cum răsar unele prăvălioare înjghebate in pripă, cu unicul scop de
a vinde în tr-un moment favorabil o marfă cit mai proastă, la un
p reţ cît mai ridicat. E ra destul să se găsească „unul cu bani* — per­
sonaj funest şi fam iliar în lumea teatrală din acea perioadă —- şi
un actor cu „priză la public* şi fără prea mari scrupule artistice,
pentru ca m ica tarabă să ia fiinţă. Trupele se alcătuiau cam la în-
tîm plare, gravitând în jurul actorului-vedetă, iar angajamentele
semănau cu nişte tranzacţii de bursă. Talentul*se comercializase
ca orice m arfă căutată. Actori valoroşi îşi risipeau forţele într-un
repertoriu stupid şi degradant. Pe afişele teatrelor se puteau citi
192 R A D U B E M G A tf

titluri ca ; Idiotul în pătrăţele, Prostul din baie, Ţ i-a făcut cu


ochiul... Obligaţi să tragă la nesfîrşit copii după propriile lor suc­
cese, actorii luau drumul rutinei, al şablonului, al cabotinismului.
Diletantismul năpădea ca o buruiană arta scenică.
Timpul de pregătire a unui spectacol varia în tre zece zile şi trei
săptămîni, perioadă în care actorul abia reuşea să-şi înveţe rolul.
Uneori procesul memorizării rolului se prelungea şi după prem ieră.
Rolurile mai mărunte erau distribuite în ultim ul moment, aşa încît
actorul se oprea cîteodată în scenă în faţa unui partener — cu care
avea în piesă relaţii intime — ca în faţa unui om p e care îl
vezi pentru prima dată în stradă. Costumele, în teatrul particular,
cădfeău în sarcina actorului. Fiecare venea de acasă cu ce avea şi
cu ce putea. Decorurile erau făcute în p ripă şi, d e ceie m ai multe
ori, actorii se trezeau în ele doar la repetiţia generală. P e scenă,
în ziua premierii, te comportai în propriul tău ap artam en t cum
te-ai fi comportat într-o casă străină, în care vrei şă in tri în dor­
mitor şi nimereşti în baie, ciocijindu-te d e mobile. C asa de pe
scenă era atît de nouă, încît de m ulte ori pereţii n u i se uscaseră,
şi asta fiindcă în tim p ce pe scenă se juca tabloul a! V H -lea, de­
corul tabloului al V lII-lea se m ai picta încă...
Uneori, această supremă grabă avea urm ări neaşteptat de „feri­
cite". Aşa de pildă, la premiera piesei Androm aca de Racine, la
T eatrul INaţional din Iaşi, cronica dram atică a subliniat un „efect"
artistic foarte subtil, realizat de pictorul scenograf. în ultim ul act
al tragediei, nuanţele de roşu în care era p ic tat decorul evoluau
de la un roşu-deschis spre un roşu-înohis şi sîngeros, sugerând
rîurile de sînge care curgeau îti jurul Iui Oreste, p ra d ă faim oaselor
lui furii. Ce se întîmplase ? Decorul aşezat pe scenă, proaspăt
vopsit, se uscase la căldura reflectoarelor pe m ăsură ce acţiunea
se apropia de tragicul deznodămînt...
Fireşte că pentru un spectator de azi, care n-a av u t prilejul să
asiste la astfel de „spectacole", toate aceste stări d e lucruri a r putea
si-i. apară fanteziste. D at noi, care le-am tră it şi căro ra astfel de
improvizări ne-au pricinuit momente grele şi penibile, am putea
multiplica la nesfîrşit asemeniea exemple care, pe vremea aceea,
nu ne stîrneau de loc rîsul.
Cei care cunoaştem istoria teatrului nostru şi ne aducem am inte
de sănătoasele lui începuturi, de puternica tradiţie realistă care s-a
înjghebat în cea de-a doua jum ătate a secolului al X lX -lea, ne-am
putea întreba : datorită căror îm prejurări arta scenică ajunsese
uneori în situaţia înfăţişată de noi m ai sus ? Cum a fost cu p u tin ţă
ca un teatru care a debutat prin a fi o tribună de p ro p ag are a
tea trh l, AZI- lg 3

ideilor înaintate — născut din dorinţa expresă de a îndeplini o


funcţie social-educativă („La teatru vine lumea să capete idei“
spunea A lecsandri), zăm islit din aspiraţia de a face din arta scenei
un instrum ent de acţiune — să trăiască asemenea momente ? Ce a
putut justifica ap ariţia în serie — şi aceasta după Caragiale! — a
unor comedii de o trivialitate jignitoare în care era prezentată
complezent, fără oroare şi fără ironie, o întreagă lume decrepită şi
grosolană.-? Şi apoi oare după Matei Millo, după Davilla, după
atîtea m ari spectacole ale lui Paul Gusty, după atîtea nepieritoare
creaţii ale m arilor noştri actori n-au mai existat oameni de ade­
vărată vocaţie în teatru, n-au mai fost talente, forţe vii, capabile
de artă adevărată, adică de a rtă înrădăcinată într-o acţiune no­
bilă ? N u vreau nici o clipă să neg prezenţa şi în această perioadă
a unei fam ilii de artişti autentici care au păstrat cu îndîrjire ati­
tudinea esenţială, definitorie a teatrului nostru, reprezentînd un
factor central de direcţie în raişcarea noastră teatrală. Vreau nu­
mai să spun că declinul societăţii burghezo-moşiereşti s-a exprimat
în planul vieţii teatrale printr-o puternică presiune împotriva ade­
vărului fi a artei, O orînduire care controla teatrul nu numai sub
raportul orientării lui, dar şi prin preţul biletelor, urmărea prin
crearea unui fro n t de adversităţi şi de imposturi coalizate împo­
triv a celor refractari să obţină din partea artiştilor compromisuri
de gândire şi concesii de gust, menite să îndepărteze arta de che­
marea ei.
Evident, această presiune s-a exercitat în primul rînd în do­
meniul repertoriului şi de aici, în mod firesc, s-a transmis în do­
meniul spectacolului. (Se cunoaşte doar importanţa pe care o deţine
dram aturgia în form area unui stil de spectacole; este destul să
am intim în acest sens însemnătatea hotărîtoare pe care a avut-o
opera lui I. L. Caragiale în dezvoltarea artei scenice, a măiestriei
m arilor noştri actori, a stilului realist al Teatrului Naţional.).
Aşa stînd lucrurile, cu atît mai mare este meritul unor dramaturgi,
regizori, pictori şi interpreţi de a se fi împotrivit acestui curent
oficial, înfru n tîn d presa de tiraj şi publicul care frecventa teatrele,
ascultînd de ceea ce le dicta conştiinţa lor artistică, atitudinea lor
socială. C am il Petrescu, Mihail Sebastian, G. M. Zamfirescu, Victor
Eftimiu, T udor Muşateseu, Mihail Sorbul au cîştigat astfel-în cul­
tura romînească poziţii a căror autoritate este astăzi de^ necon­
testat şi a căror fo rţă de radiere este cu atât mai mare cu cît se in­
serează pe linia tradiţiei noastre teatrale. O pera acestor scriitori,
com andată de o necesitate reală de expresie şi de cunoaştere, se ală­
tură celei a înaintaţilor lor, înscriindu-se în zonele superioare de
RADU BEL1GAN

gîndire şi de sensibilitate ale literaturii noastre dramatice. Intr-o


epocă în care destui trişori căutau în cultura victorii cîştigate cu
mijloace străine de ea, aceşti dramaturgi au menţinut şi au dus mai
departe mesajul combativ şi original al teatrului romînesc. Piesele
lor au avut deseori semnificaţia unui act de justiţie care restabileşte
adevărul şi impune ordinea în planul vieţii teatrale.
Efortul acestor scriitori s-a însoţit de cel al unei numeroase ple­
iade de regizori (Paul Gusty, Victor Ion Popa, Soare Z. Soare, Ion
Sava, Aurel Ion Maican, Sică Aiexandrescu, Ion Şahighian) şi ac­
tori (Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Nicolae Bălţăţeanu,
George Vraca, Jules Cazaban, Gheorghe Storin, Gheorghe Ciprian,
George Calboreanu, Costache Antoniu, Aura Buzescu) care au re­
zistat îndepărtărilor de la linia realistă în artă sau facilităţii şi
cabotmajului.
(Numai aşa se explică de ce reînvierea teatrului nostru — proces
care a început imediat după momentul Eliberării — a găsit excep­
ţionale resurse în sectorul literaturii dramatice şi cel al artei spec­
tacolului. Dacă repertoriul, punerea în scenă, interpretarea, decora­
ţia, totul a putut fi revizuit, scos din vechile tipare şi îndreptat
spre obiective fireşti de artă, aceasta a fost posibil fiindcă a existat
în rîndurile celor mai buni scriitori şi artişti o puternică dorinţă
de a continua, de a ridica pe noi înălţimi tradiţia unui teatru înain­
tat şi realist. (Să nu uităm nici o clipă că dacă tradiţiile teatru­
lui romînesc nu urcă prea departe în timp — prim a scenă
oficială s-a inaugurat în 1852 —, ele nu sînt mai puţin bogate.
Ceea ce s-a realizat de-a lungul unui veac e de-a dreptul miraculos.
Extinderea pe care a luat-o această artă, operele pe care le-a oferit
dramaturgiei universale — mă gîndesc în primul rîn d la Caragiale
— actorii pe care Romînia i-a dat scenelor lumii — De Max, Ma-
ria Ventura, Yonnel, Elvira Popescu — constituie o m ărturie a
forţei de care dispunem în acest domeniu al culturii). Revoluţia
culturală a aflat în lumea teatrului aliaţi de nădejde în lupta contra
rezistenţelor şi opacităţilor de tot felul. Amintirea foarte vie a
unui trecut de glorie a teatrului şi prezenţa unor forţe pregătite ar­
tistic să-l ducă mai departe reprezintă două din elementele princi­
pale care au determinat renaşterea rapidă a teatrului nostru şi i-au
asigurat o nouă ascensiune.
Nu vom putea înţelege însă momentul de eflorescenţă pe care-1
trăim astăzi, excepţionalele cuceriri ale teatrului şi caracterul lor
absolut nou, dacă nu le vom integra în mişcarea generală de avînt
pe care o reprezintă § | viaţa ţării noastre socialismul. Acţiunea de
TEATRUL, AZI . ' 195

edificare a unei orînduiri profund democratice şi pătrunsă de spirit


umanist a avut drept urm are nu numai faptul că dramaturgia a fost
chemata să intre în circuitul pasionant al actualităţii, iar actorul a
încetat să mai fie considerat un element declasat, dar mai ales fap­
tul ca s-a născut şi a venit spre teatru un alt public. Contingente
întregi de spectatori dornici să afle în teatru sensul vieţii şi valoarea
luptei pe care o poartă, avizi să-şi lărgească orizontul spiritual, au
pătruns în sălile d e spectacol, şi psihologia noului public acţio­
nează direct asupra artistului autentic; acesta nu mai are ca altă­
dată sentimentul de a fi zadarnic, refuzat şi singur, d convingerea
că prin arta sa stabileşte o punte cu spectatorii, că dăruirea sa e un
fragment dintr-o operă generală de muncă, de creaţie, că ea repre­
zintă un act de comuniune.
Pentru a putea avea o imagine clară a progresului înregistrat de
teatrul nostru, voi cita cîteva cifre. în 1938 Romînia număra 16
teatre, dintre care numai 3 în provincie. Astăzi fiinţează 42 de tea­
tre dramatice, 22 de teatre de păpuşi, 15 teatre de operă, 11’ teatre
muzicale şi de estradă în care muncesc peste 4 500 de artişti.

Primatul repertoriului

N oi ştim foarte bine că teatrul a însemnat pentru burghezie, în


primul rînd, o ocazie de a-şi pierde în chip plăcut vremea, lăcaşul
monden în care se încheie un armistiţiu de două ore cu problemele
grave, o recreaţie între doua treburi serioase, sau, în cel mai bun
caz, un prilej de a-şi măguli pretenţiile intelectuale şi de a se eli­
bera benevol într-o ibaie de lacrimi sau într-o cascadă de hohote de
rîs. De aceea, teatrul nu pornea de la necesitatea creării unui reper­
toriu valoros, ci a unor lucrări pretexte pentru spectacole capabile
să intereseze pasager. Este cum nu se poate mai semnificativ pentru
această, mentalitate genul de piese care a cucerit favoarea publicu­
lui burghez în ultimele decenii ale secolului trecut, menţinîndu-şi
pînă mai tîrziu autoritatea asupra lui. Mă refer la melodramă şi
la farsă.
în melodramă, unde convenţionalismul ideilor merge nuna în
mînă eu convenţionalismul expresiei, unde aspectele noi ale vieţii
sînt îndepărtate, unde conflictele sociale acute sînt eliminate, se ex­
primă în general o concepţie reacţionară. C a d un prim caracter al
melodramei este supunerea individului la un destin care-1 depăşeşte
lft RADU B£LtCAJ»

şi îxnpotriya căruia na are cum să lupte. Viaţa este, în niclodraană,


o soită de înfrmgeri, dominată de accidente şi coincidenţe.
Tragismul superficial, cultivarea senzaţionalului ca form a joasă
de imaginaţie, unificarea cu personajul melodramei In sentimentul
neputinţei fi ai copleşitoarei tristeţi (menită să spulbere orice deza­
cord între creatorii şi consumatorii de artă) sînt, de fapt, o modali­
tate de a nu analiza lucid o situaţie, de a nu o stăpîni şi de a nu ac­
ţiona. Aşadar, In preferinţa publicului burghez pentru melodrama
— gen care a invadat teatrele noastre intre anii 1920 şi 1940 —
trebuie să vedem concepţia lui despre teatru. Soluţie lesnicioasă fi
fără pericol de a se emoţiona în faţa dramelor, ia tă ce oferea litera­
tura burgheză spectatorului burghez. D ar pentru publicul burghez
din Romînia dintre cele doua războaie, dram aturgia a fost mai ales
un fel de excitant umoristic, iar sala de spectacole era sediul amu­
zamentului fără griji. Aici se venea pentru a se rîde gras de soţul
„tradus*, de rinărul sentimental, de ţăranul prostănac, de avocatul
viclean, de medicul pedant, de savantul naiv şi distrat, de poetul
îndrăgostit, de farsele vieţii şi de oamenii tîrîţi în diverse intîm plari
comice din pricina candorii şi bunei lor credinţe. In această dispo­
nibilitate pentru comedia facilă şi pentru batjocura generalizată —
în care se citeşte frica burgheziei de a intra adînc în înţelesurile
moravurilor ei fi de a lua în serios cele pricepute, de a rîde mai cu-
rînd unii de alţii, decît de a se încrede unii în alţii — în aceasta în­
clinaţie permanentă către glumă şi divertisment, în aceasta inter­
pretare umoristică a existenţei care traduce veselia unei burghezii
prospere fi satisfăcute se vede cum nu se poate, mai clar ce aşteptau
clasele exploatatoare din partea literaturii dramatice.
Dacă printr-o întîmplare teatrul ar fi sucombat, acest public nu
i-ar fi regretat excesiv de m ult lipsa fi ar fi gata să-l înlocu-’
iască — să zicem — cu un spectacol de cabaret. D in punctul lui
de vedere, teatrul putea sa moară şi într-un anume sens chiar
murise, fiindcă rareori era o posibilitate de purificare p rin arta,
de înaltă comuniune spirituala, de fraternitate umana,
Eliberarea ţării noastre de sub fascism, înlăturarea de la putere
a burgheziei, construirea socialismului au determinat, o d ata cu pră­
buşirea unui vechi sistem social, prăbuşirea unui vechi sistem de a
înţelege teatrul fi, în acelaşi timp, au determinat o operă revoluţio­
nară de renovare artistică, de creare a unei noi dram atargii. Pen­
tru spectatorul care luptă îndîrjit împotriva unei orînduiri profund
nedrepte ce făcea imposibilă existenţa, demnitatea fi libertatea
celor mai largi categorii sociale, pentru spectatorul care înfruntă
aceasta lume fi o învinge, pentru spectatorul care-şi consacră toată
TEATRUL, azi 197

forţa minţii, inimii şi braţelor Înălţării socialismului, teatrul trebuie


să fie cu totul altceva, şi anume un act de credinţă şi in acelaşi timp
o sursă de energie spirituală şi morală, un instrument de cultură, de
îmbogăţire a conştiinţei sale revoluţionare. Nu o dramă indiferent
la apelurile şi legile oglindirii realităţii, nu o ficţiune departe de
concepţia *' noastră despre lume, despre istorie, despre om poate să
satisfacă p e noul spectator pentru care arta înseamnă viaţa gîndhă
ca adevăr şi ideal. Sub fericita influenţă şi solicitare a acestui tip
de spectator — care este omul muncii, constructor al socialismului
— s-a născut dram aturgia actuală. O dramaturgie ce trebuie să ţină
seama că fiecare plăsmuire artistică, fiecare idee demonstrată şi fie­
care replica nu au un ecou real decît'în măsura In care răspund
preocupărilor, perspectivelor şi valorilor acestui timp.
N u trebuie să pierdem însă din vedere şi *celălalt factor care a
contribuit hotăritor la naşterea unei noi literaturi dramatice, şi
anume faptul că revoluţia a oferit scriitorilor o concepţie nouă de
viaţa şi un ţel în deplină concordanţă cu rosturile fundamentale
ale artei.
Trăsăturile pozitive ale dramaturgiei romîneşti dinainte de Eli­
berare — caracterul ei realist şi popular — au fost sensibil apro­
fundate şi dezvoltate graţie îmbogăţirii universului de ginduri al
dramaturgilor, care au beneficiat de acel admirabil instrument de
cunoaştere şi de studiu al societăţii şi omului care este filozofia
marxist-leninistă.
Spiritul de partid, adoptarea deschisă, conştient, a concepţiei
proletariatului revoluţionar asupra lumii au avut ca urmare împre­
jurarea că talentele s-au eliberat de mistificări ideologice, spulbe-
rîndu-se mitul scriitorului deasupra claselor, a binelui şi a răului, a
adevărului şi minciunii şi afirmindb-se idealul scriitorului care în­
ţelege aspiraţiile poporului şi necesitatea istorică, care se pune în
serviciul lor şi devine o conştiinţă a epocii.
Acest proces de reconsiderare a artei, născut de revoluţie prin
crearea unui nou tip de public, şi înarmarea scriitorilor cu ideologia
marxist-leninistă au făcut ca în dramaturgia noastră să se manifeste
o linie superioară de ginduri şi să se afirme cu vitalitate o seamă
de vocaţii.
Convingerea îndreptăţită a noii noastre literaturi dramatice este
că trăim cu toţii, în lupta împotriva vechilor şi perimatelor forme
de viaţă burgheză şi a războiului, în lupta pentru o societate supe­
rioară, un moment spiritual dramatic — pe care teatrul are puterea
şi chemarea să-l oglindească. într-o epocă în care fiecare zi se însăr­
cinează să modifice structura socială şi etică a lumii apropiind-o
de comunism sîntem angajaţi cu propria noastră fiinţă în bătălii
istorice, iar piesele au datoria să surprindă măreţia sau decadenţa
conştiinţelor în această încordare. Este un teatru precumpănitor
militant acela care a luat fiinţă pe scenele noastre în ultimii două­
zeci de ani, fiindcă o dramaturgie fără culoare, fără atitudine,
fără probleme ar fi un act de dezertare dintr-un prezent de fră-
mîntări şi lupte pentru făurirea unei superioare condiţii sociale şi
umane, ar fi un fapt pe care nimic nu l-ar putea ierta şi răscumpăra.
Şi acum să încercăm să desenăm un tablou al acestei dramaturgii
care dezvoltă un curent de reflecţie cu privire la destinul şi respon­
sabilitatea noastră, fără a uita să consemnăm punctele de joncţi­
une cu ceea ce a fost dintotdeauna atitudine înaintată şi combativă.
Literatura fiecărui popor are un profil al ei propriu şi — cum
bine observa o dată Bielinski — naţiunile reprezintă în planul univer­
sal individualităţile umanităţii. Privită din acest unghi de vedere,
dramaturgia romînească prezintă o notă profund originală. Este o
literatură care a supus cu o vervă exasperată unei critici vitriolante
nimicnicia şi ticăloşia burghezo-moşierimii (am aici în vedere fireşte
comediile lui Caragiale, moment de vîrf într-o succesiune de opere
care nu începe cu vodevilurile lui Alecsandri şi nu «e termină cu
piesele lui Tudor Muşatescu) j este o literatură care a cîntat pa­
triotismul poporului şi al marilor lui individualităţi (mă refer aici
bineînţeles la Delavrancea, ca şi la o seamă întreagă de lucrări
cum ar fi Despot Vodă sau Răzvan şi V id ra ); este o literatură care
s-a preocupat îndeaproape de raporturile intelectualului cu socie­
tatea înconjurătoare (mă gîndesc aici desigur la teatrul lui Camil
Petrescu şi al lui Mihail Sebastian). Cineva ar putea cita nume de
piese răzleţe care nu se încadrează într-unul sau altul din acest
şir de lucrări tradiţionale ale dramaturgiei noastre. Dar el va trer
bui să remarce în cele din urmă că marile creaţii ale teatrului
romînesc s-au nutrit în primul rînd din aceste teme, motive şi
probleme proprii literaturii romîne, după cum va trebui să observe
în proza naţională, spre exemplu, mai toţi scriitorii au fost inte­
resaţi de formele prin care se exprimă drama unei ţărănimi sărace,
oprimate de relaţiile sociale nedrepte. Realizările dramaturgiei de
după 23 August atestă o continuitate şi o strălucită depăşire a ceea
ce este valoare în teatrul romînesc. S-au păstrat statornicite trăsă­
turi ale literaturii noastre dramatice, dar ele au dobîndit o înfă­
ţişare nouă, s-au menţinut unele din vechile motive, dar ele au
primit soluţii inedite deschizătoare de drumuri, revoluţionare.
Cum nu se p o a te m a i sem n ifica tiv p e n tru procesul de înnoire în
sfera tra d iţie i este p ie sa Bălcescu d e C am il Petrescu. Aceasta lucrare,
foarte firească şi ca te m ă şi ca sursă de inspiraţie în creaţia unui
artist care o v ia ţă în tre a g ă se străd u ise să afle mijloacele p rin care
o idee n o b ilă se p o a te în fă p tu i, a ra tă concluzia la care a ajuns
sc riito ru l: u n g în d în a in ta t n u p o a te deveni realitate decît dacă
face „co rp com un" cu id e alu rile p o p o ru lu i, cu lu p ta lui revolu­
ţionară. Bălcescu este o piesă despre o perso n alitate strălucită care
urmăreşte o ţin tă m a jo ră şi concretă în acord cu largi mase sociale.
Iar acest erou a t ît d e în r u d it cu celelalte personaje ale dram aturgu­
lui este totuşi o p re z e n ţă deosebită în fam ilia lo r de oam eni solitari,
trişti şi în frîn ţi. E l se deosebeşte de G elu R uscanu din Jocul ielelor
p rin aceea că n u ţin te şte să realizeze „absolutul*, ci un fa p t social
necesar şi p o s ib il; el se deosebeşte de D an to n din piesa cu acelaşi
nume p rin aceea că socoate m ulţim ea un izv o r de clarviziune şi de
forţă. A şad ar, se v ed e lim pede în Bălcescu cum un scriitor care şi-a
însuşit p u n ctu l d e v ed ere al m arxism ului aduce un corectiv h o tă rî-
to r în v iziu n ea sa asu p ra rela ţiilo r d in tre ideea în a in ta tă şi istorie,
•dintre erou şi m asă, fă ră a ieşi nici o clipă din aria specifică crea­
ţiei sale.
D ra m a lu i A l. K iriţescu Michelartgelo, care face p arte d in tr-o
trilogie a R en aşterii, este ap ro p ia tă, bineînţeles, de Borgia şi de
N u n ta d in P errugia, d a r aici m aterialul- istoric este tr a ta t de pe
poziţii noi, co n stitu in d un poem în ch in at artistului-cetăţean.
V ictor E ftim iu în Haiducii , M ircea Ştefănescu în Matei Millo,
~Cuza V o d ă , T u d o r Ş oim aru în Afaceriştii ilustrează p rin aceste sau
alte creaţii, şi cu o a r tă care d iferă de la un scriitor la altul, acelaşi
proces.
C îţ p riveşte piesele scriitorilor afirm aţi după 23 A ugust, şi aici
inserarea lo r în tra d iţie concom itent cu depăşirea ei poate fi p erfect
co n statată.
T eatru l lui H o ria Lovinescu, „tea tru de idei* prilejuieşte, bună­
oară, cunoaşterea u nui dram atu rg care în piesele sale dezbate (pe
urm ele lui C am il P etrescu, d a r dintr-u n pun ct de vedere inedit)
tem a actelor um ane şi a consecinţelor lor, exam inînd responsabili­
ta tea intelectualului în conflictul dintre burghezie şi p ro letariat.
Ceea ce este nou în piesele lui H o ria Lovinescu ţin e nu num ai de
analiza m arx istă a rap o rtu rilo r de clasă, d a r şi de fap tu l că discu-
tîn d problem a în d a to ririi om ului faţă de oam eni, scriitorul a ra tă că
orice existenţă dobîndeşte un înţeles şi orice creaţie capătă valoare
şi d u rată în m ăsura în care constituie o contribuţie reală, eficientă,
cu rădăcinile în fip te în concret, la cunoaşterea şi progresul u m an i-
200 RADU BEUCAN

taţii. Iar această cunoaştere şi acest progres reprezintă nu o iluzie»


ci un fapt.
Teatrul lui Al. Mirodan, ca să luăm un alt exemplu, ne duce cu
gîndul la Mihail Sebastian. Una din ultimele sale comedif. Şeful sec­
torului suflete, constituie chiar într-un anume sens o replică pe care
scriitorul o dă peste ani eroilor creaţi de autorul Stelei fară nume.
în adevăr, Gore este un alt Miroiu, însă un Miroiu care învinge, se
împlineşte, se realizează pentru că trăieşte într-o lume în care feri­
cirea nu-i o vagă speranţă, ci o posibilitate şi chiar o certitudine.

