Acad.

Ştefan Bălan

Acad. Ilie Murgulcscu

Gcorge Ivaşcu

Radu Beligan

Mihnea Gheorghiu

Acad. George Oprescu

Ion Dumitrescu

Ion Moraru
MOMENTE
ALE
REVOLUŢIEI
CULTURALE
D IN
R O M ÎN IA
CUPRINSUL

A cad. ŞT E FA N B Ă L A N
ministrul în v a ţăm în tulul

DEZVOLTAREA INVAŢĂM1NTULUI — VERIGA PRINCIPALĂ

A REVOLUŢIEI CULTURALE ÎN ŢARA NOASTRĂ
Pag. 9

A c a d . IL IE M U R G U L E SC U
preşedintele Academiei R .P .R .

DOUĂZECI DE ANI DE DEZVOLTARE A ŞTIINŢELOR

ÎN ROMÎNIA
P a g . 43

G EO RG E IV A Ş C U
şeful C atedrei de istorie a litera tu rii romîne
a U niversităţii Bucureşti

DEZVOLTAREA LITERATURII ÎN CELE DOUĂ DECENII

DE LA ELIBERARE
P a g . 97

RADU B E U G A N
artist al poporului, preşedintele C onsiliului teatrelor

TEATRUL, AZI
P a g . 185

P r o f . D r . M IH N E A G H E O R G H IU
preşedintele C onsiliului cinem atografiei

CINEMATOGRAFIA NAŢIONALĂ ŞI PROBLEMELE

EI ACTUALE
P a g . 223
ţ
A cad . GEORGE O PRESC U
d irecto ru l In stitu tu lu i de istorie a artei
ARTELE PLASTICE ÎN ROMÎNIA ÎN ULTIMII
DOUĂZECI DE ANI
P a g . 251
 CUPRINSUL

ION DUMITBESCU
maestru emerit al artei, preşedintele Uniunii
Compozitorilor din R.P.R.

CULTURA MUZICALA IN ROMINIA IN ANII

PUTERII POPULARE
Pag. 287

ION MORARU
riceprejedinte al Comitetului de Stat pentru C ultură ţi Artă

CULTURA ŞI MASELE
Pag. 315
A cad. ŞT E FA N B Ă L A N
m inistrul învS ţăm întuluî

DEZVOLTAREA INVĂŢĂMÎNTULUI — VERIGA

PRINCIPALĂ A REVOLUŢIEI CULTURALE
ÎN ŢARA NOASTRĂ

în ţara noastră, în anii regimului democrat popular, s-a înfăp­

tuit, sub conducerea Partidului Muncitoresc Romîn, o profundă
revoluţie culturală — parte integrantă a revoluţiei socialiste. în
cadrul acestei uriaşe opere de pătrundere a culturii în mase, de
formare a conştiinţei noi, socialiste, şi de pregătire a cadrelor ne­
cesare construcţiei economice şi culturale, învăţămîntul de toate
gradele a adus şi aduce o contribuţie de prim ordin. Ţinînd seama
de importanţa funcţiei sale sociale, ca verigă principală a revolu­
ţiei culturale, partidul şi guvernul ţării noastre au acordat învă-
ţămîntului o atenţie permanentă, creîndu-i condiţii optime de dez­
voltare şi perfecţionare continuă.
Construirea bazei tehnice-materiale a socialismului a făcut
necesară desfăşurarea unui vast program de extindere şi de
transformare calitativa a întregului învăţămînt din ţara noastră,
în raport cu cerinţele economiei şi culturii socialiste în plin avînt.
Partidul şi guvernul au luat măsuri ample pentru a lichida si­
tuaţia grea lăsată în învăţămînt de regimul burghezo-moşieresc
şi pentru ca învăţămîntul să devină un factor activ în lupta
pentru construirea şi desăvîrşirea societăţii socialiste.
In anii construcţiei socialiste s-au format, în proporţiile cerute
de dezvoltarea economiei şi culturii, cadre calificate, apte să rea­
lizeze politica partidului în numeroasele domenii de activitate ale
ţării, capabile să contribuie la progresul ştiinţei, tehnicii şi culturii,
dornice să ducă cele mai noi cunoştinţe în mijlocul poporului.
Congresul al IlI-lea al Partidului Muncitoresc Romîn, adoptînd
grandiosul program al desăvîrşirii construcţiei socialiste în ţara
noastră, a dat un nou impuls activităţii creatoare a întregului
popor, deschizînd largi perspective ştiinţei, culturii, învăţămîntu-
lui. în raportul la congres, tovarăşul Gheorghe Ghearghiu-Dej a
subliniat că pregătirea de cadre calificate de toate gradele este
„o problemă de însemnătate capitală pentru economie şi cultură,
care se află în permanenţă în atenţia partidului şi a şutului

2 — Momente ale revoluţiei culturale din Romîn!»

 Acad. ŞTEFAN BA1AN
10

nostru" |. Conform acestei aprecieri, s-au creat condiţii pentru

sporirea corespunzătoare a numărului de elevi şi studenţi _meniţi
să devină cadre calificate pentru producţie şi sectorul social-cul-
tural. Astfel, Directivele Congresului al IlI-lea al partidului au
prevăzut ca, în perioada 1960—1965, în învăţămîntul profesional
să se pregătească un număr de circa 260 000 de muncitori cali­
ficaţi, în şcolile tehnice — peste 100 000 de cadre tehnice medii,
iar în învăţămîntul superior —■ 54 000 de cadre cu calificare
superioară, dintre care 21 000 de ingineri. Prevederile se înfăp­
tuiesc cu succes. Acestor sarcini li se adaugă generalizarea învăţă-
mîntului de 8 ani, sarcină care <se încheie în toamna acestui an.
Prin acest important moment al revoluţiei culturale, întregul ti­
neret între 7 şi 15 ani va fi cuprins în şcoala generală de 8 ani,
lărgindu-se astfel orizontul cultural şi .ştiinţific al întregului pqpor.

In noile condiţii — cînd oamenii muncii din ţara noastră au

preluat puterea —, trecerea la înfăptuirea revoluţiei culturale şi,
în cadrul ei, reorganizarea pe baze democratice şi ştiinţifice a în-
văţămîntului de toate gradele reprezentau o necesitate obiectivă.
Socialismul — arăta V. I. Lenin — începe acolo unde milioane
de oameni îşi însuşesc cultura pentru a participa activ şi susţinut
la făurirea orînduirii socialiste. Noile sarcini politice şi eco­
nomice cereau să se pună capăt înapoierii culturale pe care fostele
clase dominante o folosiseră pentru oprimarea politică şi spiri­
tuală a maselor.
Aşa cum arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, regimul
burghezo-moşieresc „în domeniul învăţămîntului public, ca şi în
alte domenii, sau chiar într-o măsură mai mare decît în alte do­
menii, ...a lăsat ţării noastre o grea şi tristă moştenire. Clasele
exploatatoare nu erau interesate să dea o largă dezvoltare şcolii.
Fabricanţilor şi moşierilor din ţara noastră nu le trebuia lichida­
rea analfabetismului Ei nu erau interesaţi în culturalizarea mase­
lor populare, deoarece aceasta ar fi dus la o creştere a conştiinţei
maselor, la intensificarea luptei lor pentru un trai mai bun. Cla­
sele exploatatoare n-aveau nevoie ae un popor cult, ci de robi
supuşi, care să lucreze pentru ele. Interesul lor pentru şcoală şi
cultură se limita la acele cunoştinţe pe care trebuia să le aibă
omul muncitor de la oraş şi de la sat pentru a putea munci cu

l G-fe, G heorgkU -D ţj, Raport la cel de-al IlI-lea Congres al JP.M.RL

d
 DEZVOLTAREA INVAŢAMlNTULlfl jj

mai mult randament în interesul capitaliştilor, moşierilor şi al

statului lor* *.

Una din urmările cele mai grave ale politicii burgheze in învă-
ţămînt a fost analfabetismul. Statistica oficială arată că, în anul
1930, analfabetismul cuprindea 38,9*/» din populaţia de vîrsta
şcolară 3.
Deşi dreptul la învăţătură şi obligativitatea învăţămîntului ele­
mentar fuseseră înscrise în constituţiile burgheze ale ţării începînd
din anul 1864 — deci acum o sută de am —, în realitate, învă-
ţămîntul elementar rămînea închis pentru marea majoritate a
copiilor oamenilor muncii. Reţeaua de şcoli elementare era re­
dusă ; numeroase centre muncitoreşti şi un număr covîrşitor de
sate erau lipsite de şcoli elementare. O mare parte din numărul
copiilor înscrişi nu puteau frecventa cursurile din cauza lipsei
de mijloace materiale. Iată cum prezenta situaţia învăţămîntului
un fost ministru al instrucţiunii, cultelor şi artelor, la cîţiva ani
după terminarea primului război m ondial: „...se poate spune, cu
oarecare aproximaţie, că în şcolile primare de stat numai o treime
din copiii înscrişi în clasa întîi reuşesc să termine clasa a IV-a...“ 4.
Discrepanţa dintre realitate şi prevederea din Constituţie asupra
realizării unei şcoli „unice“ pentru toţi copiii ţării a fost puternic
scoasă în evidenţă de către P.C.R. „în realitate — arăta ziarul
«Socialismul» din 13 februarie 1924 — ca şi pînă acum, părinţii
lipsiţi de mijloace, proletarii de la tîrg şi sate nu-şi vor putea
trimite copiii să urmeze «ciclul superior» (clasele supraprimare),
tot aşa cum nici azi nu-i pot întreţine la gimnaziile actuale... Bur­
ghezia îşi apără şcoala e i ; rămîne numai ca muncitorimea, punînd
m în a pe cîrmele statului, sa schimbe şcoala din temelii".
împotriva vicisitudinilor sociale la care au fost supuşi oamenii
muncii în trecut, şcoala romînească şi-a creat puternice tradiţii
progresiste. Poporul a fost întotdeauna dornic de cultură, de
carte. Deşi cercurile guvernante manifestau o condamnabilă
indiferenţă faţă de aspiraţiile lui? prin străduinţa unor oa­
meni luminaţi au fost înfiinţate şcoli în tîrguri, în oraşe şi la sate

* G h. G h e o r g h i u-D e j, Articole fi cuvîntări, ediţia a IY-a, E.S.PJL.P.,

Bucureşti, 1956, p. 454.
8 Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956. Rezultate generale, Direc­
ţia Centrali de Statistică, Bucureşti, 1959, p. XXI. (Date calculate la teritoriul
actual).
4 D. G u ş t i , Vn an de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor ţi Arte­
lor, Bucureşti, 1954, p. 25.
12 Acad. ŞTEFAN BALANf

încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, o cronică menţionează exis­
tenţa unor şcoli în nordul Moldovei, în secolul al XV-lea, alta con­
stată la 1495 o şcoală la Scheii Braşovului, iar un cronicar vorbeşte
despre şcoala din satul Rădăşeni, iraionul Fălticeni, în care, Ja sfîr-
şitul secolului al XVI-lea, a învăţat Ştefan Tomşa. T rep tat au
fost înfiinţate şcoli mai multe şi de diferite grade.
Numeroşi dascăli din trecut au muncit cu pasiune şi devota­
ment răspîndind cultura în rîndurile poporului. Printre cei care
au pus bazele tradiţiei progresiste a şcolii romîneşti trebuie men­
ţionat în primul rînd Gheorghe Lazăr, patriot înflăcărat, cel care
a iniţiat predarea limbii romîne, a matematicii şi trigonometrici*
Din filele istoriei se desprind numele unor slujitori ai şcolii ca :
Gheorghe Asachi, Petracne Poenaru, Simion Bărnuţiu, Eliade R ă -
dulescu, Grigore Cobălcescu, Victor Babeş, Petre Poni şi alţii, care
au împletit munca didactică cu activitatea de răspîndire a culturii
în ipopor.
In invăţămînt şi-au desfăşurat activitatea şi personalităţi de
seamă ale vieţii noastre culturale, c a : Ion Creangă, autor de
manuale şi metodici, Calistrat Hogaş, Mihail Eminescu, ale cărui
judicioase procese-verbale de inspecţie şi rapoarte au reprezentat
adevărate rechizitorii la adresa rînduielilor şcolii burgheze.
Lupta pentru democratizarea învăţămîntului, pentru punerea
lui în slujba intereselor poporului-s-a ridicat pe o treaptă supe­
rioară o dată cu crearea Partidului Comunist din Romînia. P artid u l
a îndrumat cu grijă părintească activitatea învăţătorim ii pe singurul
drum care putea duce la înflorirea şcolii, drumul luptei revoluţionare
pentru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc şi construirea so­
cietăţii noi, socialiste. Istoria poporului nostru demonstrează că*
numai în condiţiile cuceririi puterii politice de către masele m un­
citoare, şcoala găseşte terenul unei adevărate înfloriri.

în 1945 existau în Romînia aproximativ 4 000 000 de analfa­

beţi. Lichidarea acestei grele moşteniri a trecutului a constituit
unul dintre primele obiective în acţiunea complexă de răspîndire
a culturii iniţiată de partidul nostru. Conferinţa N aţională a
P.CJR. din octombrie 1945 a arătat că una din sarcinile de bază
pe tărîm cultural era organizarea învăţămîntului nou, avînd, în tre
altele, ca obiective principale: „a) lichidarea analfabetism ului;
b) reorganizarea întregului învăţămînt, de la cel prim ar p în ă 1la
universitate, pe baze democratice..,* 5.

5 Gh, G h e o r g h i u - D e j , Articole fi cuvîntări, ediţia a IV -a, p. 79.

 DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI jg

Din primii ani ai regimului de democraţie populara, ofensiva

îm potriva analfabetismului s-a desfăşurat cu toata vigoarea.
Aceasta a cunoscut două etape principale. Prima etapă, care a în­
ceput imediat după 23 August 1944, s-a realizat prin cercurile
de alfabetizare care au fost organizate, pe diferite şi numeroase căi,
din iniţiativa partidului. Învăţătorii şi profesorii din patria noas­
tră, îndrum aţi de partid şi sprijiniţi de organele de stat, de organi­
zaţiile de masă şi de pături largi de oameni ai muncii, au desfăşu­
ra t la cursurile de alfabetizare o muncă entuziastă — astfel încît
recensămîntul general al populaţiei, efectuat în ianuarie 1948, arăta
că numărul neştiutorilor de carte scăzuse cu peste un milion de
persoane.
Cea de-a doua etapă a început în toamna anului 1948, după
adoptarea Legii pentru reforma învăţămîntului, şi s-a încheiat
Ia sfîrşitul anului şcolar 1955/1956. în această etapă, lupta îm­
potriva neştiinţei de carte a cunoscut o amploare nemaiîntâlnită;
lupta organizată de partid s-a desfăşurat într-un ritm rapid şi cu
rezultate strălucite. C a urmare, încă în perioada primului plan cin­
cinal (1950—1955) a fost lichidat analfabetismul ca fenomen de
masa şi s-au creat condiţii ca şcoala sa poată, cuprinde pe toţi copiii
de vîrstă şcolară, închizîndu-se prin aceasta izvoarele înseşi ale
analfabetismului. Milioane de oameni, ţinuţi în stare de înapoiere
culturală de către clasele exploatatoare, au căpătat posibilitatea sa
facă primii paşi pe drumul luminos al culturii socialiste.
Trecerea la înfăptuirea construcţiei socialiste impunea reorga­
nizarea întregului învăţământ al ţării. In condiţiile regimului
burghezo-moşieresc, învăţămîntul era rupt de viaţă şi de interesele
poporului. învăţăm întul se adresa îndeosebi celor a v u ţi; fiii oame­
nilor muncii nu puteau pătrunde în şcoli decît foarte greu, cu preţul
unor mari sacrificii şi cu riscul de a îngroşa, la absolvirea unor şcoli
superioare, rîndurile intelectualilor şomeri.
D upă 1944, de la început, s-a acordat o grijă deosebită făuririi
unui nou învăţăm înt, capabil să asigure instruirea şi pregătirea
cadrelor, care să sprijine puternic edificiul economiei şi culturii
noi. în tre primele măsuri ale P.C.R. au fost cele referitoare la
asigurarea unui învăţăm înt democratic. Aceasta presupunea gra­
tuitatea şi obligativitatea învăţămîntului elementar, posibilitatea
ca şcolile medii, şcolile profesionale şi institutele de învăţămînt
superior să poată fi urmate .de cît mai mulţi fii ai oamenilor mun­
cii, înlăturarea conţinutului reacţionar şi neştiinţific din manualele
şcolare, formarea de cadre noi pentru învătămîntul primar, mediu
şi superior. Prim ul Congres al P.M.R. (februarie 1948) a trasat,
 Acad. ŞTEFAN BĂLAN

între alte sarcini însemnate, şi sarcina înfăptuirii reformei învă­

ţămîntului, menita să pună bazele şcolii noi în Republica Popu­
lara Romînă. Reforma învăţămîntului din anul 1948 a schimbat
radical principiile de organizare a şcolii, de orientare a conţinu­
tului învaţămîntului şi i-a asigurat o unitate de structură, un
caracter democratic, popular şi realist-ştiinţific. întregul învăţăm înt
a devenit o problemă de stat, oferind aceleaşi posibilităţi pentru
toţi cetăţenii ţării, un învăţămînt unitar, pus în slujba intereselor şi
aspiraţiilor poporului. Procesul instructiv-educativ a căpătat un
conţinut realist-ştiinţific, întemeiat pe învăţătura marxist-leninistă,
conducind la educarea tineretului studios în spiritul patriotismului
şi al internaţionalismului proletar, al dragostei pentru partid şi po­
por, al dragostei pentru pace./
Obligativitatea învăţămîntului general şi accesibilitatea învă­
ţămîntului de toate gradele constituie o trăsătură caracteristica
a învăţămîntului nostru.
în trecut, dreptul general la învăţătură rămăsese o prevedere
constituţională formală. în condiţiile socialismului s-au creat pre­
misele materiale care au făcut din dreptul egal al tuturora la
învăţătură o realitate.
Obligativitatea învăţămîntului realizată în anii puterii populare
a cunoscut cîteva etape, care marchează momente principale ale
dezvoltării şcolii noastre. De la realizarea învaţăm întului obli­
gatoriu de 4 ani, s-a trecut la generalizarea învaţăm întului de 7
ani, iar în prezent Ia învăţamîntul general de 8 ani. T otodată,
au fost înlăturate barierele care existau între diferite grade şi
categorii de şcoli, înainte de reformă. In sistemul nostru de învăţă­
mînt, toate formele de învăţămînt sînt legate, oferindu-se condi­
ţii pentru trecerea de la un grad de învăţăm înt la altul, de la o
categorie la alta. Principiul şcolii unice este asigurat prin planurile
de învăţămînt, programele de învăţăm înt şi manualele şcolare,
indiferent dacă şcolile funcţionează la oraşe sau la sate.
Condiţiile de funcţionare create învăţămîntului de regimui
nostru şi introducerea gratuităţii învăţămîntului de toate gradele
asigură tuturor copiilor posibilitatea de a urma orice categorie şi
grad de şcoală. Acesta este un indicator cultural care evidenţiază
deosebit de pregnant superioritatea socialismului faţă de capitalism,
dovedind că socialismul oferă tuturor cetăţenilor posibilităţi neli­
mitate de dezvoltare a personalităţii lor.
în învăţamîntul nou făurit de regimul democrat-popular s-a
pus capăt oricăror discriminări naţionale sau rasiale. în baza
 DEZVOLTAREA INVĂŢAMINTULUI

Constituţiei ţarii, care prevede drepturi şi libertăţi egale pentru

to ţi oamenii muncii, indiferent de naţionalitate, sînt asigurate ti­
neretului cele mai bune condiţii de a se pregăti în cadru! învăţă­
mântului «de toate gradele. în regiunile şi localităţile cu populaţie
numeroasă din rîndul minorităţilor naţionale, au fost înfiinţate şcoli
în care predarea se face în limba maternă a naţionalităţii respec­
tive, iar predarea în aceste şcoli a limbii romîne slujeşte scopului
nobil al apropierii şi înfrăţirii tinerilor romîni cu tinerii de alte
naţionalităţi. Tinerii din patria noastră, indiferent de naţionalitate^
sînt educaţi în spiritul luptei pentru acelaşi ţel — construirea socia­
lismului şi comunismului.
fT n vâ ţa m în tu l de toate categoriile şi de toate gradele din ţara
noastră a fost aşezat pe baze ştiinţifice, marxist-leruniste. Avînd o
temelie ideologică-ştiinţifică unitară, învăţămîntul constituie un fac­
tor important al formării şi dezvoltării conştiinţei socialiste, al răs-
pînidiru culturii în rîndul potporului.
Procesul instructiv-educativ a cunoscut o transformare radi­
cală, primind un conţinut integral ştiinţific, prin faptul că „a
fost orientat pe o bază nouă, ştiinţifică-matenalistă şi îndreptat
spre o strînsă legătură cu practica construcţiei socialiste" 6. îndru­
m at de partid, învăţăm întul de toate gradele contribuie efi­
cient la educarea marxist-leninistă a tineretului, la combaterea
şi eliminarea rămăşiţelor mentalităţii şi educaţiei burgheze, la for­
marea sentimentelor nobile ale patriotismului şi internaţionalismu­
lui socialist.
în opera de instruire şi educare a tineretului un loc important
îl ocupă predarea marxfsm-Ieninismului, a cărui cunoaştere
este o necesitate ^pentru fiecare constructor al societăţii so­
cialiste. Predarea marxism-leninismului se face în strînsă legă­
tu ră cu practica construirii socialismului, contribuind la lărgirea
orizontului ştiinţific şi ideologic al tineretului, la pregătirea de
cadre care să promoveze noul în producţie, în ştiinţă şi în viaţă.
D acă îndrumătorii şcolii burgheze, vînturau lozinca ipocrită a
„apolitismului", promovînd sub acest paravan concepţii reacţio­
nare, şcoala noastră nouă înscrie printre ţelurile ei asigurarea
educaţiei marxist-leniniste a tineretului. „N oi declaram deschis
— spunea Lenin — că o şcoală în afara vieţii, în afara politicii
este o minciună şi o ipocrizie" V /

• Gh. G h e o r g h i u - D e j , Articole }i cuvintări, 1955—1959, Editura Po-

liticî, Bucureşti, p. 603.
T V. I. L e a in, Opere, yoL 28, Editura Politici, Bucureşti, 1959, p. 7i.
,1 Acad. ŞTEFAN BALAN

Şcoala noastră nouă este pătrunsă de grija pentru a cultiva la

tineret respectul şi preţuirea pentru om şi minunatele sale reali­
zări, pentru a sădi în acesta ideile nobile ale păcii şi prieteniei
dintre popoare. Şcoala noastră formează un tineret cu o concep­
ţie şi o atitudine de viaţă sănătoasă; întregul climat sociaJ-po-
litic din ţara noastră inspiră tineretului un optimism viguros, de
natură să-i orienteze energia şi pasiunea spre acţiuni creatoare,
îndrăzneţe, demne de epoca socialismului.
Formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, a trăsăturilor
morale ale omului înaintat, constituie un proces complex, care se
înfăptuieşte printr-o muncă asiduă. Atît corpul didactic, cît şi or­
ganizaţiile de tineret se îngrijesc să insufle tineretului o nestinsă
sete de însuşire a ştiinţei şi culturii, de cunoaştere a celor mai noi
realizări ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, pentru a le pune în
slujba dezvoltării patriei socialiste. Ca urmare a muncii desfăşu­
rate de cadrele didactice şi de organizaţiile de tineret din şcoli şi
facultăţi, tineretul nostru studios manifestă o atitudine înaintată
faţă de muncă şi de îndatoririle sociale.
Caracterul ştiinţific, realist al învăţămîntulm nostru rezida fi
în strînsa lui legătură cu viaţa, cu practica, cu problemele con­
crete ale construcţiei socialiste. In orientarea învăţămîntului, parti­
dul nostru a ţinut seama că ridicarea acestuia la nivelul cerinţelor
economiei şi culturii socialiste, corespunzător progresului rapid al
ştiinţei şi tehnicii contemporane, este condiţionată de legarea pro­
cesului instructiv de producţie, de viaţă. Această legătură se face
pe un front larg: în primul rînd prin cursuri, laboratoare, semi­
nalii şi ateliere-şcoală, apoi prin practică în producţie^ excursii,
vizite în întreprinderi şi la ferme, pe şantiere.
In anii puterii populare, s-au dezvoltat şi perfecţionat reţeaua
şi profilul instituţiilor şcolare, de toate categoriile fi de toate
gradele, în concordanţă cu cerinţele impuse de înfăptuirea indus­
trializării socialiste a ţării, a transformării socialiste a agriculturii,
a revoluţiei culturale. Astfel, de unde în trecut, într-o ţară bogată
în resurse de materii prime, şcoala nu pregătea tehnicienii şi spe­
cialiştii necesari industriei petrolului, prelucrării lemnului, amelio­
rării solului, industriei alimentare, în anii puterii populare — o dată
cu crearea unor noi ramuri industriale şi cu dezvoltarea celor exis­
tente — au fost create şcoli tehnice şi instituţii de învăţăm înt su­
UKZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI jj

perior care asiguri cadrele necesare pentru industria şi agricultura

ţării. Totodată, necesităţile ridicării neîncetate a nivelului cultura) al
poporului, ale dezvoltării cercetării ştiinţifice şi-au găsit ecoul
cuvenit în dezvoltarea învăţămîntului, care răspunde prin conţi­
nutul său pregătirii tuturor categoriilor de specialişti ceruţi de
sectorul social-cultural.
Regimul democrat-popular a creat posibilităţi largi pentru ridi­
carea nivelului de cultură generală şi profesional al oamenilor
muncii care lucrează în producţie sau în sectorul social-cultural. In
acest soop a fost organizat învăţâmîntul seral fi firă frecvenţa,
prin care sînt pregătiţi tehnicieni, profesori ete., studenţii
nefiind obligaţi în timpul cursurilor să-şi părăsească locul de muncă.
Extinderea considerabilă a reţelei şcolare şi a instituţiilor de
învăţământ .superior, generalizarea învăţământului de 7 ani şi
trecerea, acum, la şcoala generală de 8 ani şi da şcoala de cultură
generală de 12 ani, sporirea numărului de elevi în şcolile medii de
cultură generală, profesionale şi tehnice şi a numărului de stu­
denţi, înfăptuirea gratuităţii întregului învăţământ, acordarea in
mod gratuit a manualelor şcolare pentru elevii claselor I—VIII,
ajutorul oferit de stat elevilor şi studenţilor printr-un mare număr
de burse, creşterea rin durilor personalului didactic au necesitat
alocarea din partea statului a unor importante fonduri bugetare.
Cheltuielile statului pentru dezvoltarea învăţămîntului au crescut
de la an la ian, asigurîndu-se condiţii din ce în ce mai bune de
viaţă şi învăţătură tineretului şcolar şi universitar. Dacă în anul
1951 staitul a alocat pentru nevoile învăţămîntului suma de 1 682,5
milioane de lei, în anul 1963 s-a alocat pentru acelaşi scop
suma de 5 533 milioane de lei, adică de 3,3 ori mai m ult; iar
pentru anul 1964, bugetul de stat prevede pentru învăţămînt suma
de 6 209 milioane de lei, cu 676 miliotane de lei mai mult decît în
anul precedent. Aceste date demonstrează grija deosebită pe care
partidul şi statul nostru o acordă ridicării prin învăţământ a nive­
lului cultural al poporului.
Succesele remarcabile obţinute în dezvoltarea învâţâmîntului de
toate gradele ilustrează amploarea fi profunzimea desfăşurării
revoluţiei culturale. Neştiinţa de carte a fost lichidată; zeci de mii
de tehnicieni, ingineri, profesori, medici, oameni de artă şi litere au
fost crescuţi în şcoala nouă, socialistă, devenind la rîndul lor pro*
motori ai progresului social, ai dezvoltării ştiinţei şi culturii.
II Acad. ŞTEFAN BALAN

Cadrele didactice din întregul îtovăţămint, călăuzite ide ideologia

marxisHleninistă, participă, alături de întreaga intelectualitate, la
desăvârşirea revoluţiei culturale, la valorificarea moştenirii cultu­
rale a trecutului şi la ridicarea pe noi culmi a creaţiei ştiinţifice,
literare şi artistice.

Învăţămîntul de cultură generală

In desfăşurarea revoluţiei culturale, un rol deosebit îi revine

şoolii de cultură generală — factor principal de ridicare a nivelului
cultural al maselor, prima verigă din sistemul de pregătire a
oamenilor muncii. -
Şcoala de cultură generală are sarcina de a asigura însuşirea
temeinică de către elevi a bazelor ştiinţelor, în strînsă legătură cu
viaţa şi cu munca productivă, de a forma copiilor o concepţie
ştiinţifică despre lume, deprinderi de muncă intelectuală şi fizică,
convingeri şi deprinderi de conduită în spiritul eticii socialiste.
Ea are sarcina să creeze premise trainice pentru dezvoltarea armo­
nioasă şi multilaterală a personalităţii omului noii societăţi.
învăţămîntul de cultura generală se realizează în ţara noastră
prin:
— şcoala generală şi obligatorie de 8 ani, pe care o urmează
toţi copiii patriei de la vîrsta de 7 ani pînă la 15— 16 ani, în care
se pun bazele pregătirii multilaterale a tineretului şcolar * ;
— şcoala medie cu durata de 4 ani, care întregeşte pregătirea
dată de şcoala de 8 ani şi asigură elevilor un larg orizont de cul­
tură generală, pregătindu-i pentru a-şi continua studiile în învă­
ţămîntul superior sau pentru a desfăşura o activitate folositoare în
diferite sectoare ale economiei şi culturii.
Dată fiind importanţa şcolii de cultură generală în ridicarea
nivelului culturali al poporului, această işcoală a cunoscut în anii
puterii populare transformări radicale. O realizare importantă pe
linia ridicării nivelului cultural al poporului a constituit-o înfiin­
ţarea, în anul 1948, a şcolii generale şi obligatorii de 7 ani. în func­
ţie de extinderea reţelei şcolare şi asigurarea bazei didactice-mAte?

* Să menţionăm că în ţara noastră, înainte de a frecventa şcolile de cultură

generală, copiii pot meree şi la grădiniţele de copii. Avem în prezent 7 633 gră­
diniţe de copii cuprinzmd 372 430 copii mici. -Acesta constituie învăţăjnîntul
preşcolar.
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI l§

riale a învăţămîntului, şcoala de 7 ani a cunoscut o dezvoltare

continuă şi ascendentă.
Chiar din primul an de la aplicarea reformei învăţămîntului
(anul .şcolar 1948/1949) au funcţionat 3 332 de şcoli cu clasele
V—V II şi I—VII, având un efectiv de 284 450 de elevi în cla­
sele V—V II şi 1 791 182 elevi în total, în clasele I—VII. in anii
următori, creşterea numărului unităţilor şcolare şi a numărului
elevilor de la cursurile de zi a continuat în nan neîntrerupt, astfel
că în anul şcolar 1963/64 au fost înscrişi în clasele I—VII
2 631 023 de elevi, din care 1 056 569 de elevi aparţin claselor
V—VII. Generalizarea învăţămîntului de 7 ani s-a realizat intr-un
timp foarte scurt. Astfel, în anul şcolar 1955/1956 învăţămîntul de
7 ani a devenit general şi obligatoriu în oraşe, centre muncitoreşti
şi localităţi reşedinţe de raion, iar în anul şcolar 1958/59 s-a trecut
la generalizarea acestui învăţămînt şi în localităţile din mediul
rural (comune şi sate) care aveau şcoli de 7 ani.
Congresul al III-lea al P.M.R. a trasat sarcina de a se încheia
generalizarea învăţămîntului de 7 am şi de a se asigura trecerea la
şcoala de 8 ani, sarcină care s-a realizat încă din anul şcolar
1961/62, adică cu un an mai devreme de termenul prevăzut.
Din anul şcolar 1964/1965, şcoala generală de 8 ani va funcţiona
cu toate clasele.
Realizarea acestei sarcini — dovadă a marilor posibilităţi pe
care le creează regimul democrat-popular în domeniul culturali­
zării maselor — reprezintă unul din momentele cele mai impor­
tante ale revoluţiei culturale. Asigurând tuturor cetăţenilor ţării
o temeinică bază culturală, ea situează Republica Populară Romană
printre ţările înaintate din lume în donjeniul învăţământului. S-a
înfăptuit astfel, în cele două decenii de la Eliberarea patriei
noastre, ceea ce nu s-a putut înfăptui, pănă în 1944, în decursul
celor 80 de ani care au trecut de la promulgarea Legii instruc­
ţiunii dm anul 1864.
Prin caracterul ei profund democratic şi cu adevărat general,
şcoala de 8 ani este menită să ridice pe o treaptă superioară nive­
lul cultural al întregii populaţii a ţârii, sâ-i deschidă posibilităţi
şi rruu largi de a se bucura de binefacerile ştiinţei, artei şi culturii.
Conţinutul învăţămîntului de 8 ani asigură o pregătire gene­
rală, de bază, tineretului nostru şcolar. în planul acestui învăţămînt
se acordă un loc important studiului ştiinţelor naturii şi matema­
ticii, dezvoltării gândirii elevilor, formării concepţiei materialiste
despre lume. Conţinutul disciplinelor se predă în strânsă legătură
cu viaţa, în vederea unei cunoaşteri cît mai temeinice a legilor
 Acad. ŞTEFAN BALAN

naturii şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice. Planul

de învăţămînt acordă multă atenţie studiului limbii si literaturii
romane, istoriei patriei şi istoriei universalle, problemelor de bază
ale dezvoltării societăţii, educaţiei estetice, morale şi fizice a tine­
retului şcodar.
Pentru a îmbunătăţi procesul de predare a materiilor de învă­
ţămînt, se experimentează acum transmiterea cunoştinţelor la cla­
sele mici (I—IV) de către mai mulţi profesori de specialitate
(scris-citit, matematică, muzică, desen, sport).
In orientarea elevilor spre viaţă, spre producţie, un rol deosebit
îl are obiectul „agricultura", introdus la clasele V—VIII ale şcoli­
lor din mediul sătesc. Introducerea acestui obiect în planul de
învăţămînt răspunde unor necesităţi determinate de dezvoltarea
intensivă şi multilaterală a agriculturii socialiste; ca urmare,
absolvenţii şcolii de 8 ani din mediul sătesc, pe lingă cunoştinţele
de cultură generală, vor cunoaşte bazele ştiinţifice ale producţiei
agricole, vor căpăta deprinderi practice corespunzătoare pentru a
putea munci la nivelul ştiinţei şi tehnicii agricole moderne. :?
Şcoala medie are menirea ca, pornind de la volumul cunoştin­
ţelor dobîradite de elevi în şcoala generală de 8 ani, să asigure
acestora un orizont cultural larg şi o pregătire (Ştiinţifică mai
bogată, să-i familiarizeze cu bazele ştiinţifice şi tehnice ale pro­
ducţiei modeme, să dezvolte educaţia estetică, morală şi fizică a
elevilor.
După 23 August 1944, învăţămîntul mediu a cunoscut o amplă
dezvoltare.
In anii puterii populare au crescut atît numărul unităţilor şco­
lare, oît şi numărul elevilor cuprinşi în şcoala m edie; reţeaua
şcolară s-a dezvoltat nu numai în oraşe, ci şi în centrele munci­
toreşti şi în localităţile rurale cu populaţie şcolară numeroasă,
în vechea Romînie, şcoala medie n-a fost accesibilă maselor
largi. Reflectând interesele păturilor stăpînitoare, şcoala medie
îşi deschidea în fapt porţile mai ales pentru fiii celor avuţi. „De
zeci de ani — scria, în august 1921, ziarul «Socialismul» — parla­
mentele boiereşti au făcut o serie de legi şcolare care încătuşează
şi stăvilesc făţiş dreptul clasei muncitoare de a-şi trimite copiii
la învăţătură". Legea învăţămîntului secundar din anul 1928 punea
în faţa învăţămîntului sarcina de a forma aşa-numitele „elite*.
Chiar şi în dezbaterile din senat la proiectul acestei legi, se arăta
că „ceea ce caracterizează acest învăţămînt^ nu este, cum se spune
de către oratorii sau advocaţii interesaţi, binefacerile aşa de
măreţe ale educaţiei antice, ci este preocuparea de ordin politic,
DEZVOLTAREA ÎNVAŢĂMÎNTULUI 2 f

pentru a stăvili invaziunea şi înălţarea claselor de jos“ ®. Aceeaşi

tendinţă antipopulară a stat şi la baza Legii din 1939 pentru orga­
nizarea şi funcţionarea învăţămîntului secundar teoretic, a cărei
„idee călăuzitoare" era, după cum se arăta în referatul ministrului
Educaţiunii Naţionale de atunci, „pregătirea unei elite".
Învăţământul mediu nu a devenit o şcoală a poporului decît
după eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist.
Este ilustrativ pentru dezvoltarea învăţămîntului mediu faptul
că, în anul şcolar 1963/1964, numărul unităţilor s-a ridicat la 551»
iar numărull elevilor înscrişi a fost de 252 154 (numai la cursurile
de zi) faţă de 211 şcoli medii (licee teoretice) cu 29 004 elevi,
existente în anul şcolar 1938/1939. Dacă adăugăm şi elevii înscrişi
la cursurile serale şi fără frecvenţă, totalul copiilor care au urmat
şcoala medie în anul şcolar 1963/1964 a fost de 376 620 de elevi.
Hotăifirea C jC. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri din 1956*
cu privire la îmbunătăţirea învăţământului de cultură generală,
a m ărit durata şcolii medii de la 10 la 11 ani. în clasde a X-a
şi a X l-a pregătirea elevilor s-a reaflizat diferenţiat, pe două
secţii: reală şi umanistă. A fost m ărit numărul de ore la ştiinţele
naturii şi la matematici, iar pentru a începe pregătirea ideologică a
ellevilor, s-au prevăzut în planul de învăţămmt demente de socia­
lism ştiinţific şi de economie politică.
Trecerea la învăţămfîintul de cultură .generală de 12 ani a făcut
posibile dezvoltarea şi adaptarea conţinutului învăţământului din
şcoala medie la progresul ştiinţei şi tehnicii actuale, precum şi întă­
rirea studiului principalelor obiecte de învăţămînt în vederea
lărgirii şi aidîneirii cunoştinţelor, în conformitate atât cu exigenţele
învăţământului superior, cat şi cu nevoile actuale ale economiei
şi culturii noastre. S-au introdus discipline care să lărgească ori­
zontul cultural, cum s în t: biologia generală, istoria literaturii uni­
versale, istoria artelor etc.
In desfăşurarea revoluţiei culturale, un rol important îl are şi
fcnvăţămîntul de cultură generală seral şi fără frecvenţă. Dezvolta­
rea acestui învăţămînt este o expresie a politicii Partidului Munci­
toresc Roman de ridicare culturală a întregului popor, de ridicare
necontenită a nivelului tehnic şi cultural al oamenilor muncii.
Faţă de anul 1948 când în învăţământul seral funcţionau 32 de
unităţi cu 2 541 de elevi la clasele V III—X I, în anul 1963 acestea
au ajuns la 248 de secţii cu 61 881 de elevi; iar învăţămmtul fără

8 Asupra proiectului de lege al învăţămîntului secundar, Monitorul Oficial,

nr. 59 din 13 iulie 1928.
22 Acad. ŞTEFAN BA LA N

frecvenţă funcţionează cu 333 de secţii, la care sînt înscrişi 62 585

de elevi.
Paraild cu şcoala de cultură generală cu durata de 12 ani
(cursuri de zi, serale şi fără frecvenţă), s-au creat posibilităţi
elevilor cu aptitudini deosebite ca, o dată cu pregătirea de cultură
generală, să-şi dezvolte talentele, în vederea unei specializări ulte­
rioarei în şcoli de muzică, de arte plastice, de coregrafie, de sport.
In prezent, în cele 62 de astfel de şcoli, frecventează cursurile
peste 33 000 de elevi.
Concomitent cu preocuparea pentru o cît mai bună organizare
a învăţăimfaituluî, cu aceeaşi grijă s-a urmărit şi problema stabilirii
unui conţinut adecvat sarcinilor actuale şi de perspectivă ale şcolii
noastre — conţinut care să satisfacă cerinţele pregătirii multi­
laterale a tinerelor generaţii în vederea participării lor active la
opera de construire a vieţii noi.
Pentru aceasta — ţinînd seama de ţelul actual al şcolii, valori­
ficând moştenirea progresistă a şcolii noastre şi preluînd experienţa
valoroasă din alte ţări — au fost elaborate noi planuri de în vă|
ţămiînt, programe şi manuale şcolare.
Noile planuri de învăţămînt asigură o mai bună c o r e l a r e între
diferitele discipline care se predau m şcoală, atît în ceea ce priveşte
raportul dintre numărul de ore de predare şi de aplicaţii, cît şi
în ceea ce priveşte aşezarea în plan a drsciptlinelor unele faţă de
altele. O mare atenţie se dă matematicilor, fizicii, chimiei, bio­
logiei.
Programele şcolare asigură, pe lîngă realizarea cerinţelor didac­
tice generale, şi sarcinile principale ale şcolii de cultură generală :
ridicarea nivelului de pregătire ştiinţifică a elevilor, întărirea
muncii de educaţie patriotică şi legarea îinvăţăimiîn.tu!ui de practică.
întregul conţinut realist-ştiinţific al învăţămîntului de cultură
generală urmăreşte pregătirea elevilor pentru viaţă, pentru o
muncă productivă. La ăaborarea diferitelor programe şcolare, se
urmăreşte punerea lor de acord cu progresele ştiinţei şi nevoile
tehnicii şi ale vieţii modeme; an de an, printr-un proces de prelu­
crare şi restructurare, apar noi capitole. Astfel, în programele de
fizică au fost introduse capitole noi în legătură cu teoria structurii
atomului, energia nucleara ş.a.; în programele de matematici au
fost introduse capitole noi despre calicului probabilităţilor, calculul
vectorial ş.a.
Un loc important se acordă experienţelor, lucrărilor de labo­
rator şi diferitelor aplicaţii practice, excursiilor ţşi vizitelor în
producţie, care familiarizează pe elevi cu diferite operaţii şi pro­
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

cese de muncă, le dezvoltă interesul pentru tehnică.

Pentru îmbunătăţirea continuă a conţinutului învăţămîntului,
de un real folos s-a dovedit editarea manualelor şcolare, care sînt
elaborate — de cele mai multe ori — prin concursuri de colective
sau de cadre didactice cu multă experienţa. Manualele şcolare edi­
tate în ultimii ani au un conţinut bogat, bazat pe o temeinică docu­
mentare ştiinţifică de specialitate şi o justă orientare marxist-
leninistă. Numai pentru anul şcolar 1963/1964 au fost tipărite 377
de titluri de manuale şcolare pentru învăţământul de cultură gene­
rală, clasele I—X I, care însumează un tiraj de aproape 22 000 000
de exemplare. Manualele pentru clasde I—V III se distribuie elevi­
lor gratuit.
Realizarea şcolii de 8 ani ca şcoală generadă de masă, obliga­
torie, prelungirea duratei şcolii medii de Ia 11 ani la 12 ani, absol­
virea şcolii generaţie şi medii de un număr tot mai mare de tineri,
dezvoltarea corespunzătoare a celorlalte tipuri de şcoli medii
subliniază amjpftoarea /pe care a luat-o învăţămîntul de cultură
generală în anii puterii populare. Tabloul de ansamblu al acestei
dezvoltări n i4 oferă în mod foarte concludent cvteva date sinte­
tice. Astfel, numărul elevilor cuprinşi în toate clasele învăţămîn-
tului de cultură generală este, în anul şcolar 1963/1964, de circa
3 058 000, faţă de numai circa 1 600 000 în anul şcolar 1938/39.
Corespunzător acestei creşteri s-au construit numeroase şcoli noi,
modeme, au sporit spaţiile de învăţămînt. Astfel, în perioada
anilor 1960— 1963, au fost construite pentru învăţământul de
cultură generală 15 266 săli de clasă, depăşindu-se astfel sarcinile
prevăzute pentru întregul şesenal. La acestea se adaugă cele 4 603
■săli de clasă care vor fi construite în cursul anului 1964. Numai
în Bucureşti s-au construit, în ultimii 20 de ani, mai multe săli
de clasă decît în precedenţii 80 de ani de cînd a apărut Legea
învăţămîntului primar obligatoriu din 1864.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a muncii instructiv-
■educative în învăţămîntul de cultură generală, a sporit de la an la
an numărul cadrelor didactice formate în universităţi şi institute
pedagogice. în anul şcolar 1963/1964 au funcţionat în acest învă­
ţăm înt (inclusiv în învăţămîntul pedagogic) circa 126000 de
învăţători şi profesori, în timp ce în anul şcolar 1938/1939 func­
ţionau numai aproximativ 46 000. Pentru munca lor plină de
devotament, cadrele didactice din învăţămîntul de cultură generală
se bucură de o înaltă preţuire din partea poporului, a partidului,
a statului nostru. Fiecare cetăţean al patriei noastre manifestă o
profundă dragoste faţă de învăţătorul care l-a învăţat să scrie
 24 Acad. ŞTEFAN BALAN

şi să citească, faţă de profesorul care 3-a făcut să îndrăgească

cartea, faţă de şcoala îo care a învăţat. Numeroase măsuri oglin­
desc grija partidului şi a guvernului de a crea personalului didactic
condiţii cat mai bune de muncă şi de trai, de a-i sprijini în perfec­
ţionarea pregătirii ştiinţifice şi a măiestriei pedagogice. In fiecare
an, în centrale de perfecţionare a cadrelor didactice, mii de învă­
ţători şi profesori dobîndesc cunoştinţe noi în speoialitatea lor.
De exemplu, în anul 1963 au urmat cursurile de perfecţionare
aproape 17 500 de cadre didactice, iar în anul 1964 le vor urma
20 000 de persoane. Un semn de apreciere deosebită pentru rezul­
tatele excepţionale obţinute în muncă îl constituie acordarea titlu­
rilor de învăţător şi profesor fruntaş şi învăţător şi profesor
emerit, precum şi acordarea de ordine şi medalii ale Republicii
Populare Romîne. Peste 5 300 de membri ai corpului didactic din
şcoala de cultură generală au primit aceste tiduri, ca simbol al
dragostei cu care. sînt înconjuraţi cei mai buni educatori ai copiilor
patriei noastre. Prin recenta Hotărîre a Comitetului Central
al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri au primit sporuri substanţiale
de salarii şi învăţătorii şi profesorii noştri. Aceste prevederi se
înscriu în ansamblul de măsuri pe care partidul şi guvernul le-au |
luat an de an pentru îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai al
tuturor oamenilor muncii.
Astfel, în anii puterii populare, şcoala de cultură generală cu­
noaşte o continuă dezvoltare, transforanîndu-se într-o şcoală de
masă, cu un profund caracter popular şi un conţinut realist-şţun-
ţific, legat de viaţă. Anul şcolar 1964/1965 marchează momentul
generalizării învăţământului de 8 ani, fiind primul an în care
şcoala generală de 8 ani va funcţiona cu toate clasele, creîndu-se
astfel posibilitatea pentru trecerea la şcoala de 12 ani. Statul nostru
asigură condiţiile necesare pentru ca toţi copiii de v-îrstă şcolară,
să poată urma efectiv şcoala generală de 8 ani şi creează premisele
pentru ca ei să poată dobîndi ulterior o pregătire şcolară şi mai
amplă.

învăţămîntul profesional şi tehnic

învăţămîntul profesional şi tehnic, reorganizat în anii puterii

populare în strînsă concordanţă cu dezvoltarea economică şi social-
culturală a ţării, are scopul de a contribui ia pregătirea şi perfec-
Şcoala de 8 ani Nr. 111 din Bncurefti
Hm « A i*
Oră de geografie la şcoala medie ,JDimitrie Bolintineanu"
din Bucureşti
 Vedere parţiali a micului orăşel
universitar din cartierul Gro­
zăveşti, unde locuiesc in cele
mai confortabile condiţii 3500
de studenţi
Studenţi romîni }i străini petrecîndu-fi vacanţa într-o tabără de iarnă
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
25

ţionarea muncitorilor calificaţi, tehnicienilor şi altor cadre medii

de specialitate. Acest învăţăm înt se realizează prin şcoli de speciali­
tate, precum şi prin cursuri de calificare şi de specializare organi­
zate pe lîngă întreprinderi şi instituţii.
D ezvoltarea continuă a economiei socialiste în ţara noastră a
necesitat an de an un număr mai sporit de muncitori calificaţi
şi cadre medii tehnice capabile să mînuiască cu pricepere tehnica
modernă cu care sînt înzestrate întreprinderile noastre socialiste.
De aceea, partidul şi guvernul au acordat în cei douăzeci de ani
de la Eliberare o mare atenţie dezvoltării şi îmbunătăţirii continue
a învăţăm întului pregătitor de muncitori calificaţi şi cadre medii
tehnice.
înainte de anul 1948 funcţionase aşa-numitul învăţăm înt „prac­
tic", „profesional* sau „de meserii", în organizarea căruia se ţinuse
prea puţin seama de necesităţile reale ale dezvoltării economice a
ţ ă r i i ; şcolile erau reduse ca număr, absolvenţii puţini, iar pregă­
tirea lor avea un pronunţat caracter scolastic.
P rin reform a învăţământului din anul 1948, sistemul de pregă­
tire a muncitorilor şi cadrelor tehnice medii a fost fundamental
reorganizat şi îm bunătăţit, punîndu-se la baza noii organizări
principiul legăturii indisolubile dintre pregătirea teoretică şi cea
practică. Spre a ilustra im portanţa care s-a acordat acestui învă­
ţământ, este suficient să arătăm că, în primul an după reforma
învăţământului, s-a dublat numărul şcolilor profesionale (cuprin­
zând cu 56% m ai m ulţi elevi) faţă de anul şcolar 1938/1939 (511
unităţi şcolare cu 61 372 de elevi în anul şcolar 1948/1949, faţă
de 224 de unităţi şcolare cu 39 250 de elevi în anul şcolar
1938/1939). T ot în prim ul an după reformă au funcţionat de peste
3 ori m ai m ulte şcoli tehnice de grad mediu, cuprinzînd de peste
5 ori mai mulţi elevi decît în anul 1938/1939 (454 de şcoli medii
tehnice cu 75 168 de elevi în anul şcolar 1948/1949, faţă de 142
de şcoli cu 14 746 de elevi în anul şcolar 1938/1939).
în perioada 1949— 1955, şcolile profesionale şi şcolile medii
tehnice au dat producţiei 201 589 de muncitori calificaţi şi 110 655
de tehnicieni şi personal mediu în diferite meserii şi specialităţi,
în strînsă concordanţă cu cerinţele de cadre ale economiei, ale
ocrotirii sănătăţii şi ale culturii. în aceeaşi perioadă, pe lîngă m un­
citorii pregătiţi prin şcoli, au mai fost pregătiţi 535 654 de
m uncitori prin cursuri de calificare la docul de muncă şi şi-au
ridicat calificarea prin cursuri organizate în întreprinderi, insti­
tuţii şi ateliere încă 361 125 de muncitori.

3 — Momente ale revoluţiei culturale dia Rominii

 Acad. ŞTEFAN BALĂN
26

în actul 1955, învăţămînitu! profesional şi tehnic a •fost substan­

ţial îmbunătăţit prin înfiinţarea unui sistem de şcoli adecvat noilor
cerinţe ale dezvoltării construcţiei economice^ şi culturale. Sistemul
de şcoli, creat ca unnare a hotărârii de partid şi de stat din anul
1955, cuprinde: ^
a) şcoli profesionale, ou durata de 2—-4 ani, în care sint adm işi
tineri şi tinere care au absolvit şcoala de 7 (8) a n i; |B
b) şcoli tehnice cu durata de 1—3 ani, în care sînt admişi absol­
venţi ai şcolii medii de cultură generală; . „ „ "jS
e) şcoli tehnice de maiştri, cu durata de 2—3 ani (învăţămînt
de zi şi seral), în oare sînt admişi cei mai calificaţi muncitori,
absolvenţi ai şcolilor profesionale sau ai altor şcoli echivalente
şi care au un stagiu de producţie, in meseria lor, de 3—5 anL
în scopul valorificării avantajelor pe care le oferă instruirea
practică la locull de muncă, potrivit noului sistem de organizare,
toate aceste şcoli funcţionează pe lîngă marile întreprinderi,
fabrici, uzine, staţiuni de maşini şi tractoare, ferme experimentalei
şantiere de construcţii etc. Profilul şcolilor este astfel stabilit, încîţ
să asigure specializarea absolvenţilor potrivit cerinţelor economiei
naţionale, ocrotirii sănătăţii şi activităţii culturale.
Ca urmare a încheierii cu aproape 4 ani mai devreme a proce­
sului de colectivizare a agriaulturii în ţara noastră, printr-o hotă­
râre de partid şi de stat din anud 1962, învăţământul agricol a fost
reorganizat, creîndu-se şcolile tehnice agricole cu durata de 4 ani,
în care sânt admişi absolvenţi ai şcolii generale de 7 (8) ani şi care
au scopul să pregătească personalul tehnic de sipecialiitate (tehnicieni
agronomi, horticultori, veterinari), precum şi cadrele de contabili
cerute de agricultura socialistă. în vederea asigurării unei pregătiri
ştiinţifice largi şi trainice pentru viitoarele cadre agricole, hotă-
rîrea a pus la baza reorganizării şcolilor legătura nemijlocită a
învăţământului cu producţia agricolă socialistă.
De asemenea s-a înfiinţat învăţămîntul agrozootehnic de masa
pentru ţărănimea colectivistă fi muncitorii agricoli, care cuprinde
cursuri agrozootehnice cu duraica de 3 ani şi se desfăşoară în peri­
oadele în care muncile agricole sînt mai puţin intense. în anul
şcolar 1963/64, aceste cursuri au fost urmate de aproape un
milion de persoane.
în anul 1963 au fost create şcolile cooperaţiei cu durata de
4 ani, în care sînt admişi tineri şi tinere care au absolvit şcoala
generală de 7, (8) ani, în scopul pregătirii contabililor şi merceo­
logilor necesari cooperativelor săteşti. : ->> ,,:-f
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 27

Dezvoltarea economiei naţionale a cerat sporirea permanentă a

numărului de muncitori calificaţi, de tehnicieni şi ae maiştri, în
diferite ramuri. în acest scop, numărul elevilor şcolarizaţi în
învăţăm întul profesional şi tehnic a crescut continuu. Din 1956
şi pînă în 1963 au fost pregătiţi prin aceste şcoli 267 012 munci­
tori calificaţi şi 81 721 de tehnicieni, maiştri şi alt personal mediu
de specialitate, iar în anul şcolar 1963/64 au fost cuprinşi în şcolile
profesionale 188 287 de elevi, iar în cele tehnice şi tehnice de maiştri
{Ia cursurile de zi şi serale) 71 925 de elevi. De asemenea — în
afara muncitorilor pregătiţi prin şcoli — în perioada 1955—1963
au mai fost pregătiţi 368 002 muncitori prin cursuri de calificare
practică la locul de muncă, iar 285 028 de muncitori şi cadre
tehnico-administrative de nivel mediu şi-au perfecţionat pregătirea
p rin cursuri de ridicare a calificării şi de specializare.
D atorită caracterului umanist al ormduirii noastre socialiste,
începî-nd din anul 1948 a fost organizat şi un învăţămînt profe­
sional şi tehnic special, avînd ca sarcină recuperarea capacităţii de
muncă a tinerilor care prezintă deficienţe fizice sau neuropsihice.
Prin acest învăţăm înt au fost pregătiţi şi încadraţi în diferite munci
utile peste 11 000 de absolvenţi; în prezent funcţionează 23 de
şcoli speciale, în care sînt cuprinşi 5 787 de elevi.
în anii regimului de democraţie populară, conţinutului învăţă­
mîntului profesional şi tehnic i s-au adus îmbunătăţiri substanţiale,
corespunzătoare cerinţelor ridicate de diferite etape ale dezvol­
tării economiei naţionale, ale progresului tehnico-ştiinţific şi ale
dezvoltării ocrotirii sănătăţii populaţiei. S-a pornit de la princi­
piul că pregătirea viitorilor munciitori şi tehnicieni nu se poate
limita la însuşirea anumitor cunoştinţe şi deprinderi practice de
mînuire a unor maşini sau agregate, ci trebuie să asigure şi înţe­
legerea ştiinţifica a fenomenelor şi proceselor fizice, chimice,
tehnologice cu care muncitorii vin în contact în exercitarea mese­
riei. învăţăm întul are un conţinut realist-ştiinţific şi asigură un
sistem de instruire închegat şi unitar, cunoştinţele ştiinţifice îmbi-
nîndu-se cu activitatea practică în atelierele-şcoală şi în producţie.
D otarea atelierelor şi laboratoarelor se face cu utilaj şi aparatură
modernă, aistfel ca elevii să cunoască, încă de pe băncile şcolii, o
bună parte din elementele de bază ale meseriei lor viitoare. Munca
din producţie completează ceea ce nu poate realiza activitatea
desfăşurată în laboratoare şi ateliere. H anurile de învăţăm înt
prevăd discipline de studii care să asigure ad t pregătirea profe­
sională a elevilor, d & t şi educaţia lor politică, morală, estetică şi
fizică. Totodată, programele şcolare sînt în permanenţă îmbuna-
20 Acad. ŞTEFAN BĂLAN

tăjite, prin punerea lor la curent cu noile cuceriri ale ştiinţei

şi tehnicii. . .
La şcolile tehnice şi la cele tehnice de maiştri s-a acordat o pon­
dere însemnată pregătirii tehnice generale, ca bază pentru specia­
litate, şi, avîndu-se în vedere rolul şi atribuţiile maiştrilor în pro*-
cesul de producţie, s-a pus un accent deosebit pe pregătirea acestora,
în problemele organizării şi planificării producţiei.
Concomitent cu modernizarea programelor pentru disciplinele
tehnice de specialitate prevăzute pentru învăţămîntul profesional
şi tehnic, s-au adus îmbunătăţiri şi în ceea ce priveşte obiectele de
cultură generală, ca factor important al formării ştiinţifice şi
lărgirii orizontullui cultural al viitorilor muncitori şi tehnicieni.
Predarea limbii romîne în şcolile profesionale joacă un rol im­
portant în însuşirea scrierii şi vorbirii corecte, în cunoaşterea te­
zaurului literaturii romîne şi universale, în dezvoltarea gustului
pentru frumos şi în formarea trăsăturilor morale ale muncitorilor »
un rol deosebit în formarea viitorilor muncitori şi tehnicieni îl are
predarea ştiinţelor sociale.
Profilul şcolilor cuprinde o varietate mare de meserii şi specia­
lităţi, la stabilirea cărora se are în vedere nivelul de organizare
a producţiei, diviziunea muncii, progresul tehnic şi dezvoltarea
continuă a economiei naţionale. în nkimii ani au fost incluse noi
meserii şi specialităţi, au fost eliminate unele meserii care erau
depăşite, iar altele au fost lărgite ca urmare a evoluţiei tehnicii.
In prezent, în învăţămînjtuJl profesional şi tehnic sînt pregătiţi
muncitori calificaţi şi cadre tehnice medii in 562 de meserii şi de
specialităţi, din care 312 prin şcolile profesionale şi şcolile tehnice
de muncitori calificaţi, 131 prin şcolile tehnice de personal tehnic
şi 119 prin şcolile tehnice de maiştri.
O grijă deosebită s-a acordat şi elaborării de manuale şcolare»
în domeniul învăţământului profesional şi tehnic. An de an, au
fost elaborate şi tipărite tot mai multe titluri de manuale şcolare
noi, ajungîndu^se în anul şcolar 1963/1964 la peste 600 de titluri,
ceea ce reprezintă aproape totalitatea disciplinelor. Concomitent cu
creşterea numărului de manuale editate şi cu îmbunătăţirea conţi­
nutului lor, 5-au adus îmbunătăţiri esenţiale şi în ceea ce priveşte
aspectul grafic. Manualele se distribuie gratuit tuturor elevilor
şcolilor profesionale.
Corespunzător dezvoltării pe care a luat-o învăţămîntul, a
crescut şi numărul cadrelor didactice. Astfel, dacă în anul şco­
lar 1938/1939, în învăţămîntul profesional şi tehnic existau
numai 4 767 de cadre didactice, în anul şcolar 1948/1949 numărul
DEZVOLTAREA INVAŢAM1NTULUI 29

lor a crescut la 10 796, iar în anul şcolar 1963/1964 a ajuns la

13 626 de cadre didactice. Personalul didactic din învăţământul
profesional şi tehnic, ca de altfel din întregul învăţământ din
ţara noastră, se bucură de o înalta preţuire din partea partidului
şi statului, creîndu-se condiţii tot mai bune de viaţa, de muncă şi
de perfecţionare profesională.
Datorită pregătirii teoretice ţi practice primite în timpul şcola­
rizării, oîţ şi muncii educative desfăşurate în rondurile elevilor,
absolvenţii şcolilor profesionale şi tehnice obţin rezultate din ce
în ce mai bune în muncă, mulţi dintre ei evidenţiindu-se ca inova­
tori, raţionaslizatori, fruntaşi în producţie.
Ţara noastră prezintă astăzi tabloul unui vast şantier şi al
unei imense şcoli, în care se califică şi îşi perfecţionează pregătirea
profesionala milioane de oameni ai muncii.
Măsurile luate de ,p artid şi guvern pentru reorganizarea între­
gului sistem de pregătire a muncitorilor, tehnicienilor şi maiştrilor
au dus la făurirea unui învăţămînt profesional şi tehnic de stat, cu
caracter democratic şi realist-ştiinţific astfel conceput, încît să răs­
pundă necesităţilor reale de cadre ale economiei naţionale şi ale
celorlalte sectoare. In anii următori, învăţămîntul profesional şi
tehnic va fi perfecţionat în continuare şi completat. Astfel, se pre­
conizează introducerea unor planuri de învăţămînt cu o mai amplă
perioadă de muncă în producţie, forme de învăţămînt seral şi fără
frecvenţă pentru pregătirea muncitorilor şi tehnicienilor care ocupă
posturi în producţie; iar pentru acoperirea necesarului de cadre
medii tehnice se preconizează înfiinţarea unor forme de învăţămînt
care să dea o pregătire intermediară între maiştri şi ingineri.
Dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic se înscrie ca
o mare realizare a statului democrait-popular în direcţia ridicării
gradului de calificare a muncitorilor, tehnicienilor şi maiştrilor şi
a nivelului tehnic al producţiei.