A fost o vreme în care scriitorii păşeau în literatură cu senti­


mentul că totul a fost spus şi nimic nu mai poate fi adăugat. în
Jurnalul fraţilor Goncourt găsim următoarea notaţie în dreptul zilei
de 27 august 1870: „Zola a dejunat azi la mine. Mi-a s p u s: după
analiştii celor mai nuanţate particularităţi ale unui sentiment aşa
cum această analiză a fost încercată de Flaubert în Madame Bovary,
după examenul expresiilor artistice, plastice şi nervoase pe care
l-aţi făcut dumneavoastră, după aceste cărţi-bijuterii nu le mai ră-
mîne nimic de făcut tinerilor".
Astăzi în R.P.R., un scriitor are dim potrivă sentimentul că nu
există zonă a realităţii deplin cunoscută, că dinamica socială creează
mereu terra incognita. Dramaturgii explorează de aceea prezentul
cu o atenţie pasionată ţi se simte în opera lor o dăruire fierbinte.
Piesele lor reprezintă terenul pe care se confruntă generozitatea cu
egoismul, inteligenţa cu prejudecata, pulsaţia vie a vieţii cu iner­
ţia ei.
Care sînt temele teatrului nostru ?
O veche şi solidă familie din marea burghezie, inaptă să pre-
ţuiască munca, roasă de nostalgia puterii şi a averii, se află în con­
tratimp cu istoria. Tabla -ei de valori morale — cumul de prejude­
căţi şi convenţii — nu-i oferă nici măcar o sursă de rezistenţă
morală în faţa revoluţiei sociale. în arsenalul ei ideologic şi etic nu
se află nici un gînd şi nici un sentiment care să o poată salva de la
o prăbuşire tot atît de inevitabilă, pe cît de justificată. Ia tă tema
piesei Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu.
Un om simplu, un muncitor oarecare, modest şi blînd, care are şi
pasiunea şi darul tehnicii, este preocupat să inoveze procesul de
fabricaţie în uzina în care lucrează. Dar iniţiativele sale se lovesc
mereu de rezistenţa unor birocraţi şi de manevrele lor pe cît de
abjecte, pe adt de ridicole. Sînt nişte siniştri impostori într-o inti-
Teatral National, Bucur',,i: „O
Sica Alexandrescu)
j|jjg f LL P“
Teatrul Nottara, Bucureşti. George Vraca în „Richard al Ul-lea‘ de
k Shakcspeare (regia Ion Şahighian)

Teatrul Naţional, Iaşi : „Chin (a în provincie* de V. Alecsandri cu Miluţă


Gheorghiu în rolul principal
Teatrul Naţional, Bucureşti: „Trei Surori" de A. P. Cehov. In
rolurile principale, Emil Botta, Radu Beligan, Marcela Rusu,
Elvira Godeanu, Aura Buzescu (regia Moni Ghelerter)
Teatrul Naţional, Bucureşti: „Citadela sfărîmati" de H. Lovinescu. Scenă^ cu
Ion Finteşteanu, Dida Solomon, Maria Filotri, Niki Athanaau. (regia Mom
Ghelerter)
Teatrul de comedie, Bucureşti : „Rinocerii“ de Eugen Ionescu. Scenă cu Ion
Lucian, Iarina Demian, Radu Beligan, Mircea Balaban, Mircea Constantinescu
Teatrul Muncitoresc C.F .R.-Giuleşti, Bucureşti: „Ascensiunea lui Arthuro Ui
poate fi oprită“ de Berthold Brecht. Scenă cu Traian Dănceanu, Şt. Mihăi>
lescu-Brăila fi Corrado Negreanu
Studioul experimental al Institutului de artă teatrală fi cinematografie, Bucu
refti. „Steaua fără nume' de M. Sebastian. Scenă cu Monica Ghiuţă si Vir«‘î
Ogiyanu din clasa profesor Costachc Antoniu
TEATRUL, a z i 201

m itate abilă cu necinstea, convinşi că vor reuşi in cele din urmă să


dezarmeze un m uncitor ce p are fără glas. D ar omul acesta care s-a
prefăcut to t tim pul că nu vede şi nu înţelege nimic din intrigile lor
va dovedi o putere necunoscută, jucîndu-le o farsă şi obligîndu-i
să părăsească un cabinet tehnic din care făcuseră o întreprindere
privată. Este tem a piesei M ielul turbat de A urel Baranga.
U n m uncitor oarecare critică aspru pe directorul întreprinderii şi
pe superiorii săi. Este concediat. Pentru ca ziarul să intervină, să
semnaleze injustiţia şi să-i pună capăt, trebuie spartă reţeaua com­
plicităţilor, a ru tinii birocratice şi a laşităţii. Asistăm la o luptă a
conştiinţelor în care unii trădează, iar alţii se pleacă obosiţi, luptă
aspră care se încheie cu o victorie. Cel care trium fă este comunistul
Cerchez, erou care nu cade copleşit de o respectuoasă team ă în faţa
injoncţiunilor m enite să acopere nedreptatea cu uitarea. Con­
vingerea sa este că o singură m inciună dezlănţuie o avalanşă, o sin­
gură com plezenţă favorizează şi întreţine un şir lung de ipocrizii.
Este tem a piesei Ziariştii de Al. M irodan.
T rei generaţii de femei îşi confruntă viaţa şi imaginea lor despre
viaţă. Cea dinţii a fost victim a tiraniei absolute a soţului ei, care
a ru in at-o m oral şi m aterial. F ata ei a încercat o evadare de sub
despotismul galant d a r nu mai puţin feroce al bărbatului, sfîrşind
prin a se sufoca în tre m arginile unei existenţe făcute din supunere
şi din micime. Cea de-a treia, care-şi trăieşte tinereţea în zilele noas­
tre, află jur-îm prejurul ei o preţuire care este semnul prefacerilor
revoluţionare. D a r ceea ce e, poate, to t a tît de im portan t pentru
destinul ei, este convingerea că nu sîntem altceva decît ceea ce în tre­
prindem şi că noi înşine trebuie să alegem, în intim itatea noastră,
în tre sclavie şi dem nitate, dacă vrem să fim tra ta ţi ca oameni.
Aceasta e problem a pusă de Lucia Demetrius în Trei generaţii.
U n director de uzină, un adevărat comunist, constată că predece­
sorul său a cărui muncă nu fusese apreciată a orientat excelent
producţia, gîndindu-se nu la succese imediate şi superficiale, ci
la realizări trainice şi de viitor. A r putea să nege o d a tă cu alţii
contribuţia fostului director şi să beneficieze de avantajele unei si­
tu aţii făcute parcă să-i sporească prestigiul. D a r el refuză o aseme­
nea atitudine şi declară răspicat ale cui sînt meritele. Este tem a pie­
sei Ştafeta nevăzuta de Paul Everac.
D oi fra ţi, am îndoi preşedinţi de G.A.C., am îndoi la fel de buni
gospodari îşi dispută întîietatea în sat. P rim ul este un om care u r­
m ăreşte exclusiv cîştigul im ediat al ţăranilor, celălalt se gîndeşte şi
la investiţiile m enite să dea roade peste ani de zile. Poziţiile celor
doi fra ţi se confruntă, iar realitatea sfîrşeşte prin a da drept£tfe
202 RADU BELJGAN

celui ce a înţeles că viitorul este o dimensiune care nu poate lipsi din


munca noastră (Siitto Andras Nuntă la Castel). ■> j
Un inginer care se conduce în munca sa după normele eticii socia­
liste îşi educă acasă fiul după principiile moralei burgheze, încercînd
să-i insufle neîncredere în oameni şi o atitudine de egoism şi vio­
lenţă în relaţiile sociale. Dar fiul nu-şi poate însuşi punctai.de
vedere al tatălui său şi se răzvrăteşte cu intransigenţa şi puritatea
vîrstei sale împotriva unei poziţii duplicitare şi şubrede, silindu-şi
părintele să reflecteze la ceea ce e nefast în atitudinea sa morală.
Aceasta e problema pe care o ridică piesa Prietena mea Pix de
V. Em. Gaian.
Urmărind temele teatrului nostru, observăm îndată că piesele se
situează pe finii unei actualităţi în care relaţiile umane se dispun în
configuraţii extrem de variate, iar mediile sociale în care se petrece
acţiunea lor sînt diverse.

Reprezentarea operelor clasice ale dramaturgiei


naţionale şi universale

Acţiunea de creare a unei dramaturgii originale se asociază cu


aceea de valorificare a lucrărilor dramaturgiei naţionale şi uni­
versale, alt aspect important al politicii teatrale elaborate şi apli­
cate de partidul nostru. Cît este de largă această opera de ne­
contenită îmbogăţire a repertoriului rezultă fie şi numai din
enumerarea parţială a titlurilor de piese puse în scenă In ultimii
douăzeci de ani.
Sînt reprezentate comediile lui Caragiale : O scrisoare pierdută,
O noapte furtunoasă şi D-ale carnavalului, ca şi drama sa ţără­
nească Năpasta.
Vasile Alecsandri — cu piesele sale Fintîna Blanduziei, Despot
Vodă, Ovidiu, Coana Chiriţa în provincie, Sînziana fi Pepelea —
este prezent în repertoriul teatrelor, ca şi B. P. Hasdeu cu Râzvan
fi Vidra, Al. Davila cu Vlaicu Vodă, B. Delavrancea cu Apus de
soare şi Viforul. Se joaca piesele scrise între cele două războaie ;
Gaiţele de Al. Kiriţescu, Act veneţian şi Suflete tari de Camil
Petrescu, Titanic vals • ş i, ...Eseu de Tudor Muşatescu, Omul cu
mîrţoaga de Gh. Ciprian, lnfir-te mărgărite şi Omul care a văzut
moartea de Victor Eftimiu, Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume
TEATRUL, AZI 203

şi Ultima ora de Mihail Sebastian, Take, lanke fi Cadîr de Victor


Ion Popa şi multe altele.
Dintre autorii clasici universali, Shakespeare este astăzi mai re­
prezentat decît oricînd {A 12-a noapte, Hamlet, Doi tineri din
Verona, Regele Lear, Romeo fi Julietta, Visul unei nopţi de vara,
Cum vă place, M acbeth); Goldoni de asemenea ( Bădăranii, Han­
giţa, Gîlcevele din Chioggia, Slugă la doi stăpîni). Sa nu omitem
apoi prezenţa în repertoriul teatrelor noastre a lui Comeille
(Ciclul), Racine (Britannicus, Fedra), Lope de Vega (Clinele gră­
dinarului, Fîntîna turmelor, Steaua Sevilei), Calderon (Alcadele
din Zalomeea, Doamna nevăzuţii). Moli&re este un autor jucat
frecvent (Vicleniile lui Scapin, Tartuffe, Avarul, Şcoala femeilor,
Burghezul gentilom, Bolnavul închipuit), ca şi A . N . Ostrovski
(Lupii şi oile, Furtuna, Fata fără zestre, Vinovaţi fără vină, Pă­
durea)., sau G ogol (Revizorul, Căsătoria), sau Gorki (Azilul de
noapte, Micii burghezi, Vassa Jeleznova, Egor Bulîcev). Pe afişele
teatrelor noastre -figurează adesea numele lui Tolstoi (învierea,
A m a Kdrenina, Puterea întunericului, Cadavrul viu), sau Cehov
(.Pescăruşul, Trei surori, Livada cu vişini, Unchiul Vama), sau
Bdmonid Rostand (Cyrano de Bergerac), sau Schiller (Intrigă şi
iubire, Maria Stuart, Hoţii), sau Henrik Ibsen (Peer G ynt, Nora),
sau Bernard Shaw (Pygmalion, Discipolul diavolului, Sfînta
Ioana, Casa inimilor sfărîmate). Capodoperele antichităţii se află
la loc de cinste în repertoriul nostru. Se joaca, de pilda, Sofocle
( Antigona, Oedip-rege), Eschil ( Prometeu), Euripide (Hecuba).
Am putea oricînd îmbogăţi aceasta listă de titluri ilustre din
dramaturgia naţională sau universală ce se joaca pe scenele noas­
tre» dar cred ca a rezultat ceea ce e în prunul rînd important
de subliniat* şi anume principiul sever de selecţie care prezidează
repertoriul teatrelor din R.P.R. şi care este concluzia unei atitu­
dini faţă de artă.

Reprezentarea valorilor teatrului universal contemporan

Cultura unui popor reprezintă un organism care nu se poate


dezvolta armonios decît dacă întreţine un schimb viu cu ele­
mentele înaintate ale tuturor celorlalte culturi. Ceea ce este
valabil în domeniul ştiinţei, tehnicii este valabil şi pentru teatre.
O mişcare artistică izolată de contextul general al artei, care îşi
suprimă orice punte cu ceea ce se gîndeşte şi se realizează pe alte
meridiane, este în epoca noastră o absurditate dintre cele mai
dăunătoare. Teatrul trebuie să primească şi să transmită mai de­
parte — fără a crea fireşte o inflaţie de traduceri, fără a da o
probă de prost gust artistic şi mai cu seamă fără a abdica de la
criteriul realismului şi al caracterului popular al literaturii —? tot
ceea ce merită a fi cunoscut din dramaturgia altor popoare;
Scenele noastre se pot mîndri de a fi jucat pe aproape toţi
marii scriitori contemporani.
Alături de piesele lui A. N. Pogodin : Omul cu arma, Orolo­
giul Kremlinului, A treia, patetică, Aristocraţii şi de alte piese
din dramaturgia sovietică eroic-revoluţionară ca : Tragedia opti­
mistă de Vsevolod Vişnevski, Ruptura de Lavrenev, L iubov Iaro-
vaia de CT Trenev, Trenul blindat de Vsevolod Ivanov, comedii
satirice ca ‘'Baia %au Ploşniţa de Maiakovski, se întîlnesc în reper­
toriul teatrelor romîneşti piesele lui Eugen O’Neil {Patima de sub
ulmi), Arţhur Miller (Toţi fiii mei, Vrăjitoarele din Salem,.
Moartea unui comis-voiajor) şi Tennessee Williams (Orfeu în in­
fern, Menajeria de sticla), R. Nasli (Omul care aduce ploaia),
J. Cocteau (Maşina de scris), Giraudoux (Nebuna din ChaiUot),
Eugen Ionescu (Rinocerii), Eduardo de Filippo (Filomena Mar-
turano, Napoli, oraşul milionarilor, De Pretore Vincenzzo, Bleste­
matele fantome), Aldo Nicolaj (Omul Apelor), J. B. Priestley
( Viraj periculos, Inspectorul de poliţie, Scandaloasa legălurăl.7),
Noel Coward {Nud cu vioară), Peter Karvas {Diplomaţii, Litur­
ghia de la miezul nopţii), Ian Drda {Dracul uitat), Kamen Zi-
darov {Blocada), Leon Kruczkovski {Prima zi de libertate), Mo-
ricz Zsigmond (Chef domnesc, Rubedenii), Gergely Sandor (Fiul
meu), Bertold Rrprhj (Mutter Courage, Domnul Puntila şi sluga
sa Matti, Ascensiunea lui Ăriurd~UÎ poate fi oprită, Svejk în
al doilea război mondial), Diirrenmatt (Vizita bătrînei doamne *
Frank V), Max Frisch (Biederman şi incendiatorii) j^a.m.^.

Cercetarea repertoriului teatrelor noastre în cele trei compar­


timente ale sale ne arată convingător că sub raportul dramatur­
giei jucate ne aflăm în faţa unei abundehţe de valori. Iată un
remarcabil fapt în istoria mişcării noastre artistice, menit s&
ridice foarte sus interesul pentru textul câre se spune pe scenă.
teatrul, a zi 205

ţi făcut să ducă la manifestări corespondente în planul artei


spectacolului. Căci teatrul îşi poate îndeplini funcţia sa în pri­
mul rînd prin asigurarea unui repertoriu superior.

A rta spectacolului

în perioada dintre cele două războaie mondiale a avut un oare­


care răsunet ideea superiorităţii teatrului ca literatură faţă de
„Teatrul teatru". Thibaudet elogia de exemplu în piesele analizate
tocmai divorţul de legile genului dramatic. O asemenea înţelegere
a teatrului rămîne, evident, deficitară, întrucît, după cum ştim
prea bine, dramaturgia este făcută pentru a fi reprezentată, iar
valoarea literară a unei piese este condiţionată de virtuţile sale
scenice. Nu cunosc nici un mare dramaturg ale cărui piese nu
pot fi jucate, dar pot cita toate strălucitele texte ale literaturii
dramatice şi care par anume făcute pentru mari spectacole. De
altfel Engels îi reproşa într-un rînd lui Lasalle că face o dis­
tincţie Intre drama scenică şi cea destinată lecturii, exprimîndu-şi
clar convingerea că adevărata piesă trebuie să ocazioneze o bună
reprezentaţie teatrală.
Mişcarea artistică din ţara noastră «-a dezvoltat în ultimii două­
zeci de ani punînd pe primul plan, aşa cum am arătat, problema
repertoriului, dar fără a neglija nki o clipă cea a spectacolului.
Vigoarea cu care noi am acuzat o dramaturgie minoră şi în cele
din urmă ostilă preocupărilor umaniste s-a aliat cu un pasionat
efort de a valorifica în spirit contemporan piesele alese spre re­
prezentare. Credinţa noastră este aceea că piesă şi spectacol sînt
două momente ale aceluiaşi armonios act de cultură.
Şi dacă pe scenele noastre regizori, decoratori şi actori au repurtat
trainice succese, aceasta se datorează împrejurării că talentul lor
a găsit o excelentă platformă de lansare în textele pe care erau
chemaţi să le interpreteze şi a căror hegemonie n-b negăm. Stilul
spectacolelor noastre este, fireşte, foarte diferit, dar va trebui să
observăm din capul locului că, mai totdeauna, există o claritate
a ţelurilor şi a mijloacelor vrednice de un teatru destinat celui
mai larg public.
Sînt - interesante direcţiile în care se manifestă regizorii noştri,
d ar dincolo de deosebiri între diferite personalităţi trebuie să
vorbim despre ceea ce constituie programul lor comun : accentul
206 RADO BELIGAKT

cade pe reliefarea personajelor, pe cunoaşterea şi întruchiparea,


omului, pe definirea proceselor lui Ide conştiinţă specifice acestei
epoci. La această platformă comună de vederi între regizori s-a.
ajuns, poate, şi în urma discuţiilor, dar cred că mai curînd ea
constituie rezultatul unei credinţe pe care realitatea a impus-o. Şi
anume că nu poţi cuprinde în mod adevărat înţelesurile unei piese
decît mergînd foarte adînc (în psihologia personajelor.
îmi amintesc an acest sens dialogul dintre prinţul Danemarcii
şi Guildenstenn şi Rozenkrantz, cînd Hamlet dă o 'lecţie celor doi
curteni care încearcă să-i iscodească starea de spirit. H am let le
spune că este greu să cînţi o melodie dacă nu cunoşti instrumentul
şi este şi mai greu să desluşeşti un suflet daca nu cunoşti alcătuirea
lui şi căile de acces către el.
în cursul acestor ultimi ani teatrul romînesc a com bătut atît
improvizaţia, diletantismul şi cultul vedetei, c ît şi dispreţul textului
considerat ca simplu pretext pentru o punere în scenă fantezistă şi
lipsita, de conţinut — tendinţe atît de prejudiciabile progresului
artei teatrale. Dimpotrivă, critica şi opinia publică au încurajat şt
susţinut căutările cu adevărat creatoare, inovaţiile autentice desti­
nate să dea maximum de valoare expresivă conţinutului şi carac­
terului artistic particular al operei reprezentate, să sublinieze ten­
dinţele progresiste şi umanismul marilor piese clasice sau
contemporane.
Dintre regizorii aflaţi (la vîrsta maturităţii artistice, trebuie reţi­
nute în primul rund numele lui Sică AlexandresCu şi M oni Ghe-
lerter. Primului îi datorăm ; mai ales, reconstituirea universului
caragialian şi cîteva spectacole devenite clasice (.Revizorul de Gogolr
Bădărănii de Goldoni), lucrate cu o solidă ştiinţă a legilor tea­
trului. Simţul ritmului, grija pentru detaliul comic sugestiv sînt
caracteristice acestui maestru aî comediei, care, cu o vervă deose­
bită, a realizat şi numeroase spectacole d e (îndelungat succes din
repertoriul contemporan.
Moni Ghelerter are meritul de a fi găsit un limbaj nuanţat
şi subtil în tratarea a ceea ce se numeşte, poate cu un termen
impropriu, „teatru de c a m e r ă S p e c ta c o le le sale ( Unchiul V cutiar
Trei surori, Ultima oră, Citadela sfărîmată, Ziariştii) se numără
printre marile noastre reuşite, fiind un model d e rafinament
artistic.
Caracterizîndu-se prin vitalitate şi forţă em oţională, f Ion
Şahighian a realizat cîteva importante spectacole din drama­
turgia clasică romînească, în vreme ce Al. Finţi, -posesor al unui
TEATRUL, AZI 287

puternic temperament, a ştiut să valorifice marile opere ale dra­


maturgiei revoluţionare socialiste.
Ion Olteanu, Dinu Negreanu, George Dem. Loghin, Mauriciu
Szekler, N. Tompa, Vlad Mugur au continuat tradiţia şcolii regi­
zorale romîneşti în spiritul artei combative partinice.
Toţi aceşti regizori lucrează, aproape de regală, cu mijloacele
verifi«nte ale teatrului.
Această observaţie nu vrea să fie nicidecum o obiecţie, ci numai
un punct de delimitare faţă de întreaga pleiada de tineri regizori
care iscodesc drumuri noi. Dintre aceştia isemnalăm m primul rînd
pe Liviu Ciulei, creator mereu febril, unul din acei artişti care
se caută de la debut şi pînă la cea mai frumoasă împlinire, părăsind
căile umblate şi încercând experienţe noi.
Dacă Liviu Ciulei utilizează din plin şi cu mare efect scenografia
în reprezentaţiile sale (el este şi scenograf şi actor, şi regizor de
film — uft adevărat osn-orehestră), Radu Panciulescu, alt regizor
care se distinge printr-un stil artistic inedit, goleşte aproape scena,
redueînd deoorul la cîteva elemente şi concentrîndu-şi toată atenţia
pe ideile care se înfruntă şi cărora ştie să le dea o mişcare de o
simplitate dramatică. Sînt'de reţinut spectacolele saie Ciocîrlia de
Anouilh şi Brigada I de cavalerie de Vişnevski.
Horea Popescu s-a făcut apreciat prin montarea unor spectacole
foarte diverse, dar înzestrate cu aceeaşi forţă comunicativă, fie că
e vorba de Baia iui Maiakovski, Aristocraţii lui Pogodin sau
Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Iar Vlad Mugur, înclinat
mai ales spre realizarea imaginilor vizuale, a montat cu succes
Hamlet, Tragedia optimista şi Nunta lui Figaro.
Lucian Giurchescu, ale cărui spectacole Brecht se caracterizează
prin fantezie şi denunţare a grotescului, este autorul unui remarcabil
spectacol cu Rinocerii lui Eugen Ion eseu, iar Lucian Pintilie, spirit
mobil şi nuanţat, este apt deopotrivă pentru spectacolele pline de
fantezie ca şi pentru reprezentaţii sobre.
Acestor nume de regizori, decişi să se afirme printr-un ştii
aparte, li se adaugă Dinu Cernescu, înclinat să sublinieze latura
bufă a lucrurilor,; David Esrig, ale cărui creaţii se disting printr-o
teatralitate expresivă, Ion Cojar, Mihai Dimiu, Farkaş Istvan,
Călin Florian, Gh. Harag, Valeriu Moisescu, Ion Taub, Cornel
Todea, Ion Simionescu...
Toţi aceşti regizori tineri, orieît de diferiţi ar fi ei, pornesc de la
convingerea că omul de azi este cu mult mai sobru <şi cu mult mai
laconic în exprimarea sentimentelor, a gândurilor sale. Am putea
vorbi chiar de o polemică a lor, uneori făţişă, alteori secretă, cu
m RADU BEL 10AN

ceea ce este retoric, abuziv, precipitat în vechiul teatru. E un fel


de război împotriva artificiului şi a clişeului, adesea foarte spec­
taculos.
în această luptă ei găsesc un aliat preţios în factorul principal,
activ, al spectacolului — vreau să spun : în actor.
Teatrul romînesc cuprinde un mare număr de excelenţi actori de
toate vîrstele, în măsură să interpreteze rolurile cele mai dtverse.
Ceea ce frapează pe spectatorii străini la primul Jor contact cu
teatrul din R.P.R. este temperamentul viu al actorilor, excepţionala
lor facultate de a-şi trăi rolurile, de a încarna personajele cele
mai variate. Talentul celor mai mulţi dintre actorii noştri este
atît de fecund, încît ei reuşesc — chiar aitunci oînd nu au o per­
fectă stăpînire a meseriei — sa obţină durabile victorii artistice.
Subliniez acest lucru pentru a arăta că dacă în alte domenii ale
teatrului — dramaturgie, regie, scenografie — confundăm uneori
rutina cu vocaţia, în ceea ce priveşte actorii, darurile lor naturale
sînt de o bogăţie şi de o varietate remarcabilă. Colectivul Tea­
trului Naţional din Bucureşti şi Cluj, spre exemplu, numără destui
interpreţi de valoare universală. Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“
sau Teatrul de Comedie se bizuie de asemenea pe forţe actori­
ceşti de prim rang.
Mă voi limita să înşir doar cîteva dintre cele mai remarcabile
personalităţi ale scenei noastre, cu sentimentul vinovăţiei că nu voi
reuşi deeît să deschid o listă foarte bogată.
Aura Buzescu, o tragediană al cărui joc evoluează pe linia
austerităţii grave şi a suferinţei care, comprimată, izbucneşte
uneori ca o flacără menită să purifice şi să ardă to tu l; Eugenia
Popovici, o comediană cu infinite resurse în comedie şi în dramă ;
Clody Bertola, care se remarcă printr-o interpretare de fineţe şi
în care o idee sau un sentiment găseşte o variată gamă de nuanţe;
Irina Răchiţeanu, pasionat temperament caracterizat prin aptitudini
dc concizie şi vigoare; Marcela Rusu, a cărei sensibilitate, inteli­
genţă ^şi profunzime îi îngăduie să atace o mare varietate de
roluri.
Spectatorii aplaudă jocul patetic şi vibrant al lui Tantzi Cocea,
poezia şi graţia Mariettei Deculescu, nobleţea şi farmecul Elvirei
Godeanu, jocul de precizie şi acuitate al Dinei Cocea, verva co­
mică a Ninetei Guşti, temperamentul vulcanic al Margaretei
Baciu...
Dintre actori trebuie reţinuţi Costache Antoniu (Unchiul Vania),
a cărui interpretare degajă o căldură discretă şi o lumină tă in u ită
rHÂTRUL, A Z I 209

sub un remarcabil tact artistic ; George Calboreanu, interpretul


unui şir impresionant de roluri din repertoriul universal şi na­
ţional, masivă prezenţă scenică al cărui secret este alianţa dintre
monumental şi uman, dintre retoric şi ipsihologic ; Grigorc Vasilru-
BirJic, actor unic în felul său, cu un umor care-şi extrage tristeţea
din mobilitatea şi varietatea detaliilor totdeauna percutante; Ale­
xandru Giugaru, autor al unor monumentale portrete caragialeşti;
Ştefan Ciubotăraşu, forţă artistică făcută parcă pentru toate ro­
lurile în care un om îşi interoghează destinul plecînd de la puterile
unei minţi frămîntate, cu elanuri de generozitate şi altele de scep­
tică resemnare; Marcel Anghelescu, actor cu înzestrări foarte
diverse, în care vigoarea se aliază cu delicateţea, tragicul cu comi­
cul ; Ion Finteşteanu, la care uimeşte precizia desenului scenic al
caracterului; N ik i Atanasiu, actor de o vervă scăpărătoare; Fory
Etterle, artist de o mare supleţe intelectuala...
Tabloul maeştrilor scenei romîneşti poate continua astfel, com­
pletat cu actorii din tînăra generaţie care, cîteodată, nu sînt cu
nimic mai prejos decît maeştrii Jor. în adevăr, tînăra generaţie
de actori deţine în ansamblul mişcării noastre teatrale o funcţie
deosebit de însemnată. Se impun sensibilitatea Ilenei Predescu,
forţa artistică a Olgăi Tudorache, jocul poetic al Silviei Popovici.
De pe acum se detaşează inteligenţa scenică a lui Octavian Cottescu,
umanitatea caldă a lui Matei Alexandru, fineţea lui Victor Re-
bengiuc, comunicativitatea Vasiiicăi Tastaman, jocul acidulat al
Sandei Toma, complexitatea mijloacelor de expresie ale lui
Gh. Dinică, originalitatea compoziţiilor lui C. Rauţchi, vitalitatea
comică a lui Dem . Rădulescu, fiorul tragic al Leapoldinei Bălănuţă,
forţa de atracţie a lui George Constantin, umorul special al lui
Mihai Pălădescu.
N u cred că greşesc afirmînd că succesele teatrului nostru se dato­
rează, într-o bună măsură, înzestrării, pregătirii şi elanului acestei
tinere generaţii de actori, care aduce pe scenă poate unul dintre
cele mai preţioase atribute ale artei, şi anume aspiraţia de a sparge
vechi clişee, de a dinamita uzate reţete şi de a instaura un stil nou
purtîmd amprenta anilor noştri. Această ilegitimă aspiraţie îşi gă­
seşte un aliat de nădejde în solida pregătire profesională pe care
viitorii actori, sub îndrumarea maeştrilor scenei noastre, o dobîndesc
în institutele de teatru, unde tinereţea învaţă cele dintîi semne din
alfabetul -maturităţii artistice.
(în paranteză fie zis, atenţia acordată tinerilor actori se exprimă
în nenumărate feluri şi cu cele mai fertile rezultate.
2 |0 RADU 3JELIGAK

Am în vedere, spre exemplu, acele festivaluri bienale ale tine­


rilor actori, care sînt menite să fie o defilare a celor m ai dăruiţi
artişti şi un prilej de întrecere. în adevăr, în zilele concursului se
perindă prin faţa juriului şi a publicului zeci de actori, de regizori,
de scenografi şi fiecare dintre ei poate sari din umbra necunos­
cutului, dobîndind recunoaşterea pe care o m erită talentul său. D e
altfel, m ulţi din acei care se află astăzi în rîndul tinerilor fruntaşi
ai scenei noastre au trecut prin acest exam en. Şi nu ni se pare
de loc lipsit de însemnătate să reamintesc că un procent im portant
din laureaţii concursurilor precedente i-a dat, ceea ce se num ea
altădată cu un termen peiorativ — provincia.
Căci un merit al acestui concurs este de a antrena în tr-o con­
fruntare stimulatoare şi utilă actori din întreaga ţară, discredi-
tîndu-se astfel o veche prejudecată care a b întuit cultura noastră,,
şi anume că între teatrul din C apitală şi cel d in celelalte oraşe
ale ţării ar exista o gravă şi irem ediabilă deosebire de nivel ar­
tistic. D e altminteri, de la un festival ,1a altul s-a v ă zu t că şi
„provincia" dispune de solide resurse artistice, ca aceste resurse
sînt tot mai bine îndrum ate şi folosite.
Astăzi, spectacolele teatrelor din provincie întrec cîteod ată p e
cele din Capitală, relevînd vocaţii, creînd o atm osferă de perma­
nentă emulaţie.
Iar cine asistă la aceste concursuri priveşte nu num ai o d efilare
de talente, dar poate aprecia o m uncă făcută cu perseverenţă şi
elan, căci tineretul teatrelor noastre ştie foarte bine că talentul
nu se poate valorifica fără un travaliu de fiecare zi, fără o înaltă
cultură, fără pasiune şi entuziasm.
Iată de ce socotesc că dacă teatrul nostru s-a îm bogăţit în ul­
timii ani cu atîtea n oi talente, iar contribuţia lor artistică s-a d o ­
vedit a fi substanţială, faptul se datorează unei m unci organizate
şi unui ajutor multilateral d at tînărului actor încă de pe băncile
institutelor de teatru).
în domeniul scenografiei, talentele şi in iţia tiv ele abundă, g ă -
sindu-se adesea soluţii ingenioase, moderne. Sem nalăm în acest sens
decorurile lui A l. Brătăşanu la C elebrul 7 0 2 , cele ale lu i Jules
Perahim la Baia şi A ristocraţii, cele ale lu i L iviu C iulei la Cum vă
place, cele ale lui Paul Bortnovski la O m u l care a d u ce p lo a ia , cele
ale lui D an Nem ţeanu la R inocerii...
în cursul ultimilor ani, lupta dusă îm p otriva d ecofu rilor în ­
cărcate, greoaie, de un caracter naturalist, a fost încununată de
succes, intîlnim din ce în ce m ai des pe scenele rom îneşti decoruri
TEATRUL, a zi 211

sugestive în care racursiul expresiei plastice permite pătrunderea în


zonele m ai adînci ale operei dramatice.


C înd în tr-o z i se va scrie o istorie detaliată a mişcării teatrale
romîneşti, v a trebui să se constate că spectacolul devine tot mai
m ult în anii puterii populare un exemplu de interpretare cultă
a unei piese. Insist asupra acestui aspect al artei noastre scenice,
fiindcă o vrem e de progres im plică îmbogăţirea şi adîncirea expre­
sia , necesită un limbaj intelectual. A rtiştii au înţeles că nu ar putea
face fa ţă epocii socialiste, caracterizată prin probleme nebănuit de
com plexe puse conştiinţei de avîntul revoluţionar ce cuprinde deo­
potrivă toate dom eniile de gîndire şi toate relaţiile umane, fără
m ijloace de expresie la nivelul ideilor şi culturii celei mai modeme,
cu un cu v în t la n ivelul unui limbaj capabil să tălmăcească noile
coordonate ale existenţei.

R aporturile teatru — public

N u avem dreptul să om item un capitol foarte important din


istoria scenelor noastre de după Eliberare, şi anume raporturile
dintre teatru şi public. Am arătat în cîteva rînduri de-a lungul
acestei (succinte şi fatal incom plete) lucrări efectul binefăcător
pe care l-a avu t asupra mişcării artistice din R .P .R . prezenţa în
sălile de spectacol a unui public ce vede în teatru sursa unor emoţii
de neînlocuit şi a unei privilegiate forme de cunoaştere. Trebuie
să adăugăm la aceasta observaţia că noul nostru public este unitar
şi om ogen, lucru deosebit de im portant pentru artă (a cărei funcţie
im ediată este să se adreseze unei categorii bine delim itate din punct
de vedere social, m oral şi estetic) dacă vrea să încheie rapid şi
eficace un acord cu spectatorii. N o i, actorii, înţelegem foarte bine
ce înseam nă pentru un spectacol a juca în faţa unei săli unite
prin aceeaşi dorinţă de a vedea, de a simţi şi de a înţelege, care
este solidară prin aceeaşi largă şi adîncă reprezentare a vieţii,
care e cim entată prin aceleaşi amintiri. C ăci într-un spectacol
replica jnu o dă num ai cel care joacă pe scenă, dar şi partenerul
din sală. Fără replica, fără vibraţia, fără (înţelegerea acestui parte­
ner, nim ic adevărat, nimic frumos nu e posibil pe scenă.
RADU BfiUGAi*
212

într-unul din articolele sale, Mihail Sebastian notează cu amără­


ciune că o reprezentaţie cu piesa lui Maxim Gorki A zilu l de noapte
îşi pierduse orice virulenţă din pricina faptului că publicul burghez
nu era dispus şi nici nu putea să asigure celebrei drame un climat
de receptivitate şi de reală înţelegere. •.
„Azilul de noapte este o piesă revoluţionară, scria Sebastian, din
care teatrul a făcut un spectacol confortabil... A zilu l de noapte
e o dramă de revoltă socială care se joacă de 30 de ani în cele
mai elegante săli de spectacol din lume. £ o ipiesă de declasaţi,
pe care o aplaudă din generaţie în generaţie un public de burghezi.
£, în sfîrşit, un apel desperat pe care-1 ascultă fără să-J audă o
societate împăcată cu sine... A zilul de noapte vine din străfun­
duri sociale cu care publicul în teatru nu are nimic comun. E o
dramă care se petrece la fund şi la periferie, dar se joacă în centru
şi la lumină. Cei care trăiesc această dramă nu o vor vedea nici­
odată la teatru; cei care o văd la teatru nu o vor trăi niciodată
în viaţă... Fruntariile fiind astfel bine stabilite între unii şi între
alţii, Azilul de noapte se poate juca în linişte".
Înlocuirea acestui public burghez (care nu voia şi nu putea să-şi
dea adeziunea la foarte multe din valorile autentice şi noi ale tea­
trului şi sub presiunea căruia semnificaţia unor mari piese era de­
turnată) cu largi mase de spectatori trecuţi prin experienţele majore
ale existenţei, conduşi de aspiraţia de a înţelege sensul adevărat,
actual al unei «reprezentaţii şi avînd un acelaşi înaintat program
social, moral şi estetic, are fericite consecinţe asupra teatrului.
Semnalînd ceea ce este fecund în apariţia noului nostru public,
nu trebuie să pierdem din vedere contribuţia lumii teatrale la edu­
carea lui, căci, evident, avem de-a face cu un proces reciproc
de influenţare, cu un raport dialectic. Bineînţeles că un public
— prin natura sa receptiv la ceea ce e adevăr şi frumos — uşu­
rează misiunea artiştilor. Dar pe de altă parte, artiştii trebuie să
înfrîngă uneori lipsa lui de pregătire estetică sau prejudecăţile
moştenite, gusturile transmise de o educaţie artistică burgheză. Cu
atît mai mare este meritul mişcării noastre teatrale de a fi ştiut să
profite de valul de receptivitate şi de energie al proaspeţilor ^>ec-
tatori călăuzindu-i spre ceea ce e realmente superior în arta scenei.

Intr-un moment în care în unele ţări occidentale se vorbeşte


frecvent de o criză a publicului, noi înregistrăm o tot mai mare
TEATRUL, AZI 213

afluenţă de spectatori. O dovedesc următoarele cifre, cate arata


evoluţia num erică a publicului din Romînia în trei e ta p e ;
1950 — numărul spectatorilor la teatrele dramatice a fost de:
2 838 569 şi la totalul instituţiilor de spectacole
5539802
1956 — teatrele dramatice : 3 815 389 de spectatori
total pe instituţii: 7140 225 de spectatori
1962 — teatrele dramatice : 5 080 553 de spectatori
total pe instituţii : 14 353 227 de spectatori

Se poate vorbi, desigur, de spectacole care s-au bucurat de un


succes mai m are sau mai mic. Publicul a devenit exigent şi se­
lecţionează adesea cu severitate acele spectacole care-i vorbesc
profund şi interesant despre viaţă, care-i stimulează imaginaţia
şi gîndirea, îl emoţionează şi-l atrag. Se mai întâmplă uneori,
desigur, ca o p arte a publicului, încă insuficient formată, să se
lase atrasă de falsa strălucire şi să umple pînă la refuz sala unui
teatru la cîte o piesă mediocră, d ar zgomotoasă. Există încă sufi­
cient de m ulţi am atori de spectacole de divertisment. D ar din ce
în ce sînt mai numeroşi aceia care caută spectacole bogate în
idei, puse în scenă cu sobrietate şi bun gust, spectacolele care
reprezintă adevărata cultură teatrală. La asemenea spectacole se
înthnplă adesea să vezi seara un avanspectacol, care se desfăşoară
în stradă» în faţa intrării, p e laitm otivul: „N -aveţi un bilet în
plus ?“ Iată şi cîteva cifre care ilustrează frecvenţa publicului Ia
spectacolele de c a lita te :
— O scrisoare pierduta, de I. L. Caragiale, s-a jucat din 1950 pînă
în 1963 la 20 de teatre, atingînd 1 211 reprezentaţii; Gaiţele de
Al. Kiriţescu s-a jucat pană azi în 15 teatre de 1 551 de o r i ;
Mielul turbat, de Aurel Baranga, s-a reprezentat în 25 de teatre
de 1 395 de ori ; Celebrul 702, de Al. Mirodan, a fost jucat în
17 teatre de 1 001 ori, iar Ziariştii de acelaşi autor s-a jucat în
12 teatre de 418 ori ; Revizorul, de Gogol, a atins 505 reprezentaţii
în 8 te a tr e ; O m ul care aduce ploaia, de Richard N ash, s-a jucat
de 651 de ori în 8 teatre | A varul de Moli&re — de 845 de ori în
5 te a tr e ; Moartea unui comis-voiajor de A rthur Miller de 432 de
o ri în 7 teatre. Şi exemplele s-ar putea înmulţi.
Pentru formarea noului public, pentru mărirea ariei sale de
influenţă, teatrul a desfăşurat şi desfăşoară o activitate bogată nu
mnnai la sediul său permanent, ci se deplasează adesea an oraş
şi in afara oraşului, prezentîndu-şi spectacolele în faţa unui public
214

numeros din orăşele şi sate, pătrunzînd în locuri în care acum


15—20 de ani nici nu se ştia ce înseaimnă teatrul. în tot timpul
anului şi mai ales în timpul verii, teatrele întreprind turnee de
lungă durată prin toată ţara. Se împrospătează astfel permanent
legăturile între teatre şi public, se înlesneşte schimbul de opinii şi
de experienţă între oamenii de teatru. Prin toate aceste acţiuni
teatrul şi-a cucerit în ultimii ani o audienţă largă, pe care continuă
să o mărească şi care este un rezultat direct al revoluţiei culturale
în plină desfăşurare.
Un mijloc important de extindere a puterii de influenţă a tea­
trului în masele largi, şi care este un alt aspect al aceleiaşi revoluţii
culturale, este strînsa legătură între teatrul profesional şi larga
mişcare a teatrului de amatori. în ţara noastră, mişcarea artistică
de amatori a luat un avînt nemaiîntâlnit pînă acum. Există în
prezent circa 12 000 de echipe de teatru de amatori, care activează
în fabrici, în sate, în gospodării agricole colective, în instituţii de
învăţămînt etc. Aceste echipe, ce joacă un repertoriu alcătuit în
general din piese într-un act, cu tematică legată de preocupările şi
problematica specifică populaţiei căreia i se adresează, au atins în
ultima vreme un nivel de dezvoltare care le permite să abordeze
un repertoriu mai complex, de valoare universală. Activitatea
acestor echipe de amatori contribuie pe de o parte Ja formarea
unor noi spectatori pentru teatrul profesionist, iar pe de altă parte
ajută la recrutarea elementelor tinere talentate, apte de a deveni
studenţi ai institutelor de teatru, viitori artişti profesionişti. Teatrele
profesioniste sprijină activ activitatea artiştilor amatori, prin in­
structori, prin cursuri, prin organizarea unor studiouri pentru
amatori. în unele oraşe există şcoli populare de artă, unde oamenii
muncii îşi dezvoltă aptitudinile artistice, daruri naturale cu care
poporul romîn este înzestrat din abundenţă.
în ultima vreme a început să se dezvolte un gen nou de teatru :
teatrul popular, alcătuit din artişti amatori sub conducerea unui
artist profesionist, menit să desfăşoare o activitate permanentă.
Această formă nouă de teatru se află acum în faza de experi­
mentare şi i se prevede o dezvoltare rapidă, pe măsură ce condi­
ţiile de viaţă şi de muncă din ce în ce mai bune vor permite oame­
nilor muncii desfăşurarea unei activităţi artistice-culturale intense
şi de ţinută cît mai înaltă.
Că aceasta ar fi forma de teatru şpre care ne îndreptăm, nu
s-ar putea spune. Teatrul profesionist va deţine in continuare o
prioritate pe care i-o va asigura întotdeauna munca sistematică şi
cultă a unor vocaţii categorice.
teatrul, Azr 215

Trebuie să reţinem însă că astăzi mase foarte largi au intrat în


circuitul mişcării noastre artistice şi împing tot mai mult teatral
în centrul vieţii lor intime.