învăţămîntul superior

învăţămîntul superior îndeplineşte importanta funcţie socială de

a pregăti specialiştii de înaltă calificare necesari economiei naţio­
nale şi sectorului social-cultural. Partidul şi guvernul nostru au
manifestat o grijă deosebită pentru reorganizarea, <profilarea
adecvată şi perfecţionarea continuă a învăţămîntului superior,
 Acad. ŞTEFAN BALAK
30

în vederea ridicării lui la nivelul cerinţelor economiei şi cul­

turii socialiste. Saltul uriaş făcut de învăţăm întul superior în
cei 20 de ani de la Eliberare se vădeşte în faptul că, în prezenţa
există 47 de instituţii de învăţământ superior cu 171 de facultăţi
şi 211 secţii de specializare, faţă de numai 16 insitituţii de în v ă­
ţămînt superior cu 33 de facultăţi, existente în 1938. P en tru a
acoperi necesităţile de specialişti cu calificare superioară cerute
de industrializarea socialistă a ţării, de ramurile industriale' nou
create, au fost înfiinţate noi institute politehnice şi tehnice la
Bucureşti, Cluj, Braşov, Galaţi, Petroşeni, iar în cadrul institutelor
politehnice din Bucureşti, Iaşi, Timişoara au fost înfiinţate noi
facultăţi şi secţii de specializare. Transform area socialistă a agri­
culturii şi ridicarea nivelului tehnic a | producţiei agricole au
determinat extinderea şi reorganizarea învăţăm ântului superior
agricol; a fost înfiinţat un nou institut agronomic la C raiova, iar
facultăţile de agronomie de la Cluj şi Timişoara s-au tran sfo rm at
în institute. Generalizarea învăţăm întului de 7 ani şi trecerea la
învăţămîmtul obligatoriu de 8 ani, lărgirea reţelei de şcoli m edii
de cultură generală, de şcoli profesionale şi tehnice au impus
pregătirea unui număr crescând de cadre didactice. în acest scop
a fost reorganizat învăţăm întul u n iv ersitar; a lu at fiinţă cea d e
a patra universitate din ţară, U niversitatea din Timişoara, a fost
creată o reţea de institute pedagogice superioare în aproape
toate regiunile ţării. Totodată, în cadrul universităţilor din Qluj
şi Iaşi, au luat fiinţă facultăţi de ştiinţe economice, iar în cadrul
celor patru universităţi ale ţării au fost create noi facu ltăţi şi
secţii, cerute de dezvoltarea continuă a ştiinţei, tehnicii, culturiL
Grija faţă de sănătatea poporului a condus la o largă dezvol­
tare a învăţămîntului medical, care dispune astăzi de 5 institute,
în acelaşi timp, preţuirea de care se bucură arta şi cultura in ţa ra
noastră a determinat reorganizarea şi dezvoltarea învăţăm întului
artistic superior, în cadrul căruia funcţionează 7 institute.
învăţămîntul superior din ţara noastră, m ultilateral dezvoltat,
cuprinde: universităţi, institute pedagogice* institute politehnice*
tehnice de ramură şi agronomice, un institut şi două facultăţi de
ştiinţe economice pe lîngă universităţi, institute medico-farmaceu-
ţice, institute de arte plastice, de teatru şi conservatoare, un
institut de cultură fizică. Pentru ingineri, medici şi cadrele nece­
sare relaţiilor internaţionale funcţionează învăţăm întul de perfec­
ţionare postuniversitar. De asemenea, învăţământul superior seral,
care funcţionează la facultăţile tehnice, şi învăţăm întul fără frec­
D E ZVO LTAREA ÎNVĂŢĂM ÎNTULUI
31

venţă, de la facultăţile care pregătesc profesori, au cunoscut o

largă dezvoltare, cuprinzând un mare număr de studenţi.
m anii regimului dem ocrat-popular învăţămîntul superior şi-a
deschis (larg porţile pentru fiii oamenilor muncii. Numărul studen­
ţilor a sporit în proporţii impresionante. In anul universitar
1963/1964 s-a depăşit cifra de 112 000 studenţi faţă de numai
circa 26 000 în anul universitar 1938/1939. Proporţia de 60 de
studenţi la 10 000 de locuitori, existentă astăzi, situează ţara noas­
tră printre ţările avînd un învăţăm înt superior dezvoltat.
învăţăm ântul superior constituie veriga principală în formarea
noii intelectualităţi, „uzina" de pregătire a cadrelor de specialişti
pentru toate domeniile de activitate. Continuu a sporit numărul
absolvenţilor acestui în v ă ţăm în t; în anul 1963 şcoala noastră
superioară a în tărit rândurile specialiştilor din producţie şi din
sectorul social-cultural cu 11 582 de absolvenţi, iar în anul 1965
num ărul acestora v a fi mai mult decît dublat. Se realizează în
mod planificat sarcinile stabilite de Directivele Congresului al
III-lea al partidului, sarcini care vor fi şi depăşite. O deosebită
atenţie se acordă învăţăm întului tehnic superior; numărul total
al inginerilor, care înainte de cel de-al doilea război mondial era
de 9 0 0 0 , v a ajunge -în anul 1965 la aproximativ 85 000. Pentru
conducerea şi îndrumarea calificată a unităţilor agricole socialiste
v or fi pregătite, pînă în anul 1970, încă 9 400 de cadre cu studii
superioare, pe lingă cele 14 100 existente. Extinderea învăţămîntu­
lui de cultură generală necesită un număr sporit de cadre didac­
tice cu studii superioare, unnînd ca până în anul 1970 să fie pre­
gătiţi peste 50 000 de profesori.
învăţăm întul superior din ţara noastră se dezvolta în mod pla­
nificat şi coordonat cu cerinţele producţiei şi culturii socialiste,
ţinînd pasul cu schimbările structurale intervenite în domeniile
activităţii productive şi sodal-culturale. în perfecţionarea reţelei
şi a profilului instituţiilor de învăţăm înt superior se au în vedere
atât nevoile imediate ale economiei şi culturii socialiste, c$t şi cele
de perspectivă, cînd poporul nostru va trece la construcţia desfă­
şurată a comunismului şi cînd revoluţia tehnico-ştiinţifică contem­
porană se va manifesta cu sporită intensitate.
în reţeaua şi profilul instituţiilor de învăţăm înt superior s-au
produs schimbări substanţiale, determinate de necesitatea de a
asigura cu specialişti toate sectoarele de activitate, noile ramuri
industriale create în anii socialismului. Industria romînească s-a
com pletat în aceşti ani cu noi ramuri şi subramuri m oderne; a
fost creată industria complexă şi de însemnătate primordială a
 Acad. ŞTEFAN BALAN

construcţiei de maşini, cu subnunuri producătoare de utilaj ener­

getic, minier, petrolier şi chimic, de tractoare, maşini agricole şi
mijloace moderne de transport, de produse electrotehnice ca şi de
alte categorii de maşini şi agregate; industria chimică a cunoscut
o creştere impetuoasă, dezvoltîndu-se considerabil producţia de în­
grăşăminte chimice, coloranţi, cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice,
materiale plastice, medicamente etc. Toate acestea au creat nece­
sităţi de .cadre cu pregătire tehnică superioară, ceea ce a deter­
minat o atenţie deosebită faţă de învăţământul tehnic superior
şi profilul acestuia. în cele 10 institute tehnice şi politehnice
funcţionează în prezent 38 de facultăţi cu 77 de specialităţi, în
cel economic — 5 facultăţi cu 7 specialităţi, în cele agronomice
— 12 facultăţi cu 3 specialităţi. Pentru a răspunde nevoilor
legate de dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii contemjporane, în sectorul
politehnic s-au înfiinţat în ultimii ani secţii noi pentru inginerii
fizicieni, inginerii specialişti în automatică, electronică industrială,
prelucrări plastice, mecanică fină, coroziune şi electrochimie etc.
Pe baza sarcinilor trasate de Hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a
Consiliului de Miniştri, cu privire la dezvoltarea şi îmbunătăţirea
învăţămîntului agricol în raport cu noile condiţii specifice agricul­
turii socialiste, au luat fiinţă facultăţi de mecanică agricolă şi
hidrotehnică agricolă în cadrul unor institute politehnice şi s-a
stabilit un profil mai adecvat, mai larg şi mai complex, de pre­
gătire a inginerilor agronomi.
Importante îmbunătăţiri a cunoscut şi sectorul învăţămîntului
universitar. Pentru a răspunde atîit sarcinii de a pregăti cadre
didactice, cît şi sarcinii de a pregăti cadre de cercetători în cele
mai noi ramuri ale ştiinţei, au fost create noi facultăţi şi secţii de
specializare, ca : fizica corpului solid, fizica macromoleculelor,
mecanica fluidelor ş.a. A fost înfiinţat institutul de limbi şi lite­
raturi străine în cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi Fa-:
cultatea de limba şi literatura romînă de la aceeaşi universitate.
învăţământul superior din ţara noastră are astăzi o organizare
stabilă, cristalizată, fiind structurat în mod realist şi ştiinţific,
astfel încât facultăţile, secţiile şi grupele de specializare să cores­
pundă cerinţelor reale de cadre cu pregătire superioară. In pro­
cesul complex de dezvoltare a reţelei şi de perfecţionare a profi­
lului instituţiilor de învăţămînt se are în vedere, în permanenţă,
progresul economic şi social-cultural al ţării noastre, creşterea
rolului ştiinţei în epoca contemporană. Ştiinţa şi tehnica se dez­
voltă continuu, iar pregătirea specialiştilor trebuie să ţină pasul
cu această dezvoltare: sarcina unei continue adaptări a învăţă-
DEZVOLTAREA 1NVAŢAMINTULUI 3 3

m întului superior la noile cuceriri ale ştiinţei fi la nevoile concrete

ale practicii râmîne o sarcină permanentă. Aşa cum a arătat tovară­
şul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „va trebui să depunem noi eforturi
pentru îmbunătăţirea mai departe a profilului institutelor noastre
de învăţăm înt superior şi îmbogăţirea continuă a conţinutului
predării, ţinând seama de furtunoasa dezvoltare a economiei
noastre naţionale, de faptul că în lume se desfăşoară în prezent
o revoluţie tehnică-ştiinţifică cu vaste repercusiuni în cale mai
variate domenii" r.
în anii puterii populare, conţinutul învăţământului superior
cunoaşte o permanentă îmbunătăţire calitativă. în raportul de
activitate aii C.C. al P.M.R. prezentat la Congresul al II-lea se
sublinia că perfecţionarea conţinutului învăţămîntului este o sarcină
ce trebuie realizată pentru ridicarea nivelului cultural şi ştiinţific
al tineretului nostru şi pentru îmbunătăţirea formării de cadre
noi, necesare dezvoltării economiei şi culturii socialiste. De ase­
menea, Directivele Congresului al 111-lea al P.M.R. au trasat
sarcina îmbunătăţirii conţinutului învăţămîntului la nivelul exigen­
ţelor dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane, în concordanţă
cu necesităţile practice ale desăvîrşirii construcţiei socialismului în
patria noastră.
Îmbunătăţirea continuă a* planurilor de învăţămînt şi a pro­
gramelor de curs a urmat linia acestor directive, ţinînd seama de
dezvoltarea în ritm rapid a ştiinţei şi tehnicii epocii noastre, de
dezvoltarea unor noi ramuri în industrie, de introducerea auto­
matizării şi mecanizării complexe. în acelaşi timp, planurile de
învăţământ realizează o proporţionare corespunzătoare a discipli­
nelor de cultură generală, de cultură tehnică generală şi a discipli­
nelor de specialitate. S-a pus un accent deosebit pe predarea fizicii
şi a matematicilor. Un loc tot mai mare îl cxcupă în planurile
de învăţămînt ale facultăţilor tehnice disciplinele legate de ştiinţa
şi tehnica nouă, c a : automatizarea în ramura specialităţii alese,
electronica industrială, calculatoarele electronice, programarea
lineară, tehnologia prefabricatelor ş.a .; s-au inclus discipline, c a :
Economia, organizarea şi planificarea întreprinderilor, Evidenţa
contabilă, preţul de cost şi analiza activităţii eoonomice etc.
Planurile de învăţământ pentru institutele agronomice au fost
îmbunătăţite astfel încît profilul de pregătire al viitorilor ingi-

• Gh. G h e o r g h i u - D e j , Cuvîntarea rostită la Conferinţa organizaţiei

de partid a oraşului Bucureşti — 15 februarie 1964, Editura Politică, Bucu­
reşti, 1964.
34 Acad. ŞTEFAN BĂLAI#

ncri agronomi, ingineri horticoli şi medici veterinari să corespundă,

sarcinilor pe care le pune etapa nouă ce caracterizează dezvol­
tarea agriculturii noastre socialiste. în acest scop, s-a extins şi s-a.
admcit predarea cunoştinţelor privind agrotehnica, fitotehnk,.
folosirea tractoarelor şi maşinilor agricole, amenajarea terenurilor
hortivitioole, biologia şi ameliorarea plantelor hortiviticole, alimen­
taţia şi reproducţia animalelor ş.a.
îmbunătăţirea planurilor de învăţămînt din sectorul universitar
s-a realizat prin acordarea unei ponderi corespunzătoare discipli­
nelor fundamentale (matematici, fizică, chimie, biologie) şi prin
cuprinderea disciplinelor care reprezintă ramificaţiile m odem e
ale ştiinţei şi tehnicii si deschid noi orizonturi viitorilor specialişti. ;
De exemplu, la facultatea de matematică-mecanică se studiază,
maşini de calcul şi teoria programării; în ,pilanurile de învăţăm înt
ale facultăţilor de chimie au fost introduse noi discipline de .învă­
ţămînt, c a : electrochimia, chimia macromoleculelor, radiochi-
mia ş.a.
La facultăţile de biologie s-au introdus discipline care apropie
mai mult învăţămîntul biologic de viaţă (biofizică, biochimie,
ecologia şi ameliorarea plantelor). S-au introdus, de asemenea, form e
mai eficiente de practică a studenţilor.
O cale însemnată, prin care învăţămîntul superior contribuie
activ la realizarea sarcinilor revoluţiei culturale, o constituie dez­
voltarea şi organizarea lui astfel încît să corespundă sarcinii de
a pregăti cadre didactice pentru şcoala de 8 ani şi pentru şcoala
medie la nivelul cerinţelor actuale.
în universităţi şi institutele pedagogice, pregătirea viitorilor
profesori este orientată astfel încît să corespundă nu numai acti­
vităţii didactico-educative pe care o vor desfăşura, ci şi sarcinilor
sociail-cukurale ce le revin. Profesorul nu este numai un educator
al elevilor. Ei are şi un important rol social, fiind unul din elemen’- 1
tele de bază în ridicarea continuă a mvelului cultural-ştiinţific al
maselor de oameni ai muncii. Cu precădere în mediul sătesc, ca­
drele didactice trebuie să se găsească în primele rînduri ale celor
care vor realiza culturalizarea maselor.
Pentru pregătirea medicilor la nivelul sarcinilor actuale, s-a
făcut tot mai mult loc în planurile de învăţămînt pentru disci­
pline noi, cum sînt infnamicrobiologia, biofizica, biochimia ş.a.»
precum şi unor discipline menite să întărească orientarea profilactică
a învăţămîntului medical, cum sînt epidemiologia, igiena alimenta­
ţiei, igiena muncii ş.a. De asemenea, în programele de studiu ale
disciplinelor clinice, s-a introdus, alături de stagiul de spital,
d e z v o l t a r e a în v ă ţ ă m în t u l u i
35

şi stagiul de policlinică şi circumscripţie. Prin generalizarea sta­

giului de externat la toţi studenţii din anii IV, V şi VI, practica
medicală va contribui mult mai amplu la formarea viitorilor spe­
cialişti.
învăţământul superior de cultură fizică pregăteşte cadre didac­
tice, antrenori şi activişti In domeniul culturii fizice de masa,
specialişti capabili să se îngrijească de întărirea sănătăţii oameni­
lor muncii şi de dezvoltarea sportului.
lnvăţăm întul superior de artă pregăteşte cadre cu calificare
superioară în domeniul artelor plastice, muzicii, teatrului. în
institutele specializate se studiază discipline teoretice şi practice
corespunzătoare, accentul punîndu-se pe munca individuală cu fie­
care student, în scopul formării măiestriei artistice la cel mai înalt
nivel.
Planurile de învăţămînt după care se face pregătirea specialişti­
lor în învăţămîntul superior au fost adaptate la cerinţele practicii
şi dezvoltării actuale a ştiinţei, tehnicii şi culturii. Dialectica dez­
voltării vieţii impune însă continua lor îmbunătăţire şi adaptare
la noile condiţii ale producţiei şi la noile cuceriri ale ştiinţei, păstiînd
în acelaşi timp stabilitatea necesară unui învăţămînt bine organizat.
Dar introducerea susţinută a celor mai noi cuceriri teoretice şi
practice ale ştiinţei contemporane, legătura cu necesităţile con­
strucţiei socialismului se asigură, în primul rînd, prin continua
îmbunătăţire a programelor de învăţămînt. Din programele învă­
ţămîntului superior sînt eliminate elementele învechite,* în ele se
introduc noile date ale ştiinţei şi tehnicii, căutând să se asigure
pregătirea specialiştilor la nivelul cel mai înalt, printr-o îmbinare
cît mai strînsă a cunoştinţelor teoretice cu practica. Aşa cum
arăta tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej „sarcina principală ce
stă în prezent în faţa învăţămîntului superior este ca, o dată cu
pregătirea teoretică a studenţilor, să asigure o legătură strînsă a
procesului de învăţămînt cu cerinţele industriei, agriculturii şi
culturii noastre socialiste în plină dezvoltare".19
în epoca noastră, ştiinţa începe sa ocupe un loc deosebit în
producţie, <să devină o forţă nemijlocită de producţie, iar pro­
ducţia o aplicaţie tehnologică a ştiinţei. Procesul de contopire a
producţiei şi a ştiinţei cere familiarizarea studenţilor cu cele mai
noi realizări ale ştiinţei. întreaga pregătire ştiinţifică a viitorilor

“ Gh. G h e o r g h i u - D e j , Articole fi cttvîntqri 1955—1959, p. 604,

 Acad. Ş T E F A N BALAIV
36

specialişti trebuie însă făcută prin prisma pregătirii p en tru viaţă,

pentru producţie.
Practica în producţie a studenţilor se efectuează în în tre p rin ­
deri industriale, gospodării agricole de stat şi colective, clinici,
spitale, staţiuni experimentale, în raport cu profilul facu ltăţii
respective, punîndu-i pe studenţi nu numai în situaţia de a cu­
noaşte întreprinderile productive, ci şi de a lua p a rte activ a la
procesul de producţie. Aceasta îi pregăteşte p en tru v ia ţă şi Je-
dezvoltă conştiinţa şi responsabilitatea faţă de rolul şi sarcinile
care le revin în societate. _ 'V '
Pregătirea practică a viitorilor profesori se realizează p rin
practica pedagogică în cadrul căreia ei au posibilitatea să capete
încă din timpul anilor de studii priceperile şi deprinderile de
bază necesare in munca instructiv-educativă. Cu acest prilej, ei
cunosc variatele şi complexele aspecte ale muncii d in şcoală,
cît şi ale activităţii social-culturale, pregătindu-se astfel tem einic
pentru viitoarea lor profesiune.
Dezvoltarea învăţămîntului superior a fo st însoţită de lărgirea
considerabilă a bazei sale materiale. Au fost construite noi edificii
pentru instituţiile de învăţăm înt superior, s-au lărgit spaţiile d e
învăţămînt existente, s-au construit numeroase cămine şi can tin e
studenţeşti modeme. Din fondurile alocate de statul n o stru s-au
construit numai între anii 1960 şi 1963 spaţii de în v ă ţăm în t, cu o
suprafaţă totală de circa 66 000 mp, cămine studenţeşti cu circa
20 500 de locuri şi cantine care au capacitatea de a servi m asa
pentru 21700 de studenţi.
In cursul anilor următori se prevede construirea de noi spaţii
de învăţămînt şi de noi cămine şi cantine studenţeşti. A crescut
în mod deosebit numărul laboratoarelor şi s-a îm b u n ătăţit în ­
zestrarea lor cu aparatura, utilajele şi m aterialele necesare p ro ­
cesului de învăţământ şi cercetării ştiinţifice. Astfel, fa ţă d e anul
1948, cînd existau în toate facultăţile circa 100 de laboratoare,
avem astăzi peste 1 000 de laboratoare, în care studenţii, sub în d ru ­
marea atentă a personalului didactic, au posibilitatea să execute
lucrările practice necesare unei bune pregătiri.
Statul nostru asigură studenţilor condiţii din cele m ai bune
pentru studiu şi t r a i : două treimi din numărul acestora primesc
burse de stat, iar cei mai merituoşi primesc, în plus, burse republi­
cane sau burse acordate de uniunile de creaţie. Pentru pregătirea
unui specialist la cursurile de zi într-un institut de învăţăm în t su­
perior, pe întreaga durată de studii, statul cheltuieşte peste
50 000 de lei.
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
37

Astfel, grija partidului şi statului pentru continua îmbunătăţire

a conţinutului învătămîntului superior se împleteşte cu grija
pentru a-i asigura cele mai bune condiţii materiale de funcţionare.
Rezultatele acestei griji permanente faţă de studenţi şi ale
recunoştinţei studenţilor faţă de partid şi de popor se văd în
calitatea mereu mai bună a pregătirii absolvenţilor învăţămîn-
tuhii nostru superior. O înaltă apreciere a dat tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej pregătirii absolvenţilor din învăţămîntul superior,
cu ocazia cuvîntării la conferinţa de partid din capitală, la
15 februarie 1964 : „N e produce o mare bucurie faptul că pre­
tutindeni, în întreprinderi, pe şantiere, în laboratoare, pe ogoarele
gospodăriilor de stat şi colective, în aşezăminte de artă şi cultura,
tinerii absolvenţi ai învăţămîntului nostru superior lucrează cu
pasiune şi pricepere, îndeplinindu-şi cu cinste sarcinile şi îndrep­
tăţind încrederea ce li se acordă.*
O contribuţie importantă a învăţămîntului superior la înfăp­
tuirea revoluţiei culturale în ţara noastră o constituie şi activi­
tatea de cercetare ştiinţifică a personalului didactic universitar.
într-adevăr, în cadrul dezvoltării impetuoase a ştiinţei în ţara
noastră, un loc important îl ocupă cercetările ştiinţifice efectuate
de cadrele didactice din învăţămîntul superior. Acestea, prin nu­
meroase realizări ştiinţifice de prestigiu, au adus contribuţii impor­
tante la înflorirea economiei şi culturii noastre naţionale ca şi la
progresul ştiinţei şi tehnicii mondiale — continuînd şi amplifkînd
astfel tradiţia, ştiinţifică a profesorilor progresişti din trecutul ţării
noastre, care, în ciuda condiţiilor grele ale vremii, şi-au dăruit toată
puterea de muncă progresului ştiinţei. Reprezentanţi de seamă ai
şcolii superioare, c a : Petre Poni, Victor Babeş, Vasile Pârvan,
Gheorghe Marinescu, Emil Racoviţă, George Ţiţeica, Dimitrie Pom-
peiu şi mulţi alţii, au desfăşurat o laborioasă activitate în domenii
importante ale ştiinţei.
Eliberarea patriei noastre a smuls ştiinţa romînească din indife­
renţa cu care a fost tratată şi a transformat-o într-o problemă
majoră a statului nostru democrat-popular. Cercetarea ştiinţifică
a obţinut baza materială şi personalul necesar, devenind o parte
integrantă a uriaşei revoluţii culturale care se desfăşoară în ţara
noastră.
In acelaşi timp, activitatea ştiinţifică a devenit o condiţie esen­
ţială pentru formarea şi promovarea cadrelor didactice din învă­
ţămîntul superior. Desfăşurarea activităţii ştiinţifice a dobîndit un
caracter organizat, ea efectuîndu-se pe bază de planuri tematice
3| Acad. ŞTEFAN BALAtţ

de perspectivi şi anuale, elaborate în conformitate cu direcţiile

dezvoltării ştiinţei în patria noastră. Amploarea pe care a luat-o
cercetarea ştiinţifică în instituţiile noastre de învăţămînt superior
se reflectă în numărul tot mai mare de teme ştiinţifice şi tehnico-
ştiinţifice realizate în ultimii ani, ajungîndu-se în tot învăţămîntul
superior la peste 4 000 de teme în anul 1963.
Personalul didactic din învăţămîntul superior, continuînd tra­
diţia strălucită a înaintaşilor ştiinţei romîneşti, a împletit armonios
activitatea didactică cu cea de cercetare ştiinţifică, înţelegînd că
fară cercetare ştiinţifică nu poate exista o şcoală superioară şi că
dezvoltarea ştiinţei depinde sub multe raporturi de munca de
cercetare desfăşurată în învăţămîntul superior.
Regimul democrat-popular a creat condiţii optime pentru des­
făşurarea activităţii ştiinţifice, conducîndu-se după teza leninistă
că „socialismul nu e de conceput fără tehnica marii industrii.., a
fară o tehnică bazată pe ultimul cuvînt al ştiinţei modeme". 1
Guvernul popular a alocat an de an cercetării ştiinţifice fonduri
însemnate, care în prezent ating pe ţară un miliard de lei anual — I
în vederea construirii de instituţii de cercetare şi de laboratoare
dotate cu aparatură modernă, în vederea lărgirii bazei de docu­
mentare şi pregătirii cadrelor de cercetători etc.
Activitatea ştiinţifică a celor peste 12 000 de lucrători din
instituţiile de învăţămînt superior din R.P.R. a fost orientată spre
problemele importante ale economiei naţionale, spre legarea cît
mai strînsă a cercetărilor de producţie, ca şi spre problemele
fundamentale ale ştiinţei, tehnicii şi culturii. In multe cazuri cer­
cetarea ştiinţifică a căpătat, în afara unui caracter de cercetare I
actuală, şi un caracter explorativ mai îndepărtat. S-au obţinut re­
zultate importante creîndu-se şcoli de cercetare ştiinţifică la unele 1
catedre, şcoli care contribuie la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în
ţara noastră şi pe plan mondial.
La multe catedre s-au creat tradiţii de cercetare în probleme de
mare importanţă, ca de pildă: valorificarea stufului din R.P.R.
(Institutul politehnic Iaşi), introducerea liniilor de 220 kV şi
400—500 kV în R.P.R. (Institutul politehnic Bucureşti), metalur­
gia pulberilor (Institutul politehnic Cluj), tehnica sudurii, maşinile
hidraulice (Institutul politehnic Timişoara) şi altele.
Activitatea ştiinţifică a cadrelor didactice din învăţămîntul nos­
tru superior a primit o înaltă apreciere din partea conducerii
d e z v o l t a r e a în v ă ţ ă m în t u l u i
30

partidului şi statului nostru. Mulţi profesori universitari şi alte

cadre didactice care au adus contribuţii remarcabile la progresul
ştiinţei, tehnicii şi culturii noastre au devenit laureaţi ai Premiului
de Stat sau au primit diferite alte înalte distincţii.
Personalul didactic din învăţămîntul superior şi-a orientat acti­
vitatea ştiinţifică şi spre problemele cu caracter social-cultural:
s-au elaborat lucrări valoroase de istorie, filozofie, socialism ştiin­
ţific, economie politică, istoria teatrului şi altele. O atenţie deose­
bită s-a dat şi cercetărilor pedagogice, In vederea îmbunătăţirii
procesului didactic şi obţinerii unor rezultate tot mai bune In şcolile
de toate gradele.
Munca de cercetare ştiinţifică din învăţămîntul superior este
„forja" In care se formează cadrele didactice tinere din instituţiile
de învăţămînt superior. Rectoratele, decanatele şi cadrele didactice
cu experienţă se preocupă îndeaproape de formarea ştiinţifică a
cadrelor tinere, stimulîndu-le pentru a obţine titluri ştiinţifice
prin aspirantura şi doctorat, îndrumîndu-le şi antrenlndu-le In
colective largi de cercetare.
Apreciindu-se însemnătatea deosebită pe care o au sesiunile
ştiinţifice ale cadrelor didactice din învăţămîntul superior, s-a
urmărit ca aceste sesiuni să intre in tradiţia fiecărei instituţii de
învăţămînt superior; iar sesiunile ţinute în ultimii ani demon­
strează elocvent realizările însemnate obţinute de cadrele didactice
în cercetarea ştiinţifică;
O atenţie deosebită s-a dat şi documentării ştiinţifice în institu­
tele de învăţămînt superior. Astfel, bibliotecile instituţiilor de învă­
ţămînt superior au fost înzestrate cu cele mai noi publicaţii apărute
în domeniul ştiinţei şi culturii âtît în ţară, d t şi în străinătate. In
prezent bibliotecile universitare dispun de circa 9 500 000 de vo­
lume. Bibliotecile universitare desfăşoară o activitate susţinută în
sprijinul procesului de învăţămînt şi al cercetărilor ştiinţifice. Ele
sînt organizate pe centre universitare şi pe institute de învăţămînt
superior, fiecare bibliotecă centrală avînd filiale pe facultăţi şi
secţii.
Este demn de remarcat că, astăzi, bibliotecile de învăţămînt su­
perior sînt frecventate de întreaga studenţime; iar din datele sta­
tistice rezultă că studentul de azi consultă anual 60—70 de volume,
faţă de numai 8—10 volume consultate anual de studentul din
trecut.
4Q Acad. ŞTEFAN BĂLAN

Ridicarea continuă a nivelului de pregătire tehnico-profesionalS

a lucrătorilor din toate ramurile economiei naţionale, în condiţiile
progresului tehnic continuu, a dat o mare eficacitate economică
activităţii de producţie, reflectată în creşterea productivităţii
muncii, folosirea mai bună a uneltelor de producţie* îmbunătăţirea
organizării producţiei şi a muncii, reducerea preţului de cost, ridi­
carea calităţii produselor. Legătura nemijlocită dintre calificare şi
principalii indicatori economici apare deosebit de elocventă în
cazul industriei. Astfel, dacă ne referim la perioada 1950— 1963,
producţia globală industrială a crescut de peste 5 ori, în comparaţie
cu anul 1950, numărul muncitorilor de 2,3 ori, iar productivitatea
muncii de aproape 2,7 ori. Ritmul de creştere a numărului de mun­
citori este inferior ritmului de creştere al productivităţii muncii,
ceea ce denotă că o mare parte din sporul producţiei s-a obţinut
pe seama productivităţii muncii, la a cărei creştere o contribuţie în­
semnată a avut-o, desigur, şi ridicarea calificării muncitorilor.
Lărgirea necontenită a orizontului lor de cultură tehnică a contri­
buit la dezvoltarea spiritului de iniţiativă creatoare, manifestat a tît
de evident în întrecerea socialistă, în mişcarea de inovaţii şi raţio­
nalizări, în lupta pentru o calitate superioară a produselor.

Dezvoltarea învăţămîntului în anii puterii populare se bucură

astăzi de aprecierea şi elogiile multor specialişti de peste hotare
care ne-au vizitat ţara. Avîntul general al şcolilor de toate gradele
din ţara noastră a fost apreciat printre alţii şi de publicista Beatrice
King din Anglia, care, într-un articol intitulat Educaţia în R.P .R .,
scria11: „Ţelurile de bază ale acestor instituţii de învăţăm înt con­
stau în instruirea tuturor cetăţenilor pentru construirea unei so­
cietăţi socialiste. Egalitatea posibilităţilor este o realitate; sistemul
educaţiei pe clasc a dispărut".
Grija statului nostru democrat-popular pentru asigurarea bazei
materiale a învăţămîntului îl face pe dr. John Lew is12 din Anglia
«ă afirme: „Deşi timp de un secol am fost ţara cea mai bogată
din lume, am rămas în urma Romîniei în privinţa construirii de
şcoli noi şi a renovării celor vechi*.
Elevii şi studenţii din R.P.R. se bucură de condiţii optime de
pregătire; în legătură cu aceasta Hiralal Bose1S, secretar genera)
al organizaţiei de tineret a Partidului Congresul Naţional Indian,

u, M, 18 Republica Populară Română văzută de peste hotare, Editura Po­

litică, Bucureşti, 1959, pp. 93, 94, 97.
DEZVOLTAREA în v ă ţ ă m în t u l u i 41

declara : „Am stat de vorbă cu elevi, cu studenţi, cu profesori.

Relaţiile strînse, călduroase, existente între profesori şi studenţi
sau elevi m-au impresionat. Numărul laboratoarelor, utilajul lor,
accesoriile pedagogice destinate studiului ştiinţelor naturale m-ao
interesat în cel mai înalt grad".
Continua dezvoltare a învăţămîntului nostru superior în con­
cordanţă cu nevoile de cadre cu înaltă calificare, nivelul ştiinţific
la care el a fost ridicat în anii socialismului au fost bine apreciate
de cadre universitare de peste hotare care ne-au vizitat ţara. Astfel,
H. M. R. Keyes, secretar general al Asociaţiei internaţionale a
universităţilor, după ce a vizitat instituţiile de învăţămînt superior
din Romînia, a d ec la ra t: „în ceea ce priveşte însă organizarea
învăţămîntului superior din Romînia semnalez cu deosebită sa­
tisfacţie că i se acordă o însemnătate primordială. După abolirea
definitivă a analfabetismului şi dezvoltarea învăţămîntului elemen­
tar şi mediu, s-a pus accentul pe învăţămîntul superior ca factor
deosebit de im portant nu numai din punct de vedere economic,
ci şi de ordin cultural”. 14
„Am fost foarte plăcut impresionat — a declarat prof. Jean
Roche, rectorul Universităţii din Paris — de dezvoltarea pe care
au cunoscut-o în ultimii ani universităţile romîneşti, de efortul
considerabil depus în domeniul dezvoltării educaţiei şi învăţămiB-
tului, de valoarea muncii universitare, care se situează la un nivel
ridicat. Am putut, de asemenea, constata cu o mare satisfacţie
eforturile depuse de guvernul rom$n pentru a asigura studenţilor
o formaţie universitară care poate fi dată ca exemplu".15
Tot mai multe cadre didactice din învăţămîntul superior s în t
invitate la manifestări ştiinţifice internaţionale, iar unii reprezen­
tanţi ai învăţăm întului nostru superior au fost aleşi în conducerea
unor organizaţii ştiinţifice internaţionale, ceea ce reprezintă dovada
creşterii prestigiului ştiinţei romîneşti peste hotarele patriei.
Oamenii de ştiinţă de peste hotare au putut să aprecieze dez­
voltarea activităţii ştiinţifice din ţara noastră cu prilejul mani­
festărilor ştiinţifice naţionale sau internaţionale. Prestigiul de care
se bucură învăţăm întul nostru peste hotare este atestat şi de nu­
mărul mare de tineri străini, din peste 60 de ţari ale lumii, care
studiază in instituţiile de învăţămînt superior din R.PJR. De ase­
menea, publicaţiile ştiinţifice ale universităţilor din Bucureşti, Iaşi
şi Cluj, ale institutelor politehnice din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, ca

14 „Munca*, nr. 4847 din 7 iunie 1963.

15 „Scînteia", 20 noiembrie 1963.
 Acad. ŞTEFAN BALAN

şi ale altor instituţii de învăţămînt superior, sînt trimise, pe bază de

de schimb, în zeci de ţări, contribuind la cunoaşterea peste hotare
a realizărilor din R.P.R.

Componentă importantă a revoluţiei culturale, dezvoltarea ampla

a învăţămîntului de toate gradele se răsfrînge în ridicarea nivelului
cultural al întregului popor, în bogăţia creaţiei ştiinţifice şi artis­
tice, în prestigiul dobîndit de ţara noastră pe plan internaţional.
Marile realizări din domeniul învăţămîntului, cu repercusiuni mul­
tiple asupra întregii vieţi sociale, situează Republica Populară
Romînă în rîndul ţărilor înaintate din punct de vedere cultural.
Rezultatele obţinute confirmă din plin justeţea politicii partidului
în domeniul învăţămîntului şi rodnicia masurilor luate pentru
creşterea şi perfecţionarea lui.
în vasta operă de desăvîrşire a construcţiei socialiste, sarcinile
dezvoltării continue a ştiinţei şi culturii, accentuarea procesului de
pătrundere tot mai adîncă a ştiinţei în activitatea productivă, pun
m faţa învăţămîntului noi şi importante cerinţe, deschizîndu-i în
acelaşi timp perspective de continuă înflorire.
în anii care urmează, efortul de perfecţionare a învăţămîntului
de toate gradele va fi continuat şi intensificat pentru a ţine pas,
permanent, cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, cu pracţica construcţiei
socialismului şi comunismului, cu noile metode folosite pe
plan mondial în procesul de învăţămînt. Pe această cale, învăţă-
mîntul din ţara noastră, sub conducerea partidului şi a guvernului,
îşi va îndeplini în condiţii tot mai bune menirea sa de a da tine­
relor generaţii o temeinică pregătire culturală-ştiinţifică şi a le
forma conştiinţa morală pe baza nobilelor principii ale eticii co­
muniste.
 A cad . I L I E M U R G U L E S C U
p r e ş e d in te le Academiei R.P.R.
■

DOUĂZECI DE ANI DE DEZVOLTARE A ŞTIINŢELOR

ÎN ROMÎNIA

Se împlinesc 20 de ani de Ia eliberarea patriei noastre de sub

jugul fascist. In aceşti ani, Republica Populară Romînă a cunoscut
prefaceri revoluţionare şi înfăptuiri măreţe. Procesul de industria­
lizare socialistă a ţării s-a desfăşurat în ritm susţinut şi pe un
front la rg ; a fost terminată, cu aproape 4 ani mai înainte de
termenul stabilit, colectivizarea agriculturii; a fost dezvoltată şi
modernizată reţeaua mijloacelor de transport; a crescut produc­
tivitatea muncii şi venitul naţional.
Subliniind măreţele realizări ale poporului nostru pe drumul
socialismului, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea în cuvîn-
tarea rostită la Conferinţa organizaţiei de partid a oraşului Bucu­
reşti : „în anul celei de a XX-a aniversări a eliberării, Rotnînia
socialistă se înfăţişează ca o ţară în continuu progres, cu o economie
complexă şi o cultură înfloritoare, puse pe de-a întregul în slujba
crgşterii bunăstării celor ce muncesc*.
r Realizările obţinute în dezvoltarea economiei au permis desfă­
şurarea unei multilaterale revoluţii culturale. A fost reorganizat
§i dezvoltat învăţămîntul de toate gradele; se dezvoltă ştiinţele,
literatura şi artele, iar activitatea din instituţiile de cultură se
îmbogăţeşte, se desăvîrşeşte.
Avintul cercetării ştiinţifice şi progresul ştiinţelor în R.P.R.
încep o dată cu instaurarea regimului democrat-popular care a
creat condiţii prielnice pentru dezvoltarea multilaterală a muncii
ştiinţifice. Orînduirea noastră a oferit oamenilor de ştiinţă un
larg cîmp de afirmare creatoare şi i-a aşezat în rindurile înaintate
ale constructorilor socialismului. Partidul a creat condiţii materiale
şi ideologice necesare cercetării ştiinţifice. Succesele ştiinţei roma­
neşti au fost facilitate prin îndrumarea de către partid a cercetării
şi creaţiei ştiinţifice. Conducerea de către partid înseamnă dezvol­
tarea culturii sub semnul filozofiei marxiste; înseamnă legătura
cu cerinţele construirii socialismului, ale umanismului socialist, ale
formării omului nou ; înseamnă îndreptarea cercetării spre obiec­
tivele principale ale edificării socialismului şi comunismului. Parti­
dul a îndrumat în aceşti ani cultura şi ştiinţa spre stăpînirea
w Acad. IL1B MURGUUESCţf

forţelor naturii şi folosirea lor în ridicarea continuă a nivelului

material şi spiritual al oamenilor muncii. ^
Conducîndu-se după principiile învăţăturii marxist-leniniste care,
pentru prima dată în istorie, a ridicat politica şi construcţia socială
la rangul de ştiinţă, cercetarea ştiinţifică a fost fundamental re­
organizată şi dirijată spre rezolvarea problemelor puse <Je indus­
trializarea socialistă a ţării, de transformarea socialistă a agricul­
turii, de îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii poporului şi, prin aceasta,
creaţia ştiinţifică a fost integrată în procesul profundelor transfor­
mări revoluţionare din ţara noastră. Socialismul a dat un sens nou,
înalt ştiinţei.
Alta era situaţia în Romînia burghezo-moşierească. Cercetarea
şi creaţia ştiinţifică se găseau la un nivel scăzut. în principalele
domenii din ştiinţele fundamentale ale naturii — matematică,
fizică, chimie, biologie — ca şi în domeniile ştiinţelor tehnice,
cercetarea ştiinţifică nu era organizată în unităţi specializate. Un
număr mic de cadre didactice, cu pasiune pentru cercetare, îşi
desfăşurau activitatea ştiinţifică la catedrele de învăţămînt supe­
rior, luptînd cu lipsuri mari de fonduri şi aparatură şi mai ales
cu indiferenţa oficialităţii faţă de valoarea rezultatelor ştiinţifice
obţinute.
Din lipsă de sprijin material şi de înţelegere a însemnătăţii
ştiinţei, cercetările în domeniile tehnicii, construcţiilor, petrolului
lipseau aproape cu desăvîrşire, iar puţinii care se pasionau pentru
studii şi cercetări din aceste domenii erau nevoiţi să emigreze, cu
speranţa că vor găsi în străinătate condiţii mai bune pentru a-şi
putea continua cercetările. Sînt binecunoscute cazurile Trai an
Vuia, George Constantinescu ş.a.
în unele ramuri ale ştiinţei în care sprijinul material nu era
atât de hotărî tor [pentru desfăşurarea cercetării au putut fi între­
prinse şi în trecut cercetări mai de seamă: în matematici, geologie,
medicină. Astfel s-a putut constitui o şcoală de matematici repre­
zentată prin George Ţiţeica, Traian Lalescu, Alexandru Myller,
Dimitrie Pompeiu, Simion Stoilov; o şcoală de geologie ilustrata
de Grigore Ştefaneseu, Grigore Cobălcescu, Ludovic Mrazec şi
alţii; o şcoală de medicină printre ai cărei reprezentanţi cităm pe
Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Constantin I. Parhon.
O trăsătură caracteristică a cercetării ştiinţifice din Romînia
burghezo-moşierească o constituia izolarea de producţie, ruptura
dintre teorie şi practică, lipsa de finalitate a cercetării şi creaţiei
ştiinţifice. Totodată, marea majoritate a oamenilor de ştiinţă nu
s-au putut călăuzi în cercetarea lor după concepţia şi metodologia
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
45

materialist-dialectică, ci, în cel mai bun caz, dopa un materialism

spontan, ceea ce prejudicia de multe ori vakmficarea corecta a
rezultatelor. Şi în domeniul ştiinţei, al cercetării, ca şi în alte
domenii, burghezia ne-a lăsat o moştenire grea.
In anii regimului democrat-popular, activitatea ştiinţifică a de­
venit o problemă de stat, căreia partidul şi guvernul îi acordă o
deosebită atenţie. Dezvoltarea ştiinţei constituie o parte integranta
din frontul larg al construcţiei socialiste, iar ştiinţa a devenit un
factor important pentru dezvoltarea bazei tehnice-materiale a
socialismului, pentru consolidarea şi perfecţionarea relaţiilor so­
cialiste de producţie, pentru înfăptuirea revoluţiei culturale.
După eliberare, cercetarea ştiinţifică a fost permanent orientată
spre rezolvarea problemelor concrete ale economia naţionale. Le­
garea strânsă a cercetării de practica construirii socialismului, uni­
tatea dintre teorie şi practică, constituie una din principalele
trăsături caracteristice ale activităţii de cercetare în Romînia de-
mocrat-ipopulară. Ştiinţa este astfel pusă în serviciul progresului
social, în folosul celor ce muncesc, aşa cum visau în trecut oamenii
de ştiinţă înaintaţi din ţara noastră.
Reflectând legile dezvoltării socialiste, cercetarea ştiinţifică se
desfăşoară, la noi în mod planificat, împletindu-se organic cu
întregul proces de construire a socialismului. Prin aceasta, cerce­
tarea ştiinţifică devine o activitate organizată, în care creaţia
individuală se îmbină cu munca şi creaţia colectivă.
Dezvoltarea ştiinţelor şi a tehnicii pe baza superiorităţii relaţiilor
socialiste accelerează ritmul progresului social, prin aplicarea des­
coperirilor ştiinţifice şi a invenţiilor tehnice în economie, în orga­
nizarea producţiei, în administraţia de stat.
Pentru organizarea, îndrumarea şi stimularea cercetării ştiinţifice
din ţara noastră, partidul a iniţiat un întreg sistem de măsuri şi
acţiuni. Printre acestea, un moment de seamă este marcat de
reorganizarea în 1948 a vechii Academii Romîne şi constituirea
Academiei Republicii Populare Romîne.
Academia Romînă era mai mult un for de consacrare, unde
acţiona, în primul rînd, principiul promovării intereselor burghe­
ziei. Porţile vechii Academii erau închise în faţa unor străluciţi
reprezentanţi ai gmdirii şi culturii romîneşti, c a : Mihail Eminescu,
Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Aurel Vlaicu ş.a.
în Academia Romînă Se întreţinea cultul aşa-zisei „ştiinţe pure",
academice, al ştiinţei rupte de nevoile practicii. Treptat, Academia
Romînă se izola tot mai mult de frământările şi năzuinţele po­
porului.
 46 Acad. ILIE MURGULESdT

Noua Academie devine un înalt for ştiinţific, căreia îi revine

sarcina de a contribui activ la propăşirea ştiinţelor din principalele
ramuri şi de a promova, în cercetare, legătura ştiinţei cu practica,
cu economia naţională, cu producţia.
Organizarea pe baze noi a Academiei R.P.R. şi noua orientare
a activităţii ei au constituit o necesitate obiectivă, legată de m arile
prefaceri economice şi sociale din ţara noastră, Academia avînd
sarcina de a rezolva la un înalt nivel problemele ştiinţifice, ridi­
cate de dezvoltarea economiei şi culturii noastre, de pe poziţiile
ideologice ale clasei muncitoare, de a pune în valoare to t ce este
progresist in trecutul ţării noastre, contribuind astfel în m od activ
la efortul întregului popor muncitor, pentru desăvîrşirea construirii
socialismului. în cuvîntarea rostită la prim a sesiune a Acade­
miei R.P.R., tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a definit sarcinile
şi orientarea noii Academii: „Gîndirea ştiinţifică trebuie să fie în
strînsă legătură cu rezolvarea justă a problemelor pe care le ridică
viaţa practică. Prin aceasta nu trebuie să înţelegem că oam enii de
ştiinţă, litere şi artă să nu se ocupe de problemele generale, care
nu sînt legate imediat de practică. D ar nu trebuie să uităm nici­
odată că sarcina ştiinţei este să satisfacă trebuinţele poporului şi
de aceea — în toate realizările lor — oamenii de ştiinţă, litere şi
artă trebuie să tindă ca rezultatele pe care le obţin în cercetările
lor teoretice să-şi poată găsi mai repede o valorificare practică."
A unmat o dezvoltare a cercetării ştiinţifice impetuoasă şi m ulti­
laterală, pentru care au fost asigurate condiţiile m ateriale nece­
sare. Au fost create filialele Academiei din Iaşi şi C luj şi bazele
de cercetări de la Timişoara şi Tîrgu-Mureş. Au fost în fiin ţate
institute de cercetare, înzestrate în scurt tim p cu ap aratu ră şi
utilaje, încadrate cu personal de cercetare. Ritm ul accelerat de
dezvoltare a ştiinţei a impus o adaptare perm anentă a structurii
organizatorice a unităţilor de cercetare la cerinţele obiective ale
progresului ştiinţific. Problema organizării şi profilării u nităţilor
ştiinţifice a fost considerată în lumina unui comlplex de factori care
să asigure dezvoltarea continuă a activităţii ştiinţifice. în fiecare
ramură de bază a ştiinţelor s-au organizat institute şi centre pentru
dezvoltarea cercetării în domeniile delimitate prin elaborarea te ­
maticii de cercetare. Astăzi, Academia R.P.R. dispune d e 35 de
institute şi centre de cercetare, în care lucrează peste 1 500 de
cadre de cercetare. în cea mai mare parte din aceste u n ităţi se
efectuează cercetări în domeniile ştiinţelor fundam entale ale n a ­
turii — matematică, fizică, chimie, biologie — în ştiinţele tehnice
şi medicale.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
47

N um eroase institute de cercetări, dotate la nivelul cerinţelor

tehnicii contemporane, au fost înfiinţate de asemenea de unele
m inistere şi organizaţii centrale. Astăzi funcţionează peste 40 de
institute departam entale în care îşi desfăşoară activitatea peste
3 000 d e cercetători şi to t atîţia tehnicieni şi auxiliari.
O menţiune deosebită trebuie acordată celor peste 10 000 de
cadre didactice din instituţiile de învăţămînt superior, care în
165 de facultăţi desfăşoară o bogată şi meritorie activitate
ştiinţifică. ,
R itm ul im petuos de dezvoltare a cercetării în ţara noastră se
oglindeşte grăitor în creşterea rapidă a investiţiilor anuale pentru
nevoile ştiinţei. Astfel, în 1950 valoarea investiţiilor destinate
nem ijlocit ştiinţei era de 106 000 000 lei, pe cînd în ultimul an
valoarea acestor investiţii s-a triplat. De asemenea, în perioada
1950— 1952 cercetarea ştiinţifică a beneficiat de investiţii în va­
loare de 375 000 000 de lei, iar în’ perioada 1961—1963 s-au
investit pen tru dezvoltarea ştiinţei peste 800 000 000 de leLx ^
Acelaşi fenomen se reflectă în creşterea bugetului Academiei:
1956 1960 1963 1964

118000 000 de lei 141700000de lei 180100000 de lei 195900000 de lei

D e asemenea, sumeleacordate pentru investiţii principale şi

îndeosebi pentru utilaje şi aparatură din ţara şi import sînt in
continuă creştere, după cum o dovedesc datele de mai jos.
1956 1966 1365
T otal T otal Total
(m ii (m ii gnu
le i) Iei) le i)
S e c ţii d in din din
c a r e : apar a - care: apara- c a r e : apara­
tu r i turi turt
(m ii (m ii (mii
le i) iei) lei)

Matematică şi fizică 807 654 2737 2593 2531 2119

Chimie 1651 1076 3525 2973 4291 3343
Ştiinţe tehnice 6514 3006 4 722 2717 2180 1944
Biologie 50 50 1 826 1571 5401 1114
Geologie-geografie 25 25 107 72 238 92
Ştiinţe medicale 1760 1405 4148 3145 5026 3170
Ştiinţe economice, filozofice
şi juridice | jip| | i 86 ■ţ-Ş-T ■ 12Q 30
Ştiinţe istorice 38 IjS — 362 3 119 ai
Limbăm literatură şi artă 73 73 105 23 175 94

Total secţii 10918 6289 17 618 13097 20081 11997

 Acad. 111E MURGUUUNfti
48 ___ .. , j....

Cercetarea ştiinţifică modernă se dezvoltă numai pe o baza

materială puternică: spaţiu de cercetare, aparate, utilaje şi ma­
teriale de laborator, mijloace bibliografice de informare ştiinţifica.
In anii regimului democrat-popular s-au construit şi s-au dotat cu
aparatură modernă numeroase institute de cercetări printre -care
vom menţiona: Institutul de fizică atomică, Institutul de fizică
Bucureşti, institutele de chimie ale Academiei din laşi şi Cluj,
laboratoarele de aerodinamică ale Institutului de mecanică aplicată
„Traian Vuia“, Institutul de endocrinologie, Institutul de infra-
microbiologie de la Bucureşti şi altele. Dintre institutele departa­
mentale de cercetări se remarcă prin excelenta lor organizare şi
înzestrare Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice, institutele
de cercetări chimice ale Ministerului Industriei Petrolului şi Chi­
miei, ICECHIM şi PETROCHIM, Institutul de cercetări meta­
lurgice al Ministerului Metalurgiei, Institutul de cercetări electro­
tehnice etc. S-a ajuns ca, în unele domenii, dotarea institutelor să
fie comparabilă cu institute din ţări cu vechi tradiţii de cercetare.
Munca d: cercetare a fost totodată sprijinită de către Biblioteca
Academiei RJP.R. şi de o vastă reţea de biblioteci, care funcţio­
nează pe lingă institute. Colecţiile lor s-au dezvoltat continuu în
cei 20 ani de activitate, constituind un bogat izvor de informare
în toate domeniile ştiinţei şi culturii. Dacă în anul 1948, fondurile
de lucrări ale Bibliotecii Academiei R.P.R. reprezentau circa
450 000 de cărţi şi 300 000 de periodice, constituind în bună parte
fondul naţional de tipărituri apărute pînă atunci, în prezent,
împreună cu colecţiile bibliotecilor filialelor Academiei, ele au
depăşit 5 200 000 de cărţi şi 500 000 de periodice.
La începutul anului în curs a fost înfiinţat şi organizat Centrul
de documentare ştiinţifică al Academiei care editează 11 buletine
de informare ştiinţifică, cu apariţie lunară, şi tot atîtea reviste de
referate despre cele mai importante lucrări apărute în literatura
mondială de specialitate. Periodicele editate de centru vor da o
contribuţie preţioasă la documentarea ştiinţifică a cercetărilor nu
numai din unităţile de cercetare ale Academiei, dar şi din insti^
tutele departamentale şi facultăţi.
In activitatea sa, C.D.S. urmăreşte folosirea largă a resurselor
de documentare internaţionale, asigurînd procurarea raţională a
literaturii ştiinţifice apărute pe plan mondial, semnalarea cît mai
rapidă a noilor publicaţii — prin buletine de informare ştiinţifică,
fişe adnotate, reviste de referate, revista „Progresele ştiinţei0 — şi
informarea bibliografică tematică pe problemele planului de cerce­
tări al Academiei R.P.R. şi la cerere.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 49

Centrul de documentare ştiinţifică popularizează realizările

ştiinţifice romîneşti peste hotare prin publicarea buletinelor de
informare asupra literaturii ştiinţifice romîne în limbile nisă
şi engleză.
în preocupările C.D.S. intră, de asemenea, studierea metodelor
noi de lucru şi a utilajelor moderne folosite în munca de docu­
mentare, publicarea unei reviste trimestriale de studii şi cercetări
în documentare şi bibliologie şi asigurarea colaborării cu centrele
şi instituţiile similare din alte ţări.
Printre organele de documentare din ţara noastră, un loc de
frunte pentru dezvoltarea economiei naţionale şi introducerea
tehnicii noi îl ocupă Institutul de documentare tehnică (I.D.T.),
înfiinţat în 1949.
I.D.T. urmăreşte să asigure o informare curentă pe ramuri de
producţie prin editarea unui bogat sortiment de material docu­
mentar — revista de referate pe serii pentru diferitele domenii ale
tehnicii, fişe documentare ale lucrărilor recent apărute, referate
asupra progreselor tehnicii, caiete selective pe ramuri ale tehnicii,
cuprinzînd traduceri din literatura mondială de specialitate, ma­
terial de informare de nivel mediu —, precum şi o documentare
pe teme interesînd producţia — sinteze documentare şi bibliogra­
fii pe probleme actuale ale economiei naţionale, cercetări bibliogra­
fice la cererea întreprinderilor etc. în afară de aceasta IJD.T. se
ocupă de generalizarea experienţei uzinelor şi a agriculturii noastre
socialiste, precum şi a fruntaşilor în producţie. Materialele elabo­
rate de IJD.T. se adresează maselor largi de ingineri, tehnicieni şi
muncitori din producţie.
Pentru anumite ramuri industriale, s-au înfiinţat centre speciale
de documentare, pe lîngă departamente care urmăresc în primul
rînd asigurarea unei documentări tematice cît mai strîns legate de
specificul muncii institutelor şi întreprinderilor. Astfel de centre
funcţionează pentru domeniile industriei petrolului şi chimiei,
arhitecturii şi construcţiilor, economiei forestiere şi transporturilor.
în cadrul Ministerului Sănătăţii funcţionează un centru de do­
cumentare medicală cu un bogat fond de cărţi şi reviste din ţară
şi străinătate care publică un buletin bibliografic medical de sem­
nalare, cuprinzînd titlurile lucrărilor nou apărute, clasificate ze­
cimal (CZU).
Paralel cu munca de documentare s-a întărit şi dezvoltat acti­
vitatea bibliotecilor şi s-au îmbogăţit fondurile de material docu­
mentar ştiinţific şi tehnic ale acestora.
 Acad. ILIB MUROULXSCV
50

S-a înfiinţat Biblioteca centrală de stat (B.C.S.) cu profil de

bibliotecă naţională, păstrătoare a tutu ro r publicaţiilor romîneşti
pe care le primeşte pe baza dreptului de depozit legal ce i s-a
acordat. . . . ..
B.C.S. s-a dezvoltat rapid, im ediat după înfiinţare. în afară de
fondurile de lucrări romîneşti, B.C.S. a u rm ărit sistematic procu­
rarea principalelor publicaţii din toate domeniile, ce ap ar pe plan
mondial.
în activitatea sa, B.C.S. nu s-a lim itat la preocupările stricte ale
unei mari biblioteci, ci a desfăşurat şi o activitate largă de infor­
mare, de cercetare în domeniul biblioteconomiei, precum şi o muncă
susţinută de îndrum are a reţelei de biblioteci din întreaga ţară.
Dezvoltarea activităţii de cercetare este asigurata totodată
printr-o masivă sporire a num ărului de cadre ştiinţifice şi tehnice
din întreaga economie. Astfel, în anul 1959, num ărul inginerilor
din ţara noastră ajunsese la 59 000, adică la o creştere de 6,5 ori
faţă de numărul existent cu două decenii m ai înainte. Numărul
cercetătorilor ştiinţifici s-a m ă rit de asemenea, ritm ul mediu de
creştere întredndu-1 pe cel din unele ţări înaintate. A stfel în pe­
rioada 1950— 1961 a crescut de 2,8 ori num ărul cercetătorilor şi
al personalului care deserveşte activitatea ştiinţifică. în tabloul
urm ător redăm, spre exemplificare, cîteva cifre :

Dezvoltarea personalului de cercetare pe domenii

(In unităţile de cercetare ale Academiei)
N u m ăru l c e r c e tă to r ilo r
S e c ţii
1949 1960 1963

Matematici şi fizică 40 141 194

Chimie 50 158 185
Ştiinţe tehnice 12 150 154
Biologie __ 159 186
Geologie-geografie _ 67 88
Ştiinţe medicale 110 247 311
Ştiinţe economice, filozofice
şi juridice - T~ 152 174
Ştiinţe istorice 200 171 185
Limbă, literatură şi artă — 120 180

Total secţii 412 1365 1657

Lucrătorii ştiinţifici form aţi au un înalt nivel de calificare, ei

sînt înarm aţi din punct de vedere ideologic, devotaţi progresului
dezvoltarea ŞTIIN ŢE LO R
51

ştiinţei, dezvoltării economiei naţionale şi culturii socialist* In

numeroase domenii în care !n trecut nici nu se putea vorbi de o
activitate ştiinţifică, au fost form ate cadre care au adus contribuţii
ştiinţifice valoroase. M ulte din tinerele cadre, datorită pregătirii lor
temeinice şi calităţilor lor reale, aptitudinilor de care au dat do­
vadă, conduc astăzi colective de cercetări. In ultima sesiune de
alegeri a Academiei R.P.R. au fost aleşi ca membri ai Academiei
şi oameni de ştiinţă mai tineri, care prin activitatea lor de cerce­
tare se bucură de aprecieri unanime, atît in ţara eh şi în străină­
tate. An de an, în publicaţiile noastre ştiinţifice apar zeci şi zeci
de semnături noi. P artidul nostru a acordat o deosebită grija
creşterii şi form ării de noi cadre, în toate domeniile de activitate.
O d ată cu dezvoltarea activităţii de cercetare a crescut şi acti­
vitatea editorială. M enţionăm pentru ilustrare cîteva date caracte­
ristice pentru producţia Editurii Academiei R .P .R .:
1949 MM U t» 1963

Titluri (reviste, cărţi) . . . . 46 285 309 317

Coli editoriale ...................... 140,4 3 9493 6 080,8 0380,4
Tiraje exemplare...................... 57 000 557 225 452 388 019 080
Lucrările publicate de Editura Academiei între anii 1949 şi 1963
însumează 3 388 de titluri cu peste 60 000 de coli editoriale tipărite
în aproape 7 000 000 de exemplare.
Aceste d ate statistice demonstrează dezvoltarea continuă a acti­
v ităţii editoriale din cadrul Academiei R.P.R. Mari progrese
ilustrează, de asemenea, activitatea celorlalte edituri din ţară. Au
fost publicate monografii şi lucrări de sinteză, lucrări de orientare-
şi fundam entare teoretică, tratate, colecţii ale clasicilor romîni şi
din alte ţă ri în diferite domenii ale ştiinţei; documente privind
istoria Romîniei, traduceri sau ediţii în limbi de circulaţie inter­
naţională a lucrărilor reprezentative ale ştiinţei romîneşti.
Publicaţiile periodice au avut un rol de seamă în dezvoltarea
ştiinţei reflectînd succesele dobîndite în activitatea de cercetare*
contribuind la afirmarea ştiinţei romîneşti peste hotare şi la for­
marea tinerelor cadre de cercetare. Eie au avut totodată un în­
semnat rol în orientarea activităţii ştiinţifice, în stimularea luptei
de opinii, în îm bunătăţirea activităţii organizatorice a muncii
creatoare.
Unele reviste ale Academiei R.P.R. continuă vechi tradiţii de
activitate publicistică ale vieţii ştiinţifice romîneşti (matematică,
medicină, filologie etc.).
A utoritatea unor publicaţii ale Academiei RJPJL este confirmată
şi de numărul crescînd de colaboratori străini cu prestigiu ştiinţific»
 Am 4. 1L1B MURGULESCU

ca ţi ck' numărul sporit al lucrărilor ştiinţifice primite spre recen­

zare In publicaţiile noastre.
Condiţiile prielnice care decurg din politica externi a partidului
fi guvernului de dezvoltare largă a legăturilor ştiinţifice şi cultu­
rale cu toate ţările, precum şi continua îmbunătăţire a conţinutului
periodicelor Academiei R.P.R. au determinat un schimb din ce în
ce mai intens de reviste romîneşti cu publicaţii ştiinţifice similare
din numeroase instituţii ştiinţifice şi culturale de peste hotare.
Numeroase tratate şi monografii editate de Academia R.P.R. au
fost apreciate în ţară şi peste notare, multe dintre ele fiind distinse
cu Premiul de Stat. Citim cîteva din aceste valoroase lu c ră ri;
Teoria funcţiilor de variabila complexă, de acad. Simion Stoilov ;
Geometria diferenţială de acad. Gneorghe Vrînceanu ; Introducere
matematică în mecanica fluidelor de acad. Caius Iacob ; Matema­
tici aplicate în statistică de acad. Gheorghe Mihoc şi V. Urseanu ;
Introducere în electrodimmicâ de prof. Vaier Nov acu, membru
corespondent al Academiei R .P .R .; Tratat de chimie organică
de acad. C. D. Neniţescu ; Aerodinamica vitezelor mari de acad.
Elie Carafoli; Hidroaerodinamica lubrificaţiei de Nicolae Tipei,
membru corespondent al Academiei R .P .R .; Maşini electrice
de acad. I. S. Gheorghiu ; Tratat de inframicrobiologie de acad.
Ştefan S. Nicolau ; Guşa endemică de acad. Ştefan Milcu ; Epilepsia
de acad. Arthur Kredndler; Lingvistica romanică de acad. Iorgu
Iordan; Cercetări asupra diftongilor romîni de acad. Alexandru
Rosetti etc., dintre care multe s-au tradus în limbi străine.

Ştiinţele naturii

Ştiinţele fundamentale

Savanţii noştri au înţeles că ştiinţei îi revine un rol deosebit în

desăvârşirea construirii socialismului, c i introducerea ştiinţei şi a
cercetărilor ştiinţifice în toate ramurile economiei naţionale.; cul­
turii şi ocrotirii sănătăţii poporului constituie o condiţie importantă
pentru construirea socialismului.
Desfăşurînd o activitate creatoare pentru înflorirea ştiinţei în
patria noastră, îmbogăţind tezaurul nostru ştiinţific şi cultural,
ridicînd prestigiul ştiinţei şi culturii noastre peste hotare, oamenii
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR v

de ştiinţă şi-au pus capacitatea de creaţie în slujba orindutrit noi

socialiste.
Conţin uind cele mai bune tradiţii ale ştiinţei romîneşti, cerce­
tătorii din domeniile matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, rnedi-
cinei etc. continuă cercetările tradiţionale şi le dezvoltă, contribuind
astfel la întărirea prestigiului Republicii Populare Romîne pe plan
mondial,
O însemnătate deosebită pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice
au avut-o lucrările Congresului al Ill-lea ai Partidului Muncitoresc
Romîn, care a orientat ştiinţa din ţara noastră pe linia valorificării
maxime a resurselor naturale ale ţării şi a potenţialului ştiinţific
existent, în lumina tendinţelor contemporane ale ştiinţei. Directi­
vele Congresului al Ill-lea al P.M.R. au subliniat îndeosebi nece­
sitatea rezolvării unor probleme primordiale «le economiei naţio­
nale, cum s în t: construirea de noi tipuri de maiini cu caracteristici
superioare la nivelul tehnicii mondiale, extinderea mecanizării şi
automatizării, folosirea In scopuri paşnice a energiei nucleare,
utilizarea semiccaiductorilor, realizarea de noi produse chimice de
sinteză şi de noi procedee tehnologice, valorificarea de noi resurse
energetice şi resurse de minerale urile.
Lucrătorii pe tărîmul cercetării, stimulaţi de condiţiile prielnice
create, de sarcinile de răspundere pe care partidul le-a pus în faţa
ştiinţei, animaţi de un caid patriotism, educaţi In spiritul devota­
mentului -faţă de popor şi al răspunderii faţă de societate, au
obţinut succese In toate domeniile activităţii ştiinţifice.
Creaţii remarcabile au fost realizate în matematică. Dacă în
trecut cercetarea ştiinţifică în domeniul matematicii a putut să
întemeieze o tradiţie la noi In ţară, aceasta se datoreşte în mare
măsură relativei independenţe a creaţiei matematice de condiţiile
materiale, de care este adt de strlns legată cercetarea în ştiinţele
experimentale. Condiţiile favorabile din anii puterii populare,
sprijinul permanent acordat cercetării ştiinţifice au permis lărgirea
considerabilă a domeniilor matematice cercetate, constituirea şi
dezvoltarea unor grupuri numeroase de cercetători care tind tot
mai evident să creeze curente ştiinţifice proprii, cu preocupări
caracteristice, şi care ocupă un loc tot mai important în cercetarea
matematică.
Au fost abordate probleme de mare actualitate, şi totodată strins
legate de nevoile economiei naţionale. în acelaşi timp s-au conti­
nuat cercetările cu tradiţie în ţara noastră, binecunoscute şi apre­
ciate în întreaga lume matematică, cum sînt cercetările din teoria
54 Acad. ILIE MURGULESCO

funcţiilor de variabilă complexă legate de numele acad. D. Pompeiu

şi acad. S. Stoilov, de geometrie diferenţială, ilustrate de
G. Ţiţeica, acad. Al. Myller, cît şi studiul ecuaţiilor integrale
iniţiat de Tr. Lalescu etc. De asemenea au fost abordate ramuri
moderne ale cercetării, c a : algebra abstractă, topologia, teoria
mecanismelor automate, analiza funcţională, statistica matematică,
mecanica mediilor continue deformabile şi altele.
In domeniul analizei funcţionale, cercetările au fost orientate
mai ales spre studiul spaţiilor vectoriale topologice şi pseudo-
topologice, al teoriei distribuţiilor, cît şi al aplicaţiilor analizei
funcţionale în fizica teoretică modernă şi în teoria ecuaţiilor
funcţionale, cu rezultate de seamă. în domeniul ecuaţiilor diferen­
ţiale menţionăm realizările obţinute în studiul ecuaţiilor cu deri­
vate parţiale ale fizicii matematice, strîns legate de fizică, şi în
studiul sistemelor cu argument întîrziat, cu aplicaţii importante
în tehnica modernă. în algebră cităm cercetările legate de structu­
rile algebrice şi de structurile parţial ordonate, teoria semigrupu-
rilor şi mai ales cercetările privind teoria algebrică a mecanismelor
automate.
Realizări de seamă ale cercetării matematice au fost obţinute şi
în domeniul geometriei diferenţiale globale, geometriei algebrice,
iar în mecanică în domeniul mecanicii solidului, în probleme de
vibraţii ale corpurilor vîscoelastice, în mecanica fluidelor, în teoria
plasticităţii şi în reologie. S-au intensificat cercetările de analiză
numerică privind aproximarea funcţiilor cu aplicaţii la calculul
numeric şi la inegalităţile operaţionale, cercetări legate de progra­
marea calculelor în vederea utilizării maşinilor electronice de calcul.
O dezvoltare amplă au cunoscut-o şi cercetările din teoria pro­
babilităţilor şi statistică matematică privind lanţurile Markov şi
lanţurile cu legături complete, teoria estimaţiei pentru variabile
dependente etc.
Congresul al III-lea al partidului a trasat sarcini concrete ma­
tematicienilor : ca urmare, în planurile de cercetare au fost intro­
duse teme legate de necesităţile economiei naţionale, obţinîndu-se
de pe acum realizări importante.
Astfel, rezultate de seama au fost obţinute în programarea
lineară, dinamică şi statistică, cu aplicaţii efective în problema
transporturilor; s-a introdus controlul statistic al calităţii pro­
ducţiei în industrie — la Uzina Mecanică-Sinaia, uzinele „Steagul
Roşu"-Braşov etc. —, s-au efectuat cercetări legate de forajul
petrolier etc. O amplă dezvoltare au cunoscut cercetările «privind
mecanismele automate, susceptibile de aplicaţii importante în auto­
DEZVOLTAREA ŞTI1NTELOR jj

matizare. Cercetările privind aplicarea matematicii în economie au

fost legate de teoria programării lineare, de teoria indicilor sta­
tistici, de teoria jocurilor, de aplicaţiile proceselor Poisson In
probleme de economie concretă etc.
Rezultatele obţinute s-au concretizat în numeroase articole pu­
blicate în revistele de specialitate dm ţară sau străinătate. Este de
remarcat faptul că, în domeniul matematicii, în anii puterii popu­
lare au fost publicate de asemenea peste 60 de volume (tratate,
monografii, seminarii), multe dintre acestea fiind distinse cu Pre­
miul de S tat şi cu premiile Academiei R.P.R.
De o m are însemnătate pentru progresul ştiinţei matematice din
ţara noastră au fost manifestările organizate de Academia R.P.R.:
Congresul matematicienilor romîni (1956), conferinţele şi colocviile
de geometrie şi topologie, teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale
(1959), analiză numerică (1960), mecanică (1961), teoria funcţiilor
şi analiza funcţională (1962), calculul probabilităţilor şi statistică
matematică (1962). Toate aceste manifestări ale ştiinţei matematice
romîneşti au avut o largă participare internaţională, ceea ce a
permis totodată un schimb deosebit de util de rezultate, de idei,
de experienţă.
în domeniul astronomiei, cercetările au fost dezvoltate şi inten­
sificate. Condiţiile noi create, sporirea personalului ştiinţific de
la 4 colaboratori la 35, înzestrarea Observatorului cu aparatură
modernă pentru observaţii stelare, pentru serviciul orar, cît şi cu
numeroase instrumente vizuale şi fotografice pentru observarea
sateliţilor etc. au constituit premisele intensificării cercetărilor din
acest domeniu şi abordării unor noi ramuri actuale ale astronomiei.
Observatorul astronomic al Academiei R.P.R. a executat impor­
tante şi vaste lucrări de colaborare ştiinţifică internaţionala:
colaborare la Anul Geofizic Internaţional, colaborare la determi­
narea timpului universal, la studiul Soarelui, participare la studiul
sateliţilor artificiali, pregătirea participării la Anul Internaţional
al Soarelui calm, catalogul de stele slabe şi diverse studii teoretice
în mecanica cerească, in astrofizica teoretică etc.
în anii puterii populare o amplă şi multilaterală dezvoltare au
cunoscut-o cercetările din domeniul fizicii, obţinîndu-se realizări
de seamă. Acestea se datoresc condiţiilor excepţionale create pentru
promovarea cercetărilor din acest domeniu atît de important. Daca
în trecut ştiinţele fizice au fost foarte puţin dezvoltate în Romînia,
astăzi ele au în faţă mari posibilităţi şi largi perspective. Crearea
a numeroase laboratoare, utilarea lor cu aparatură modernă, creşte­
x Acad. IL1E MURGULHSCU

rea numărului de cercetători au constituit premisele intensificării

cercetărilor de fizică.
Activitatea de cercetare propriu-zisă a început o dată cu înfiin­
ţarea Institutului de fizică al Academiei R.P.R., în anul 1949, cu
aproximativ numai 30 de cercetători vîrstnici sau tineri, care existau
atunci în ţară.
Dezvoltarea cercetărilor de fizică poate fi împărţită în două
etape : din 1949 pînă în 1956 şi din 1956 pînă în prezent. în prima
etapa s-au dezvoltat cercetări cu rezultate însemnate în domeniul
fizicii teoretice, descărcărilor electrice în gaze, razelor X, magne­
tismului terestru, opticii şi altele. Pe lîngă cercetări fundamentale
au fost întreprinse studii cu caracter aplicativ, legate în special de
industria chimică, industria optică, electrotehnică şi metalurgie.
în anul 1956, Institutul de fizică a fost despărţit în două unităţi
de cercetare: Institutul de fizică atomică şi Institutul de fizică
Bucureşti. Prin reprofilarea celor două institute cercetările au fost
orientate spre domenii ştiinţifice actuale, ca fizica nucleară şi fizica
corpului solid, deschizînd largi posibilităţi de creaţie în domenii
ale fizicii modeme. Astăzi în cele două institute lucrează aproxi­
mativ 500 de cercetători, ajutaţi de un număr dublu de tehnicieni
şi muncitori cu înaltă calificare profesională. Totodată s-au
dezvoltat cercetări de fizică şi în cadrul filialelor Academiei R.P.R.
din Cluj şi Iaşi.
în ultimii ani, Institutul de fizică atomică, dotat cu bază mate­
rială modernă, a obţinut realizări de seamă. înzestrat cu un reactor
de 2 000 kW, cu un cidotron de 6 MeV pentru, protoni, cu un
reactor subcritic de construcţie proprie şi cu un betatron de 28 MeV,
desfăşoară cercetări în 21 de laboratoare, înzestrate cu aparatura
adecvată, în bună parte de construcţie proprie.
Condiţiile noi create au permis elaborarea unor lucrări în domenii
atacate pentru prima oară în ţara noastră: fizica nucleelor şi a
particulelor elementare, influenţa radiaţiilor asupra solidului, fizica
razelor cosmice, acţiunea radiaţiilor nucleare asupra substanţei,
fizica neutronilor, reacţii nucleare, mecanisme de reacţii, cu particule
încărcate şi neutre obţinute la ciclotron, metode optice în studiul
fenomenelor nucleare, fizica reactorilor nucleari, fizica şi tehnica
acceleratorilor de tip betatron, acceleratori lineari de electroni,
fizica şi chimia atomilor de recul, materiale nucleare, separare de
izotopi, emulsii nucleare, spectroscopie corpusculară, rezonanţe
magnetice nucleare şi de spin, fizica presiunilor foarte joase, pro­
ducerea de izotopi radioactivi etc.
dezvoltarea ŞTIINŢELOR
57

Pe lîngă cercetările fundamentale, I.F.A. a adus un aport însemnat

la extinderea în industrie a tehnicii noi bazate pe folosirea izotopilor
radioactivi, de a căror producere se ocupă. Menţionăm, în acest
cadru, următoarele preocupări: producerea izotopilor radioactivi,
aplicaţiile izotopilor în economia naţională, îndrumarea şi controlul
unităţilor nucleare, pregătirea de cadre pentru utilizarea radioizo-
topilor, elaborarea tehnologiei de producere a unor catalizatori
pentru industria chimică, de metode privind aplicaţiile energiei
nucleare etc. Numai în anul care a trecut au fost produşi la reac­
torul I.F.A. 36 de izotopi radioactivi cu o activitate de peste 300
de curie, care au fost livraţi la 76 de întreprinderi.
Activitatea din domeniul aplicaţiilor radioizotopilor a condus la
elaborarea unor metode care permit: măsurarea grosimilor, nive­
lurilor şi densităţilor cu ajutorul radiaţiilor nucleare, studierea
diverselor procese cu ajutorul trasorilor radioactivi. In prezent
aproape că nu există ramură industrială care să nu beneficieze de
aceste realizări, dovadă existenţa a peste 150 de unităţi nucleare
în întreprinderi şi unităţi de cercetare.
Pentru forajul şi extracţia ţiţeiului s-a realizat o electrodă cu
scintilaţie care a dat bune rezultate la încercările făcute la sonde
cu folosirea simultană a doi trasori gama-activi. Instalaţiile pentru
măsurarea densităţii şi umidităţii materialelor cu ajutorul raaioizo-
topilor au fost utilizate în construcţiile de fundaţii, baraje, drumuri.
Aplicarea trasorilor radioactivi în hidrologie şi metalurgie a condus
la rezultate ştiinţifice şi economice importante şi la construirea unei
aparaturi noi, la nivelul realizărilor internaţionale.
Un loc important în activitatea I.F.A. îl ocupă şi construcţia
şi folosirea maşinilor electronice de calcul în economia naţionala.
Şi în cadrul Institutului de fizică Bucureşti, a cărui cercetare
este orientată spre studiul fizicii corpului solid şi îndeosebi al semi-
conductorilor, au fost obţinute realizări importante. Astfel, în
domeniul fizicii solidului s-a studiat corelaţia dintre fenomenele de
transport în cîmpuri electrice şi magnetice, proprietăţile optice şi
structura geometrică şi cristalină a straturilor metalice depuse prin
evaporare în vid. Straturile semiconductoare depuse prin evaporare
în vid au format de asemenea obiectul unor cercetări teoretice care
au permis elaborarea unei tehnologii privind fabricarea fotore-
zistenţelor pentru infraroşu din sulrură de plumb. Fotorezistenţele
sînt utilizate în prezent pentru automatizarea laminării de ţevi.
Studiul, printr-o metodă originală a fenomenelor de recombinare
şi captură a purtătorilor de sarcină în germaniu, a condus la
elaborarea tehnologiei şi la punerea în fabricaţie în ţară a foto­
- Acad. ILIE MURGULMCU

diodelor cu germaniu, care îşi găsesc o largă aplicare în automa­

tizare, iar pe baza cercetării efectului tunel în joncţiuni între
semiconductori puternic impurificaţi s-a trecut la elaborarea diodelor
tunel etc. In domeniul opticii şi spectroscopiei s-au întreprins cer­
cetări cu frumoase rezultate privind împrăştierea luminii în medii
tulburi şi împrăştierea moleculară a luminii în lichide şi soluţii,
cît şi cercetări de spectrometrie de absorbţie şi de spectrometrie a
corpului solid. Au rost, de asemenea, dezvoltate cercetări de elec­
tronică fizică. S-au efectuat cercetări asupra proceselor de disociere
şi asociere care au loc în descărcările de înaltă frecvenţă, lumi-
nescente şi în scînteie, în hidrocarburi olefinice, s-au adus contri­
buţii în emisia exoelectronică şi s-a studiat problema transformării
directe a energiei termice în energie electrică cu ajutorul conver-
tizorului termoionic cu vapori de cesiu.
In ultimul timp, cercetările de fizică teoretică au cunoscut o mai
mare dezvoltare. Au fost studiate, cu bune rezultate, probleme de
suprafaţă, de structură, fenomene de transport etc. în sfîrşit men­
ţionăm cercetările de magnetism terestru, care constituie o preocu­
pare de mai mulţi ani a fizicienilor de la Institutul de geofizică
din Bucureşti şi de la Secţia de fizică din Iaşi.
In anii puterii populare, şi mai ales de la înfiinţarea institutelor
Academiei R.P.R.,' dezvoltarea cercetării în domeniul chimiei a
luat o amploare necunoscută în trecut.
Datorită grijii pe care regimul nostru a manifestat-o pentru pro­
blemele orientării şi organizării cercetărilor în diferitele domenii ale
chimiei, precum şi înzestrării laboratoarelor cu materialele nece­
sare, s-au creat unităţi specializate în cercetarea chimică în Bucu­
reşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara a căror tematică reflectă progresiv
nevoile dezvoltării industriei chimice în patria noastră şi cerinţele
dezvoltării ştiinţei.
Unităţile de cercetare din Academia R.P.R. au adus contribuţii
importante la dezvoltarea chimiei. Astfel, în domeniul c him iei
fizice, în cadrul Academiei R.P.R. s-a înfiinţat prima unitate, care
constituie în acelaşi timp baza unei şcoli de chimie fizică în ţara
noastră, la care s-au format şi sînt în curs de formare numeroşi
specialişti. Tematica de chimie fizică, judicios aleasă, prezintă atît
interes teoretic, cît şi practic în legătură cu combaterea coroziunii,
dezvoltarea industriei metalurgice, chimizarea gazului metan şi
altele. ^ ^
Realizările din domeniul cineticii chimice şi coroziunii au fost
prezentate la diverse congrese internaţionale, iar rezultatele din
domeniul chimiei fizice a electroliţilor topiţi situează ţara noastră
DEZVOLTAREA ŞTIIN ŢELO R ji

printre ţările în care acest recent şi important domeniu al cercetării

ştiinţifice este mai dezvoltat.
In domeniul chimiei anorganice s-au obţinut rezultate remarcabile
în studiul combinaţiilor complexe, atît din punct de vedere al
structurii lor, cît şi din punct de vedere al aplicaţiilor lor analitice.
S-au sintetizat şi studiat numeroase clase de combinaţii complexe
noi, dintre care multe au fost utilizate pentru instituirea de metode
analitice macro- şi microchimice. De menţionat sînt rezultatele
obţinute în studiul izo- şi heteropolicombinaţiilor, prin care s-au
adus contribuţii la cunoaşterea constituţiei acestora.
S-a obţinut o clasă nouă de compuşi coordinauci ai halogenilor
cu baze heterociclice, compuşi care au găsit aplicaţii în biologie şi
medicină. In legătura cu combinaţiile coordinative cu aplicabilitate
în chimia analitică, s-au studiat reacţiile în mediu neapos ale com­
plecşilor chelatici pe baza cărora s-au instituit metode rapide şi
precise pentru analize în serie în laboratoarele de uzină. Âu fost
de asemenea întreprinse studii în chimia lantanidelor, actinidelor
şi a combinaţiilor intermetalice.
în chimia anorganică s-au înregistrat rezultate importante şi din
punct de vedere practic. Menţionăm obţinerea oxidului de mag­
neziu din dolomită, a telurului din reziduuri industriale, urmărirea
proceselor de prelucrare a aurului cu ajutorul izotopilor radioactivi,
elaborarea de metode de analiză tehnică pentru controlul mate­
riilor prime, al fabricaţiei şi al produselor finite etc.
în domeniul chimiei organice cercetările imitaţilor Academiei
R.P.R. s-au îndreptat în cîteva direcţii deosebit de însemnate, prin­
tre care sînt de am intit:
Cercetări în legătură cu chimia hidrocarburilor care constituie
baza teoretică a petrochimiei. Sînt de remarcat aici rezultate
importante: descoperirea izomerizării hidrocarburilor saturate,
mecanismul activării catalizatorilor Friedel-Crafts prin acizi pro-
tonici, mecanismul reacţiei de alchilare aromatică, mecanismul oxi-
dării hidrocarburilor saturate şi reacţii de sinteză în seria cklopara-
finelor, printre care o menţiune specială merită cercetările asupra
ciclobutadienei şi a derivaţilor săi.
O remarcabilă realizare o constituie şi descoperirea unui nou
catalizator pentru polimerizarea etilenei, plecînd de la consideraţii
teoretice asupra mecanismului procesului de polimerizare.
S-au stabilit numeroase metode sintetice în chimia organică care
vizează mărirea randamentului şi micşorarea preţului de cost al
fabricării diverselor substanţe organice folosite ca medicamente
sau coloranţi: obţinerea sulfatiazolului, a nitrofuranului, a diver­
00 Acad. ILIE MURGULESCtT

şilor coloranţi, obţinerea polietilenei de amilsodiu, a dimetil-terefta­

larului, intermediar pentru fibre sintetice etc. Rezultate importante
s-au obţinut şi în domeniul combinaţiilor heterociclice şi al combi­
naţiilor steroide. Elaborarea unor căi sintetice noi prin folosirea
proprietăţilor esterilor nitrici care au dus la utilizarea de procedee
originale pentru obţinerea unor hormoni steroizi din materii prime
din ţară constituie o realizare de seamă.
In chimia macromoleculelor şi în masele plastice, domeniu de
cercetare cu totul nou în ţara noastră, s-au obţinut de asemenea
rezultate remarcabile. Studiile întreprinse în unităţile Academiei
R.P.R. au urmărit valorificarea şi utilizarea proteinelor vegetale.
O realizare demnă de reţinut este obţinerea viscozei din celuloză
de stuf şi extinderea studiului asupra ligninei din stuf. Studiile
asupra polimerizării monomerilor vinilici în prezenţa unor săruri
ale lantanidelor şi actinidelor constituie o direcţie de cercetare im­
portantă în care s-au obţinut, rezultate încurajatoare. Tot în legă­
tură cu fizico-chimia macromoleculelor mai sînt de menţionat
rezultatele obţinute în studiile asupra cunoaşterii esenţelor lem­
noase de la noi din ţară în vederea valorificării lor chimice.
în domeniul maselor plastice, se lucrează cu succes la studiul
unor răşini furfurol-fenolice, precum şi la obţinerea unui cauciuc
poliuretanic.
Pe linia fizico-chimiei polielectroliţilor, menţionăm rezultate in­
teresante cu privire la condiţiile de obţinere de noi materiale schim- >
bătoare de ioni şi la introducerea tehnicii de schimb ionic în diferite
procese tehnologice. Realizări deosebite s-au obţinut şi în studiul
structurii şi proprietăţilor coloizilor de asociaţie.
După crearea Academiei R.P.R., ştiinţele biologice au fost orien- j
tate spre lucrări de proporţii mari, care să cuprindă inventarul
floristic şi faunistic al ţării noastre. în acest scop, au luat fiinţă,
în anul 1949, două. colective mari de specialişti chemaţi să-şi con­
centreze forţele pentru redactarea operelor fundamentale: Flora
R.P.R. şi Fauna R.P.R. în acelaşi timp, pentru abordarea unor
probleme fundamentale de biologie şi a unor probleme cu aplica-
biliţate în practică, s-au organizat în cadrul Academiei R.P.R.
colectivele de fiziologie vegetală, biochimie, de cercetări forestiere,
zootehnice, piscicole şi colectivul de cercetări agronomice. în anul
1955, colectivele de biologie au fost concentrate într-un Institut de
biologie la Bucureşti şi un Centru de cercetări biologice la Cluj* |
ceea ce a permis reprofilarea şi orientarea lor spre dezvoltarea dis­
ciplinelor fundamentale: fiziologie vegetală şi animală, genetică
vegetală şi animală, indicate de Directivele celui de-al III-lea Con­
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
61

gres al P.M.R. în anul 1963 a fost înfiinţat Ia Iaşi un Centru de

biologie generală şi aplicată.
Cercetările de biologie, agrobiologie şi biochimie au condus în
cei 20 de ani la rezultate importante. Astfel din lucrarea Flora
R.P.R., concepută să apară în 12 volume, au apărut pînă în prezent
9 volume. S-a întocmit Harta geobotanicâ a R.P.R. şi s-a elaborat
lucrarea Păşunile alpine din Bucegi.
în fiziologia plantelor s-au elaborat lucrări de citofiziologie la
unele plante cultivate. S-au adus contribuţii privitoare la rolul
auxinelor în plantele volubile şi s-au făcut cercetări asupra pro­
puşilor prim ari şi secundari ai fotosintezei. S-au elaborat metode
de cercetare asupra fotosintezei şi o metodă de cunoaştere a nevoii
de apă a plantelor, în vederea irigării raţionale.
Cercetările de fitopatologie şi microbiologie s-au încheiat prin
lucrări de sinteză, cum s în t: Monografia ustilagmalelor, Monografia
uredinalelor din R.P.R., Studiul biologiei şi combaterii buruienilor
şi Analiza preparatelor fitofarmaceutice. Pe Iîngă lămurirea pro­
blemelor teoretice abordate, aceste opere au adus date folositoare
producţiei agricole.
în domeniul biologiei silvice au fost elaborate lucrări importante :
Tabelele generale privind forma şi volumul arborilor — metode
şi Culturi forestiere de protecţie. în biologia animală sistematicienii
din toată ţara sînt preocupaţi de elaborarea colecţiei Fauna R.P.R.
din care au apărut pînă în prezent 40 de volume şi altele sînt sub
tipar.
Cercetările de fiziologie animală s-au concentrat asupra studiului
multilateral al echilibrului ionilor şi al metabolismului glucidic al
animalelor vertebrate, îndeosebi la peşti şi amfibieni.
în genetica animală s-au obţinut date cu privire la elementele
de care depinde fenomenul heterozis la păsări. S-au făcut cercetări
asupra originii merinosului şi pentru crearea unei noi rase de oi cu
lînă fină : merinosul de Pal as.
în hidrobiologie s-au adus contribuţii la studiul hidrobiologic şi
hidrochinuc^al Dunării şi al principalilor afluenţi ai săi. S-au
cercetat biocenozele marine şi s-au desfăşurat studii de sinteză în
care s-au pus în evidenţă dinamica grupelor de animale importante
pentru hrana peştilor şi variaţia biomasei, în funcţie de factorii
fizico-chimici.
în biochimie, s-a elaborat metoda capilară, cu aplicaţii în nutriţia
extraradiculară şi hibridarea plantelor şi s-a emis o concepţie despre
structura materiei vii şi rolul ei în transmiterea caracterelor eredi­
 Aţad. ILIE MURGULBSCU

tare bazate pe interacţiunea dintre structurile parentale cuprinse

în materia vie a descendenţilor.
In domeniul speologiei s-au studiat din punct de vedere speologic
şi biologic aproximativ 350 de peşteri, cnntre care 100 complet
necunoscute in trecut.
Sarcinile economice ce au decurs din documentele de partid şi
de stat cu privire la introducerea în producţie a soiurilor valoroase
şi cu mare productivitate de pomi fructiferi şi viţă-de-vie au fost
sprijinite de Academia RJP.R. prin redactarea de către colectivele
de ampelografie şi pomologie a unor studii monografice — Ampe-
lografta R.P.R. din care au apărut pînă în prezent 4 volume şi
Pomologia R.P.R. din care au apărut 2 volume.
Prin cercetările pedologice s-au adus contribuţii la repartizarea
geografică a solurilor şi la cunoaşterea factorilor pedogenetici, care
acţionează în complex asupra solurilor. De asemenea, s-a elaborat
un sistem de clasificare a regimurilor de umiditate din soluri şi s-a
întocmit un proiect de clasificare a solurilor, în lumina acestui
sistem.
In anii puterii populare, cercetările din domeniul geologiei au
cunoscut un mare avint ca urmare a sprijinului permanent şi con- |
siderabil pe care l-au avut din partea partidului şi guvernului.
Chemată să contribuie la dezvoltarea bazei de materii prime, ne­
cesare economiei naţionale, prin descoperirea de noi zăcăminte de
substanţe minerale utile, sau prin valorificarea complexă a celor
existente, geologia a înregistrat în aceşti ani rezultate remarcabile.
In perioada de început, Academia R.P.R. a luat iniţiativa unei
largi colaborări cu Comitetul geologic pentru înfăptuirea uneia
dintre cele mai importante opere cu caracter teoretic : Harta geolo­
gică a R.P.R. la scara 1 :500 000.
Această importantă sinteză a cunoştinţelor actuale asupra struc­
turii teritoriului ţării noastre, începută cu peste 25 de ani în urmă,
a văzut lumina tiparului, în totalitate, abia în anii puterii populare.
Dezvoltarea cercetărilor în acest domeniu şi succesele obţinute în
formarea de noi cadre au făcut posibilă crearea în anul 1955 a
Institutului de geologie şi geografie al Academiei R.P.R.
în acest fel s-a dat posibilitatea să se orienteze cercetările spre o
tematică mai cuprinzătoare, să se abordeze probleme de strictă
actualitate, legate de necesităţile practice ale producţiei, obţmîn-' ;
du-se realizări însemnate.
In sectorul cercetărilor de stratigrafie şi tectonică, subliniem
contribuţiile teoretice obţinute în cercetarea flişului din Carpaţii
Orientali, precum şi elaborarea hărţilor structurale ale formaţiunilor
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 13

de adîncime din unele regiuni ale ţării, în care se cunosc acumulări

de hidrocarburi. Aceste adevărate „imagini* ale subsolului sînt de
o reală valoare în lucrările de prospecţiune geologică; ele repre­
zintă o însumare a rezultatelor obţinute prin diferite metode geo­
fizice şi au servit diferitelor departamente interesate în lucrările de
foraj. Este o lucrare mult apreciată de întreprinderile care desfă­
şoară o asemenea activitate.
Rezultate deosebit de importante au fost obţinute şi în descifrarea
structurii Carpaţilor Meridionali, unde cercetările au adus noi con­
tribuţii la demonstrarea structurii în „pînze de şariaj" a acestei
catene muntoase, cu implicaţii în activitatea de prospectare a sub­
stanţelor minerale utile.
O contribuţie concretă au adus-o studiile de hidrogeologie efec­
tuate în Cîmpia Romînă, la alimentarea cu apă a marilor unităţi
agricole socialiste din această pane a ţării.
Cercetările de petrografie şi geochimie, axate în principal pe
vulcanismul neogen din ţara noastră şi în general pe mineralizaţnle
mai importante, au înregistrat rezultate de seamă. Subliniem, ca
avînd o deosebită importanţă pentru economia noastră socialista,
punerea în evidenţă, la noi în ţară, a unor elemente rare, ca ger­
maniul, reniul şi altele. Studiile de geotermometrie, precum şi cer­
cetările efectuate asupra geochimiei manganului din şisturile crista­
line şi asupra geochimiei calcarelor din ţara noastră oferă indicaţii
pentru lucrările de prospectare geologică.
Studiile de geofizică s-au îndreptat asupra structurii adînci a
teritoriului R.P.R., punîndu-se în evidenţă liniile tectonice majore
ale subsolului ţării. Pe plan teoretic, studiile efectuate au dus la
introducerea noţiunii de „medii alfa*, pe care geofizicienii noştri
au şi început să le aplice în prospecţiunile electrice pentru
descoperirea unor zăcăminte de substanţe utile. Subliniem, ca fiind
deosebit de importantă, contribuţia geofizicii în descoperirea unor
strate de apă freatică în Dobrogea care asigură alimentarea cu apă
a acestei regiuni, săracă în apă potabilă.
Contribuţii însemnate au fost aduse şi în alcătuirea hărţilor mag­
netice ale R.P.R., în domeniul cercetării ionosferei în care s-a
studiat rolul ionilor negativi în procesele ionosferice, precum şi în
domeniul seismologiei, unde s-au făcut cercetări asupra magnitudinii
şi energiei cutremurelor şi asupra mecanismului producerii cutre­
murelor din regiunea Vrancea.
Aceste succese obţinute In domeniul geofizicii au fost evidenţiate
cu prilejul celor două conferinţe de geofizică organizate de secţia
 Acad. ILIE MURGULESCU

noastră în 1960 şi 1962, la care mulţi specialişti străini au cunoscut

direct rezultatele obţinute de cercetătorii romîni.
în domeniul geografiei a fost definitivată Monografia geografică
a R.P.R. (în colaborare cu Academia de Ştiinţe a U.R.S.S.) şi au
fost elaborate studii complexe asupra văii Dunării, în vederea
folosirii ei raţionale. Au rost efectuate, de asemenea, studii privind
dezvoltarea oraşelor în R.P.R., microregiunea industrială Galaţi—
Brăila şi altele.
O privire retrospectivă asupra activităţii de cercetare în Acade­
mia R.P.R., în cei 20 de ani de la Eliberare, trebuie să consemneze’
şi crearea unei adevărate şcoli de geologie în cadrul Academiei.
De la nucleul modest de cercetători cu care a început activitatea
geologică în Academie şi pînă la crearea unei secţii, cu două unităţi
ae cercetare şi cu 6 publicaţii periodice, este un drum în care se
reflectă progresul culturii şi ştiinţei în ţara noastră în anii de după
Eliberare şi în care rezidă temeiurile unei şi mai puternice dezvol­
tări în viitor.

Ştiinţele aplicate

în cadrul Academiei R. P. Romîne s-au dezvoltat şi cercetările

în domeniul ştiinţelor tehnice. Dacă înainte de 1944 astfel de cerce­
tări au lipsit aproape cu desăvîrşire, astăzi ele cunosc o dezvoltare
multilaterală. Orientată în lumina documentelor de partid şi de stat,
activitatea ştiinţifică din institutele de cercetări tehnice a fost în­
dreptată spre rezolvarea unor probleme importante, ridicate în faţa
ştiinţei de economia naţională ; s-a acordat o atenţie deosebită abor­
dării problemelor planului tehnic de stat.
Cercetările întreprinse au condus la dezvoltarea unor noi puncte
de vedere, la generalizarea unor rezultate, la elaborarea unor mai
riguroase metode de calcul, la perfecţionarea mijloacelor experimen­
tale etc. S-a îmbunătăţit continuu calitatea cercetărilor ştiinţifice
pentru a fi ridicate la nivelul cerinţelor actuale. în domeniul ştiin­
ţelor tehnice, s-au dezvoltat colective puternice de cercetare în me­
canica fluidelor, energetică, sudură şi altele.
Au fost elaborate un mare număr de lucrări ştiinţifice a i caracter
teoretic sau aplicativ în probleme de aeromecanică, hidraulică, elec-
tro- şi termoenergetică, lubrificaţie şi uzură, mecanisme, încercări de
metale, maşini hidraulice, sudură şi metalurgie, tehnica măsură­
torilor etc.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
65

Menţionăm, în aerodinamica vitezelor mari, elaborarea teoriei

asupra scurgerilor supersonice în jurul sistemelor portante şi dezvol­
tarea metodelor moderne de cercetare experimentală, prin realizarea
unui tub de şoc, adaptat pentru studii pe modele. Studiile asupra
scurgerilor în jurul suprafeţelor permeabile, asupra hipersustentaţiei
aerodinamice şi prin efectul solului, au condus la ideea folosirii apa­
ratelor cu pernă de aer pentru recoltarea stufului.
în hidromecanică, pe baza perfecţionării unei teorii generale asu­
pra scurgerii lichidelor grele cu suprafaţa liberă, s-au obţinut rezul­
tate de seamă la realizarea diferitelor construcţii hidroenergetice şi
amenajări hidrotehnicei Elaborarea unei teorii privind lubrificaţia
cu lichide şi gaze a permis ameliorarea metodelor de calcul şi de
proiectare a lagărelor de maşini.
O contribuţie însemnată o constituie, de asemenea, rezolvarea unor
importante probleme de energetică. Astfel s-au elaborat Atlasul re­
surselor energetice ale R.P.R. şi studiul caracteristicilor fizico-chimice
ale cărbunilor din ţara noastră ; s-au dat metode pentru utilizarea
raţională a. presiunii de zăcămînt a gazelor naturale, unde prin apli­
carea compresorului cu jet s-au adus importante economii; elabo­
rarea unei tehnologii noi pentru fabricarea cocsului metalurgic din
cărbuni energetici — care constituie totodată o prevedere a Direc­
tivelor celui de-al Ill-lea Congres al P.M.R. — a fost condusă de
cercetătorii de la Academie şi ministerul de resort, pînă la stadiul de
verificare semiindustrială, cu rezultate experimentale promiţătoare;
metoda pentru calculul stabilităţii statice şi dinamice a sistemelor
electioenergetice, cît şi metoda de optimizare a balanţelor energetice
a consumului specific de energie în industrie sînt aplicate cu multă
eficacitate tehnică şi economică; importante contribuţii au fost
aduse în teoria stabilităţii sistemelor automate neliniare.
Studiile cu caracter energetic şi mecanic legate de îmbunătăţirea
motoarelor fabricate în RJP.R. au condus la importante economii.
Rezultatele obţinute de cercetările de elasticitate, de deformaţii
ale metalelor şi privind pînzele subţiri şi-au găsit confirmarea la
realizarea diferitelor construcţii mecanice.
Elaborarea unor noi metode analitice şi mecano-electronice de
studiu în analiza şi sinteza mecanismelor au condus la aplicaţii ce
interesează construcţia de maşini.
Prin studierea teoretică şi experimentală a fenomenului de cavita-
ţie la maşinile hidraulice, s-au elucidat noi aspecte ale acestui feno­
men, cu aplicaţii la pompele centrifuge axiale şi la turbinele ce se
fabrică la Reşiţa.
60 Acad. JLIB MUROULfiSCU

Menţionăm şi contribuţiile aduse în domeniul rezistenţei şi încer­

cărilor de metale, unde s-a elaborat o nouă metodă de încercare la
oboseală şi de prelucrare statistică a rezultatelor ; s-au adus contri­
buţii importante la studierea unui nou aspect al fenomenului de
oboseală a metalelor la solicitări repetate.
In problemele de sudură se remarcă rezultatele obţinute în studiul
fenomenelor fizice şi metalurgice la sudarea electrică cu arc şi prin
topire intermediară, precum şi în cazul aplicaţiilor la sudarea şine­
lor de cale ferată. |
Cercetările în metalurgie au condus la o cale nouă de modificare
a stării lichide a fontelor prin tratare cu gaz m etan ; s-au stabilit
relaţii noi între microstructură, compoziţia chimică şi proprietăţile
de elasticitate şi rezistenţă la uzură a fontelor. Studiile asupra flota-
ţiei au dus la determinarea condiţiilor care permit extinderea aces­
tei metode de separare la minereuri foarte fine.
Institutele tehnice ale Academiei R.P.R. au extins cu bune rezul­
tate metodele moderne de cercetare, electronice şi cu radioizotopi,
în probleme de elasticitate, defectoscopie, lubrifiere şi uzură etc.
Activitatea din institutele de ştiinţe tehnice şi-a dovedit eficienţa
economică prin rezolvarea unui număr important de teme cu carac­
ter aplicativ, prin sprijinul acordat ministerelor în cadrul planurilor
de aplicaţii şi asistenţă tehnico-ştiinţifică.
Ritmul înalt de dezvoltare economică trasat de partid şi guvern
a pus în faţa institutelor de cercetări departamentale sarcini impor­
tante la care lucrătorii ştiinţifici au răspuns cu competenţă şi avînt.
Activitatea institutelor de cercetări departamentale a fost îndreptată
spre rezolvarea unor probleme importante, cum s în t: sprijinirea
muncii de proiectare aferentă construirii de noi obiective industriale ;
asimilarea de noi produse, îndeosebi în domenii care se bazează pe
bogate resurse de materii prime existente în ţară ; perfecţionarea
tehnologiei şi procedeelor de fabricaţie ; modernizarea utilajelor ;
înzestrarea întreprinderilor cu aparatură perfecţionată de măsură şi
control şi alte sarcini de activitate tehnico-ştiinţifică curentă. De
menţionat că, pe lîngă această activitate de cercetare ştiinţifică apli­
cativă sau de asistenţă tehnică, unele institute de cercetări departa- .
mentale au obţinut succese şi în rezolvarea unor probleme ştiinţifice
fundamentale. Realizările obţinute au lărgit patrimoniul de invenţii
şi descoperiri al ţării noastre, iar o parte au fost solicitate şi peste
hotare,
O dată cu creşterea nivelului general al activităţii ştiinţifice din
ţara noastră, s-a produs o apropiere cu efecte pozitive între cerce­
DEZVOLTAREA ş t i i n ţ e l o r 67

tarea fundam entală şi cea aplicativă, realizările industriale conţi-

nînd astăzi un procent ricicat de muncă ştiinţifică concretizata.
în cele ce urmează vom exemplifica activitatea institutelor de­
partamentale prin cîteva realizări caracteristice mai importante.
în domeniul energeticii menţionăm analiza marilor complexe in­
dustriale şi urbane şi stabilirea celor mai indicate soluţii de alimen­
tare cu căldură ; calculul pierderilor în reţelele sistemului energetic
cu ajutorul maşinilor de calcul electronice ; dezvoltarea termoficării
astfel ca la nivelul anului 1965 să se realizeze o economie de trei
milioane tone combustibil convenţional; prevederea automatizării
complexe la termocentrale cu centralizarea conducerii în camera de
comandă (realizată de Institutul de studii şi proiectări energetice —
I.S.P.E.). Economiile globale obţinute ca urmare a reducerii investi­
ţiilor specifice se ridică la cîteva sute de milioane lei, contribuind
astfel într-o măsură sensibilă la economicitatea investiţiilor.
în domeniul siderurgiei, utilizarea gazului metan în furnale (cer­
cetare a Institutului de cercetări metalurgice — I.C.E.M.), aplicată
la combinatele siderurgice Hunedoara şi Reşiţa şi ulterior la Victo-
ria-Călan conduce la economii estimate la circa 30 000 000 de lei
pe an. De asemenea au fost elaborate noi mărci de oţeluri ; s-a folo­
sit un procedeu modern şi de mare productivitate pentru elaborarea
oţelurilor în convertizor prin in suflare cu oxigen; s-au ameliorat
calitatea cablurilor de tracţiune cu rezistenţă ridicată la uzură, fa­
bricarea pulberilor metalice sinterizate feroase şi neferoase etc.
Sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R. privind intro­
ducerea largă a automatizării în producţie şi-au găsit aplicarea prin
elaborarea la „Automatica* şi la Institutul de proiectări în auto­
matică (I.P.A.), şi introducerea în procesul de fabricaţie, a unei game
largi de elemente de automatizare, îndeosebi electronice, folosind în
mare măsură semiconductorii. De asemenea pentru îmbunătăţirea
continuă a maşinilor şi aparatajului electric s-au elaborat şi realizat,
pe baza rezultatelor cercetării, instalaţii de încercări pentru utilaje
electrotehnice. . â
Unele lucrări efectuate la Institutul de cercetări electrotehnice
(I.C.E.T.) privind domeniul înaltei tensiuni, aparaturii electronice
de telemecanică etc, se caracterizează printr-un înalt nivel tehnico-
ştiinţific.
S-au elaborat şi pus în fabricaţie noi tipuri de maşini electrice, de
curent alternativ şi continuu, transformatoare de forţă, aparataj de
înaltă şi joasă tensiune. S-au elaborat şi introdus în fabricaţie noi
materiale electrotehnice modeme şi noi tehnologii de cercetare a unor
materiale electrotehnice. S-a realizat o mare varietate de aparate şi
03 Acad. ILIS MURGULESCU

utilaje electronice pentru măsurare şi aplicaţii industriale dintre care

unele au fost puse in fabricaţie în serie.
Tot ca rezultat al cercetărilor s-au realizat utilaje de telecomuni­
caţii care au permis extinderea reţelei de comunicaţii din ţara
noastră. Menţionăm de asemenea introducerea unei .instalaţii de
semnalizare automată pe locomotivă, sistemele de curenţi purtători
tranzistorizate cu mai multe căi etc., realizate de Institutul de cer­
cetări transporturi şi telecomunicaţii. | JfP|
Printre cercetările de seamă efectuate în cadrul Comitetului geo­
logic menţionăm Harta tectonică a R.P.R., machetele hărţilor lito-
faciale pentru Atlasul fiziografic al R.P.R. la scara 1 : 1 000 000,
precum şi alte hărţi tectonice, metalo-genetice, geochimice, hidro-
geologice, care servesc pentru fundamentarea ştiinţifică a lucrărilor
geologice practice în vederea lărgirii bazei de materii prime minerale.
Activitatea de cercetare în domeniul minier, privind mai ales sta­
bilirea tehnologiilor de extracţie şi de preparare a minereurilor şi
cărbunilor a înregistrat succese. Astfel, ca urmare a cercetărilor în­
treprinse în cadrul ICEMIN, s-au introdus metode de exploatare cu
galerii de sub etaj prin aplicarea cărora se obţine o creştere a pro­
ductivităţii muncii.
în cadrul institutelor de cercetări şi al laboratoarelor uzinale ale
Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei se efectuează numeroase
cercetări care conduc în final la realizarea de instalaţii semiindus-
triale şi industriale. Unele din aceste cercetări se efectuează în co­
laborare cu institutele Academiei R.P.R.
Astfel, pentru obţinerea plumbului de mare puritate, necesar la
fabricarea acumulatorilor, ICECHIM a studiat şi pus la punct pro­
cedeul de purificare prin electroliză. Acest procedeu permite valori­
ficarea superioară a plumbului produs în ţara noastră, prin elimi­
narea aproape totală a altor elemente (stibiu, bismut, arsen), pe care
le conţine în cantităţi mari. Procedeul este superior procedeului ter­
mic ce se practica anterior la noi.
Acest procedeu a fost introdus la Uzina de plumb „1 Mai“ din
Firiza, fa scară semiindustrială, pentru o capacitate anuală de
2 000 tone plumb brut. Experimentările efectuate au putut furniza
parametrii pentru proiectarea unei instalaţii de circa 30 000 tone
capacitate ae prelucrare, ce se studiază pentru Uzina de la Copşa
Mică, în scopul rafinării plumbului care va rezulta de la instalaţia
de topire simultană a zincului şi plumbului.
Tot ICECHIM a studiat şi definitivat tehnologiile de obţinere a
siliciului, germaniului şi indiului, materiale semiconductoare necesare
industriei electrotehnice. La Uzinele Dudeşti-ICECHIM s-au pus în
dezvoltarea ŞTIINŢELOR w

funcţiune instalaţii semiindustriale pentru o producţie de circa

200 kg/an germaniu pur, 250 kg/an indiu electrolitic şi 60 kg/an
indiu pur şi este în curs de realizare o instalaţie semiindustrială cu
o producţie de 300 kg siliciu monocristalin.
Pentru identificarea germaniului în materiile prime indigene,
Centrul de cercetări de pe lîngă Academia R.P.R. a întocmit studiul
prealabil necesar iar în vederea obţinerii indiului tehnic, la Uzina
de zinc de la Copşa Mică, procesul tehnologic a fost stabilit prin
colaborare cu Centrul de cercetări metalurgice de pe lîngă Acade­
mia R.P.R.
Pentru obţinerea acizilor graşi din parafină tehnică, întreprin­
derea SIN din Bucureşti, în colaborare cu Institutul de fizică ato­
mică, a elaborat o nouă metodă de oxidare în care iniţierea reacţiei
de oxidare se face cu ajutorul radiaţiilor gama emise de cobalt
radioactiv, ţ
Metoda este aplicată de aproximativ un an la întreprinderea SIN,
aducînd pe lîngă simplificarea tehnologiei vechi şi importante avan­
taje economice.
Datorită aplicării energiei nucleare în industrie s-au putut studia
metode noi de sterilizare a medicamentelor, de polimerizări de mo-
nomeri etc., folosind radiaţiile gama de cobalt radioctiv — metode
care urmează să fie aplicate industrial.
Obţinerea detergenţilor sintetici din benzină de cracare prin alchi-
lare şi sulfonare a fost studiată de către Institutul ICECHIM. Pe
baza cercetărilor sale a fost realizată o instalaţie industrială cu o
capacitate anuală de 8 000 t ale cărei produse sînt foarte căutate atît
pe piaţa internă, cît şi la export. Tot pe baza cercetărilor efectuate
de ICECHIM, s-a elaborat un procedeu în flux continuu, mai avan­
tajos din punctul de vedere al investiţiei specifice, al productivităţii
muncii şi al consumurilor specifice, care va fi aplicat în noua insta­
laţie de 30 000 t/an de la Combinatul petrochimic-Ploieşti, în curs
de proiectare.
în urma cercetărilor de la ICECHIM au fost realizate, de aseme­
nea, instalaţia industrială de 1 000 t/an policlorură de vinii, de la
Combinatul chimk-Tîrnăveni, şi instalaţia de la Uzinele chimice
Turda, cu o capacitate de 5 000 t/an.
Un alt polimer vinilic, studiat de ICECHIM — poliacetatul de
vinii — utilizat îndeosebi la prepararea vopselelor „Vinacet", se
produce la Uzinele chimice-Rîşnov într-o instalaţie industrială cu o
capacitate de 2 400 t/an.
Din gama materialelor sintetice moderne fac parte şi răşinile epo-
xidice utilizate pe scară mare în industria electrotehnică, a lacurilor
70 Ac#d. ILIE MURGULESOf

şi adezivilor. Răşinile epoxidice se produc în ţară într-o insta­

laţie semiindustrială de 100 t/an, amplasată la fabrica „Getica",
realizată de asemenea în baza cercetărilor de la ICECHIM.
La Institutul CHIMIGAZ se desfăşoară cercetări importante, cum
este obţinerea poliformaldehidei, utilizată ca înlocuitor al metalelor
neferoase în construcţia de maşini, precum şi în diverse alte scopuri.
Stadiul cercetărilor în obţinerea poliformaldehidei este avansat şi se
apreciază că pînă la sfîrşitul anului 1964 se vor putea stabili para­
metrii necesari pentru proiectarea instalaţiei industriale.
Obţinerea acrilonitnlului din propilenă şi amoniac formează
obiectul unei cercetări în fază pilot. Soluţia adoptată la Institutul
CHIMIGAZ se bazează pe un procedeu catalitic cu catalizator în
pat fluid. Alături de acrilonitril, utilizat la obţinerea fibrelor şi
cauciucurilor sintetice, a răşinilor pentru lacuri şi a altor substanţe,
rezultă şi acetonitril, care urmează a fi valorificat în sinteza chi­
mică (medicamente).
Cercetarea în industria chimică este susţinută şi de institutele de
cercetări ale Academiei R.P.R. Astfel, mai multe probleme impor­
tante au fost rezolvate sau sînt în curs de rezolvare de către institu­
tele departamentale ale Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei,
în colaborare cu Academia R.P.R. : producerea acetilenei prin arc
electric alternativ, obţinerea glicerinei prin sinteză, cauciucul poli-
uretanic şi altele.
O amplă dezvoltare au cunoscut-o cercetările din domeniul ţiţei-
gaze, care au fost concentrate asupra problemelor privind mărirea
factorilor finali de recuperare a ţiţeiului din zăcămintele de hidro­
carbură, înlocuirea pompajului de adîncime prin metode moderne de
extracţie, creşterea eficienţei forajului cu turbină, cît şi asupra cer­
cetărilor privind cinematica, dinamica şi creşterea durabilităţii la
uzură şi oboseală a instalaţiilor de foraj şi extracţie a ţiţeiului,
automatizarea şi telemecanizarea în industria de petrol etc.
în direcţia intensificării exploatării sondelor vechi printr-o teh­
nologie avansată s-au studiat şi aplicat de către Institutul de cerce­
tări foraj-extracţie metode ca : fisurarea hidraulică, tratamentul
stratelor cu substanţe tenso-active, acidizări, tratamente termochi-
mice, combaterea coroziunii sau parafinării, cu preocupări spre ela- *'
borarea de noi metode de exploatare a zăcămintelor de ţiţei la
nivelul ştiinţei şi tehnicii mondiale.
Cercetările în domeniul materialelor de construcţii au condus la
realizarea unor cimenturi cu caracteristici superioare sau a unor
cimenturi hidrotehnice cu care s-au executat lucrările de la barajul
Hidrocentralei „V. I. Lenin“-Bicaz şi alte construcţii hidrotehnice.
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r
11

în acelaşi domeniu, activitatea de cercetare a avut drept rezultat

îmbunătăţirea metodelor de calcul privind elementele din beton,
beton arm at, beton precomprimat, zidăria la stări-limită etc., elabo­
rate de Institutul de cereetări-construcţie (ÎNCERC) în ştifasa co­
laborare cu Institutul de construcţii Bucureşti, precum şi perfecţio­
narea unor metode de încercare nedestructive ale construcţiilor şi ale
rezistenţei unor metale.
Pe baza studiilor asupra maselor ceramice cristalizate s-a realizat
porţelan»! de sticlă, material brevetat în 8 ţări din vestul Europei.
O atenţie deosebită a fost acordată la Institutul de cercetări fo­
restiere elaborării de soluţii pentru lărgirea domeniului de folosire a
placajelor, plăcilor aglomerate şi fibrolemnoase, utilizarea noilor
materiale conducînd la economii însemnate de cherestea.
O mare amploare au avut-o şi cercetările hidraulice efectuate Ia
Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice (I.S .C .H .). Pe baza* re­
zultatelor acestor cercetări se vor putea îndigui suprafeţe întinse din
Deltă, proprii amenajărilor stuficole sau agricole, sau se vor putea
realiza supraînălţări importante ale nivelului Dunării în amonte.
Cercetarea ştiinţifică a institutelor Ministerului Industriei Uşoare
este complexă şi multiplă ; e a a condus la obţinerea unor noi sorti­
mente de bunuri de larg consum şi articole tehnice, ca : fibrele poli-
amidice relon, fibre poliesterice, materiale plastice, cauciuc, maro-
chinărie etc.
O contribuţie importantă au avut-o institutele departamentale în
legătură cu îmbunătăţirea calităţii produselor din industria textilă,
pielărie şi cauciuc, precum şi în legătură cu valorificarea raţională
a bazei de materii prime (lînă, piei de animale, plante indus­
triale etc.).
De asemenea cercetările întreprinse în domeniul industriei alimen­
tare au adus o contribuţie importantă la modernizarea industriei
noastre alimentare, la îmbogăţirea sortimentelor şi îmbunătăţirea
calităţii produselor.
Institutele de cercetări departamentale au adus contribuţii de
seamă în introducerea progresului tehnic în economia naţională, da­
torită activităţii de îndrumare şi sprijinului metodologic acordat
reţelei în continuă creştere a unităţilor şi laboratoarelor de cercetare
tehnico-ştiinţifieă uzinale. Cercetarea uzinală s-a dezvoltat din ce
în ce mai mult în cadrul unor laboratoare modern utilate de pe lîngă
marile combinate, uzine şi întreprinderi din toate domeniile indus­
triei. Multe dintre perfecţionările şi realizările industriei noastre
socialiste sînt legate de activitatea susţinută şi devotată a numeroase
cadre de ingineri şi tehnicieni de înaltă calificare din producţie.
 Acad. ILIE MUKGULESCU
72

Cercetările în agricultura noastră se fac de către Institutul central

de cercetări agricole, care are în componenţa sa 5 institute de ra­
mură, 40 de staţiuni experimentale plasate în diferite condiţii pedo­
climatice, cu o suprafaţă de peste 85 OCX) ha teren agricol. La cer­
cetări contribuie mult şi corpul didactic al institutelor de învăţă­
mînt agricol superior. Faţă de perioada dinainte de eliberare, baza
tehnko-materială a cercetărilor agricole a crescut de 16 pînă la
35 de ori. . ,
Pentru a contribui la sporirea producţiei agricole, sarcină trasată
prin Directivele Congreselor al II-lea şi al III-lea ale P.M.R., a fost
mult îmbogăţit şi îmbunătăţit planul tematic. Se cercetează în pre­
zent 420 de teme faţă de numai 50 de teme cîte se urmăreau sub
regimul burghezo-moşieresc. Numărul cercetătorilor a crescut de
5 ori.
în studiul solului s-au elaborat şi se aplica în producţie metodele
de cartografiere la scară mare şi foarte mare, s-au cercetat complexul
coloidal şi relaţiile cu apa, iar datele obţinute s-au trecut la dis­
poziţia proiectanţilor pentru a-i ajuta la extinderea lucrărilor de
irigaţie. S-au analizat şi caracterizat din punct de vedere agrochimic
solurile din sectorul situat între Dunăre şi Munţii Carpaţi şi din re­
giunea Dobrogea. Stadiul dinamicii sezonale a elementelor nutritive
şi a condiţiilor de aciditate a solurilor podzolice au permis aplicarea
amendamentelor ajutînd în mod efectiv producţia care, prin însu­
şirea rezultatelor ştiinţifice, s-a dublat. Cunoaşterea dinamicii în­
locuirii sodiului schimbabil cu calciul a fost folosită pentru amelio­
rarea solurilor sărăturoase din Cîmpia Romînă, Lunca Dunării şi
Cîmpia Tisei, reuşindu-se să se mărească producţia de 2—15 ori pe
aceste soluri.
In genetică fi ameliorarea plantelor agricole s-au aplicat rezulta­
tele celor mai avansate investigaţii ale ştiinţei modeme. S-au extins
cercetările citologice asupra consangvinizării, heterozisului, obţine­
rea de mutaţii şi transformarea dirijată a eredităţii plantelor.
Pentru sporirea producţiei şi calităţii la grîu, s-au creat multe
soiuri şi linii intensive dintre care cele mai recente sînt ICA 457 B,
495 C, cu o capacitate de 3 000—5 000 kg/ha, cu însuşiri superioare
în ce priveşte calitatea, rezistenţa la cădere, la ger, la boli, la secetă,
la scuturare şi la recoltatul cu combina. încă un număr însemnat de
linii noi s-au arăm superioare din toate punctele de vedere.
La porumb s-au obţinut hibrizi dubli autohtoni pentru boabe
şi siloz, timpurii şi semitîrzii, rezistenţi la şiştăvire, la boli şi dău­
nători şi apţi pentru cultura şi recoltatul mecanizat. Astfel, hibri­
zii dubli 208, 405, 1, 3, 15 şi alţii pot produce 6 000—8 000 kg/ha
Aspect de la fedinţa festivi a Academiei R.P.R. cu prilejul împlinirii a ÎS ani de activitate.
Vorbeşte acad. llie Murgulescu
Observatorul Astronomic al Academiei R.P.R. Aspect din nona clădire a
secţiei de astrofizica
Institutul de inframicrobiologie al Academiei R.P-R■Bucuref
I.F.A. Aspect din sala reactorului
Institutul de biologie „Traian Sâvulcscu* al Academiei R.P.R.-Bucurefti

Institutul de proiectări metalurgice. Se execută macheta furnalului de 2 X 700m’

pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa
Institutul
Aparatul de microbiologic, epidemiologie fi parazitologie ,J)r. I. Cantacuzino
fiolelor cu comandă electronică cu o mie de guri de închidere sub vid
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
73

boabe fără irigaţie. Se lucrează şi la obţinerea de soiuri pitice în­

zestrate cu însuşiri de mare producţie şi calitate superioară.
Pentru folosirea fenomenului de heterozis în cel mai înalt grad,
s-a reuşit să se transforme plantele din liniile paterne în Knii an-
drosterite, ceea ce va permite să se obţină sămînţă dublu hibridă
fără ea să se mai efectueze castrarea, lucrare aşa de migăloasă şi
costisitoare.
Soiuri productive şi de calitate s-au obţinut şi la orz, mazăre,
fasole, cartof, sfeclă-de-zahăr, floarea-soarelui, lucerna, trifoi şi
alte plante.
O măsură de mare importanţă pentru producţie o constituie
organizarea obţinerii de sămînţă ameliorată prin metode ştiinţifice
pentru principalele plante de cultură. Succesele obţinute în această
problemă au făcut ca în anul acesta (1964) să se poată însămînţa
o suprafaţă de 4 000 000 ha de porumb, cu sămînţă ameliorată.
în agrotehnică, s-au cercetat sistemele de lucrări ale solului, de
îngrăşate, de semănat şi întreţinere a plantelor cultivate, diferen­
ţiat după zonele pedoclimatice, reuşindu-se să se obţină sporuri
de producţie pînă la 100®/*.
Irigaţia care se extinde îndeosebi în Cîmpia Romînă asigură o
producţie mare, independent de vitregia condiţiilor climatice,
ajungînd ca grîul să dea o recoltă de 6 000—7 000 kg/ha, porum­
bul boabe 12 000 kg/ha, lucerna 100 000 kg/ha masă verde, iar po­
rumbul masă verde pînă la 150 000 kg/ha în trei recolte obţinute
într-un an agricol.
în hortiviticultHrâ, ca în toate ramurile agriculturii, s-a făcut
zonarea^ speciilor şi soiurilor, ajungîndu-se la delimitarea zonelor
preorăşeneşti pentru cultura intensivă a legumelor în cîmp deschis
şi în teren protejat cu peliculă de polietilenă. în pomicultură şi
viticultură s-a desăvîrşit şi microraionarea pe bazine şi gospodării.
Rezultatele cercetărilor privind terasarea terenurilor cu pantă
mare s-au aplicat cu mare succes în producţie pe aproape
10 000 ha.
S-au creat soiuri şi hibrizi de tomate cu o producţie de
50 000—70 000 kg/ha.
- Faţă de consumul din ce în ce mai mare şi de cerinţele privind ca­
litatea, cercetătorii au reuşit să producă soiuri superioare de varză,
pătlăgele-vineţe, ardei» pepeni. Pomicultorii au precizat specule,
soiurile şi proporţiile Cele mai indicate pentru înfiinţarea livezilor
mari de tip socialist. S-au obţinut soiuri şi hibrizi noi cu fructe mai
bogate în zahăr, proteine şi vitamine, iar producţia în foarte multe
gospodării a crescut de 2 pînă la 3 ori faţă de soiurile vechi.

6 — Momente ale revoluţiei culturale din Romînia

 mi Acad. ILIE MURGULESCU

In viticultură folosind metoda amestecului de polen, a selectivi­

tăţii naturale, a hibridării îndepărtate, a aplicării mentorului şi a
educării pudeţilor-hibrizi pe agrofond superior, s-au obţinut noi
soiuri valoroase de viţă-de-vie care se caracterizează prin pro­
ducţie mare şi de calitate, atît la strugurii pentru vin, cît şi la
strugurii pentru masă. Prin asocierea măsurilor agrotehnice op­
time găsite experimental, s-a reuşit ca recolta medie anuală din
multe gospodării viticole să se dubleze faţă de trecut. Vinificaţia
a ajuns la metode perfecţionate care ne-au dat posibilitatea, sa
avem vin pentru consum şi export mult mai bun, fapt confirmat
şi pe tărîm internaţional unde am obţinut sute de medalii de aur
şi argint.
în protecţia plantelor s-au studiat virusurile care infectează
principalele plante de cultură, bacteriile patogene, rugina şi mana
ia diferite plante. în entomologie s-a cercetat biologia, ecologia şi
combaterea principalilor dăunători ai plantelor agricole, reuşin-
du-se ca unii dintre aceştia să fie combătuţi radical. S-a creat şi
extins în toată ţara o reţea bine organizată de prognoză a apari­
ţiei şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi dăunăto­
rilor.
înainte de anul 1944 abia se începuseră sporadice cercetări în
zootehnie, importantă ramură a economiei noastre naţionale.
După August 1944 s-a lucrat în mod susţinut la problemele privind
ameliorarea raselor de animale, alimentaţie raţională, însămînţări
artificiale. în modul acesta s-a reuşit să se amelioreze rasele de
bovine bălţaţă romînească, brună, roşie şi metişii între diferite
rase care, în staţiunile experimentale şi în foarte multe gospo­
dării, produc 3 000—5 000 1 de lapte într-o perioadă de lactaţie
pe animal. La ovine au fost create rasele merinos de Palas şi me-
rinos de Transilvania cu pînă la 8,3 kg de lînă fină de fiecare
oaie pe întreaga turmă. Pentru însămînţările artificiale la ani­
male, cercetările au orientat înfiinţarea de centre în toată ţara,
reuşindu-şe să se însămînţeze anul trecut aproape un milion de
vaci şi peste patru milioane de oi.
La păsări s-a trecut la metode de creştere, de hrănire şi de
producere a puilor hibrizi prin marile combinate avicole.
Se fac cercetări pentru a se stabili efectul biostimulatorilor al
metabolismului energetic la oi şi păsări, grupele sangvine la re­
producătorii de elită, extractele enzimatice etc.
Şi în medicina veterinară s-au adus preţioase contribuţii la
cunoaşterea principalelor boli ale animalelor domestice şi la pre*
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR
75

pararea serurilor şi vaccinurilor prin care s-au combătut febra

aftoasă, pesta, agalaxia contagioasă, variola şi alte boii.
în mecanizarea agriculturii, prin cercetările efectuate s-aspri­
jinit industria noastră de maşini agricole care, în ultimul timp,
a construit cele mai moderne tractoare şi maşini agricole. Astfel,
în prezent, agricultura este înzestrată cu peste 65 000 de trac­
toare, peste 32 000 de combine pentru cereale păioase, circa
5 000 de combine pentru plante de siloz, apoi zeci de mii de
pluguri, semănători, cultivatoare şi alte multe tipuri de maşini.
Se mecanizează în ritm susţinut lucrările din fermele zootehnice,
hortiviticultură, irigaţie, desecări şi terasările pe terenurile cu
pantă mare.
In decursul acestor două decenii de muncă rodnică în agricul­
tură s-au scris multe opere de seamă, s-au consacrat şi distins
mulţi cercetători prin diferite titluri, premii, ordine şi medalii.
Relaţiile internaţionale în agricultură s-au intensificat foarte
mult şi îndeosebi cu ţările socialiste, unde au fost introduse parte
din rezultatele cercetărilor noastre, R.P.R. aducîndu-şi şiîn fe­
lul acesta contribuţia sa la progresul ştiinţific mondial.
Cercetările de perspectivă sînt îndreptate îndeosebi către ame­
liorarea de noi soiuri şi aprofundarea măsurilor agrotehnice la
plante agricole şi hortiviticole, chimizarea agriculturii, irigarea
unei suprafeţe cît mai mari, sporirea efectivelor de animale şi a
productivităţii acestora, precum şi mecanizarea completă a lu­
crărilor agricole.

Institutele de ştiinţe medicale ale Academiei R.P.R. au obţi­

nut rezultate însemnate teoretice şi practice, orientîndu-şi acti­
vitatea spre rezolvarea problemelor celor mai actuale ale
sănătăţii publice, cărora partidul şi guvernul le acordă o deose­
bită atenţie. Valorificmd tradiţiile ştiinţifice medicale din ţara
noastră şi folosind tehnica şi metodologia modernă au fost abor­
date, şi în parte rezolvate, numeroase teme de cercetare din do­
meniile fiziologiei, endocrinologiei, inframicrobiologiei, medici-
nei interne, neurologiei şi altor discipline medicale, tn confor­
mitate cu Directivele celui de-al III-lea Congres al P.M.R. mari
eforturi s-au depus pentru studierea unor probleme actuale ce
interesează sănătatea oamenilor muncii: bolile cardio-vasculare,
cancerul, reumatismul, virozele ş.a.
Cercetările de fiziologie au fost dominate de studiul mecanis­
melor de reglare a funcţiilor în spiritul concepţiilor integrâliste.

I*
76 Acad. 1LIE MURGULBSCU

In Institutul de fiziologie din Bucureşti au fost dezvoltate lucră­

rile lui Danielopolu privind fiziologia sistemului nervos vege­
tativ şi farmacodinamia nespecifica; de asemenea cercetările
asupra rolului mediatorilor chimici în special şi a substratului
biochimic al activităţii nervoase în general au stat în cadrul
atenţiei unităţilor respective din Cluj şi Tg. Mureş şi au căpătat
o amploare deosebită în ultimii ani şi în Institutul de fiziologie
din Bucureşti prin folosirea metodei de perfuzie a capului şi
creierului izolat.
în această perioadă cercetătorii au trecut pentru prima dată
la studiul fiziologiei muncii. îmbinînd cercetarea fundamentală
cu cea aplicativă au fost evidenţiate modalităţile de adaptare a
organismului la diferite condiţii de muncă: automatizare, zbo­
ruri la mari înălţimi, minerit, mediu subacvatic, industria chi­
mică. Aceste cercetări au permis punerea în valoare' a unor
factori care contribuie la prevenirea anumitor îmbolnăviri pro­
fesionale, cît şi la creşterea randamentului muncii.
Institutul de endocrinologie, prima unitate de cercetăiî me­
dicale creată în Academia R.P.R., a dezvoltat amplu ideile crea­
toare ale academicianului C. I. Parhon, unul din fondatorii en­
docrinologiei mondiale. Colective tot mai puternice au atacat
o serie de probleme actuale; cercetările asupra unor glande puţin
studiate au dus la definirea epifizei ca glandă endocrină, prin
izolarea unor fracţiuni hormonale active şi prin descrierea struc­
turii şi infrastructurii ei endocrine.
Complexul de cercetări din domeniul guşii endemice, cercetări
experimentale clinice şi epidemiologice au îngăduit crearea unei
. concepţii originale asupra guşii ca o distrofie complexă a între­
gului organism, în legătură cu multiplii factori de mediu. In
aproape 15 ani de studii, îmbinate cu o intensă activitate curativă
şi profilactică de teren — prin îndrumarea reţelei de specialitate
a Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale —, s-a realizat
cunoaşterea, combaterea şi scăderea morbidităţii prin această
boală.
în calitatea sa de for metodologic în endocrinologie, institutul
a contribuit activ la orientarea reţelei sanitare în combaterea 'şi
prevenirea bolilor endocrine prin stabilirea metodelor de diag­
nostic şi tratament, prin sprijinul acordat industriei farmaceutice
prin crearea cadrelor de specialişti.
în inframicrobiologie, au fost iniţiate şi dezvoltate cercetări
de biologie şi biochimie inframicrobiană şi altele, în acelaşi timp
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r 77

cu elaborarea de studii care au dus la realizarea unor noi metode

de diagnostic, precum şi a noi mijloace terapeutice.
Astfel s-au făcut cercetări asupra variabilităţii virusurilor, a
relaţiilor dintre virusuri şi boala canceroasă, asupra rolului aci­
zilor nucleici virotici în aceste fenomene. Multiple cercetări au
stat la baza concepţiei despre pluralitatea virusurilor hepatitei
epidemice» despre etiologia virotică a leucemiilor, despre rolul
inframicrobilor în producerea unor boli cardiovasculare etc.
Studiile făcute în cursul anilor au dus la obţinerea unor seruri
şi vaccinuri eficiente în paroddita epidemică, rujeolă, în adeno-
viroze şi ornitoză, în pesta aviară şi porcină, cît şi în prevenirea
avortului ovin provocat prin pararickettsii.
Legătura strînsă cu practica a fost vădită atît în abordarea
celor mai importante probleme de patologie infecţioasă, cît şi în
stabilirea metodologiei, diagnosticului bolilor virotice. Cercetă­
rile de inframicrobiologie situează ţara noastră printre primele
din lume în acest domeniu.
Institutul de neurologie a studiat cu realizări importante pro­
bleme de neurofiziologia diencefaiului, fiziopatologia accidentelor
vascularo-cerebrale, epilepsia şi nevroza astenică.
în problema relaţiilor cortico-subcorticale s-a studiat îndeosebi
influenţa sistemelor activatoare ascendente asupra structurilor
cerebrale şi a proceselor de excitaţie şi inhibiţie. Au fost puşi
în evidenţă factori care contribuie la producerea accidentelor
vasculare cerebrale conform unei concepţii dinamice. Aceste cer­
cetări au o valoare practică în prevenirea şi tratamentul compli­
caţiilor neurologice ale bolilor vasculare. Cercetările asupra epi­
lepsiei au lămurit unele aspecte de declanşare şi oprire a crizei
epileptice şi au dus la crearea unei reţele sanitare de luptă îm­
potriva acestei boli. Studiile experimentale şi clinice asupra nev­
rozei astenice au permis stabilirea cadrului nozologic al bolii,
formele clinice şi criteriile de diferenţiere faţă de pseudoaeuro-
astenie şi de alte nevroze somatogene.
în domeniul medicinei interne, institutele din Bucureşti, Cluj
şi Iaşi şi-au concentrat atenţia asupra mecanismelor de producere
ale bolilor cardiovasculare, reumatismului, hemopatiilor maligne,
în scopul stabilirii diagnosticului precoce şi aplicării unui tra­
tament eficace.
Timp de aproape 10 ani cercetările asupra aterosderozei au
evidenţiat rolul factorilor de mediu în producerea bolii, impor­
tanţa mecanismului fibrinolitic în patogenia ei, raportul dintre
hipertensiunea arterială şi arterioscleroză şi altele. Menţionăm
 Acad. I U £ MURGULESCU
78

cercetările de heraodiiiamică asupra bolii hipertensive, asupra

cordului pulmonar ş.a.
S-a demonstrat specificitatea factorului reumatoid şi valoarea
unor teste moderne în legătură cu diagnosticul reumatismului
cronic. Cercetările clinice şi biochimice asupra leucozelor au ame­
liorat metodologia, diagnosticul şi tratamentul acestor hemopatii
maligne. Sînt de subliniat studiile de mulţi ani asupra hepatite­
lor cronice, boKi ulceroase, pneumoconiozelor etc.
Cercetările de chimioterapie au favorizat dezvoltarea unor sec­
toare ale industriei farmaceutice.
începuturile şcolii romîneşti de antropologie au fost dezvol­
tate la Bucureşti şi Iaşi, aducîndu-se contribuţii de seamă atît în
paleoantropologie, cît şi în antropologia contemporană. Studiile
antropologice au îmbogăţit colecţiile şi patrimoniul romînesc pri­
vind filogenii, variabilitatea şi ontogenia umană. Au fost «efec­
tuate cercetări de antropogeneză şi anchete complexe la Clopo-
triva, Aluni, Bătrîna, Bicaz, Sărata-Monteoru şi altele.
La Timişoara dezvoltarea cercetărilor de embriologie s-au con­
cretizat în constituirea şi dezvoltarea unui centru de specialitate.
Sînt de remarcat îndeosebi studiile privind heterogrefele embrio­
nare şi cercetările privind producerea de focare teratogene prin
agenţi chimici.
îndelungatele cercetări asupra amitozelor în diferite ţesuturi
au contribuit la înţelegerea unor fenomene biologice* ca proli­
ferarea, regenerarea şi altele.
în ultimii ani au fost promovate cercetări de genetică, îndeo­
sebi în domeniul bolilor endocrine şi nervoase, realizîndu-sfifast­
fel o mai bună înţelegere a unor categorii de boli eredo-degene-
rative şi schiţîndu-se unele măsuri de prevenire. «
în institutele de cercetare ale Ministerului Sănătăţii şi Preve­
derilor Sociale au fost studiate probleme legate de îmbunătăţi­
rea ocrotirii sănătăţii populaţiei din ţara noastră.
Astfel, în domeniul igienei şi protecţiei muncii s-au obţinut
rezultate însemnate în studiul fiziologiei şi fiziopatologiei muncii
privind adaptarea organismului la temperaturi înalte, la proce­
sele de producţie în flux continuu etc.
in ultimii ani, în Institutul de igienă şi protecţia muncii s-au
studiat concentraţiile maxime admisibile din substanţele chuţiice
nocive care se întîlnesc în industria metalurgică, siderurgică şi
chimică şi s-au adoptat criterii corespunzătoare de protecţie a
muncii. Au fost cercetate tehnicile şi mijloacele de protecţia
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR.
79

muncii pentru combaterea silicozei, a saturnismului, oxicarbonis-

mului, coniozelor, pentru reducerea zgomotului şi vibraţiilor.
în domeniul igienei comunale s-a elaborat o caracterizare
complexă igienico-sanitară (bacteriologică, chimică etc.) a ba­
zinelor naturale de apă, s-au elaborat principalele standarde pen­
tru apa potabilă, precum şi criterii de apreciere a poluării şi auto-
purificării apelor şi aerului atmosferic.
De importanţă deosebită sînt studiile referitoare la trebuinţele
nutritive ale organismului în diferite stadii de dezvoltare şi con­
diţii biologice (adolescenţi, gravide), precum şi cele legate de
determinarea nocivităţii diferitelor substanţe colorante şi a adju-
vanţilor alimentari.
Institutele de igienă şi protecţia muncii, Institutul de fiziologie
normal^ şi patologică, Institutul de expertiză şi recuperare i ca­
pacităţii de muncă, pe lîngă cercetările efectuate de alte instituţii
specializate, au putut elabora norme, normative şi legislaţia de
protecţie privind sectorul igienico-sanitar în R.PJL
Prevenirea şi combaterea bolilor infecto-contagioase au bene­
ficiat în ultimele două decenii de aportul unor cercetări funda­
mentale şi aplicative, în urma cărora Ministerul Sănătăţii şi Pre­
vederilor Sociale şi reţeaua sanitară au reuşit să reducă simţitor
morbiditatea şi mortalitatea cauzate de bolile infecto-contagioase,
să orească rezistenţa populaţiei prin largi acţiuni de imunizare
activă şi să realizeze eradicarea unor boli.
Problemele de profilaxie a bolilor transmisibile au fost abor­
date atît sub aspectul unor cercetări de biochimie şi fiziologie
microbiană, de variabilitate, imunitate şi genetică, cit şi sub
aspectul realizării unor mijloace eficace de combatere. Astfel,
s-au realizat în ţara noastră un vaccin antipoliomielitic de efi­
cienţă corespunzătoare, o serie de vaccinuri asociate, teste biolo­
gice de diagnostic. De asemenea, sînt de remarcat realizările In­
stitutului „Cantacuzino* în domeniul biologiei bacteriofagului
şi lizotipiei, care au permis înfiinţarea în ţara noastră a unui
centru de referinţă internaţional.
Cercetări complexe clinice de fiziopatologie a copilului au
permis să se întreprindă în ultimii 20 de ani importante măsuri
de prevenire a îmbolnăvirii, care au dus la scăderea accentuată
a mortalităţii infantile.
Studiile efectuate în domeniul profilaxia şi combaterii tuber­
culozei au abordat, prin cercetări complexe epidemiologice, mi-
crobiene, imunologice şi terapeutice, problemele de patogenie şi
profilaxie a tuberculozei, permiţînd elaborarea unei metodologii
8() Acad. ILIE MURGULESCU

eficiente de luptă contra tuberculozei, care a dus în ultimii ani

la scăderea importantă a mortalităţii provocate de tuberculoză,
a morbidităţii ţi răspîndirii infecţiei tuberculoase.
în domeniul combaterii bolilor dermato-venerice, studiile în­
treprinse de Centrul dermato-venerologic şi de catedrele de spe­
cialitate din facultăţi, au dus, într-un interval relativ scurt de
timp, la elaborarea unor scheme terapeutice eficiente, care au
produs diminuarea într-o proporţie importantă a cazurilor de
sifilis şi alte boli venerice. '
Institutul oncologic şi filialele sale abordează multilateral în
ultimii ani problemele de epidemiologie, profilaxie şi de eficienţă
diferenţiată a variatelor metode terapeutice. în acelaşi timp se
abordează, cu metode moderne, aspectele legate de particulari­
tăţile biochimice, enzimatice şi genetice ale celulei canceroase.
în patologia cardiovasculară sînt de subliniat cercetările cli­
nice privind ateroscleroza, hipertensiunea şi accidentele lor coro­
nariene şi cerebrale.
în domeniul reumatismului, cercetările ştiinţifice s-au axat cu
precădere pe studiul etiologiei microbiene a bolii, al diagnosti­
cului şi tratamentului complex bolneofizioterapeutic şi medica­
mentos.
In domeniul chirurgiei sînt de menţionat progrese cu totul
deosebite în ultimii 20 de ani la noi în ţară. Graţie acestor pro­
grese a fost posibilă extinderea actului chirurgical la formele cli­
nice socotite ca dincolo de resursele medicale. Menţionăm în
mod deosebit progresele realizate în chirurgia cardiovasculară,
pulmonară, a aparatului urinar, a căilor biliare, ortopedie!, în
chirurgia de urgenţă, în anestezie şi reanimare.
Rezultate de seamă a obţinut sectorul de cercetare şi producţie
a substituenţilor de sînge şi a preparatelor hematologice. Tot­
odată s-a studiat terapia accidentelor sanguine din boala de ira-
diaţie prin transplante de măduvă osoasă şi etiopatogenia leu-
cozelor.
Folosirea resurselor naturale balneare ale ţării noastre a cu­
noscut o dezvoltare deosebită, atît prin prospectările şi extin­
derile surselor minerale, cît şi prin perfecţionările procedeurilor
în urma unor studii complexe, legate de mecanismele de acţiune.
Institutul de balneofizioterapie a întreprins cercetări complexe
asupra mecanismelor de acţiune a factorilor balneofizioterapeutici
în afecţiunile cardiovasculare, reumatismale, digestive şi gineco­
logice.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 81

Cercetările ştiinţifice privind farmacodinamia, precum şi con­

trolul unor substanţe cu valoare terapeutică au permis introdu­
cerea în terapeutică de noi medicamente. In acest domeniu s-au
obţinut progrese în elaborarea unor importante substanţe medica­
mentoase (antibiotice, vitamine, hormoni, psihotrope etc.).

Activitatea ştiinţifică a celor peste 12 000 de cadre didactice

din instituţiile de învăţămînt superior din care mai mult de ju­
mătate predau ştiinţe afe naturii a fost orientată spre problemele
importante ale economiei naţionale, legarea cît mai stnnsă a cer­
cetărilor de producţie, de construirea şi desăvîrşirea construcţiei
socialiste ca şi spre problemele fundamentale şi actuale ale ştiinţei,
tehnicii şi culturii. S-au obţinut rezultate importante şi s-au creat
tradiţii de cercetare, ştiinţifică la catedre, care ţin pas cu cele mai
noi descoperiri, metode şi procedee ale ştiinţei şi tehnicii mo­
derne, de pe cele mai avansate poziţii ideologice.
Cercetarea ştiinţifică în instituţiile de învăţămînt superior a
cunoscut o dezvoltare din ce în ce mai mare. Acest lucru este
evidenţiat în numărul tot mai mare de teme ştiinţifice şi tehni-
co-ştiinţifice realizate anual: 2 382 în 1957, 3 008 în 1958,
3 215 în 1960, 3 874 în 1961, 3 950 în 1962 şi 4 195 în 1963.
Urmînd indicaţiile partidului, cadrele didactice din instituţiile
de învăţămînt superior au adus prin cercetările lor o contribuţie
valoroasă la realizarea sarcinilor trasate oamenilor de ştiinţă din
ţara noastră de Congresul al IlI-lea al Partidului Muncitoresc
Romîn.
Tematica înscrisă în planurile de cercetare ştiinţifică a fost
îndreptată spre realizarea următoarelor obiective mari:
— Rezolvarea unor probleme fundamentale care să contribuie
la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, precum şi a unor probleme
teoretice şi practice strîns legate de dezvoltarea economiei naţio­
nale, de sănătatea publică şi de cultura din ţara noastră.
<— Studiul şi rezolvarea unor probleme tehnico-ştiinţifice cu
aplicaţii directe şi imediate în producţie.
— Dezvoltarea şi întărirea colaborării instituţiilor de învăţă­
mînt superior cu întreprinderile şi institutele de cercetare.
Enumerăm principalele direcţii către care s-a orientat cerce­
tarea din instituţiile de învăţămînt superior :
Domeniul ştiinţelor naturii. Tematica de cercetare ştiinţifică
a cuprins, pe lîngă studii teoretice, probleme privitoare la auto-
 Acad. 1L 1E MURGULE3C U

maniei, economie matematici, teoria programării la maţini de

calcul, dirijarea proceselor tehnologice şi controlul calităţii cu
metodele statisticii matematice, probleme actuale legate de coo­
perarea geofizică internaţionali, teoria proceselor atomice, stu­
diul plasmei, studiul absorbţiei undelor electromagnetice prin
gaze ionizate, studii asupra semiconductorilor, structura atomi­
lor şi moleculelor, cinetica chimici, termodinamica chimiei, fi-
zico-chimia macromoleculară, studiul fotosintezei şi al respiraţiei
plantelor, studiul complex fizico-geografic al viii Dunării în ve­
derea amenajării hidroenergetice etc.
Domeniul ştiinţelor tehnice. S-a urmărit îmbunătăţirea, ra­
ţionalizarea şi modernizarea proceselor tehnologice în industria
constructoare de maşini, in industria siderurgică şi chimică, in-
troducerea mecanizării şi automatizării, îmbunătăţirea calităţii
produselor şi reducerea permanentă a preţului de cost, descope­
rirea de noi rezerve de minerale utile, sistematizarea explorării
şi exploatării unora din zăcămintele descoperite, îmbunătăţirea
factorului final de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte, înlocui­
rea pompajului de adîncime prin metode moderne de extracţie,
creşterea eficienţei forajului cu turbina, studiul procesului de
combustie al carburanţilor petrolieri lichizi, dezvoltarea studiilor
chimice asupra ţiţeiunlor romînesti în scopul valorificării lor
optime, îmbogăţirea analizei tehnologice a instalaţiilor de cracare
catalitică din R.P.R., automatizarea şi telemecanizarea în in­
dustria de petrol, îmbunătăţirea producerii, transportului şi distri­
buirii energiei electrice, dezvoltarea şi modernizarea transportu­
rilor ecc.
Domeniul ştiinţelor agrozootehnice. Tematica de cercetare a
fost orientată spre cercetări legate de sporirea producţiei de grîu,
de porumb, leguminoase, cartofi, plante medicinale, de ridicarea
procentului şi sporirea producţiei la sfecla-de-zahăr, de îmbună­
tăţirea producţiei pajiştilor şi fîneţelor naturale, a producţiei de
legume, valorificarea complexă a masei lemnoase etc.
S-a studiat de asemenea eficienţa unor îngrăşăminte la prin­
cipalele plante de cultură, precum şi efectul unor microelemente.
S-au abordat teme în legătură cu lucrarea solului în pante ex­
puse eroziunii, agrotehnica diferitelor culturi, stabilirea celor mai
potrivite asolamente. S-au cercetat cauzele sterilităţii la bovine
şi porcine, metode de ameliorare a suinelor», ovinelor, taurinelor.
Planurile au cuprins teme privind ameliorarea sărăturilor, spo­
rirea fertilităţii podzolurilor, îmbunătăţirea continuă a tipurilor
de maşini în mecanizarea lucrărilor în agricultură, consolidarea
DEZVOLTAREA Ş T IIN Ţ E L O R g3

economică ţi o rg anizatorică a întreprinderilor socialiste din ţari,

urmărindu-se Îndeaproape productivitatea muncii.
Domeniul ştiinţelor medicale. Tematica a cuprins studii pri­
vind virozele, bolile reumatismale, pulmonare, profesionale, ra-
diovasculare, boala canceroasă, probleme profilactice de pediatrie,
îmbunătăţirea sortimentului de medicamente autohtone etc.