Mesajul original al teatrului romînesc

Marea amploare pe care o cunoaşte în anii de după Eliberarea


-ţării mişcarea teatrală din R.P.R. se bucură de entuziaste aprecieri
•din partea celor care au avut prilejul să cunoască realizările noastre
în acest domeniu.
Romînia are acum un teatru cu care s-ar putea mîndri orice
-ţară, a constatat dramaturgul englez Ben Levy care a vizitat Bucu-
reştiul cu cîţiva ani în urmă, în vreme ce criticul dramatic Ossia
Trilling vorbeşte într-un articol apărut în revista „Theatre World“
despre „creşterea fenomenală a mişcării noastre teatrale**. „Trans­
formările care au avut loc în teatrul romînesc — spune scriitorul
peruvian J. C. Franco — au dus la asemenea rezultate încît chiar
şi genul uşor, care are scopul de a distra şi înveseli publicul, este
bazat pe înalte preocupări etice îndreptate către întărirea demnităţii
■umane printr-o înălţare spirituală a poporului*. Constatări asemă­
nătoare au făcut mai toţi specialiştii care au asistat la spectacolc
romîneşti. Astfel, cu ocazia întîlnirii din cadrul Institutului inter­
naţional de teatru, care a avut loc recent la Bucureşti, o seamă de
personalităţi marcante din lumea întreagă au fost entuziasmate de
şcoala dramatică romînească, de calitatea superioară a teatrului
nostru, activ, popular, în care comorile unei tradiţii seculare se
îmbină în mod creator cu tendinţa de înnoire. în declaraţiile fă­
cute, oaspeţii noştri şi-au exprimat bucuria de a fi văzut în Ro­
mînia spectacole care ar face cinste oricărei metropole din lume.
Aceleaşi impresii a produs mişcarea noastră teatrală şi asupra ac­
torilor teatrelor „Atelier**, „Theâtre de Ja Cite“, „Theatre National
Populaire**, „Royal Shakespeare Company*, „Comedia Franceză**,
cu ocazia turneelor la Bucureşti.
Ceea ce relevă de asemenea vizitatorii străini sînt condiţiile de
creaţie pe care şutul nostru le asigură artiştilor şi tuturor oamenilor
de artă şi de ştiinţă. într-un interviu acordat radiodifuziunii noas­
tre, autorul dramatic Herman Closson spunea printre altele :
„Ceea ce este cu totul remarcabil, după mine, şi foarte nou, sînt
condiţiile de care se bucură actorii la dumneavoastră. Un tînăr
RADU BJBLIGAN

actor ieşit de pe băncile conservatorului, după patru ani de studii,


este angajat în mod automat şi pe viaţă. Există deci un angajament
permanent, în vreme ce la noi cele mai lungi angajamente se fac,
bineînţeles, pe un an. Aceasta reprezintă o îmbunătăţire însemnată
a profesiunii de actor".
La înapoierea sa în ţară după o vizită în R.P.R., regizorul
egiptean Fattah Nashatti a publicat în revista „Al. Izaa“ un arti­
col în care spunea:
„Condiţiile de creaţie asigurate oamenilor de artă din Romînia
sînt excelente. în Romînia arta constituie o preocupare deosebită
pentru stat şi se bucură de o înaltă preţuire. Celor care lucrează
în domeniul artelor li se creează posibilităţi .nelimitate de dez­
voltare".
O altă înfăptuire, suhJiniată, de asemenea, î>n repetate rînduri de
vizitatorul străin, este modul în care a fost organizat învăţămîntul
nostru artistic.
„De-ar exista şi în Franţa o asemenea şcoală !“ a exclamat Jean
Darcante — secretarul general al Institutului internaţional de
teatru — ieşind dintr-o sală de curs a Institutului „I. L. Cara-
giale“_în care se preda măiestria actorului. Dar nu numai el, ci o
sumedenie de pedagogi cu renume mondial, cum ar fi de pildă
Michel Saint Denis, inspector general aii învăţămîntului artistic din
Franţa şi codirector la Royal Shakespeare Gompany au făcut
declaraţii asemănătoare.
Patru evenimente culturale deosebite — Festivalul internaţional
de artă dramatică de. la Paris (1956), Festivalul internaţional
„Goldoni" de la Veneţia (1957), turneul Teatrului Naţional
„I. L. Caragiale" şi turneul Teatrului de Comedie în Uniunea
Sovietică (1958 şi respectiv în 1963) —* au înscris noi succese în
istoria teatrului romînesc.
„Romînia ne-a adus două piese excelente în genuri diferite, cea
a lui Caragiale, O scrisoare pierduta, şi Ultima oră de Mihail Se-
bastian...“ sublinia Jean Jacques Gautier, criticul dramatic al
ziarului „Le Figaro". „Am^ văzut actori buni, remarcabili, o trupă
demnă de toată consideraţia".
„Jocul actorilor este atît de plin de vervă, atît de savuros, încît
ai impresia că înţelegi tot, chiar atunci cînd nu înţelegi nimic...
O trupă ca asta, putem s-o spunem fără ocol, nu mai vedem în
zilele de azi. Iată reprezentaţia cea mai strălucită pe care ne-a
oferit-o festivalul de la Teatrul «Sarah Bemhardt». O astfel de
reprezentaţie justifică ea singură festivalul din Paris, dacă ar mai
fi nevoie să fie justificat". (MarcelJe Capron, „Combat")
TEATRUL, tAZI 217

„Este o mare plăcere să poţi semnala o trupă de teatru de


mim întîi, probabil una din cele mai bune din Europa, din cele
mai complete tla ora actuală: aceea a Teatrului Naţional din
Bucureşti. Ea ne-a oferit, una după alta, două lovituri: Scrisoarea
pierduta a celebrului dramaturg Ion Luca Caragiale şi Ultima oră
a lui Mihail Sebastian, două seri cu totul remarcabile, ce ne-au
evocat timpul fericit cînd la Paris se juca comedie, ca nicăieri în
lume*. (Andră Paul Antoine, „l’Information")
„Aveai impresia că ai fi ila o foarte bună reprezentaţie a lui
Deflers şi Cavaillet, jucată de o trupă cum nu mai sânt azi, trupa
Teatrului „Varietes", de pildă. Dar aş fi nedrept. Adevărul este
că gîndul se ducea'mai degrabă spre cele mai izbutke seri ale Co­
mediei Franceze; cu mai puţina rigiditate, cu mai puţină înţepe­
neală" (Georges Lerminier, „Le Parisien liberă*).
„Artiştii romîni aleşi printre laureaţii ţării dor şi decoraţi de
stat sînt nişte virtuoşi... Regizorul bucureştean Sică Alexandrescu a
dovedit o adevărată virtuozitate" — acria printre altele Robert
Kemp, criticul ziarului „Le Monde", preşedintele Asociaţiei inter­
naţionale a criticilor dramatici.
Pentru a sublinia succesul teatrului romînesc la Festivalul inter­
naţional „Goldoni" de la Veneţia, preşedintele bienalei aprecia
într-o scrisoare elogioasă adresată colectivului teatrului nostru că
„romînii au înîscfis o pagină de aur in istoria bienalei". Aceasta
este, de fapt, totodată o pagină de aur în istoria teatrului romî-
nesc. Succesul repurtat de actorii noştri la Veneţia este cu atît mai
mare dacă ne gîndim că la acest festival, Teatrul Naţional
„I. L. Caragiale" a prezentat în ţara şi în oraşul lui Goldoni „cel
mai goldonian spectacol prezentat în cadrul festivalului*, după
cum se exprimă cotidianul „La Natione Italiana* din Florenţa.
Sub titlul Surprinzătorii Bădărani ai lui Alexandrescu, criticul
dramatic de la „II diario di Milano" scria:
„Romînii au dat la Veneţia spectacolul cei mai convingător
care a fost prezentat la festivalul bienalei...
Ne-a fost dat să ascultăm un Goldoni proaspăt şi sprinten şi
sa facem cunoştinţă cu o companie de actori cu excepţionale ca­
lităţi artistice. Un succes deplin fără nici o rezerva*.
La .succesele repurtate în Franţa şi în Italia Teatrul Naţional
„I. L. Caragiale* adaugă pe cele obţinute cu prilejul turneului
întreprins In Uniunea Sovietică.
Referindu-se la spectacolele prezentate la Moscova, Mihail Tarev,
directorul Teatrului Mic Academic de Stat al U.R.S.S., sublinia
printre altele:
RADU BEUGAN
218

„Oaspeţii au oferit posibilitatea de a aprecia ipe merit măiestria


şi înaltul lor nivel artistic.
Pe artiştii romîni i-am înţeles şi i-am simţit aproape şi pentru
faptul că principiile artistice ale teatrului din Republica Populară
Ramînă corespund, intru totul, concepţiilor noastre despre specificul
creaţiei artistice şi se bizuie pe marile tradiţii realiste ale jocului
actoricesc, pe oglindirea vie, plină de culoare a vieţii.
Repertoriul turneului Teatrului «I. L. Caragiale» (care a in­
clus piesa politică, sobră Anii negri, închinată luptei din ilegalitate
a comuniştilor romîni, şi piesa psihologică subtilă a lui Mihail
Sebastian Steaua fără nume) este o mărturie a faptului că acest
colectiv artistic se afirmă ca un adept al temelor majore, capabil
să îmbogăţească şi să înnobileze conştiinţa spectatorilor, să-i mobi­
lizeze la înfăptuirea măreţelor ţeluri care stau în faţa poporului
romîn*.
Un mare interes a stîrnit spectacolul cu piesa R e v izo ru l de Go-
gol, despre care s-a afirmat că „a înscris o pagină nouă şi glorioasă
în istoricul interpretării celebrei capodopere". Cunoscuta artistă
Turceaninovna a declarat:
„Un act de curaj e pentru o trupă străină, oricît de bună, să
vină cu Revizorul. Repertoriul Ostrovski încă mai e accesibil, dar
Gogol are arita culoare şi savoare specific ruseşti! E într-adevăr
remarcabil ceea ce a realizat Teatrul Naţional din Bucureşti*.
Toate aceste mărturii care atestă creşterea impetuoasă a teatrului
romînesc în anii puterii populare dovedesc că arta noastră scenică
este cunoscută şi apreciată în lumea întreagă.
Există în adevăr, pe cele mai diferite meridiane, o mişcare de
curiozitate şi de preţuire pentru valorile noastre artistice.
Uneori această atenţie acordată culturii noastre ia forme de-a
dreptul emoţionante.
Aflîndu-mă la începuturile anului trecut la Bruxelles, am fost
invitat la televiziune să comunic publicului fapte din viaţa teatrala
romînă, iar reporterul m-a ipus sub „mitraliera* a nenumărate
întrebări care, toate, dovedeau interesul pentru organizarea noastră
artistică, pentru stilul de teatru pe care îl profesăm.
Acelaşi interes l-a manifestat, în Anglia, un redactor al ziarului
„Times* cu care am avut o l-ungă convorbire, concretizată într-un
substanţial articol care releva succesele teatrului romînesc.
La Tokio am avut convorbiri cu mai mulţi directori de teatru.
Doi dintre ei mi-au cerut să le recomand piese din reperto riul
nostru, asigurîndu-mă să sînt decişi sa le pună în scenă foarte
curînd. Scrisoarea pierdută a lui Caragiale a fost — cu ani în urm ă
-t e a t r u l , a z i
219

— o strălucită recomandare a literaturii dramatice romîne. De


altminteri o puternică asociaţie de prietenie romîno-japoneză se
preocupă îndeaproape de difuzarea artei romîneşti.
Participând cu Teatrul de Comedie la turneul său în U.R.S.S.,
am avut o dată mai mult prilejul să constat înaltul prestigiu pe
care şi-l cuceresc realizările noastre artistice. La spectacolele ro­
mîneşti au luat parte mii de spectatori, iar printre ei au fost per­
sonalităţi proeminente ale culturii sovietice care au aplaudat intens
inventivitatea, tinereţea şi arta trupei. în întîlnirile avute la Mos­
cova şi Leningrad cu oamenii de teatru ni s-au transmis nu feli­
citări uzuale şi protocolare, ci mărturii de reală apreciere. Voi
cita cîteva din ele:
Valentin Kataev : „în ultimii ani am vizionat multe comedii,
atît în ţara noastră cit şi în alte ţări, am fost spectator al unor
teatre din Paris, New York şi alte oraşe mari ale lumii: după pă­
rerea mea reprezentaţiile de la Moscova ale Teatrului de Comedie
din Bucureşti nu sînt cu nimic mai prejos decît cele mai bune
spectacole de comedie din lume*.
Evghenii Surkov, critic teatral:
„Am văzut la Bucureşti Svejk-vl Teatrului de Comedie şi îl
revăd acum şi mai ascuţit, şi mai dinamic, şi mai pătrunzător. Aici
ca şi în excepţionalul spectacol Umbra se vădeşte limpede capa­
citatea acestui admirabil colectiv de a se depăşi mereu pe sine".
Iurii Aleksandrovici Zavadskii — Artist al poporului din
U.R.S.S.: „în fiecare din spectacolele pe care ni le-a arătat, Teatrul
de Comedie pune o problemă nouă. Şi e minunat faptul că totul
în acest teatru priveşte spre viitor. Mulţumim colectivului artistic
că prin spectacolele pe care ni le-a arătat a făcut să se nască în
sufletele noastre emoţii autentice*.
P. Markov : „Sînt foarte mulţumit că Teatrul de Comedie a
venit la noi. Ceea ce face acest teatru este un act de înaltă pro-
fesionalitate şi sînt bucuros nu numai că am văzut spectacolele unui
teatru tânăr, dar şi ceea ce înseamnă într-un teatru tinereţea".
Există mai mulţi factori care explică de ce cultura noastră a
intrat într-un mod atît de activ în circuitul viu al marilor valori
artistice, bucurîndu-se de o mereu sporită forţă de pătrundere.
Aceasta se datoreşte operei de reînnoire generală a patriei, căci
avîntul economic pe care socialismul l-a adus în viaţa ţării se
însoţeşte în chip firesc de un elan şi de o înflorire în cultură de
natură să atragă privirile. Arta ca şi ştiinţa constituie obiectul
interesului şi al sprijinului activ al statului, beneficiind de puternice
mijloace de difuzare şi dispunînd de posibilitatea de a trezi peste
RADU BBLIGAN'

hotare cele mai ample ecouri. Numeroasele acorduri culturale,


schimburile de experienţă, relaţiile personale stabilite între artiştii
şi savanţii noştri şi cei din ailte ţări, abundenţa traducerilor au
creat un climat favorabil pentru receptarea înfăptuirilor noastre,
în momentul în care «-au realizat condiţiile pentru cunoaşterea
valorilor romîneşti, mesajul nostru nu a întîrziat să se facă auzit
în cele mai diverse cercuri.
Să nu uităm însă şi o altă cauză care explică această audienţă
mereu sporită pentru creaţia noastră. Socialismul a înseninat pentru
poporul nostru o iuare în posesiune, întreagă şi conştientă, a unui
tezaur specific puţin ştiut şi în orice caz puţin valorificat. în lite­
ratură, în teatru, în muzică, în cinematografie dispunem de talente
rar întîlnite, de loc comune şi care se pot insera cu reală eficienţă
într-un context mondial. Aceste talente pot susţine în dialogul
cultural cu lumea întreagă un punct de vedere interesant, carac­
teristic. Iată şi de ce cînd această originalitate naţională a fost
cunoscută s-a manifestat un tot mai viu interes pentru cultura
noastră.

La capătul acestor însemnări cărora nu aş dori, în nici un caz,


să le dau aspectul unui bilanţ, aş vrea să mă opresc o dipă asupra
unei experienţe intelectuale, morale şi artistice ce este departe de
a-şi fi epuizat semnificaţiile. Aceşti douăzeci de ani de teatru nou
reprezintă un total deosebit de .tulburător, căci pe de o parte ei
au prilejuit afirmarea multor elanuri şi calităţi, iar pe de altă parte
au scos la iveală ceea ce este astăzi pentru scenă eroare şi zădăr­
nicie. îmi îngădui să cred — în această ordine de idei — că teatrul
în accepţia modernă a cuvântului trebuie să însemne o cunoaştere
sintetică a lumii contemporane. Nu o viziune parcelată a realităţii,
nu o analiză a unui fapt sau altul ni se cere să realizăm, ci o cu­
prinzătoare înţelegere a vieţii, a momentelor ei esenţiale, a sub­
stratului politic, social, uman ce stă la baza dinamicii existenţei şi
a devenirii istorice. A trecut de mult timpul cînd ne putea satis­
face o piesă şi un spectacol despre o întâmplare, despre un caz
izolat, fie el cît de interesant. Astăzi sîntem setoşi de o artă care
înglobează, cît mai multă ştiinţă a universului şi ne oferă un cifru
pentru înţelegerea şi transformarea lui; astăzi ne atrage o a rti
în care există o perspectivă integrală a realităţii obiective şi
subiective, o artă care emite o chemare şi dăruie o învăţătură, 1
artă care declanşează in om necesitatea acţiunii. Sînt convins că
teatru l, azi 221

această viziune sintetică făcută să ne arate o ordine în lume, un


înţeles 'în evenimente şi o răspundere în existenta noastră, această
densitate filozofică este atmosfera, este tonul de care are nevoie
teatrul în clipa de faţă.
Există o serie întreagă de întrebări vaste care pasionează o con­
ştiin ţă în adevăr actuală : cum funcţionează istoria, care sînt legile
pe care se întem eiază progresul social, cum se pot ameliora mereu
relaţiile d intre un om şi celălalt, în ce chip existenţa noastră poate
doibîndi înţelesul cel mai nobil. Sînt întrebări fundamentale cărora
teatrul are datoria să le răspundă prin transcrierea gîndurilor şi
impresiilor provocate de prezent. A pune spectatorul în contactul
direct şi concret cu această schemă de profunzime, pe care a dez­
văluit-o mişcarea revoluţionară a clasei muncitoare, a arăta cum
putem cîştiga în forţă, demnitate şi frumuseţe, iată termenul final
al oricărei reprezentaţii teatrale.
Ei bine, noi ne numărăm printre mişcările artistice cele mai în­
d reptăţite să ia în discuţie şi să răspundă eficient problemelor ce
se pun în faţa unei conştiinţe contemporane, numind valorile care
conferă vieţii nobleţe şi finalitate.
Căci isântem beneficiarii unei experienţe grandioase, şi anume
construirea societăţii socialiste; noi redescoperim universul în con­
diţiile luptei pentru afirmarea omeniei din om, noi avem nu nuibai
o imagine dară a ceea ce a fost viaţa pînă mai ieri, a instrumen­
telor de supliciu puse în mişcare de orânduirile întemeiate pe ex­
ploatare şi asuprire, dar şi un înalt ideal, o încredere în destinul
umanităţii. Pe acest teren trebuie să se afirme originalitatea tea­
trului nostru, a acestui teatru care justifică umanitatea prin lupta
pentru adevar şi justiţie şi a cărui vitalitate înfloreşte sub influenţa
activă a marxism-leninismului la lumina lucidităţii.
p r o f. D r. M IH N E A G H E O R G H IU
preşedintele C onsiliului cinematografiei

CINEMATOGRAFIA NAŢIONALA ŞI PROBLEMELE


EI ACTUALE

A rta filmului s-a născut din lumină, la 15 februarie 1895. Sin­


teză de înaltă tehnicitate, filmul artistic este o operă lucidă, o
artă activă în al cărei specific intră faptul miraculos că reuneşte,
combină si distilează în structura e i : poezia, proza şi teatrul,
muzica, dansul, artele plastice şi arhitectura, optica şi acustica,
chimia şi electromagnetica.
In acelaşi tim p, forţa enormă de răspîndire şi impresionare a
limbajului cinematografic situează filmul în fruntea marilor forme
de expresie colectivă, ca o artă universală.
E o artă fără Muză, pentru că este arta secolului nostru care
s-a dispensat de mituri. Are, în schimb, două particularităţi im­
puse de ritm ul istoriei acestui secol: e o artă de mare mobilitate
şi de mare responsabilitate.
Şi e o artă populară prin excelenţă : arta cu cel mai vast audi­
toriu. După o scurtă şi glorioasă istorie, independentă dar nu in­
diferentă de a celorlalte arte, filmul bun răspunde astăzi, în
esenţa şi realităţile lui adînci, cerinţelor estetice şi sociale ale unui
număr de spectatori care întrece cu mult pe al tuturor celorlalte
arte surori, laolaltă.
Spectatorul e dispus să se identifice cu eroii filmelor mai mult
decît cu ai teatrului, literaturii şi picturii, poate şi fiindcă toţi
copiii secolului al XX-lea sînt, într-un fel, copiii cinematografului.
In lumea întreagă, influenţa multiplă a fumului a fost şi este
considerabilă. Producţia mondială ne oferă cîte zece filme artis­
tice noi pe zi ! Există institute de artă şi tehnică cinematografică,
biblioteci şi reviste de filmologie, organizaţii şi asociaţii naţionale
şi internaţionale de creatori, producători şi arhivişti ai filmului.
Există o industrie şi un comerţ internaţional de filme, de o mare
amploare, care vehiculează anual cîteva miliarde de metri de pe­
liculă.
Mai tînăr cu două decenii decît părinţii săi europeni, filmul
romînesc şi-a sărbătorit, nu de mult, semicentenarul; pentru că
istoria fimului romînesc începe, de drept, din anul 1912 cşnd s-a
realizat, din osîrdia lui Grigore Brezeanu, fiul popularului actor
de la Naţional, primul lung-metraj artistic, Războiul Indepen­
224 Pro!. Dr. M IH NEA GHEOR^HlU

denţei. După cîteva tentative eşuate în lupta cu greutăţile finan­


ciare agravate de lipsa de interes a autorităţilor, cel de-al doilea,
Ţigănckfa de la iatac, apare abia în 1923. Anii de ucenicie ai fil­
mului romînesc au fost destul de întunecaţi. D ar cu a tît mai pu­
ternic e sentimentul de simpatie faţă de pionierii film ului rom î­
nesc pe care ni-1 stîrneşte acum ingenioasa şi nostalgica antologie
retrospectivă Lanterna cu amintiri — realizată de Jean Georgescu,
la comanda Studioului „Alexandru Sahia“, cu ocazia sem icentena­
rului — în care se revăd chipuri m em orabile ale artei dram atice
romîneşti, c a : Aristide Demetriad, C onstantin N o tta ra , Petre
Liciu, Aristizza Romanescu, Maria Ciucurescu, R . Bulfinski şau
Tony Bulandra, alături de alţii, adm iraţi de noile generaţii de
spectatori, cum sînt George Storin, M aria F ilotti, C onstantin
Tănase, George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, R adu Beligan şi
Dina Cocea, în filme uneori emoţionante prin stîngăcia lor, d ar şi
interesante prin compoziţiile cinematografice, o ricît de teatrale
ne par azi, semnate de regizori ca Ion Şahighian, Jean M ihail şi
autorul antologiei, pe atunci şi actor de cinema.
Eşecurile artistice presărate cu dezamăgiri, care pavează drum ul
filmului artistic între cele două războaie, se datoresc şi lipsei
cronice a unei baze tehnice-materiale statornice. Cele cincizeci de
pelicule care constituie istoria cinematografiei noastre pînă la 23
August 1944 s-au lucrat pe mici platouri im provizate în „saloane"
de dans, prin barăci, în cîteva apartam ente particulare şi cede m ai
multe sub cerul liber, pe practicabile de scînduri, cu decoruri
împrumutate de pe la teatre, sub lumina incertă a proiectoarelor
primitive şi mai ales la lumina zilei.
Prin 1938 a fost construit platoul O .N .T.-ului, p en tru filme de
propagandă turistică. Mai tîrziu, acolo s-au tu rn a t şi film e ar­
tistice ca O noapte furtunoasă, Visul unei nopţi de iarnă şi altele.
Invadate de producţia m arilor case internaţionale, ecranele din
Romînia n-au putu t oferi publicului realizări ale cinem atografiei
autohtone peste nivelul unor încercări bine intenţionate. A pariţia
sporadică a unor reviste de cinema nu reuşea să furnizeze cine­
fililor de cele mai multe ori, decît date şi poze ilustrative, cu ca­
racter publicitar.
Publicaţiile progresiste au continuat totuşi, sub sem nătura
unor intelectuali competenţi, ca I. D . Suchianu, V. Iliu ş.a., să
întreţină si să educe bunul gust cinematografic al spectatorilor,
îndrumîndu-i spre producţiile valoroase ale cinem atografiei uni­
versale — păstrate azi în A rhiva N aţională de Film e — , spre
realizările lui Chaplin, Rene Clair, John Ford, W. W hyler ş.a.»
C IN E M A T O G R A F IA N A Ţ I O ţfA M
225

spre film ele sovietice (ca Toata lumea, rîde, cîntâ fi dansează,
Circul, Ţ iganii) şi din alte ţări. Este interesant de relevat faptul
că, deşi cinematografia naţională şi-a luat avîntul cuvenit abia în
ultim ii douăzeci de ani, cultura noastră cinematografică are o
trad iţie frumoasă, integrată armonios în ansamblul trecutului
celorlalte arte.
După insurecţia armată eliberatoare, în jurul forţelor patrio­
tice, organizate şi conduse de partid s-au grupat cineaştii progre­
sişti, regizori şi fotoreporteri, care au asigurat o parte din zestrea
documentarului romînesc al acelor zile de neuitat. D intre ei s-au
ridicat şi realizatorii primelor noastre filme de după Eliberare. O
artă nouă, populară, lua naştere în Capitala martirizată de bom­
bardierele hitleriste.
După război, conducerea de partid şi de stat a iniţiat măsurile
necesare creării şi dezvoltării noii cinematografii naţionale, verigă
însemnată a revoluţiei culturale c e se desfăşura în ţara noastră.
Filmul romînesc este integralmente creaţia regimului de demo­
craţie populară.
La cîteva luni după naţionalizarea principalelor întreprinderi
industriale, de transport şi a băncilor, cînd au intrat în proprie­
tatea statului toate mijloacele de producţie şi exploatare a filmu­
lui, acestea reprezentau o destul de anemică moştenire : un mic
platou de 200 m2 pentru filmări interioare, o aparatură ce nu
reuşea să acopere necesităţile turnării mai mult decît a unui sin­
gur lung metraj artistic şi a cîtorva scurt-metraje de actualităţi,
una dintre cele mai sărăcăcioase reţele de difuzare a filmului de
pe continent şi un minim de cadre profesionale, specializate mai
cu seamă în documentar. în ciuda achiziţionării, cu ani în urmă,
a unui număr de caravane cinematografice, filmul era aproape
necunoscut in mediul rural. Cinematograful era o artă relativ ief­
tină, transmisă ca o marfă culturală oferită deseori cu „comple­
tări* de antract triviale, unui public redus la capacitatea puţine­
lor săli de proiecţie orăşeneşti existente.
în perioada de grele şi eroice eforturi pentru refacerea econo­
mică a ţării, s-au luat totuşi cîteva masuri de strictă necesitate
pentru ameliorarea bazei materiale a cinematografiei, în vederea
punerii în practică a unor cerinţe imediate privind această ra­
mură a nou politici culturale a statului. Astfel s-a putut deter­
mina o participare activă a principalelor forţe ale filmului ro­
mînesc la dezbaterea şi rezolvarea problemelor multiple şi com ­
plexe de agitaţie şi propagandă, ki numeroase sectoare ale vieţii
şi activităţii publice, în noua realitate istorică a Romîniei.
Prof. Dr. MIHNEA GHEORGHm
226