Ştiinţele sociale

Dezvoltarea ştiinţelor sociale în ţara noastră constituie un pro­

ces inseparabil de hipta partidului pentru triumful ideologiei
marxist-leniniste. Ştiinţele despre societate, întemeiate pe con­
cepţia materialismului istoric, s-au cristalizat pe terenul ideilor
progresiste, materialiste, care străbat opera multor savanţi lumi­
naţi din trecut, în puternica ofensivă a ideologiei socialiste —
condusă nemijlocit de partid — împotriva concepţiilor idealiste,
neştiinţifice, dominante altă dată în ştiinţele umanistice, aşa cum
s-au constituit ele în condiţiile regimului burghezo-moşieresc.
Răspîndirea largă a operelor clasice ale lui Marx, Engels, Lenin,
a documentelor partidului nostru, a lucrărilor tovarăşului
Gheorghe Gheorghiu-Dej a reprezentat un sprijin esenţial pen­
tru orientarea generală a activităţii oamenilor de ştiinţă şi îndeo­
sebi a celor din domeniul ştiinţelor sociale.
Munca atentă şi răbdătoare desfăşurată de partid pentru orien­
tarea ideologică a intelectualilor formaţi în regimul trecut, efor­
turile sincere, conştiente, ale acestora pentru însuşirea filozofiei
marxist-leniniste, ca factor de fertilizare a muncii ştiinţifice, en­
tuziasmul şi dorinţa vie a cadrelor tinere, formate la noua
şcoală, de a sluji progresul ştiinţific din patria noastră stau la
baza mişcării de dezvoltare multilaterală şi de afirmare a ştiinţe-
lor sociale ca discipline riguros ştiinţifice, pătrunse de spirit de
partid, strins îm pletite cu sarcinile construcţiei economice şi cul­
turale din ţara noastră.
Sprijinul moral a fost însoţit şi întărit de condiţiile materiale
favorabile create de partid şi guvern cercetării ştiinţifice, care
formeazŞ cadrul general de stimulare a creaţiei ştiinţifice, de
maturizare a acesteia. Aceasta explică rezultatele şi succesele reali­
zate în ţara noastră în toate domeniile ştiinţelor sociale.
In domeniul cercetării economice eforturile au fost îndreptate
spre studierea procesului de industrializare socialistă a ţării, de
transformare socialistă a agriculturii, precum şi către probleme
84 Acad. ILIE MUB.GULESCU

actuale ale economiei sistemului mondial socialist, de dezvoltare

a relaţiilor de tip nou de colaborare economică între ţările so­
cialiste. S-au întreprins de asemenea cercetări asupra economiei
capitalismului contem poran; s-a valorificat critic gîndirea eco­
nomică din trecut, punîndu-se în lumină tradiţiile progresiste.
în rîndul lucrărilor care reprezintă un mare efort de cerce­
tare şi sinteză colectivă, menţionăm lucrarea: Dezvoltarea econo­
mica a Romîniei, 1944—1964. Lucrarea, elaborată de un cerc de
specialişti, pune în evidenţă caracterul profund ştiinţific al politicii
P.M.R.,. contribuţia pe care experienţa construcţiei socialismului în
ţara noastră o aduce la tezaurul marxism-leninismului, realizările de
însemnătate istorică obţinute de poporul romîn în dezvoltarea
multilaterală, armonioasă şi în ritm susţinut a economiei naţionale.
Succesele obţinute în domeniul construcţiei economice, în
dezvoltarea tuturor ramurilor producţiei materiale, în creşterea
producţiei şi productivităţii muncii, în progresul tehnic, în folo­
sirea mai raţională a resurselor naturale, valorificarea superioară
a bazei de materii prime bogate de care dispune ţara noastră
s-au reflectat, de asemenea, în această lucrare ca şi în altele pu­
blicate anterior, cum s în t: Dezvoltarea economiei R.P.R. pe dru­
mul socialismului, Economia Romîniei între anii 1944—1959.
în domeniul economiei agrare, alături de studii cu caracter teo­
retic general ca Marxism-leninismul şi problema agrara, au apărut
studii şi lucrări consacrate unor probleme im portante privind
practica construirii socialismului în agricultură. între acestea sub­
liniem lucrările privitoare la economia, organizarea şi planifi­
carea întreprinderilor agricole socialiste, privitoare la dezvoltarea
şi consolidarea acestora.
în vederea cunoaşterii mai profunde şi a perfecţionării conti­
nue a organizării şi conducerii întreprinderilor industriale socia­
liste, s-au efectuat cercetări asupra unor unităţi socialiste, con­
cretizate în lucrări monografice, cum sînt cele ce privesc Uzinele
Reşiţa, Industria sîrmei-Cîmpia Turzii, Uzina mecanică-Sinaia.
Contribuţii merituoase aduc lucrările orientate către studierea
economiei naţionale, care pun în evidenţă aspecte ale dezvoltării
capitalismului în Romînia, pătrunderea capitalului străin în ţara
noastră, aspecte ale exploatării oamenilor muncii în condiţiile
regimului burghezo-moşieresc. între aceste lucrări m en ţio n ăm :
Studii privind istoria economica a Romîniei (voi. I) şi Contribuţii
la istoria capitalului străin în Romînia.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR 85

M erită de asemenea să fie reţin u tă activitatea desfăşurată pen­

tru studierea u n o r problem e teoretice actuale ale economiei
socialiste, cum s î n t : elaborarea balanţei economiei naţionale, re­
producţia socialistă lărg ită a fo rţei de muncă, producţia de măr­
furi şi legea valorii In socialism etc., cuprinse în volumul Studii
de economie socialista.
în dom eniul filo zo fie i s-au dezvoltat progresiv cercetări In
principalele ra m u ri şi direcţii ale filozofiei marxist-leniniste. S-au
depus eforturi p en tru valorificarea critică a gîndirii filozofice şi
sodal-politice d in tre c u t, concretizate In lucrări monografice
consacrate lui D im itrie C antem ir, Nicolae Bălcescu, Vasile Conta
sau ideilor progresiste din gîndirea unor savanţi naturaKşti, cum
s în t: V icto r Babeş, G heorghe Maiinescu, Dimitrie Voinov ş.a.
Pe baza acestor studii şi a altor lucrări de istoria filozofiei, în
ultimii an i s-a depus o m uncă stăruitoare pentru elaborarea tra­
tatului de istorie a gîndirii sociale şi filozofice în Romînia (aflat
sub tipar).
T raducerea în Hmba ro m în ă a operelor create de Marx, Engels,
Lenin co nstituie u n m o m e n t de m are însemnătate pentru dez­
voltarea filozofiei rom îneşti In cele două decenii de la Eliberare.
O im p o rtanţă deosebită reprezintă, de asemenea, munca de cer­
cetare laborioasă şi tem einică făcută pe marginea operelor clasi­
cilor filozofiei universale, precum şi traducerea operelor acestora,
(Aristofel, H e ra c lk , H egel ş.a.)
Pe linia apropierii tezaurului filozofiei clasice universale de
cercetătorul ro m în m erită subliniată contribuţia filozofica ori­
ginală M etodă şi sistem la Hegel (două volume) precum şi alte
studii consacrate filozofiei clasice.
Este rem arcabil fap tu l că în actuala etapă de dezvoltare a şti­
inţei, caracterizată p rin tr-o m are mobilitate a graniţelor dintre
diferitele dom enii ştiinţifice, prin apropierea organică dintre fi­
lozofia m arxist-leninistă şi ştiinţele particulare, filozofii noştri
în strînsă colaborare cu savanţi de seamă din domeniul ştiinţelor
naturii au adus co n trib u ţii im portante în problemele filozofice
ale ştiinţelor n a tu rii contem porane, elaborînd studii metodolo­
gice cu im plicaţii largi asupra con aluziilor teoretice din diferite
domenii ale cercetării ştiinţifice. Avem în vedere lucrări c a :
Dialectica materialistă —- metodologia generala a ştiinţelor parti­
culare, Dialectica cunoaştem ştiinţifice, Studii de materialism
dialectic etc.
Studiile de m aterialism istoric sînt reprezentate prin contri­
buţii ce pun în lum ină elementele specifice prin care legile ge­
 Acad. ILIE MURGULESCU

nerale ale dezvoltării societăţii umane şi-au găsit expresia con­

cret istorică în viaţa şi lupta poporului romîn, în experienţa
glorioasă a partidului nostru.
De asemenea au apărut lucrări oare tratează amplu unele fe­
nomene complexe ale conştiinţei sociale (Dezvoltarea conştiinţei
socialiste în R.P.R., Profilul spiritual al clasei muncitoare în so­
cialism ş.a.).
O mare dezvoltare au cunoscut în aceşti ani studiile de logică
şi îndeosebi de logică dialectică şi istorie a logicii, care s-au
bucurat de o bună primire în ţară şi peste botare. Menţionăm îh
această ordine de idei lucrările Studii de logică, distinsă cu pre­
miul de stat, şi Probleme de logică.
In domeniul psihologiei a avut loc un amplu proces de dez­
voltare a elementelor valoroase ale psihologiei romîneşti dinainte
de 23 August 1944, grefat pe însuşirea creatoare a achiziţiilor din
ştiinţa mondială (pavlovism, cibernetică etc.).
OgKndind strădania de a contribui efectiv la construirea vieţii
noi, instituţiile specializate au orientat cercetările de psihologie
pedagogică şi de psihologie a artei în direcţia soluţionării unor
probleme ridicate de sarcina complexă a formării omului nou,
constructor al socialismului.
In ultimii ani psihologia muncii a cuprins în sfera sa de preo­
cupări cercetarea activităţii în procesul de muncă a lucrătorilor
din diverse ramuri importante ale economiei naţionale cum s în t:
aviaţia, transporturile feroviare etc.
între lucrările cele mai importante apărute în cei douăzeci de
ani de la eliberarea patriei menţionăm: Istoria psihologiei, So­
ciologia succesului, Tipurile de activitate nervoasă superioară la
om, Conceptele figurale, Limba) şi context, Dialogul la copii
etc.
Ştiinţele juridice. Un rol de seamă în dezvoltarea ştiinţelor ju­
ridice l-a jucat Institutul de cercetări juridice al R.P.R. Oamenii
de ştiinţă — datorită însuşirii concepţiei materialismului istoric,
asupra teoriei statului şi dreptului — şi-au ridicat activitatea lor
pe o treaptă mai înaltă, creînd opere remarcabile din punct de
vedere ştiinţific. Lucrări de drept civil, puse deopotrivă în slujba
dezvoltării ştiinţei juridice şi a dezvoltării economiei naţionale,
cum sîn t: "Teoria şi practica litigiilor precontractuale, Teoria ge­
nerală a contractelor economice, se bucură pe bună dreptate de
preţuire în rîndul specialiştilor din ţară şi ae peste hotare.
între lucrările de teorie a statului şi dreptului am intim : Rolul
practicii judiciare în formarea şi perfecţionarea normelor dreptu­
d ezv oltarea ŞT IIN Ţ E L O R 87

lui socialist şi culegerea Studii juridice. In domeniul dreptului in­

ternaţional remarcăm lucrările Organizaţia Naţiunilor Unite —
organizare şi funcţionare, Probleme privind arbitrajul pentru
comerţul exterior în ţânle socialiste europene ş.a., iar între stu­
diile de drept com parat lucrarea Apărarea descoperirilor, inven­
ţiilor şi inovaţiilor în dreptul socialist.
în domeniul dreptului penal subliniem însemnătatea ţi con­
tribuţia adusă de lu crările: Înlocuirea răspunderii penale pen­
tru unele infracţiuni cu răspunderea administrativă sau discipli­
nară, Modificările aduse codului penal ţi codului de procedmra
penală prin actele normative din anii 1956—1960 şi Infracţiuni
contra avutului obştesc.
Istoriografia romîneascâ are o veche tradiţie. Ea este ilustrată
prin operele unor istorici ca N . Bălcescu, B. P. Hasdeu, A. D. Xe-
nopol, N . Iorga, V. Pârvan şi alţii. Opera lor este continuata
la un nivel superior de noua istoriografie mandst-leninistă.
Actul revoluţionar de la 23 August 1944 a deschis pentru şti­
inţa istorică drum ul adevăratei sale afirmări. Marile transformări
social-economice înfăptuite în mersul victorios al revoluţiei popu­
lare au creat premisele dezvoltării istoriografiei marxiste romî-
neşti. în 1947 a apărut manualul de Istoria Ronuniei prima
încercare de a prezenta istoria patriei de pe poziţiile materialismu­
lui istoric. C u Hpsurile inerente oricărui început, aceasta lucrare
marchează un m om ent im portant în lupta pentru prezentarea
trecutului istoric al patriei noastre în lumina celei mai înaintate
concepţii privind forţele m otrice ale dezvoltării sociale.
In prim ii ani de după eliberare, au apărut de asemenea o serie
de studii şi lucrări de m ai mări proporţii care prezintă eveni­
mente şi figuri de seamă din trecutul nostru (răscoala lui Tudor
Vladimirescu, Mihai Viteazul etc.).
Reorganizarea Academiei R.P.R., a institutelor de istorie din
Bucureşti, Cluj şi Iaşi, înfiinţarea Institutului de istorie a parti­
dului, procesul de clarificare ideologică a unor istoria din cadrele
formate înainte de 1944 au creat condiţii prielnice pentru dez­
voltarea cercetării istorice. A fost promovată munca colectivă,
cercetările au început să se dezvolte pe bază de plan, s-au con­
stituit puternice colective de lucru.
Un avînt deosebit a cunoscut arheologia- Epoci ca începăturile
societăţii omeneşti pe teritoriul patriei noastre sau istoria şi cul­
tura dacilor înainte şi după stăpînirea romană erau puţin sau gre­
şit cunoscute din pricina sărăciei datelor arheologice. Organizarea
planificată a săpăturilor 0 valorificarea istorică a descoperirilor
88 Acad. I1IE MURGULESCU

au permis obţinerea unor rezultate de seamă în cunoaşterea isto­

riei străvechi şi vechi a patriei noastre. A stm avem o viziune
istorică aproape completă asupra acestei perioade, ca si asupra
procesului de formare a poporului rom în şi a limbii sale.
Colecţia „Materiale de cercetări arheologice* în care s-au ti­
părit numeroase rapoarte asupra rezultatelor obţinute în reţeaua
ramificată a şantierelor de săpături, monografiile arheologice p u ­
blicate {Cetatea dacica de la Piatra Roşie, Histria,, Hâbăşeţti|
Suceava) au contribuit la lărgirea bazei documentare, au adus
contribuţii de seamă la cunoaşterea trecutului istoric al R om î-
niei, Ştim astăzi că ţara noastră face parte din aria unde a av u t
loc procesul de geneză a umanităţii, cunoaştem dezvoltarea neîn­
treruptă a societăţii pe teritoriul Romîniei cu zeci de milenii in
urmă. Studiul culturii şi al vieţii materiale a dacilor, un obiectiv
principal al cercetărilor arheologice în anii puterii popuilare, ne-a
dat la iveală gradul de dezvoltare al forţelor de producţie, aspec­
tele originale ale culturii geto-dacice.
Problema de mare însemnătate privitoare la form area p o p o ru ­
lui romîn a fost pentru prima dată abordată din punct de vedere
ştiinţific, în lumina concepţiei materialismului istoric şi pe baza
unui număr sporit de izvoare mai ales arheologice. Avem dovezi
sigure despre continuitatea populaţiei autohtone în Dacia d upă
271, s-a precizat rolul elementului daco-roman şi al elem entului
slav în procesul de formare a poporului rom în, aria şi epoca de
formare a poporului romîn. Este una dintre contribuţiile de seamă
aduse de istoricii şi arheologii noştri în anii puterii populare.
Pentru scrierea în chip ştiinţific a istoriei R om îniei s-a sim ţit
necesitatea întocmirii unor colecţii de izvoare, care să asigure o
serioasă bază documentară. De aceea, eforturile s-au în d rep tat In
primii ani spre publicarea colecţiilor de docum ente şi d e izvoare
narative. A apărut corpusul de Documente privind istoria Rofnt-
ntei, care cuprinde 32 ae volume pentru istoria medie, 5 volume
pentru mişcarea din 1821 şi 8 volume pentru R ăzboiul de in ­
dependenţă. |
Deşi prezintă unele deficienţe, această, colecţie trebuie amintită*
iar valoarea ei subliniată, fiind primul corpus de docum ente ro m î-
neşti. S-au mai publicat documentele privind relaţiile agrare în
secolul al XVIII-4ea, Unirea P rincipatelor; s-a reluat publicarea
documentelor externe, continuîndu-se cunoscuta colecţie H u rn u i-
zachi; au apărut ediţii critice de cronici. Experienţa căpătată în
publicarea documentelor a permis să se pornească în ultim ii ani
la întocmirea unei noi ediţii de documente medievale rom îneşti,
DEZVOLTAREA ŞTIIN ŢELO R ff

în condiţii superioare din punct de vedere ştiinţific, Documenta

Historica R o m a n ia c , precum şi la editarea documentelor marii
răscoale a ţăranilor din Transilvania de la 1784 ţi ale Revoluţiei
din 1848 d in Transilvania. S-a lărgit şi se lărgeşte astfel baza do­
cum entară a studiilor p rivin d trecutul patriei noastre, icoperm-
du-se o g rav ă lacună m oştenită de la vechea istoriografie.
A ceasta bogată bază docum entara şi concepţia marxista asupra
dezvoltării societăţii au dat posibilitatea elaborării unei istorii
ştiinţifice a ţărilor rom îne în perioada feudală. S-a relevat natura
economică şi socială a acestei orînduiri, a cărei existenţă se nega
de vechea istoriografie burgheza, s-au pus în evidenţă elementele
concrete şi sp ecifice ale orînduirii feudale pe teritoriul patriei
noastre. R olu l m aselor populare în. istorie, neglijat sau chiar ig­
norat în trecut, a fo st pus în adevărata lui lum ină; s-au obţinut
rezultate însem nate în cunoaşterea procesului de aservire a ţăra­
nilor, a luptei îm p otriva exploatării şi împotriva cotropitorilor
străini etc. >
Istoria m odernă a patriei noastre, perioadă în care are loc
form area statului rom în m odern şi în care se formează cultura
naţionala, a con stitu it obiectul unei atenţii deosebite. Istoricii mar­
xişti ai perioadei m oderne au adus, prin studiile lor, o contribuţie
im portantă la înlăturarea concepţiilor burgheze şi naţionaliste în
tratarea unor evenim ente ale acestei epoci. In lucrările publicate în
anii puterii populare se pune accentul pe factorul intern determi­
nant, se în făţişează în m odul cuvenit dialectica dezvoltării for­
ţelor şi relaţiilor de producţie, rolul maselor populare tn făurirea
istoriei. Studii valoroase s-au publicat cu privire la Unirea Prin­
cipatelor, situaţia ţărănim ii, problema agrară, începuturile mişcării
muncitoreşti etc.
Istoriei contem porane a R om îniei i s-a acordat îndeosebi în
ultimii ani o atenţie deosebită. !n studierea evenimentelor din
această perioadă docum entele de partid au constituit un mare spri­
jin. P rin lucrări de valoare s-au adus contribuţii la importante
p roblem e: con d iţiile unirii Transilvaniei cu Romînia, în 1918,
perioada de avîn t revoluţionar între 1917 şi 1921, crearea Partidu­
lui Comunist din R om înia, luptele din 1933, insurecţia armată, re­
voluţia populară, construirea socialismului. Lucrările apărute pun
în lumină lupta m aselor, sub conducerea partidului, împotriva po­
liticii antipopulare şi antinaţionale a burgheziei, participarea
poporului nostru la lupta antifascistă şi la războiul antihitlerist, pun
în lumină istorica luptă pentru doborîrea pe calea insurecţiei ar­
mate a dictaturii antonesciene, analizează alia» ţa clasei muncitoare
00 A cid. ÎLIB MURGULESCU

cu ţărănimea muncitoare, lupta poporului pentru întărirea regimu­

lui democrat-popular etc.
Realizările obţinute succesiv în cercetarea problemelor de bază
ale istoriei Romîniei au făcut posibili elaborarea prin conlucrarea
unui larg colectiv a unei sinteze a istoriei ţir ii noastre de pe po­
ziţiile marxist-leniniste. Congresul al II-lea al P.M .R. a trasat isto­
ricilor noştri această sarcină de cinste la care ei au răspuns prin-
ir-o muncă entuziaşti şi de înalt nivel ştiinţific realizînd pînă în
prezent volumele I, II şi IV din Istoria R o m în ie i; volumele III
şi V se află sub tipar, iar volumul VI în curs de elaborare.
Prin aceste succese ca şi prin numeroase alte studii şi lucrări
realizate, istoricii şi-au cîştigat un binemeritat prestigiu. C reaţia
lor se va ridica fără îndoială la un nivel mai înalt, în lumina
experienţei dobîndite în ultimii ani în procesul alcătuirii acestor
lucrări de mari proporţii, şi se va concretiza în v iito r în noi şi
valoroase lucrări care vor reliefa mai puternic trecutul de luptă
al poporului nostru, precum şi epoca m inunată pe care o trăim şi
ai cărei făuritori sîntem, epoca desăvîrşirii construirii socialismu­
lui în patria noastră.
Cercetările de lingvistică au o tradiţie îndelungata în ţara
noastră. Oameni de ştiinţă B. P. Hasdeu, H . Tiktin şi L. Şăineanu,
Al. Philippide, O. Densusianu şi I.-A. C andrea au desfăşurat o
activitate meritorie în diferite discipline ale ştiinţei limbii. Faptul
că munca lingviştilor era lim itată în trecut aproape exclusiv la
mijloacele personale ale oamenilor de ştiinţă constituia însă o
frînă în calea unei dezvoltări organizate şi rodnice a cercetării.
Abia după profunda cotitură pe care a m arcat-o în istoria poporu­
lui nostru evenimentul de la 23 August 1944, lingvistica, alături de
toate celelalte ştiinţe, şi-a căpătat preţuirea m eritată, ceea ce ex­
plică deosebita bogăţie şi varietate a cercetărilor din ultim ii 20 de
ani. însuşindu-şi din ce în ce mai temeinic concepţia m arxist-leni-
nistă, lingviştii au realizat un salt calitativ în lucrările lor prin
interpretarea justă, cu adevărat ştiinţifică a faptelor de limbă,
studiate în strînsă legătură cu istoria poporului,
în mod firesc, cercetările s-au îndreptat în prim ul rîn d spre
studierea limbii romîne, activitatea cea mai intensă desfăşurin-
du -se, iniţial, în domeniul gramaticii şi al lexicografici. Intr-un
interval scurt de timp au a p ă r u t: Gramatica limbii romîne (2 vo­
lume), Dicţionarul limbii romîne literare contemporane (4 volume).
Dicţionarul limbii romîne modeme, lucrări care răspundeau cerinţelor
imediate ale maselor largi de oameni ai muncii dornici de c u ltu ri.
Ulterior, cercetările au continuat pe plan superior ducînd la pubH-
dezvoltarea ş t iin ţ e l o r

cărei unei noi ediţii, revăzute, a Gramaticii limbii rorrâne in 1963

şi la elaborarea Dicţionarului general al limbii ronitne, din care
prima fascicoiă se află la tipar. Acest dicţionar va cuprinde între­
gul tezaur lexical al limbii noastre, cu excepţia termenilor de
strictă specialitate. Au fost realizate totodată numeroase studii re­
feritoare la gramatica limbii romîne şi la cultivarea limbii,
publicate în volumele intitulate Studii de gramatica şi Studii fi
materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba rormnă
(3 volume).
N ici alte domenii ale lingvisticii nu au fost neglijate; un număr
important de cercetători au manifestat un viu interes pentru
probleme de fonetică şi de dialectologie. Cercetări experimentale
s-au întreprins în laboratoarele de fonetică, modem utilate, din
Bucureşti şi Cluj.
După publicarea primelor 3 volume mari şi a unui volum mic
din Atlasul lingvistic romîn — seria nouă — şi paralel cu pregă­
tirea volumelor următoare, colectivele de dialectologie din Bucu­
reşti şi Cluj au trecut la elaborarea unui nou Atlas lingvistic romîn,
pe regiuni, care înregistrează stadiul actual de dezvoltare a gra­
iurilor romîneşti. In acelaşi timp, s-a început constituirea unei ar­
hive fonogramice a limbii romîne.
D e o bună apreciere în ţară şi peste hotare s-a bucurat lucrarea
Introducere în fonetică şi lucrarea Cercetări asupra sonorităţii în
limba romînă. Numeroase alte studii au fost grupate în cele patru
volume apărute în seria „Fonetică şi dialectologie*.
Studierea limbii literare a suscitat discuţii teoretice interesante
privitoare la sfera noţiunii de limbă literară în raport cu aceea a
limbii literare artistice. Cercetările întreprinse în această direcţie
s-au concretizat în două volume de studii Contribuţii la istoria
limbii romîne literare în secolul al XlX-lea. O operă importantă
care urmează să intre la tipar este Dicţionarul limbii poetice a lui
M. Eminescu.
Mai puţin extinse în institutele de lingvistică, cercetările de ono­
mastică au fost efectuate pîna acum în cadrul Comisiei pentru stu­
diul limbii şi poporului romîn, sub egida căreia a apărut Dicţiona­
rul onomastic rormnesc. O lucrare importantă care ilustrează acest
domeniu este Toponimia romînească.
Pe lîngă cercetarea evoluţiei istorice a limbii romîne, s-a desfă­
şurat o activitate tot mai variată şi în alte ramuri ale lingvisticii.
Atenţia specialiştilor s-a îndreptat mai întîi către studierea graiu­
rilor minorităţilor naţionale şi către domenii legate de studiul lim­
bilor rom anice: filologia clasică, lingvistica romanică.
ft2 Acad ILIE MURGULESCW

Alături de cercetările lexicologice, de studiile de gramatică isto­

rică, de dialectologie, o mare parte din rezultatele studierii înrîuri-
rilor reciproce dintre limba romînă şi graiurile populaţiei aparţi-
nînd naţionalităţilor conlocuitoare, ca şi studierea limbii latine din
epocile mai îndepărtate sau mai apropiate de faza constituirii limbii
romîne vor forma materiale preţioase pentru elaborarea Tratatului
de istorie a limbii romîne, vastă operă de sinteză, din care primul
volum a fost terminat. Cercetări lingvistice asupra graiurilor
maghiare s-au întreprins la Cluj, asupra graiurilor săseşti la Sibiu*
iar asupra graiurilor turco-tătare din Dobrogea, la Bucureşti.
Cercetările de slavistică au căpătat amploare atît la Institutul
din Cluj, cît şi la cel din Bucureşti; o activitate deosebită a fost
desfăşurată în cadrul institutului de la Bucureşti pe linia studiilor
de lingvistică romanică.
O ramură a lingvisticii care a luat fiinţă la noi abia după înte­
meierea pe baze marxiste a cercetării problemelor limbii este
lingvistica generală, a cărei preocupare esenţială a fost analiza
aspectelor filozofice, combaterea concepţiilor idealiste şi aplicarea
concepţiei materialiste la ştiinţa limbii. Printre lucrările mai im­
portante din acest domeniu se numără Studii de lingvistica gene-’
raia la care se adaugă patru volume de studii intitulate Problem£
de lingvistica generala..
Publicaţiile periodice în coloanele cărora se tipăresc, în exclusi­
vitate sau în mare parte, contribuţii lingvistice sînt numeroase ţi
au un nivel ştiinţific ridicat.
Un aspect interesant şi semnificativ din punct de vedere politic
este colaborarea stabilită între lingviştii romîni şi cei din celelalte
ţări socialiste, pe bază de acorduri între academii, pentru realizarea
unor lucrări de interes comun, c a : Dicţionarul romîn-maghiar fi
maghiar-romîn, Dicţionarul ceh-romîn, Dicţionarul polon-romîn,
Dicţionarul graiurilor săseşti din R.P.R.
Organizarea pe baze noi a Academiei R.P.R. a deschis perspec­
tive cercetării ştiinţifice şi în domeniul istoriografiei literare. Pre-
luînd tot ceea ce era valoros în opera istoricilor şi criticilor literari
din trecut: Maiorescu, Ibrăileanu, Gherea şi tradiţiile progresiste
de la „Contemporanul", cercetătorii de la Institutul de istorie li­
terară şi folclor din Bucureşti şi din cele două secţii de specialitate
de Ia Cluj şi Iaşi au efectuat studii care pun în lumină aspecte ale
creaţiei literare romîneşti mai puţin cercetate sau tendenţios in­
terpretate de istoriografia burgheză. în acelaşi timp, atenţia lot
s-a îndreptat şi spre literatura nouă, realist-sociaiistă, £n plina în­
florire în ţara noastră.
DEZVOLTAREA ş t i i n ţ e l o r w

Pornind de la studii parţiale sau monografice — concepute pe

probleme, pe curente sau pe autori — s-a conturat posibilitatea
trecerii la elaborarea lucrării de sinteza, Istoria literaturii romîne,
opera a unui colectiv larg de specialişti, al cărei prim volum se
află la tipar.
Pe linia valorificării creaţiei marilor noştri scriitori din trecut
se înscrie şi ediţia critică a Operelor lui Mihail Eminescu, din care
au apărut în anii puterii populare, voi. IV — Poezii postume
(1952), voi, V — Poezii postume, anexe, note şi variante (1958)
şi voi. VI — Literatura populara (1963); au apărut, de asemenea,
lucrările monografice N. Filimon şi Gr. Alexandrescu.
Pornind de la studierea relaţiilor literare cu popoarele învecinate
—1un volum privind Relaţiile literare romîno-ruse, elaborat în co­
laborare cu Institutul de literatură universală „Maxim Gorki" din
Moscova, se află depus spre tipărire — sfera cercetărilor de isto­
rie literară s-a lărgit tot mai mult, înglobînd teme de literatură
universală. Printre lucrările mai importante din acest domeniu men­
ţionăm volumul Studii de literatură universală şi comparată.
Cercetările de folclor s-au dezvoltat pe linia dezvăluirii frumu­
seţii şi bogăţiei creaţiei populare literare şi cu privire la evoluţia
folcloristicii romîneşti. Cele două volume aparate — Poezia şi
Basmul din „Antologia de folclor*, Manualul de folclor şi volumul
de Studii despre folcloriştii romîni, predate Editurii Academiei,
reprezintă lucrările cele mai însemnate în acest domeniu.
Paralel cu vasta acţiune de completare a arhivei naţionale de
folclor, s-a urmărit să se valorifice în studii de specialitate boga­
tul material muzical, literar şi coregrafic de care dispunem — sau
în lucrări monografice cu caracter zonal, cu tematică completă,
sau pe genuri şi probleme.
Cercetările de etnografie au fost în principal îndreptate spre
studierea fenomenelor de cultură populară, materială şi spirituală
a unor zone etnografice, cum sîn t: Bicazul, Valea Jiului, Ţara
Bîrsei, Mărginimea Sibiului etc.
Unele contribuţii etnografice sînt de asemenea cuprinse şi în
lucrarea monografică privind monumentul de la Adamclisi. Au
fost studiate ocupaţiile străvechi ale poporului romîn: viticultura,
albinăritul, olăritul, vărăritul şi mai ales păstoritul. S-au elaborat
lucrări consacrate portului popular din diferite regiuni ale ţării,
studii privind obiceiurile de peste an etc.
în domeniul istoriei artei, studierea şi reconsiderarea fenomene­
lor artistice în lumina concepţiei materialismului istoric au dus
 Acad. ILIE MURGULESGO

la apariţia unor lucrări de valoare privitoare la arta plastică, la

teatru şi la muzică.
Cercetările în domeniul artei feudale au luat amploare, analiza
fenomenelor artistice făcîndu-se în strînsă legătură cu cadrul so-
cial-istoric în care au fost create.
Volumul I din Scurta istorie a artelor plastice în R.P.R. ca şi
Istoria artei feudale în ţările romîne, au prezentat sintetic rezul­
tatele unor cercetări îndelungate. Alături de acestea, se înscriu
alte lucrări cu caracter monografic sau repertorii ştiinţifice de
obiecte de artă medievală.
în ce priveşte arta modefnă şi contemporană, eforturile s-au în­
dreptat de asemenea fie către tratarea monografică — ca în cele
două volume ale monografiei Nicolae Grigorescu şi monografia
Theodor Aman — fie către elaborarea unor studii de sinteza, ca
voi. II din Scurta istorie a artelor plastice în R.P.R., Artele plas­
tice în Romînia după 23 August 1944 sau Sculptura statuară
la ronuni.
Pentru cuprinderea mai deplină a fenomenului artistic romî-
nesc şi includerea noilor rezultate ale cercetărilor, se lucrează la un
tratat de Istoria artelor plastice în Romînia, în 3 volume.
Domeniul istoriei arhitecturii este ilustrat prin Istoria arhitec­
turii în Romînia, voi. I iar în domeniul istoriei teatrului şi a mu­
zicii romîneşti, interpretarea ştiinţifică, marxistă, a creaţiilor ar­
tistice s-a concretizat în volume de întindere mai mare ca Teatrul
în Romînia după 23 August 1944 şi Istoria teatrului în Romînia,
al cărui prim volum a fost definitivat pentru tipar. A lături de
cercetări parţiale, muzicologii elaborează o amplă monografie
asupra vieţii şi operei lui George Enescu.

Planurile tematice ale cadrelor didactice din învăţăm întul supe­

rior au cuprins probleme despre baza tehnico-materială a socia­
lismului în ţara noastră, despre formarea conştiinţei socialiste a
oamenilor muncii în R.P.R., despre apărarea orînduirii sociale fi
întărirea statului nostru socialist, analiza raporturilor de muncă
din întreprinderile socialiste de stat şi gospodăriile agricole co­
lective, probleme de drept internaţional, critica teoriilor burgheze
şi revizioniste contemporane, studiul limbilor contemporane, dia­
lectologia, literaturile realist-socialiste, realismul critic contempo­
ran, valorificarea moştenirii literare romîne şi contemporane etc.
Tematica lucrărilor din domeniul artei a fost axată pe proble­
mele actuale ale învăţămîntului artistic şi ale vieţii artistice în
general. Astfel au fost elaborate cursuri, manuale, antologii şi cu­
d ezvoltarea ş t iin ţ e l o r
95

legeri de exerciţii, necesare atît în procesul de învăţămînt cît şi Ia

ridicarea nivelului muncii celor care lucrează în domeniul artei
pe întreg cuprinsul ţării.

Dezvoltarea domeniilor noi de cercetare, crearea unei reţele

complexe de institute şi laboratoare modeme, elaborarea unor cer­
cetări teoretice de valoare, realizarea unui important volum de
economii prin aplicarea în practică a unor cercetări, prestigiul de
care se bucură în prezent ştiinţa romînească peste hotare, toate
acestea au fost posibile datorită construirii bazei economice a so­
cialismului în patria noastră, datorită conducerii şi orientării ştiin­
ţei de către partid şi condiţiilor create oamenilor de ştiinţă şi
instituţiilor de cercetare de către regimul democrat-popular. Re­
zultatele valoroase obţinute şi efortul oamenilor de ştiinţă şi cultură
din ţara noastră dovedesc participarea entuziastă la înfăptuirea
politicii partidului şi guvernului, în munca pentru desavîrşirea
construcţiei socialiste în patria noastră.
în cei 20 de ani de la eliberarea ţării, ştiinţa romînească a
parcurs un drum de necontestate succese. Aceste realizări consti­
tuie premise ale unui necontenit avînt al contribuţiei ştiinţei la
opera de desăvîrşire a construirii socialismului. Dezvoltarea în
ritm rapid a economiei naţionale constituie un reazem de nădejde
şi temei adînc de dezvoltare a ştiinţei şi în acelaşi timp condiţia
care ridică exigenţe sporite în faţa omului de ştiinţă.
Lupta partidului pentru înflorirea economiei naţionale şi a cul­
turii socialiste, marea grijă pentru orientarea frontului cercetării
ştiinţifice vor stimula şi ridica fără îndoială activitatea lucrători­
lor noştri ştiinţifici.
Cercetătorii noştri, înarmaţi cu teoria marxist-leninistă şi in­
tegraţi în munca şi lupta poporului nostru pentru desavîrşirea con­
strucţiei socialismului, conştienţi de roiul social al ştiinţelor, se vor
strădui să ridice ştiinţa romînească pe culmi tot mai înalte.
Contribuţia ştiinţei noastre la cauza întregului popor — con­
struirea socialismului şi comunismului — va fi cu atît mai impor­
tantă, cu cît forţele de cercetare ştiinţifică şi mijloacele existente
vor fi concentrate pentru rezolvarea problemelor centrale —
teoretice şi practice —• pe care viaţa noastră economică şi socială
le ridică şi le situează pe primul plan al preocupărilor ştiinţifice.
Experienţa bogată, dobîndită la organizarea vieţii ştiinţifice în
ţara noastră, succesele remarcabile obţinute în anii regimului
 Ac»d. 21.IE M URGULUCU

democrac-popular în dezvoltarea ştiinţei şi culturii şi contribuţia

crescîndă a ştiinţei în opera de edificare a noii societăţi sînt, garan­
ţii de nădejde că exigenţelor pe care partidul şi guvernul le pune
în faţa cercetării ştiinţifice, oamenii de ştiinţă le vor răspunde
cu un şi mai mare avînt, realizînd cu devotament programul de
dezvoltare a ştiinţei pus în slujba celui mai înalt ideal al oamenilor
muncii: victoria socialismului şi a comunismului.
g eo rg b iv a şc u
jefui Catedrei de ittoric a literaturii romîne a UniveriitSţiî Bticuuni

DEZVOLTAREA LITERATURII tN CELE DOUA DECENII

DE LA ELIBERARE

4 în vastul front al culturii romîne contemporane, literatura ocupi

sectorul cel mai larg şi cel mai complex, oferind, dintre arte, ima­
ginea cea mai eflorescentă. Niciodată, mai mult decît In epoca
noastră, creaţia literară n-a fost mai bogată In nume de scriitori
şi în titluri de opere, niciodată dimensiunea umană a literaturii
romîne n-a fost mai largă şi mai cuprinzătoare, cu semnificaţii
mai multiple şi cu o perspectivi de dezvoltare sub semnul unor
certitudini mai luminoase. N u numai că lectura cărţii literare a
devenit unul din cele mai vaste fenomene de masă, că literatura
a intrat adînc 2n viaţa spiritului nostru, că poezia, proza, teatrul
romînesc sînt astăzi bucuriile culturale cele mai curente, dar şi
peste hotare, literatura constituie unul din factorii cei mai frec­
venţi în circuitul de valori prin care Romînia îşi înscrie numele
şi prezenţa în cultura mondială./Este tranşa de umanitate pe care,
alături de aceea a altor popoare, o reprezintă literatura romînă,
cU nuanţele ei de conţinut şi de specific artistic, cu tonalitatea
caracteristică acestui sector de lume carpato-dunărean ; este apor­
tul de idei şi de sentimente prin care creaţia romînească contribuie
la îmbogăţirea universului spiritual al acestui secol în atîtea mo­
duri revoluţionar.
Ce explică, ce determină o asemenea dimensiune şi o asemenea
intensitate a acestui proces ?
în primul rînd, însuşi conţinutul — atît de complex şi de
profund — al cotiturii istorice produse în viaţa poporului romîn
prin şi după Eliberare. în noul context politico-social, de esenţă
şi perspectivă revoluţionară, cultura romînă a intrat pe făgaşul
de dezvoltare cel mai propriu esenţei şi finalităţii ei. Componentă
majoră ca parte integrantă a procesului, prin cei mai prestigioşi
reprezentanţi ai ei, literatura a fost dintru început prezentă în
arena dezbaterii istorice ce începuse prin şi după actul de Ma
23 August 1944. E de remarcat în această privinţă că tocmai
scriitorii cei mai învestiţi cu 'prestigiul talentului şi mai consacraţi
prin activitatea literară au fost şi cei mai aproape, unii pînă la
identificare, de lupta patriotică în avangarda căreia era partidul
clasei muncitoare. Poziţia democratică a lui Mibail Sadoveanu,
98 GEORGB IVAŞC.U

atitudinea lui antifascistă manifestată în ziarele democratice, pe

care le-a condus pînă cînd dictatura regală avea să le suprime ;
rezistenţa antifascistă exprimată de grupul scriitorilor şi colabo­
ratorilor „Vieţii romîneşti" conduse de Mihai R alea; activitatea
publicistică a lui George Călinescu, care în „Jurnalul literar" din
1939 ridicase protestul său împotriva „bestiei împăroşate" legionare
şi asasine; actul mai mult decît temerar al lui Tudor Arghezi care,
în plin război hitlerist şi sub teroarea antonesciană, zvîrlise în
obrazul gauleiterului lui Hitler de la Bucureşti acel faimos Ba­
roane !; contactul unora din cei mai valoroşi artişti ai cuvîntului
cu mişcarea patriotică, cu grupul celor care redactau ziarul ile­
gal „Romînia liberă“ sub conducerea partidului comunist —wsînt
tot atîtea premise ale vastului proces de conştiinţă ce avea să se
manifeste cu atît mai intens după doborîrea dictaturii antones-
ciene şi scoaterea ţării din războiul în care fusese tîrîtă împotriva
voinţei ei. După Eliberare, în primele rînduri ale intelectualităţii
care a urmat cuvîntul partidului au fost scriitorii. Numele lor jl
vom afla în presa acelor ani militant, combativ. „Tribuna poporu­
lui", „Victoria", „Lumea", „Orizont", „Revista literară" sînt ga­
zete şi reviste înfiinţate cu sprijinul partidului îndată sau nu mult
după eliberare, şi în fruntea lor au fost scriitorii: G. Călinescu,
N. D. Cocea, Saşa Pană, M. R. Paraschivescu.
Contribuind alături de partid pentru noua scară de valori
umane, afirmînd prin ei înşişi continuitatea şi promovarea culturii
autentice, pentru dezvoltarea tradiţiilor vii, progresiste, pentru
instaurarea unui climat de efervescenţă creatoare pe toate coordo­
natele spiritului contemporan, pentru revoluţie.?^- scriitorii de­
monstrau concret cît de vibrant fusese, în sufletele lor, ecoul pri­
mului articol despre literatură apărut în „Scînteia", acum organ
legal al Comitetului Central al partidului: „Un scriitor formulează
aspiraţiile cititorilor — se afirma în articol. Cu cît el exprima
mai adînc, mai just sentimentele şi ideile păturilor mai largi, cu
atît scrisul său e mai popular, mai reprezentativ, pentru epocă..."
Un moment important pentru întreg frontul ideologic, dar mai
ales pentru cel literar-artistic l-a constituit apariţia, în martie
1946, a revistei „Contemporanul", reluînd tradiţia celebrei reviste
din deceniul al nouălea al secolului trecut. La ea colaborează oa­
meni de litere din cei mai reprezentativi: Tudor Arghezi, Gala
Galaction, Victor Eftimiu, George Călinescu, Camil Petrescu, Ce­
zar Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Călugăru, Geo Bogza, Mihai
fieniuc, Miron Radu Paraschivescu, M arcel, Breslaşu, Eugen
dezvoltarea l it e r a t u r ii

Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, Radu Boureanu, Aurel Baranga,

Eusebiu Camilar, Maria Banuş şi mulţi alţii.
în nr. 10 (din 23 noiembrie 1946) tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, cu întreaga autoritate de secretar general al parti­
dului comunist, publica în „Contemporanul" un articol fundamental,
precum îl indica şi titlu l: Problemele intelectualităţii romîneşti. El
lua o netă poziţie împotriva a ceea ce propaganda reacţionara şi
fascistă decenii de-a rîndul încercase să creeze artificial: o barieră
între intelectuali şi masele poporului muncitor, cultura fiind decre­
tată apanajul şi opera exclusivă a unei „elite" rupte de popor şi
ostile poporului. Acum, cînd, în sfîrşit, se instaura democraţia, cu
perspectiva unor profunde transformări de structură, aceeaşi pro­
pagandă încerca să afirme că instaurarea noului regim va echi­
vala cu un proces de... involuţie şi în cele din urmă de... dispariţie
a culturii! Era alarma celor care au proclamat „criza culturii*,
încercînd să transfere propriile lor contradicţii şi propria lor
caducitate pe seama a ceea ce însemna însăşi legitatea revoluţionară.
Exprimînd conştiinţa unităţii dialectice dintre ceea ce se afirmase
ca viu şi semnificativ înainte de Eliberare şi ceea ce se profila ca
dezvoltare a culturii şi a creaţiei artistice în noile condiţii social-
istorice, partidul a luat poziţie hotărită împotriva acestei aşa-zise
„crize a culturii romîneşti" şi a „criziştilor". în articol se sublinia
că „democraţia şi concepţia care o călăuzeşte înseamnă tocmai
salvarea de la naufragiu a celor mai autentice valori etice, cultu­
rale şi politice, înseamnă o revalorizare a tuturor valorilor reale
ale trecutului. Concepţia democratică este tocmai o punte între
ceea ce istoriceşte a fost valabil ieri şi ceea ce va fi valabil mîine.
Ea asigură continuitatea reală a tradiţiei culturale a umanităţii".
Arătînd că noua societate „propune omenirii pe lîngă Învăţătura
sa politică o tablă de valori morale şi ideologice", articolul subli­
nia, totodată, că aceasta nu vrea să însemne „o dogmă, ci un
îndreptar susceptibil de îmbogăţire şi dezvoltare". Referindu-se
apoi direct la clasa muncitoare şi la partidul ei de avangardă, ar­
ticolul argumenta prin chiar istoria formării şi dezvoltării doctri­
nei proletariatului, prin chiar faptul legării ei organice de numele
lui Marx, Engels şi Lenin, că mişcarea muncitorească nu poate fi
„duşmană a culturii şi intelectualilor, ci numai a unei anumite şi
presupuse. «culturi», a unor anumiţi şi falşi intelectuali. Este fi­
resc, dimpotrivă, ca mişcarea muncitorească să dea atenţie excep­
ţională ştiinţei şi intelectualilor creatori de cultură*.
„Adevărul este conchidea tovarăşul Gheorghiu-Dej — că
preţuim şi iubim ştiinţa şi arta, iubim şi respectăm pe intelectualii
100 GEORGE IVAŞCU

care îşi înţeleg menirea şi recunoaştem meritele chiar ale inte­

lectualilor care nu sînt înregimentaţi în mişcarea muncitorească
şi progresistă. Aşa se explică de ce intelectualii vin pretutindeni
spre mişcarea muncitorească, care este principalul campion pen­
tru apărarea culturii ameninţate de fascism şi care vrea să creeze
ştiinţei condiţii de ridicare a ei la un nivel superior. Aceasta e
atitudinea organică, nu conjuncturală, a democraţiei, a mişcării
muncitoreşti faţă de cultură".
&\Politica partidului faţă de cultură, faţă de literatură şi artă,
aşa cum era principial afirmată în acest articol, avea să-şi dea an
de an — şi cu atît mai mult atunci cînd construirea noii orînduiri
va fi ea însăşi în plină maturitate — roadele ei din ce în ce mai
bogate, (/v
Instituţional, scriitorii aveau să păşească în anii de după Eli­
berare la organizarea lor temeinică. După ce în prim ăvara anu­
lui 1945, vechea Societate a Scriitorilor îşi dăduse o conducere
progresistă, în frunte cu N. D. Cocea, Victor Eftim iu, H ortensia
Papadat-Bengescu, în 1949 se constituia Uniunea Scriitorilor din
R.P.R., avînd ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu *. în salutul
C.C. al P.M.R. se recomanda scriitorilor „să pună în centrul
operelor lor uriaşul proces de transformare socială, clocotitoarea
muncă creatoare ce se desfăşoară în ţara noastră, pe oamenii m un­
cii ce făuresc orînduirea nouă, socialistă. Ei trebuie să arate cum
în procesul luptei pentru transformarea societăţii şi construirea
socialismului se naşte în ţara noastră omul nou — omul socialist".
Recomandările conducerii de partid puneau, în fond, problem a
raportului dialectic dintre tradiţie şi inovaţie, dintre continuitate
şi revoluţie în literatura noastră, însuşirea metodei realismului so­
cialist implicînd tocmai rezolvarea creatoare a ceea ce apărea ca
o legitate în dezvoltarea culturii romîneşti, în perspectiva con­
struirii şi, apoi, | desăvîrşirii orînduirii socialiste.
Era vorba, în primul rînd, de o noua dimensiune a concepţiei
despre lume fi societate pe care scriitorii romîni de toate gene­
raţiile aveau s-o proiecteze în operele lor apărute în anii revo­
luţiei noastre socialiste. Deosebit de sugestiv apare acest proces

1 In 1948, „Viaţa romînească" devenise organ al Uniunii Scriitorilor ; vor

apărea apoi „Almanahul literar", la Cluj, „laşul literar", „Scrisul bănăţean"
(devenit in 1964 „Orizont"), „Tînărul scriitor" (devenit în 1958 „Luceafărul"),
„Gazeta literară", „Steaua", „Tribuna", „Utunk", „Korunk", „Igasz
Szo", „Neue Literatur", „Novi jivot".
 toi

de transformare şi îmbogăţire la scriitorii care conferiseră deja

literaturii noastre un prestigiu incontestabil, în deceniile 3 şi 4
ale veacului.

De la „Dureri înăbuşite" la „Mitrea Cocor“ ; de la „Şoimii"

la „Nicoară Potcoavă"

Una din cele mai prestigioase şi, totodată, cele mai semnifica­
tive traiectorii scriitoriceşti este, desigur, cea înscrisă în acei ani
de Mihail Sadoveanu. Acela care îmbogăţise patrimoniul nostru
literar prin cîteva monumente nepieritoare ca Hanu Ancuţei, Zo­
dia Cancerului, Baltagul| Fraţii Jderi, Creanga de aur, scriitorul
care, artisticeşte vorbind, crease o „lume" a ţărănimii noastre, ca
şi a trecutului nostru istoric sub aspecte atît de caracteristic „sa-
doveniene", a încercat el însuşi, printre cei dintîi, un proces ascen­
sional pe spirala conştiinţei sale artistice, în raport cu propria sa
„tradiţie" literară, proces determinat de noile condiţii istorice, re­
voluţionare. O mărturiseşte deschis, militant, în articolele sale
reunite în volumul Caleidoscop. Făcînd o pledoarie ardentă pentru
progres, de data aceasta în accepţia lui revoluţionară, Sadoveanu
dresează un adevărat rechizitoriu împotriva concepţiilor sociale
retrograde, contra patriarhalismului şi în genere contra tradiţiona­
lismului reacţionar, protestînd împotriva viziunii statice, petrificate,
pe care un curent precum sămănătorismul le cultivase în numele
„sfintelor tradiţii" şi al „pitorescului naţional", pe care gîndi-
rismul îl exaltase pînă la proporţii mistice. însăşi ideologia po­
poranistă era implicată în acest rechizitoriu şi trecută prin filtrul
critic, nu fără accente blasfem atorii: „Criminal cine doreşte ca
ţăranul nostru să rămînă în starea în care a ajuns, deficitar în
gospodăria lui, subnutrit, minat de boli sociale! Criminal cine
nu înţelege că de la vremea lui Ştefan Vodă cel Mare şi Sfînt şi
a păstorilor liberi, pînă astăzi, s-a produs un proces de scădere
şi degenerare a acestui popor cu preţioase însuşiri! Criminal cine
îl doreşte neschimbat, avînd în ochi viziunea unui trecut de mult
perimat sau viziunea de cromolitografie a patrioţilor din Romî-
nia de ieri !“.
Parcă suflul eolian al unui cutremur ar fi trecut peste coardele
unei imense harfe, pentru a le face să vibreze la maximum ! Vibra­
ţia aceasta avea să-şi dea curînd roadele, deocamdată la modul
112 GEOHOl IVAŞCU

roman tic-utopic din Păuna Mică, scrisă în 1948, dar mai ales în
Mitrea Cocor (1950), roman cunoscut astăzi pe multe meridiane*
Prin această operă, Sadoveanu proiectează o lumină nouă asupra
monumentului pe care-1 forjase în 50 de ani de activitate literară,
în care dăruise literaturii romîne sute fi sute de eroi ţărani, populînd
zeci şi zeci de povestiri ale sale. Un nou unghi de perspectivă de­
termină spiritul inovator al scriitorului: cel al eliberării colective
de sub exploatare, al luptei de clasă reflectate într-o viziune ştiin­
ţifică despre lume, cel al istoriei reale, făurită de popor, pentru
popor. Pentru prima dată în literatura sa, autorul dă o rezolvare
revoluţionară, definitivă, a conflictului. Descoperind alte aşezări
sociale, cunoscînd şi făcîndu-şi-o a lui proprie ideologia partidu­
lui, Mitrea va împlini dreptatea conştient, cu altă finalitate şi cu
alt conţinut decît dreptatea haiducilor sau a singuraticilor re­
voltaţi din trecut. întors în sat, eroul înfăptuieşte, cu adeziunea
deplină a ţăranilor, reforma agrară.
Nu rupînd cu „tradiţia" propriei sale activităţi literare, dar
tocmai proiectînd virtuţile şi izbînzile sale cele mai durabile în lu­
mina strălucitoare a răsăritului de ev nou pe care-1 aştepta de atîta
vreme alături de ooporul său, Sadoveanu realizează o osmoză din
cele mai semnificative între scriitor şi epoca sa, într-un moment
al legităţii ei revoluţionare. Inţelegînd-o, Sadoveanu descoperă —
artisticeşte vorbind — şi abordează o temă majoră — aceea a eli­
berării omului-ţăran, pe care o realizează făcînd apel la îndelunga
sa experienţă literară în centrul căreia el aşezase de atîtea ori pe
ţăran şi {jumea lui. In esenţa sa, ideologia romanului Mitrea Cocor
este însă ideologia clasei muncitoare; forţa diriguitoare a procesu­
lui de transformare socială este partidul de avangardă al clasei
muncitoare; viziunea despre lume este cea a proletariatului, cea
marxist-leninistă.
Mitrea Cocor este, în literatura lui Sadoveanu, eroul timpuriloi
noastre, primul său erou politic pozitiv. El e cel dintîi care reuşeşte
să-l înhame definitiv pe boier Ia plug — simbolic final în care
robul „de totdeauna" devine stăpîn. Filozofia încrederii în om
străbate şi acest roman, asigurînd şi pe această linie sentimentul
unităţii interne a operei sadoveniene. „Frumoase or fi uneje pri­
velişti ale lumii care dintru început fură frumoase — spunea
Mitrea Cocor — munte, lacuri, mări şi codri. Dar ceea ce a ridicat
omul cu munca şi priceperea lui, din pustie, din mlaştină şi din
nimic, îmi pare mai presus". Mitrea Cocor exprimă idealul omului
nou, socialist, acordul final al simfoniei umane sadoveniene.
 d e z v o lta r e a l it e r a t u r ii

D upă cum M itrea Cocor sau Clonţ-de-fkr continuă în cadrul

noii realităţi tematica legată de viaţa ţăranilor, iar Aventuri în
lunca D unării — inegalabila poezie a naturii» Nicoară Potcoavă
reia în tr-o proiecţie structural modificată romanul istoric. Apă­
rut în 1952, la aproape 50 de ani de la o primă variantă a sa»
Şoimii (1904), Nicoară Potcoavă este o capodoperă. Aici fuziunea
între „vechiul" şi „noul" Sadoveanu se produce deci chiar pe tere*
nul unei opere care urcă pînă la începuturile literare ale scriito­
rului. Asistăm la un adînc proces de reconsiderare a unui moment
din istoria Moldovei — al optulea deceniu al secolului al XVl-lea
— reconsiderare care se sprijină nu numai pe un mai mare grad
de m aturitate în pictura faptelor istorice (maturitate inerentă îm­
bogăţirii însăşi dobîndite de scriitor de-a lungul unei jumătăţi de
veac), d ar şi pe o concepţie ştiinţifică marxist-leninistă, despre ro­
lul maselor capabile să-şi făurească propria lor istorie, despre ro­
lul personalităţii în istorie.
A ventura în m are parte romantică din Şoimii devine astfel o
pagină vie, realistă» a vieţii Moldovei, studiată în datele ei fun­
dam entale care tran sp ar în noul roman cu o forţă artistică ce de­
păşeşte întreaga literatură sadoveniană de inspiraţie istorică. Dra­
gostea pentru popor care străbate întreaga operă a prozatorului,
inchegînd cel m ai bogat tablou uman din literatura noastră, capătă
de d ata aceasta o asemenea profunditate, îneît ai sentimentul că
citind Nicoară Potcoavă descoperi poporul de acum patru veacuri
în chiar esenţa lui. Eroul este întruchiparea cea mai semnificativă,
cea mai tipică a acestei esenţe populare: virtuţile lui, eroismul,
care în vechiul rom an erau atît de spectaculoase în fluiditatea lor
romantică, ap a r acum ca o expresie caracterologică, de o consistenţă
sculpturală, tocm ai pentru că sursa acestor virtuţi şi a acestui eroism
este a tît de puternică, practic inepuizabilă. Proiectarea eroului în
legendă este ea însăşi determinată altfel decît în Şoim ii: ea exprimă
într-adevăr viziunea populară, imaginea lui fiind aceea cu care se
identifică masele în dorinţa făuririi propriului lor destin.
A ltfel spus, în acest roman este concretizată, la alt nivel ideolo-
gic-artistic, o temă familiară lui Sadoveanu, cea a trecutului, dar
prin N icoară Potcoavă ea a căpătat dimensiunile majore ale noii
viziuni asupra trecutului istoric, prin care acest geniu al povestirii
istorice descoperă mecanismul real al procesului social şi politic
al epocii, apropiindu-1 prin aceasta de ochii noştri de azi, atît de
avizi să pătrundă în aaîncul fenomenelor colective. E ceea ce de­
termină participarea noastră afectivă la suferinţele şi năzuinţele
maselor populare, ceea ce ne intensifică vibraţia pentru acţiunile
 GEORGE 1VAŞCU
104

lor eroice, graţie cărora figura unui conducător ca Nicoară Pot­

coavă ne devine cu atît mai preţioasă. Istoria biruinţei trecătoare
a lui Nicoară Potcoavă, fratele lui Ion Vodă, cei Cumplit pentru
boieri, asupra boierilor trădători luminează ca un fulger intens
cerul negru al suferinţelor poporului. întors spre această scăpărare
de lumină de demult, povestitorul retrăieşte înfiorat un moment
de răscruce al istoriei noastre.
Romanul Nicoară Potcoavă întruchipează o culme a artei sado*
veniene. Naraţiunea se desfăşoară cu o cadenţă de mare subtilitate,
într-un ritm de baladă populară. Observaţia caracterologică este
revelatoare, portretele se încheagă treptat, aproape neobservat,
viaţa sufletească este intuită cu o nesnrşită delicateţe. Eroii au
tăcerile lor, dar şi ridicări aprige, blîndeţe demnă şi mîhniri în­
văluite. Fraza sadoveniană, ca şi întregul său proces de creaţie,
are un imponderabil de esenţă spre care autorul ne îndreaptă jpe
drumuri molcome. Întorsături cronicăreşti sau de texte vechi, laice
şi religioase, în plus limba regiunii natale, alăturate de limbajul
modern sînt interferate de Sadoveanu după o alchimie unica. ■■■:

De la „Psalmi" la „Cîntare omului" şi „Frunze";

de la „Flori de mucigai* la „1907“

E un adevărat privilegiu ca în domeniul poeziei un mare artist

al cuvîntului — am numit pe Tudor Arghezi — să fi oferit bucu­
riei noastre opere care sînt rodul pătrunderii rn atelierul său de
creaţie a noului suflu al istoriei, al noii lumi la făurirea căreia
el însuşi participă. Traiectoria poeziei argheziene, care pmă la Eli­
berare parcursese un drum de aproape jumătate de secol, înscrie în
zilele noastre o linie ascendentă în explicarea căreia intră atît
cercurile vîrstei de aur a poetului care necontenit a ivit „frumu­
seţi şi preţuri noi“, cît şi determinantele unei noi esenţe ideologice.
1907, Cîntare omului şi, mai recent, volumele Frunze, Poeme
noi şi Cadenţe poartă sigiliul celei mai Înalte culmi în gîndirea şi
măiestria poetică argheziană.
Arghezi ne-a dat în Cîntare omului (1955) o nouă viziune asu­
pra istoriei umanităţii, considerată într-o nouă perspectivă —
aceea a progresului infinit al Omului, ajuns deplin stăpîn al N a ­
turii* după ce — prin eforturi de zeci şi zeci de milenii — a ajuns
dezvoltarea LITERATURII 105
(
stăpîn al propriei sale naturi. Prin aceasta, Cîntare omului devine
un veritabil poem al destinului uman.
Dezvoltând una din marile teme ale literaturii universale care,
de la De rerum natura a lui Lucrethw pînă la hugoliana Legendă
a v e a c u r ilo r a generat opere valoroase, Arghezi i-a dat o stră­
lucire nouă prîntr-o originală restructurare a datelor ei funda­
mentale în lumina concepţiei materialist-dialectice despre om fi
univers, Cîntare omului devine astfel imnul de suprema incantaţie
argheziană, în care poetul, ca „bătrînul dascăl" din Scrisoarea l
a Tui Eminescu, ţine în degetul cel mic, într-o sinteza a sintezelor,
toata istoria umanităţii, în ce are ea central, subiect şi obiect în
timp şi spaţiu : Omul.
Iată-1, pe prima filă, la începutul începuturilor în dialog cu
propria-i umbră. Este primul act de autocunoaştere a omului In
raport cu realitatea înconjurătoare şi, ca atare, primul act de
viaţă interioară reflectată ca un eveniment de veritabilă situare
în univers. în această tulburătoare desprindere de umbra se desci­
frează sensul grandios pe care poetul, cu o surprinzătoare con­
centrare a gîndirii sale filozofice, proiectată peste milenii îndărăt,
îl dă primei trepte a superiorităţii omeneşti asupra Naturii. Ga
atare, gestul impetuos al ridicării omului pe „înalta verticală*,
simbolizînd spaţial depăşirea biologică a a n im a lită ţii, capătă sem­
nificaţia unui adevărat salt calitativ spre elevaţia sa spirituală :
„Iţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şi începu îndată fi cugetul să-ţi zboare.*

După „biruirea ţărînei“, drumul ascensional al omului peste mi­

lenii va cunoaşte numeroase sinuozităţi dialectice, înscriind insa
cu fiecare nouă treaptă şi o nouă izbîndă a geniului uman. Pe o
altă filă, momentul crucial al descoperirii focului împrumuta fru­
museţea mitului prometeic, mai strălucitor el însuşi în perspectiva
largă şi generoasă a umanismului socialist. Imaginea omuku-titan^
surprins intr-un avînt temerar spre flacăra stelelor, amplifica ges­
tul răzvrătirii la dimensiunile generale ale setei de cunoaştere
umane, situîndu-1, prin forţa şi finalitatea lui, printre actele de
cucerire a demnităţii omeneşti:
„Intr-un avînt sălbatic te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.

Ai pus-o să răsară, să-ţi ardă-n vatra goală.

A fost, biruitoare, lntîia ta răscoală."
 GKQROE 1V A Ş C U
--------V — ţM

ta lumina torţei prometeice, omul arghezian păşeşte peste pra­

gul unei noi civilizaţii — era prelucrării metalelor — devenind
iscusitul „homo-faber", „născocitorul- din ale cărui mfini meştere
vor prinde viaţă rînd pe rînd uneltele : „cuţitul şi securea", „vi­
cleanul ferăstrău", „harnicul ac", „ce-mbracă omenirea de miile
de ani", „aţa, mătase de păianjen", roata.
Concepţia argheziană despre muncă, prefigurată plastic în acea
efigie a lucrătorului aplecat asupra uneltei sale, se împlineşte în
paginile următoare într-o înţelegere superioară a muncii, nu numai
ca forţă motrice a progresului omenirii, oi şi în spiritul umanis­
mului epocii noastre, ca o coordonată a esenţei umane, ca un
principiu fundamental de cunoaştere a lumii, de autocunoaştere
şi autodepăşire.
Floare şi stea, nuna umană se profilează pe pagina argheziană
ca un simbol al frumuseţii creaţiei, uimitor microcosm ce prelun­
geşte gîndirea minţii în concreteţea faptei. Sînt file unde ritmul
alert al cronicii umanităţii se domoleşte şi ochiul nu mai trece în
fugă, dincolo de lucruri, în căutarea esenţelor: poetul se opreşte
cu încîntare, într-un răgaz estetic, în faţa desăvârşirii fiinţei
umane. Descrierile respiră seninătatea clasică, in zăboviri prelungi
asupra frumuseţii formelor. Aceeaşi mînă umană se relevă acum în
elocvenţa şi eleganţa gestului, simţurile apar ca rafinate cizelări
ale evoluţiei făpturii omeneşti, iar ochii, tulburătoare bijuterii în­
sufleţite, ridică frumuseţea la rangul de minune a natu rii:
„Ascultă, ce nu-mi poate închipuirea crede
E că bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi ? Pricepi ? Si poată vedea un mădular ?
Atunci, nu-i vorba numai de trupuri, ci de har,
De o văpaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine fi se duce, făclie călătoare.'

Darrăgazul omului în cumpăna istoriei este scurt şidrumul său

va începe din nou, pe aceeaşi traiectorie, indicatălapidar pe fila
următoare a cărţii: Mai sus :
„Astâmpărată foamea şi ispăşită truda,
Un neastîmpâr altul îţi înteţise ciuda.

Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns

După ce-ai stat ca lupii fi iepurii ascuns."
 U E Z V O lT A M M L fflft A T U X lf \ţft

Ajuns într-un moment de răscruce, Omul se varsă în albia largă

a Omenirii, urmînd ea de acum dezvoltarea sa dialectică, istoria,
făurită de el însuţi* să se identifice cu succesiunea marilor eveni­
m ente sociale. Jaf fi cotropire, sclavie ţi războaie, durere ţi moarte
.— calamităţi sociale ale unor orînduiri născute din exploatare —
se înlănţuie într-o imagine de infern, tot mai apăsătoare pe mă­
sură ce tonul elegiac al cîn tecului de jale se converteşte in viru­
lenţa aspră a pamfletului.
In această parte a poemului, Arghezi găseşte cele mai sugestive
formule, cele mai sintetice ţi mai încărcate de adevăr omenesc
pentru a exprima într-un număr de secvenţe ceea ce întreaga is­
torie modernă si contemporană a lumii a însemnat ca proces de
alienare a omului sub călcîiul de fier al exploatării, de la regnul
în purpură al „Regelui-Soare“ pînă la epigonii lui din zilele vea­
cului nostru. Orînduirile, sistemele sociale se rostogolesc pină la
zorile epocii noastre, cînd, în sfîrţit, omul se regăseţte pe el însuţi
în esenţa lui autentică. Marile seisme sociale zguduie temelia lumii,
răsturnată de valul mulţimilor răzvrătite, în faţa cărora stăpînii
ţi tiranii se retrag înfricoşaţi, reduşi la numitorul comun al ano­
nimatului, „ascunşi într-o privată*. Deplin conştiente de forţa lor,
m înate de legile inexorabile ale progresului ţi eticii sociale, masele,
popoarele triumfă.
Este viziunea argheziană a unei istorii revoluţionate prin acu­
mulare de suferinţă, legitatea dialectică a exploziei sociale pe care
poetul o proiectează în determinantele ei cele mai semnificative.
Talentul poetului constă acum în capacitatea de a fi cronicarul
sintetic al complexităţii pe care o reprezintă evul modern ca
punct culminant al evoluţiei, de la care omenirea în mersul ei as­
censional se înscrie pe spirala eliberării definitive. E ultima ipos­
tază, măreaţă în semnificaţia ei, a omului arghezian: Cei ce gtn-
deşte singur. Acestuia, stăpînul destinelor omenirii, poetul îi în­
chină acordul final, de apoteoză, al cîntării sale simfonice, într-o
adevărată, „pdă a bucuriei* :
| „Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina.
A dat o viaţi nouă şi-un ora de fier, maşina,

E ţara toi pămîntul fi l-a-mpletit cu ceruL

Şi-aprinde lingă Argeş luleaua, ţi văpaia
Din pipă incă-i arde, ajuns pe Himalaia,
Şi plinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
1*0 gustă pinguinii tot proaspătă, la pol,
108 GEOROE IVAŞCU

Şi, în sfîrşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul,

A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.
El poate omenirea, în cîtcva secunde»
S-o-ntinerească nouă >pe veci ori s-o acufunde,"

Ascensiunea demiurgică a omului, de la desprinderea lui din

animalitate pînă în vremurile noastre, se proiectează acum, pre­
simţit, pe dimensiunea cosm ică:
„Se-nalţă slabul, omul, pe âripi în tării
Şi-aduce de acolo noi legi şi mărturii."

Concluzia poemului, gravată solemn într-o inscripţie sobră pe

ultima filă a cărţii, exprimă însăşi esenţa gîndirii umaniste a
poetului care trăieşte în epoca de „sinteză revoluţionară între
gînd şi faptă" :
„E timpul, slugă veche şi robul celui rău, |
Tu, omule şi frate, să-ţi fii stăpînul tău."

Cu Cîntare omului, umanismul contemporan şi-a aflat în Ar-

ghezi unul din cei mai profunzi şi mai elevaţi, în acedaşi timp,
rapsozi, — dintre aceia care situează gîndirea umană pe culmea
cea mai înaltă a istoriei ei. Mîndria noastră e că aceasta „co­
loană nesfîrşită" a destinului uman e înălţată de pe relieful spi­
ritualităţii romîneşti.
îmbrăţişînd astfel ansamblul istoriei întregii umanităţi, poetul
s-a oprit înfiorat asupra tragicului moment din istoria poporului
său, cel de la 1907. „Peisajele0 volumului cu titlul gravat de cele
patru cifre sîngerînde reprezintă o răscolitoare evocare a lui Du­
mitru ţărănoiul şi a celorlalţi — cu mii şi mii — la fel de apă­
saţi şi obijduiţi, cu toţii, ca Stan căpitanul, răzvrătiţi, dar nu
tocmai pricepuţi, altfel — mîndri şi demni, ca Pătru al Catrincii,
de fapta lor dreaptă nepieritoare în veac.
1907 e un poem liric, imaginea răscoalelor neurmînd un fir epic
constant, ci rezultând parcă din întîlnirea mai multor fascicule
luminoase, proiectate din locuri şi sub unghiuri diferite. Cîteva
momente ale poemului sînt vaste panorame (Doina pe fluier,
Cauza cauzelor, Punga) pe fundalul cărora poetul surprinde ins­
tantanee revelatoare, în forma unor secvenţe (dialoguri, scene,
portrete). Elementul care sudează piesele între ele este sugestia
lirica. Astfel conceput, fără echivalent în creaţia mai veche a
scriitorului, poemul apare ca o galerie de caprichos. Apropierea
 DEZVOLTAREA LITERATURII 109

de Goya nu e întâmplătoare. Ura poetului faţă de asasinii ţăra­

nilor proiectează evenimentele în fantastic, îngroşînd liniile şi
culorile. Poemul e pînă la urmă o suită de portrete groteşti ale
exp lo atatorilor; dezlănţuit, poetul acuză, cu o forţă verbală ne­
maipomenită.
înfrîngerea răscoalei nu-1 conduce pe poet, cum se părea, la
un final sceptic. El ştie că sensul istoriei este unul singur şi că
dacă în 1907
„Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara
Şi s-au ales plugarii cu morţii fi ocara,*

jertfa nu putea fi zadarnică. Ameninţarea finală are implacabili­

tatea adevărurilor pe care istoria Ie confirmă totdeauna :
„Aşa, pe neştiute, pe la un miez de noapte,
Răspunde din bordeie alt noua sute şapte,
Mai chibzuit, mai crîncen, nu lînced ca o turma.
Să nu cumva să fie, vedeţi, şi cel din urmă.*

„Peisajele" din 1907 sintetizează, parcă, întreaga forţă a inci­

sivităţii argheziene din portretistica şi publicistica lui satirică, de
la Poarta Neagră şi Icoane de lemn ptnă la Tablete din ţara de
K u ty şi Cimitirul Buna Vestire. Noua dimensiune a concepţiei
despre istorie şi legităţile ei este însă aceea care defineşte locul
geometric al acestui poem-rechizitoriu, care în Epilog proiectează
peste timp alt nouă sute şapte — acela care, în finalitatea lui
autentic revoluţionarii, avea să se înfăptuiască în zilele noastre,
cînd s-a pus capăt exploatării omului de către om nu numai din
fabrici şi din uzine, ci şi de pe ogoare.
Celui a cărui activitate anterioară se desfăşura într-o necon­
tenită căutare, ca un argonaut trăind o lungă odisee pe mările
necunoscutului şi ale incertitudinii, epoca noastră i-a oferit ţăr­
mul mult visat, al clarificării lucide, al înţelepciunii stenice. Tema
vieţii şi morţii se conturează la Arghezi cu accente unice în lite­
ratura noastră. învăluite într-o sublimă decantare simbolică (de
esenţă folclorică), raporturile fundamentale ale existenţei umane
sînt surprinse ca într-un foşnet de mătase al cugetării:
„De ce-aş fi trist ci toamna tîrxie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sînt coşuri de flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
110 GEORGE IVAŞCU

Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,

Cînd soarele rămîne să-l găzduiesc în casă.

De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să framînt

Cu sunet de vioară ulciorul de pămînt ?

Nu mi-e clădită casa de şiţă peste Trotuş,

In pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuşi..."
(De ce-aş fi triat* volumul Frunze),.

Ce poate fi mai revelator pentru definirea a ceea ce este mai

profund umanist în evoluţia liricii filozofice a lui Arghezi ? Pe
această elevată treaptă a cugetării, ea poartă amprenta celei mai
umaniste dintre filozofii aceea care călăuzeşte pe cei mai va­
loroşi scriitori ai noştri.
Noua Renaştere pe care o trăim, pe dimensiuni şi perspective
într-adevăr universale, a găsit în Tudor Arghezi un reprezentant
poetic de geniu. Seismograf al erei noi, în care a intrat omenirea*
Poetul îi cînta frumuseţea şi, prin imnurile lui înaripate, bate cel
dintîi la porţile măreţiei.

O temă majoră: evocarea trecutului de luptă revoluţionară

a poporului

De pe aceste înalte trepte, ne este mai uşor să privim ansamblul

creaţiei literare contemporane. Unul din cele mai semnificative
procese artistice, care a modificat simţitor profilul unui scriitor,
este cel concretizat în activitatea literară de după Eliberare a lui
Camil Petrescu. Autor care înainte de ultimul război s-a impus ca
romancier şi dramaturg cu o problematică specifică — cea a dra­
mei intelectualului, a alienării şi înfrîngerii lui în societatea capi­
talistă —- Camil Petrescu a dat literaturii anilor noştri un roman
•în trei volume şi o piesă de teatru, ambele inspirate din
trecutul de luptă revoluţionară - r epoca 1848, avînd ca erou prin­
cipal pe înnăcăratul luptător cfemocrat-revoluţionar, Nicolae
Bălcescu. Alegerea epocii, dominată de un asemenea eveniment, 1
eroului principal, cu un asemenea rol istoric şi cu un asemenea
destin, a temei, cu largi şi profunde implicaţii sociale, modul, apoi,
de a o trata, demonstrează în ansamblu o jalonare nouă a creaţiei
dezvoltarea l it e r a t u r ii
ltl

autorului, graţie noilor criterii de orientare ideologica. Ceea ce

acorda o semnificaţie în bună parte deosebită acestei noi orientări
este faptul că scriitorul dovedise anterior, în publicistică precum
şi în opera lui beletristică, un ascuţit spirit polemic combătând în
dreapta şi în stînga şi nu o dată, cu atît mai dramatic, chiar pe
sine însuşi. Neputîndu-se fixa durabil nicăieri, într-o continuă
efervescenţă problematică de căutare — zadarnică — a unui loc
şi a unui rol intelectualităţii în contextul social-politic de atunci,
Camil Petrescu se refugiase în elaborarea şi susţinerea unor teorii
proprii, cea a „noocraţiei*, a domniei intelectualităţii, într-o re­
publică în care în vîrful piramidei sociale ar sta intelectualitatea.
Ignorarea realităţii sociale era flagrantă, dacă nu spectaculoasă, iar
contingenţele cu teoria „elitelor* acuzau şi mai mult confuzia
ideologică a autorului.
Mersul evenimentelor şi transformările profunde de după cel
de-al doilea război în ţara noastră au deschis drum larg pro­
cesului de risipire a acestor confuzii şi de clarificare. Roadele lui
concretizate artistic sînt drama Bâlcescu şi romanul Un om între
oameni. Cărturarul revoluţionar, sufletul evenimentelor de la 1848,
îşi găseşte rolul şi împlinirea destinului său alături de popor, în
fruntea luptei de eliberare socială şi naţională, vibrind profund
la năzuinţele maselor largi, participînd activ, ardent, la lupta
revoluţionară. In monumentala epopee a revoluţiei şi în drama
vieţii lui N. Bălcescu, autorul creează un tip de intelectual radical
deosebit de cel caracteristic evoluţiei sale anterioare. Esenţa mis­
tificatoare a căutării „ideii"', a „jocului ielelor* este dezvăluită
prin proiectarea reală, complexă a personalităţii pe fundalul isto­
ric al unei epoci de restructurări sociale fundamentale. Pentru
procesul de înnoire spirituală a lui Camil Petrescu, cele două
opere centrate pe figura lui Bălcescu sînt aproape simbolice.
Ele marchează tema majoră a evocării trecutului de lupta re­
voluţionară a poporului.
în raport cu ansamblul operei lui precedente, inovaţia de con­
ţinut a impus, se-nţelege, şi o inovaţie în arta lui literară. De la
tehnica proustiană, de minuţioasă „căutare a timpului pierdut*,
de la interiorizarea dificultuoasă pînă la anxietate, de la subsu­
marea lumii obiective subiectivismului introspect — caracteristice
romanului care i-a adus, de altfel, notorietatea în deceniul ce a
precedat războiul, Patul lui Procust, dar descifrabile şi în Ultima
noapte de dragoste, întîia noapte de război sau în numeroasele
.sale piese de teatru — Camil Petrescu trece la tehnica reflectării
obiective a realităţii, văzută în legităţile ei ştiinţific determinate.
 GF.ORGE IVAŞCU
112

/ £1 creează figura, atît de originală, a lui Bălcescu în determinau*

/ tele ei individuale şi sociale, eroul apărînd astfel în datele auten-
I tice ale personalităţii lui excepţionale, dar nu izolat, alături,
1 abstras de epoci, nici deasupra ei, ci în contextul ei multilateral,
) în spiritul pe care-1 respiră şi pe care, datorită însuşirilor lui, îl
potenţează semnificativ ca exponentul ei cel mai autentic. La
rîndu-i, „epoca- , respectiv mediul, ambianţa socială nu este doar
o abstracţie, ci e concretizată în realitatea ei omenească cea mai
largă, în care masele populare întruchipează o imagine vie, repre­
zentativi. Ca frescă istorico-socială. Un om între oameni are o
amploare covîrşitoare. Realitatea mijlocului de veac X IX trăieşte
în paginile romanului pe coordonate întinse. Un veritabil roman
rural, apoi un altul aplicat la viaţa meseriaşilor din oraşe şi, în
sfîrşit — dominant — romanul revoluţiei patruzecioptiste sînt
elemente componente ale trilogiei. Ceea ce reuşeşte aici Camil Pe-
trescu este recrearea unei întregi epoci şi a unor personalităţi ale
timpului cu atîta acurateţe şi veridicitate, încît ele concurează
— cum se spune — istoria. Dacă în conştiinţa cititorilor istoria
Moldovei este inseparabilă de cea din romanele lui Sadoveanu, tot
astfel figura lui Eliade, a Goleştilor, a Anei Ipătescu, a lui Bălcescu
şi, bineînţeles, revoluţia nu pot fi concepute în afara romanului
lui Camil Petrescu. Avem de-a face cu o transfigurare artistică
superioară a datelor reale, în virtutea cunoaşterilor depline, esen­
ţiale. Informaţia istorică, etnografică, socială, artistică a auto­
rului este impresionantă. Ceea ce dă valoare în plus cărţii este
că nu se desfăşoară niciodată în sine, ca o aglomerare mecanică
de date devenite tehnice. Patosul unei epoci de răscruce a istoriei
noastre, patosul formidabil al personalităţii lui Bălcescu răzbat
direct din paginile romanului. în creaţia autorului, dar şi în con­
textul general al literaturii noastre, Un om între oameni mar­
chează un moment important şi semnificativ.

Evoluţia intelectualului superior sub semnul revoluţiei

Cu alţi indici, într-o plasmă de alte valenţe, cu o dinamică

a talentului creator încă mai puternică, este evoluţia lui George
Călinescu, poet, romancier, critic şi istoric literar de mare
prestigiu.
DEZVOLTAREA LITERATURI] 113

Bietul loanide ţi Scrinul negru, cele două scrieri epice de targa

respiraţie pe care Calinescu le-a dat in anii noştri, oferă un foarte
atrăgător material de stadiu, cu ad t mai mult cu cft eroul lor
principal, arhitectul loanide, pe care nu o dată eşti ispitit a-1
considera un alter-ego al scriitorului, trăieşte un complex proces
de definire şi, evident^ de înnoire < p ir in ia l£ in raport cu vechea
ormctuire pe care a cunoscut*© 5* In corelaţie directă cu linia
generala a epocii noastre. Intelectual de solida" pregătire în" spe­
cialitate, om de rafinată cultură şi de mare talent în arhitectură,
văzută ca suma tuturor artelor, loanide întruchipează, în felul
său, evoluţia, în condiţiile prezentului, a unei bune părţi din
intelectualitatea noastră, legată de popor prin numeroase fire,
loială şi devotată năzuinţelor lui de progres. Nu mai puţin, însă,
loanide este şi rămfne un erou de roman, rod al ficţiunii autoru­
lui său, cu însuşiri prodigioase şi nu cu puţine ciudăţenii de com­
portament social. Desigur, nu în aceasta vom găsi argumente
pentru a demonstra procesul inovator la George Calinescu, autor
al romanului Enigma Otiliei, tradus deja în mai multe limbi de
circulaţie europeană şi în care trăieşte o întreagă galerie de tipuri
umane din cele mai diverse ca psihologie. Noul în cele două
romane la care ne referim stă, după părerea noastră, în unghiul
de vedere din care autorul înfăţişează o realitate socială din cele
mai complexe şi chiar însuşi procesul de percepere, receptare şi
proiectare a acestei realităţi inedite în sufletul eroului său prin­
cipal, loanide.
P rin acest personaj, Călinescu pune problema omului superior
in societatea contemporana, încercînd s-o definească. în Bietul
loanide, eroul, arhitect de geniu, „rezolva" contradicţia dintre
el şi societate evadînd, izolîndu-se. El creează pentru sine, arta
fiind la el un joc gratuit al talentului şi inteligenţa. Retragerea
lui loanide din faţa istoriei este însă sancţionată de scriitor. Izo­
larea arhitectului deschide conflicte grave între el şi restul socie­
tăţii. Primul conflict este unul familial. Izolat în empireul său,
loanide nu vede calea primejdioasă pe care copiii lui, Pica şi Tu-
dorel, o apucă. Valul de fascism care otrăveşte atmosfera ţării,
semidoctismul ridicat la rang de normă culturală, barbaria scapă
arhitectului, care asistă, nu fără deznădăjduită uimire, cum Pica
şi Tudorel trădează spiritul său umanist, de înalt nivel cultural,
pentru violenţa: şi trivialitatea prietenilor lor fascişti. Acest prim
conflict c tragic : copiii lui loanide mor, Pica din întîmplare,
împuşcată într-o escapadă, Tudorel executat. Dar conflictul fun-
114

damental este al lui loanide cu societatea. Neînţelegînd sensul i

evenimentelor, loanide e înfrînt de propria-i pasivitate politică.! j
Mesajul artei sale nu poate electriza poporul, adresîndu-se unorl
cercuri înguste de esteţi. ' Y I
Romanul Scrinul negru redeschide problema loanide, punîndvM
pe arhitect în centrul altor evenimente fundamentale ale ţării.
Eroul parcurge experienţa tragică a războiului, imediat după zgu­
duirea provocată de pierderea copiilor şi, în fine, trăieşte recon­
fortanta experienţă a Eliberării şi a revoluţiei populare. De unde,
pe de o parte, resurecţia ideologică a lui loanide, pe de alta —
apusul lumii condamnate de istorie. Revoluţia a curmat existenţa
lamentabilă, în ordine morală, a unei aristocraţii degenerate şi a
unei burghezii inculte şi devastate de ideea înavuţirii.
Densitatea fenomenului social n-a fost niciodată în creaţia an­
terioară a lui Călinescu de un asemenea grad ca în Bietul loanide
sau în Scrinul negru. Epoca dintre cele două războaie, dictatura
regală, instaurarea fascismului la putere, rebeliunea legionari, J
pogromurile şi jafurile comise cu acest prilej, în sfîrşit războiul
antisovietic, ororile din teritoriile cotropite, monstruozităţile din
lagărele de concentrare, conduita hitleriştilor în interiorul ţării,
înfrîngerea armatei germane, degringolada antonesciană şi legio- j
nară, descompunerea claselor posedante — acestea pe de o parte,
pe de alta instaurarea puterii populare, opera de construcţie cu
aspecte grandioase, întreprinsă de noul regim, efectele reformei
agrare asupra foştilor moşieri, rezistenţa pasivă sau activă a
acestora, integrarea în munca productivă a unora din elementele
fostelor clase suprapuse, aspectele disimulatorii ale altora şi unei- 1
tirile lor contra noii orînduiri, lupta aparatului de stat împo­
triva unor crim inali de război ascunşi în munţi unde se dedau la
jafuri şi asasinate monstruoase; opera de construire a socialismu­
lui, văzută mai ales în aspectele revoluţiei culturale, politica înţe­
leaptă faţă de vechea intelectualitate, aspectele, adesea contradic­
torii, pe care le îmbracă transformarea mentalităţii unora din
aceşti intelectuali, ataşamentul sincer şi direct al altora care, ca
arhitectul loanide, participă entuziast la edificarea noii culturi ; I
climatul de renaştere spirituală şi de efervescenţă creatoare în
toate domeniile pe care-1 instaurează şi stimulează noul regim
prin înseşi realizările ce schimbă faţa vechii Romînii, cu re*
percusiuni adinei în sufletele oamenilor — aceasta e complexa
textură socială în care se desfăşoară acţiunea celor două române
 115

avînd ca personaj central un intelectual el însuşi în transformare,

prin ochii căruia, în primul rînd, este văzut acest vast proces de
schimbări structurale.
Bietul Ioanide şi Scrinul negru refac o vastă comedie umana
a societăţii romîneşti pe o întindere de cîteva decenii. Dezvol-
tînd tema intelectualului în noile condiţii social-isorice, sub sem­
nul revoluţiei, Bietul Ioanide şi Scrinul negru reconstituie traiec­
torii umane revelatorii, determinate de structuralele modificări
istorice ale epocii noastre.
Demascarea trecutului apropiat, al Romîniei burghezo-moşiereşti,
în unele din aspectele cele mai semnificative din 'suprastructura ei
politico-sociaîă, revelarea mentalităţii exploatatoare, în genere, e
realizată nu printr-un comentariu marginal, ci prin aducerea
direcţă, în cîmpul optic, sub o lumină pătrunzătoare, a tipurilor
văzute în acţiunile lor din societate sau în aspectele vieţii lor
intime, în procesul de dezumanizare pe care-1 trăiesc şi care in­
fectează şi pe cei din jurul lor. £ o mare stăpînire a mijloacelor
artistice, autorul „transcriind" din fişele „găsite" în Scrinul negru
ce i se pare mai semnificativ. în planul strategic, procedeul pare
a fi de model tolstoian | în cel tactic, balzacian şi stendhalian,
totodată.
Care e mesajul acestei cărţi în contemporaneitatea imediată ?
Acest mesaj există, străbate în mod convingător marile sec­
venţe ale romanului, cînd direct, nemijlocit (prin ce fac şi exprimă
Dragavei, Cornel, Mini, Leu, Şaramet, Cuculeţ şi, mai ales, Ioanide),
cînd indirect şi ca un ecou întors, prin raportarea noastră — a
cititorilor —I la lumea veche, descompusă, condamnată de legi
implacabile. Forţa constructivă a mesajului cărţii stă, de altfel,
în această raportare, în această confruntare, explicită sau impli­
cită, dintre cele două lum i; o dă poziţia, de complexă umani­
tate, a lui Ioanide, o dau, în grade diferite, celelalte personaje,
o inspiră şi o generează clasa muncitoare şi partidul, în orbita
cărora se învîrteşte acest univers cu atîtea meridiane şi paralele
interferenţe.
Şi dacă în romane prozatorul George Călinescu reconstituie
lumea prin numeroase faţete tipologice, în Lauda lucrurilor poetul
George CăKnescu construieşte o viziune asupra universului struc­
turată pe relevarea infinitelor manifestări vitale. Filozof şi uma­
nist» în sensul deplin modern al cuvîntului, George Călinescu
 G EORGE IV A Ş C U

descifrează elementele contemporaneităţii din m anifestările pro­

funde, de esenţă, ale fenomenelor:
„Am născocit unelte de sine mişcătoare,
Şi-a mari laboratoare
Materia studiind, din stîncă facem scrum,
Şi ţesături din fum,
Puntnd în flori, faună şi-n zona minerală
O nouă rînduială."
(Rinduiâlt no«J)

Noutatea perspectivei este intrinsecă concepţiei poetului. Acesta

receptează realitatea pe datele ei eterne (un ciclu intitulîndu-se
Lauda materiei), convertite însă şi în realităţile zilnice (Agricul­
tura, Tractorul, Raport, Măreţe fără seamăn, Greierii, Omul).
Elogiul muncilor omului capătă astfel la Călinescu valo ri epo­
peice, asemănătoare actului iniţial al creaţiei. Tocm ai de aceea,
poetul îşi înscrie propria traiectorie între cele ale tu tu ro r şi îşi
leagă sensul crezului poetic de sensul uman general al activităţii
oamenilor:
„Frăţeşte mi-au strîns mîna: — Tovarăş fii cu noi,
Un fluier simplu taie-ţi şi fă-ne cînturi noi.*
(Eram bărbatul care...)

Viziunea autorului, aplicată pe variaţiile infinitezim ale sau m a­

jore ale realităţii şi legată de marile cuceriri filozofice contem po­
rane, deschide, explicabil, „o perspectivă semnificativă asupra cu­
noaşterii :
„Adîncile probleme desface-le-va omul
Cu-ai raţiunii dinţi,
In veci inaccesibil nu va răzolne pomul
Sublimei cunoştinţi."
( l i m portret)

Poezia lui George Călinescu oferă astfel cititorilor una din cele
mai spectaculoase înscenări ideatice pe spaţiul larg şi concludent
al noului umanism. Ca şi în romane, prezentul capătă vigoare şi
finalitate prin proiecţia nuanţată în realităţi istorice sau artistice
trecute. Sentimentul timpului, în manifestările lui obiective sau
D E ZV O LTA R E A LITERATURII 117

subiective, are la Călinescu o prezenţă specifică. Lauda lucrurilor

surprinde tocmai această dialectică a transformării, văzută In con­
textul etern al evoluţiei materiei.

D e la „N ebănuitele trepte" la umanismul

de larga semnificaţie

Poeziile ad u n a te în volum ul ap ă ru t în 1962, altele, Împreuna

cu o serie de traduceri, ce-şi aşteaptă publicarea, o piesă în trei
acte, A n to n Pann, cîteva studii, articole şi însemnări memorialistice,
aforisme rotunjesc prezenţa artistului şi gînditonilui Blaga în
lumina actu alităţii noastre.
în aceasta lum ină el a păşit, trep tat, printr-un proces de con­
fruntare între el însuşi şi noua realitate, pe care un spirit iscodi­
tor ca al lui nici nu se putea să n-o descopere — dacă nu în
valenţele ei cele mai specifice, cel puţin în perspectiva devenirii
ei istorice. U n articol din „C ontem poranul", din aprilie 1960,
reflectă tocm ai acest proces, tră it de Blaga cu toată sinceritatea
şi revelînd concluzii m ai m ult decît semnificative pentru o traiec­
torie spirituală de o asemenea ele v a ţie :
„Legătura strînsă, nu numai de orientare, dar oarecum de fiinţa,
între creaţie şi viaţă, înţeleasă în toată adîncimea ei, a poporului,
rămîne învederat cea mai solidă garanţie atît pentru continuitate,
cît şi pentru noutatea creaţiei. Aceeaşi legătură asigură, mai mult
decît orice, şi substanţa literaturii. Spun acestea nu numai ca un
cetăţean loial al Patriei aşezate pe temeiuri nouă, ci şi ca unul care
urmăresc cu luare aminte repercusiunile, ce le-au avut în viaţa ce
palpită pe meleagurile ţării, răsturnările de orînduire socială din
ultimii cincisprezece ani. Răsturnările şi eforturile de construcţie.
S-au înfăptuit în aceşti ani în ţara noastră, în toate sectoarele
activităţii, şi îndeosebi în acelea care sînt legate de ideea colectivu­
lui uman şi de interesele într-adevăr obşteşti, în industrie, în agri­
cultură, în construcţia de clădiri şi de uzine, în învăţămînt, în
ştiinţa, impresionante, mari progrese. Acestea nu mai sînt o
chestiune de apreciere pe scara aproximaţiilor, ci de constatare
pur şi simplu, pe scară matematic controlabilă. Izbînzile sînt o evi­
denţă a tuturor simţurilor. Le vezi, le auzi, le pipăi. S-a pornit un
fluviu ; cota apelor o poţi citi pe ţărm. (...) Scriitorilor li se pun,
şi lor, mereu alte şi alte probleme. Dar ei pot găsi, de la o zi la
 george jvaşcu

alta, nenumărate prilejuri de inspiraţie pentru creaţiile lor, în

chiar actualitatea cotidiană, din care parcă faptul divers a dispă­
rut ca să facă loc umanului de largă semnificaţie".
Acestui uman de largă semnificaţie i-a făcut el însuşi loc, pe noi
dimensiuni şi într-un climat interior, în poeziile create de-a lungul
anilor aceştia. Faţă de Poemele luminii sau Nebănuitele trepte,
noul volum oferă imaginea unui peisaj poetic deasupra căruia
ceţurile metafizice s-au risipit, chiar dacă, pe alocuri, transparenţa
ia orizont e încă uşor umbrită.
Dacă primul ciclu al volumului Mirabila sămînţă invită cititorul
în universul creaţiei vegetale, aducînd „lauda seminţelor, celor de
faţă şi-n veci tuturor" şi e un prilej, totodată, pentru poet de a se
regăsi într-o retrospectivă a bucuriei trăite bucolic, cel de-al doilea
ciclu, Vară de noiembrie, este pus sub semnul iubirii, trăită nu în
izolarea romantică, ci în contingenţele lumii, iar ultimul Stihuitorul,
în care poetul se întoarce asupra lui însuşi, păstrează încă elemente
difuze, contradictorii, ale căutărilor de altădată.
Poet acum, al vieţii, pe care o cîntă pînă la ultima clipă, cu
freamătul ei lăuntric, poet al naturii şi al dragostei, Blaga oferă
contemporanilor un valoros document de creaţie şi un grafic de
sensibilitate desfăşurat în epoca noastră.

Tema denunţării trecutului de exploatare socială

Poet, tălmăcitor din Esenin, autor al cîtorva volume de proză

purtînd amprenta jurnalistica, publicist de notorietate, înainte de
război, Zaharia Stancu s-a descoperit, după Eliberare, pe el însuşi,
în valenţele lui cele mai eficiente.
Urmînd îndemnul mamei („Să nu uiţi, Darie !“), Darie-Stancu
nu a uitat nimic din cele trăite. Opera sa, în care propria-i perso­
nalitate dar şi evoluţia societăţii de după 1900 găsesc în prozator
un artist de o neobişnuită forţă de evocare şi caracterizare^ are
astfel o unitate profundă şi un mesaj necontenit revelator.
In 1948 el dă una din scrierile sale cele mai zguduitoare —• roma-
nul-poem Desculţ, tradus de atunci în peste 30 de limbi. Inspirată
din evenimentele sîngeroase ale anului de răscoală 1907, tulbură­
toare prin forţa evocatoare, prin imaginea răscolitoare a unei epoci
de sălbatică exploatare, prin compasiunea lirică faţă de eroii ei,
 fl?

ţărani obijduiţi din Cîmpia Dunării, prin sentimentul de revoltă

pe care-1 generează însăşi oglindirea suferinţelor lor — apariţia
acestei cărţi a marcat o dată în literatura noastră contemporană.
Abordînd această problemă fundamentală într-un spirit cu totul
nou, crîncena realitate a satului romînesc de odinioară a apărut
dintr-o dată în aspectele ei cele mai veridice, cu o asemenea putere
revelatoare, incît paginile lui Stancu au anulat pur şi simplu o
întreaga literatură sămănătoristă cu efecte soporifice, produsă de-a
lungul imei jumătăţi de veac.
Tema denunţării trecutului de exploatare socială, în speţă, a
ţărănimii, denunţare realizată în perspectiva eliberării sociale pe
calea revoluţionară, aşa cum o vestea răscoala din 1907, are carac­
terul de mărturie directă, incandescentă, prin transpunerea unei
viziuni mature, filtrată însă prin ochii unui copil, care este eroul
liric al scrierii. E ceea ce atestă în plus ineditul acestei opere pur-
tînd amprenta experienţei nemijlocite şi a unei sincerităţi cu­
ceritoare.
Povestită de Darie, viaţa oamenilor din sat se desfăşoară pe coor­
donate tragice. Satul de flămînzi şi de desculţi este un adevărat
infern dantesc surprins în momente halucinante. Oamenii au nume
ciudate (Bubulete, Juvete, Uţupăr, Ulmaz, Ududui, Ovedenie), fi­
guri pămîntii, dure, teribile, vorbesc puţin sau de lo c ; uneori
tăcerea e înfiorătoare ca o mare în clipa de dinaintea furtunii.
Existenţa lor tragică se desfăşoară după un ritm halucinant, aproape
neverosimil. Asistăm la o versiune modernă a caznelor din Infernul:
ţăranii culeg via boierului cu botniţe la gură, picioarele goale,
străpunse de spini, calcă pe pămîntul fierbinte, copiii au gingiile
umflate de bube albe, purulente, mănîncă flori de salcîm, sub
imperiul unei foame nemaipomenite. Tot acest infern colcăie de
superstiţii bizare, de rituri străvechi. Undeva deasupra, ca în
picturile marilor primitivi, e cealaltă lume, dar nu senină, al­
bastră, ci violent caricaturală, grotescă. Răscoala izbucneşte ca
o flacăra, arde conacele, se întinde ca la întîmplare. Furia ţăra­
nilor e parcă elementară, ura contra exploatatorilor nemaipo­
menită. Totuşi, un colosal simţ de solidaritate îi uneşte. Finalul
tragic | dominat însă de creşterea ierbii, a vieţii, de primenirea
naturii, de perpetuarea luptei în generaţiile următoare. Lupta
crîncenă a ţărănimii îşi conturează o finalitate:
„■>— N e împuşcaţi pe noi. O să mai împuşcaţi şi pe alţii. Dar
n-o să puteţi împuşca toată ţara pe care o asupriţi şi-o mulgeţi,
voi, ciocoii. Degeaba holbezi ochii, colonele! Mai mult decit
120 CEO RG1 IVAŞCU

viaţa n-ai ce să-mi iei... De moarte nu m i sperii eu, dacă nu

m-am speriat de viaţa pe care am îndurat-o...
Şuierau gloanţele. Majurii trăgeau strîmh...
Glasul lui Uţupăr s-a înălţat mai puternic :
— O să-ţi vie rîndul, colonele, să plăteşti sîngele nostru cu
sînge. Cu sîngele tău şi al neamului tău de ciocoi. Toţi ciocoii
o să plătească".
După Desculţ (continuat în 1954 de Florile pămîntului) apare,
în 1952, volumul Dulăii, ce reia un singur episod al răscoalei. Ele
sînt urmate de primele cinci volume ale romanului Rădăcinile
sînt amare, apoi de Pădurea nebună şi Jocul cu moartea, acesta
recent tradus într-o editură pariziană.
Rădăcinile sînt amare reconstituie o frescă social-istorică de
mare amploare. Ultimele patru decenii ale secolului nostru, oraşul
de provincie, capitala, viaţa protipendadei, interferate cu reali­
tatea actuală sau cu eroicii ani de după Eliberare oferă scriito­
rului posibilitatea unui sondaj profund şi nuanţat. Paralel, ro­
manul urmăreşte şi drumul evoluţiei lui Darie, personajul-cheie
al cărţilor lui Zaharia Stancu.
Pentru a face pe cititor să înţeleagă semnificaţia covîrşitoare
a noului în prezent, Zaharia Stancu coboară spre rădăcinile
lui din trecut, amare. Da, rădăcinile sînt amare, demonstrează
scriitorul vorbind de 1907, de exploatare, de înjosire, de umi­
lirea omului cinstit într-un regim antiuman, acela împotriva
căruia au dus lupta lor eroică comuniştii. D ar cu cît au fost mai
amare rădăcinile, cu atît fructele, rezultatele, sînt, trebuie sa
fie mai dulci. Procesul rememorării trecutului, pe care îl găsim
în toate operele scriitorului, are astfel o funcţie revelatoare, o
finalitate plină de semnificaţie.
E ceea ce se vede şi în Jocul cu moartea (1962), unde D arie tră­
ieşte exeprienţa primului război mondial. Valoarea ideologică a
cărţii stă în forţa cu care eroul, pîndit de moarte, se apără nu
atît prin fapte „eroice", cît tocmai prin voinţa de a nu muri, prin
voinţa, crîncenă, de a trăi, de a supravieţui războiului. Ca atare,
romanul are un subtext polemic, cu o întreagă literatură de învinşi,
al cărei cap de serie a fost întunecare de Cezar Petrescu. Eroul
acestuia, Radu Comşa, purtînd pe obraz cicatricea războiului, este
mutilat mai ales sufleteşte şi sfîrşeşte în nămolul lacului Tekir-
ghiol. De ce? Pentru că e un om cu idealuri supradim ensionat^
visuri scamoase, cu o concepţie despre lume şi societate mai mult
sau mai puţin benignă. Se-nţelege, autorul l-a creat astfel, într-o
viziune „realist-critică", mai curînd ca „om de prisos", acuzînd
 d ezvoltarea l it e r a t u r ii 121

propriile-i limite ideologice. Eroul lui Stancu, dimpotrivă, apare

ca un reprezentant al vitalităţii excepţionale a poporului romîn,
al ţăranului în primul rind, al capacităţii iui de a îndura mizeria»
al curajului lui în faţa morţii, mai presus de toate al voinţei lui
de a-şi salva viaţa. De aceea, de cîte ori e In primejdie de a fi
ucis, Darie se bate ca o fiară, dar nu pentru că firea lui ar fi a
unei sălbăticiuni, ci pentru că viaţa punîndu-1 în asemenea împre­
jurări, el trebuie să şi-o apere, pentru că vrea sa ţi-o trăiască,
o iubeşte şi crede în ea.
Pădurea nebună (1963) este, desigur, cartea cu cea mai deplină
legitimitate de roman în sensul — de data aceasta — epic al cuvin-
tului. Eroul ei — acelaşi Darie — continuă, după „jocul cu moar­
tea" (din romanul precedent), filonul complexei sale biografii,
acţiunea plasîndu-se, prin anii 1920—1921, intr-un orăşel de pro­
vincie, nu fără rememorarea şi a anilor de pribegie într-o Dobroge
violent pitorească, într-un sat tătăresc. Retrospectivînd unul din
acele „locuri unde nu se întîmplă nimic", Stancu revelează în
fond o mocirlă în care, treptat şi inevitabil, se bălăcesc deopotrivă
politicieni mărunţi, „caragialeşti", negustori meschini, belferi de
liceu provinciali. Pe celălalt plan, e peisajul exotic, în tari culori
orientale, din stepa dobrogeană; acelaşi Darie parcurge o altă
experienţă : cea a raportării la o civilizaţie mai curînd involuata,
încremenită parcă de veacuri, peste care semnele vieţii „moderne*
se suprapun strident.
Romanele lui Zaharia Stancu impun în peisajul literar contem­
poran o viziune artistică profund personală, într-un stil caracte­
ristic, ca de altfel şi versurile lui, de o frusteţe amintind pe cele
din activitatea literară anterioara. Eliberării, dar cu un mesaj
ferm de încredere şi optimism.

Poeţi şi prozatori de profiluri diferite îmbogăţesc tematica

şi modalitatea artistica a literaturii actuale

Precedată de o exeprienţă jurnalistica şi literară întrucitva

asemănătoare a fost activitatea de după Eliberare a lui Ion Că-
lugăru, care în 1947 a publicat romanul, pe care nu-1 putuse
edita în anii dictaturii, Lumina primăverii, in 1952, scriitorul va
da Oţel şi pline, roman care-şi propune o cronică a unor eveni­
mente caracteristice etapei din primii ani de după Eliberare, din
 GEORGE IVA ŞCU
122

perioada reconstrucţiei, cînd se da o înverşunată luptă de clasă

între elementele înaintate, călăuzite de partid, şi cele manevrate de
reacţiune. Carte inegală purtînd amprenta unei experienţe încă
precare şi a unui schematism în interpretarea ideologică-politica
a realităţii, Oţel şi pîine are totuşi meritul de a echivala cu unul
din primele experimente de mai mare întindere epică, înfăptuite
după metoda realist-socialistă. Deschizînd drumul a ceea ce s-a
numit la acea dată (1952) „roman industrial", Oţel şi pîine a
fost urmat de romanul — acesta într-adevăr izbutit — La cea mai
înaltă tensiune a scriitorului de limbă maghiară Nagy Istvan. Car­
tea demonstrează forţa clasei devenite conducătoare în statul
democrat-popular. Receptiv în faţa noilor procese economice, cu­
noscător profund al oamenilor, dornic permanent de a depăşi sta­
diile vechi, atent la opinia celor din jur, cu intransigenţă şi hotă-
rîre în acţiuni, eroul central, Bucşi Karoly, a rămas ca o creaţie
literară de mare veridicitate şi profunzime.
In limba minorităţii naţionale maghiare, dar circulînd totodată
în ediţii traduse în limba romînă, literatura noastră înscrie şi alte
nume, pe lîngă acela al lui Nagy Istvan.
După eliberarea ţării de sub fascism, s-au ataşat literaturii noi
cea mai mare parte din scriitorii din gruparea umanistă „Heli-
kon" : Kos Karoly, Tompa Laszlo, Banffy Miklos, Kemeny Ja-
nos, Szentimrei Jeno, apoi Kiss Jeno, H orvâth Istvan, Letay La-
jos, Szabedy Laszlo, Kovacs Gyorgy, Asztalos Istvân. C u ajuto­
rul intelectualilor care activaseră în jurul revistei antifasciste
„Korunk", Gaal Gabor a fondat revista „Utunk", în jurul căreia
s-a reorganizat viaţa literară a scriitorilor maghiari din Romînia,
în spiritul promovat de Partidul Muncitoresc Romîn. N agy Ist-
vân a fost şi continuă a fi unul din principalii animatori ai acestei
reviste.
Dacă acesta din urmă a dat imul din cele mai bune romane :
din mediul industrial, Asztalos Istvan şi Kovacs Gyorgy au dat
— primul în operele epice Vîntul nu se stîmeşte din semn urm at
de Inimă tînără şi Omenie, cel de-al doilea într-o serie de povestiri
şi în romanele Cu ghiarele şi cu dinţii — o epică inspirată din
viaţa ţărănimii sărace ardelene, în luptă pentru transform are*
socialistă.
Intr-o monumentală trilogie, De la August la August, Szeml£r
Ferenc oglindeşte transformările intelectualităţii şi a maselor oră­
şeneşti în timpul celui de-al doilea război mondial în perspectiva
evenimentelor de la 23 August 1944. Continuînd tradiţiile de la
„Korunk", Szilagyi Andrâs, autor al unor romane apărute în de-
DEZVOLTAREA LITERATURII 123

ccniile 3 şi 4, se consacră acum reportajului. In poezie, cu o de­

osebită sensibilitate artistică, Horvăth Imre şi Szemlăr Ferenc,
apoi Szebedy Laszlo proiectează noua lor viziune citadina, pe
cind Letay Lajos şi H orvath Istvan privesc prin prisma socialistă
realitatea rurală, Kiss Jeno îmbrăţişînd deopotrivă ambele aspecte
sociale. Reprezentînd generaţia de poeţi încă dinaintea primului
război mondial, Tompa Laszlo, Salomon Laszlo, Szentimrei Jeno,
Bartalos Jânos au trecut şi ei prin acelaşi proces de transformare
ca şi generaţia celor depăşind 50 de ani. Octogenarul Franyo Zoi-
tan, contemporan cu Ady Endre, este cel mai bun traducător al
capodoperei Faust, a lui Goethe, după cum a tradus în limba
maghiară pe cei mai buni poeţi ai lumii şi tot ceea ce e mai va­
loros din poezia romînă, de Ia Eminescu încoace.
Aceleiaşi generaţii îi aparţine Kos Karoly, autorul unei drame
zguduitoare inspirate din răscoala de la Bobîlna, pe care o va
cinta, mai apoi, şi Meliusz Jozsef, într-un poem emoţionant, Cîn-
tec despre anul 1437.
Una din cele mai bogate activităţi poetice o reprezintă, desigur,
scriitorul de limbă germană Alfred Margul-Sperber, autor încă
din 1922 al unui ciclu de poeme de inspiraţie socială. Cel care în
1934 dăduse Simboluri ale peisajului va publica în anii noştri
cîteva culegeri de poezii, prin care a îmbogăţit lirica noastră
eroică dar şi satirică, în această categorie folosind cu măiestrie
fantasticul cu substrat realist (ca în poemul Călătoriile lui Gu-
liver). A. Margul-Sperber s-a distins, de asemenea, ca autor a nu­
meroase poezii cu conţinut educativ, didatic.
Un valoros prozator de limbă germană este romancierul Oscar
Walter Cisek, autor, înainte de război, al povestirii Tâtâroaica
(1929) şi al romanului Fluviul fâră sfîrfit (1937). Cu o mare
capacitate de reconstituire şi evocare realistă a trecutului de
luptă al maselor transilvane, scriitorul a dat în 1960— 1963 roma­
nul Pîrjolul (cartea I, Crifan, cartea II, Horia), dramatica evo­
care a epocii de frămîntări şi lupte pentru dreptate a iobăgimii din
Transilvania, culminînd cu răscoala de la 1784. Andreas Lilin,
autor al romanului Jetzt da das K o m gemahlen (1958), este un
alt valoros prozator de limbă germană.
Peisajul literar transilvan fusese încă din primăvara lui
1945 înfiorat de versurile poetului Emil Isac, care cu decenii în
urmă dăduse acea „doină nouă*, închinată „celor ce n-au visat...
cari n-au putut iubi*, celor „flămînzi, furaţi şi goi*, „copiilor
124 G E O R G E IV A Ş C U

săraci cari nu s-au săturat niciodată". Acum, în O ceanul de sînge,

profetiza :
„— De cîte ori o lacrima de mamă va cădea
In Oceanul sîngelui adunat de veacuri,
Imensa apă, totdeauna, se va cutremura.8

D ar mai viguros decît mulţi tineri, poetul sexagenar dădea

acest manifest încărcat de multiple sensuri, cu o la rg ă viziune
asupra evului nou ce începea prin eliberarea ţ ă r i i :
„Lumea veche s-a cutremurat şi s-a dărîmat,
Drumurile s-au luminat.
Drumurile s-au luminat.

Veniţi cu toţii la proaspătul izvor,

Spălaţi-vă ochii, căci lacrimile robiei nu mai dor.
Nu mai pîndeşte ceaţa, şi-ntunericul nu mai umileşte
Şi steaua-n vîrf de munte sărută spicul de grîu
Ce pentru noi, numai pentru noi creşte.*

în proiectarea unei imagini mai complexe a vieţii şi lu p tei clasei

muncitoare, în care şi-a form at o conştiinţă de clasă şi în care
proletariatul din Romînia burghezo-moşierească s-a organi­
zat politiceşte, eroismul cu care s-a d ăru it m uncitorim ea celei
mai nobile dintre cauze se impunea în aceeaşi m ăsură atenţiei
scriitorilor noştri. Zilele vieţii tale (1949) şi Lanţuri (1950) de
Ion Pas sînt două romane care, în tr-o desfăşurare de frescă so­
cială şi o tonalitate de evocare, izbutesc să reconstituie unele
momente şi aspecte din trecutul clasei noastre m uncitoare, prin
prisma căreia este văzută o bună parte din istoria R om îniei mo­
deme.
O semnificativă evoluţie, determ inată de profundele schimbări
de după Eliberare, este aceea înscrisă în activitatea publicistică
şi literară a lui Cezar Petrescu. Romancier de n o to rietate, autorul
întunecării’ şi al Căii Victoriei a d at chiar în toam na anului 1944
romanul Adăpostul Sobolia, reluare la modul jurnalistic al m odali­
tăţii din Carlton, prăbuşirea vechii lumi fiind realizată aici po­
lemic, dar fără a-i desprinde semnificaţiile reale.
Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de m îine v a face oare­
cum sinteza, în 1955, a întregii evoluţii a lui C ezar Petrescu în
anii noştri. Romanul va fi construit pe trei p la n u r i: în tîiu l dom i­
nat de traiectoria destinului lui Ion Săracu, al doilea de cel al
D E ZV O LT A R E A LITE R A TU R II J2S

lui Zevedei Grigore, al treilea, poate cel mai interesant, inter-

ferînd pe autorul însuşi, devenit personaj al romanului. Romanul
se încheie m arcînd momentul cînd eroul fundam ental, Ion Săracu,
v a deveni preşedinte al gospodăriei colective din satul lui.
E fo rtu l de a fi în actualitate sau m ăcar contingent ei se vede
şi în nuvelele adunate în 1954 în volumul purtînd titlul celei mai
sugestive : Vino fi v e z i ! In sfîrşit, publicistica — foarte frec­
v entă — a lui C ezar Petrescu după Eliberare va constitui moda­
litatea principală prin care, pînă în ultim a clipă a vieţii lui
(9 m artie 1961), scriitorul a ţin u t să fie prezent la cronica ardenta
a Rom îniei socialiste.
Ion M arin Sadoveanu a d at şi el în anii noştri două romane :
Io n S în tu (1957) şi Taurul marii (1963). Cel dintîi încearcă să
fie un rom an al personalităţii unui intelectual în condiţiile so­
cietăţii rom îneşti din perioada 1900— 1916. Taurul mării e o evo­
care a luptelor din antica H istrie a Dobrogei.
O reintrare în cîm pul literar a fost aceea — aşteptată — din
1961 a lui T u d o r Teodorescu-Branişte cu romanul Primăvara apele
v in m ari, după ce P rinţul apăruse în tr-o nouă ediţie. Este o re­
trospectivă în istoria frăm ântărilor sociale de la sfîrşitul veacului
trecut, av în d în centru un episod din răscoalele ţărăneşti — rod
al unei aprofu n d ate cercetări şi al unei bune orientări în inter­
p reta re a faptelor.
D in aceeaşi generaţie, cu activitate consacrată de istoria literară
d in tre cele două războaie, poetul Demostene Botez a parcurs, în
anii noştri, o interesantă evoluţie artistică. El vine în 1953 cu
Floarea soarelui, culegere de poeme m ultiplu semnificativă pentru
noua orientare a poetului — întors acum cu faţa spre v iito r :
„Mai tare-mi bate inima în piept,
Spre viitor tot sufletu-mi îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare."

Bucuria descoperirii noului sens al existenţei avea s-o exprime

în m ai m ulte cicluri de versuri. Cel mai recent, O glinzi, pe lingă
o valoroasă retrospectivă într-un Aiemorial-1916, va reflecta
bucuria îm plinirilor de astăzi, colectivizarea înfăptuită, tinereţea
ţării, peisajul contemporan. C a în Primăvară, 1962 :
„Greu s-au topit zăpezile de ieri,
Şi nopţile cu neguri şi abise.
N-au fost nicicînd asemeni primăveri
Cu-atîtea mari nădejdi şi-atîtea vise."
 G E O R G E IV A Ş C U

Fără a fi prea bogată, creaţia poetică de după E liberare a lui

Al. A. Philippide nu e mai puţin semnificativă. în tr-o ln tîm p in a re
în azur din 1946, poetul îşi proiectează elanul peste spaţiile side­
rale, imagine a setei romantice de spaţiu infinit, a n av ig ării pe
mările astrale, pentru a planta în Cosmos „solia lum ii noastre" :
„Un vis al lumilor necercetate
Se-aprinse-atunci în mine ca un foc
Ce multă vreme nu-şi aflase loc
Şi-acuma izbucnea în libertate"

N u petrificat în minereu, nu anonim izat în m arele absolut,

ci — ca o superbă replică dată unei asemenea filozofii — poetul
se vrea-n „amestec pe deplin cu plasm a din adînc a v ieţii". în tr-o
asemenea viziune optimistă, chiar Stixul la care călătoreşte, de­
parte de a fi „cu valuri negre ca de sm oală", e d o ar „o ap ă lim ­
pede", „dom oală", cu valuri „străvezii peste prundiş d e v a d “. M are
poet al unui univers interior, proiectînd pe m eridianele lui o fi­
lozofie a lumii noastre, Philippide înnobilează p rin cele cîteva
poeme ale sale ansamblul liricii noastre actuale, situîndu-se ală­
turi de romantica lui Călinescu, în piesele ei cele m ai bune, şi
de unele din poeziile lui Blaga create to t în anii noştri.
D intre poeţii „Vieţii romîneşti" de odinioară, O tilia C azim ir
şi George Lesnea şi-au continuat, de asemenea, activitatea,, păs-
trîndu-şi factura molcom-ieşeană, dar înregistrînd to to d a tă v ib ra ­
ţiile vieţii noi.
E ceea ce se vede a tît de semnificativ în poeziile scrise d u p ă
1944 din volumul care, la 70 de ani ai O tiliei C azim ir, a a p ă ru t
ca un omagiu adus unei bogate activităţi literare (P oezii,
E.P.L., 1964).
Coarda umanismului socialist vibrează cald în m ajo ritatea poe­
ziilor Otiliei Cazimir create în anii noştri. E ceea ce ea însăşi,
atît de sugestiv, afirm ă în Dragoste :

De unde am eu, cea săracă, atîtea zîmbete bogate ?

Că n-am ajuns, de-o viaţă, să le împart pe toate ?
Şi cui or să tămînă,
Cînd voi pleca, atîtea stele-necate în fîntînă ?
DEZVOLTAREA LITERATURII 127

De-aceea strîng din cerul larg lumini

Lumină-n ochi, lumină In cuvinte —
Şi-o risipesc în cele patru vînturi, fără frică.
Dar pentru-atîta dragoste fierbinte,
Mi-e inima prea mică.

M ai pregnantă este evoluţia lui Radu Boureanu, care începe

activ itatea poetică cam în aceeaşi perioadă (volumul Zbor alb
cuprinzînd versuri datate încă din 1926). Boureanu dă în 1948
culegerea de poeme intitulate Sîngele popoarelor.
în noul ciclu, poetul şi-a afla t o busolă şi un ob iectiv : lupta
popoarelor p entru libertate, într-o viziune am plă p la n e ta ră :
„Atîtea ţări pe glob şi-atîta sînge
Şi dacă s-ar putea să-l strîngi alături,
Nu-i fluviu uriaş pe cît s-ar strînge :
Păduri, oraşe ai putea cu el să mături.*

U n ciclu de A lte poezii ne aduce Sub Stema Republicii, poezie

de inspiraţie patriotică, transmisă prin asocierea cu imaginea
propriei iubite, ceea ce face mai autentic şi mai vibrant sentimentul:
„Vino să alergăm prin pădurile acestei ţări,
prin pădurile de mîine, printre faptele viitoare,
printre brazii Mioriţei, printre pădurile de sonde,
printre munţii înalţi care duc pe şeaua de piatră
Făt-Frumosul soare.*

M ai puţin izbutită e acea Cîntare cetăţii lui Bucur (1959)

— crom olitografie festivă, deşi aplecarea poetului către plastica
decorativă dă uneori rezultate lăudabile, ca în Ineditele din vo­
lumul Vioara cosmica (1962), unde interpretează prin arta cuvîn-
tului tablouri de Andreescu, Luchian sau Băncilă. în ansamblu
eclectică, poezia lui R adu Boureanu este valoroasă în acele piese
în care poetul îşi dă credit lui însuşi, unde nu e artificios şi
livresc.
Analogic, ca experienţă, dar evoluînd de la un punct încă mai
contradictoriu, de factură modernistă, cel din volumul Cleştar
(1936) dom inat de un hieratism sterp şi static, poetul Cicerone
Theodorescu a d a t literaturii noastre cîteva culegeri de poeme în
care efortul de a-şi transcrie un nou profil ideologico-artistic
IU G E O R G E iV A S C U

s-a soldat, după Cintece de galeră (1946), cu U n cîntec d in uliţa

noastră (1953), Făurari de frumuseţe (1955), O am eni fi dragoste
(1958) fi, mai recent, Povestea Ioanei.
Avind ca prestigios model Buletinul de cetăţean sovietic al lui
Maiakovski, al cărui harnic traducător este, Cicerone Theodorescu
s-a impus unui moment al actualităţii social-politice prin Certi­
ficatul de alegător, poezie agitatorică, circumscrisă unui eveniment
anumit, fără puterea unei generalizări mai semnificative, dar care,
istoriceşte vorbind, şi-a găsit desigur eficienţa m esajului:
„Certificatul de alegator —
un proaspăt, viu
izvor
de poezie!
El e-o mindrie
pentru dne-1 are_
£1 e-o fereastră
către viitor."

O altă poezie, intrată în antologiile didactice, este aceea cu

titlul atSt de bine inspirat Atenţie, copii!..., care, prin raportarea
simplă la un aspect devenit curent în realitatea noastră, zilnica,
transmite, de asemenea, emoţie stenică, cetăţenească. D e altfel,
autorul cultivi cu succes literatura pentru copii.
Evodnd Calea Griviţei eroice ca şi aspecte ale construcţiei so­
cialismului, deşi fără o mare amplitudine a vibraţiei, Cicerone
Theodorescu e un poet al muncii şi al bucuriilor ei. N u mai puţin,
un critic original al rămăşiţelor lumii vechi, al individualisnrah^
mic-burghez, al ipocriziei, al uscăciunii sufleteşti, al superficia­
lităţii, în rondelurile sale satirice.
Înrudit ca structura, publicînd şi el (două volume) înainte de
Eliberare, Vlaicu Bîrna a dat în anii noştri mai multe culegeri
de poeme. Titlurile Minerii din satul lui Crifan (1949), Tulnice
în munţi (1950) sugerează prin ele însele conţinutul: eroismul
muncii tn zilele noastre sau dîrzenia moţilor lui Horia. Cerbul
rofu (1956) vrea să semnifice forţa revoluţionară a poporului. D ar
fluxul liric e alterat de aspectul epic fastidios şi de retorism^ U n
reportaj liric este Arcul autorii (1962).
dezvoltarea l it e r a t u r ii

O poezie a vieţii adevărate

In aceasta amplă secvenţă cronologica, urmărind procesul de

dezvoltare a literaturii reprezentate de masivul grup al scriito­
rilor cu activitate deja notorie — dacă nu consacrată — în dece­
niile 3 şi 4, a altora doar debutînd in deceniul premergător Elibe­
raţii, un loc important şi specific îl ocupă Geo Bogza. El şi-a
început activitatea în câmpul magnetic al curentelor moderniste,
dar şi-a dat seama el însuşi de precaritatea şi artificialitatea expe­
rienţei şi, într-un articol (Poezia pe care vrem s-o facem, din
„Viaţa imediata", nr. 1, 1933), pune diagnosticul just asupra aces­
tei febre moderniste fără nici o perspectivă: „~vrem să facem o
poezie pentru toţi oamenii, pentru miile de oameni... o poezie a
vieţii adevărate, o poezie care să poată fi citită de mii de oa­
meni". El devine reporterul care avea să dea, încă înainte de
Eliberare, pagini de un realism zguduitor asupra vieţii de cîrriţă
a minerilor, asupra petroliştilor şi a tabăcarilor, şi care, în anii
războiului, ca un protest indirect la politica de trădare naţională,
scrie Cartea Oltului, un poem de arhitectura grandioasă, ca o
noua Cântare a Romîniei, străbătut de fiorul unui înalt patriotism.
Vibrînd ca Bălcescu sau ca Alecu Russo la imaginea fermecă­
toare a patriei, Bogza o trăieşte cu intensitatea dimensiunii cosmice,
viziunea lui depăşind astfel pe aceea a unui romantic oricît de
ardent şi concretizîndu-se artistic într-o configuraţie de mare poet
al secolului nostru. Acest roman liric care e Cartea Oltului
nu-şi are egal în literatura noastră şi oricît i-ai căuta strămoşi
sau confini (critica s-a gîndit la Hogaş sau Odobescu), e greu a-i
afla un alt loc decît acel pe care şi l-a creat singur. Cartea de­
fineşte mai bine decît oricare altă scriere personalitatea lui Bogza,
care e un veritabil arhitect al naturii proiectate grandios în spi­
ritul nostru, care umanizează geografia transfîgurîndu-i elemen­
tele, iluminînd-o din unghiuri cu totul inedite, reflectînd-o pe
„pînza vremii* cu semnificaţii multiplu tulburătoare. Arta lui
Bogza de a pune în scenă natura e comparabilă, în literatura
noastră, nnmaî cu cea a lui Eminescu, a celui din Memento mori
sau Miradoniz. Modul cum se încheie Cartea Oltului recheamă în
minte imaginea de cer răsturnat sub nisipuri din Egipetul, deşi
fluviul bogzian pătrunde printre stele în cosmos: „De la un timp,
lucesc în noapte atît de multe stele, deasupra şi dedesubtul plu­
telor, de jur împrejur, încît pare că marele fluviu a pătruns în
cele din urmă în cer. Largul hii şuvoi revarsă acum oamenii şi
13q GEORGB IVAŞCU

brazii printre stele, ca pe nişte meteori ciudaţi, dueîndu-i tot

mai adînc în cosmos". Viziunea pe asemenea dimensiuni, aplecarea
spre elemente naturale masive, metaforele construite pe largi spa­
ţii poetice, frazele cu o contrabalansare simetrici definesc speci­
fic stilul autorului.
Reporterul îşi regăseşte după Eliberare filonul realist mer-
gînd Pe urmele războiului în Moldova (1945). Sub aspectul tragic,
calcinat al pămîntului Moldovei schimonosit de tranşee şi cazemate,
răvăşit de bombe, Bogza descoperă inimile şi feţele oamenilor care,
peste ruine, molimă şi foamete, aşteaptă, totuşi, un alt semn al
destinului . 4
Altemînd cu Ţara de piatră , în 1946, Bogza publică nuvela
Sfhfitul lui Iacob Onisia. Scrierea e un protest solemn, sub lu­
mina stelelor — deasupra abisului peste care se opreşte funicu-
larul — împotriva nedreptăţii celor care întunecă fericirea ome­
nească. y
Ciclul de reportaje cu Oameni fi cărbuni în Valea Jiului (1947)
va aduce sub privirile noastre, atunci cînd abia păşeam pe calea
construcţiei socialismului, pe cei zece mii de mineri, de munca
subpământeană a cărora depindea în mare măsură energia şi avîn-
tul acelor ani. Meridiane sovietice (1953) şi Tablou geografic
(1954), urmate de alte reportaje din Pagini contemporane (1957),
ca şi, mai apoi, scrierile — de la poem în proză, la pamflet, de
la articolul amplu la cel eseistic (din Dicţionarul păcii f i a l răz­
boiului apărut în „Contemporanul", unde a publicat şi atîtea din
versurile sale) — iată un întreg ansamblu al creaţiei lui Bogza
în aceste două decenii. Evoluţia lui în anii epocii noastre cunoaşte
împlinirea, am spune legică, pe care structura reporterului realist
avea s-o trăiască prin însăşi capacitatea lui de observaţie şi de
reflectare, de data aceasta a unei realităţi care se modifica radical
în chiar structura ei, dîndu-i bucurie şi entuziasm. Este o evoluţie
mai mult decît semnificativă, care defineşte pe unul din cei mai
originali scriitori ai literaturii noastre contemporane.

„Laude şi alte poeme0

De-a lungul a 30 de ani, evoluţia poetică a lui Miron Radu

Paraschivescu a înscris o traiectorie nu mai puţin interesantă.
Personalitatea scriitorului a prilejuit manifestări neaşteptate şi
d ezvoltarea LITERATURII

tonalităţi inedite. Pateticul avînt umanitarist al Declaraţiei pa­

tetice este convertit în anii noştri în ciclul de Laude fi alte
poeme (1953).
Cîntarea Rom îniei, cu care se deschide ciclul, reia dezvoltarea
istorică a ţării, străbătută de ideea luptei decisive între popor şi
asuprire:
„Slăvită Muză, cum să nu m-asculţi ?
U n singur lucru, rogu-te-ţi cer :
Să freamăte şi-n mine răscoala celor mulţi
Ca trecerea clipei, prin plopi, către cer !“

Răscoalele haiduceşti, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vîadi-

mirescu, 1848, 1907 sînt date de maximă ciocnire a forţelor isto­
rice opuse. Poetul omagiază eroismul popular şi demască sarcastic,
cu virulenţă, reacţionarismul claselor suprapuse. Privirea în tre­
cut îi este necesară pentru a sublinia profunda legătură cu tradiţia
înaintată pe care o au comuniştii. Revoluţia o dată victorioasă,
poetul are, în sfîrşit, posibilitatea să aducă imnuri de slavă Ro­
mîniei socialiste în ale cărei realităţi, ca şi poetul, trăim.
în poemele ce urmează, M. R. Paraschivescu este preocupat de
ceea ce duce la originea lucrurilor. Uneltele tîmplarului sînt pro­
iectate în tim p :
„ D a r liniştea, aici, nici ea nu e pustie
Printre fireze, tesle fi secure,
Aşa cum dintr-o largă şi veche panoplie
Răzbat mistreţi şi foşnet de pădure."
(TimpUrul)

Munca oţelarului este prefigurată :

„Cu arcuită detentă,
Aplecaţi peste oţel,
Sînt o maternitate atentă
A lumii clădite din el.*

(Ofe/a 0

Această deplasare cercetătoare şi dramatică spre adînc, spre

momentul începutului definitoriu, face ca poezia lui Paraschivescu
să se încadreze într-o atmosferă de mituri genetice fundamentale.
De aici şi nota particulara a eroticii sale. Frumuseţea iubitei
13] CSOKOl IVA9CU

este cea a materiei, a poamelor, a florilor, iar maternitatea, ză­

mislirea unei fiinţe vii sînt pentru poet simboluri revelatoare ce
dau sens existenţei umane.
Mergînd spre pilonii de bază ai vieţii, poetul îşi identifică arta
cu aceştia, în Metempsihoză, personalitatea autorului devine unul
din elementele naturale:
„Voi fi un lemn, o piatră sau o şuncă.
Un lemn să fiu, ay vrea mai degrabă
Că vremea-ji scrie-n cartea lui adîncă,
In cercuri subţiri, nevăzuta zăbavă."

Tocmai datorită acestei interiorizări, obiectele create din „lem­

nul poetic" vor avea frumuseţe, vor întovărăşi omul. Chiar moar­
tea are o măreţie şi o demnitate gravă, izvorîte din conştiinţa
finalităţii precise a crezului său artistic. Crez indisolubil legat
de filozofia comunistă, cum o va declara poetul în D edicaţie,
patetică laudă partidului:
„Ţie, ce scut mi-ai fost mereu
Şt sfetnic bun ce-atît de des
Ţi-ai aplecat la cîntul meu
Urechea ţi m-ai înţeles
Cînd ai văzut durerea grea
Din care el s-a zămislit,
Şi spornica-ndoială-a mea,
Şi deznădejdi ce m-au pindit,
Şi lupte surde ce-am purtat
Cu mine însumi, solitar,
Şi-n care-naripatul sfat
Al tău, mi-a fost statornic far —
Spre tine-nchin acuma rodul
Acestor nesfîrşite munci,
Că-n tine am văzut norodul
Şi visurile lui, atunci.*

„Dialectica poeziei"

Cel care, după caracterizarea semnificativă a lui Tudor Ar-

ghezi era un poet complet, „în înţelesul wagnerian, că aliază
două lirisme, literar şi muzical", Marcel Breslaşu, se afirmase
DEZVOLTAREA LITERATURII JJJ

în literatură începînd cu 1934, pentru ca în 1938 să semneze

volumul Cîntarea cîntarilor, subintitulat „oratoriu profan". De
atunci, evoluţia sa se desfăşoară pe coordonatele majore ale con­
temporaneităţii. După Alfabet pentru o fcoala de seara (scris
în 1942, dar publicat imediat după Eliberare în placheta Poeme
pentru un ziar de perete) şi după poemul Griviţa Rofie (1943),
interfefînd lirica de evocare din emoţionantul Cîntec de leagăn
al Doncâi şi (aceasta mai puţin izbutită) retrospectiva In iirg
la laţi 1917, poezia lui Breslaşu devine tot mai evident o dezba­
tere lirică, lucidă şi angajată a unor probleme filozofice sau
estetice fundamentale. Dialectica poeziei sau cîntece despre cîn­
tec (apărut în 1957) reia într-o viziune contemporană şi mili­
tantă cîteva din elementele procesului de creaţie artistică, văzut
într-o proiecţie spaţială şi temporală precisă :
„Da ! Patria poetului e-n timp —
dar timpul tău e — Acum, Aici, jj-Acasâ.“
{Patria poetului)

In acest amplu şi tulburător program estetic, locul acordat

de Marcel Breslaşu sensurilor fabulei este revelator. Poetul scri­
sese în 1946 Nişte fabule mici fi mari pentru mari fi mici, con­
tinuate în 1962 de Alte nişte fabule. Alături de Tudor Arghezi,
Marcel Breslaşu argumentează concret viabilitatea genului în
actualitate. Pentru poet, fabulele nu reprezintă o diversitate te­
matică oarecare, ci corespund structurii sale intime. Tonul sen­
tenţios, aforistic, simbolistica animalieră sau vegetaţia ca factor
aproape hotărîtor în crearea imaginii artistice sînt permanente
în opera lui Marcel Breslaşu.
Fabula îl apără de grandilocvenţa încîlcită a unei exprimări
preţioase :
„...Dar fabulistul vine să mă cheme
si-m i pipăi iar pâmîntul sub câlcîi...*

{CtrMj

şi tot ea îi dă posibilitatea afirmării multilaterale a persona­

lităţii. De la sarcasm la ironia duioasă, de la meditaţie la apelul
lapidar, cu structură strofică şi ritmică extraordinar de diversă,
fabula lui Breslaşu se înscrie cu o pregnantă individualitate în
peisajul literar romînesc.
134

Moralist şi eseist, poet şi muzician, Marcel Breslaşu şi-a închinat

opera Omului şi V ieţii:
„Asta-i marea-mi încercare:
omul, omul Oarecare
să chitească
dintre gînduri,
să citească
printre rînduri,
el — ţi nu numai poeţii! —
că modestul meu volum
cîntă la-nceput de drum
DIALECTICA VIEŢII
şi a vremilor de-acum !“
(.Prefaţă, la tabla de materii)

Un poet de cu totul altă structură — totdeauna consecvent şi

militant, dar fără însuşirile unui „stil artist" — de esenţă şi ex­
presie populară este Dumitru Corbea. în cei aproape
30 de ani pe care i-a străbătut, de la Sînge de ţăran| volumul
apărut în 1936, pînă la cea mai recentă culegere, poetul şi-a afir­
mat necontenit într-un vers spontan şi necizelat, d ar nu cu mai
puţine stîngăcii, biografia lui, rurală, de rememorări circum stan­
ţiale şi episodice. Ca în H rizovul meu :
„M -am născut o dată cu stejarii de pe colină,
O dată cu rîurile care-şi mută matca în fiecare an.
Fărîmă din trupul meu ostenit a căutat cîndva odihnă
La umbra gorunului gros de patru braţe vînjoase de ţăran.*

Virgil Teodorescu în volumul Scriu negru pe alb| George D e-

mctru-Pan în culegerea Umanitas, Gellu N aum în Soarele calm,
Dumitru Stelaru în Oameni şi flăcări (1963), Emil G iurgiuca în
Cîntecele verii înscriu şi ei o anume evoluţie în definirea căreia
intră ca element transform ator fluxul noii realităţi istorico-
sociale, cu sensul ei de perspectivă şi de elevaţie. P oetul Ştefan
Roii (Gheorghe Dinu), căruia îi datorăm o a tît de bogată acti­
vitate în publicistica m ilitantă antifascistă din trecut, s-a reîntors
şi el la uneltele poetice, începînd să publice un ciclu de versuri
cu un mesaj umanist, într-o form ă permeabilă şi sugestivă.
 dezv oltarea lit e r a t u r ii
135

F aptul p o litic şi social n u c decit o parte

a um anului

Urmărind firul conexiunii dialectice între noua dimensiune a

concepţiei despre lum e, despre viaţa fi societate şi noua dimen­
siune tematica, am proiectat un ciclu de secvenţe care, după Sa-
doveanu şi Arghezi, după Camil Petrescu şi G. Călinescu, s-a
apropiat prin Stancu şi Bogza de generaţia scriitorilor care nu
de mult au împlinit 50 de ani.
La aceştia, mai ales, putem observa că procesul de orientare
ideologico-artistică, pe care n-am încetat să-l evocăm ca princi­
pal generator al noii dimensiuni tematice, apare şi mai izbitor
încă, în funcţie de caracterul istoric al fenomenului. Arta scriito­
rilor care şi-au revelat talentul în anii imediat premergători celui
de-al doilea război mondial, pentru a şi-l forja mai apoi în chiar
circumstanţele fluxului revoluţionar determinate de evenimentul
Eliberării, apare ca o rezultantă directă, dar amplă şi semnifi­
cativă, a noului suflu al istoriei.
Faptul e perfect explicabil şi confirmă o dată mai mult ceea
ce, cu marea lui autoritate de umanist contemporan, scriitorul
Thomas Mann declara în una din scrierile sale:
„Faptul politic şi social nu e decit o parte a umanului. Lumea
exterioară şi lumea umanului se unesc în om. In efortul său pen­
tru a integra faptul politic şi social în totalitatea umană, artistul
nu trebuie să se lase derutat de reproşul că o asemenea încercare
ar fi de ordin inferior. Apolitismul nu e numai steril, dar şi
amoral. Un asemenea punct de vedere nu ni se pare numai egoist
şi ireali, dar pur şi simplu stupid, dovedind nu atît ignoranţă cît
o indiferenţă morală. Sistemul politic şi social face parte — şi
aceasta nu poate fi negat — din totalitatea umană. Politica nu
e decît un aspect al problemei umane, al datoriei umane: nimeni
nu o poate neglija fără a păcătui împotriva umanităţii... Ca atare
esenţialul, de care totul depinde, este regimul politic şi social,
căci nu altfel decît sub forma sa politică se manifestă astăzi pro­
blema umană cu o teribilă gravitate..."
Multe din operele literare pe care le-am citat deja sau le vom
cita de aici înainte sînt expresia îndeplinirii acestei „datorii
umane* pe care conştiinţa sensibila I scriitorilor şi-a asimilat-o
ca pe o a doua natură. Poezia politică, în această înaltăaccepţie
a cuvîntului, poezie, în fond, de filozofie socială, vaconstitui —
cum vom vedea — pentru cei mai proeminenţi dintre poeţii
 G E O R G E IV A Ş C U

noştri — premisa liricii filozofice care va înscrie cele m ai valo ­

roase izbînzi ale literaturii noastre actuale.
Niciodată mai mult ca fin zilele noastre, scriitorul nu s-a sim­
ţit în mai mare măsură cetăţean al propriului său po p o r şi, p rin
acesta, al întregii umanităţi. Acest sentiment al particip ării active
la măreţia unor cauze generale înşurubează, pur şi sim plu, pe
scriitorii noştri contemporani în actualitatea fierbinte a epocii,
dîndu-le mai mult ca oricînd senzaţia dem nităţii, conştiinţa lo­
cului.lor în noua societate, a funcţiei lor larg sociale şi, ca atare,
a răspunderii lor. Treaptă superioară a înnobilării om ului prin
cultura, arta literară, ca şi celelalte arte, tinde să devină, în
perspectiva desăvîrşirii socialismului şi a in trării în com unism,
unul din cele mai impresionante fenomene de masă.