Concomitent cu această vie activitate au fost elaborate o serie


de proiecte de perspectivă privind construirea unui centru naţio­
nal de producţie cinematografică, extinderea reţelei de difuzare
a filmului şi crearea unor centre de şcolarizare m edie şi superioară
pentru pregătirea viitoarelor cadre de artişti şi tehnicieni ai fil­
mului. Toate acestea demonstrau încă o data atenţia deosebită
acordată creării de condiţii prielnice pentru dezvoltarea artei şi
culturii puse în serviciul poporului, act subliniat în rezoluţia
Congresului P.M.R. din 21—23 februarie 1948 şi tradus practic
în hotărârile ce i-au urmat. înfăptuirea acestora era menita a sa­
tisface necesităţile muncii de luminare şi educare a poporului
muncitor — care a fost ţinut de burghezie în bezna neştiinţei şi
inculturii — prin crearea unor baze tehnice noi, corespunzătoare
acestor cerinţe — aşa cum indică raportul prezentat de tovară­
şul Gheorghe Gheorghiu-Dej la adunarea solemnă în cinstea celei
de-a 30-a aniversări a întemeierii P.C.R., în ziua de 8 mai 1951.
Paginile de istorie ale anilor 1945—1950, consemnate pe peliculă,
redau avîntul revoluţionar al maselor populare, în fru n te cu
partidul clasei muncitoare, în lupta economică şi politică ce a
pus piatra de temelie a societăţii romîneşti contem porane. Aceşti
ani, de legătură directă cu realitatea istorică progresistă, au con­
tribuit la buna orientare ideologică şi artistică a lucrătorilor din
cinematografie încă de la începuturile renaşterii ei. Reţinem deci,
ca o trăsătură specifică acestei perioade, faptul că filmul docu­
mentar, nepreţuită şcoală de realism, a furnizat cineaştilor mari
posibilităţi de cunoaştere şi reflectare a vieţii noi, dîndu-le sen­
timentul mobilizator şi satisfacţia răspunderii lor sociale şi pa­
triotice.
Precum era şi firesc, într-o etapă de ascuţita luptă şi de muncă
fără răgaz în vederea realizării obiectivului primordial al efortului
patriotic, întîi pentru victoria finală îm potriva hitlerismului,
apoi pentru refacerea ţării, jurnalul de actualităţi al vremii se
deosebeşte prin caracterul combativ al materialului său de viaţă.
Tematica majoră a documentarului apare a fi pretutindeni munca,
în fabrici, în mine, pe ogoare, pe şantierele tineretului, în labo­
ratoarele de cercetări, oriunde se depuneau eforturi pline de
abnegaţie pentru crearea noilor condiţii materiale şi spirituale de
viaţă şi unde, prezentă sub cele mai felurite aspecte, alianţa cla­
sei muncitoare cu ţărănimea şi celelalte pături progresiste ale
poporului se îmbină cu noua atitudine faţă de muncă, însufleţită
de spiritul de partid.
CIN EM ATOG RAFIA NAŢIONALA
227

Un asemenea m om ent semnificativ, din viaţa satului, e redat


în Scrisoarea lui Ion Marin către >yScînteiaa (regia Victor Iliu),
una din cele mai însemnate realizări ale documentarului romînesc
din aceşti ani ai începuturilor. Discipol al noii şcoli realiste ita­
liene şi al unor maeştri ca S. M. Eisenstein şi S. Iutkevici, tânărul
regizor comunist din acel agitat deceniu dovedeşte aci o cunoaş­
tere temeinică a limbajului modern al cinematografului. Cronica'
cinematografica pe care o semna regulat în organul central al
partidului a imprimat o linie justă şi viguroasă în abordarea pro­
blemelor teoretice ale filmului. în 1950, cînd a luat fiinţă Insti­
tutul de artă Cinematografică, Victor Iliu a fost numit şeful ca­
tedrei de regie, calitate pe care a folosit-o în ridicarea multor
cadre noi, printre‘ care se numără cîţiva dintre principaln noştri
tineri regizori de film. Filmul documentar Un minut (regia Ion
Bostan) tratează, pe un ton agitatoric de bună calitate, o temă
importantă, şi anume economisirea timpului în fazele unor pro­
cese industriale. Pădurile (regia Jean Georgescu) ridică problema
refacerii suprafeţelor împădurite pe care rapacitatea proprieta­
rilor capitalişti le împinseseră la ruină. Toamna în Delta Dunării
(regia Paul Călin eseu), primul film romînesc în culori, evoca cu
măiestrie şi subtilitate viaţa nouă a oamenilor din acel minunat
peisaj, reuşind să obţină o serie de excelente cadre în atmosfera
comentariului său sadovenian.
încercînd o periodizare a cinematografiei noastre contempo­
rane, constatăm că bornele diferitelor sale perioade corespund
etapelor construirii socialismului în ţara noastră şi ale culturii
socialiste.
Se împlinesc acum cincisprezece ani de la apariţia primului
film artistic de lung metraj al tinerei cinematografii romîneşti.
Răsună valea, realizat în 1949 de Paul Călinescu, după un scena­
riu de Mircea Ştefan eseu, relua tema atitudinii faţă de munca,
aplicată la viaţa tinerilor brigadieri voluntari de pe unul din
şantierele naţionale. Filmul îşi propune să surprindă, din mersul
muncii de reconstrucţie a ţării, cîteva caractere reprezentative
pentru anumite medii sociale şi să evidenţieze forţa educativă a
elanului patriotic, cu momente dramatice sau de satira, ce reuşesc,
pe alocuri, să pătrundă în modul de viaţă al societăţii acelor ani
şi să tragă concluzii interesante. O interpretare meritorie şi o
muzică optimistă, mobilizatoare, ajutate de imagini „pe viu" (din
nou, prezenţa fortifiantă a documentarului), contribuie la suc­
cesul acestui film, ca o lucrare promiţătoare, în diuda unor de­
ficienţe artistice datorate în primul rînd reminiscenţelor unei
Prol. Dr. MIHNHA GHEORGH1U

concepţii meşteşugăreşti, depăşite, despre arta filmuilui contem­


poran de acţiune. A urmat, după doi ani, Viaţa învinge (regia
Dinu Negreanu, ecranizarea unei piese de Aurel Baranga) cu o
bună distribuţie, în frunte cu George Vraca, un film care ur­
mărea destinul contemporan al unor personaje din lumea intelec­
tualilor. Deşi timid şi tributar inexperienţelor debutului, atît în
■privinţa scenariului, cît şi a decupajului şi concepţiei regizorale,
filmul aborda o tema de actualitate, încă o problemă de fond pe
care o punea cotidianul dinamic, şi încerca să participe la rezol­
varea ei cu mijloacele unei arte atît de influente ca cinema*
tograful.
Filmele romîneşti ale jumătăţii .veacului nu reuşeau încă să
păşeasca curajos spre un stil propriu, original." Spre deosebire de
documentare, filmele artistice nu izbuteau să reflecte cu destulă
forţă de convingere şi măiestrie artistică mulţimea faptelor de
viaţă cu care se confruntau creatorii lor. Argumentele se înlăn-'
ţuiâu anevoios, acţiunea nu învăţase să demareze cinematografic,
dialogurile şi rostirea lor păcătuiau încă prin teatralism, intenţiile
bune eşuau adesea, din inconsecvenţă sau printr-un schematism
inert. Psihologia eroilor era deviată într-un sociologism simpli­
ficator care nu permitea spectatorului să recunoască tumultul
adevărului în oglindirea lui convenţională. Nedeprinşi suficient
cu specificul artei şi tehnicii cinematografice, autorii lung-metra-
jelor noastre din acei ani au obţinut prea puţine victorii, în ra­
port cu numărul încercărilor nedesăvîrşite. însuşirea bazelor este*
ticii marxist-deniniste de către creatorii din cinematografie a ne­
cesitat o lungă şi răbdătoare îndrumare, sub conducerea parti­
dului care a urmărit cu tact şi fermitate remedierea lipsurilor şi
înlăturarea greutăţilor, inerente începuturilor. O dată cu bătălia
pentru conţinutul şi expresia superioară a producţiei naţionale
de filme, s-a îmbunătăţit şi baza tehnică-materială .proprie, ca să
nu se mai recurgă la serviciile altor studiouri, pînă la darea în
folosinţă a complexului de la Buftea.
în anul 1950 s-au amenajat două platouri în localul cinemato­
grafului „Tomis" din Bucureşti, dintre care unul de 250 m*, şi
s-a construit un al treilea platou, de 600 m2, după. cerinţele teh­
nicii noi, la Floreasca, completat cu un laborator modem de
prelucrare a peliculei —■ utilate în cea mai mare parte, cu apa-
rataj şi instalaţii fabricate în Romînia, de inginerii şi muncitorii
noştri de înaltă calificare din industria optică şi electronică.
_ O nouă măsură importantă a fost separarea sarcinilor de creaţie
şi producţie, pe specificul genurilor, înfiinţîndu-se două studiouri
CINEMATOGRAFIA NAŢIOţJMJA
229

cinem atografice' independente : Studioul de filme artistice „Bucu­


reşti*, căruia-urm a să-i revină în curînd centrul în construcţie
de la Buftea şi Studioul „Alexandru Sahia", dedicat exclusiv fil­
mului documentar şi presei filmate, pentru care fusese din vreme
amenajat un corp de clădiri, lîngă Herestrău, în condiţii tehnice
foarte bune.
Acest complex de măsuri s-a dovedit salutar şi s-a completat în
chip util şi necesar cu antrenarea în cinematografie a urnii număr
sporit de artişti, scriitori şi tehnicieni, dintre care mulţi şi-au
profilat aptitudinile şi pregătirea profesională pe noua producţie
de filme şi au adus contribuţii preţioase la promovarea ei, iar
roadele n-au întîrziat să se arate.
Ecranizarea celebrului roman Mitrea Cocor, realizată de Victor
Iliu în 1952, reprezintă, m i bună măsură, prin succesul ei (3 mili­
oane de spectatori şi un premiu la Karlovy Vary) rezultatele unor
principii realiste in munca cu filmul. Fără îndoială că baza dra-
maturgică trainica a acestei lucrări i-a lărgit regizorului sfera ac­
ţiunii şi orizontul viziunii cinematografice; un scenariu bogat în
fapte şi idei, ca acela despre plugarul-ostaş al lui Sadoveanu, va
asigura pururi cele mai bune perspective oricărui film. Dar, în
acelaşi timp, contribuţia regiei este şi va rămîne întotdeauna
hotărîtoare, ca o trăsătură fundamentală a acestei arte, la noi,
ca pretutindeni. Aplicînd creaţiei sadoveniene stilul său de lucru
şi gîndire cinematografică, el a valorificat ideile filozofice con­
temporane din istoria suferinţelor şi izbînzilor Iui Mitrea şi, evi-
tînd pericolul filmelor de serie, tradiţionale, învechite şi meşte­
şugăreşti, a exprimat aceste mari idei, prin mijloace simple, popu­
lare, de emoţie directă, ca unul care preţuieşte dramatismul vieţii
şi culoarea naturaleţii, mai mult decît toate farmecele artificiului.
Valorile plastice rafinate ale filmului său se îmbină adesea fericit
cu sobrietatea autenticităţii unor excelente pagini de presă fil­
mată. Cele mai bune secvenţe ale filmului sînt acelea inspirate din
viaţa concretă a ţăranului rosnin şi din lupta sa pentru reforma
agrară. Operatorul filmului, W. Ott, a colorat cu naturaleţe
aportul salului său documentar. Prin mijlocirea camerei de filmat,
dialogul spectatorului cu opera de*’’artă dobîndeşte un caracter
firesc, de meditaţie şi înţelepciune, care se potriveşte firii po­
porului nostru | „un film Sun —- scrie Iliu, în noua revistă
«Cinema» — te ajută să vezi şi să asculţi în mod nou ceea ce se
petrece în jurul tău, să vezi şi să asculţi într-un mod nou chiar
şi ceea ce este vechi în tine şi fn jurul tău, dar care încă n-a
murit, te ajută să explorezi lumea şi chiar s-o modifici”.
33»
Prof. Dr. MIHNEA GHEORGHIU

In anii urm ători, ecranizările au furnizat materie vie cinema­


tografului, alimentat în acelaşi timp cu teme de actualitate. Ca-
ragiale a continuat să fie o sursă nesecată pentru comedia cine­
matografică şi continuă încă. După Ultima oră a lui Mihail Se-
bastian s-a făcut filmul Afacerea Protar (1955, regia H . Boroş),
care nu s-a ridicat la înălţimea piesei de teatru. în schimb,
Moara cu noroc, după nuvela cu acelaşi nume de Ion Slavici, rea­
lizat în anul următor de Victor Iliu, transpune povestea roman­
tică din vremea ocupaţiei habsburgice a Transilvaniei, într-un
peisaj social şi naţional plin de sens şi de o culoare locală redată
m valori plastice contrastante, deosebit de sugestive, rezultatul
unei bune colaborări cu operatorul Ovidiu Gologan. în echipa
lor şi-a făcut ucenicia Liviu Ciulei, viitorul regizor de film. Dacă
în genul comic, perioada la care ne referim pune accentul pe sa­
tira cu obiectiv imediat, ca în Directorul nostru (1955, regia Jean
Georgesou), unde satira de actualitate îşi atinge ţelul publicistic,
dar nervul şi tonul caustic n u reuşesc să smulgă sîmburele drama­
tic din pasta schematismului, montajul viu al filmului marchează
şi un vădit avans profesional. Asemenea progrese se puteau re­
marca de pe atunci şi în lucrările unor absolvenţi tineri ai Insti­
tutului de artă cinematografică, cum a fost scurt-metrajul artistic
La mere, ecranizarea unei schiţe de Cehov, de Iulian Mihu şi
Manole Marcus, în care poezia sensibilă şi strigătul surd al pro­
testului cehovian transpar prin mijlooirea unei viziuni cinemato­
grafice antiidiliste, foarte, promiţătoare.
O viziune obiectivă a „vieţii la ţară“, menită să respingă tra­
diţia sămănătoristă din peliculele antebelice, a adus şi filmul rea­
lizat în 1954 de Paul Călinescu, după viguroasa nuvelă Desfăşu­
rarea de Marin Preda, în care acesta surprindea un moment im­
portant dintr-o perioadă de tranziţie a satului romînesc în anii
puterii populare. ✓
Conducerea şi organizarea cinematografiei au prim it un sprijin
hotărîtor din partea statului prin calificarea cadrelor artistice şi
tehnice de specialitate şi prin punerea în stare de funcţionare a
Centrului de producţie de l^JBuftea. Capacitatea acestui complex
era proiectată să cuprindă toate obiectivele şi instalaţiile de bază
şi auxiliare necesare procesului tehnologic al producţiei de filme,
la nivelul tehnicii mondiale. Acest scop ar fi p u tu t fi atins inte­
gral dacă cei chemaţi să-d realizeze ar fi abordat de la început
sarcinile tehnicii celei mai înaintate şi l-ar fi construit la o dis­
tanţă mai mică de centrul urban. Completarea construcţiilor fi
CINEMATOGRAFIA NAŢIONAJA
231

utilajului modem pe parcurs asigură acum cinematografiei o


baza tehnică-matenală importantă, cum sînt puţine în Europa.
Faţada corpului de platouri are o lungime de 120 m şi cu­
prinde 4 platouri de film are: două cu o suprafaţă de 900 m* şi
înălţimea de 18 m şi alte două, jnai mici, avînd fiecare o supra­
faţă de 380 m 2 şi înălţimea de 12 m. In aceeaşi clădire se mai
află o hală foarte spaţioasă destinată montării părţilor principale
ale decorurilor, care apoi sînt asamblate pe platou, procedeu care
grăbeşte mersul operaţiilor; în afară de această hală, mai există
depozite auxiliare pentru panouri de decor prefabricate.
Instalaţiile platourilor sînt mecanizate, uşurînd considerabil
transportul şi montarea aparatajului şi accesorilor necesare fil­
mării : platforme mobile, suspendate, pentru instalarea proiectoare­
lor, platforme pentru transportul şi montarea decorurilor, acce­
sorii mecanizate pentru transportarea în perfecte condiţii a aparate­
lor de filmat şi a proiectoarelor etc.
Pentru anii care vin este prevăzut a se mai construi un al
doilea corp de platouri, care va dispune de două platouri jume-
la te : unul de circa 900 m2, iar al doilea de circa 300 m2. Acesta
din urmă va putea fi folosit pentru probele cu actori sau pentru
decoruri mai mici. Cele două platouri vor fi despărţite între ele
printr-o poartă pliantă, izolată acustic ; prin deschidere, se va putea
obţine un singur platou mare. în felul acesta, echipele vor dispune
de 6 platouri de filmare cu o suprafaţă totală de 3 800 m2 — fără
a mai socoti platoul special de filmări combinate, a cărui suprafaţă
este de 300 m2. Acesta din urmă, destinat filmărilor cu transpa­
renţă şi tu tu ro r operaţiilor care comportă filmări speciale (cu
machetă, desene de completare, micro şi macrofilmări etc.) —
dispune de un bazin de 8X 8 m necesar filmărilor pe apă şi
sub apă, precum şi de un tunel de 20 m lungime.
Pentru filmările în decoruri exterioare este amenajat un platou
exterior cu o suprafaţă de oirca 3 000 m8 cu posibilităţi de ex­
tindere.
Platourile sînt deservite de un complex de ateliere şi depozite
auxiliare necesare producţiei, cum sînt atelierele de mecanică,
tîmplărie, croitorie, cizmărie, sculptură, butaforie, mulaje, ma­
chiaj şi perucherie, depozite de mobilier, costume şi recuzită etc.
Studioul de sunet prezintă şi el un complex de secţii, care asi­
gură efectuarea tu tu ro r lucrărilor privind înregistrarea sincronă
sau reînregistrarea, montajul filmelor, sincronizări, aranjamentul
muzical, dublajul filmelor importante etc. Ton-studioul dispune
232 Prof. Dr. MIHNHA GHHOKQHIU

de trei săli de înregistrare, dintre care una de 400 m*, destinată


înregistrărilor muzicale cu orchestre şi coruri pînă la 200 de per­
soane ; sala este în acelaşi tim p am enajată şi p e n tru proiecţii şi
mixajul coloanei sonore. Mai există două săli mai mici, amenajate
special pentru postsincronizări şi. înregistrări de dialoguri şi zgo­
mote, ele putînd fi folosite, la nevoie, şi p en tru efectuarea lucră­
rilor de mixaj. Instalaţia de reînregistrare m o d ern ă „Perfectone"
are 14 canale, iar sălile de proiecţie sînt prevăzute p entru vizio­
nări pe două, trei sau mai multe benzi.
Pentru întreţinerea, controlul şi repararea utilajului studioului
funcţionează secţii şi laboratoare speciale de co n tro l şi experi­
mentare, care se ocupă de verificarea şi punerea la p u n ct a tu ­
turor genurilor de aparataje de film are, înreg istrare sonoră şi de
proiecţie.
Filmele de desen anim at şi păpuşi au secţii speciale, u n d e s-au
amenajat mici platouri (pentru film ul de păpuşi) sau încăperi
pentru multiplicarea şi filmarea desenelor.
Una din principalele verigi ale procesului tehnologic de reali­
zare a unui film este laboratorul de prelucrare a peliculei. C on­
strucţia şi utilarea lui au fost term inate în 1957 şi reprezintă as­
tăzi ama din m îndriile C entrului de la Buftea, dispunînd de o
instalaţie şi aparatură modernă, perfecţionată, p rin tre care maşini
de developat bilaterale, maşini p en tru copierea p rin co n tact a
filmelor alb-negru şi color, maşini p en tru copierea optică a con-
tratipurilor, maşini p en tru transpuneri de pe negativul de 35
mm pe peliculă de 16 mm, pentru subtitrarea film elor im por­
tante etc. Capacitatea de prelucrare a laborato ru lu i este de peste
un milion m etri peliculă pe lună. Procesul este în în treg im e me­
canizat, iar un laborator de chimie, perfect u tilat, asigură veri­
ficarea procesului de elaborare.
în aceste condiţii tehnico-materiale, în ultim ii ani ai deceniului
trecut, procesul continuu de acum ulare de experienţă artistică a
creatorilor, ca şi lărgirea perm anentă a sferei tem atice a film elor
noastre au dus la realizarea unor lucrări, dintre care D incolo de
brazi (1957, scenariul şi regia Mircea D răgan şi M ihai Iacob) sau
Secretul cifrului (1959, regia Lucian B ratu), ambele interesante
filme de aventuri, şi altele au însem nat paşi în ain te pe calea m a­
turizării filmului romînesc.
în acest proces se desăvîrşeşte trăsătura caracteristică a celei
de-a doua perioade de dezvoltare a film ului rom înesc de după
Eliberare.
Constantin Codrescu
în „Moara cu noroc“

Ioana Bulcă, interpreta Anei


din „Moara cu noroc"
Lucia Mara ,i Dorin tx
in „Erupţia*

Valurile Dunării
Scenă cu Liviu Ciulei
fi Lazăr Vrabie
George Calboresuiu
fi Virgil Platon
ntr-o scenă din „Setez*

Irina Petrescu (Sonia)


tn „Străinu!“
Lica Gheorghiu fi Gheorghe Mottoi. Scenă din filmul „Lupcni 29*

Colea Răutu în „Lupeni 29“


Ştefan Ciubotăraşu
în „Lupeni 29"
George Vrica şi Lica Gheorghiu in „Tudor'

Frrunoil Petruţ, interpretul lui T udor Vladimirescu


„Un smtîs în plină va ra 1. Scenă cu Sebastian Papaiani }i Florina Luican.