De la „Cîntece de pierzanie", la „M ărul de lîngă d ru m ",

pe coardele tim pului'

Poetul care s-a dăruit în cel mai în alt grad com enzii sociale,
făcîndu-şi un crez artistic din a fi „toboşarul tim purilor n o i“, şi
care, din izbîndă în izbîndă, avea să urce necontenit pe spirala
desăvîrşirii artei sale poetice pînă la cele m ai elevate poem e de
profund conţinut filozofic este Mihai Baniuc, cu cea m ai p ro d i­
gioasă activitate poetică dintre scriitorii noştri contem porani.
Proclamînd, încă din 1938, în Cîntece de pierzanie, necesitatea
răspunderii sociale a poetului, misionarismul artei lui de cîn tăreţ
al năzuinţelor populare şi de profet „al vrem urilor ce v in “ , con-
damnînd (în 1942, într-o poezie ca Meliţa) războiul pustiitor,
el recepta, în acelaşi timp, fiorul paşilor istoriei vestitori ai ^ ră­
săritului" :
„Mîine !
Soare !
Aici c o vatră de foc.
Sub ccnuşă — spuză.
Din crengile bătrîne
Ţîjneşte flacăra.
Trecutul e un butuc
Pe care stă un om
Cu faţa luminată
D E Z V O L T A R E A LITERATURII 137

D e vilvătaia focului.
Cu faţa luminaţi
Un om
Aşteaptă răsăritul."

(t/n om a/ttapti răsăritul, 5 martie 1945)

Beniuc a in tr a t el însuşi, cu to a tă fiin ţa lui artistică — şi nu

num ai artistic ă — în v iito area noii epoci, devenind cronicarul şi
rapsodul ei p rin excelenţă. C u un asemenea crez al poeziei misio­
nare, el con firm ă legătura cu tra d iţia m arilo r poeţi ardeleni
C oşbuc şi G oga, infuzînd, to to d a tă , în plasm a lirică efluviile ar­
tei poetice a lui A rghezi, proces cu a tît m ai valoros cu c ît în de­
finirea puternicei sale o rig in a lită ţi in tră şi înnobilarea decantării
de surse folclorice. Acestei com plexe personalităţi artistice îi d a ­
to răm unele din creaţiile sale cele m ai valoroase, din care m ulte
au in tr a t în patrim oniul antologic al poeziei noastre contem ­
porane.
E le definesc stru ctu ra poetului, care, la răscruce de tim puri,
realizează u n a din cele m ai dense şi concludente sim bioze în tre
m arile frăm ântări ale trecutului şi p re z e n tu lu i:
„H ei ! fraţilor, la mine-n unge
Istoria contemporană plînge."
(La mine-n singe)

D e aceea C h iv ără roşie (din poezia cu acelaşi titlu ) străb ate

istoria, ca un duh al răscoalei, de aceea, „aşteptând răsăritu l *
om ul se sprijină de trunchiul trecutului. D evenirea dialectică a
vieţii se proiectează astfel „pe coardele tim pului" (cum o v a
spune ch iar poetul, peste ani). Culegerile cu titlu l U n om a
teaptă răsăritul (1946), Versuri (1949), M ărul de lîngă d ru m
(1954), In fru n te com uniştii (1954) sau Trăinicie (1955) sîn t
scrise în tr-o to n a lita te poetică de o largă am plitudine şi de v a­
riată sem nificaţie.
P oem ul M ărul de lîngă drum este o capodoperă de gîndire şi
sim ţire p ro fu n d ă prin nobleţea concepţiei şi strălucirea form ei.
F o rţa em oţională e realizată prin densitatea sim bolului care, cu
o e x tra o rd in ară sobrietate d e mijloace artistice, se im pune spiri­
tu lu i no stru p rin lim pezim ea ideii încărcate de em oţia sentim en­
tului. E x prim area este de o sim plitate şi de o fluenţă emines­
ciană, ia r starea de spirit generată cititorului este to t a t ît de
stenică şi optim istă ca şi cea in fu za tă de celebra R a p so d ie
136 G E O R G E IV A Ş C U

romînă a lui Enescu. M odalitatea poemului e de altfel simfonică,

cu tema programatic repetată în final, ca o îm plinire ro tu n d ă a
unei „demonstraţii", decurgînd sigur şi calm, fără semnul vizibil
al nici unui efort de elaborare, crescută parcă firesc şi direct din
inima poetului. Imaginea mărului rînd pe rînd în cărcat de rod,
în peisajul multilateral şi divers al patriei, este de o m ăreaţă plas­
ticitate, tocmai pentru că nu are în ea nimic copleşitor şi osten­
tativ, ci apare ca un element firesc, rap o rtat ţărîn ei însăşi care
l-a generat şi l-a crescut, din seva căreia ciclic — în ro taţia ano­
timpurilor — se împrospătează şi rodeşte p en tru a se dărui, sim­
plu şi generos, ca o lege a n a tu rii:
„Sînt măr de lîngă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Căci n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-1 ţărînei ce sub mine-o am.
£ ţara ce pe sînul ei ne ţine,
Hrănindu-te pe tine şi pe mine.“

în imponderabilele lui de ton, atitudine, nuanţe, conceptuale

şi afective, Mărul de lîngă drum surprinde ceva d in om enia de
totdeauna a poporului nostru, in trată în orbita larg ă a um anis­
mului socialist. E im poem al construcţiei paşnice, un cîntec al
bucuriei pentru ceea ce se înfăptuieşte acum, în ritm u l zilelor
noastre. Mărul, simbol al poetului, fuzionează cu „ n a tu ra " «a —
simbol al vieţii colective, al poporului şi al patriei căreia îi este
organic integrat.
Căutător pasionat de m etafore revelatoare, poetul v a prefig u ra
mai tîrziu forţa mesajului său însufleţit de aceeaşi ard en tă şi ge­
neroasă dăruire în Inim a bătrînului V ezu v :
Linişte-i, tăcere-i, e şi pace
Şi e nea pe creştetul pleşuv,
Insă-n miezul muntelui mai zace
Inima bătrînului Vezuv !"

Poetul care-şi vedea totdeauna existenţa şi opera organic de­

pendente de istoria patriei şi care îndrăgea „garo afa roşie" reali­
zează în poezia Orfeu, străbunul tracic (din culegerea M ateria
şi visele, 1961) o sinteză a tu tu ro r căutărilor sale an terio are. A c­
tul creaţiei îi este limpezit şi ilum inat de cunoaşterea fo rţei p a rti­
 D E ZV O LT A R E A LITE R A TU R II | 3g

dului, partin itatea fiind concepută ca o spirală asimilată propriei

afirm ări a personalităţii lui estetice:
„Şi El veni, purtînd pe cerul frunţii :
«Uniţi-vă ai lumii proletari !*
Acesta era cel ce mă-ndemnase
Din umbră : «Strigă !» Şi-am strigat: «E slobod» ?
Toţi îl priveam uimiţi, vorbeam în şopot
în ;uru-i ne-adunam mai tari ca zidul :
Şi-l cunoşteam. Da. El era. PARTIDUL !“

.în v irtu te a unei asemenea concepţii ce fundam entează largi

perspective, este explicabilă am plificarea universului poetic la
Beniuc. A utorul străbate toate tim purile de la H oria pînă la
„tim pul care vine“ :
„E dincolo de cifre viitorul
Ca după vălul fin chipul miresei.
Străvăd profilul noilor uzine,
Ascult cum cresc după baraje ape,
Distanţele-s de drumuri cucerite,
Palate se ridică pe paragini.
Rachete asaltează spaţiul cosmic (~.)
E timpul, timpul, timpul, timpul nostru.
Hai să-l primim cu inima deschisă !“
(Timpul care vine, volumul Materia fi visele)

L a o asemenea dimensiune a gîndirii umane, într-o asemenea

perspectivă, exigenţa artistică m ajoră, infinita strădanie şi sacri­
ficiul, în necontenitul drum al perfecţiunii artistice, sînt înseşi le­
gităţile creaţiei. Sonetul Strugure roşu din volumul Culorile toam­
nei (1962) exprim ă m agistral a c e a sta :
„Scobeşte-n stîncă pînă dai de lacrimi.
Acolo sînt, n-ai grijă, stau cristale.
Aşteaptă numai degetele tale
Înfrigurate tremurînd de patimi.

Nu te uita că-s aşchii mari, subt unghii,

De cremene, şi taie pin’ la os,
Că-i roşu stratul, şi că-i dureros
Să te ridici, căci ard cumplit rărunchii.
 G EO R GE 1V A Ş C U

Acolo sînt cristalcle-n adînc —

Avar pămîntu-n miezul lui le strînge,
Dar ale noastre-s, jale milenară.

Să nu te sperii cînd le scoţi din crîng

De beznă: roşu strugur o să-ţi pară —
Le-ai înroşit cu propriul tău sînge.*

In cele mai bune poeme ale sale, Beniuc înalţă un cîntec de

slavă Omului, îi cîntă forţa şi frumuseţea, proelaraîndu-i neînce­
tat dreptul de stăpin necontestat al universului» al naturii
„Curînd vor fi şi astrele-ale noastre !
Iar unde-o să-nceteze veşnicia
Va merge mai departe poezia,
Dintre materii poate cea mai fină,
Mai plină de avînt şi de lumină.*

Corolar artistic al concepţiei ştiinţifice despre lume, poetul ex­

primă capacitatea „fiilor pămînteşţi" de a întinde punţi peste
abisul necunoscutului, „pe timp, călare către viitor", visurile că-
pătînd treptat realitate tangibilă:
„Dar eu mai ştiu ce tu nu bănuieşti:
De ce-s în sure fiii pămînteşti.
Punţi arcuind, ei trec, gonind, A b i s u l !
Ei au cumplitul har într-înşii: V i s u l ! *
(Materia fi visele)

Iar în poezia care încheie ciclul Pe coardele timpului, poetul

comandă timpului însuşi:
„Hai, timp, să bată ritmul tău pe coarde !
S-a rumenit a zori de ziuă zarea.
In depărtări o rază nouă arde.
H a i! visuri, bravi oşteni, încolonarea !“

Prin tot ce are mai contemporan şi mai desăvîrşit din punct de

vedere artistic, poezia lui Beniuc constituie una din faţetele ro-
mîneşti ale umanismului socialist.
Proza lui Mihai Beniuc confirmă o dată mai mult structura
ideologico-artistică a poetului.
D E ZV O LTA R E A LITE RA TU R II jjj

Romanul Pe muche de cuţit trăieşte epic prin factura lui de

incidenţă memorialistică prin care se reconstituie atmosfera so-
cial-politică din anii grei ai perioadei de dictatură fascistă. Evo­
carea luptei comuniştilor prin jurnalul intim şi reflecţiile asisten­
tului universitar Atanase Mustea, interferatecu episoade de
cronică obiectivă a epocii, constituie modalitatea originală a cărţii.
Retrospectiva ‘asupra lumii intelectuale din acea perioadă îi legi­
timează în plus interesul de document caracterologic, romanul
ca acare proiectând o experienţă multiplu semnificativă a unui
intelectual cu spirit revoluţionar, deşi nu totdeauna cu metodă
şi disciplină adecvată. Ca atare, Pe muche de cuţit e romanul
unei conştiinţe în căutarea dimensiunii ei reale — aceea pe care
i-o pot da, numai îndrumarea şi exemplul luptei partidului clasei
muncitoare.
Dispariţia unui om de rînd, cel de-al doilea şi mai recent ro­
man, surprinde de asemenea prin modalitatea aparent contra­
dictorie, liric-obiectivă, a creaţiei universului şi personajului res­
pectiv. Eroul — cu nume ostentativ oarecare : Avram Proţap —
are o ciudată existenţă, pînă la urmă ea semnificînd alegoric şi
aluziv tocmai devenirea personalităţii umane în socialism. Poetul
Beniuc, cu fantezia atît de bogată, se întâlneşte lucid cu eseistul
ascuţit şi naratorul epic. Experienţa artistică e din cele mai inte­
resante.

D e la „Inimi sub săbii* la „Cîntece împotriva morţii"

Nu mai puţin, poezia lui Eugen Jebeleanu se înscrie cu valo­

rile ei neoumaniste în vasta frescă a literaturii contemporane.
Poetul, care în volumul Inim i sub săbii (din 1934) încercase sa
afle un refugiu în trecutul medieval şi să regăsească formule adec­
vate unor tendinţe. ennetizante, îşi profilează după Eliberare tot
mai mult structura de poet social. Poezia lui devine meditaţie
fierbinte în miezul evenimentelor, manifest liric în care se anga­
jează cu toată fiinţa. El înalţă un imn Celor căzuţi pentru liber­
tate, fin care se simte noul suflu al istoriei şi, făcând retrospectiva
biografiei generaţiei sale, se apleacă cu pietate asupra figurii lui
Alexandru Sahia într-un poem rememorativ (/» satul lui Sahia) :
 GEORGE IV A ŞCU

„Da, nu-i mai mult de-o piatră, o piatră de mormînt.

Cu muchiile aspre, cît un bărbat dc-naltă,
Şi nu-i decît o groapă, pe veci acoperită,
Dar groapa nu c mută, şi piatra este caldă.

Luci o stea... Spre chipul din bronz privesc tăcut.

Gîndindu-mă la anii care-au trecut — şi număr.*
Să-mi amintesc mai bine de viaţa celui dus
Pun braţu-ncet pe piatră, — şi parcă-1 ţin de umăr."

Poezia care va egala în emoţie un asemenea moment va fi Li-

dice, intrată de mult în registrul nostru de sensibilitate, ca unul
din cele mai izbutite poeme cu un mesaj de răscolitoare vibraţie
împotriva războiului.
Ancorat tot mai puternic în prezentul luptei pentru noua con­
diţie umană din patria lui, poetul va coborî spre trecutul de luptă
al poporului şi va încerca să proiecteze în slava veacului nostru
figura de jertfă şi lumină a lui Băicescu, în poemul cu acelaşi
titlu (din 1952). Izbînda nu va fi la dimensiunea intenţiei artis­
tice, pentru că, în preocuparea de a nu ştirbi cu nimic din fizio­
nomia epocii, a omului şi a anului revoluţionar, poetul nu s-a
putut deck rareori dezlipi de modalitatea unei cronici fără prea
mult relief, fără sondări în adînc şi fără protuberanţe.
Capodopera lui Jebeleanu este Surîsul Hiroshimei (1959).
Construit într-o modalitate de simfonie honeggeriană sau de ora­
toriu antic, cu o solemnitate a gravităţii marcată de invocarea
care deschide scenic o tulburătoare tragedie contemporană, poe­
mul se desfăşoară într-o serie de metafore halucinante, creînd o
retrospectivă simbolică a oraşului trăindu-şi ultima noapte dinain- |
tea dezastrului.
Visele oraşului, visul omului-cal, al mutilatului de război, al
pescarului bătrîn, al poetului sînt în violent contrast cu cel al
negustorului „care s-afundă adînc, tot mai adînc, ca-ntr-un ha­
mac legănător, în plasa de muzică ademenitoare, în plasa foşni­
toarelor maşini de calculat", parcă smulse din atmosfera Proce­
sului iui Kafka, Viziunea se amplifică apoi în imaginile muncii
paşnice care începe în pragul dimineţii — a acelei dimineţi de
6 august 1945 în care din înaltul cerului scăldat de răsăritul soa­
relui a fost declanşată bomba atomică. Moartea ia proporţii fan­
 143

tastice, distrugerea echivalînd cu aneantizarea vieţii, cu m utaţia

instantanee în cenuşă şi reducţia la simpla um bri a ceea ce, îna­
inte de secunda exploziei, fusese fiinţă omenească. Corul copiilor
ucişi se întretaie in văzduhul leşios cu ţipetele păsărilor ce nu-şi
mai p o t recunoaşte cuibul, piatra şi fierul s-au topit deopotrivă,
pâm întul şi văzduhul, natura p ar a-şi fi pierdut total Înfăţi­
şarea. Stăpînă e acum cenuşa, grea ca un blestem :
„Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimbai;
in mine. N o ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră ţi sînt viaţă neajunsă.*

O asemenea viziune eshatologică atestă la punctul ei cel mal

de sus evoluţia ideologico-artistică a lui Jdbeleanu. Acordîndu-şi
astfel lira cu sunetele grave ale umanităţii, poetul tratează tema
păcii nu ca un simplu prilej de meditaţie, ci cu un elevat sens
agitatoric.
H iroshim a reînviată „ca dintr-un trandafir de scrum fierbinte*
îm parte tu tu ro r „arme ale vieţii". Ieşirea din apocalipsul morţii,
al războiului, al cenuşii, surîsul devin posibile prin această proiec­
tare universală a solidarităţii umane, a „celor m ulţi şi tari".
C u experienţa Surâsului Hirosbimei, Jebeleanu a compus Ora­
toriul eliberării, care proiectează „un cîntec al biruinţei, vestind
asalturile imediate şi pe cele viitoare, un imn de slavă Partidu­
lui, libertăţii, Patriei".
In cel mai recent volum, Cîntece împotriva morţii, poetul da
o imagine de apoteoză a perspectivei revoluţionare a împlinirilor
de mîine ale omenirii, în libertate şi p a c e :
„Soră-a sfărîmătorilor de lanţuri,
logodnică a timpului ce vine,
binevenită fii,
tu care apari întotdeauna
cu-o roză între dinţi, scăpărătoare."

Poemele lui Eugen Jebeleanu sînt poeme ale m arilor idei şi»
prin funcţia lor artistică, poeme de filozofie larg umanistă, în
înţelesul cel mai propriu al cuvîntului.
 GEOJIGE IVAŞCU"

D e la „Ţara fetelor" p în ă „La p o rţile raiului"

Vibraţia conştiinţei sociale, a sentimentului de apartenenţă la

epoca sa dă forţă lirică şi poemelor Măriei Banuş. De la univer­
sul intimist al volumului Ţara fetelor, apărut în 1937, la poe­
ziile sale actuale, poeta a făcut un uriaş pas înainte în sfera re­
naşterii spirituale a epocii noastre, înnoindu-se pe sine. D e la
ţipătul adolescenţei la replica gravă, hotărîtă, a maturităţii, de la
Ţara fetelor la Ţie-ţi vorbesc, Americă!, din ciclul Se-arată
lumea — 1956 (acesta precedat de Cîntece — 1953 şi Bucurie
— 1949), pînă La porţile raiului, Torentul şi Magnet, lirica Măriei
Banuş reface un drum de deschidere în fascicul, prin cuprinderea
în adîncime şi întindere a unor ani de maturitate mereu sporită.
Orientarea constantă a scriitoarei spre apărarea vieţii capătă
în Ţie-ţi vorbesc, Americă! o expresie remarcabila, poemul de­
venind un patetic „apel al păcii". Dialogul peste Ocean este
rostit cu simplitate, calm şi demn, fără tirade retorice. Astfel*
amploarea universală a mesajului este adîncită, umanizată, prin
perspectiva calda a realităţilor familiale. Aici, ca şi în Copiii
ne-aşteaptă sau Vacanţă, poeta găseşte tonalitatea cea mai fi­
rească pentru a îmbina viaţa sufletească a omului şi proiecţia: sa
socială :
„Ţie-ţi vorbesc, Americă, ţie
Ochii tăi neliniştiţi îi privesc,
Faţa ta limpede — fără fard — o privesc.

Ce sînt distanţele ?
Ce sînt oceanele ?
Vremea în care trăim le înghite.
Amăgire şi fum, depărtările
amăgire şi fum.
Europa-i aici, aproape de tine,
e peste drum,
o vecină,
o casă vecină,
o femeie vecină
pe care nu o cunoşti."

Războiul este condamnat pentru că a frînt drumul dragostei,

al împlinirilor, şi tocmai de aceea înlăturarea lui reclamă forţele
unite ale omenirii. Noţiunea politică proiectată în viaţa afectivă
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii
145

şi, în acelaşi timp, derivînd din ea — iată elementul de bază al

viziunii poetice la Maria Banuş. Scriitoarea relevă astfel una din
caracteristicile esenţiale ale noii etici, ale noului umanism.
Va continua acest lucru în poemul lirico-filozofic La porţile
raiului. Oscilaţiile şi definirea cuplului erotic, simbolic alcătuit
din Adam şi Eva, se desfăşoară pe fundalul contemporaneităţii
comuniste cînd :
„întreg este omul
răsărind
în splendida lui unitate.
Iată renaşterea
şi naşterea evului nou,
fără abisul, cumplit, nefiresc,
dintre suflet şi trup...“

Porţile raiului Adam Ie cucereşte învingînd vechile legi, întu­

nericul, războiul, bolile; la porţile raiului, pentru a putea intra
şi, mai tîrziu, pentru a putea trăi în conformitate cu exigenţele
sale maxime, eroii trec un decisiv examen de conştiinţă. Maria
Banuş omagiază omul, pe acela care a construit casele, roata şi
avionul, pe acela care a sculptat fluierul sau a creat marile valori
culturale, pe acela care a cucerit atomul. îl omagiază şi il pre­
ţuieşte. De aceea, La porţile raiului este un poem polemic cu o
foarte întinsa literatură a dragostei egoiste sau întâmplătoare, a
dragostei fără durată, fără dăruire, a dragostei lipsite de comu­
nicare autentică, permanenta. La porţile raiului apără adevărata
iubire posibilă numai prin descătuşarea omului de toate limitele
trecutului, înnobilată de exigenţa şi demnitate, antrenînd latu­
rile cele mai semnificative ale personalităţii umane.
Viziunea Măriei Banuş asupra propriei sale meniri este, ca şi
la Beniuc sau Jebeleanu, aceea de poet angajat în numele unui
larg umanism. E ceea ce va afirma şi în Pietrele sfinte din re­
centul volum Magnet (1964), definindu-şi mai exact propria fi­
nalitate :
n— Da, lumea există
spre a fi fericită,
să spună omul necunoscut
dintr-o ţară străină.
Sar eu să aprind un chibrit,
fi încă, şi înc-un chibrit
atît eît acolo
mai e întuneric."
 GEORGE IVAŞCU*

Cel ce-i dă poetei această forţă a responsabilităţii în contextul

general, al umanităţii, cel ce-i asigură axul fundam ental al desfă­
şurării imaginaţiei poetice este partidul. O va declara patetic,
deschis:
Cum si n-aduc osanale
Forţelor zămislitoare,
Aşa cum cei vechi, din chimvale,
Părintelui soare ?

Cum să nu strig prin mileniu :

Partidul, Partidul e forţa !
Uniţi, muncitorii sînt geniu
Sînt soarele, torţa.
(Creaţie, volumul Magnet).

Poeţi afirmaţi şi dezvoltaţi în climatul nou

al revoluţiei socialiste

Parcurgând registrul creaţiei literare, am subliniat nu o dată

climatul de înnobilare spirituală şi morală în care, după Eliberare,
şi-au dezvoltat talentul, adesea cu sensibile muitaţii în evoluţia lor,
un număr apreciabil de scriitori, ale căror, opere au in tra t temeinic
în determinarea volumului şi în definirea profilului literaturii
noastre actuale. E cu atât mai lesne de înţeles graficul de creaţie
al scriitorilor mai tineri sau foarte tineri care şi-au afirm at talen­
tul în aceşti ani, neavînd deci de reconsiderat propriul Jor trecut,
ci formîndu-se ca cetăţeni şi ca artişti în contemporaneitatea noas­
tră. Pentru majoritatea acestora, „inovaţia" o reprezintă dezvol­
tarea firească a talentului lor fîntr-un climat nou, aşa cum este şi
trebuie să fie în esenţa ei o revoluţie.
Intr-un asemenea climat, poetul Mihu Dragomir, autor, în 1939,
a două volume de versuri (Gînduri prăfuite şi Rugă de ateu), va
da aripi talentului său, publicînd în anii noştri numeroase poeme
şi volume de versuri, dintre care mai semnificative ne apar astăzi
Războiul (1954), Pe struna fulgerelor (1955), Oda pămîntului meu
(1957), întoarcerea armelor (1959), Stelele aşteaptă păm întul
(1961).
DEZVOLTAREA LITERATURII 147
-------- ----------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 1
------------ ..........................- -

A plecat spre meditaţia lincâ, cultivfnd adesea o poezie de idei,

Mihu D ragom ir a înscris cîteva succese prin poemele sale în care,
cu o candoare romantică, vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa
anulate tragic de război. C u spiritul proiectat pe infinitul galactic,
halucinat de zborurile cosmice, poetul va da unele din cele mai ele­
vate im nuri închinate puterii nemărginite a omului, ajuns stăpîn al
spaţiului sideral. Poezia inspirîndu-se din mitul prometeic, proiectat
în prezentul erei cosmice, Planeta mîinilor mele, vrea sa exprime
suprema năzuinţă a omului dominînd legile timpului şi spaţiului:
„Pămîntu-n lung şi-n lat l-am răscolit
brăzdîndu-1 cu gîndirea şi cu fierul.
M-am ridicat din tină, în sfîrşit,
şi-mi iau acuma în primire cerul.

Pomeşte-n cosmos, inimă de foc,

eterului vestind eliberarea !
Puterea mea pe glob mai are loc,
dar vreau sa-i sparg şi bolţii închisoarea.*

P rin aceasta, Mihu Dragomir a conferit poeziei sale o dimensiune

larg umanista, căreia i-a şi rămas credincios pînă la moartea-i atît
de prem atură.
D intre poeţii care păşeau pragul literaturii chiar o dată cu
eliberarea ţării, N ina Cassian a debutat (în 1947) cu un volum
nu fără anume contingenţe cu aburii încă plutind în atmosferă
ai frondei suprarealiste : La scara 1/1. D ar nu mai puţin, chiar
acest debut aducea în lumină ceea ce avea să se definească mai
apoi ca specific: o sinteză a liricului cu luciditatea. Volumele
Vîrstele anului (1957), Dialogul vîntului cu marea (1958), Sărbă­
torile zilnice (1961), Spectacol în aer liber (1961), Să ne facem
daruri (1963) aveau să contureze deplin o personalitate poetică
din cele mai originale.
La N in a Cassian luciditatea e o cenzură intelectuală a unei
excepţionale dispoziţii senzitive. De unde osmoza între idei şi
sentimente, conturîndu-se o poezie a ideilor afective şi o poezie
a afectului^ a atmosferizării ideilor. în cele mai bune creaţii ale
sale, poeta reuşeşte să proiecteze astfel o imagine rotundă, unitară,
a spiritului uman.
Lirica, de idei cere în creaţia poetei o prezenţă relevantă. O
poezie din ciclul Muzeul de antichităţi este intitulată Plus-valoarea,
mecanismul politic al bazelor militare străine este surprins în
 GEORGE IVAŞCU
148

Cancerul lumii. D a r una din cele m ai sem nificativ e ră m în e L en in

(volumul Sărbătorile zilnice), un p o rtre t c o n stru it cu id eea p e
care o avem despre geniul lui Lenin, cu ceea ce e x p rim ă ei ca
înaltă culme de um anitate, cu însuşirea lui genială d e a p ă tru n d e
tainele istoriei. F ără nici un elem ent de în fă ţişa re fizică a ero u lu i,
poezia spune infinit m ai m ult celor ce-1 cunosc p e L en in în
esenţa lui, în esenţa lui um ană :
„S-a îngrijit de frumuseţea lumii.
Avea viziunea în spaţiu a sculptorului
şi cea în timp a prozatorului;
conducea destinele mulţimii, integrîndu-le în istorie
cu un singur gest: înainte !
S-a îngrijit de fericirea lumii,
pentru că nimic omenesc nu-i era străin ;
cunoştea rolul propulsor al suferinţei
şi explozia ei în steaguri roşii. “

Erotica poetei are o decantare tu lb u răto are. Iu b ire a d evine

un dialog între elementele naturii, se în cad rează în cele p a tru
anotimpuri sau e concepută dram aturgie ca în Spectacol în aer
liber. Această „m onografie a dragostei®, ca şi recentul Să ne fa c em
daruri, vorbeşte despre etica nouă a oam enilor, despre exig en ţa
şi preţuirea autentică, despre inefabilele oscilaţii ale d rag o stei
proiectate pe întinsul bucuriilor cotidiene.
Pledoaria pentru deplina dem nitate în v ia ţă este fă c u tă în
numele idealurilor esenţiale ale c o n te m p o ra n e ită ţii:
„şi niciodată lumea n-a fost mai dornică de renaştere
ca, acum.

Cu amîndouă braţele ridicate

salut răsăritul Comunei, zodia cea nouă, era demnităţii !“
(Cred, volumul Virstele anului)

La o intensitate artistică mai puţin explozivă, d o m in a tă de

albul peisajului (Dincolo de iarnă) sau al interio arelo r ( Decor
alb), hrănită deopotrivă de o sensibilitate acută d a r şi d e o
întinsă experienţă livrescă, poezia lui A. E. B akonsky aduce
o tonalitate specifică. Evoluţia liricii sale, de la P oezii (1950),
la Dincolo de iarnă (1957) şi F luxul m em oriei (1957), ap o i Versuri
(1961) şi Im n către zori de zi (1962), reface în fo n d p ro p riu l
 149

drum al scriitorului ce se simte situat dramatic la răscruce de

ere istorice :
„Timpul trecut nu-i nimeni sa-1 poată învia,
Chiar dacâ-mi vine poate să strig în gura mare :
— Ani rătăciţi, eu nu v-am tr ă it!
Prin viaţa mea
Parcă-aţi trecut odată ca ploile cu soare (...)
Ieşiţi din ceaţă, nu v-am trăit, ieşiţi din ceaţă,
Ani ră tă ciţi!"
(Fluxul memoriei)

Bakonsky are un acut simţ al deplasărilor temporale proiectate

în propriul „flux al memoriei", astfel încît acesta corespunde
structural gîndirii sale poetice înclinate spre solilocviu. „Umbra
tragică a timpului" este săpată în adîncurile fiinţei sale poetice,
fluxul memoriei reface istoria, uneori pînă la vremile mitice ale
dacilor, într-o atmosferă difuză, sugerînd enorme distanţe în timp.
Faptele istorice nu sînt narate sau proiectate în afară, ci învăluite
de un abur afectiv al memoriei. Dar poetul adera mereu la con­
temporaneitate, contopindu-şi sensul artei cu cel al vieţii — steaua
sa polară :
„Cu tot ce am aparţin acestui pămînt
Deasupra căruia arde
Cea mai strălucitoare dintre stele,
Cu fiecare şoaptă, cu fiecare cuvînt —
Cu tot ce am sînt al acestui pămînt,
Cu toate iubirile şi cîntecele mele.”
(Cu tot ce am, volumol Fluxul memoriei)

Lirica lui Bakonsky are nemişcarea apelor ce ascund vîrtejuri.

Mişcările sînt ample, dar puţin violente, fluxul are cadenţă şi
linişte. Reflectarea e în oglinzi paralele:
„Mă uit la timp şi nu-1 văd,
M i uit îndelung şi nu-1 văd —
Văd doar copiii cum cresc
Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă."
(Viutul, volumul Fluxul memoriei)

în cea mai recenta secvenţă a creaţiei sale, Imn către zorii de zi,
deşi şlefuieşte imaginile pînă la uşoara lor depărtare de sîmburele
 GEORGJE IVAŞCU

real, în esenţă — m editativ şi lucid — el răm îhe a lă tu ri de

oameni, printre care îşi găseşte adevărata busolă :
„Ce bine e(...)
Chiar după ce în craniul tău
îşi fac cuib stelele cerului,
Chiar după ce expiri — să poţi veni,
Să te poţi iar întoarce la oameni
Ca să le spui încet: Va fi mereu mai bine."
(.Linişte nouă, volumul Imn titre zorii de zi)

Aventurile lirice ale lui Geo Dumitrescu, al cărui volum de

debut se intitula, în 1946, Libertatea de a trage cu puşca, m a r­
chează, după 18 ani de experienţă lirică, o evoluţie d in cele m ai
semnificative pentru dezvoltarea consemnată de noi în aceste
pagini, poetul creînd acum o poezie cetăţenească de m are elevaţie,
directă în proiectarea mesajului optim ist, cu em oţia în cărcată de
un înalt sens filozofic. în Oraţie la o moara de lum ina, în ch in ată
constructorilor de la Bicaz, elanul generos al incantaţiei lirice
este revărsat ca un torent de puternică dragoste peste peisajul
moldav al patriei care-şi iluminează faţa şi viitorul. Creierul
uzinei e un omagiu al noii condiţii umane acum în epoca socialistă,
cînd nu numai „stînca oarbă se preface în scînteie electrică, apele
se prefac în lumină", dar şi „ciobanii în ingineri". U n m are poem
liric este Balada corăbiilor de piatră, mod original de a condensa 1
o atitudine anticolonialistă şi, totodată, de a sugera perspectiva
grandioasă cînd insulele vor pom i în „lunga croazieră p la n e ta ra '!
a libertăţii".
La ghicit, Spre stele, O brazul rumen al amintirii, d a r m ai ales
Macarale la marginea oraşului, sînt poeme de decantare lirică a
unei inspiraţii social-politice, în care se interferează fan tezia con­
templativă cu amănuntul strict realist, tonul de pam flet cu excla­
maţia afectului liric. Poetul cîntă „fila nouă a vieţii, ca o ecuaţie
eliberată de taine", „oamenii, stelele, viitorul", „puterea năzuin- 1
ţelor umane", „imnul de glorie al omului închinat sieşi".
Remarcat cu prilejul apariţiei volumului Vioara roşie (1948),
pe Victor Tulbure l-a consacrat Balada tovarăşului care a căzut
împărţind ,jScînteiaa în ilegalitate (1949), p rin m ilitantism ul ei
sincer şi direct, într-o formă într-adevăr mobilizatoare, fa ră clişec
retorice. Vară fierbinte (1956), Cornul pădurarului (1957) m ar­
chează — după alte cicluri — un anume salt în conştiinţa artistică
a poetului, relevat mai ales prin volumul din 1959, Eu nu cîn t că
DEZVOLTAREA LITERATURII 151

ştiu să cîn t. Peisagist al stărilor de suflet inspirate de relaţia

geografică sau istorică, Tulbure dă un itinerar liric de valenţe
grave, cu im plicaţii m editative şi emoţie autentica (Pe dealul
Plevneiy A şa m i-a cîntat o fa tă din Tracia, După-amiază turcă,
Pom pei). F u ra t de propria-i experienţă, poetul e pîndit de pri­
m ejdia alunecării în facilitate. U ltim a culegere, Aur (1963), o
atesta.
D an Deşliu cultivă mai ales poemul epic de largă respiraţie,
a x a t pe dram atice conflicte sociale. Lazăr de la Rusca şi Minerii
din Maramureş sînt balade eroice, dedicate unor oameni repre­
zen tativi în cel mai în a lt grad pentru eroismul real al unei anumite
etap e istorice. Sensul luptei şi jertfei lor capătă semnificaţie prin
rap o rtare la efortul general al întregii ţări. Devenită pasiune,
m unca antrenează forţa, inteligenţa şi voinţa fiecăruia. Eroismul
nu m ai are astfel caracter de excepţionalitate, ci este dovada
suprem ă a patriotism ului, a înţelegerii şi aderării depline la
idealurile comuniste.
C u ltiv în d poemul baladesc, Deşliu a d at (în 1956) Pe viaţă
şi pe m oarte, lungă naraţiune cu unele explozii lirice inspirată
d in p rimii ani ai luptei pentru colectivizarea agriculturii în ţara
noastră. C oborînd adesea în cronică rim ată şi în anecdotică,
inspiraţia — de bună sursa - g a eroismului popular nu mai poate
avea elevaţia prim elor poeme, deja citate. Poemul despre oţel
(1959) are mai puţină densitate, deşi poartă vizibil am prenta unui
m ai p rofund proces de elaborare. Descinzînd în universul său
anterior, D an Deşliu izbuteşte adeseori să dea o anume substanţă
fiorului liric, în confruntare cu vibraţiile contemporaneităţii. Ca
în acordul final din Preludiu la simfonia L un ii:
„O, farmecul de lună va dăinui de-a pururi,
vom mai cînta sonate frumoasei din azururi,
scrisori se vor mai scrie acelei ce străbate
a mării mişcătoare mereu singurătate !
Dar altfel sună cîntul pămîntului, din ora
cînd a bătut la poarta din ceruri Aurora,
cînd, in această noapte de toamnă timpurie,
cu steagul roşu, Luna pătrunde-n poezie."

C u o structură apropiată, Eugen Frunză e prodigios în versuri

m ilitante, cele mai multe ocazionale, de cronică a timpului în
înţelesul aproape jurnalistic. Sub steagul vieţii, Zile slăvite, Faţă-n
faţă. Liberă şi stăpînă, Vă cbemf, Cîntece de veghe, Oameni şi
152 GEORGE IVAŞCU

căţti sugerează direct factura acestei producţii lirice. Mai valo­

roasă pare astăzi a fi lirica lui Frunză inaugurată prin C upa cu
garoafe şi continuată cu Fîntina soarelui, unde poetul se repro­
filează tocmai prin economia verbului, prin reducţia retorismului,
prin aplecarea spre propriu-i univers, în care să se decanteze ţi
să fuzioneze ecourile grave ale noii realităţi.
La un alt nivel artistic, desfăşoară o bogată activitate semni­
ficativă pentru un poet format in anii noştri, cu o tematică —
pe multe planuri şi cu multe prilejuri afirmată — a responsabi­
lităţii şi a participării active fa viaţa cetăţii, cu receptivitate la
sensurile grave ale actualităţii, dar îşi la acelea de simple efemeride-
Veronica Porumbacu. Ea şi-a constituit un profil propriu, cultivînd
o poezie de implicaţie lirică, de amprentă confesională. Vibraţia
e discretă, dar pe o coardă de substanţă, aşa cum se defineşte
însăşi poeta în Tăcere:
„Nu sînt niciodată văzută.
Nu mă simţiţi niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunînd asaltul cetăţii.
Sînt doar căldura imaginii (...)"

Izvoare (1956), La hotarul dintre două lumi (1960), A m

rechemat iubirea (1962) şi recenta Scrisoare către anul 2000 sînt
titlurile sub care, în mai puţin de un deceniu, Ion Bănuţă şi-a
înscris eforturile pentru a-şi contura o personalitate lirică. El cîntă
pe Faur ca într-o mitologie populară, tocmai pentru că îi satisface
setea de sublim prometeic, altfel evocînd pe Februarie 1933 ;
„Faur, manifest al vieţii,
te-am văzut umblînd prin iad,
zburător bătut de gînduri,
tăind valurilor vad.

Eşti ca fruntea unui monte,

ţi ca marea-n val înalt,
şi ca floarea-n Vadul-serii,
stîncă — dintr-un vechi bazalt."

Poet de idei în deplina accepţie a cuvîntului este Ştefan Aug.

Doinaş, care a debutat încă Ia „Jurnalul literar”, în 1939, apoi
a colaborat la „Saeculum* al lui Lucian Blaga. Traiectoria lui
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii 153

este îndeosebi sem nificativi pentru densitatea meditaţiei lirice,

pentru capacitatea de concentrare a cugetării sensibilizate Intr-o
m eta fo ră , pentru corespondenţa reprezentărilor poetice, ca ecoul
prelungit al ideii sugerate în După manifestaţie :
„După manifestaţie,
oamenii se-ntorc de-a valma
se-mprăştie fi rîd veseli pe străzi
trăgînd în urma lor
pe-asfalt
imponderabile mătăsuri:
enorme pelerine de entuziasm
al eroicului suflet colectiv.

Cei răzleţiţi
le pierd curînd prin ganguri.

Dar ceilalţi
umblă toată viaţa
în haina asta invizibilă
ca-ntr-o lumină.11

C u un asemenea larg fascicul de gîndire, expresie a unei bune

culturi filozofice, cu o pregnantă însuşire de a da viaţă concreta
şi corp ideilor, cu o dinamică a imaginilor poetice dialectic
înlănţuite, generînd mai totdeauna reprezentări inedite, Ştefan
D oinaş d ă şi una din cele mai bune poezii despre partid, E xistă :
„gîndirea-vultur, patosul lucid;
există marea frunte leninistă
ce trece viitorul în revistă!
Există un asemenea partid î
El este braţul care mişcă toate;
frînînd stihiile, scurmînd în cer,
preschimbă anotimpuri aspre, scoate
comori din adlncimi întunecate,
şi pune-n gura lumii adevăr.
E sensul descifrat în timp, solia
ce-aduce oamenilor — omenia."

Păşind în universul liricii m ilitante de după Eliberare cu poemul

Cincisutistnl (1952), Ion Brad se va profila mai ales la modul
autobiografiei semnificative, la modul Beniuc, minus vigoarea
154 GBORGE rVAŞOQ

acestuia, îndrăzneala de a se afirm a răspicat, to n a lita te a p r o ­

fetică. Responsabilul cu fericirea, Sentimentul m arilor oraşe,
Calmul luptătorilor, Stampă 1933, Ceasornicul feroviarilor, Din
asprimea acestui pam înt, După victorie din volum ul M a uit în
ochii copiilor (1962) recomandă un poet de m editaţie lirică con­
temporană, căutînd un sens în plasm a poetică şi com unicînd un
mesaj optimist, o perspectivă. C a aceea din Ceasornicul fero­
viarilor :
„Ceasornicul, precum un ochi rotund
Al timpului cu gene de lumină,
In loc de iris poartă, ieşită din străfund,
Locomotiva — semnul de mers fără hodină.
Ca razele vin drumuri din ţară şi se-ascund
In farul ei, cadenţa rotindu-se deplină
In orele ce-aleargă, în anii ce răspund
La nesfîrşita goană spre veacuri ce-o să vină.
Ceasornicul veghează precum un ochi rotund
Al timpului cu gene de lumină."

Poet al legumelor şi fructelor, al anotim purilor, d a r nu p riv ite

în momentul exploziv al rodirii, ci în germ inaţia im perceptibilă,
în care caută descifrarea armoniei, este Ion H o rea :
„Hotarului asemeni, mi-e sufletul prea plin
De lumea vegetală, de păsări şi insecte,
De forma animală spre care mă înclin
Mereu în căutarea mişcărilor perfecte."
(Agreste, volumul Coloană in amiază)

Poetul, a cărui inim ă este depozitara tu tu ro r ro ad elo r p ăm în -

tului, se adresează generozităţii omului, m enit să dea strălu cire
n a tu rii:
„— Ieşiţi cu tîrnăcoape şi hîrleţe (...)
Ieşiţi şi treceţi peste ţară,
Şi numai straturi să lăsaţi în urmă,
Pe unde-i încă iarba foarte rară,
Şi frumuseţea creşterii se curmă.”
(Fulgerele mele)

Constelaţia lirei (1963), titlul sub care A l. A n d riţo iu îşi

înmănunchează cea mai recentă recoltă, rezum ă oarecum sem ni­
DBZVQLTAREA LITERATURII 155

ficativ profilul său poetic. A ndriţoiu cultivă o poezie de inspiraţie

diversă din realitatea im ediată, unde descoperă un colectivist citind
{„citea şi luna îl privea cu stim ă") sau aurul negru („şi-i p ort pe
m iini b ră ţa ra alături cu sondorii"), d ar mai ales o poezie de expe­
rienţă intelectuală şi livrescă, spectaculos asociativă în tim p şi
spaţiu. D upă o m ultiplă în tim p şi spaţiu călătorie, ca un joc al
minţii aproape gratuit, cititorul se opreşte să-şi odihnească spiritul
la fiorul de sublim pe care i-1 poate da Zidarul :
„In echilibru roşu, muchii lungi
şi-nguste-I ocrotesc, să ne desfete.
Pînă la el tu n-ai să poţi s-arunci
un măr sau piersici — hrană pentru sete.

Stă cerul sprijinit pe fruntea sa

şi, cucerit îşi pierde-n gol misterul —
iar dacă fruntea i s-ar clătina,
s-ar clătina, în ritm cu ea, tot cerul/

Ş tefan Iureş, autor a nu puţine volume de versuri, are, î n ' 1963,

o n o tab ilă Poema citadina, voindu-se „rapsodul unor străzi de
p ia ţă " , d a r fără sensibilitatea culorii, ci m ai curînd cu un efort
livresc şi jurnalistic, de unde senzaţia glacială de prozaism (Cal-
latis, Gagarin, Copiii Algeriei etc.), în Sîmburii, gîndirea lirică
p u rtîn d realm ente semnul unui univers poetic.
V asile Nicolescu, George D an, Al. Jebeleanu, Florin M ugur,
N . Ţ aţp m ir, Rusalin M ureşan, N icolae T ăutu, V aleria Boiculesi,
M io ara Crem ene — de structuri diferite şi de profiluri cu unele
n u an ţe pro p rii, au o activitate poetică nu încă pe deplin definită
în o riginalitatea ei. M ai curînd V ioleta Zam firescu (în volumul
Liniştea vintului) reuşeşte să transm ită fiorul unui vitalism al
sevelor din arbori şi al esenţelor din fructe, ca în această Incan­
descenţă :
„Cînd arborii, catargurile verii,
Îşi odihnesc în trunchiuri seva rece,
Privesc cum frunza spre rugină trece,
Şi cade pruna-n alambicul serii.

Neodihnita mea incandescenţă

A pus în fruct alcoolică esenţă,
Şi-a răsturnat spre zări armonios
Pămîntu-n cupe mari de abanos."
1Sg GEORGE 1VAŞCU

Nicolae Labiş — „spiritul adîncurilor"

Cu viaţa absurd întreruptă la 21 de ani (decembrie 1956),

Nicolae Labiş şi-a înscris, totuşi, numele în registrul noii literaturi
ca una din acele pregnante personalităţi care sparg cadrele gîndirii
poetice tradiţionale şi deschid perspective inedite. O întreagă
generaţie de poeţi — evident, cea mai tînără — stă sub semnul lui
Labiş.
In timpul scurtei sale vieţi, poetul a publicat un singur volum :
Primele iubiri (1956), iar după moarte, prietenii i-au îngrijit pe
al d oilea: Lupta cu inerţia (1958), mai apoi (în 1962) sub prim ul
titlu înmănunchindu-se întreaga lui creaţie.
Este într-adevăr surprinzător — dar tocmai aceasta te face să.
simţi asupră-i aripa geniului — cum acest tînăr, fără prea multă,
experienţă, reuşeşte să se situeze în cîmpul magnetic al ideilor
celor mai înaintate despre lume, realizînd imagini care, prin ele
însele, pot deveni în mintea cititorului tot atîtea universuri d e
gîndire:
„Şi frunze cad, şi frunze nasc din muguri.
Şi arbori cad, şi arbori nasc din lut,
Insă la fel de tînără-i pădurea
Aşa precum a fost la început."

Poet frămîntat de idei majore, noţiunea de destin este elaborată

ca raportul ideal dintre necesitate şi libertate, unele din poem ele
sale reprezentînd concluzia metaforică a polem icii grave, d efin itiv e
cu un întreg trecut milenar de alienare a omului în condiţiile
vechilor orinduiri. D e aici poemul Lui M arx în care poetul elo­
giază pe marele gînditor ca normă umană supremă pe coordonata
destinului u m an :
„Mă gîndesc la bărbatul lucid, generos, populat
De idei ce agită frenetic drapele,
Aşa cum de-un veac încheiat s-a săpat nepătat
Chipul lui viu în metalul memoriei mele."

Lauda partidului şi a gîndirii comuniste ocupă un loc central

în lirica sa. Visul lui Marx a devenit şi visul lui. D e aceea sună.
DEZVOLTAREA LITERATURII ig J

firesc, şi nu retoric, cuvintele de admiraţie pe care le adresează

Comunistului, anul din ostaşii partidului:
„Cîtă putere consumi
Si naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească săinînţa-ncolţită curînd !

Nimic pentru tine, tot pentru toţi."

(Comunistului)

Ideologia partidului l-a dus la înţelegerea valorii „adîncii sim­

fo n ii a pădurii* faţă de „murmurul copacului stingher- . Poetul
şi-a propus să descifreze sensurile măreţe şi grave ale contempo­
ran e ităţii şi le împărtăşeşte generaţiei sale :
„Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuiţi ca noi
In flăcările noastre se destramă."
(Viitorul)

Capacitatea lui Labiş de a descifra esenţele fenomenelor sociale

este izvorul principal al liricii lui filozofice. Vibraţia ideii atinge
acea intensitate care naşte mereu poezie. Poetul era conştient de
aceasta *
„Eu sînt spiritul adîncurilor,
Trăiesc în altă hune decît voi,
In lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sînt veştede.
Din cînd în cînd
Mă urc ia lumea voastră
In nopţi grozav de liniştite fi senine,
Şi atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţL
Apoi cobor din nou prin hrube tainice
In apa luminoasă, minunată.
Sînt spiritul adîncunlor,
Trăiesc în altă lume decît voi."
(Simt spiraml aJincunlot)
 GEORGE IVA ŞCU

Labiş este un liric în sensul superior al cuvîntului, exprimînd

un „eu“ obiectiv. Măiestria lui artistică aminteşte de năzuinţa
lui Camil Petrescu de „a vedea idei". Prin Labiş, cititorul e pus
într-adevăr în starea de elevaţie spirituală, transportîndu-1 în sfera
ideilor. De aici stilul lui de geometrie euclidiană, ca atare neîn­
cărcat de modulaţii exterioare, dens în substanţă, vibrînd molecular.
Poet pentru care „nu sfîrşeşte tinereţea niciodată", Tiberiu U tan
sc afirmă ca una din cele mai autentice prezenţe lirice. N u fără
rezonanţe argheziene, cu o vehemenţă lapidara sugestivă, el evocă,
(în ciclurile Cărbune roşu şi Triptic rural) momente ale luptei
muncitorilor şi ţăranilor, secvenţele ciclurilor condensînd într-o
mare simplitate fiorul liric ardent al poetului situat organic în
contemporaneitate :
„Sînt ca un copac umblător
cu rădăcini nevăzute-n popor."
(Copacul umblător)

Atît volumul Căile pămintului şi mai cu seamă recentele poeme

Şarja şi Cariatide, apărute în presă, l-au confirmat pe Ion
Gheorghe ca pe unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai gene­
raţiei tinere. Secvenţele din Căile pămintului refac epic o realitate
nu mult depărtată ca tonalitate de cea a romanului D esculţ —
viaţa dură a satului în care sentimentul proprietăţii dezumanizează,
viaţa aspra care duce la scindarea dramatică a familiei, viaţa ce
ascunde mari dureri înăbuşite, acumulează mînie şi încrîncenare.
Limpezirea „căilor pămîntului“ este procesul central urm ărit de
volum şi culminează cu dobîndirea de către ţărani a adevăratei
lor demnităţi şi libertăţi:
„Cruntă dezlegare a mai fost şi-aceea F
Se întoarseră cu spatele către ţărînă
şi-şi văzură viaţa lor, copiii şi femeia
şi iubirile ce-aveau să le rămînă.

Erau toate căile pornite strîmb ;

remuşcarea-şi înfigea în suflet d in ţii:
căci mîncaseră prin grîne şi porumb
dragostele ce şi le jertfiseră părinţii."
( f uf a de pim int)

Ca şi la alţi scriitori, titlul hotărît de Nichita Stănescu volu­

melor este relevant, Sensul iubirii (debut în 1960) şi O viziune
DEZVOLTAREA LITERATURII I59

a sentim entelor (1964), fixînd d ate caracteristice ale artei sale.

In ansam blul liricii actuale, N ich ita Stanescu aduce o captivanta
o rig in a lita te în descoperirea universului afectiv al zilelor noastre.
E v o lu ţia volum elor dem onstrează o clară m aturizare artistică a
au to ru lu i, o eliberare de balast im agistic caduc, o îm bogăţire în
p ro fu n zim e şi sinceritate.
C el ce-şi afirm ase la d ebut un sem nificativ C r e d o :
„Mi-adaug firul vieţii Ia dunga arcuită
a timpului ce mişcă pămîntul pe orbită,
cu fiece răsuflet al pieptului s-apropii
cerul rotund, cu sorii ce-mi încăpură ochii.

Gândirea mea, din gîndul Comunei se-nfiripi

fiindu-i pană zveltă in alba ei aripă.“
(Credo, volumul Sensul iubirii)

şi îşi fixase p ro p ria adolescenţă în viziunea socialismului şi a

p ăcii v a dovedi cu cel de-al doilea volum al său o inedită viziune
a sentim entelor, av în d ca pilon vertebral o surprinzătoare capa­
citate asociativă şi de m aterializare a unor decantate elemente
afective.
T im pul, spaţiul, iubirea, universul sînt topite de N ich ita Stănescu
în re to rta viziunii sale originale şi învestite cu calităţi noi p rin
m u ta ţii m etaforice im previzibile :
„Cuvintele se roteau, se roteau între noi
înainte şi înapoi
şi cu cît te iubeam mai mult, cu atît
repetau, într-un vîrtej aproape văzut
structura materiei, de la-nceput.“
(Poveste sentimentali)

E o dezbatere încărcată d e luciditate şi lirism , p u rtîn d însemne,

ca la Labiş, nobilele însemne ale „spiritului adîncurilor“ .
D eb u tîn d cu volum ul Com una de aur, C ezar B altag se afirm ă
ca un entuziast dornic să descifreze sensurile profunde ale eticii
com uniste. în volum ul urm ător, Vis planetar, universul lui Baltag
se caracterizează iprintr-o îm plinire guvernată de soare, de o p ti­
mism şi de o specifică osmoză cu n atu ra . Pe linia unei asemenea
valoroase lirici, B altag încearcă trăirea genezelor, a rodirii, a sta­
b ilirii în tre om şi n atu ră de fascinante a p ro p ie ri:
 GEORGE IVAŞCU
160

„Mă aplec si îmbrăţişez pămîntul, şi pletele

îmi curg peste ierburi, topindu-se
de-a lungul potecilor.
Şi pînzele ploii de iulie
se-aştern pe harta trupului meu,
înflorindu-mi."
(Confesiune)

Sugestia unei asemenea stări de spirit e generată şi în poezia

de dragoste (Călătorie într-o frunză, Romanţă fără sfîrşit, Vis
planetar).

O autobiografie lirică este De pe pămînt, prim ul volum al

Constanţei Buzea. Poeta marchează pregnant ieşirea din copilăria
trăită sub semnul tragic al războiudui şpre o adolescenţă activă,
în atmosfera şantierelor, a galeriilor de la Petrila sau a pesca­
rilor dobrogeni. Poeta are conştiinţa că tocmai aceasta dă viabi­
litate artei sale:
„Eu ştiu c i fiecare gest de-aici
Pentru o viaţă are să-mi ajungă,
Şi amintirile se fac mai mici,
Cînd, cu mişcarea lor uşor prelunga
Excavatoarele lovesc in ceruri.“
(Pentru o viaţă...)

Nicalae Stoian, Teodor Balş, Toma George Maiorescu, Gheorghe

Tomozei, Victoria Ana Tăuşan, Adrian Păunescu, Ion Crîngu-
leanu, Adrian Muntiu, Mihai Negulescu, Anghel Dumbrăveanu,
Horia Zilieru — sînt alte nume care punctează a tît de bogat, d ar
nu în aceeaşi măsură şi divers colorata hartă a poeziei noastre
tinere. In vibraţia lirică a celor mai mulţi se desprinde pregnantă
năzuinţa elanului spre înălţimile eticii comuniste, sub reverbera­
ţiile forţei prometeice a omului redat propriei sale natu ri, toţi
purtînd semnele încă în devenire ale unei impresionante eflores-
cenţe lirice.
Aurora Corau, Florenţa Albu sau D arie Novăceanu m archează
ca, de altfel, şi alţii din cei care i-au precedat, d a r cu o am prentă
mai proprie, o traiectorie de cugetare lirică, pe care înscriu fie
valori ale noii etici, fie punctul luminos al perspectivei spre co­
munism.
 - - .C iturilor (22—24 ianuarie 1962
Aspecte de la Conferinţa pe (ara a scrutărilor ^
Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej salută pe fruntaşii scrisului
Sesiunea ftiinţifică a A cadem iei R .P .R . fi Uniunii scriitorilor cu p rileju l
comemorării a 75 de ani de la moartea lui Mihail E m inescu
 „Sadoveanu a realizat o osmoză
dintre cele mai semnificative în~
tre scriitor fi epoca sa" (...) M o­
mentul înmînării „Premiului Lenin
pentru întărirea păcii între po­
poare“ marelui nostru scriitor

Tovarăşul Ion Gheorghe M aurer,

m m înează academicianului Tudor
A rghezi O rdinul |S te a u a R epu­
blicii Populare R om îne“ clasa I,
cu prilejul îm plinirii a 80 de ani
de viată
DEZVOLTAREA l it e r a t u r ii
181

A u ro ra Cornu în finalul din Pădure-n toamnă :

„Un nou fundal se va topi din toate !
Ce armonie nouă va da stanţe
Urmaşului visînd pe faţa lunii,
Ce tonuri varii, neştiute încă,
Cînd comunismu-şi va fi-ntins aripa
Pe Terra noastră, liniştind convulsii,
Şi cînd înscrişi în amintirea lumii,
N oi vom fi tonul aspru şi eroic
Cerînd desenu-atîtor cutezanţe,
Splendorilor ce le va naşte clipa

F lo ren ţa Albu, contemplînd procesul de naştere incandescentă a

O ţelului tm ă r :
„Nu doar oţelul arde dramatic, alegîndu-şi
materia, umbra, cea mai pură,
ci tot ce e mai omenesc în noi
cunoaşte arderea şi decantarea-aceasta."

în sfîrşit, Darie Novăceanu mărturisindu-se ca prima generaţie

ce va intra sub cerul comunismului:
„Ne despărţim, atîta tot, intrînd
Sub un cer nou, pe care-1 ştim prea bine :
£ cerul comunismului. Sub el
N oi sîntem prima generaţie căreia îi revine
Dreptul de a-1 locui şi înfrumuseţa."

Asociind filtra te ecouri ale realităţii directe sau transmise li­

vresc, în colocviu cu lumea şi tim pul contem poran sau în retro­
spectivă „în sălile d e bal, sub m ari candelabre*, cântând „fructele
pădurilor" şi proiectând imaginea continentelor „în apă, p în ă la
brîu ca nişte sirene jum ătate om, jum ătate peşte", im plicînd ele­
mentul autobiografic şi evocînd anii cînd „ ta ta se ducea în cîmpia
Ardealului" A urel R ău dă (volumul Jocul de-a stelele, 1963) o
poezie d e no taţie, în stilul care a devenit aproape o m anieră a
m a jo rităţii p o eţilo r care s-au afirm at în revista „Steaua" de la
Gluj. C a atare, p u ţin diferenţiată, deşi nu fără personalitate, va
fi şi poezia lui A urel Gurgheanu, a lui V ictor Felea, Leonida
N eam ţu, P etre Stoica sau Ion Rahoveanu — frecvenţi în paginile
 O E O IG I IV A ŞC U

aceleiaşi publicaţii — ca, de altfel, şi cea a lui Al. Căprariu,

acosta, cu Miron Scorobete, poet al „Tribunei" ca şi N eg o iţi
Irimie. v.
Iiie Constantin se distinge In cadrul generaţiei sale p rin tr-u n
profil propriu demarcând un talent de a „redescoperi" universul
prin ochii omului contemporan de proaspătă şi acută sensibilitate.
Tinereţea matură a poetului are o semnificativă ,p rezenţă lirică
în Desprinderea de farm (1964), volum ce augmentează In fas­
cicul, at$t problematic d t şi stilistic, debutul concretizat în V în tu l
cutreieră apele (1960).
Efortul zidarului, minerului, oţelarului, fumalistului, m arile
construcţii industriale — acestea sânt „corăbiile noi“ ce cutreieră,
apdle prezentului. Poetul cuprinde simpatetic oamenii ca în tr-o
baie de lumină :
„şi-adun de pretutindeni oameni
în mine,
ca într-o ţari călătoare,
ca într-o planetă rotită de Soare."
(Plecările constructorului)

Persoana întîia plural, prima culegere a Anei Blamdiana, denu­

meşte mai m ult deoît o autobiografie lirică. Volumul se defineşte
printr-o transfigurare de gravă şi reală originalitate a ideilor,
ţprintr-o mai totdeauna surprinzătoare vibraţie lirică £n profun-
ditate, printr-o sinceritate internă care transferă sugestiv mesajul
de esenţă ideologică sau politică. A na Blandiana dram atizează
idei cu o densă candoare, proiectând tinereţea şi «puritatea ca
un mesaj al demnităţii umane n eîn tin ate;
„Priviţi pînă o să vi se atingă,privirea de vînt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe —
Ochii mei n-au căutat niciodată-n pămînt,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe J

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vîntul,

Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi — .

Genunchii mei n-au sărutat niciodată pămîntulj.
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!“
(D*ns in ploaie)
DEZVOLTAREA LITE RÂTURI I 1 (3

P ro z a : retrospectiva războiului — „N egura", „Eroica*, „Fuga*.

O riginalitatea lui Marin Preda. „Bărăganul" lui V. Em. Galan.
Istoricitatea lui Titus Popovici. Eugen Barbu — de la „Groapa*
la „Facerea lumii*.
Alţi p rozatori şi alte cărţi. Reporterii. Personalităţi ţi stiluri
în devenire

C a şi după prim ul război mondial, după cel de-al doilea, lite­

ratura ce a urm at nu i-a consacrat decit puţine cărţi. Oamenii
erau atât de însetaţi după viaţa paşnică, iar instaurarea păcii
ridica atîtea probleme, fncît prea puţini scriitori s-au consacrat
temei propriu-zise a războiului. Totuşi, întunecata perioadă a
suscitat interesul câtorva prozatori, tocmai pentru că ea a ridicat
profunde probleme de conştiinţă individuală şi colectivă, zbucium
la căpătui căruia s-au ivit zorii Eliberării, iar o d ată cu aceasta
s-au concretizat premisele revoluţiei socialiste.
Am c itat (deja pe G. Călinescu care în Scrinul negru a implicat
şi unele aspecte — dintre cele «nai tragice — ale războiului, dar
încă înaintea sa, Eusebiu Cam ilar a d a t cele două volume din
romanul Negura n 1948— 1949), refăcut apoi (în 1959) într-un
volum omogen. Titlul Negura avea să sugereze ceaţa de pe con­
ştiinţe care âncepe treptat a se risipi, cu preţul a multiple sfîşieri
interioare, generând conflicte — unele deosebit de dramatice.
Proiectarea lo r veridică, încărcată de întreaga lor semnificaţie
umană» în tr-o înlănţuire de evenimente decisive, solicita scriito­
rului un întins examen ideologic şi politic al războiului, o con­
cepţie şi o m etodă în selectarea şi reflectarea faptelor care să
determine prin nivelul artistic acea imagine general-valabidă şi,
totodată, particulară, raportată la eroii săi, a unei perioade isto­
rice cu evenimente hotărîtoare. Procesul interior uman care să
reveleze atâtea „necunoscute* implica o punere tn ecuaţie depă­
şind cu m ult pe cea a aglomerării de conduite stihinice, precum şi
pe cele din cărţile precedente ale autorului. Totuşi, cele mai bune
pagini din roman sînt tocmai cele de atmosferă a unei viziuni
colective, de traumatism psihologic al unor m ari colectivităţi.
C reator de tablouri de ansamblu, de mozaicuri umane, se-nţelege
că num ai cu greu se vor putea — artisticeşte vorbind — distinge
d te v a individualităţi m ăi pregnante. Ostaşii-ţărani Castan Gim-
poieşu, T oader Făclie, Nkruiai Dadaci slnt u n ele; căpitanul Jim-
boreanu, m a rd n d m utaţia de conştiinţă în rîndul ofiţerimii |
 G EOR GErVAŞCU

locotenentul Vieru, colonelul Vartic, aceştia, dimpotrivă, cobo-

rînd în substratul geologic al dezumanizării, sînt aitele. Printre
ele, figura, nici ea prea semnificativ conturată, a locotenentului
de rezervă Măgură, tip de intelectual de nivel mediu, d ar cinstit
şi cu o mare sensibilitate etică. De unde «şi zbuciumul lui moral
sub avalanşa atîtor fapte contradictorii. D ar desfăşurarea epică
nu realizează o imagine globală de gravitate semnificativă, nu
demonstrează şi nu defineşte o „condiţie umană“. Ca atare, cartea
nu ajunge să pătrundă pînă la esenţa fenomenelor, în aşa fel incît
să se realizeze o explicare, pe de o parte, a cauzei profunde pentru
care fascismul gemi an, în condiţiile date, trebuia cu necesitate să
se prăbuşească, pe de alta, a ceea ce constituie superioritatea siste­
mului şi a filozofiei umane pe care o reprezenta armata sovietica*
în acest complex definindu-se implicit „Negura" şi apoi risipirea
acestei „neguri", ca un proces el însuşi esenţial în landurile arma­
tei romîne.
Nu mai izbutit, minus încă însuşirea *atît de caracteristică*
la Camilar — a creării de atmosferă, este romanul Eroica al lui
Laurenţiu Ftflga (apărut în 1956). Abia în 1963, cu Steaua bunei
speranţe, autorul va reuşi un anume salt de experienţă ideologico^-
artistică, într-o organizare epică nu numai de proporţii (cum e,
de altfel, şi prima), dar şi de proiecţie a unor veritabile procese
de conştiinţă explicitate mai veridic şi mai plauzibili convingătoare.
Aurel Mihale este prozatorul care va înregistra celle mai vala­
bile succese ale epicii de război. încă în celle 18 nuvele, dispuse
într-o ordine cronologică, N opţi înfrigurate (1957), autorul
reuşea să evoce, în imagini veridice, o experienţă densă în fapte
eroice din ultimul an al războiului. C u asemenea investire, Aurel
Mihale a dat fin 1963 romanul Fuga. Materialul istoric şi uman
l-am mai întâlnit: e vorba de evenimentele din timpul prăbuşirii
frontului hitlerist pe Volga.
Prin stepa rusească, mii de oameni vagaibondează ia voia în­
tâmplării, hăituiţi de spaimă, de foame, de ger şi de viscol. In
conştiinţa dor se petrec, fin aceste împrejurări, mutaţii fundamen­
tale. Ei descoperă astfel fin ei înşişi puterea de a se întreba, în
sfîrşit, care e raţiunea acestui război ? Răspunsul e cel impus
de realitatea istorică, Eroul principal, sergentul Jiga, e cel care
concentrează ca într-un focar Întreg acest proces sufletesc, al
cărui corolar va fi descoperirea, ca o necesitate, a simţământului
colectiv, deţpăşindu-şi individualismul, care nu numai o dată luase
forme sălbatice.
d e z v o l t a r e a l it e r a t u r ii
165

Fără a reuşi să întreţină tensiunea conflictului interior la acelaşi

indice, diluînd acţiunea pe făgaşuri secundare în conexiuni super­
ficiale, Fuga a dat atestatul definitiv unui prozator autentic,
format în anii noştri, demonstrînd, totodată că numai realitatea
trăită cu adevărat în prapria-i conştiinţă poate da scriitorului
talentat şi capacitatea de a o reflecta valabil.

„M oromeţii“ şi „Risipitorii"

Una din cele mai interesante personalităţi ale prozei romîne

contemporane este aceea a lui Marin Preda. Debutul — cu nuvele
scrise între 1939 şi 1943 (cuprinse mai apoi în volumul din 1948
cu titlul întîlnirea din Pămînturi) — poartă amprenta, nu lipsită
de interes, a unor căutări în universul psihologic, pe alocuri pe
urmele lui Faulkner, pe care-1 va regăsi mai tîrziu. Tinărul scriitor
transcrie ffn Colina un caz de angoasă; încearcă să pătrundă în
nemărginitul mister al erosului în Întîlnirea din Pâmînturi; se
aventurează în universul crimei, al dezumanizării şi al morţii
în Calul.
Marin Preida va păstra din acest început sugestia pătrunzătoare
a notaţiei «psihologice. Trei nuvele, acestea scrise după Eliberare,
fac un grup aparte In creaţia scriitorului: Desfăşurarea, Ferestre
întunecate şi îndrăzneala. Toate trei descriu acelaşi caz de rezis­
tenţă morală în faţa vicisitudinilor vieţii. Eroilor, trei ţărani
săraci, le e comună aceeaşi bucurie fundamentală în faţa vieţii,
aceeaşi beatitudine fermecată, expresie a unei mari vitalităţi su­
fleteşti. D ar această bucurie este contrazisă de ostilitatea socială,
de degradarea demnităţii umane într-o societate bazată pe exploa­
tare. Ea se eliberează deplin în socialism, cînd echilibrul moral al
omului nu mai e ameninţat de forţe sociale ostile, cînd omul
se ridica la conştiinţa valorii sale. Toate trei nuvelele conţin de
fapt momentul unei crize sufleteşti. Unul dintre eroi ftşi pierde
deodată ingenuitatea şi devine capabil de acte revoluţionare cînd
demnitatea îi e negată de foştii stăpîni. Rîsul sarcastic al chia­
burului sfanima carapacea de cristal a euforiei celuilalt. Al treilea
nu poate reintra în circuitul de fericire al vieţii noi decît în
momentul în care foştii exploatatori sînt înlăturaţi. Toate nu­
velele au o dinamică intensă, timpul concentrîndu-se la o zi sau
la cîteva ceasuri.
Capodopera lui Marin Preda e Moromeţii, romanul care dă
certificatul de m aturitate cu care proza realist-socialistă romi-
166 GEORGE IVAŞCtJ

nească intră în circuitul valorilor universale. E procesul unei

„aventuri interioare". Dispoziţia pentru psihologic a autorului a
dat primui roman psihologic al mediului rural din literatu ra
romînă. Numai considerarea marii tradiţii a prozei noastre ru ­
rale, şi ar fi deajuns spre a sugera prestigiul acestui ac* de
pionierat. Moromeţii e un roman al demistificarii şi deşi conţine,
ca şi nuvelele pomenite, o criză, nu mai are tim pul precipitat al
acelora, ci curge leneş, ca un fluviu aproape de vărsare. Perso­
najul Ilie Moromete este exponentul unei existenţe tcvasipatriarhale
într-o societate mistuită de patim a banului. Acest ţăran înstărit,
fost consilier comunal, membru în comitetul bisericesc, care face
politică subţire şi-l admiră pe Iorga, se complace în ideea că
e cineva, an afara forţelor tenebroase (pentru el), contradictorii
şi primejdioase, care agită societatea. Pentru cei din jur, are
„ciudatul d a r de a vedea lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu
le vedeau". Gospodăria lui Moromete e organizată pe principii
de m ult consacrate, care-i conferă lui, capul familiei, d re p tu l de
a sta da masă „deasupra tuturor" şi de a „stă|pîni“ cu privirea
pe fiecare. Orice v înţ care tulbură armonia clanului e în lătu rat
cu hotărâre şi fără replică. Calmul gospodăriei este asigurat de
relativa stabilitate economică. Procedând cu m are abilitate, Mo­
romete tergiversează timp de şaptesprezece ani p la ta unor obli­
gaţii către stat. In acest punct al ascensiunii sale, cînd. Moromete
a p u tu t „să-şi ajungă lui însuşi" cu ce avea, intervine şi iluzoria
credinţă a personajului în posibilitatea unei economii de .tip
închis strict familială, o oază în circuitul social dom inat de ban.
Moromete dispreţuieşte banul din sentimentul secret al celui care
se poate dispensa de el. De aici acea plenitudine umana:, acea
voluptate a existenţei, acea dispoziţie pentru actele gratuite ale
minţii, pentru deleotare şi contemplare. în fond, iluzia lui Moro­
mete este de a fi liber de o lume căreia de fapt îi aparţine,» faţă
de o morală care e de fapt şi a lui. Moromete trăieşte, cum s-a
mai observat, Şntr-un empireu al contemplării, de unde orice
agitaţie este eliminată. Apărîndu-şi cu febrilitate empireul: lui,
Moromete recurge la o infinitate de nuanţe ale simulării şi ale
disimulării. Eroul nu e insă în primul rîn d . un disim ulat, ci un
com plicat; el este un tip de mic-iburghez individualizat, du­
plicitar.
Acesta este eroul fin momentul în care de fap t începe acţiunea
romanului. Primele pagini fixează această imagine pregătind: te­
renul pentru marea experienţa. In faţa prim elor semne de -fur­
tună, Moromete rămîne calm* Chietudinea lui este desăvîrşită,
DEZVOLTAREA LITERATURII

încrederea lui în neschimbare, totală. Presiunea timpului istoric

creşte însă mereu* precara rezistenţă a lui Moromete cedează
treptat. N evoit să vînidă din păimînt (rană sîngerîndă în uni­
versul lui economic) pentru a achita datoriile, cu spectrul discu­
ţiei totale a clanului (băieţii cei mari îi fug în oraş jefuindo-1)
şi, deci, a liniştii iui, Moromete înţelege deodată în toată grozăvia
ad e v ăru l: libertatea lui faţă de societate fusese iluzorie!
Acum începe de fa p t disoluţia morală a personajului. La fierăria
lui Iocan, unde Moromete participa febril la discuţiile politice
ale sătenilor, rămîne să asiste impasibil doar chipul tlui sculptat
de un prieten. Moromete, retras din orice contacte cu viaţa din
jur, îşi contemplă «dezastrul cu desperare şi groaza.
Însuşirile d e analist ale lui Marin Preda sînt convertite de el
în opere care constituie veritabile sinteze umane. Moromeţii este
o asemenea sinteză umană asupra unui tip uman, tip prin care
se determ ină psihologia unei întregi clase, a unei întregi categorii
sociale. M arin Preda este un Camil Petrescu aplecat asupra rura­
lului, d ar, spre deosebire de acesta, nu întâmpină riscurile pro­
cesului de analiză în sine asupra unui anume sector sufletesc, ci
analiza lui are totdeauna o certă finalitate în economia operei.
Cea de-a doua carte, Risipitorii, mergînd spre alt mediu decît
cel ţărănesc, încearcă o altă modalitate epică decît în Moromeţii,
în sensul că nu este o carte cu o singură axă, cu un personaj
central anumit, principal, ci o carte cu cîteva axe şi cu cîteva
personaje importante.
Risipitorii este o carte de fişă psihologică într-o modalitate
nouă în general pentru literatura română, nouă In raport cu
Moromeţii, d a r apropiată în mare măsură de Patul Ini Procust
al lui Cam il Petrescu. Romanul dezbate risipirea propriei noastre
personalităţi în acţiuni colaterale, divergente în raport cu ceea
ce ne este esenţial, caracteristic ca finalitate etică.
M ai puţin cristalizat eipic faţă de Moromeţii, romanul Risipi­
torii are o structură disolută, de biblioraft psihologic, cu variaţii
inegale ale stilului — uneori ca de jurnal de perete, alteori de
mare frumuseţe, virtualizînd sub ochii cititorului posibilitatea
înregistrării nude a evenimentelor. Evident, cartea poartă tncă
am prenta căutării unor noi formule artistice determinate de spe­
cificul ariei umane descrise şi de asimilarea cîtorva date caracte­
ristice ale prozei moderne.
 GEORGE IVAŞCU

Nuvela Friguri (1964) nu face decît să confirme în plus nu

numai virtuozitatea prozatorului psihologic, d a r o dată mai m ult
arta — mai rară — a construcţiei prin analiză.

V. Em. Galan

Cu experienţa jurnalistică de reporter, V. Eon. Gailan se con­

sacra literaturii încurajat de succesul nuvelei Cărămidarii (1948),
de o remarcabilă densitate epica, cu o am prenta tragică, urm ată,
în acelaşi an, de nuvela satirică Potopul, exerciţiu, totodată, de
modalităţi stilistice adecvate diferitelor personaje şi retrospective
în timp. Prima carte de mai mare întindere epică va fi, însă,
Zorii robilor (1950), roman de reconstituire social-istorică. O pera
capitală a lui Galan e romanul Bărăgan (volumul I — 1954,
volumul II — 1959). Inspirată din cea m ai angajată actualitate
— transformarea socialista a agriculturii prin organizarea-model
a feranelor de stat — cartea prilejuieşte autorului realizarea unui
tip (predominant — justificat, ca atare, de iînsăşi legitatea istorică
bine subliniată în economia cărţii — A nton Filip, unul din prim ii
eroi comunişti de valenţe noi, evocînd, desigur, experienţa de
creaţie artistică a lui Şolohcrv în Pămînt desţelenit, dar nu mai
puţin bine ancorat în realităţile sociale romaneşti. Ca erou
exemplar, Anton Filip plăteşte oarecare tribut însăşi acestei fina­
lităţi — de unde o anume reducţie în complexitatea personalităţii
lui umane şi absenţa, cvasitotală, din universul eroului a coordo­
natei erotice — dar ca întruchipare a personalităţii comuniste în
esenţa ei ideologică şi politică, eroul este ireproşabil. Turul de
forţă al autorului e tocmai faptul că, construinduişi eroul din
elemente caracterologice materializînd noţiuni şi conduite p a rti­
nice, într-uin efort vădit programatic, arhitectural personajul sau
rezistă ca întruparea unei perfecte geometrii umane. Determinarea
portretului lui Anton Filip necontenit prin conexiunea lui cu
realitatea careul circumstanţiază dar pe care el, progresiv, o gu­
vernează — iată secretui unui portret realizat prin reflectorul
ideologic-politk.
Definită printr-un asemenea erou, astfel determinat, economia
romanului, mai ales în primul său volum, se constituie fără efort,
personajele celelalte intrînd cu necesitate (artistică) în umbra
planului secund.
DEZVOLTAREA l it e r a t u r ii
169

Titus Popovici

Debutând în literatură prin nuvele scrise în colaborare cu Fran-

cisc M unteanu, Titus Popovici se afirmă cîştigtndu-ţi un presti­
giu incontestabil cu Străinul (1952). Este un roman al adolescen­
ţei care ajunge da m aturitate, romanul formării unei conştiinţe în
anii celui de-al doilea război mondial. Urmărind tribulaţiile su­
fleteşti ale personajului său, romancierul pictează o frescă amplă
a micii burghezii ardelene, în timpul războiului. Satira mediului,
profesoral, gazetăresc, politic, este făcută cu mijloace mature.
Romanul răm îne unitar, nespărgîndu-se în cioburi, datorită erou­
lui principal. Fresca este realizată cu ochii acestuia. Caricatura
lumii burgheze înţpinse în derută de iminenţa căderii fascismului
şi de creşterea valului revoluţionar e făcută din perspectiva tînă-
rudui erou, el însuşi evoluînd o dată cu timpul şi accentuîndu-şl
delimitarea critică de întreaga faună de reprezentanţi ai moralei
burgheze. C artea se term ină simbolic, eroul aruncîndu-se con­
ştient, m ilitant, în viaţa socială, moment ce marchează termina­
rea procesului ce-1 ţinea departe de esenţa lui, de natura lui
umană reală şi de legitatea procesului social pe care îl întruchipa.
Celălalt roman al prozatorului, Setea (1954), urmăreşte pro­
cesul form ării unei conştiinţe colective într-un mediu mai com­
plex decît în Străinul. Este romanul unei întregi societăţi la un
moment d at, văzută mai ales prin evenimentele desfăşurate în
mediul rural, d a r impdicînd o serie de aspecte şi evenimente din
medii adiacente. Este epoca precizată istoric a începutului revo­
luţiei sociale în Romînia, revoluţie socială în cadrul căreia pro­
blema agrară, a „setei* de pămînt, se punea cu acuitate.
Setea reia unele personaje episodice din Străinul, scoţîndu-le
în prim -plan. Rolul preponderent îl deţine tot un singur perso­
naj, care unifică tendinţele divergente ale multelor planuri. Este
învăţătorul comunist George Teodorescu, întors din U.R.S.S.,
unde fusese prizonier, după război. Teodorescu, la fel cu Andrei
Sabin din Străinul, străbate un proces de clarificare ideologică.
E, ca şi Sabin, un însetat de adevăr, oscilînd între două soluţii.
D ar acestea nu sînt ca la Sabin opuse; Teodorescu evoluează de
fapt de da înţelegerea cam mecanică şi rigidă a fenomenelor con­
crete ale revoluţiei <la o viziune marxist-*leninista a le». Al dotlea.
personaj de mare relief al romanului este ţăranul şarac M itra l
Moţ. Şi el parcurge un proces de clarificare. Mitru Moţ este ani-
 GEORGE IVAŞCU
170

mat de sentimente de răzvrătire imense, e un haiduc v irtu al, d a r

cu un desăvîrşit respect pentru muncă. M itru asistă copleşit la
evenim ente: comuniştii răstoarnă pe pretorul fascist d in orăşelul
vecin şi iau puterea. El îşi însuşeşte din acestea d oar -lecţia puterii
şi, întors în sat, îl alungă ipe vechiul prim ar şi se autonum eşte în
această funcţie. De aici romanul descrie cu m are febră creşterea
conştiinţei revoluţionare a personajului, lupta lui p e n tru p ăm în t.
Străbatem iarăşi medii variate, m ai ales ţărăneşti, cunoaştem
atmosfera specifică a momentului istoric care a prem ers îm p ăr­
ţirii păm înturilor. Străinul era romanul micii burghezii în cău ta­
rea unei soluţii etice. Setea este romanul em ancipării ţărăneşti.
Preluarea pământului, reform a agrară devin nişte acte revoluţio­
nare în măsura în care sînt făcute conştient, bine diriguite şi cu
legalitatea revoluţionară care este aceea dată d e p a rtid .
Străinul şi Setea concretizează pregnant caracteristicile stilului
lui Titus P opovici: un stil epic specific de desfăşurare în timp»
de surprindere a acţiunilor şi destinelor umane în d e v e n ire ; un
stil de psihologie socială aplicată la diferite medii şi m en talităţi.

Eugen Barbu

O experienţă de viaţă socialmente consumată, d ar cu un ecou

puternic în conştiinţa scriitorului, consemnează rom anul Groapa,
ediţie nouă (1963), al lui Eugen Barbu.
Groapa e un roman al periferiei bucureştene, un rom an capti­
vant, al lumii interlope. Personajele sînt hoţi, oameni de la sate,
negustori, cîrciumari, ţigani lăutari dintr-o faim oasă, pe vrem uri,
mahala a Capitalei. Toată această lume este subtexitual opusă de
romancier societăţii burgheze; m orala acestei lumi este o m orală
aparent liberă d e orice conţinut d e clasă, o m orală a vendetei şi
a bunului plac. în realitate, lumea din Groapa nu e decît un
lumpenproletariat împins de civilizaţia burgheză în degradare
totală. Scriitorul idealizează această lume crezând-o, în fro n d a
ei totală, -romantică. D ar hoţii din Groapa nu sînt rom antici ; ei
reprezintă mutatis mutandis to t m orala burgheză, lupta p entru
înavuţire burgheză. între hoţi şi m arii «mînuitori ai banului nu e
decît o diferenţă de veşminte. C artea are o construcţie m ozaicară,
de urmărire p e secvenţe a unor oameni, d a r impresia d e un itate
în discontinuitate este puternică, legătura în tre capitole stabil ia -
DE ZV O LTA R E A L ITE R A TO R II 12 1

du-se „pe dinăuntru", pe traiectoria esenţială a ciclului vital

descris.
După G roapa ce poartă in cel mai înalt grad pecetea specifică
a personalităţii scriitorului, Barba va deveni un scriitor al oraşu­
lui — realitate cunoscută multilateral şi de aceea trăind totdeauna
în paginile sale cu naturaleţe şi culoare — oraş ipe care-1 va des­
coperi liric în volumul de reportaje-eseu Pe un picior de plai
(1957) sau mai lucid, mai distanţat, în C it în 7 zile (1960); oraş
ce va reveni în multe nuvele din volumul Oaie fi ai săi (1958),
dar mai ales în P rînzul de duminică (1962), prin conturarea psi­
hologică nuanţată a unor muncitori tipografi sau ceferişti.
Bun cunoscător al acestor medii, ce revin totdeauna cu auten­
ticitate în scrierile sale, Barbu va realiza apoi o întinsă sinteză
epică, cu mijloace artistice net diferenţiate de cele ale Gropii în
romanele Şoseaua N ordului (1959) şi, recent, Facerea lu m ii:
primul — roman al Eliberării, al luptei ilegale a comuniştilor;
celălalt —- roman al începutului de orînduire socialistă.
D e la G roapa la Facerea lumii (şi ridurile sînt semnificative),
proza lui Eugen Barbu înregistrează febrile căutări pe linia îm­
bogăţirii în adîncime a conţinutului, pe linia unor noi forme
narative. Literatura sa are o pregnantă autenticitate, pe care i-o
conferă o tonalitate specifică rezultată dintr-o structură lirică,
cu o receptivitate senzorială acută şi o luciditate a reprezentării
faptice.

Prozatori de experienţe şi profiluri diverse

Alţi prozatori, de preocupări şi profiluri diferite, dar cu fina­

lităţi artistice contingente, au îmbogăţit literatura acestor două
decenii.
Unul — dintr-o generaţie mai vîrstnkă — este Radu Tu-
doran, autor, între altele, al romanului Dunărea revărsata,
roman al muncii eroice, entuziaste, al „aventurii* conştiente, ce
mizează nu pe imprevizibil, ci pe cunoaştere şi înţelegere lucidă.
Prozator fecund, Al. I. Ştefănescu manifestă în evoluţia
sa o diversificare tematică şi expresivă subliniată : de la S i nu
fugi singur prin ploaie, roman al unei copilării chinuite ce reu­
şeşte să iasă la un liman, pfeă la A l cincilea anotimp, carte a re­
 GEORGE IVAŞCU

structurării unei personalităţi umane într-o perioadă de intense

frămîntări istorice.
Nicolae Jianu, cu romanul său Izvorul roşu, se înscrie în seria
epicii urmărind efortul muncii socialiste în subteranele mineri-
fere. La timpul său (1959), izbînda autorului a fost rem arcată ca
un succes al noii proze reaiist-socialiste. în tre tim p, scriitorul nu
pare a fi evoluat pe măsura aşteptărilor.
Un devotat al efortului general pentru o literatura larg acce­
sibilă, cu caracter popular, cu o tematică inspirată fie din trecu­
tul de luptă ilegală a comuniştilor îm potriva fascismului, fie din
momentele construirii socialismului, în sectorul pe cat de întins
pe atît de gingaş al transformării socialiste a satului, este Şerban
Nedelcu, autor al cîtorva romane de largă răspândire : Furtuna
stîmeşte valurile (1957), Drum deschis (ediţia a Il-a revăzută —
1961), Învăţătorii (volumele I—II — 1964).
Un prozator al mediului citadin este Francisc M unteanu, nuve­
list, romancier şi totodată scenarist şi regizor d e film. Scriitorul
are o reală capacitate a surprinderii detaliului semnificativ, plas­
tic, dintr-o atmosferă, mediu sau din comportamentul persona­
jelor. Francisc Munteanu nu reface prin analiză sinuoase evoluţii
psihologice, ci le condensează într-unul sau în cîteva fapte. De
aici apilecarea sa spre evenimente surprinzătoare, spectaculoase,
majoritatea nuvelelor (volumul Cerul începe la etajul I I I —
1958, Prietenul meu Adam — 1961) conturînd personaje sau
evenimente numai printr-o singură secvenţă reprezentativă. E
ceea ce demonstrează şi romanele s a le : în oraşul de pe Mureş
(1954) şi Statuile nu rîd niciodată (1957), interesante nu a tît
pentru elementul narativ, de multe ori artificial, ci pentru uni­
versul /tipologic creat.
în activitatea scriitoricească a lui Alecu Ivan Ghilia reportajul
şi romanul sînt cultivate de autor cu interes egal. D upă volumul
de reportaje Cîntece de drumeţie, Ghilia se afirmă cu romanul
Cuscrii, sondaj psihologic asupra mentalităţii ţăranului moldo­
vean în preajma formării gospodăriei agricole colective. în cartea
următoare, Ieşirea din apocalips, Ghilia surprinde atmosfera de
infern a războiului fascist, din care personajele, unite to t într-o
familie, încearcă să iasă, pe diferite căi. Prozatorufl apelează
foarte adesea la sugestie, la simbol (atît în alegerea eroilor cît şi
a situaţiilor), foloseşte o frază densă, sacadată, crispată.
Brazdă peste haturi (1952) a lui H orvăth Istvăn, Liniştea
iernii (1956) de Remus Luca, dar mai ales Neam ul Gondoşilor
(1957) a lui Szabo Gyula atacă problemele vastului proces revo­
d ezvoltarea lite ra tu rii 173

luţionar din mediul satelor transilvane într-un mod frontal, pro­

iectând conflicte puternice şi dramatice, dfind astfel o imagine a
unei im portante etape din edificarea socialistă a României.
Cordovanii, masivul roman în trei volume al lui Ion Lăncran-
jan, completează printr-o întinsă demonstraţie epică explicita-
rea procesului, atît de sinuos şi mereu inedit în complexitatea lui,
al transformării m entalităţii ţărăneşti, de la claustrarea indivi­
dualistă pană ,1a adeziunea deplin conştientă lla noua structură
economico-socială. Fără o deplină capacitate de a stăpâni un ase­
menea vast material, desfăşurat pe ample secvenţe, inegale ca
interes şi ca intensitate epică, romanul Cordovanii înscrie în lite­
ratura noastră un succes pe linia tratării panoramice a psiholo­
giei ţărăneşti în plină revoluţionare.
M atur şi 'la un nivel artistic elevat, debutul literar dl prozato­
rului Al. Simion, La marginea oraşului (1963), este o întinsă dar
profundă introspecţie an problematica clasei muncitoare din Mol­
dova anilor când lupta ilegală a comuniştilor e în plină afirmare,
cu ecouri to t mai adinei în conştiinţa unor pături sociale mereu
mai largi.
Ieronim Şerbu, Ion Ylasiu, Petru Vintilă, Dumitru Ignea, Eu­
gen Teodoru, Ion Istrati, Dumitru Mircea, Petre Sălcudeanu sînt
alţi prozatori de profiluri şi preocupări diferite.

Psihologia omului contemporan — obiectiv de esenţă

a celei mai tinere pleiade de prozatori

Creaţia pleiadei de tineri prozatori oferă un peisaj literar

foarte interesant. Ea a impus, fără îndoială, un ton specific de­
terminat de caracteristicile generale ale mediului descris, desfă­
şurat între limite temporale şi spaţiale apropiate, dar mai ales
determinat de personalităţile artistice pregnante ale autorilor.
Proza lui Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu, Vasile Re-
breanu, Fănuş Neagu, Theodor Mazilu, Nicolae Ţie este o ana­
liză, adesea de mare profunzime, a psihologiei omului contempo­
ran. Eroii lor, ţărani din Oltenia sau Cîmpia Dunării, din Ardeal
sau Moldova, muncitori ai şantierelor sau uzinelor sînt în etapa
foranării conştiente, şi tocmai de aceea sinuoase, a unei noi con­
cepţii, fundamental restructurată faţă de trecut. Personajele
create au o individualitate revelatoare, o individualitate de a
 GEORGE 1VAŞCD

cărei forţă ele însele sînt deplin conştiente. Spre esenţa persona­
lităţii lor sîntem conduşi ide firul eţpic, obiectiv, al autorului, d ar
şi de cel subiectiv, de autocunoaştere şi autodefinire al persona­
jului. Acest dublu itinerar contribuie, desigur, la crearea atît de
convingătoare de portrete şi evoluţii umane şi, în acelaşi timp,
oferă cîteva date esenţiale pentru etapa descrisă. Ciudăţenia com­
portamentului, a limbajului sau chiar a numelui noului tip de
erou sînt numai aparente. In cele mai multe lucrări, forţa artis­
tică a prozatorilor reuşeşte ca tocmai prin asemenea „ciudăţenii0
să dea o proiecţie tipică nuanţată, întinsă. Particularul şi gene­
ralul sînt într-o osmoză a cărei dialectică are în proza tinerilor
o altă configuraţie faţă de cea a predecesorilor. Deplasîndu-şi
atenţia cu precumpănire asupra oscilaţiilor de conştiinţă, urmă­
rind în şi prin eie răsfrîngerea noilor ritmuri sociale şi istorice,
proza tînără devine un seismograf sensibil al eticii socialiste. Răs­
frîngerea nu înseamnă, evident, diformare, ci îmbogăţire cu ele­
mente inedite, cu omenesc. Iată de ce, în ceea ce are ea realmente
valoros, această proză anulează didacticismul şi se îndreaptă spre
dezbatere pasionantă a unor laturi esenţiale ale v ie ţii; eroii tră­
iesc, veridicitatea le este cu necesitate implicată.

Reporterii

în totalitate, volumele de reportaje refac literar o pasionanta

hartă geografica a ţării.
Rareori culegerile sînt notări disparate, ele fiind unite fie pe o
idee Paralela 45° sau A nul 15 de Pop Simion, fie reconstituind
monografic o regiune E v nou în ţara banilor de Ilie Purcaru,
Victoria de la Oltina de Paul Anghel, 400 de zile în oraşul flăcă­
rilor de Va*le Nicorovici. în însemnări din ţară noua sau Ţara
vinurilor, Constantin Prisnea cultivă un stil bazat pe o mare eru­
diţie istorică, iliterară sau lingvistică, un stil cu clare unduiri
sadoveniene. Dominat de lirism e volumul lui Ştefan Bănulescu
Drum în dm pie, şi, în parte, Lumina de Radu Cosaşu. Sub
semnul marii personalităţi a lui Geo Bogza se află Traian Coşo-
vei, ce se circumscrie universului dramatic al vieţii pescarilor
DEZVOLTAREA LITERATURII

dobrogeni ca în Semnul din larg, sau se situează pe largi dimen­

siuni lirice ca în împărăţii vînturilor. Marcînd creator raportul
între reportaj ţi {proza beletristică, Ioan Grigorescu a dat Obsesia,
Unde vîntul miroase a petrol, Pasarea Femx.

Noua dramaturgie

Dramaturgia înregistrează şi ea după EHberare o creştere cali­

tativă şi cantitativă impresionantă. La crearea profilului speci­
fic al teatrului contemporan au contribuit scriitori din diferite
generaţii, raportul între tradiţie şi inovaţie avînd şi aici, ca în
orice fenomen de cultură, o însemnată valoare funcţională.
Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camrl Petrescu, Mircea Ştefă-
nescu, Tudor Muşatescu, Ai. Kiriţescu, Tudor Şoimaru, Mihail
Davidoglu, Aurel Baranga, Lucia Demetrius, Horia Lovinescu,
Al. Voitin, mai tin erii: Al. Mirodan, Paul Everac, Dorel Dorian,
Gheorghe Vlad, Siito Andras, Sergiu Fărcăşan, Radu Cosaşu,
H oria Stancu, Sidonia Drăguşanu şi scriitorii consacraţi în alte
genuri literare — Mihai Beniuc, Titus Popovid, Maria Banuş,
V. Bm. Galan, Aurel Mihaile — iată tot atîtea nume ce îmbo­
găţesc cu viziuni artistice inedite peisajul dramaturgie actual.
D intre scriitorii cu pondere dram atu rgică între cele doua răz­
boaie, frămîntatul creator al dramei „absolutului*, al dramei
cunoaşterii, al ideilor pure, Camil Petrescu şi-a reconfirmat
multiplele disponibilităţi artistice scriind Bălcescu (1949) — pre­
ludiu teatral al trilogiei Un om între oameni — şi Caragiale în
vremea lui (1957). Amîndouă piesele, cu o informaţie uimitoare,
refac o epocă şi un destin.
Tot proiectat şpre trecut, dar văzut nu în legităţile lui strict
determinate, ci în romantica reacţiei populare la exploatare si
umilire, Victor Eftimiu dă piesa Haiducii, iar mai apoi, cu mij­
loacele comediei caragialeşti, ridiculizează moravurile vechii so­
cietăţi în Parada, grotescă retrospectivă plină de vervă satirică,
într-un teatru de reconstituire istorică, Mircea Ştefan eseu reînvie
figura primului domnitor al Principatelor Unite, Cuza Vodă, în
ce are al mai propriu ca proiecţie în legenda populară, apoi fi­
gura pitorească a lui Matei Millo (sau Căruţa cu paiaţe), recent
reconstituind în modalitatea dramatică pe Emmescu. Afaceriştii
e comedia notabilă a lui Tudor Şoimaru de după Eliberare, Al.
 GEORGE IVAŞCU

Kiriţescu dînd cîteva evocări dramatice precum Tarsiţa şi roşio­

rul, devenită libret de operetă.
Dintre dramaturgii afirmaţi şi consacraţi în anii de după Eli­
berare, devenind purtători ide cuvînt ai noilor fapte, coniilicte
şi oameni, Mihaii Davidoglu dă în 1947 Omul din Ceatal, ur­
mată de Minerii (1948), Cetatea de foc (1950), Schimbul de
onoare (1953). Mai convingătoare artistic, Cetatea de foc inaugu­
rează la noi o temă ce va fi reluată ulterior — cea a evoluţiei
muncitorului vârstnic esenţiaimente cinstit, dar pasiv şi fără G
clară viziune revoluţionară asupra mecanismului raporturilor so­
ciale, spre un muncitor conştient, angajat, care descoperă adevă­
ratul sens al muncii, ai pasiunii sale prin integrarea în efortul
constructiv general.
Lucia Demetrius dă în 1948 drama Cumpăna, al cărei titlu
simbolizează clar puternica luptă interioară a comunistului Anton
Vadu, silit în condiţiile revoluţionare ale naţionalizării să-şi de­
maşte ca trădător propriul fiu ce devenise om plecat al foştilor
patroni. Debutul acesta include o constantă a teatrului său şi
anume cultivarea dramei de familie. Trei generaţii (1956) sau
Arborele genealogic (1957) descriu destinul, proiectat în timp, <al
unei familii, destin cu finalităţi şi rezolvări diferite. O nouă con­
figuraţie a familiei în condiţiile prezentului, din alt mediu însă,
o preocupă pe autoare în Vlaicu şi feciorii lui, ce urmăreştie atitu­
dinea ţărănimii faţă de gospodăria colectivă, atitudinea diferen­
ţiată în funcţie de eliberarea diferită a personajelor de individua­
lismul trecutului. Satul socialist mai apare la Lucia Demetrius în
Vadul nou şi Oameni de azi, ultima — -portret al unui intelectual
contemporan, doctorul Vasile Murgu, fapt meritînd cu atît mai
mult a fi subliniat, cu cît el nu este prea frecvent în orientarea
tematică a dramaturgiei noastre.
Poet şi prozator, Aurel Baranga se afirmă după Eliberare mai
ales ca dramaturg. El cultivă cu predilecţie comedia. După Bal
la Făgădău (1946) şi Iarba rea (1950), scriitorul va critica în ma­
niera caragialească — (lucru evidenţiat şi de titlu — alegerile
burgheze în Bulevardul Împăcării (1952), pentru ca apoi obiecti­
vul său satiric să se îndrepte spre prezent şi să pună Ia zid ulti­
mele rămăşiţe ale trecutului, ale moralei 'burgjheze în mentalitatea
contemporană. Mielul turbat (1953) este un proces vehement in­
tentat birocratismului. Ultima versiune a piesei se încheie chiar
cu un proces public, convenţie menită să ascută dezbaterea de
idei. Siciliana, una dintre ultimele sale creaţii, reabilitează farsa,
îmbogăţind-o substanţial. Baranga a scris şi cîteva drame, dintre
d e z v o l t a r e a LITERATORII m

care amintim Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Nico-

lae Mora.ru), reluată peste opt ani, în 1959, într-o formă nouă cu
titlul Anii grei, şi Arcul de Triumf.
Variat tematic şi ca modalitate artistică, teatrul k i Baranga se
înscrie în contextul dramaturgiei actuale cu o evoluţie ale cărei
ultime jaloane aparţin dezbaterii eticii socialiste, la modul satiric
sau dramatic, precum cea din Reţeta fericirii sau Adam fi Eva,
comedii înscriindu-se în efortul de definire a configuraţiei umane
contemporane.
Personalitate artistică întru totul remarcabilă, operînd cu subti­
litatea şi luciditatea asemănătoare lui Camil Petrescu, în profunde
analize psihologice, Horia Lovinescu cultivă prin excelenţă drama
de idei, drama cu problematică şi structură modernă.
Citadela sfărîmată, al cărei titlu poate deveni motto pentru
un grup mai larg de piese ale noii dramaturgii, sesizează într-o
expresie artistică magistrală descompunerea familiei burgheze sub
loviturile imanente ale noului timp. „Citadela", considerată inex­
pugnabilă, se sfărîmă tocmai pentru că realităţile revoluţionare
îi accentuează contradicţiile. Din „citadelă* evadează însă cîteva
personaje: Bunica — om de ştiinţă democrat şi cinstit, tinerii
Petre, fiul avocatului, şi Irina. Destinul poate fi deci învins,
perspectiva se deschide. Lumea socialistă recuperează valorile
reale, înfrumuseţează, înnobilează soarta oamenilor. Tema va
fi reluată de autor în Surorile Boga, unde fericirea celor trei
surori nu poate fi despărţită de sensul nou, umanist al socia­
lismului.
Hanul de la răscruce aduce o tonalitate dramaturgică parti­
culară. Intr-un han, aflat voit pe un teritoriu indecis (autorul
fiind interesat de simbolul generalizator), mai mulţi oameni —
un magnat, un muncitor, un preot, o actriţă, doi logodnici — sînt
surprinşi de o neaşteptată năvălire a apelor care, printr-o coinci­
denţa, pare a fi un dezastru atomic. In faţa morţii, considerată
un timp ca inevitabilă, măştile cad, oamenii îşi arată adevăratele
convingeri, laşităţi sau generozitatea. Superioritatea morală este
de partea omului simplu (a tinerei fete, a muncitorului) şi în con­
trast se subliniază meschinăria magnatului, a clasei lui sociale,
pentru care — se sugerează în final — nu există salvare, Hanul
de la răscruce este o dramă de idei, ridicînd probleme de ordin
general, dezbătîndu-le şi rezolvîndu-le într-o viziune clară.
Tot dezbatere — de data aceasta concretizată la nivelul etic
al intelectualului de după Eliberare — este şi piesa Febre, ce
 GEORGE IVAŞCU

demonstrează că veritabila împlinire, afirmare a omului nu se

poate realiza fără o situare în actualitatea vibrantă.
Teatrul lui Horia Lovinescu, ca ţi al lui Baranga, Mirodan,
sau al pleiadei de tineri dramaturgi acordă în ultimul timp o
importanţă primordială formării şi descoperirii conştiinţei socia­
liste. Piesele dezbat tot mai adesea probleme de etică, de atitudine
faţă de muncă, de dragoste sau privind reversibilitatea semnifi­
cativă dintre fericirea individuală şi cea colectivă.
După ce în Ziariştii, reluînd comedia clasică, Al. Mirodan
realizează un portret de ziarist intransigent, activ, entuziast, în
Celebrul 702 reabilitează, pentru funcţia lui critică, absurdul. Şi
dacă aici absurdul duce la satiră incisivă, în cea mai recentă
piesă a lui Mirodan, Şeful sectorului suflete, el apare învăluit în
inefabil cuceritor. Eternul triunghi, devenit „clasic" în teatrul
ultimelor decenii, este tratat într-o perspectivă nouă pentru că
noi sînt şi raporturile dintre personaje. Umorul are nuanţe lirice
şi toată pledoaria pentru sinceritate şi frumuseţe morală nu poate
fi înţeleasă în afara eticii noi, a noului şi multilateralului umanism.
înalta forţă morală pe care o reprezintă comuniştii, lupta lor
din anii grei ai ilegalităţii continuată, în alte condiţii, şi după
Eliberare, de data aceasta pentru edificarea noii orînduiri socia­
liste, constituie universul de idei şi sentimente al trilogiei lui
Al. Voitin, Oamenii în lupta.
Oameni care tac este o primă secvenţă a trilogiei, în care auto­
rul izbuteşte pe deplin să proiecteze relieful moral al comuniştilor
în timpul grelei perioade a luptei ilegale. In piesa purtînd titlul
Oamenii înving există un simbol întru totul sugestiv pentru defi­
nirea celor două lumi în inexorabilă coliziune. Acţiunea se desfă­
şoară pe două planuri paralele, pe de o parte în mediul corupt
şi crepuscular al unei familii aristocratice, pe de alta în mediul
celor care pregătesc insurecţia de ia 23 August, al comuniştilor. Jg
Simbolul e conţinut într-o ingenioasă idee scenică : acţiunea se
consumă în vechea casă a decrepitei boieroaice Elencu ; sus, în
apartamentul acesteia „moare" trecutul, jos, la subsol, o grupă
de comunişti pregătesc insurecţia. Ideea subliniază pe de o parte
confruntarea istorică dintre cele două lumi, pe de alta — destinul
lor dialectic d e te r m in a tn u se poate înţelege moartea uneia fără
naşterea celeilalte şi viceversa. Cea de-a treia piesă, Ancheta, pre­
lungeşte ciocnirea în anii noştri, autorul izbutind de data aceasta
o retrospectivă, plină de dramatism, a unui moment decisiv din
lupta pentru construirea noii o rîn d u iri: cel al naţionalizării. Por­
tretul, cea mai recentă dintre piesele lui Voitin, marchează, cu o
dezvoltarea l it e r a t u r ii

altă structură, de fină analiză psihologică, saltul realizat de noua

morală în ce priveşte relaţiile de familie şi relaţiile dintre oameni
în genere, în contextul perfecţionării etice pe care, exemplar, o
înlesneşte şi o impune socialismul.
O adevărată pasiune pentru universul moral ai clasei care con­
duce efortul social de construire a comunismului o dovedeşte tî-
nărul dram aturg Dorel Dorian. Piesele sale (Secunda 58, De n-ar
fi iubirile) se inspiră din mediul şantierului sau al uzinei contem­
porane. Intr-o formă dramatică bine gîndită (Dorian e un teh­
nician subtil al scenei) sînt surprinse atitudini diverse faţă de
muncă, faţă de oameni, faţă de iubire etc.
Idealul comunist, afirmat în condiţiile vieţii contemporane,
este întruchipat şi de eroii pieselor lui Paul Everac (Poarta, Ex­
plozie întârziată, Ferestre deschise, Ochiul albastru, Costacbe fi
viaţa interioară), dramaturg ce împinge teatrul spre epic sau cine­
matograf, ca şi autorii pieselor Mi se pare romantic (Radu Cosaşu)
sau Steaua polară (Sergiu Fărcăşan).
Atraşî de ispita scenei, scriitori consacraţi în alte genuri au
dat piese remarcabile.
In fruntea lor, trebuie desigur citat autorul celei mai recente
opere dramatice, Ludovic al X lX -lea, piesă în cinci acte scrisă
în cinstea anului 1964 de George Călinescu. Ea este un omagiu
adus noii dimensiuni umane pe care o întruchipează făuritorii
noii orînduiri în societatea socialistă, unde arta a devenit un bun
comun al maselor largi.
O dramă de idei pasionantă e Passacaglia lui Titus Popovici.
Cu aceasta scriitorul inaugurează în literatură chipul comunistului
pasionat de disputa lucidă a ideii, trăsătură ce se corelează cu
marea sa elevaţie morală, vibraţia civică, fermitatea şi curajul său.
în Valea Cucului de Mihai Beniuc e o comedie de factură
populară, colorată şi pitorească, nu fără tipuri memorabile.
Prinzînd în lumina scenică momente semnificative din procesul
îndelung şi complex al colectivizării, poetul şi prozatorul Beniuc
creează un personaj de autentic ţăran, hîtru şi vigilent, sfătos
şi aprig, Toma Căbulea. E o creaţie izvorîtă dintr-o confruntare
atentă a faptelor noastre de azi cu cele din trecut.
Prietena mea Pix de V. Em. Galan pune, în forma comediei
uşoare, cu o lipsă totală de prejudecăţi „tehnice*, cîteva pro­
bleme interesante legate de dragoste şi de morală In socialism.
Şi alţi autori, dintre cei deja menţionaţi ca şi alţii, aceştia la
debutul lor în lumina rampei, abordează o tematică pe eh de
variată, pe atît de sugestivă in modalitatea pur scenică. Pro­
180 GEO&GE IVAŞCU

bleme de morală familială pune Sidonia Drăguşanu în Fiicele,

„spinosul drum al înţelegerii* din mediul ţărănesc e în miezul
piesei lui Gh. Vlad (îndrăzneala), efortul construcţiei în piesa
lui Dan Tărchilă (Marele fluviu îşi adună apele) ş.a.

Istoria şi critica literară

Ca şi în celelalte domenii, dezvoltarea criticii şi istoriei lite­

rare după Eliberare implică o conexiune dialectică între conti­
nuitatea, în noile condiţii social-istorice, a activităţii generaţiei
de istorici şi critici literari formaţi şi afirm aţi în deceniile 3 şi 4
ale veacului şi apariţia în arena dezbaterii literare a unor noi
generaţii de cercetători, în special de critici şi eseişti literari.
Din generaţiile mai vîrstnice, acad. George Călinescu, devenit
directorul Institutului de istorie literară şi folclor, avea să înceapă
acţiunea sistematică în vederea elaborării tratatului general de
Istoria literaturii romîne, în cinci volume, dintre care primul, cu-
prinzînd perioada veche, se află sub teascurile tiparului. în cadrul
aceluiaşi institut, alte cercetări au luat forma concretă a o serie
de studii şi articole publicate în „Buletinul Institutului*1. Cele
mai valoroase sînt, desigur, ale lui George Călinescu însuşi, prin­
tre care cel despre Cultura lui Eminescu şi Estetica basmului, ca şi
monografiile despre Nicolae Filimon sau Grigore Alexandrescu.
La acestea se adaugă o întreagă serie de noi cercetări documen­
tare asupra a numeroşi scriitori, noi sinteze (în comunicări aca­
demice) despre Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, noi eseuri despre
Creangă, Blaga, Arghezi etc.
Acad. Tudor Vianu, valorificînd în continuare vasta lui erudi­
ţie şi experienţă în cîmpul culturii, a dat o serie de studii şi
articole privind domeniul literaturii naţionale, precum şi cel despre
Alexandru Odobescu sau, mai ales, domeniul indicat de însuşi
titlul masivei culegeri de Studii de literatură universala şi com­
parată (din 1960, apărută în a doua ediţie, revăzută, în 1963).
Postum, a apărut valorosul studiu despre Arghezi — poet al
omului.
Continuînd editarea, începută în 1938, a Operelor lui Emi­
nescu, Penpessicius a desăvîrşit laborioasa întreprindere dînd în
anii noştri volumele: IV {Postumele), V (Aparatul critic al
Postumelm}* VI (Literatura populară).
DEZVOLTAREA LITERATURII 181

E de notat că în domeniul valorificării moştenirii culturale, o

bogată activitate editorială a cuprins pe principalii noştri scriitori,
continuîndu-se sub conducerea prof. Al. Rosetti şi Ş. Cioculescu
ediţia critică a lui Caragiale, dîndu-se ediţii mai cuprinzătoare
din Bălcescu, Anton Pann, Filimon, Slavici, Vlahuţă, Iosif, Re-
breanu, Sadoveanu, Arghezi. în 1963 s-a publicat proza artistică
a lui Eminescu, în completarea numeroaselor ediţii, mereu mai
lărgite, prin includerea postumelor. Pe lîngă colecţia „Clasicii
romîni“, cea a ,,Bibliotecii pentru toţi“ vehiculează în mari ti­
raje operele a multor scriitori clasici şi a numeroşi scriitori con­
temporani, după cum colecţiile pentru tineret şi şcolari ale Edi­
turii Tineretului se adaugă acestei vaste acţiuni.
în aceasta activitate trebuie implicată şi cea de editare în
tiraje corespunzătoare a literaturii minorităţilor naţionale, în
primul rînd a celei de limbă maghiară, germană sau sîrbă, în
aceste sectoare creaţia literară respectivă bucurîndu-se şi de pu­
blicaţii periodice, precum săptămînalul „Utunk“, mensualele nKo-
runk“ şi „Igasz Szo“ „Neue Literatur* sau „Novi Jivot“.
Istoriografia şi critica literară au înregistrat o serie de contri­
buţii care şi-au demonstrat cu atît mai mult utilitatea. în ultimii
ani, mai ales, au fost abordate cu sporită competenţă şi îndrăz­
neală creatoare sectoare care, în ce priveşte reconsiderarea moşte­
nirii literare, rămăseseră descoperite sau suferiseră interpretări
sociologist-vulgare sau superficiale. Caracteristică în această pri­
vinţă este acţiunea întreprinsă pentru valorificarea justă a Iui
Titu Maiorescu, prin contribuţiile aduse în special de George
Calinescu, Tudor Vianu şi studiul, mai larg, al lui Paul Georgescu.
O micromonografie a lui Ov. S. Crohmăbniceanu şi un studiu al
lui N . Tertulian au contribuit la o imagine mai cuprinzătoare şi
mai justă a lui Lucian Blaga. O valoroasă contribuţie la studierea
simbolismului romînesc a adus D. Micu, autor deopotrivă al unei
prezentări a romanului romînesc contemporan şi al unei analize
asupra sămănătorismului şi poporanismului. „Contemporanul* şi
epoca lui au constituit obiectul de preocupare a doi cercetători:
Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi Savin Bratu, ambii, autori şi ai
altor lucrări (respectiv despre Creangă şi Eminescu; despre lupta
de ideî în critica noastră literară — 1900—1916 şi Sadoveanu),
Autori şi opere din epoca 1848 au prilejuit o serie de studii hii
Paul Comea (Eliade Rădulescu, Asachi, Bălcescu, C. A. Rosetti)
G. Macovescu (Gh. Lazăr), D. Păcurariu (D. Bolintineanu şi
I. Ghica), I. Manole (Anton Pann), G. C. Nicolescu (Viaţa lui
Alecsandri), Al. Dima (Al. Russo).
182 GEORGE TVAŞCU

Comunicările şi studiile prilejuite de comemorarea a 75 de ani

de la moartea lui Eminescu au abordat cu succes problem e de
valorificare a romantismului eminescian şi ale patriotism ului său,
ale scenografiei ideilor eminesciene sau ale altor aspecte ale operei
marelui poet, a cărui biografie a fost luminos proiectată în con­
ştiinţa publicului de azi prin ediţia a IV -a a Vieţii lui Eminescu
de George Călinescu.
N . Filimon (prin ediţia îngrijită de G. Baiculescu şi prin stu­
diile introductive ce au însoţit-o), Hasdeu (prin G. M unteanu),
apoi Caragiale (prin Silvian losifescu), Hogaş (prin C. Ciopraga),
Iosif (prin I. Roman), Rebreanu şi Ibrăileanu (prin Al. Piru),
Goga (prin I. D. Bălan), Sahia (prin P. Mareea), Camil Petrescu
(prin B. Elvin), Cezar Petrescu (prin M. G afiţa), M. Sebastian
(prin Vicu Mîndra), Topîrceanu (prin Al. Săndulescu), Arghezi
(prin Ov. S. Crohmălniceanu, autor şi al unor contribuţii de re­
considerare a operei lui Ion Barbu, A drian Maniu sau I. Pillat),-
Agîrbiceanu (prin M. Zaciu), E. Lovinescu (prin Ileana Vrancea),
Gib. I. Mihăescu (prin N . Manolescu), o serie de prozatori con­
temporani (prin I, Vitner) indică alte sectoare şi preocupări în
domeniul istoriei şi criticii literare.
Răspunzînd îndemnurilor consecvente ale conducerii superioare
de partid, indicaţiilor tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, isto­
riografia şi critica noastră literară şi-au sporit activitatea de
punere în adevărata ei valoare a bogăţiei moştenirii noastre lite­
rare şi adueîndu-şi totodată contribuţia cuvenită în stimularea acti­
vităţii literare contemporane.
Astfel se explică, între altele, intensificarea în ultimii ani şi a
unor preocupări teoretice, în această privinţă m eritînd a fi men­
ţionate studiile lui S. losifescu, ale Verei Călin, ale lui M. Novicov,
Csehi Gyula sau I. Ianosi, acesta din urmă dînd un remarcabil
eseu despre romanul monumental şi secolul X X .
Drumul istoric străbătut de literatura rom înă în perioada de
după Eliberare a înregistrat, precum s-a văzut în această suc­
cintă trecere în revistă, un m are num ăr de scriitori şi o mare
bogăţie de opere. Aceasta se datoreşte elanului creator al scriito­
rilor noştri în climatul prielnic asigurat muncii de creaţie, largu­
lui orizont deschis culturii în genere de către partid, prin orien­
tarea lui înţeleaptă, curajoasă şi fermă, prin însuşirea concepţiei
ştiinţifice despre lume şi societate, a marxism-leninismului.
în genere, omenirea în ansamblul ei trăieşte o epocă de eflo-
rescenţă a civilizaţiei şi culturii, a ştiinţei, artei şi literaturii. Cu
atît mai mult acest proces ia form e mai pregnante, cu cît el se
d ezvoltarea l it e r a t u r ii
183

petrece în cadrul şi atmosfera unei revoluţii ca a noastră, care

potenţează pe dimensiunile reale forţa creatoare a poporului,
talentul, măiestria lui artistică.
Un fenomen întru totul caracteristic este acela al extraordi­
narei eflorescenţe de talente tinere. Niciodată, raportînd la vo­
lumul populaţiei şi la celelalte elemente determinante ale unui
vast proces spiritual — literatura romînă n-a înregistrat o ase­
menea proporţie de scriitori tineri din ansamblul cărora să poată
fi selectate atîtea opere valoroase, în poezie, proză, drama­
turgie, critică.
în acelaşi tim p — şi aceasta este o altă caracteristică — nici­
odată în istoria literaturii noastre, ca, de altfel, în istoria întregii
noastre culturi, n-a fost o mai deplină concordanţă în ce priveşte
finalitatea majoră a dezvoltării noastre spirituale, un mai unit
front literar al tuturor generaţiilor de scriitori ■— de la aceea
reprezentata pe culmea ei cea mai înaltă şi mai luminoasă de
T udor Arghezi, pînă la poetul şi prozatorul înscris pe orbita
m arilor certitudini dar care n-a depăşit, totuşi, vîrsta „ilumina­
ţiei* rimbaldiene. _ .
Această tinereţe şi această unitate sînt şi ele, alături de atîtea
altele, semne ale istoriei pe care o trăim în lumina acestui veac
de nouă şi grandioasă renaştere, de nou şi plenar umanism.
 1

RADU b e l ig a n

jiftiic *1 Poporului, preşedintele Consiliului te.it reîor

TE A T R U L, A Z I

Privilegiile te atru lu i

îm p re su ra t de a m in tiri în depărtate şi foarte recente, purtînd în

m inte im aginea debutului, a ultim ei reprezentaţii şi a viitoarei
prem iere, u rm ă rit m ereu de rum oarea aceea surdă şi încărcată de
em oţie pe ca re o reprezintă cîteva sute de oameni ce aşteaptă
seară de seară începerea spectacolului, în pauza foarte scurtă dintre
o cădere şi o rid ic are de cortină, voi încerca să notez cîteva as­
pecte ale d ezvoltării teatru lu i romînesc în ultim ii douăzeci de ani.
M ă aflu în cabina m ea de actor cu un teanc de foi albe în faţă.
P rin m egafonul aşezat deasupra oglinzii pătrund vocile maşinişti-
lor care strîn g pe scenă decorurile. Privirile mi se opresc o clipă
pe d rep tu n g h iu rile galbene ale afişelor, apoi pe o mapă de deco­
ru ri care aşteaptă să se m etam orfozeze în tr-o cameră cu trei pereţi
şi n u m ă p o t îm piedica să nu reflectez la acest al patrulea şi trans­
p aren t zid, care este co rtina, sala de spectacole, publicul.
D in ce necesitate se nutreşte devoţiunea spectatorului pentru
te atru , care sîn t bucuriile privilegiate ale acestei arte considerată
„elita celor m ai em oţionante şi mai hotărîtoare m om ente ale
destinului um an" ? C um se explică legătura dintre perioadele de
în flo rire ale te a tru lu i şi fluxul revoluţiilor sociale ?
La originea m a rilo r creaţii ale scenei a stat nevoia umanităţii
de a se pu rifica şi de a se în ălţa în propriii ei ochi, prin înfăţişarea
m aiestăţii destinului său, prin descrierea luptei cu injustiţia, cu
m oartea, p rin descoperirea a ceea ce este grav şi definitiv într-o
existenţă de om. C în d revedem astăzi Electra lui Euripide, cople­
şiţi de suferin ţa pioasă a eroinei, de violenţa pasiunilor care se
în fru n tă şi-i d ispută sufletul, de m în d n a ei în um ilinţă şi de des­
perarea ei în v ictorie, de ceea ce este de neîm păcat, adică tragic,
în co n flictul ce o sfîşie, înţelegem îndată care este adevărata
fu n cţie a teatrului. Spectatorul din antichitate, care privea de pe
p an ta A croplei, ca şi noi care după atîtea milenii asistăm la tra­
gedia E lectrei şi a lui Oreste, sau a Clitemenestrei, adică a unor
oam eni care se afirm ă în bine şi în rău, Care se descoperă pe el
înşişi, sîntem d o m in a ţi în ultim ă esenţă de aceleaşi sentim ente de
com pasiune în g ro zită şi de aceeaşi încordare intelectuală, cuprinşi
în sfera unei m ari o p ere de gîndire şi de frum useţe, ce are darul
 RADU BELIGAN

să ne purifice şi să ne înnobileze. Căci pe altarul tragediei greceşti

arde focul nestins al veneraţiei pentru eroul care luptă împotriva
destinului, cu alte cuvinte a ceea ce este inuman, protestând fie
cel puţin prin resemnarea lui îndurerată. Căci scena tragediei
clasice este căminul auster al dezbaterilor dramatice între poziţii
adverse de gîndire şi de sensibilitate, este forul de unde emană
un apel la luptă împotriva unui statut de legi injuste.
Publicului de ieri, ca şi celui de astăzi, teatrul îi oferă aşadar
o posibilitate de a se cunoaşte, de a cunoaşte lumea. Teatrul are
darul miraculos de a ne propulsa în mijlocul unor întîmplări şi de
a ne determina să înţelegem cauzele şi consecinţele lor. Teatrul este
un îndemn la participare, e un imbold la responsabilitate. Dacă,
bunăoară, vedem Hamlet, drama prinţului danez ne angajează şi
pe noi, cerîndu-ne să luăm atitudine. Căci, cum prea bine spune
eroul lui Shakespeare, a judeca pe altul înseamnă a te judeca pe
tine. Noi sîntem tot timpul alături de ceea ce Ham let întreprinde
pentru a afla adevărul in legătură cu uciderea părintelui său şi
pentru sancţionarea vinovaţilor, împinşi o dată cu el în tumultul
meditaţiilor despre condiţia omului, purtaţi de-a lungul unor mo­
mente în care diverse caractere îşi pipăie hotarele şi se definesc.
Nu e de loc lipsit de interes să reamintesc că Ham let însuşi înţelege
că teatrul îndeamnă spectatorul la o participare, îl solicită să ia
atitudine. De aceea, pentru a depista pe asasini, el pune la cale un
spectacol.
Am auzit, spune el —
Am auzit că oameni vinovaţi
Privind la teatru sînt — în sinea lor
Cea mai profundă — atîta de atinşi
De arta scenei, că îşi dau pe faţă
Nelegiuirea.

De altminteri, teatrul figurează, într-un anume sens, un tribunal

şi, pe drept cuvînt, dramaturgul american Arthur Miller consideră
că fiecare piesă este un proces intentat unei prejudecăţi, unui sen­
timent, unui mod greşit de comportare, unei instituţii sociale re­
trograde, iar în acest proces publicul este şi judecat şi judecător.
Ceea ce spun martorii acuzării sau ai apărării îl interesează în cel
mai înalt grad, căci în fond e vorba de viaţa lui. Nim eni, de pildă,
nu este mai puternic implicat în spectacolul Vrăjitoarele din Salem
decît publicul care a suportat sau a combătut teroarea macchartistă.
Arătînd care este mecanismul social care împiedică drumul con­
ştiinţelor către ele însele şi le sileşte să nu gîndească, arătînd sub*
TEATRUL, AZI 117

stratul social al acestui mecanism care goleşte omul de umanitate,

arătînd unde poate duce laşitatea şi conformismul, spectacolul
obligă publicul să chibzuiască la partea lui de vină, să numească
principalii culpabili, cu un cuvînt, să ia atitudine. Ceea ce se pe­
trece pe scenă îl angajează pe spectator, îi dezvoltă simţul răs­
punderii sociale. Teatrul îl obligă pe spectator sa ia în mod nemijlo­
cit act de diferite vicii sociale, de diferite carenţe. Văzînd o piesă
de teatru, în care personajele sînt întocmai lui, el e nevoit să re­
cunoască ceea ce poate niciodată n-ar fi acceptat, să facă o măr­
turisire pentru care, poate, n-ar fi avut niciodată destul de mult
curaj, să accepte o sentinţă morală, pe care poate că ar fi refuzat-o
cu spaima şi cu îndîrjire.
După ce am semnalat că teatrul este un instrument de cunoaş­
tere a lumii, care are facultatea de a prezenta eroi ce trăiesc dra­
mele şi luptele noastre şi ne dau cheia înţelegerii lor, deschizîn-
du-ne orizonturi şi prilejuindu-ne clipe de meditaţie, după ce am
amintit că teatrul ne introduce în miezul unor situaţii, obligîn-
du-ne să le judecăm şi, astfel, să ne judecăm pe noi înşine —
trebuie să adăugăm că teatrul este prin definiţie o artă a acţiunii.
Prin aceasta nu înţelegem numai că ceea ce se întîmplă pe scenă
este un fapt dinamic, lucru de la sine înţeles, ci că teatrul cheamă
spectatorul la acţiune. Făcînd această afirmaţie, nu am în vedere
doar piesele pe care obişnuim să le numim „mobilizatoare*. Chiar
o luorare care se mărgineşte să dezvăluie o dramă sau o comedie
presupune dorinţa unei schimbări, este un apel la acţiune. Să ne
gîndim, bunăoară, la N ora lui Ibsen. Ce este această piesă dacă
nu un protest împotriva desconsiderării femeii, o acţiune de luptă
împotriva unei mentalităţi înguste şi filistine, acţiune menită să
asocieze publicul în sentimentul datoriei faţă de el însuşi. Orice
piesă care vorbeşte despre necesitatea şi posibilitatea omului de
a trăi fericit (şi care piesă mare nu vorbeşte despre fericire ?) este
un îndemn la acţiune. D e altfel, Ibsen scrie undeva că a căuta
fericirea înseamnă a fi cuprins de un spirit de rebeliune.
în comediile satirice, teatrul îşi exprimă, cum nu se poate
mai clar, această trăsătură definitorie. Aici se atacă moravuri şi
instituţii sociale cu intenţia făţişă sau tăinuită de a le schimba,
aici totul descinde şi dintr-un plan de luptă care, pentru a se
încheia victorios, are nevoie de sprijinul spectatorilor. în prefaţa
ia N u n ta lui Figaro, Beaumarchak notează aceste cuvinte : „Viciile,
abuzurile se deghizează sub o mie de chipun. A le smulge masca,
a le arăta, iată nobila sarcină a omului care se devotează teatrului*.
 RADU BEtlGAN
188

Cuvintele şi gesturile sînt în teatru revolvere încărcate. Artistul

alege ţinta, fixează atenţia spectatorilor asupra ei, trage cel dintîi
şi aşteaptă ca publicul să desăvîrşească opera începută. C înd Ca-
ragiale ne avertizează prin vocea personajelor sale — şi o face cu
o exasperare manifestă şi cu o violenţă declarată — de turpitudinea
unei societăţi dominată de chiul moral şi de renghi intelectual, o
societate a cărei deviză este „lasă Lache, zice Mache", o societate
în care orice idee superioară este primită cu exclam aţia : „Ce-s*
copil ?“, marele scriitor nu pronunţă num ai o sentinţă, ci n e
comunică un contaminant sentiment de revoltă, somîndu-ne să
acţionăm.
Şi trebuie să spunem că există în teatrul adevărat o forţă de
influenţă dintre cele mai active. Scriitorul sovietic Konstantin
Fedin istoriseşte într-unul din romanele sale o întîm plare foarte
elocventă. In anii războiului civil, o trupă de actori juca în faţa
unui detaşament de revoluţionari, din îndem nul unui com andant
inteligent şi încrezător în puterea m obilizatoare a artei, piesa lui
Schiller Intrigă şi iubire. Ei bine, puritatea sentim entelor elogiate
în această operă, suflul idealurilor care o animă au trecut vijelios
rampa şi, în finalul spectacolului, ostaşii vibrau de dorinţa de a se
întîlni cît mai curînd cu duşmanii. Dacă a doua zi ei au repurtat
un triumf, notează autorul, aceasta se datora şi acelui spectacol
jucat de către nişte actori mediocri la lumina lum înărilor, în tr-o
cazarmă pe jumătate distrusă şi prin care sufla vîn tu l.
A venit acum momentul să arătăm că, dacă sufletul şi inteli­
genţa omului se întregesc prin teatru, exercitîndu-se în tr-o acti­
vitate de cunoaştere, de înţelegere şi de transformare a lum ii,
această artă este prima dintre toate prin faptul că, aşa cum spunea
Pirandello, ea trăieşte ca şi viaţa şi moare ca şi viaţa. D espre acest
privilegiu aii teatrului s-a scris dintotdeauna foarte m ult, căci, spre
deosebire de literatură, de plastică sau de m uzică, arta noastră e
una prin excelenţă vie, în mişcare şi în care fiin ţe create din carne
şi sînge îşi împrumută trupul şi sufletul lor pentru a exprim a un
înţeles şi a face să trăiască un adevăr. D e altm interi, asemănarea
dintre teatru şi viaţă i-â făcut pe marii dramaturgi ai Renaşterii
să socoată că existenţa umană se desfăşoară pe marea scenă a lum ii,
iar fiecare om interpretează un rol. însuşi Shakespeare v a spune
prin gura lui Jacques din C um vă place f : „Lumea întreagă este
un teatru şi noi toţi, bărbaţi şi femei, nu sîntem decît actori. Fie­
care jucăm succesiv diferitele roluri ale unei drame în şapte vîrste".
 T eatrul ne oferă, aşadar, mai mult decît oricare alta arta, posi­
b ilitatea de a cunoaşte direct şi imediat viaţa în dramatismul ei,
co n stitu ind o formă artistică largă şi accesibilă.
Să com pletăm această caracteristică adăugind ca, Întocmai ca tn
viaţă, în teatru ceea ce este mai pregnant nu se poate exprima
numai prin cuvinte. în viaţă ca şi în teatru, ca să înţelegi o drama,
trebuie să pătrunzi relaţiile dintre indivizi, care uneori se exprimă
prin vorbe, alteori prin tăcere, cîteodată prin priviri sau chiar
prin voite absenţe. în teatru, adesea., un cuvînt e încărcat de
mai multe sensuri decît cea mai amplă şi mai bogata frază. De
aceea, în piesele cu adevărat mari, replicile au omenirea să numească
lapidar sentim ente şi idei, să constituie o aluzie la ceea ce nu e
vreme de expus pe larg. D e aici vine ceea ce se numeşte caracterul
aluziv al teatrului. Văzînd, bunăoară, Trei surori de Cehov, aten­
ţia noastră nu e surprinsă în primul rînd de ceea ce spun perso­
najele, ci mai ales de ceea ce ele nu spun. Tristeţea destinelor ne­
îm plinite, a vieţilor sacrificate zadarnic, a existenţelor ucise de
m onotonie şi de opacitate, nostalgia, chemarea şi presimţirea unei
schimbări, toate acestea reies din piesa lui Cehov din propoziţii
rostite pe jumătate, din gesturi retezate, urmate de altele pline de
elan, dintr-o im obilitate grea de aşteptări. „N u poate să fie impre­
sionant decît ceea ce este grav“ — obişnuia să spună Cehov, şi
nimic nu e m ai grav în piesele sale decît acest climat de inerţie,
care se învecinează la frontierele lui îndepărtate cu o nădejde fără
nuame şi fără termen.
Dar teatrul ne oferă nu numai ocazia de a cunoaşte mai bine
lumea, îndem nul de a o transforma, bucuria de a participa direct,
la o dezbatere a conştiinţelor, el este şi un act de comuniune, de
solidarizare. Dacă a scrie implică a citi, a face teatru presupune
efortul conjugat al artistului şi al publicului. A participa la un
spectacol nu este o operaţie mecanică. Spectatorul nu este ca o
placă fotografică, ca -un film, care se lasă impresionat de lumină,
într-un spectacol, publicul făptuieşte un act de participare, de
reuniune în tr-o em oţie şi într-un gînd. Universul unei opere de
artă teatrală nu se dezvăluie decît sub examenul, sub admiraţia,
sub indignarea spectatorului. Dragostea spectatorului este un ju-
rămînt de a m enţine ceea ce vede pe scenă, indignarea lui un ju-
rămînt de a schimba, admiraţia lui un jurămînt de a imita. Ceea
ce se întîm plă pe scenă ţine sufletele spectatorilor în alarmă, în
tensiune şi tocm ai această încordare e atmosfera de care au nevoie
actorii pentru a duce la bun sfîrşit sarcina lor. Pe nesimţite, între
sală şi scenă se stabileşte un pact, fiecare contează pe celălalt,
 190 KADU BELIGAM

fiecare are încredere în celălalt şi aceasta alianţa se petrece nu în

solitudinea unei camere — aşa cum se întîmplă la lectura unui
roman între scriitor şi lector —, ci în mijlocul unei mulţimi.
Dramaturg, interpret, regizor şi public sînt vreme de două ceasuri
unul alături de celălalt într-un act de credinţă care-i înalţă pînă
la culmile unui adevăr şi-i poartă pînă în primele linii ale unei
acţiuni de luptă. Pe toţi aceştia teatrul îi smulge din singurătatea
preocupărilor lor şi-i adună sub acelaşi cer. A l artei. Cîteva sute
de oameni foarte diferiţi vin seară de seară la teatru, fiecare închis
în gîndurile şi în preocupările Iui şi, dintr-o dată, cînd cortina
se ridică, se petrece un miracol. Nimeni nu rămîne baricadat în el
însuşi, toţi sînt cuprinşi în acelaşi cerc magic. începe un alt timp,
măsurat de altfel de ceasornice. E un timp dens, în care fiecare
clipă exprimă un înţeles, iar spectatorii atinşi de aripa acestui timp
se despart de ceea ce-i deosebeşte pe unii de ceilalţi, pentru a se
întîlni în acelaşi fior. Căci teatrul este prin excelenţă o artă so­
cială. EI s-a născut sub impulsul maselor, ca o expresie a aspira­
ţiilor lor. Iată şi de ce încercarea claselor dominante de a crea ‘
un teatru al elitelor a dat greş. Vă asigur că nimic nu e mai trist
decît un spectacol jucat în faţa a cincizeci sau şaizeci de specta­
tori într-o sală cît un vestibul. Am văzut la Paris un astfel de
teatru, în care un public blazat, suferind de o scleroză a spiritului
şi a sentimentelor, îşi afişa plictisul şi eleganţa, în tim p ce actorii,
simţind lipsa de adeziune a spectatorilor, schimbau fără avînt şi
fără pasiune replicile unui text în care nu credeau. O atmosferă
de destrămare sufletească, desprinsă deopotrivă dintr-un spectacol
care aruncă asupra vieţii şi a lumii sumbre imprecaţii, ca şi din
apatia neagră a unor spectatori trăiţi în cultul sentimentelor lor
catastrofice, îneca orice elan artistic.
Hotărît lucru, teatrul este o artă populară care se realizează nu­
mai atunci cînd are vigoarea, suculenţa şi prospeţimea vieţii în
neîncetată desăvîrşire. Şi nimic nu se asemuieşte, după opinia mea,
cu emoţia pe care ţi-o dăruie trei sau patru actori suiţi pe un po­
dium de scmduri mişcîndu-se între cîteva bucăţi de pînză colorată
şi reprezentînd o lume întreagă, în care se recunosc m ii şi mii de
oameni.
Se vorbeşte adesea în anumite cercuri artistice din Occident de
declinul teatrului, de apropiatul lui sfîrşit; cînd a apărut filmul,
mulţi i-au şi semnat certificatul de deces. Cînd s-a inventat televi­
ziunea, s-au rostit panegirice în memoria teatrului. Dar teatrul se
arată a fi o creaţie prea solidă pentru a se lăsa îngropată de vie.
Teatrul priveşte cu un ochi calm cum se ridică, cel puţin o dată la
teatru l, a zi
191

un deoeniu, ian val de profeţii sumbre cu privire la viitorul lui.

Ştie prea bine că valul nu-1 va tîrî ,1a fund. Teatrul e o navă solidă,
construită p e aceleaşi principii ca şi arca lui N o e : poartă cu sine
o lume. Va naviga m ai departe, cad toate porturile viitorului îi
sînt deschise. T o t aşa cum nu putem concepe că va veni vreodată
ziua în care o maşină va prelua funcţiile omului, to t aşa nu putem
adm ite că va veni vreodată ziua în care să ne putem lipsi de
această form ă directă şi imediată de a ne emoţiona de durerile
şi bucuriile noastre.
A m înţeles foarte bine această vitalitate a teatrului ciad, în
Grecia, în u rm ă cu doi ani de zile, străbăteam drumul ce duce la
Epidaur. Trecuseră milenii, faţa lumii se schimbase de atunci de
nenum ărate ori, pieriseră popoare şi oraşe, dar mii de oameni
mergeau astăzi ca şi ieri, la Teatrul de la Epidaur. Praful şoselei
nu mai era b ă tu t de sandale, se circula cu automobile pe asfaltul
lucitor, d ar era acelaşi păm înt aspru, aceeaşi lumină toridă, încre­
m enită şi transparentă, şi era, mai ales, aceeaşi dorinţă de a asista
la un spectacol de teatru. Iar în acest spectacol, vechile patimi
răsunau to t a tît de tulburător ca în ziua lor dinţii, vechile lupte
p en tru justiţie răsunau to t atît de grav ca în ziua lor dintîi. Şi
mi-a p ă ru t atunci că teatrul, ca şi umanitatea, s-a angajat într-o
călătorie lungă, că unul are nevoie de celălalt pentru a ajunge
la ţintă.