Ion Caram itru în film ul „Comoara din Vadul Vechi“


CINEMATOGRAFIA NAŢIOţjfAJL* 233

Este etapa in care, o dată cu promovarea curajoasă a tinere­


tului în toate domeniile vieţii publice şi economice, un număr
tot mai mare de tineri regizori se afirmă cu toate şansele de reu­
şită în noua cinematografie romînS. Ei provin din teatru (ca
Liviu Ciulei şi H orea Popescu) sau din artele plastice (ca Lucian
Bratu şi Ion Popescu-Gopo) şi cei mai mulţi de pe băncile Insti­
tutului de artă teatrală şi cinematografie, precum Mircea Dragan,
Mihai lacob, Mihu Iulian, Manole Marcus, Gheorghe Vitanidis,
Mircea Mureşan, Geo Saizescu, Savel Ştiopul ş.a. Unul singur din
literatură : scenaristul Francisc Munteanu, regizor prin vocaţie.
Această perioadă de elan constructiv al tinerei cinematografii
romîneşti în căutarea unui stil modern propriu n-a fost un simplu
drum al izbînzilor. Din cauza inexperienţei scenariştilor, în pri­
mul rînd, şi din pricina volumului redus al producţiei de filme
(5-8 filme artistice anual) care nu permitea regizorilor să-si
„facă m îna“, spectatorii au trebuit să vadă multe producţii me­
diocre o ri reprezentări schematice şi cenuşii sau grandilocvente,
care au fost, pe bună dreptate, criticate. Dar în acelaşi timp au
apărut semnele noi, în lung-metraje valoroase ca Erupţia (1957,
regia Liviu Ciulei), scurt-metraje artistice ca Fetiţa mincinoasă
(1956, regia Gopo) şi documentare ca : Viscolul, Cetatea Histria,
Muntele Retezat şi Farmecul adîncurilor. Ele aveau să fie fructi­
ficate, la nivel mondial, în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei,
scenariul Francisc M unteanu şi Titus Popovici, imaginea Grigore
Ionescu ; muzica Theodor Grigoriu), care primeşte Marele Premiu
la Festivalul internaţional al filmului de la Karlovy Vary 1960,
sau în Scurtă istorie, filmul de animaţie al lui Gopo, distins cu
Medalia de A ur la Festivalul internaţional de la Cannes 1957 şi
Şapte arte de acelaşi autor care cîştigă, în 1958, Marele Premiu la
Tours. Caracteristica perioadei 1957—1962 constă în afirmarea
unor tinere personalităţi regizorale ale căror opere aveau să-şi
făurească, în scurt timp, un frumos renume internaţional, menit
să ridice prestigiul artei filmului romînesc. Rămînea de rezolvat
o singură problem ă de creaţie, aceea a scenariului cinematografic.
Publicaţiile de artă şi cultură şi-au deschis coloanele, găzduind
lungi şi uneori interesante dezbateri pe marginea acestei probleme
de actualitate. D ar nici publicistica cinematografică şi nici re­
dacţia studioului — din păcate, neglijate o bucată de vreme —|
n-au reuşit pe deplin în mobilizarea forţelor scriitoriceşti şi an­
trenarea lor în cinematografie, din pricina urmărilor unei înţe­
legeri» strîm te a ariei specifice de dezvoltare a filmului, manifes­
tată în unele sectoare ale culturii, înainte de Congresul al III-lea
Pliof, Dr. MIHNEA GHfiORGHIU

al Partidului» încetarea funcţionării secţiilor de regie de la Insti­


tutul de artă teatrală şi cinematografie (LA.T.C.) în 1954 şi sis­
tarea apariţiei revistei de specialitate „Film" au dăunat de ase­
menea activităţii cineaştilor, împrospătării experienţei lor. Lipsa
de interes, sau lipsa de talent a unora dintre semnatarii filmelor
care au nemulţumit publicul în anii din urmă reprezintă insă un
accident nedorit şi nesemnificativ în dezvoltarea cinematografiei
naţionale. Pentru că filme de bună calitate n-au încetat să apară,
şi munca asiduă a cineaştilor noştri, sub îndrumarea m arxist-le-
ninistă a partidului, a dat excelente rezultate, într-un permanent
progres, vizibile în toată producţia celor cinci ani care despart
Valurile Dunării de Tudor.

Artişti şi teme contemporane

Reţinem ca o trăsătură specifică a tinerei cinematografii romî­


neşti avantajul de a fi renăscut din păm întul fertil al realităţilor
construirii socialismului în ţara noastră şi faptul că m ajoritatea
filmelor produse în aceste două decenii reflectă lupta dintre vechi
şi nou în momentul istoric contemporan. Ea decurge firesc din
concepţia fermă că cinematograful are o im portantă funcţie so­
cială, că este un mijloc admirabil de răspîndire a noului, de edu­
care într-un spirit nou a milioane de oameni. Realismul socialist
al filmului romînesc s-a ivit şi a înflorit în mod firesc, o dată
cu ridicarea nivelului de cultură al maselor, ca o parte integrantă
a revoluţiei culturale din Romînia.
Concluzia se aplică armonios şi caracteristicilor privind con­
cepţia regizorală a filmelor, stilului personal al creatorilor de
filme. O analiză a măiestriei lor profesionale, o sinteză a tu tu ro r
stilurilor prezente pe ecranele noastre nu-1 vor pune niciodată
pe criticul cinematografic în situaţia de a remarca experienţe goale
de sens, căutări sterile de dragul unei originalităţi îndoielnice.
Această abordare serioasă a profesiunii de regizor se întrupează
din năzuinţa nobilă de a căuta o expresie nouă, adecvată unui
conţinut nou, de pe o bază teoretică bine fundamentată. Această
pondere curajoasă, acest clasicism, setoş de inovaţie, această în­
ţelepciune care refuză inerţia, această „tinereţe care ştie* definesc
stilul propriu al cinematografiei naţionale, spre desăvîrşirea «ăruia
ea tinde astăzi cu toate forţele reunite, oricît de disparate ne-ar
CIN EM ATOGRAFIA NAŢIONAJA
235

apărea, la prim a vedere, personalităţile ei din toate generaţiile:


V ictor . Iliu, Ion Popescu-Gopo, Iiv iu Ciulei, Mircea Drăgan sau
Lucian Bratu, ca să ne oprim doar la cîţiva regizori, cu toate ca
lista se poate com pleta cu operatori de înalt nivel artistic-profe-
sional, ca O vidiu Gologan, Aurel Samson, Grigore Ion eseu şi
Constantin Ciubotaru, la scenografi, compozitori de muzica de
fjlm ca Theodor G rigoriu şi aşa mai departe.
în lum ina acestor postulate generale, activitatea creatoare şi
productivă a cineaştilor noştri îşi asumă, deschis şi cu mmdrie,
sarcina de a fi ajutoare de nădejde ale partidului, în opera pe
care o durează astăzi poporul romîn. N oi nu putem admite se­
pararea tematicii şi progresului tehnic al filmului de sarcinile
centrale ale construcţiei socialiste din Romînia.
Pe plan mondial, noi am susţinut întotdeauna tratarea în mod
diferenţial a producţiilor cinematografiilor naţionale, potrivit
politicii culturale a ţărilor respective, potrivit specificului dezvol­
tării conştiinţei fiecărui popor.
Acest criteriu just de valorificare a producţiei naţionale de
filme stimulează, In egală măsura, interesul cunoaşterii reciproce
a artei diferitelor ţări şi dezvoltarea unui stil propriu în schimbul
internaţional de valori ce are loc în cinematografia actuală.
în arta contemporană se realizează un stimulativ transfer de
forţe între literatură şi film. Influenţa lor reciprocă face mai de
m ult obiectul unor remarce instructive asupra ritmului şi eficientei
pe care camera a imprimat-o stiloului. Dintre scriitorii români pe
care cinematografia i-a sedus mai devreme, situîndu-i printre sce­
nariştii ei de seamă, prozatorii Titus Popovici şi Francisc Munteanu
ocupă locul întâi, prin numărul şi calitatea filmelor pe care le-au
scris, aproximativ o duzină, majoritatea ecranizări originale după
cărţile lor.
Realizate cu o brevitate subtilă, caracteristică prozei sale inte­
ligente, dar pe linia unui realism viguros, de bună tradiţie (Re-
breanu, Slavici), ambele filme de amploare ale lui Titus Popovici
aduc pe ecran dezvoltarea cinematografică a unor fragmente
puternice din romanele l u i : Setea (1961, regia Mircea Dragau) şi
Străinul (1964, regia Mihai Iacob), primul, distins cu Medalia de
A rgint la al II-lea Festival Internaţional al filmului de la Moscova,
iar cel de al doilea cu Premiul Special al Juriului la Festivalul
filmului romînesc de la Mamaia (1964). Apartenenţa celor doi
regizori şi a scriitorului, la aceeaşi generaţie, aceea crescută şi
afirm ată în anii puterii populare, a oferit un teren ferm colaborării
dintre dlnşii, bazată pe o concepţie comună despre viaţă şi artă.
Pxol. Dr. MIHNEA GHHORGHîU
230 _____ _

Pe de altă parte, valorificarea acesteia într-o epocă de av în t al


revoluţiei culturale şi într-un stadiu avansat al artei şi tehnicii
noastre cinematografice le-a impus condiţiile unei exigenţe estetice
superioare propriei lor creaţii de mai înainte. Este instructiv de
observat că stilul şi gustul celor doi tineri regizori — colegii de
clasă şi colaboratori apropiaţi la Dincolo de brazi —■ diferă acum
cu destulă evidenţă, în ciuda faptului că filmele lor sînt^ scrise dp
acelaşi autor şi că ele se desfăşoară, ca acţiune dramatică, intr-un
loc şi timp destul de apropiat, adică acum 20 de ani, cu puţin
înainte şi după 23 August 1944, în Transilvania. Filmul Setea re­
prezintă una din izbînzile marcante ale cinematografiei româneşti,
de la începutul acestui deceniu, a tît prin dramatismul intens al
naraţiunii cinematografice, cît şi prin crearea unor personaje con­
vingătoare. Lucrat cu măiestrie şi minuţiozitate, prin strînsa coope­
rare a unui colectiv de artişti talentaţi (imaginea, Aurel Samson ;
scenografia, arh. Liviu Popa ; muzica, Theodor Grigoriu), primul
film romînesc pe cinemascop constituie un pas înainte im portant
pentru semnatarul regiei, certificîndu-i aptitudinile pentru filmele
epice, de amploare, confirmate pe deplin în Lupeni 29. Povestea
flăcăului Mitru Moţ, ale cărui isprăvi de plugar sărac şi bătăios
ni-1 evocă pe un alt Mitrea, e împletită de scenarist cu numeroase
elemente de frescă din primăvara fierbinte a lui 1945 (care a ,mai
inspirat pe doi cineaşti) ; identitatea morală şi politică a caracte­
relor puse în conflict se detaşează armonios şi definitoriu prin
pcfeiţia lor de clasă. O distribuţie bine aleasă a ferit filmul de
îlustrativism, primejdia principală a genului, şi i-a sporit p u ­
terea de şoc.
Fidel concepţiei sale .regizorale şi apeMhd la acelaşi colectiv de
colaboratori, ba chiar şi la o bună parte din distribuţia Setei,
Mircea Drăgan reuşeşte să conducă cu pricepere interferenţa mo­
tivelor personale cu cele sociale în filmul Lupeni 29, ridioînd spre
grandios sensul istoric al luptelor de clasă din Valea Jiului, prin
povestea destinului unei femei simple, Ana Golcea, m arto r • fi
supravieţuitor al grevei eroice a muncitorilor minieri. Presa romînă,
şi străină a considerat Lupeni 29 o remarcabilă victorie artistică, ■
subliniind, în cadrul echipei de realizatori, şi aportul actorilor j I
Ştefan Ciubotăraşu, George Cajboreanu, Colea Rău tu, Lica
Gheorghiu şi al altora. Filmul a fost încununat cu M edalia de
Argint pentru scenele de masă şi Premiul pentru cel m ai bun sceK
nariu (N. Ţie, E, Mândrie şi M. Drăgan) la Festivalul Internaţio­
nal de la Moscova, din 1963. El constituie o victorie a cinemato­
CINEM A TO GRA FIA NAŢIONALA 237

grafiei naţionale, una din acele trepte pe care se ridică edificiul


trainic al artei socialiste romîneşti.
U n alt druim a urm at Mihai Iacob, pînă la fiknul său de lungă
respiraţie Străinul, în care ni se relatează creşterea sinuoasă, de
la protestul anarhic, la conştiinţa de clasă, a unui tînăr intelectual,
pătruns în mediul marii burghezii ardelene, în timpul războiului.
D u p ă filmul în colaborare cu Drăgan, tînărul regizor şi-a încercat
mâna într-o evocare romantico-biografică în culori, a unei celebri­
tă ţi româneşti din lumea muzicii de operă de la sfîrşitul veacului
trecut, Darclee (1960), în care încerca şi o secţiune în mediul
social. Prospeţimea concepţiei sale şi dublajul ireproşabil al vocilor
au contracarat lipsurile parţiale d e natura autenticităţii în timp şi
loc a personajelor. în anul următor, M. Iacob a avut ambiţia să
ecranizeze comedia satirică Celebrul 702 de Al. Mirodan, care la
acea dată tse bucura de mare succes datorită vervei inventive a
dialogurilor. în viziunea sa cinematografică regizorul s-a lăsat
influenţat de latura teatral-spectaculoasă şi a dat un film plin de
trouvaille-un, dar nu un film în toată puterea cuvîntului. Rezultă
din toate acestea că Mihai Iacob are un temperament artistic
vivace şi disponibil; iar înclinaţia lui spre căutarea unui stil pro­
priu este de bun augur, aşa cum demonstrează realizarea sa ge­
neroasă din Străinul.
U n regizor complet în ceea ce priveşte stilul propriu şi origina­
litatea viziunii cinematografice este Ion Fopescu-Gopo, titular al
unui num ăr de 30 de premii şi distincţii internaţionale, cu precă­
dere în domeniul scurt-metrajelor de animaţie, în fruntea cărora
se situează tetralogia „omuleţului" său prodigios: Scurtă istorie
(1957), Şapte arte (1958), Homo Sapiens (1960) şi Alo ! Halo (1962).
Excepţionala sa carieră a început modest, cu un deceniu în urmă,
ca desenator satiric la unul din ziarele centrale. Fantezia liniei sale
simple, întemeiată pe un instinct sigur al semnificaţiei generalizante
a faptelor şi tipurilor, l-a condus la descoperirea unui gen de
abstractizare plină de sens, deosebit de umană şi spirituală, ce-i
dă posibilitatea să abordeze problemele majore ale istoriei ome­
nirii, cu puritatea copilăriei şi cu ironia artistului raţional con­
temporan. £1 a adus în desenul animat mondial un tip special şi
unic de raisonnettr care redescoperă maşinăria lumii cu o irezisti­
bilă încredere în progresul geniului omenesc, de la omul cavernelor
la cuceritorii Cosmosului. Simbolul paşnic al acestui infinit progres
este o floare, plantată, cu încăpăţânare, d e eroul său, în toate
elementele naturii. *
jjg Prof. Dr. M IHNBA GHEOKGHIU

Caracteristica, genului său exclude dialogul» purund principalul


accent pe mariajul fericit dintre sunet şi imagine. Şi G opo a avut
şansa de a lucra cu un colectiv de artişti şi tehnicieni remarcabili,
ca de pildă : compozitorul Dumitru Capoianu şi inginerul de sunet
Dara Ion eseu.
Acest talentat creator romîn a ţinut să-şi extindă viziunea sa
artistică şi la filmul cu actori. D upă reuşita încercărilor sale din
Fetiţa mincinoasa (1956) şi De dragul prinţesei (1959), trecînd şi
printr-o încercare nereuşita de a amesteca genurile (Musca, 1958),
Gopo a păşit curajos la filmul de lung metraj pe o tem atică m a­
joră, atacînd isteria atomică îin comedia S-a furat o bom bă (1961).
Exprimîndu-şi ideea prin metafore şi simboluri, preluate — în
parte — din factura desenelor saile animate şi excluzînd, consec­
vent, dialogurile, spre a valorifica la maximum coloana sonoră,
el reuşeşte, în multe secvenţe, să transpună spectatorul într-un
univers hiperbolic încărcat totuşi de forţa realului, pe o întreagă
gamă de sentim ente, între sarcasm şi rom anţă. In centrul acţiunii
el plasează un om simplu, Omull, pe care-1 apără de inamicii vieţii
şi ai umanităţii. Film înrudit ca manieră cu S-a fu ra t o bomba,
noua sa creaţie în lung-metrajul artistic Paşi spre luna (1963) face,
prin filmări combinate, o savuroasă trecere în revistă a tentative­
lor omului de a cuceri cerul, de asemenea cu un personaj central,
menit să asigure continuitatea ideii 'între episoade petrecute în
timpuri şi locuri mult depărtate. Rolul principali din acest film
a fost interpretat de artistul poporului Radu Beligan, care îşi
reafirmă cu acest prilej pasiunea sa pentru arta cinematografică.
Gopo a simţit nevoia de a-şi consolida baza dram aturgică i a fil­
melor sale cu actori şi avem certitudinea că, aprofundînd-o, viitoa­
rele lui scenarii vor restitui filmelor saile echilibrul şi concizia a tît
de expresivă a genului pe care a r greşi părăsindu-1, fiindcă l-a
consacrat.
Un temperament creator diametral opus lui Gopo, în sensul că
originalitatea şi fantezia -sa operează sobru, cu datele clasice;ale
cinematografului, este Liviu Ciulei, regizor, actor şi scenograf de
teatru, fruntaş al scenei romîneşti. Pentru el, jocul actorului, nu
reprezintă un element inanimat, pus să interpreteze gestic o parti­
tură impusă de regizor într-un ansamblu ilustrativ, ci o operă finită
integrată firesc şi veridic, într-o acţiune veridică asupra căreia
legea autenticităţii girează direct şi pefmanent. Psihologia eroilor,
complexitatea fiinţei lor morale, îl interesează pe Ciulei m ai presus
de orice. Evoluţia sa ca regizor de film, de la Erupţia, la Valurile
Dunării, constă în observarea to t mai atentă a tensiunii dramatice,
c in e m a t o g r a f ia NAŢIONALA
239

în eliminarea „efectelor" imediate, de virtuozitate profesională,


spre o formulare concisă a ideilor şi sentimentelor exprimate de
actori şi spre utilizarea armonioasă a plasticii spectacolului cine­
m atografic, urm ărind să obţină un monumental curăţit de
grandilocvenţă. Regizor care gîndeşte în ansamblu şi în profunzime
scenariul propus concepţiei sale şi porneşte la transpunerea lui
folosind toate elementele specifice filmului, ca o sinteză a artelor,
Ciulei este azi o personalitate de prim plan a cinematografiei
noastre. El ecranizează acum Pădurea Spînzuraţilor de Liviu Re-
breanu, după scenariul tini Titus Popovici.
O atenţie similară faţă de postulatele artei filmului arată Lucian
Bratu. în Secretul cifrului el a aplicat această grijă artistică unui
gen care solicită regizorului mai întîi calităţi de ritm exterior:
filmul de aventuri. Spiritul său analitic a imprimat cîteva dimen­
siuni noi povestirii, acordînd caracterelor suficientă .pondere pentru
ca acţiunea trepidanta să capete şi un interes emoţional. Calkaţile
sale de fermă stăpînire a materialului dramatic şi de viziune plas­
tică expresivă s-au dezvoltat însă cu totul excepţional In filmul
istoric Tudor, operă de răscruce a cinematografiei noastre şi reali­
zare de prestigiu a artei romaneşti contemporane. Fiind vorba de
o lucrare recentă, salutată călduros de opinia publică şi de în­
treaga presă, e greu de stabilit exact trăsătura de fond în totalitatea
însuşirilor de care regizorul a dat dovadă în îndelungata şi inspi­
rata sa muncă. Bizuindu-se pe un scenariu (Mihnea Gheorghiu) t
gîndit n u ca o evocare de evenimente, sau personalităţi istorice,
ci ca o dram ă cinematografică, în care eroul şi masele n n t insepa­
rabili, aducînd dinaintea spectatorului un conflict omenesc veridic,
înlănţuit firesc cu un conflict social de anvergură, regizorul a
gîndit la fel cu scenaristul, pătrunzînd în fondul tematico-ideologic
al evenimentelor, înarm at cu înţelegerea marxist-leninista a istoriei
patriei şi cu o concepţie care pretinde filmului calităţile unei reale
şi profunde complexităţi artistice. Lucian Bratu a putut îmbrăţişa
cu o excelentă forţă de concentrare varietatea extremă a faptelor,
mulţimea dinamică a personajelor şi diversitatea mediilor sociale
evocate *n film, îmbinând fericit drama istorică ou cerinţele spec­
tacolului cinematografic modern, într-o vastă opera, captivantă si
emoţionantă, din care răsare luminos şi simbolic chipul eroului
popular. Muzica ilui Gh. Dumitrescu a creat o dimensiune nouă,
impresionantă, filmului, subliniind puterea răscolitoare a maselor
populare, redată cu un dinamism fără precedent în cinematografia
noastră. In filmul Tudor a fost favorizata şi desfăşurarea unor
mari talente actoriceşti. O creaţie memorabilă a realizat regretatul
, Prof. Dtr. MIHNBA UHHOHQHJU

George Vrac a, în rolul marelui ban, care asigură contraponderea


în conflictul principal dominat de figura lui Tudor Viladimirescu
(interpretat de Emanoil Petruţ). Imaginea (C. Ciubotaru), sunetul
(ing. A. Salamanian), costumele (E. Georgesou), scenografia şi toate
elementele care au furnizat echipei lui Lucian Bratu contribuţii
substanţiale la izbînda sa trebuie de asemenea menţionate. Mo­
mentul Tudor constituie o treaptă superioară a producţiei rom î­
neşti de filme, care consacră progresul ei necontenit şi o situează
alături de cele mai bune producţii ale unor cinematografii cu veche
tradiţie. Filmul a obţinut „Crucea Sudului" şi Premiul Special al
marelui juriu la Buenos Aires (1964). Recent, la Festivalul filmului
romînesc de la Mamaia, Tudor a fost distins cu Marele Premiu,
iar creaţia actorilor a primit o înaltă apreciere prin acordarea
Premiului pentru interpretare masculină lui Emanoil P etruţ, iar
actriţei Lica Gheorghiu Premiul pentru interpretare feminină. 9
In regia noastră de film se afirmă mereu prezenţe interesante,
care abordează realitatea într-un stil personal. Fie că evocă trecu­
tul apropiat, ca în Soldaţi fără uniformă (1960) şi Cerul n-are
gratii (1962), sau surprinde aspecte ale vieţii de azi, ca în La
vîrsta dragostei (1963) scriitorul şi regizoruil Francisc M unteanu
reuşeşte să imprime operei sale o anumită aplicare spre meditaţie,
o poezie sobră şi lucidă, într-o suită de fapte care dispersează
conflictul spre zonele interioare ale eroilor, cu un surîs anume de
îngăduitoare speranţă în perfectibilitatea oamenilor.
Curiosul destin pe care arta şi tehnica fihnului îl rezervă unora
din slujitorii ei face ca regizoruil Francisc M unteanu să-l depă­
şească pe scenarist în eîteva din episoadele filmelor sale, care
denotă îmbogăţirea continuă a mijloacelor lui de expresie cine­
matografică.
O altfel de carieră cinem atografică îşi croieşte talentatul regizor
de teatru Horea Popescu. Omul de lingă tine (1962), film în care
au conlucrat un dramaturg cu experienţă şi o echipă de aotori
talentaţi, a rămas departe de posibilităţile realizatorului. Lipsa
unui conflict care să sugereze dimensiunile reale ale vieţii, şi încă
pe un şantier atît de important ca hidrocentrala, a fixat pelicula
la un orizont modest, deoarece cuplul scenariu-regie n-a funcţionat
corespunzător. Regizorul a realizat însă un progres sim ţitor cu
filmul Dragoste lungă de-o seară (1963) pentru că a lucrat bine
cu scenaristul (Al. I. Ghilia) şi fiindcă a învăţat m ult din expe­
rienţa debutului său ce păcătuia printr-o viziune ilustrativă.
Alte filme conţin Im ele promisiunile unui stil regizoral ea de
exemplu Poveste sentimentală (1961, regia Mihu Iulian), comedia
C IN E M A TO G R A FIA NAŢlOIJIAiiA 2 fl

Post restant (1961, regia Gh. Vitanidis), Străzile au amintiri


(1961, regia Manole Marcus, scenariul I. Grigorescu) — un episod
al luptei ilegale a comuniştilor, narat ou simplitate şi vioiciune —
sau Mîndrie (1961, regia Marius Teodorescu), film în care peisajul
industrial şi viaţa oamenilor intr-unui din marile combinate si­
derurgice ale ţârii, aftnt surprinse cu ochi atent şi cu sobrietate.
Consacrat, ca şi Setea, momentului istoric al reformei agrare,
Cînd primăvara e fierbinte (1961), primul lung metraj jucat al
regizorului Mircea Săucan (mai înainte, documentarist), se distinge
prin scene disparate, de un lirism emoţionant, dar lipsite de
consistenţă.
Prin filmul Partea ta de vină (1961, scenariul A. Săkudeanu)
Mircea Mureşan se dovedeşte a fi un regizor capabil sa surprindă
caractere filmice interesante, să descrie intr-un mod personal viaţa
unui şantier, să distribuie cu îndrăzneală actori noi. A fost prie­
tenul meu (1962, scenariul D. Carabăţ) şi Casa neterminată (1963,
scenariul D. Rendis) primele filme realizate în întregime de Andrei
Blaier, reuşesc să emoţioneze — în special, cel dintîi — prin poezia
şi cordialitatea omenească pe care o degajă, prin jocul actoricesc
bine dirijat, prin diversitatea unghiurilor din care e privită viaţa
eroilor. Comedia de actualitate Un surîs în plină vară (1964)
inspirată din realităţile satului contemporan, a afirmat talentele
unui trio promiţător : Scenaristul Dumitru Radu Popescu, regi­
zorul Geo Saizescu şi actorul Sebastian Papaiani. Ei au obţinut
la Festivalul de la Mamaia — respectiv — Premiul pentru sce­
nariu, Premiul revistei „Cinema* pentru cel mai bun debut al
anului în filmul de lung metraj şi imul din premiile pentru inter­
pretare masculină.
în plin progres este şi creaţia generaţiei mai vîrstnice de regizori,
demne de evidenţiat fiind realizările interesante Porto franco
(1961, regia P. Călinescu) care evocă lumea lui Jean Bart, sau
filmul antologic, de montaj Lanterna cu amintiri (1962, regia
J. Georgescu). Recenta realizare a lui V. Iliu, Comoara din Vadul
vechi (1963, după un scenariu de V. Em. Galan), denunţă cu
măiestrie inumanitatea relaţiilor capitaliste dintr-un sat, imediat
după război.
Trebuie de asemenea subliniată semnificaţia artistică a primei
coproducţii romîno-franceze, filmul Codin, inspirat din romanul
cu acelaşi titlu al scriitorului Panait Istrati şi realizat de regizo­
rul Henri Colpi (1963). Adaptarea cinematografiei semnată de
H. Colpi, Y. Jamiaque şi D. Carabăţ, premiată la Festivalul
internaţional de la Cannes (1963), respectă spiritul cărţii lui
242 Pro!. Dr. M IHNBA GIIF’OR'SHÎUŞ

Istrati, accentuîndu-i şi limpezindu-i semnificaţiile critice, con­


centrând acţiunea într-o fabulaţie densă, simpla, laconică. Măie­
stria regiei lui Colpi, calitatea deosebita a imaginii color (şi ' ea
premiată la Festivalul de la Cannes), jocul subtil al m ajorităţii
actorilor, muzica de o rară expresivitate semnată de Th. Gri-
goriu contribuie la succesul unanim recunoscut al acestei emoţio­
nante opere cinematografice. .' ' ' ’J" / | I
Producţia romînească de filme artistice este în creştere conti­
nuă şi din punct de vedere cantitativ. în perioada 1949— 1963
s-au realizat 124 de filme artistice (79 de lung metraj şi 45 de
metraj mediu şi de scurt metraj), dintre care multe au fost expor­
tate în peste 40 de ţări din întreaga lume. In cursul anului 1964
sînt prevăzute a se realiza 14 filme artistice de lung metraj,
precum şi o serie de filme de metraj mediu şi de scurt metraj.
Printre creaţiile anului 1964 se vor număra filme ca Şoseaua
Nordului (regia Mihu Iulian, scenariul Eugen Barbu), dedicat
insurecţiei armate, Cartierul veseliei (regia Manole Marcus, sce­
nariul Ioan Grigorescu) şi Duminica la ora 6 (regia Lucian' Pinti-
lie, scenariul Ion Mihăileanu) — evocări ale unor momente din
activitatea dusă de comunişti în ilegalitate ecranizarea roma­
nului Neamul Şoimăreştilor (regia Mircea Drăgan) şi altele,
printre care filmul-basm Harap Alb de Gopo.
în momentul de faţă, în p la n u l' de perspectivă al studioului
de filme artistice figurează un mare număr de titluri, a căror
realizare va asigura o producţie mult sporită. Im portanţa acestui
salt constă într-o caracteristică deosebit de îmbucurătoare. E
vorba de numărul scenariilor de bună calitate, semnate de scrii­
tori fruntaşi care, în ultima vreme, şi-au însuşit specificul limba­
jului cinematografic. înfiinţarea Comisiei de dramaturgie cine­
matografică pe lîngă Uniunea Scriitorilor şi a colegiilor
redacţionale pe lîngă grupele de creaţie ale studioului au apro­
piat de film tot mai mulţi prozatori, dramaturgi, poeţi şi critici
de artă cunoscuţi. O dată cu aceştia şi împreună cu „veteranii*
scenariului, cinematografia se bizuie, începînd din 1964, pe toţi
creatorii de seamă de pe tărîmul literaturii noastre n o i: T. Po-
povici, F. Munteanu, E. Barbu, M. Beniuc, Z. Stancu, A. Miljale,
P. Sălcudeanu, H. Lovinescu, V. Em. Galan, Al. I. Gfiilia,
M. Preda, N. Ţie, I. Velea, I. Grigorescu, E. Mândrie, G. N aum ,
D.R. Popescu, Ov. S. Crohmălniceanu şi mulţi alţii.
Marea recoltă a filmului va fi cu atît mai bogată, cu cît te­
matica se va extinde la genuri cinematografice mai variate şi cu
cît individualităţile artistice creatoare se vor antrena în munca
CINEM ATOGRAFIA N A Ţ IO ţiA lA

pentru realizarea noului plan tematic cu mai mult elan patriotic


şi sp in t de partid, cu mai multă abnegaţie şi dorinţă de izbîndă.
Acest principiu se aplică tuturor studiourilor noastre.
în noua etapa inaugurată, cînd problema scenariului se vă­
deşte rezolvată în mare măsură, e deci riadul regiei de film să
lupte pentru o profesionalizare mai extinsă şi mai de conţinut,
pentru ca noile filme romîneşti să se propulseze prin mijln^A
artistice şi tehnice corespunzătoare stadiului actual al acestei noi
arte în lumea întreagă. Semnele acestui reviriment se arată încă
de pe acum. O nouă generaţie de regizori s-a şi ivit pe platouri,
dintre cei care între timp şi-au deprins, sîrguincios, meseria. La
I.A.T.C. începînd din 1963 s-a redeschis Facultatea de cinema­
tografie cu trei secţii: regie, operatorie, filmologie.
Rîndurile creatorilor din cinematografie s-au întărit cu cîteva
talente noi şi valoroase, autori ai unor filme primite şi apre­
ciate cu m ult interes de opinia publică din ţară şi de peste hotare.
Prezenţa, cineaştilor romîni la confruntările internaţionale pe
ramuri au contribuit la extinderea prestigiului tot mai impunător
al artei şi culturii noastre contemporane.
Ucenicia tinerei noastre cinematografii s-a isprăvit: a venit
vremea meşterilor.
Puternicul instrument de educaţie socialistă pe care-1 repre­
zintă cinematografia n-a fost poate totdeauna folosit din plin.
în nobila muncă desfăşurată pe toate planurile pentru a trans­
forma cultura şi arta într-un bun al tuturor, pe acest cîmp de
activitate spirituală, apt să stimuleze procesul de dezvoltare a
conştiinţei socialiste, apreciat în documentele Congresului al Ill-lea
ca târîmul principal al luptei de clasa, al luptei dintre vechi fi
nou, nu toţi creatorii şi lucrătorii din cinematografie şi-au dat
măsura deplină a talentului, cunoştinţelor şi puterii lor de ini­
ţiativă şi de organizare în ansamblul de sarcini ce revin pro­
ducţiei naţionale de fihne. Dezbaterile principiale, bine venite din
ultima vreme, aplicate în mod practic la planurile tematice
şi la stilul de muncă, au determinat o serie de măsuri a căror
realizare va duce negreşit la lichidarea unor lipsuri resimţite, la
accentuarea rolului artei filmului în educaţia comunistă a specta­
torilor noştri.
începe o nouă periodă de dezvoltare a filmului romînesc.
Răspunderea directă, sporită, a creatorilor din cinematografie,
a tuturor cineaştilor antrenaţi în producţie le solicită^ de acum
înainte" efortul unei noi atenţii în : alegerea temelor, în prezen­
tarea şi elaborarea scenariilor, în ridicarea calificării profesionale
M1 Praf. Dr. MIHNEA GHECHIGHIU

a regizorilor şi operatorilor, în adîncirea specializării membrilor


echipei, în îmbunătăţirea indicilor de folosire a bazei tehnice, în
sporirea productivităţii materiale şi a eficienţei ideologice, adică
în realizarea unui salt calitativ multilateral şi armonios, menit să
situeze filmul romînesc la nivelul artei şi tehnicii cinematografice
celei mai înaintate.
Paralel cu filmul artistic de lung metraj s-au dezvoltat în
ţara noastră şi alte ramuri ale producţiei cinematografice, dintre
care se relevă în mod deosebit filmul documentar.
Prezenţa în actualitate, caracteristică producţiei Studioului
„Alexandru Sahia", a fost însoţită de o preocupare rodnică în di­
recţia varietăţii tematice. Astfel — citînd numai producţiile
ultimilor 3—4 ani — au fost realizate filme consacrate industriali­
zării socialiste (bunăoară Trei strigăte pe Bistriţa, Reportaj la
Steagul Roşu, Cetăţi ale industriei socialiste ş.a), ori menite să
redea aspecte esenţiale ale procesului de colectivizare, cu scopul
de a scoate în evidenţă covîrşitoarea superioritate a agriculturii
socialiste (îndeosebi, cele 16 filme, pe regiuni, turnate în perioada
premergătoare -încheierii colectivizării). Dintre producţiile recente
se mai pot cita, între altele, documentarele consacrate luptei bi­
ruitoare a omului cu natura — filme care au înfăţişat, de pildă,
extraordinara acumulare de eroism cotidian şi de eforturi umane
pe care o implică construcţia hidrocentralei „16 Februarie" de
pe Argeş (4 000 de trepte spre cer, regizor Titus Mesaroş, opera­
tor Gheorghe Petre), ori munca nu mai puţin dramatică pentru
valorificarea unor terenuri a rid e ; documentariştii au pătruns cu
aparatul de filmare în intimitatea procesului de creaţie al unui
mare şef de orchestră (George Georgescu,. regizor Paul Barbă-
neagră, operator Sergiu Huzum), sau al unui maestru al sculpturii
noastre, Geza Vida (Rădăcini, regizor Mirel Ilieşu, operator
S. H uzum ); au încercat să prezinte însemnătatea activităţii ano­
nime pe care o desfăşoară revizorul de cale ferată, mecanicul fa­
rului de ia Tuzla, meteorologul de pe Omul (Pretutindeni muncesc
oameni, regia Jean Petrovici, operator Dorian Segal, distins în
cadrul Festivalului filmului romînesc de la Mamaia cu Premiul
Special al juriului pentru film documentar). îmbogăţind aria de
preocupări a documentarului romînesc, filmul Casa noastră ca
o floare (regizor Al. Boiangiu, operator W. Goldgraber) reali­
zare cu un puternic rol educativ, a demonstrat — ca şi alte filme
mai noi sau mai vechi — cît de interesante sînt sugestiile tema­
tice pe care realitatea însăşi le oferă documentariştilor, cît de
c in e m a t o g r a f ia n a ţ io n a l a
245

diferite po t fi modalităţile de tratare cinematografică a subiecte­


lor la ordinea zilei.
Regizorul Ion Bostan, cineast experimentat, neobosit creator de
filme documentare, a popularizat într-o manieră personală, mînn-
ind cu deosebit talent mijloacele de expresie cinematografică,
printre altele, cîteva dintre comorile artistice ale poporului nos­
tru, ca de exemplu creaţiile ku Th. Aman fi N . Grigorescu,
picturile murale ale mănăstirii Voroneţ, renumitul tablou al lui
Brueghel, Uciderea pruncilor, aflat în Muzeul de A rtă al R.P.R.,
sau neasemuita frumuseţe a naturii din D elta Dunării (Pelicanii).
Talentul regizorului Mirel Ilieşu a oferit în filmul Tăbăcarii
o prezentare inspirată şi extrem de grăitoare a contrastului dintre
ieri şi azi, em oţionantă şi convingătoare proiectare a unor imagini
filmate în noua şi moderna tăbăcărie de la Jilava, pe fondul
zguduitoarelor reportaje despre tăbăcarii, scrise în 1934 de Geo
Bogza şi ilustrate de Perahim. Creaţia lui Ilieşu a prim it Premiul
pentru cel mai bun film de reportaj în cadrul Festivalului de la
Mamaia. La fel, evocînd în documentarul Pe urmele lui 1907
marile răscoale ţărăneşti, regizorul Virgil Calotescu şi-a dovedit
o d ata mai mult, măiestria în folosirea unor asociaţii sugestive,
în crearea unor metafore revelatoare, cu scopul de a pune în lu­
mină cît mai emoţionant şi mai convingător mesajul filmului.
A vînd la bază o idee interesantă, un conţinut bogat şi actual
filmele amintite mai înainte, ca şi alte documentare reuşite, au
exprimat poziţia partinică militantă a cineaştilor faţă de reali­
tate, strădania lor de a dezvălui şi de a impune atenţiei esenţa
faptelor» de a-1 ajuta pe spectator să afle lucruri noi şi să le
înţeleagă semnificaţia.
M ulte din filmele documentare romîneşti s-au ridicat la va­
loarea unor producţii de talie mondială. La Karlovy Vary şi San
Sebastian, la Damasc şi Paris, la Roma şi Moscova, la Padova şi
Santiago de Chile, la Leipzig şi Tours, la Vancouver (Canada)
Budapesta şi Rabat, precum şi în alte părţi ale lumii, filme ro­
mîneşti documentare şi de popularizare a ştiinţei, ca Semicon­
ductorul Cultura legumelor, Cocsul, In lumea păpuşilor, Din
Piatra Craiului în Făgăraş, Lacul cu nuferi, Primăvară obişnuită,
4 000 de trepte spre cer etc. au cucerit medalii de aur, prenui
diplome şi menţiuni, în competiţie cu cinematografii cu tradiţie
şi prestigiu.
Studioul „Alexandru Sahia* a realizat în perioada 195Η 1963
un număr de 1 116 jurnale de actualităţi şi 694 de filme docu­
mentare şi de ştiinţă popularizată. In decursul anului 1964 se
Prol. Dr. MIHNBA GHECJRGHTU
246

vor produce 82 de jurnale de actualităţi, 39 de film e documen­


tare, 37 de filme de ştiinţă popularizată, 9 reportaje cinematogra­
fice, precum şi 2 filme documentare de lung metraj închinate celei
de-a 20-a Aniversări a eliberării patriei noastre.
Succesele obţinute de documentariştii noştri îndreptăţesc con­
vingerea că filmul documentar romînesc se va dezvolta în con­
tinuare pe drumul său rodnic, ridieîndu-se la înlăţimea exigenţelor
în creştere ale publicului, la înălţimea cerinţelor realităţii
socialiste.
Şi filmul nostru de animaţie a luat în ultimii ani o dezvol­
tare interesantă, mergînd pe căi proprii, inspirat fiind deseori
de tezaurul nesecat al folclorului romînesc. De la primele desene
animate, realizate de Ion Popescu-Gopo în 1950— 1951 (Râţoiul
neascultător şi Albina şi porumbelul), şi pînă la sfîrşitul anului
1963, animatorii noştri au realizat 51 de filme de desen anim at
şi 46 de filme de păpuşi. în afară de desenele animate create de
Gopo, care au atras atenţia cineaştilor din întreaga lume asupra
scurt-metrajului romînesc, se mai pot cita în acest domeniu re­
uşite ca Zgribulici (regia St. Munteanu, 1961) prem iat la Bienala
de la Veneţia (1962), precum şi cîteva din desenele animate ale unor
creatori talentaţi ca I. Hermeneanu, Const. Musteţea, L. G hiorţ
ş.a. Microfilmările pe flori ale lui Sergiu Nicolaescu (Primăvară
şi Memoria trandafirului — Premiul pentru cel mai bun film
experimental, Mamaia 1964) extind remarcabil posibilităţile ge­
nului.
Marea dezvoltare pe care a luat-o în ţa ra noastră, după Eli­
berare, arta păpuşărească, şi-a găsit reflecţia şi pe ecran. U n
succes al filmului romînesc de păpuşi l-a constituit Rapsodia în
lemn, (regia Bob Călinescu), distinsă cu un premiu la Festivaliil
internaţional al filmului de păpuşi de la Bucureşti (1960).
Această reuşită experienţă artistică îm prum ută de la artiştii populari
îndeletnicirea tradiţională a aşchierii tulpinei de salcie, atribuindu-i
valoarea unui mijloc modem de expresie artistică. A lte filme de
păpuşi mai evidenţiate în ultimii ani au fost Cîntecul tractoare­
lor (1959, regia Bob Călinescu), M etam orfoze (1961, regia Bob
Căllinescu), filmele de cartoane decupate Made in A frica (1961,.
regia Olimp Vărăşteanu), o ingenioasă satiră anticolonialistă, şi
Cotidiene (sub aceeaşi regie, a obţinut Premiul pentru cel mai
bun film de cartoane decupate, M amaia, 196^).
Prin înfiinţarea recentă a unui studio de sine stătător pentru
filme de animaţie, „Anima-film*, s-au creat condiţii îm bună­
c in e m a t o g r a f ia n a ţ io n a l a
247

tăţite pentru continua creştere a acestui gen cinematografic, în­


drăgit de publicul de toate vîrstele*

Vorbind despre avîntul producţiei în Cinematografie, spectatorul


trebuie să cugete la numeroasele faţete ale acestei vaste industrii.
Planul de perspectivă al producţiei naţionale de filme îşi propune să
asigure acoperirea unei ample tematici, paralel cu o mai bună
ritmicitate în activitatea bazei tehnico-materiale. Aceste premise
sînt sigure.
Dacă ne raportam numai la situaţia filmului artistic, cîteva
cifre sînt edificatoare: faţă de 1958 cînd bilanţul numeric atin­
gea abia 5 filme, în 1963 am dat publicului 13 filme, iar în
anii viitorii vom da 15 sau 16, dintre care cîteva de mare anver­
gură. Preţul de cost per-film în 1963/64 a scăzut faţă de 1961/62
cu 400 000 lei, sporindu-se totuşi, în mod sensibil, calitatea medie
a filmelor. Restructurarea internă a studioului, pe baza prin­
cipiului responsabilităţii, experimentat cu succes, oferă remar­
cabile perspective, fiindcă avem artişti şi tehnicieni înzestraţi şi pri­
cepuţi şi fiindcă avem în jurul nostru o inepuizabilă rezervă de
energii şi iniţiative care abia aşteaptă să se fructifice. Un mare
număr de scriitori şi oameni de artă vin să împrospăteze şi să
întărească cercul nostru de colaboratori. Ideile bune şi oamenii
buni sînt promovaţi cu curaj. N oi n-avem timp să aşteptăm zeci
de ani. E nevoie să generalizăm rapid orice experienţă care-şi
verifică trăinicia şi perspectivele de progres!
în 1948, în momentul naţionalizării mijloacelor de producţie
şi difuzare a filmului, situaţia reţelei cinematografice din ţara
noastră era extrem de precară. La o populaţie de circa 17 mili­
oane de locuitori, nu funcţionau decît 308 săli de cinema, dintre
care 258 pentru proiecţia pe film normal de 35 mm. în plus,
un mare număr din aceste cinematografe erau instalate în săli
improprii, improvizate în magazii* sau prăvălii, iar cabinele de
proiecţie se aflau într-o stare şi mai rea decît sălile. Baza tehnică
a reţelei de difuzare era nu numai insuficientă, dar şi necorespun­
zătoare. Majoritatea utilajului era uzat, aparatele fiind de tipuri
vechi,, trecute de perioada lor normală de funcţionare şi între­
ţinute cu reparaţii sumare şi adăugiri. Un asemenea utilaj de­
gradat şi lăsat la voia întîmplării nu putea asigura calitatea
spectacolelor.
Trecerea reţelei de difuzare în posesia statului impunea luarea
urgentă a unor măsuri care să înlăture o stare de lucruri atît
Prof. Dr. MIHNEA GHBORGHtU
248

de defavorabilă popularizării şi dezvoltării artei cinematogra­


fice. Urmărindu-se cu consecvenţa dezvoltarea continuă a re­
ţelei cinematografice din întreaga ţară ~ prin investiţii centrale
şi cu ajutorul organelor locale ale puterii de stat — s-au con­
struit numeroase săli noi de proiecţie şi s-au reechipat sălile vechi.
Pe cînd în trecut vizionarea de filme la sate constituia o rari­
tate, astăzi cinematograful a devenit una din cele mai raspîndite
şi eficiente pîrghii ae educaţie cetăţenească şi de culturalizare
a maselor populare, pe întreg cuprinsul ţării.
Paralel cu lărgirea şi consolidarea reţelei de stat a cinemato­
grafelor stabile, a crescut neîncetat numărul caravanelor, al cine­
matografelor aparţinînd cluburilor muncitoreşti, şcolilor, orga­
nizaţiilor sindicale etc. La sfîrşitul anului 1963 întreaga reţea de
difuzare din ţară însuma 5 616 cinematografe — de 18 ori mai
multe faţă de numărul total al instalaţiilor corespunzătoare anu­
lui 1948. Dintre acestea, peste 4500 funcţionează la sate, unde înainte
de Eliberare nu exista nici măcar un singur cinematograf, iar
numărul lor continuă să crească cu circa 700 de unităţi pe an —-
conform prevederilor planului şesenal. Pe aceeaşi perioadă de
timp, numărul spectatorilor a crescut de peste patru ori : circa
190 de milioane în 1963 faţă de circa 40 de milioane în 1948.
în iama trecută, tradiţionalul Festival al filmului la sate s-a
bucurat de un mare succes. Timp de două luni, pe ecranele celor
peste 4500 de cinematografe săteşti, au rulat 700 de filme artistice,
documentare, de ştiinţă popularizată, de desene animate şi păpuşi,
realizări de seamă ale studiorilor romîneşti şi străine. Caravanele
cinematografice au făcut ca această manifestare a filmului să se
desfăşoare pînă în cele mai îndepărtate aşezări ale ţării — prin­
tre pescarii din Deltă, printre muncitorii forestieri din munţi,
printre constructorii de pe şantiere. Larga popularitate de care
s-a bucurat Festivalul filmului la sate îşi găseşte expresia în ma­
rele număr de spectatori care au luat parte la m anifestării
aproape nouă milioane. Compararea acestor cifre arată elocvent
în ce măsură, în perioada puterii populare, s-a dezvoltat intere­
sul pentru film în patria noastră. începînd din 1964 se va des­
făşura anual Festivalul filmului romînesc la Mamaia,
Un alt fapt care vine să ateste interesul sporit pentru film pc
întreg cuprinsul ţării îl constituie apariţia mişcării cineaştilor
amatori, înfiinţarea din ce în ce mai frecventă de cinecluburi
pe lîngă casele de cultură muncitoreşti şi studenţeşti, !n care se
organizează regulat prelegeri teoretice şi vizionari privind isto­
ria filmului universal. în unele cazuri, sub îndrumarea sau chiar
CINEMATOGRAFIA NAŢIONAIA 249

cu ajutorul direct al cineaştilor profesionişti, cineaştii amatori


au trecut la realizarea primelor lor filme.
Una dintre recentele măsuri, luate pe linia propăşirii artei
cinematografice din ţara noastră, este şi înfiinţarea — în 1963
— a Asociaţiei cineaştilor din R.P.R. (ACIN), organizaţie ob­
şteasca a lucrătorilor ce participă prin creaţia lor artistică sau
prin munca lor tehnică şi organizatorică la dezvoltarea cinema­
tografiei romîneşti.
Aniversarea Eliberării Romîniei găseşte cinematografia în con­
diţiile unui avînt unanim, fară precedent, ideologic, aristic, teh­
nic şi economic, pe ansamblul ei. S-au înfăptuit cîteva din dezi­
deratele de m ult susţinute de cineaştii noştri : avem o Casă a
Filmului în care activează Asociaţia cineaştilor, avem re­
vista „Cinema0, o excelentă publicaţie de specialitate, avem o
Facultate de cinematografie, avem un sistem unitar de lucru şi
un nomenclator comun pe ansamblul producţiei de filme, s-au
pus bazele Centrului de cultură cinematografică, am elaborat un
nou sistem de cointeresare materială a lucrătorilor noştri şi s-au
luat toate măsurile pentru introducerea tehnicii celei mai actuale
în studiourile noastre.
A intrat în vigoare proiectul de măsuri menite să îmbunătă­
ţească reţeaua internă şi externă a difuzării filmelor. Azi pe
ecranele noastre rulează toate filmele bune de pe piaţa mondială»
iar sfera de pătrundere a filmului romînesc peste hotare a crescut
considerabil. La tîrgurile şi festivalurile internaţionale ale filmului,
standurile Romîniei sînt vizitate cu mult interes de ziarişti şi
oameni de afaceri din toate ţările. în interior, frecvenţa
populaţiei la spectacolele valoroase urca vertiginos. Filmul Tudor
a bătut un record mondial, cu un milion de spectatori lunar într-o
singura ţară.
La bilanţul artei romîneşti, după douăzeci de ani de muncă, şi
cineaştii noştri pot deci răspunde, cu îndreptăţită m îndrie: pre­
zent 1

Nj i . Prezentul studii a fost realizat cu sprijinul Centrului de documentare


cinematografici de la Casa Filmului.
Acad. GEORGE OPRESCU
directorul Institutului dt istorie i artei

ARTELE PLASTICE ÎN ROMÎNIA ÎN ULTIMII


DOUĂZECI DE ANI

Cercînd să fixez, în puţine pagini, bilanţul pe teren artistic


al realizărilor republicii noastre şi să înfăţişez împrejurările în
care aceste cuceriri au fost obţinute, fără voie îmi vin în minte
cuvintele cu care Alecu Russo descria starea de spirit a oameni­
lor şi atmosfera din preajma lui 1848. Toţi, ne spune Russo,
„au răsărit în larma ideilor noi“. Revoluţia de la 1848 n-a izbu­
tit să-şi realizeze programul. Ea a proclamat însă idealuri care
aveau să influenţeze masele decenii de-a rîndul.
„în larma ideilor noi“ s-a dezvoltat în cei 20 de ani de la
Eliberare şi arta noastră plastică. Ea şi-a dobîndit, pe măsura
cerinţelor noii societăţi romîneşti, rosturi noi, un loc mai demn
şi mai înalt în întreaga viaţă culturală a ţării. Şcoala romînească
de artă a produs, chiar şi în vremurile cele mai potrivnice, ta­
lente viguroase, valori care i-au dat un profil propriu, care au
însemnat o contribuţie originală la arta europeană a ultimului
secol.
Ceea ce deosebeşte însă radical epoca noastră de tot ce s-a
petrecut înainte pe tărîmul vieţii artistice este sfera cu mult mai
cuprinzătoare în care se desfăşoară activitatea artiştilor, ecoul larg
pe care operele lor îl găsesc în rîndurile unui public din ce în ce
mai numeros de iubitori de artă. Este firesc ca în aceste condiţii
munca artistului să fie învestită cu o răspundere sporită, să capete
un sens şi o destinaţie socială mai accentuate. Artistul nu ^mai
este doar cel care, în culori şi în linii, ori săpînd figuri în piatra
ne produce o p lăcere; el devine şi un povăţuitor al mulţimilor,
căci, oricare operă a sa este în acelaşi timp expresia unei convin­
geţi, o imagine a vieţii reale. Privind în jur^ la viaţa ce se desfă­
şoară tumultuos şi pasionant, artiştii plastici şi-au dat seama că
ea este în orice caz mai interesantă decît o pură închipuire a
„imaginaţiei* sau decît simplele construcţii formale. Ei şi-au pus
cu mai multă seriozitate aecît oricînd problemele meşteşugului,
ale unui desen expresiv, care nu se obţine decît printr-un exerciţiu
îndelungat, ale unei compoziţii bine închegate şi armonioase, în
genere ale stăpînirii tuturor mijloacelor indispensabile practicăm
unei arte de calitate, mijloace neglijate de cei care-şi închipuiau
Acad. GEORGB OPRBSCU
252 ______________________

că cineva se naşte artist şi că orice studii n-ar face decît să-i ră­
pească o parte din originalitatea nativă. a
Este semnificativ din acest punct de vedere că, încă din 1948,
învăţămîntul artistic a fost reorganizat în aşa fel încît să asigure
o cît mai temeinică formare profesională ^ a tinerilor artişti. în ­
fiinţarea în 1950 a Uniunii Artiştilor Plastici a creat de asemenea
condiţii superioare de organizare şi desfăşurare a activităţii tutu­
ror artiştilor noştri de valoare pe care-i unesc ţelurile înalte ale
culturii şi artei socialiste. Uniunea Artiştilor Plastici a stimulat
discuţiile pentru lămurirea problemelor celor mai actuale ale artei,
a înlesnit artiştilor plastici cunoaşterea directă a realităţii contem­
porane, a vieţii din fabrici, de pe şantiere şi de la sate, le-a creat
condiţii din ce în ce mai bune de viaţă şi de lucru. ^Atelierele
construite în capitală şi în toate centrele mari ale ţării, sumele
importante alocate pentru comenzi şi achiziţii de lucrări, premiile
şi titlurile de onoare acordate artiştilor celor mai valoroşi sînt
laolaltă expresia grijii permanente a partidului şi guvernului ţării
pentru crearea climatului celui mai prielnic dezvoltării artei şi
culturii.
Cunosc bine situaţia din trecut şi nu pot să nu subliniez cu
toată admiraţia şi bucuria tocmai această profundă schimbare a
atitudinii forurilor conducătoare faţă de artist şi munca sa. To­
tal neglijate, adesea făţiş dispreţuite de guvernanţii din trecut,
problemele vieţii artistice se bucură astăzi de o atenţie şi de o
încurajare fără precedent în istoria culturii romîneştL
Ţin de asemenea să subliniez grija care se manifestă faţă de
păstrarea şi valorificarea patrimoniului nostru artistic. Pe căile
cele mai diferite este mai bine decît oricînd pusă în lumină lecţia
de înaltă conştiinţă artistică a şcolii noastre artistice. Numeroase
expoziţii retrospective, organizate după criterii ştiinţifice, au adus
în această direcţie o contribuţie dintre cele mai* preţioase.
O dezvoltare deosebită a luat-o viaţa muzeală. în 1950 se în­
fiinţa Muzeul de artă al R.P.R., cel maţ, mare muzeu al ţării,
cuprinzînd la început Galeria naţională, căreia aveau să i se adauge
Galeria universală, cu opere de pictură, sculptură şi artă decora­
tivă create în Apus, în ţările vecine şi în O rient şi Extremul O ri­
ent, şi apoi Secţia de grafică şi Secţia de artă feudală romînească.
Viaţa muzeală nu s-a concentrat şi redus însă doar la capitala
ţării. Au fost organizate şi reorganizate un mare num ăr de muzee
de artă în oraşe ca Ploieşti, Craiova, Brăila, Galaţi, Iaşi, Braşov,
a r te le p l a s t ic e in r o m în ia 253

Cluj» Tîrgu Mureş, Timişoara, Sibiu (cu importantul şi bogatul


Muzeu „Brukcnthal", al doilea mare muzeu al ţării).
Institutul de istorie a artei al Academiei R.P.R., înfiinţat In
1949, avea să desfăşoare o activitate susţinută, bogată In rezultate
în direcţia studierii artei noastre din trecut şi de astăzi, in 1954
apărea publicaţia „Studii şi cercetări de istorie a artei". Ei aveau
să i se adauge tratate, monografii, studii în legătură cu arta
populară, feudală şi modernă romînească. In acelaşi timp, edi­
turile de stat au publicat monografii de mai mare amploare şi mo*
nografii de popularizare închinate marilor personalităţi ale artei
romîneşti şi străine, studii de critică, albume, mape, reproduceri
fotografice etc. Apariţia, din 1954, a revistei „Arta plastică", or­
gan al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Ministerului Învăţămîntului
şi Culturii, a contribuit de asemenea la această acţiune de valo­
rificare şi popularizare a patrimoniului artistic naţional şi în­
deosebi a artei noastre contemporane.
In acelaşi timp, Fondul plastic deschidea, în capitală şi în cîteva
dintre principalele oraşe ale ţării, săli de expoziţii şi galerii de
tablouri, făcînd astfel posibilă organizarea a to t mai numeroase
expoziţii de grup şi individuale, care au contribuit din plin la
popularizarea 'artei contemporane.
Munca de creaţie a artiştilor noştri s-a desfăşurat pe un front
mereu mai larg, cu obiective dintre cele mai temerare. De la expozi­
ţie la expoziţie, experienţa lor în lupta cu greutăţile multor înce­
puturi s-a îmbogăţit, opera lor a cîştigat şi în amploare şi în forţă.
Genuri multă vreme neglijate — pictura monumentală, marea
compoziţie şi scenele cu multe personaje, peisajul industrial, re­
lieful narativ în sculptură — se impun ca prezenţe mereu mai
viguroase. Evident, această trecere de la trecut la prezent, de la
vechi la nou, nu se face deodată şi nici rezultatele nu-s totdeauna,
de la început, deplin satisfăcătoare. D ar fiecare încercare consti­
tuie o experienţă utilă, consolidează concepţia noua pe care se
întemeiază arta noastră contemporană.
Semnificativ este faptul că noile tendinţe, care reiau şi dezvoltă
o bogată tradiţie, au fost din primele momente sprijinite de cei
mai de seamă reprezentanţi ai generaţiei vîrstnice, că în climatul
a tît de favorabil creat muncii artistice şi-au dat întreaga măsura
a talentului lor artişti care îşi începuseră activitatea înainte de
A cad. GEORGB OPRBSCU
254 _______________ ___________ .. .■........... .. ■

23 August 1944, că în toate genurile lucrează astăzi o generaţie


tînără plină de entuziasm, ce găseşte un teren propice pentru larga
desfăşurare a tuturor înclinaţiilor sale creatoare.

în domeniul picturii Camil Ressu, I. Iser, J. A l. Steriadi,


D. Ghiaţă, N . Dărăscu, Henri Catargi, Lucian Grigorescu, Marius
Bunescu, personalităţile cele mai de seamă ale vieţii artistice
din epoca precedentă, au adus o contribuţie preţioasă la aşe­
zarea artei noastre de astăzi pe bazele trainice ale măiestriei
realiste. Chiar la începutul, acestei noi perioade, în care fiecare
acţiune are o repercuţie decisivă, Ressu şi Iser pictează por­
trete ale unor personalităţi ale vieţii culturale şi obşteşti, pei­
saje, scene de gen. Portretele lor se deosebesc însă de cele din
trecut, nu numai prin alegerea modelului, ci şi prin analiza pe
care o fac, spre a scoate în evidenţă însuşirile morale şi cetă­
ţeneşti ale acestor personalităţi, însuşiri reflectînd locul şi rolul
pe care şi l-au dobîndit în orînduirea nouă. Ressu apoi, a cărui
operă fusese şi în trecut atît de aproape de viaţa ţăranilor noş­
tri, se semnalează şi printr-o importanta com poziţie, Semnarea
apelului pentru pace, care se distinge nu numai prin subiect,
dar şi prin calităţi plastice cu totul rem arcabile..
Lucian Grigorescu şi Ţheodor Pallady îşi continuă opera lor,
cel de-al doilea independent şi oarecum în marginea tendinţei
generale. Ca pictor însă, calitatea operei sale este excelentă şi
totdeauna un model pentru cine îşi dă osteneala s-o analizeze.
Pallady rămîne pînă la moarte (în 1956) pictorul admirabil,
luminos şi rafinat care fusese. în aproape aceeaşi situaţie se
află şi Nicolae Dărăscu.
Dumitru Ghiaţă care, cu o sinceritate desăvîrşită şi cu însu­
şiri artistice mereu crescînde se făcuse toată viaţa interpretul
ţăranului şi al peisajului tipic din ţara noastră, îşi continuă
opera, perseverent şi cu pasiune, pînă în zilele noastre. El este
artistul la care trebuie să ne gîndim în primul rînd, nu numai
cu admiraţie, dar şi cu recunoştinţa, cînd dorim să ne dăm
seama de o expresie cu adevărat autentică şi de o înaltă per­
fecţiune în execuţie, cu toată modestia şi sim plitatea ei aparentă>
privind aspecte ale naturii şi ale vieţii satelor noastre.
Lucian Grigorescu este pictorul la care se văd mai ales deo­
sebirile intre felul de a picta din trecut — poate prea exube­
rant şi fantezist, deşi totdeauna interesant prin colorit — şi
felul său de acum, serios, concentrat şi reflectat. El este mai
ARTELE PLASTICE INF ROMTN1A
2 55

ales uri peisagist, dar şi pictor al omului, căruia astăzi nu-i sînt
străine nici portretul, nici scena cu mai multe personaje.
Marin s Bunescu este astăzi cel mai în vîrstă pictor din ţara
noastră. In lunga sa carieră, el a pictat mai ales peisaje de
oraş şi vederi de iarnă. In ultimii ani, contemplarea şantierului
pitoresc şi plin de freamăt al noii săli a Palatului R.P.R. i-a
d at prilejul să facă poate cel mai interesant tablou din ca­
riera sa.
Demne de relevat, edificatoare sînt de asemenea părerile for­
m ulate de artişti plastici din vechea generaţie în legătură cu
tendinţele 'şi perspectivele de dezvoltare a artei în ţara noastră.
Să spicuim doar cîteva din afirmaţiile lor, făcute în interviu­
rile revistei „Flacăra", la finele lui 1951. Şi nu mă voi opri la
cele spuse de artişti ca Ressu, de pildă, care şi în trecut acţio­
naseră pe plan politic, sprijinind idei progresiste, înaintate, ci
de artişti cum erau Steriadi şi Pallady, pe care în trecut viaţa
politică îi interesase atît de puţin, lată, de pildă, ce spune Ste­
riadi : „ în trecut eram mai puţin preocupat de efectul şi de
înţelegerea pe care imaginile mele urmau să le trezească în
privitor. Eram preocupat în primul rînd de a mă exprima pe
mine...*. „M ă preocupau atmosfera din jurul obiectelor, vibra­
ţiile luminii şi o seamă întreagă de elemente legate, în primul
rînd, de reacţiile noastre sensoriale*. Cu alte cuvinte, interesul
lui era pur subiectiv şi îndreptat numai asupra calităţilor estetice pe
care dorea să le obţină printr-o pictură.
Theodor Pallady, pe care ambianţa în care trăiau artiştii
înainte de Eliberare îl interesa poate şi mai puţin, se pronunţa
pentru o creaţie capabilă să reflecte viaţa spirituală a mode­
lelor alese, adică pentru ceea ce caracterizează şi arta mare,
realistă a trecutului. „Fără îndoială, zicea el, că arta contem­
porană, burgheză, a Occidentului (Pallady a fost toată viaţa
un adversar al formalismului occidental, pînă şi în opera prie­
tenului său Matisse) e în decadenţă*. Această constatare e va­
labilă începînd mai ales cu impresionismul, adaugă artistul. Iar
în ce priveşte organizarea vieţii artistice, Pallady spunea:
„Statul actual, spre diferenţă de trecut, a făcut şi face foarte
m ult pentru artişti. A rtistul simte bine acest sprijin şi cred că
azi datoria lui e de a exprima direct ceea ce simte şi de a da
cît mai bine ceea ce poate*.
D in grupul celor mai în vîrstă face pane, de asemenea,
H enri C atargi.
A cad. GEORGE OPRBSCU

Catargi a devenit pictor fiindcă a simţit în el o vocaţie ire­


zistibilă, care îl atrăgea spre artă. La început, această vocaţie
s-a manifestat discret în viaţa lui de toate zilele, care nu era
cea de artist, ca o simplă plăcere de amator, în sensul bun al
cuvîntului. Pe măsură însă ce trecea timpul şi însuşirile sale se
dezvoltau, se dezvolta şi atracţia pe care o exercita asupra
lui pictura. £1 îşi dă seama, din ce în ce mai mult, că această
artă poate deveni nu numai o ocupaţie serioasă în viaţă, dar
că ea merită să i se sacrifice multe alte bucurii. De atunci în-
cepînd, adică la o vîrstă cînd nu mai era cu totul tînăr, Catargi
se hotărăşte să studieze cu toată seriozitatea, cu cîţiva maeştri fran­
cezi, o artă de la care aştepta împlinirea menirii sale.
După studii întreprinse mai ales în ateliere pariziene, Ca­
targi se hotărăşte să expună mai întîi în Bucureşti. Tablourile
sale din acea epocă reprezentau îndeosebi peisaje şi naturi
moarte. Ele se remarcau totdeauna printr-un dar al compozi­
ţiei şi al punerii în pagină personal şi deosebit de atrăgător.
Fiecare operă era rodul unei lungi meditaţii, al unor numeroase
schiţe în care subiectul lua diferite aspecte, pînă ce pictorul
era mulţumit de ceea ce obţinuse. Sîntem deci pe un alt teren
decît cel al redării absolut exacte şi imediate a unui aspect in­
diferent al naturii, ales pentru pitorescul lui. Tabloul lui Catargi
tot de la natură porneşte, şi se supune elementelor ei, însă
aceste elemente componente, exacte şi veridice, puteau fi
aranjate în aşa fel încît să dea o mult mai armonioasă impre­
sie. Aşa procedau şi marii peisagişti francezi. Acelaşi lucru se
petrecea şi cu naturile moarte, unele de mari dimensiuni, în
care însă accentul era pus mai degrabă pe colorit, mai viu
decît în peisaj, mai decorativ, oarecum mai fastuos.
După Eliberare şi după alăturarea şi a lui Catargi la tendin­
ţele către care se îndrepta la noi arta, artistul a început, cum
era natural, să se intereseze mai mult de figura umană, înfăţi­
şată în multiplele şi variatele acţiuni întreprinse de muncitorii
sau de ţăranii noştri, sau în scene de gen din viaţa noastră zil­
nică, sau chiar sub forma unor portrete de muncitori. Astăzi,
deşi trecut de 70 de ani, Catargi, cu o energie tinerească, îşi
continuă opera, spre marea satisfacţie a publicului. El este, de
asemenea, unul dintre cei mai remarcabili acuarelişti ai zile­
lor noastre în domeniul peisajului, pe care îl exprimă cu o mi­
nunată subtilitate.
M. H. Maxy, cam de aceeaşi vîrstă, şi-a început activitatea
înaintea celei a Iui Catargi. Muncitor, ingenios, întreprinzător,
Cam il Ressu Semnarea apelului pentru pact într-o gospodărie agricolă colectivă
Dumitru Ghiaţă Ptm j
Marius Buncscu Şantier
Corneliu Baba Oţeluri
Ştefan Szoay Sudor
ARTIÎLB PLASTICE IN ROMÎNIA 23

la început el practicase o pictură — atunci oarecum la modă —


de un cubism m oderat, p arte în subiecte luate din viaţa de
to ate zilele a oraşului, p arte în foarte plăcute naturi moarte.
D u p ă E liberare, M axy se în d reap tă către subiecte care, dacă
nu erau to td eau n a deosebite ca tem ă de ceea ce tratase în tre­
cut, erau în orice caz deosebite ca execuţie, li plac de data
aceasta com poziţiile vaste şi merge să le picteze acolo unde ele
se o f e r e a u : în industrie, de pildă, sau printre diferitele gru­
p u ri de m uncitori ocupaţi cu o treabă comună ori legaţi de o
profesiune bine definită — cum a r fi pescarii. D ar, pe măsură
ce tim pul trece, vechea tendinţă spre acel cubism m oderat, de­
sigur m ai conform cu tem peram entul şi cu sensibilitatea sa, îşi
face, m ai în tîi discret apoi mai evident, reapariţia. Este aspec­
tu l sub care găsim actualm ente contribuţia sa în ultimele ex­
poziţii.
A urel C iupe este un delicat m înuitor al pensulei, în portrete
de intelectuali ardeleni sau în imagini inspirate de aspectul
T ransilvaniei, fie sub form ă de simple vederi din n atură, fie
sub form ă de peisaje industriale. T o t prin peisaje se remarcă
şi E m eric N ag y care, în A m in tiri din Jigodin, ne dă un peisaj
ap ro ape fan tastic, fo arte interesant de altm interi, ieşind dintr-
un joc cu legile perspectivei, înţelegînd lumina pentru unele
p ă rţi ca venind cam de jos în sus, pentru altele privite oare­
cum din zborul păsării. A lbert N agy, la rîndul său, iubeşte şi
cu ltiv ă p ic tu ra de gen.
A ceasta mi se pare contribuţia, deosebit de utilă şi de ne­
cesară adusă în zilele noastre de artiştii m ai vîrstnici —
care în că înainte de E liberare se bucurau de atenţia publicului
şi a am ato rilo r de la noi.
în m om entul E liberării ajunsese însă la m aturitate un grup
de a rtişti m ai tineri, cei cam în tre 35 şi 40 de ani, asupra că­
ro ra, bineînţeles, se în d rea p tă m ai adesea şi m ai cu interes
a ten ţia publicului, şi care, de atunci încoace, sînt u rm ăriţi pas
cu pas în evoluţia lor. P rin tre ei, mi se p are că locul cel mai
în a lt în p ic tu ra n oastră actuală îl deţin C orneliu B aba şi Ale­
x a n d ru C iucurencu. în 1944, ei se găseau în acel stadiu al dez­
v o ltă rii în care însuşirile lor atinseseră un grad de m atu ritate
cap ab il să-i im pună ca reprezentanţi p rincipali ai picturii noastre
în acea vrem e şi d e atunci încoace.
C iucurencu este o n atu ră optim istă, sim patizînd cu societa-
ta te a în m ijlocul căreia trăieşte şi bucurîndu-se de to t ce al­
cătuieşte cadrul n atu ra l şi obişnuit al vieţii noastre de a z i : de as­
258 Acad. GEORGE OPRESCU

pectele naturii, nu cele neapărat pitoreşti, ci cele caracteristice


vremii noastre, de activitatea atît ae felurită a oam enilor muncii
din uzine şi de pe ogoare, de flori, de fructe şi de toate obiectele
care ne impresionează prin forma şi prin coloritul lor vesel şi stră­
lucitor. P rintre pictorii de astăzi, el este unul din cei care pre­
ţuiesc mai m ult prezentul, la înfăptuirea căruia a particip at, rară
să dea uitării ceea ce el însuşi, alături de poporul m uncitor, a su­
ferit sub orînduirea trecută, şubredă şi pieritoare. Se inspiră, în
tablouri de proporţii obişnuit reduse, de la natură, sau imaginează
el însuşi aspecte şi scene în care îşi poate găsi expresia darul lui
înnăscut şi a tît de remarcabil de colorist, dar care, cu cît trece
timpul, se fortifică şi se rafinează. Trece apoi, în acelaşi tim p, la
compoziţii mai mari şi la portrete. P rintre acestea din urm ă nici
unul n-a atins căldură şi puterea de emoţie pe care o are cel al
mamei sale, deşi portretele unor intelectuali contem porani ca şi
cele înfăţişînd figuri de muncitori au fost considerate întotdeauna
ca foarte evocatoare şi deplin reuşite. O pera sa este bogată şi în
compoziţii istorice de caracter monumental, printre care com po­
ziţia Ana Ipătescu este cea mai preţuită şi mai larg cunoscută.
D ar poate nici un fel de pictură nu a atins în activitatea sa im ­
portanţa pe care o au naturile moarte, unde se po t cheltui buna
sa dispoziţie, dragostea sa pentru un colorit vesel şi plin de v i­