Itinerariu

Prin 1940, în primii mei ani de activitate artistică, viaţa teatrală

bucureşteană oferea aspectul unei false prosperităţi. Afişe multico­
lore îm pînzeau zidurile oraşului, teatre noi răsăreau într-una, aşa
cum răsar unele prăvălioare înjghebate in pripă, cu unicul scop de
a vinde în tr-un moment favorabil o marfă cit mai proastă, la un
p reţ cît mai ridicat. E ra destul să se găsească „unul cu bani* — per­
sonaj funest şi fam iliar în lumea teatrală din acea perioadă —- şi
un actor cu „priză la public* şi fără prea mari scrupule artistice,
pentru ca m ica tarabă să ia fiinţă. Trupele se alcătuiau cam la în-
tîm plare, gravitând în jurul actorului-vedetă, iar angajamentele
semănau cu nişte tranzacţii de bursă. Talentul*se comercializase
ca orice m arfă căutată. Actori valoroşi îşi risipeau forţele într-un
repertoriu stupid şi degradant. Pe afişele teatrelor se puteau citi
 192 R A D U B E M G A tf

titluri ca ; Idiotul în pătrăţele, Prostul din baie, Ţ i-a făcut cu

ochiul... Obligaţi să tragă la nesfîrşit copii după propriile lor suc­
cese, actorii luau drumul rutinei, al şablonului, al cabotinismului.
Diletantismul năpădea ca o buruiană arta scenică.
Timpul de pregătire a unui spectacol varia în tre zece zile şi trei
săptămîni, perioadă în care actorul abia reuşea să-şi înveţe rolul.
Uneori procesul memorizării rolului se prelungea şi după prem ieră.
Rolurile mai mărunte erau distribuite în ultim ul moment, aşa încît
actorul se oprea cîteodată în scenă în faţa unui partener — cu care
avea în piesă relaţii intime — ca în faţa unui om p e care îl
vezi pentru prima dată în stradă. Costumele, în teatrul particular,
cădfeău în sarcina actorului. Fiecare venea de acasă cu ce avea şi
cu ce putea. Decorurile erau făcute în p ripă şi, d e ceie m ai multe
ori, actorii se trezeau în ele doar la repetiţia generală. P e scenă,
în ziua premierii, te comportai în propriul tău ap artam en t cum
te-ai fi comportat într-o casă străină, în care vrei şă in tri în dor­
mitor şi nimereşti în baie, ciocijindu-te d e mobile. C asa de pe
scenă era atît de nouă, încît de m ulte ori pereţii n u i se uscaseră,
şi asta fiindcă în tim p ce pe scenă se juca tabloul a! V H -lea, de­
corul tabloului al V lII-lea se m ai picta încă...
Uneori, această supremă grabă avea urm ări neaşteptat de „feri­
cite". Aşa de pildă, la premiera piesei Androm aca de Racine, la
T eatrul INaţional din Iaşi, cronica dram atică a subliniat un „efect"
artistic foarte subtil, realizat de pictorul scenograf. în ultim ul act
al tragediei, nuanţele de roşu în care era p ic tat decorul evoluau
de la un roşu-deschis spre un roşu-înohis şi sîngeros, sugerând
rîurile de sînge care curgeau îti jurul Iui Oreste, p ra d ă faim oaselor
lui furii. Ce se întîmplase ? Decorul aşezat pe scenă, proaspăt
vopsit, se uscase la căldura reflectoarelor pe m ăsură ce acţiunea
se apropia de tragicul deznodămînt...
Fireşte că pentru un spectator de azi, care n-a av u t prilejul să
asiste la astfel de „spectacole", toate aceste stări d e lucruri a r putea
si-i. apară fanteziste. D at noi, care le-am tră it şi căro ra astfel de
improvizări ne-au pricinuit momente grele şi penibile, am putea
multiplica la nesfîrşit asemeniea exemple care, pe vremea aceea,
nu ne stîrneau de loc rîsul.
Cei care cunoaştem istoria teatrului nostru şi ne aducem am inte
de sănătoasele lui începuturi, de puternica tradiţie realistă care s-a
înjghebat în cea de-a doua jum ătate a secolului al X lX -lea, ne-am
putea întreba : datorită căror îm prejurări arta scenică ajunsese
uneori în situaţia înfăţişată de noi m ai sus ? Cum a fost cu p u tin ţă
ca un teatru care a debutat prin a fi o tribună de p ro p ag are a
tea trh l, AZI- lg 3

ideilor înaintate — născut din dorinţa expresă de a îndeplini o

funcţie social-educativă („La teatru vine lumea să capete idei“
spunea A lecsandri), zăm islit din aspiraţia de a face din arta scenei
un instrum ent de acţiune — să trăiască asemenea momente ? Ce a
putut justifica ap ariţia în serie — şi aceasta după Caragiale! — a
unor comedii de o trivialitate jignitoare în care era prezentată
complezent, fără oroare şi fără ironie, o întreagă lume decrepită şi
grosolană.-? Şi apoi oare după Matei Millo, după Davilla, după
atîtea m ari spectacole ale lui Paul Gusty, după atîtea nepieritoare
creaţii ale m arilor noştri actori n-au mai existat oameni de ade­
vărată vocaţie în teatru, n-au mai fost talente, forţe vii, capabile
de artă adevărată, adică de a rtă înrădăcinată într-o acţiune no­
bilă ? N u vreau nici o clipă să neg prezenţa şi în această perioadă
a unei fam ilii de artişti autentici care au păstrat cu îndîrjire ati­
tudinea esenţială, definitorie a teatrului nostru, reprezentînd un
factor central de direcţie în raişcarea noastră teatrală. Vreau nu­
mai să spun că declinul societăţii burghezo-moşiereşti s-a exprimat
în planul vieţii teatrale printr-o puternică presiune împotriva ade­
vărului fi a artei, O orînduire care controla teatrul nu numai sub
raportul orientării lui, dar şi prin preţul biletelor, urmărea prin
crearea unui fro n t de adversităţi şi de imposturi coalizate împo­
triv a celor refractari să obţină din partea artiştilor compromisuri
de gândire şi concesii de gust, menite să îndepărteze arta de che­
marea ei.
Evident, această presiune s-a exercitat în primul rînd în do­
meniul repertoriului şi de aici, în mod firesc, s-a transmis în do­
meniul spectacolului. (Se cunoaşte doar importanţa pe care o deţine
dram aturgia în form area unui stil de spectacole; este destul să
am intim în acest sens însemnătatea hotărîtoare pe care a avut-o
opera lui I. L. Caragiale în dezvoltarea artei scenice, a măiestriei
m arilor noştri actori, a stilului realist al Teatrului Naţional.).
Aşa stînd lucrurile, cu atît mai mare este meritul unor dramaturgi,
regizori, pictori şi interpreţi de a se fi împotrivit acestui curent
oficial, înfru n tîn d presa de tiraj şi publicul care frecventa teatrele,
ascultînd de ceea ce le dicta conştiinţa lor artistică, atitudinea lor
socială. C am il Petrescu, Mihail Sebastian, G. M. Zamfirescu, Victor
Eftimiu, T udor Muşateseu, Mihail Sorbul au cîştigat astfel-în cul­
tura romînească poziţii a căror autoritate este astăzi de^ necon­
testat şi a căror fo rţă de radiere este cu atât mai mare cu cît se in­
serează pe linia tradiţiei noastre teatrale. O pera acestor scriitori,
com andată de o necesitate reală de expresie şi de cunoaştere, se ală­
tură celei a înaintaţilor lor, înscriindu-se în zonele superioare de
 RADU BEL1GAN

gîndire şi de sensibilitate ale literaturii noastre dramatice. Intr-o

epocă în care destui trişori căutau în cultura victorii cîştigate cu
mijloace străine de ea, aceşti dramaturgi au menţinut şi au dus mai
departe mesajul combativ şi original al teatrului romînesc. Piesele
lor au avut deseori semnificaţia unui act de justiţie care restabileşte
adevărul şi impune ordinea în planul vieţii teatrale.
Efortul acestor scriitori s-a însoţit de cel al unei numeroase ple­
iade de regizori (Paul Gusty, Victor Ion Popa, Soare Z. Soare, Ion
Sava, Aurel Ion Maican, Sică Aiexandrescu, Ion Şahighian) şi ac­
tori (Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Nicolae Bălţăţeanu,
George Vraca, Jules Cazaban, Gheorghe Storin, Gheorghe Ciprian,
George Calboreanu, Costache Antoniu, Aura Buzescu) care au re­
zistat îndepărtărilor de la linia realistă în artă sau facilităţii şi
cabotmajului.
(Numai aşa se explică de ce reînvierea teatrului nostru — proces
care a început imediat după momentul Eliberării — a găsit excep­
ţionale resurse în sectorul literaturii dramatice şi cel al artei spec­
tacolului. Dacă repertoriul, punerea în scenă, interpretarea, decora­
ţia, totul a putut fi revizuit, scos din vechile tipare şi îndreptat
spre obiective fireşti de artă, aceasta a fost posibil fiindcă a existat
în rîndurile celor mai buni scriitori şi artişti o puternică dorinţă
de a continua, de a ridica pe noi înălţimi tradiţia unui teatru înain­
tat şi realist. (Să nu uităm nici o clipă că dacă tradiţiile teatru­
lui romînesc nu urcă prea departe în timp — prim a scenă
oficială s-a inaugurat în 1852 —, ele nu sînt mai puţin bogate.
Ceea ce s-a realizat de-a lungul unui veac e de-a dreptul miraculos.
Extinderea pe care a luat-o această artă, operele pe care le-a oferit
dramaturgiei universale — mă gîndesc în primul rîn d la Caragiale
— actorii pe care Romînia i-a dat scenelor lumii — De Max, Ma-
ria Ventura, Yonnel, Elvira Popescu — constituie o m ărturie a
forţei de care dispunem în acest domeniu al culturii). Revoluţia
culturală a aflat în lumea teatrului aliaţi de nădejde în lupta contra
rezistenţelor şi opacităţilor de tot felul. Amintirea foarte vie a
unui trecut de glorie a teatrului şi prezenţa unor forţe pregătite ar­
tistic să-l ducă mai departe reprezintă două din elementele princi­
pale care au determinat renaşterea rapidă a teatrului nostru şi i-au
asigurat o nouă ascensiune.
Nu vom putea înţelege însă momentul de eflorescenţă pe care-1
trăim astăzi, excepţionalele cuceriri ale teatrului şi caracterul lor
absolut nou, dacă nu le vom integra în mişcarea generală de avînt
pe care o reprezintă § | viaţa ţării noastre socialismul. Acţiunea de
TEATRUL, AZI . ' 195

edificare a unei orînduiri profund democratice şi pătrunsă de spirit

umanist a avut drept urm are nu numai faptul că dramaturgia a fost
chemata să intre în circuitul pasionant al actualităţii, iar actorul a
încetat să mai fie considerat un element declasat, dar mai ales fap­
tul ca s-a născut şi a venit spre teatru un alt public. Contingente
întregi de spectatori dornici să afle în teatru sensul vieţii şi valoarea
luptei pe care o poartă, avizi să-şi lărgească orizontul spiritual, au
pătruns în sălile d e spectacol, şi psihologia noului public acţio­
nează direct asupra artistului autentic; acesta nu mai are ca altă­
dată sentimentul de a fi zadarnic, refuzat şi singur, d convingerea
că prin arta sa stabileşte o punte cu spectatorii, că dăruirea sa e un
fragment dintr-o operă generală de muncă, de creaţie, că ea repre­
zintă un act de comuniune.
Pentru a putea avea o imagine clară a progresului înregistrat de
teatrul nostru, voi cita cîteva cifre. în 1938 Romînia număra 16
teatre, dintre care numai 3 în provincie. Astăzi fiinţează 42 de tea­
tre dramatice, 22 de teatre de păpuşi, 15 teatre de operă, 11’ teatre
muzicale şi de estradă în care muncesc peste 4 500 de artişti.

Primatul repertoriului

N oi ştim foarte bine că teatrul a însemnat pentru burghezie, în

primul rînd, o ocazie de a-şi pierde în chip plăcut vremea, lăcaşul
monden în care se încheie un armistiţiu de două ore cu problemele
grave, o recreaţie între doua treburi serioase, sau, în cel mai bun
caz, un prilej de a-şi măguli pretenţiile intelectuale şi de a se eli­
bera benevol într-o ibaie de lacrimi sau într-o cascadă de hohote de
rîs. De aceea, teatrul nu pornea de la necesitatea creării unui reper­
toriu valoros, ci a unor lucrări pretexte pentru spectacole capabile
să intereseze pasager. Este cum nu se poate mai semnificativ pentru
această, mentalitate genul de piese care a cucerit favoarea publicu­
lui burghez în ultimele decenii ale secolului trecut, menţinîndu-şi
pînă mai tîrziu autoritatea asupra lui. Mă refer la melodramă şi
la farsă.
în melodramă, unde convenţionalismul ideilor merge nuna în
mînă eu convenţionalismul expresiei, unde aspectele noi ale vieţii
sînt îndepărtate, unde conflictele sociale acute sînt eliminate, se ex­
primă în general o concepţie reacţionară. C a d un prim caracter al
melodramei este supunerea individului la un destin care-1 depăşeşte
lft RADU B£LtCAJ»

şi îxnpotriya căruia na are cum să lupte. Viaţa este, în niclodraană,

o soită de înfrmgeri, dominată de accidente şi coincidenţe.
Tragismul superficial, cultivarea senzaţionalului ca form a joasă
de imaginaţie, unificarea cu personajul melodramei In sentimentul
neputinţei fi ai copleşitoarei tristeţi (menită să spulbere orice deza­
cord între creatorii şi consumatorii de artă) sînt, de fapt, o modali­
tate de a nu analiza lucid o situaţie, de a nu o stăpîni şi de a nu ac­
ţiona. Aşadar, In preferinţa publicului burghez pentru melodrama
— gen care a invadat teatrele noastre intre anii 1920 şi 1940 —
trebuie să vedem concepţia lui despre teatru. Soluţie lesnicioasă fi
fără pericol de a se emoţiona în faţa dramelor, ia tă ce oferea litera­
tura burgheză spectatorului burghez. D ar pentru publicul burghez
din Romînia dintre cele doua războaie, dram aturgia a fost mai ales
un fel de excitant umoristic, iar sala de spectacole era sediul amu­
zamentului fără griji. Aici se venea pentru a se rîde gras de soţul
„tradus*, de rinărul sentimental, de ţăranul prostănac, de avocatul
viclean, de medicul pedant, de savantul naiv şi distrat, de poetul
îndrăgostit, de farsele vieţii şi de oamenii tîrîţi în diverse intîm plari
comice din pricina candorii şi bunei lor credinţe. In această dispo­
nibilitate pentru comedia facilă şi pentru batjocura generalizată —
în care se citeşte frica burgheziei de a intra adînc în înţelesurile
moravurilor ei fi de a lua în serios cele pricepute, de a rîde mai cu-
rînd unii de alţii, decît de a se încrede unii în alţii — în aceasta în­
clinaţie permanentă către glumă şi divertisment, în aceasta inter­
pretare umoristică a existenţei care traduce veselia unei burghezii
prospere fi satisfăcute se vede cum nu se poate, mai clar ce aşteptau
clasele exploatatoare din partea literaturii dramatice.
Dacă printr-o întîmplare teatrul ar fi sucombat, acest public nu
i-ar fi regretat excesiv de m ult lipsa fi ar fi gata să-l înlocu-’
iască — să zicem — cu un spectacol de cabaret. D in punctul lui
de vedere, teatrul putea sa moară şi într-un anume sens chiar
murise, fiindcă rareori era o posibilitate de purificare p rin arta,
de înaltă comuniune spirituala, de fraternitate umana,
Eliberarea ţării noastre de sub fascism, înlăturarea de la putere
a burgheziei, construirea socialismului au determinat, o d ata cu pră­
buşirea unui vechi sistem social, prăbuşirea unui vechi sistem de a
înţelege teatrul fi, în acelaşi timp, au determinat o operă revoluţio­
nară de renovare artistică, de creare a unei noi dram atargii. Pen­
tru spectatorul care luptă îndîrjit împotriva unei orînduiri profund
nedrepte ce făcea imposibilă existenţa, demnitatea fi libertatea
celor mai largi categorii sociale, pentru spectatorul care înfruntă
aceasta lume fi o învinge, pentru spectatorul care-şi consacră toată
TEATRUL, azi 197

forţa minţii, inimii şi braţelor Înălţării socialismului, teatrul trebuie

să fie cu totul altceva, şi anume un act de credinţă şi in acelaşi timp
o sursă de energie spirituală şi morală, un instrument de cultură, de
îmbogăţire a conştiinţei sale revoluţionare. Nu o dramă indiferent
la apelurile şi legile oglindirii realităţii, nu o ficţiune departe de
concepţia *' noastră despre lume, despre istorie, despre om poate să
satisfacă p e noul spectator pentru care arta înseamnă viaţa gîndhă
ca adevăr şi ideal. Sub fericita influenţă şi solicitare a acestui tip
de spectator — care este omul muncii, constructor al socialismului
— s-a născut dram aturgia actuală. O dramaturgie ce trebuie să ţină
seama că fiecare plăsmuire artistică, fiecare idee demonstrată şi fie­
care replica nu au un ecou real decît'în măsura In care răspund
preocupărilor, perspectivelor şi valorilor acestui timp.
N u trebuie să pierdem însă din vedere şi *celălalt factor care a
contribuit hotăritor la naşterea unei noi literaturi dramatice, şi
anume faptul că revoluţia a oferit scriitorilor o concepţie nouă de
viaţa şi un ţel în deplină concordanţă cu rosturile fundamentale
ale artei.
Trăsăturile pozitive ale dramaturgiei romîneşti dinainte de Eli­
berare — caracterul ei realist şi popular — au fost sensibil apro­
fundate şi dezvoltate graţie îmbogăţirii universului de ginduri al
dramaturgilor, care au beneficiat de acel admirabil instrument de
cunoaştere şi de studiu al societăţii şi omului care este filozofia
marxist-leninistă.
Spiritul de partid, adoptarea deschisă, conştient, a concepţiei
proletariatului revoluţionar asupra lumii au avut ca urmare împre­
jurarea că talentele s-au eliberat de mistificări ideologice, spulbe-
rîndu-se mitul scriitorului deasupra claselor, a binelui şi a răului, a
adevărului şi minciunii şi afirmindb-se idealul scriitorului care în­
ţelege aspiraţiile poporului şi necesitatea istorică, care se pune în
serviciul lor şi devine o conştiinţă a epocii.
Acest proces de reconsiderare a artei, născut de revoluţie prin
crearea unui nou tip de public, şi înarmarea scriitorilor cu ideologia
marxist-leninistă au făcut ca în dramaturgia noastră să se manifeste
o linie superioară de ginduri şi să se afirme cu vitalitate o seamă
de vocaţii.
Convingerea îndreptăţită a noii noastre literaturi dramatice este
că trăim cu toţii, în lupta împotriva vechilor şi perimatelor forme
de viaţă burgheză şi a războiului, în lupta pentru o societate supe­
rioară, un moment spiritual dramatic — pe care teatrul are puterea
şi chemarea să-l oglindească. într-o epocă în care fiecare zi se însăr­
cinează să modifice structura socială şi etică a lumii apropiind-o
 de comunism sîntem angajaţi cu propria noastră fiinţă în bătălii
istorice, iar piesele au datoria să surprindă măreţia sau decadenţa
conştiinţelor în această încordare. Este un teatru precumpănitor
militant acela care a luat fiinţă pe scenele noastre în ultimii două­
zeci de ani, fiindcă o dramaturgie fără culoare, fără atitudine,
fără probleme ar fi un act de dezertare dintr-un prezent de fră-
mîntări şi lupte pentru făurirea unei superioare condiţii sociale şi
umane, ar fi un fapt pe care nimic nu l-ar putea ierta şi răscumpăra.
Şi acum să încercăm să desenăm un tablou al acestei dramaturgii
care dezvoltă un curent de reflecţie cu privire la destinul şi respon­
sabilitatea noastră, fără a uita să consemnăm punctele de joncţi­
une cu ceea ce a fost dintotdeauna atitudine înaintată şi combativă.
Literatura fiecărui popor are un profil al ei propriu şi — cum
bine observa o dată Bielinski — naţiunile reprezintă în planul univer­
sal individualităţile umanităţii. Privită din acest unghi de vedere,
dramaturgia romînească prezintă o notă profund originală. Este o
literatură care a supus cu o vervă exasperată unei critici vitriolante
nimicnicia şi ticăloşia burghezo-moşierimii (am aici în vedere fireşte
comediile lui Caragiale, moment de vîrf într-o succesiune de opere
care nu începe cu vodevilurile lui Alecsandri şi nu «e termină cu
piesele lui Tudor Muşatescu) j este o literatură care a cîntat pa­
triotismul poporului şi al marilor lui individualităţi (mă refer aici
bineînţeles la Delavrancea, ca şi la o seamă întreagă de lucrări
cum ar fi Despot Vodă sau Răzvan şi V id ra ); este o literatură care
s-a preocupat îndeaproape de raporturile intelectualului cu socie­
tatea înconjurătoare (mă gîndesc aici desigur la teatrul lui Camil
Petrescu şi al lui Mihail Sebastian). Cineva ar putea cita nume de
piese răzleţe care nu se încadrează într-unul sau altul din acest
şir de lucrări tradiţionale ale dramaturgiei noastre. Dar el va trer
bui să remarce în cele din urmă că marile creaţii ale teatrului
romînesc s-au nutrit în primul rînd din aceste teme, motive şi
probleme proprii literaturii romîne, după cum va trebui să observe
în proza naţională, spre exemplu, mai toţi scriitorii au fost inte­
resaţi de formele prin care se exprimă drama unei ţărănimi sărace,
oprimate de relaţiile sociale nedrepte. Realizările dramaturgiei de
după 23 August atestă o continuitate şi o strălucită depăşire a ceea
ce este valoare în teatrul romînesc. S-au păstrat statornicite trăsă­
turi ale literaturii noastre dramatice, dar ele au dobîndit o înfă­
ţişare nouă, s-au menţinut unele din vechile motive, dar ele au
primit soluţii inedite deschizătoare de drumuri, revoluţionare.
 Cum nu se p o a te m a i sem n ifica tiv p e n tru procesul de înnoire în
sfera tra d iţie i este p ie sa Bălcescu d e C am il Petrescu. Aceasta lucrare,
foarte firească şi ca te m ă şi ca sursă de inspiraţie în creaţia unui
artist care o v ia ţă în tre a g ă se străd u ise să afle mijloacele p rin care
o idee n o b ilă se p o a te în fă p tu i, a ra tă concluzia la care a ajuns
sc riito ru l: u n g în d în a in ta t n u p o a te deveni realitate decît dacă
face „co rp com un" cu id e alu rile p o p o ru lu i, cu lu p ta lui revolu­
ţionară. Bălcescu este o piesă despre o perso n alitate strălucită care
urmăreşte o ţin tă m a jo ră şi concretă în acord cu largi mase sociale.
Iar acest erou a t ît d e în r u d it cu celelalte personaje ale dram aturgu­
lui este totuşi o p re z e n ţă deosebită în fam ilia lo r de oam eni solitari,
trişti şi în frîn ţi. E l se deosebeşte de G elu R uscanu din Jocul ielelor
p rin aceea că n u ţin te şte să realizeze „absolutul*, ci un fa p t social
necesar şi p o s ib il; el se deosebeşte de D an to n din piesa cu acelaşi
nume p rin aceea că socoate m ulţim ea un izv o r de clarviziune şi de
forţă. A şad ar, se v ed e lim pede în Bălcescu cum un scriitor care şi-a
însuşit p u n ctu l d e v ed ere al m arxism ului aduce un corectiv h o tă rî-
to r în v iziu n ea sa asu p ra rela ţiilo r d in tre ideea în a in ta tă şi istorie,
•dintre erou şi m asă, fă ră a ieşi nici o clipă din aria specifică crea­
ţiei sale.
D ra m a lu i A l. K iriţescu Michelartgelo, care face p arte d in tr-o
trilogie a R en aşterii, este ap ro p ia tă, bineînţeles, de Borgia şi de
N u n ta d in P errugia, d a r aici m aterialul- istoric este tr a ta t de pe
poziţii noi, co n stitu in d un poem în ch in at artistului-cetăţean.
V ictor E ftim iu în Haiducii , M ircea Ştefănescu în Matei Millo,
~Cuza V o d ă , T u d o r Ş oim aru în Afaceriştii ilustrează p rin aceste sau
alte creaţii, şi cu o a r tă care d iferă de la un scriitor la altul, acelaşi
proces.
C îţ p riveşte piesele scriitorilor afirm aţi după 23 A ugust, şi aici
inserarea lo r în tra d iţie concom itent cu depăşirea ei poate fi p erfect
co n statată.
T eatru l lui H o ria Lovinescu, „tea tru de idei* prilejuieşte, bună­
oară, cunoaşterea u nui dram atu rg care în piesele sale dezbate (pe
urm ele lui C am il P etrescu, d a r dintr-u n pun ct de vedere inedit)
tem a actelor um ane şi a consecinţelor lor, exam inînd responsabili­
ta tea intelectualului în conflictul dintre burghezie şi p ro letariat.
Ceea ce este nou în piesele lui H o ria Lovinescu ţin e nu num ai de
analiza m arx istă a rap o rtu rilo r de clasă, d a r şi de fap tu l că discu-
tîn d problem a în d a to ririi om ului faţă de oam eni, scriitorul a ra tă că
orice existenţă dobîndeşte un înţeles şi orice creaţie capătă valoare
şi d u rată în m ăsura în care constituie o contribuţie reală, eficientă,
cu rădăcinile în fip te în concret, la cunoaşterea şi progresul u m an i-
200 RADU BEUCAN

taţii. Iar această cunoaştere şi acest progres reprezintă nu o iluzie»

ci un fapt.
Teatrul lui Al. Mirodan, ca să luăm un alt exemplu, ne duce cu
gîndul la Mihail Sebastian. Una din ultimele sale comedif. Şeful sec­
torului suflete, constituie chiar într-un anume sens o replică pe care
scriitorul o dă peste ani eroilor creaţi de autorul Stelei fară nume.
în adevăr, Gore este un alt Miroiu, însă un Miroiu care învinge, se
împlineşte, se realizează pentru că trăieşte într-o lume în care feri­
cirea nu-i o vagă speranţă, ci o posibilitate şi chiar o certitudine.

A fost o vreme în care scriitorii păşeau în literatură cu senti­

mentul că totul a fost spus şi nimic nu mai poate fi adăugat. în
Jurnalul fraţilor Goncourt găsim următoarea notaţie în dreptul zilei
de 27 august 1870: „Zola a dejunat azi la mine. Mi-a s p u s: după
analiştii celor mai nuanţate particularităţi ale unui sentiment aşa
cum această analiză a fost încercată de Flaubert în Madame Bovary,
după examenul expresiilor artistice, plastice şi nervoase pe care
l-aţi făcut dumneavoastră, după aceste cărţi-bijuterii nu le mai ră-
mîne nimic de făcut tinerilor".
Astăzi în R.P.R., un scriitor are dim potrivă sentimentul că nu
există zonă a realităţii deplin cunoscută, că dinamica socială creează
mereu terra incognita. Dramaturgii explorează de aceea prezentul
cu o atenţie pasionată ţi se simte în opera lor o dăruire fierbinte.
Piesele lor reprezintă terenul pe care se confruntă generozitatea cu
egoismul, inteligenţa cu prejudecata, pulsaţia vie a vieţii cu iner­
ţia ei.
Care sînt temele teatrului nostru ?
O veche şi solidă familie din marea burghezie, inaptă să pre-
ţuiască munca, roasă de nostalgia puterii şi a averii, se află în con­
tratimp cu istoria. Tabla -ei de valori morale — cumul de prejude­
căţi şi convenţii — nu-i oferă nici măcar o sursă de rezistenţă
morală în faţa revoluţiei sociale. în arsenalul ei ideologic şi etic nu
se află nici un gînd şi nici un sentiment care să o poată salva de la
o prăbuşire tot atît de inevitabilă, pe cît de justificată. Ia tă tema
piesei Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu.
Un om simplu, un muncitor oarecare, modest şi blînd, care are şi
pasiunea şi darul tehnicii, este preocupat să inoveze procesul de
fabricaţie în uzina în care lucrează. Dar iniţiativele sale se lovesc
mereu de rezistenţa unor birocraţi şi de manevrele lor pe cît de
abjecte, pe adt de ridicole. Sînt nişte siniştri impostori într-o inti-
Teatral National, Bucur',,i: „O
Sica Alexandrescu)
j|jjg f LL P“
Teatrul Nottara, Bucureşti. George Vraca în „Richard al Ul-lea‘ de
k Shakcspeare (regia Ion Şahighian)

Teatrul Naţional, Iaşi : „Chin (a în provincie* de V. Alecsandri cu Miluţă

Gheorghiu în rolul principal
Teatrul Naţional, Bucureşti: „Trei Surori" de A. P. Cehov. In
rolurile principale, Emil Botta, Radu Beligan, Marcela Rusu,
Elvira Godeanu, Aura Buzescu (regia Moni Ghelerter)
Teatrul Naţional, Bucureşti: „Citadela sfărîmati" de H. Lovinescu. Scenă^ cu
Ion Finteşteanu, Dida Solomon, Maria Filotri, Niki Athanaau. (regia Mom
Ghelerter)
Teatrul de comedie, Bucureşti : „Rinocerii“ de Eugen Ionescu. Scenă cu Ion
Lucian, Iarina Demian, Radu Beligan, Mircea Balaban, Mircea Constantinescu
Teatrul Muncitoresc C.F .R.-Giuleşti, Bucureşti: „Ascensiunea lui Arthuro Ui
poate fi oprită“ de Berthold Brecht. Scenă cu Traian Dănceanu, Şt. Mihăi>
lescu-Brăila fi Corrado Negreanu
Studioul experimental al Institutului de artă teatrală fi cinematografie, Bucu
refti. „Steaua fără nume' de M. Sebastian. Scenă cu Monica Ghiuţă si Vir«‘î
Ogiyanu din clasa profesor Costachc Antoniu
TEATRUL, a z i 201

m itate abilă cu necinstea, convinşi că vor reuşi in cele din urmă să

dezarmeze un m uncitor ce p are fără glas. D ar omul acesta care s-a
prefăcut to t tim pul că nu vede şi nu înţelege nimic din intrigile lor
va dovedi o putere necunoscută, jucîndu-le o farsă şi obligîndu-i
să părăsească un cabinet tehnic din care făcuseră o întreprindere
privată. Este tem a piesei M ielul turbat de A urel Baranga.
U n m uncitor oarecare critică aspru pe directorul întreprinderii şi
pe superiorii săi. Este concediat. Pentru ca ziarul să intervină, să
semnaleze injustiţia şi să-i pună capăt, trebuie spartă reţeaua com­
plicităţilor, a ru tinii birocratice şi a laşităţii. Asistăm la o luptă a
conştiinţelor în care unii trădează, iar alţii se pleacă obosiţi, luptă
aspră care se încheie cu o victorie. Cel care trium fă este comunistul
Cerchez, erou care nu cade copleşit de o respectuoasă team ă în faţa
injoncţiunilor m enite să acopere nedreptatea cu uitarea. Con­
vingerea sa este că o singură m inciună dezlănţuie o avalanşă, o sin­
gură com plezenţă favorizează şi întreţine un şir lung de ipocrizii.
Este tem a piesei Ziariştii de Al. M irodan.
T rei generaţii de femei îşi confruntă viaţa şi imaginea lor despre
viaţă. Cea dinţii a fost victim a tiraniei absolute a soţului ei, care
a ru in at-o m oral şi m aterial. F ata ei a încercat o evadare de sub
despotismul galant d a r nu mai puţin feroce al bărbatului, sfîrşind
prin a se sufoca în tre m arginile unei existenţe făcute din supunere
şi din micime. Cea de-a treia, care-şi trăieşte tinereţea în zilele noas­
tre, află jur-îm prejurul ei o preţuire care este semnul prefacerilor
revoluţionare. D a r ceea ce e, poate, to t a tît de im portan t pentru
destinul ei, este convingerea că nu sîntem altceva decît ceea ce în tre­
prindem şi că noi înşine trebuie să alegem, în intim itatea noastră,
în tre sclavie şi dem nitate, dacă vrem să fim tra ta ţi ca oameni.
Aceasta e problem a pusă de Lucia Demetrius în Trei generaţii.
U n director de uzină, un adevărat comunist, constată că predece­
sorul său a cărui muncă nu fusese apreciată a orientat excelent
producţia, gîndindu-se nu la succese imediate şi superficiale, ci
la realizări trainice şi de viitor. A r putea să nege o d a tă cu alţii
contribuţia fostului director şi să beneficieze de avantajele unei si­
tu aţii făcute parcă să-i sporească prestigiul. D a r el refuză o aseme­
nea atitudine şi declară răspicat ale cui sînt meritele. Este tem a pie­
sei Ştafeta nevăzuta de Paul Everac.
D oi fra ţi, am îndoi preşedinţi de G.A.C., am îndoi la fel de buni
gospodari îşi dispută întîietatea în sat. P rim ul este un om care u r­
m ăreşte exclusiv cîştigul im ediat al ţăranilor, celălalt se gîndeşte şi
la investiţiile m enite să dea roade peste ani de zile. Poziţiile celor
doi fra ţi se confruntă, iar realitatea sfîrşeşte prin a da drept£tfe
202 RADU BELJGAN

celui ce a înţeles că viitorul este o dimensiune care nu poate lipsi din

munca noastră (Siitto Andras Nuntă la Castel). ■> j
Un inginer care se conduce în munca sa după normele eticii socia­
liste îşi educă acasă fiul după principiile moralei burgheze, încercînd
să-i insufle neîncredere în oameni şi o atitudine de egoism şi vio­
lenţă în relaţiile sociale. Dar fiul nu-şi poate însuşi punctai.de
vedere al tatălui său şi se răzvrăteşte cu intransigenţa şi puritatea
vîrstei sale împotriva unei poziţii duplicitare şi şubrede, silindu-şi
părintele să reflecteze la ceea ce e nefast în atitudinea sa morală.
Aceasta e problema pe care o ridică piesa Prietena mea Pix de
V. Em. Gaian.
Urmărind temele teatrului nostru, observăm îndată că piesele se
situează pe finii unei actualităţi în care relaţiile umane se dispun în
configuraţii extrem de variate, iar mediile sociale în care se petrece
acţiunea lor sînt diverse.

Reprezentarea operelor clasice ale dramaturgiei

naţionale şi universale

Acţiunea de creare a unei dramaturgii originale se asociază cu

aceea de valorificare a lucrărilor dramaturgiei naţionale şi uni­
versale, alt aspect important al politicii teatrale elaborate şi apli­
cate de partidul nostru. Cît este de largă această opera de ne­
contenită îmbogăţire a repertoriului rezultă fie şi numai din
enumerarea parţială a titlurilor de piese puse în scenă In ultimii
douăzeci de ani.
Sînt reprezentate comediile lui Caragiale : O scrisoare pierdută,
O noapte furtunoasă şi D-ale carnavalului, ca şi drama sa ţără­
nească Năpasta.
Vasile Alecsandri — cu piesele sale Fintîna Blanduziei, Despot
Vodă, Ovidiu, Coana Chiriţa în provincie, Sînziana fi Pepelea —
este prezent în repertoriul teatrelor, ca şi B. P. Hasdeu cu Râzvan
fi Vidra, Al. Davila cu Vlaicu Vodă, B. Delavrancea cu Apus de
soare şi Viforul. Se joaca piesele scrise între cele două războaie ;
Gaiţele de Al. Kiriţescu, Act veneţian şi Suflete tari de Camil
Petrescu, Titanic vals • ş i, ...Eseu de Tudor Muşatescu, Omul cu
mîrţoaga de Gh. Ciprian, lnfir-te mărgărite şi Omul care a văzut
moartea de Victor Eftimiu, Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume
TEATRUL, AZI 203

şi Ultima ora de Mihail Sebastian, Take, lanke fi Cadîr de Victor

Ion Popa şi multe altele.
Dintre autorii clasici universali, Shakespeare este astăzi mai re­
prezentat decît oricînd {A 12-a noapte, Hamlet, Doi tineri din
Verona, Regele Lear, Romeo fi Julietta, Visul unei nopţi de vara,
Cum vă place, M acbeth); Goldoni de asemenea ( Bădăranii, Han­
giţa, Gîlcevele din Chioggia, Slugă la doi stăpîni). Sa nu omitem
apoi prezenţa în repertoriul teatrelor noastre a lui Comeille
(Ciclul), Racine (Britannicus, Fedra), Lope de Vega (Clinele gră­
dinarului, Fîntîna turmelor, Steaua Sevilei), Calderon (Alcadele
din Zalomeea, Doamna nevăzuţii). Moli&re este un autor jucat
frecvent (Vicleniile lui Scapin, Tartuffe, Avarul, Şcoala femeilor,
Burghezul gentilom, Bolnavul închipuit), ca şi A . N . Ostrovski
(Lupii şi oile, Furtuna, Fata fără zestre, Vinovaţi fără vină, Pă­
durea)., sau G ogol (Revizorul, Căsătoria), sau Gorki (Azilul de
noapte, Micii burghezi, Vassa Jeleznova, Egor Bulîcev). Pe afişele
teatrelor noastre -figurează adesea numele lui Tolstoi (învierea,
A m a Kdrenina, Puterea întunericului, Cadavrul viu), sau Cehov
(.Pescăruşul, Trei surori, Livada cu vişini, Unchiul Vama), sau
Bdmonid Rostand (Cyrano de Bergerac), sau Schiller (Intrigă şi
iubire, Maria Stuart, Hoţii), sau Henrik Ibsen (Peer G ynt, Nora),
sau Bernard Shaw (Pygmalion, Discipolul diavolului, Sfînta
Ioana, Casa inimilor sfărîmate). Capodoperele antichităţii se află
la loc de cinste în repertoriul nostru. Se joaca, de pilda, Sofocle
( Antigona, Oedip-rege), Eschil ( Prometeu), Euripide (Hecuba).
Am putea oricînd îmbogăţi aceasta listă de titluri ilustre din
dramaturgia naţională sau universală ce se joaca pe scenele noas­
tre» dar cred ca a rezultat ceea ce e în prunul rînd important
de subliniat* şi anume principiul sever de selecţie care prezidează
repertoriul teatrelor din R.P.R. şi care este concluzia unei atitu­
dini faţă de artă.

Reprezentarea valorilor teatrului universal contemporan

Cultura unui popor reprezintă un organism care nu se poate

dezvolta armonios decît dacă întreţine un schimb viu cu ele­
mentele înaintate ale tuturor celorlalte culturi. Ceea ce este
valabil în domeniul ştiinţei, tehnicii este valabil şi pentru teatre.
 O mişcare artistică izolată de contextul general al artei, care îşi
suprimă orice punte cu ceea ce se gîndeşte şi se realizează pe alte
meridiane, este în epoca noastră o absurditate dintre cele mai
dăunătoare. Teatrul trebuie să primească şi să transmită mai de­
parte — fără a crea fireşte o inflaţie de traduceri, fără a da o
probă de prost gust artistic şi mai cu seamă fără a abdica de la
criteriul realismului şi al caracterului popular al literaturii —? tot
ceea ce merită a fi cunoscut din dramaturgia altor popoare;
Scenele noastre se pot mîndri de a fi jucat pe aproape toţi
marii scriitori contemporani.
Alături de piesele lui A. N. Pogodin : Omul cu arma, Orolo­
giul Kremlinului, A treia, patetică, Aristocraţii şi de alte piese
din dramaturgia sovietică eroic-revoluţionară ca : Tragedia opti­
mistă de Vsevolod Vişnevski, Ruptura de Lavrenev, L iubov Iaro-
vaia de CT Trenev, Trenul blindat de Vsevolod Ivanov, comedii
satirice ca ‘'Baia %au Ploşniţa de Maiakovski, se întîlnesc în reper­
toriul teatrelor romîneşti piesele lui Eugen O’Neil {Patima de sub
ulmi), Arţhur Miller (Toţi fiii mei, Vrăjitoarele din Salem,.
Moartea unui comis-voiajor) şi Tennessee Williams (Orfeu în in­
fern, Menajeria de sticla), R. Nasli (Omul care aduce ploaia),
J. Cocteau (Maşina de scris), Giraudoux (Nebuna din ChaiUot),
Eugen Ionescu (Rinocerii), Eduardo de Filippo (Filomena Mar-
turano, Napoli, oraşul milionarilor, De Pretore Vincenzzo, Bleste­
matele fantome), Aldo Nicolaj (Omul Apelor), J. B. Priestley
( Viraj periculos, Inspectorul de poliţie, Scandaloasa legălurăl.7),
Noel Coward {Nud cu vioară), Peter Karvas {Diplomaţii, Litur­
ghia de la miezul nopţii), Ian Drda {Dracul uitat), Kamen Zi-
darov {Blocada), Leon Kruczkovski {Prima zi de libertate), Mo-
ricz Zsigmond (Chef domnesc, Rubedenii), Gergely Sandor (Fiul
meu), Bertold Rrprhj (Mutter Courage, Domnul Puntila şi sluga
sa Matti, Ascensiunea lui Ăriurd~UÎ poate fi oprită, Svejk în
al doilea război mondial), Diirrenmatt (Vizita bătrînei doamne *
Frank V), Max Frisch (Biederman şi incendiatorii) j^a.m.^.

Cercetarea repertoriului teatrelor noastre în cele trei compar­

timente ale sale ne arată convingător că sub raportul dramatur­
giei jucate ne aflăm în faţa unei abundehţe de valori. Iată un
remarcabil fapt în istoria mişcării noastre artistice, menit s&
ridice foarte sus interesul pentru textul câre se spune pe scenă.
teatrul, a zi 205

ţi făcut să ducă la manifestări corespondente în planul artei

spectacolului. Căci teatrul îşi poate îndeplini funcţia sa în pri­
mul rînd prin asigurarea unui repertoriu superior.

A rta spectacolului

în perioada dintre cele două războaie mondiale a avut un oare­

care răsunet ideea superiorităţii teatrului ca literatură faţă de
„Teatrul teatru". Thibaudet elogia de exemplu în piesele analizate
tocmai divorţul de legile genului dramatic. O asemenea înţelegere
a teatrului rămîne, evident, deficitară, întrucît, după cum ştim
prea bine, dramaturgia este făcută pentru a fi reprezentată, iar
valoarea literară a unei piese este condiţionată de virtuţile sale
scenice. Nu cunosc nici un mare dramaturg ale cărui piese nu
pot fi jucate, dar pot cita toate strălucitele texte ale literaturii
dramatice şi care par anume făcute pentru mari spectacole. De
altfel Engels îi reproşa într-un rînd lui Lasalle că face o dis­
tincţie Intre drama scenică şi cea destinată lecturii, exprimîndu-şi
clar convingerea că adevărata piesă trebuie să ocazioneze o bună
reprezentaţie teatrală.
Mişcarea artistică din ţara noastră «-a dezvoltat în ultimii două­
zeci de ani punînd pe primul plan, aşa cum am arătat, problema
repertoriului, dar fără a neglija nki o clipă cea a spectacolului.
Vigoarea cu care noi am acuzat o dramaturgie minoră şi în cele
din urmă ostilă preocupărilor umaniste s-a aliat cu un pasionat
efort de a valorifica în spirit contemporan piesele alese spre re­
prezentare. Credinţa noastră este aceea că piesă şi spectacol sînt
două momente ale aceluiaşi armonios act de cultură.
Şi dacă pe scenele noastre regizori, decoratori şi actori au repurtat
trainice succese, aceasta se datorează împrejurării că talentul lor
a găsit o excelentă platformă de lansare în textele pe care erau
chemaţi să le interpreteze şi a căror hegemonie n-b negăm. Stilul
spectacolelor noastre este, fireşte, foarte diferit, dar va trebui să
observăm din capul locului că, mai totdeauna, există o claritate
a ţelurilor şi a mijloacelor vrednice de un teatru destinat celui
mai larg public.
Sînt - interesante direcţiile în care se manifestă regizorii noştri,
d ar dincolo de deosebiri între diferite personalităţi trebuie să
vorbim despre ceea ce constituie programul lor comun : accentul
 206 RADO BELIGAKT

cade pe reliefarea personajelor, pe cunoaşterea şi întruchiparea,

omului, pe definirea proceselor lui Ide conştiinţă specifice acestei
epoci. La această platformă comună de vederi între regizori s-a.
ajuns, poate, şi în urma discuţiilor, dar cred că mai curînd ea
constituie rezultatul unei credinţe pe care realitatea a impus-o. Şi
anume că nu poţi cuprinde în mod adevărat înţelesurile unei piese
decît mergînd foarte adînc (în psihologia personajelor.
îmi amintesc an acest sens dialogul dintre prinţul Danemarcii
şi Guildenstenn şi Rozenkrantz, cînd Hamlet dă o 'lecţie celor doi
curteni care încearcă să-i iscodească starea de spirit. H am let le
spune că este greu să cînţi o melodie dacă nu cunoşti instrumentul
şi este şi mai greu să desluşeşti un suflet daca nu cunoşti alcătuirea
lui şi căile de acces către el.
în cursul acestor ultimi ani teatrul romînesc a com bătut atît
improvizaţia, diletantismul şi cultul vedetei, c ît şi dispreţul textului
considerat ca simplu pretext pentru o punere în scenă fantezistă şi
lipsita, de conţinut — tendinţe atît de prejudiciabile progresului
artei teatrale. Dimpotrivă, critica şi opinia publică au încurajat şt
susţinut căutările cu adevărat creatoare, inovaţiile autentice desti­
nate să dea maximum de valoare expresivă conţinutului şi carac­
terului artistic particular al operei reprezentate, să sublinieze ten­
dinţele progresiste şi umanismul marilor piese clasice sau
contemporane.
Dintre regizorii aflaţi (la vîrsta maturităţii artistice, trebuie reţi­
nute în primul rund numele lui Sică AlexandresCu şi M oni Ghe-
lerter. Primului îi datorăm ; mai ales, reconstituirea universului
caragialian şi cîteva spectacole devenite clasice (.Revizorul de Gogolr
Bădărănii de Goldoni), lucrate cu o solidă ştiinţă a legilor tea­
trului. Simţul ritmului, grija pentru detaliul comic sugestiv sînt
caracteristice acestui maestru aî comediei, care, cu o vervă deose­
bită, a realizat şi numeroase spectacole d e (îndelungat succes din
repertoriul contemporan.
Moni Ghelerter are meritul de a fi găsit un limbaj nuanţat
şi subtil în tratarea a ceea ce se numeşte, poate cu un termen
impropriu, „teatru de c a m e r ă S p e c ta c o le le sale ( Unchiul V cutiar
Trei surori, Ultima oră, Citadela sfărîmată, Ziariştii) se numără
printre marile noastre reuşite, fiind un model d e rafinament
artistic.
Caracterizîndu-se prin vitalitate şi forţă em oţională, f Ion
Şahighian a realizat cîteva importante spectacole din drama­
turgia clasică romînească, în vreme ce Al. Finţi, -posesor al unui
TEATRUL, AZI 287

puternic temperament, a ştiut să valorifice marile opere ale dra­

maturgiei revoluţionare socialiste.
Ion Olteanu, Dinu Negreanu, George Dem. Loghin, Mauriciu
Szekler, N. Tompa, Vlad Mugur au continuat tradiţia şcolii regi­
zorale romîneşti în spiritul artei combative partinice.
Toţi aceşti regizori lucrează, aproape de regală, cu mijloacele
verifi«nte ale teatrului.
Această observaţie nu vrea să fie nicidecum o obiecţie, ci numai
un punct de delimitare faţă de întreaga pleiada de tineri regizori
care iscodesc drumuri noi. Dintre aceştia isemnalăm m primul rînd
pe Liviu Ciulei, creator mereu febril, unul din acei artişti care
se caută de la debut şi pînă la cea mai frumoasă împlinire, părăsind
căile umblate şi încercând experienţe noi.
Dacă Liviu Ciulei utilizează din plin şi cu mare efect scenografia
în reprezentaţiile sale (el este şi scenograf şi actor, şi regizor de
film — uft adevărat osn-orehestră), Radu Panciulescu, alt regizor
care se distinge printr-un stil artistic inedit, goleşte aproape scena,
redueînd deoorul la cîteva elemente şi concentrîndu-şi toată atenţia
pe ideile care se înfruntă şi cărora ştie să le dea o mişcare de o
simplitate dramatică. Sînt'de reţinut spectacolele saie Ciocîrlia de
Anouilh şi Brigada I de cavalerie de Vişnevski.
Horea Popescu s-a făcut apreciat prin montarea unor spectacole
foarte diverse, dar înzestrate cu aceeaşi forţă comunicativă, fie că
e vorba de Baia iui Maiakovski, Aristocraţii lui Pogodin sau
Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Iar Vlad Mugur, înclinat
mai ales spre realizarea imaginilor vizuale, a montat cu succes
Hamlet, Tragedia optimista şi Nunta lui Figaro.
Lucian Giurchescu, ale cărui spectacole Brecht se caracterizează
prin fantezie şi denunţare a grotescului, este autorul unui remarcabil
spectacol cu Rinocerii lui Eugen Ion eseu, iar Lucian Pintilie, spirit
mobil şi nuanţat, este apt deopotrivă pentru spectacolele pline de
fantezie ca şi pentru reprezentaţii sobre.
Acestor nume de regizori, decişi să se afirme printr-un ştii
aparte, li se adaugă Dinu Cernescu, înclinat să sublinieze latura
bufă a lucrurilor,; David Esrig, ale cărui creaţii se disting printr-o
teatralitate expresivă, Ion Cojar, Mihai Dimiu, Farkaş Istvan,
Călin Florian, Gh. Harag, Valeriu Moisescu, Ion Taub, Cornel
Todea, Ion Simionescu...
Toţi aceşti regizori tineri, orieît de diferiţi ar fi ei, pornesc de la
convingerea că omul de azi este cu mult mai sobru <şi cu mult mai
laconic în exprimarea sentimentelor, a gândurilor sale. Am putea
vorbi chiar de o polemică a lor, uneori făţişă, alteori secretă, cu
 m RADU BEL 10AN

ceea ce este retoric, abuziv, precipitat în vechiul teatru. E un fel

de război împotriva artificiului şi a clişeului, adesea foarte spec­
taculos.
în această luptă ei găsesc un aliat preţios în factorul principal,
activ, al spectacolului — vreau să spun : în actor.
Teatrul romînesc cuprinde un mare număr de excelenţi actori de
toate vîrstele, în măsură să interpreteze rolurile cele mai dtverse.
Ceea ce frapează pe spectatorii străini la primul Jor contact cu
teatrul din R.P.R. este temperamentul viu al actorilor, excepţionala
lor facultate de a-şi trăi rolurile, de a încarna personajele cele
mai variate. Talentul celor mai mulţi dintre actorii noştri este
atît de fecund, încît ei reuşesc — chiar aitunci oînd nu au o per­
fectă stăpînire a meseriei — sa obţină durabile victorii artistice.
Subliniez acest lucru pentru a arăta că dacă în alte domenii ale
teatrului — dramaturgie, regie, scenografie — confundăm uneori
rutina cu vocaţia, în ceea ce priveşte actorii, darurile lor naturale
sînt de o bogăţie şi de o varietate remarcabilă. Colectivul Tea­
trului Naţional din Bucureşti şi Cluj, spre exemplu, numără destui
interpreţi de valoare universală. Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“
sau Teatrul de Comedie se bizuie de asemenea pe forţe actori­
ceşti de prim rang.
Mă voi limita să înşir doar cîteva dintre cele mai remarcabile
personalităţi ale scenei noastre, cu sentimentul vinovăţiei că nu voi
reuşi deeît să deschid o listă foarte bogată.
Aura Buzescu, o tragediană al cărui joc evoluează pe linia
austerităţii grave şi a suferinţei care, comprimată, izbucneşte
uneori ca o flacără menită să purifice şi să ardă to tu l; Eugenia
Popovici, o comediană cu infinite resurse în comedie şi în dramă ;
Clody Bertola, care se remarcă printr-o interpretare de fineţe şi
în care o idee sau un sentiment găseşte o variată gamă de nuanţe;
Irina Răchiţeanu, pasionat temperament caracterizat prin aptitudini
dc concizie şi vigoare; Marcela Rusu, a cărei sensibilitate, inteli­
genţă ^şi profunzime îi îngăduie să atace o mare varietate de
roluri.
Spectatorii aplaudă jocul patetic şi vibrant al lui Tantzi Cocea,
poezia şi graţia Mariettei Deculescu, nobleţea şi farmecul Elvirei
Godeanu, jocul de precizie şi acuitate al Dinei Cocea, verva co­
mică a Ninetei Guşti, temperamentul vulcanic al Margaretei
Baciu...
Dintre actori trebuie reţinuţi Costache Antoniu (Unchiul Vania),
a cărui interpretare degajă o căldură discretă şi o lumină tă in u ită
rHÂTRUL, A Z I 209

sub un remarcabil tact artistic ; George Calboreanu, interpretul

unui şir impresionant de roluri din repertoriul universal şi na­
ţional, masivă prezenţă scenică al cărui secret este alianţa dintre
monumental şi uman, dintre retoric şi ipsihologic ; Grigorc Vasilru-
BirJic, actor unic în felul său, cu un umor care-şi extrage tristeţea
din mobilitatea şi varietatea detaliilor totdeauna percutante; Ale­
xandru Giugaru, autor al unor monumentale portrete caragialeşti;
Ştefan Ciubotăraşu, forţă artistică făcută parcă pentru toate ro­
lurile în care un om îşi interoghează destinul plecînd de la puterile
unei minţi frămîntate, cu elanuri de generozitate şi altele de scep­
tică resemnare; Marcel Anghelescu, actor cu înzestrări foarte
diverse, în care vigoarea se aliază cu delicateţea, tragicul cu comi­
cul ; Ion Finteşteanu, la care uimeşte precizia desenului scenic al
caracterului; N ik i Atanasiu, actor de o vervă scăpărătoare; Fory
Etterle, artist de o mare supleţe intelectuala...
Tabloul maeştrilor scenei romîneşti poate continua astfel, com­
pletat cu actorii din tînăra generaţie care, cîteodată, nu sînt cu
nimic mai prejos decît maeştrii Jor. în adevăr, tînăra generaţie
de actori deţine în ansamblul mişcării noastre teatrale o funcţie
deosebit de însemnată. Se impun sensibilitatea Ilenei Predescu,
forţa artistică a Olgăi Tudorache, jocul poetic al Silviei Popovici.
De pe acum se detaşează inteligenţa scenică a lui Octavian Cottescu,
umanitatea caldă a lui Matei Alexandru, fineţea lui Victor Re-
bengiuc, comunicativitatea Vasiiicăi Tastaman, jocul acidulat al
Sandei Toma, complexitatea mijloacelor de expresie ale lui
Gh. Dinică, originalitatea compoziţiilor lui C. Rauţchi, vitalitatea
comică a lui Dem . Rădulescu, fiorul tragic al Leapoldinei Bălănuţă,
forţa de atracţie a lui George Constantin, umorul special al lui
Mihai Pălădescu.
N u cred că greşesc afirmînd că succesele teatrului nostru se dato­
rează, într-o bună măsură, înzestrării, pregătirii şi elanului acestei
tinere generaţii de actori, care aduce pe scenă poate unul dintre
cele mai preţioase atribute ale artei, şi anume aspiraţia de a sparge
vechi clişee, de a dinamita uzate reţete şi de a instaura un stil nou
purtîmd amprenta anilor noştri. Această ilegitimă aspiraţie îşi gă­
seşte un aliat de nădejde în solida pregătire profesională pe care
viitorii actori, sub îndrumarea maeştrilor scenei noastre, o dobîndesc
în institutele de teatru, unde tinereţea învaţă cele dintîi semne din
alfabetul -maturităţii artistice.
(în paranteză fie zis, atenţia acordată tinerilor actori se exprimă
în nenumărate feluri şi cu cele mai fertile rezultate.
2 |0 RADU 3JELIGAK

Am în vedere, spre exemplu, acele festivaluri bienale ale tine­

rilor actori, care sînt menite să fie o defilare a celor m ai dăruiţi
artişti şi un prilej de întrecere. în adevăr, în zilele concursului se
perindă prin faţa juriului şi a publicului zeci de actori, de regizori,
de scenografi şi fiecare dintre ei poate sari din umbra necunos­
cutului, dobîndind recunoaşterea pe care o m erită talentul său. D e
altfel, m ulţi din acei care se află astăzi în rîndul tinerilor fruntaşi
ai scenei noastre au trecut prin acest exam en. Şi nu ni se pare
de loc lipsit de însemnătate să reamintesc că un procent im portant
din laureaţii concursurilor precedente i-a dat, ceea ce se num ea
altădată cu un termen peiorativ — provincia.
Căci un merit al acestui concurs este de a antrena în tr-o con­
fruntare stimulatoare şi utilă actori din întreaga ţară, discredi-
tîndu-se astfel o veche prejudecată care a b întuit cultura noastră,,
şi anume că între teatrul din C apitală şi cel d in celelalte oraşe
ale ţării ar exista o gravă şi irem ediabilă deosebire de nivel ar­
tistic. D e altminteri, de la un festival ,1a altul s-a v ă zu t că şi
„provincia" dispune de solide resurse artistice, ca aceste resurse
sînt tot mai bine îndrum ate şi folosite.
Astăzi, spectacolele teatrelor din provincie întrec cîteod ată p e
cele din Capitală, relevînd vocaţii, creînd o atm osferă de perma­
nentă emulaţie.
Iar cine asistă la aceste concursuri priveşte nu num ai o d efilare
de talente, dar poate aprecia o m uncă făcută cu perseverenţă şi
elan, căci tineretul teatrelor noastre ştie foarte bine că talentul
nu se poate valorifica fără un travaliu de fiecare zi, fără o înaltă
cultură, fără pasiune şi entuziasm.
Iată de ce socotesc că dacă teatrul nostru s-a îm bogăţit în ul­
timii ani cu atîtea n oi talente, iar contribuţia lor artistică s-a d o ­
vedit a fi substanţială, faptul se datorează unei m unci organizate
şi unui ajutor multilateral d at tînărului actor încă de pe băncile
institutelor de teatru).
în domeniul scenografiei, talentele şi in iţia tiv ele abundă, g ă -
sindu-se adesea soluţii ingenioase, moderne. Sem nalăm în acest sens
decorurile lui A l. Brătăşanu la C elebrul 7 0 2 , cele ale lu i Jules
Perahim la Baia şi A ristocraţii, cele ale lu i L iviu C iulei la Cum vă
place, cele ale lui Paul Bortnovski la O m u l care a d u ce p lo a ia , cele
ale lui D an Nem ţeanu la R inocerii...
în cursul ultimilor ani, lupta dusă îm p otriva d ecofu rilor în ­
cărcate, greoaie, de un caracter naturalist, a fost încununată de
succes, intîlnim din ce în ce m ai des pe scenele rom îneşti decoruri
TEATRUL, a zi 211

sugestive în care racursiul expresiei plastice permite pătrunderea în

zonele m ai adînci ale operei dramatice.

■
C înd în tr-o z i se va scrie o istorie detaliată a mişcării teatrale
romîneşti, v a trebui să se constate că spectacolul devine tot mai
m ult în anii puterii populare un exemplu de interpretare cultă
a unei piese. Insist asupra acestui aspect al artei noastre scenice,
fiindcă o vrem e de progres im plică îmbogăţirea şi adîncirea expre­
sia , necesită un limbaj intelectual. A rtiştii au înţeles că nu ar putea
face fa ţă epocii socialiste, caracterizată prin probleme nebănuit de
com plexe puse conştiinţei de avîntul revoluţionar ce cuprinde deo­
potrivă toate dom eniile de gîndire şi toate relaţiile umane, fără
m ijloace de expresie la nivelul ideilor şi culturii celei mai modeme,
cu un cu v în t la n ivelul unui limbaj capabil să tălmăcească noile
coordonate ale existenţei.

R aporturile teatru — public

N u avem dreptul să om item un capitol foarte important din

istoria scenelor noastre de după Eliberare, şi anume raporturile
dintre teatru şi public. Am arătat în cîteva rînduri de-a lungul
acestei (succinte şi fatal incom plete) lucrări efectul binefăcător
pe care l-a avu t asupra mişcării artistice din R .P .R . prezenţa în
sălile de spectacol a unui public ce vede în teatru sursa unor emoţii
de neînlocuit şi a unei privilegiate forme de cunoaştere. Trebuie
să adăugăm la aceasta observaţia că noul nostru public este unitar
şi om ogen, lucru deosebit de im portant pentru artă (a cărei funcţie
im ediată este să se adreseze unei categorii bine delim itate din punct
de vedere social, m oral şi estetic) dacă vrea să încheie rapid şi
eficace un acord cu spectatorii. N o i, actorii, înţelegem foarte bine
ce înseam nă pentru un spectacol a juca în faţa unei săli unite
prin aceeaşi dorinţă de a vedea, de a simţi şi de a înţelege, care
este solidară prin aceeaşi largă şi adîncă reprezentare a vieţii,
care e cim entată prin aceleaşi amintiri. C ăci într-un spectacol
replica jnu o dă num ai cel care joacă pe scenă, dar şi partenerul
din sală. Fără replica, fără vibraţia, fără (înţelegerea acestui parte­
ner, nim ic adevărat, nimic frumos nu e posibil pe scenă.
 RADU BfiUGAi*
212

într-unul din articolele sale, Mihail Sebastian notează cu amără­

ciune că o reprezentaţie cu piesa lui Maxim Gorki A zilu l de noapte
îşi pierduse orice virulenţă din pricina faptului că publicul burghez
nu era dispus şi nici nu putea să asigure celebrei drame un climat
de receptivitate şi de reală înţelegere. •.
„Azilul de noapte este o piesă revoluţionară, scria Sebastian, din
care teatrul a făcut un spectacol confortabil... A zilu l de noapte
e o dramă de revoltă socială care se joacă de 30 de ani în cele
mai elegante săli de spectacol din lume. £ o ipiesă de declasaţi,
pe care o aplaudă din generaţie în generaţie un public de burghezi.
£, în sfîrşit, un apel desperat pe care-1 ascultă fără să-J audă o
societate împăcată cu sine... A zilul de noapte vine din străfun­
duri sociale cu care publicul în teatru nu are nimic comun. E o
dramă care se petrece la fund şi la periferie, dar se joacă în centru
şi la lumină. Cei care trăiesc această dramă nu o vor vedea nici­
odată la teatru; cei care o văd la teatru nu o vor trăi niciodată
în viaţă... Fruntariile fiind astfel bine stabilite între unii şi între
alţii, Azilul de noapte se poate juca în linişte".
Înlocuirea acestui public burghez (care nu voia şi nu putea să-şi
dea adeziunea la foarte multe din valorile autentice şi noi ale tea­
trului şi sub presiunea căruia semnificaţia unor mari piese era de­
turnată) cu largi mase de spectatori trecuţi prin experienţele majore
ale existenţei, conduşi de aspiraţia de a înţelege sensul adevărat,
actual al unei «reprezentaţii şi avînd un acelaşi înaintat program
social, moral şi estetic, are fericite consecinţe asupra teatrului.
Semnalînd ceea ce este fecund în apariţia noului nostru public,
nu trebuie să pierdem din vedere contribuţia lumii teatrale la edu­
carea lui, căci, evident, avem de-a face cu un proces reciproc
de influenţare, cu un raport dialectic. Bineînţeles că un public
— prin natura sa receptiv la ceea ce e adevăr şi frumos — uşu­
rează misiunea artiştilor. Dar pe de altă parte, artiştii trebuie să
înfrîngă uneori lipsa lui de pregătire estetică sau prejudecăţile
moştenite, gusturile transmise de o educaţie artistică burgheză. Cu
atît mai mare este meritul mişcării noastre teatrale de a fi ştiut să
profite de valul de receptivitate şi de energie al proaspeţilor ^>ec-
tatori călăuzindu-i spre ceea ce e realmente superior în arta scenei.

Intr-un moment în care în unele ţări occidentale se vorbeşte

frecvent de o criză a publicului, noi înregistrăm o tot mai mare
TEATRUL, AZI 213

afluenţă de spectatori. O dovedesc următoarele cifre, cate arata

evoluţia num erică a publicului din Romînia în trei e ta p e ;
1950 — numărul spectatorilor la teatrele dramatice a fost de:
2 838 569 şi la totalul instituţiilor de spectacole
5539802
1956 — teatrele dramatice : 3 815 389 de spectatori
total pe instituţii: 7140 225 de spectatori
1962 — teatrele dramatice : 5 080 553 de spectatori
total pe instituţii : 14 353 227 de spectatori

Se poate vorbi, desigur, de spectacole care s-au bucurat de un

succes mai m are sau mai mic. Publicul a devenit exigent şi se­
lecţionează adesea cu severitate acele spectacole care-i vorbesc
profund şi interesant despre viaţă, care-i stimulează imaginaţia
şi gîndirea, îl emoţionează şi-l atrag. Se mai întâmplă uneori,
desigur, ca o p arte a publicului, încă insuficient formată, să se
lase atrasă de falsa strălucire şi să umple pînă la refuz sala unui
teatru la cîte o piesă mediocră, d ar zgomotoasă. Există încă sufi­
cient de m ulţi am atori de spectacole de divertisment. D ar din ce
în ce sînt mai numeroşi aceia care caută spectacole bogate în
idei, puse în scenă cu sobrietate şi bun gust, spectacolele care
reprezintă adevărata cultură teatrală. La asemenea spectacole se
înthnplă adesea să vezi seara un avanspectacol, care se desfăşoară
în stradă» în faţa intrării, p e laitm otivul: „N -aveţi un bilet în
plus ?“ Iată şi cîteva cifre care ilustrează frecvenţa publicului Ia
spectacolele de c a lita te :
— O scrisoare pierduta, de I. L. Caragiale, s-a jucat din 1950 pînă
în 1963 la 20 de teatre, atingînd 1 211 reprezentaţii; Gaiţele de
Al. Kiriţescu s-a jucat pană azi în 15 teatre de 1 551 de o r i ;
Mielul turbat, de Aurel Baranga, s-a reprezentat în 25 de teatre
de 1 395 de ori ; Celebrul 702, de Al. Mirodan, a fost jucat în
17 teatre de 1 001 ori, iar Ziariştii de acelaşi autor s-a jucat în
12 teatre de 418 ori ; Revizorul, de Gogol, a atins 505 reprezentaţii
în 8 te a tr e ; O m ul care aduce ploaia, de Richard N ash, s-a jucat
de 651 de ori în 8 teatre | A varul de Moli&re — de 845 de ori în
5 te a tr e ; Moartea unui comis-voiajor de A rthur Miller de 432 de
o ri în 7 teatre. Şi exemplele s-ar putea înmulţi.
Pentru formarea noului public, pentru mărirea ariei sale de
influenţă, teatrul a desfăşurat şi desfăşoară o activitate bogată nu
mnnai la sediul său permanent, ci se deplasează adesea an oraş
şi in afara oraşului, prezentîndu-şi spectacolele în faţa unui public
214

numeros din orăşele şi sate, pătrunzînd în locuri în care acum

15—20 de ani nici nu se ştia ce înseaimnă teatrul. în tot timpul
anului şi mai ales în timpul verii, teatrele întreprind turnee de
lungă durată prin toată ţara. Se împrospătează astfel permanent
legăturile între teatre şi public, se înlesneşte schimbul de opinii şi
de experienţă între oamenii de teatru. Prin toate aceste acţiuni
teatrul şi-a cucerit în ultimii ani o audienţă largă, pe care continuă
să o mărească şi care este un rezultat direct al revoluţiei culturale
în plină desfăşurare.
Un mijloc important de extindere a puterii de influenţă a tea­
trului în masele largi, şi care este un alt aspect al aceleiaşi revoluţii
culturale, este strînsa legătură între teatrul profesional şi larga
mişcare a teatrului de amatori. în ţara noastră, mişcarea artistică
de amatori a luat un avînt nemaiîntâlnit pînă acum. Există în
prezent circa 12 000 de echipe de teatru de amatori, care activează
în fabrici, în sate, în gospodării agricole colective, în instituţii de
învăţămînt etc. Aceste echipe, ce joacă un repertoriu alcătuit în
general din piese într-un act, cu tematică legată de preocupările şi
problematica specifică populaţiei căreia i se adresează, au atins în
ultima vreme un nivel de dezvoltare care le permite să abordeze
un repertoriu mai complex, de valoare universală. Activitatea
acestor echipe de amatori contribuie pe de o parte Ja formarea
unor noi spectatori pentru teatrul profesionist, iar pe de altă parte
ajută la recrutarea elementelor tinere talentate, apte de a deveni
studenţi ai institutelor de teatru, viitori artişti profesionişti. Teatrele
profesioniste sprijină activ activitatea artiştilor amatori, prin in­
structori, prin cursuri, prin organizarea unor studiouri pentru
amatori. în unele oraşe există şcoli populare de artă, unde oamenii
muncii îşi dezvoltă aptitudinile artistice, daruri naturale cu care
poporul romîn este înzestrat din abundenţă.
în ultima vreme a început să se dezvolte un gen nou de teatru :
teatrul popular, alcătuit din artişti amatori sub conducerea unui
artist profesionist, menit să desfăşoare o activitate permanentă.
Această formă nouă de teatru se află acum în faza de experi­
mentare şi i se prevede o dezvoltare rapidă, pe măsură ce condi­
ţiile de viaţă şi de muncă din ce în ce mai bune vor permite oame­
nilor muncii desfăşurarea unei activităţi artistice-culturale intense
şi de ţinută cît mai înaltă.
Că aceasta ar fi forma de teatru şpre care ne îndreptăm, nu
s-ar putea spune. Teatrul profesionist va deţine in continuare o
prioritate pe care i-o va asigura întotdeauna munca sistematică şi
cultă a unor vocaţii categorice.
teatrul, Azr 215

Trebuie să reţinem însă că astăzi mase foarte largi au intrat în

circuitul mişcării noastre artistice şi împing tot mai mult teatral
în centrul vieţii lor intime.

Mesajul original al teatrului romînesc

Marea amploare pe care o cunoaşte în anii de după Eliberarea

-ţării mişcarea teatrală din R.P.R. se bucură de entuziaste aprecieri
•din partea celor care au avut prilejul să cunoască realizările noastre
în acest domeniu.
Romînia are acum un teatru cu care s-ar putea mîndri orice
-ţară, a constatat dramaturgul englez Ben Levy care a vizitat Bucu-
reştiul cu cîţiva ani în urmă, în vreme ce criticul dramatic Ossia
Trilling vorbeşte într-un articol apărut în revista „Theatre World“
despre „creşterea fenomenală a mişcării noastre teatrale**. „Trans­
formările care au avut loc în teatrul romînesc — spune scriitorul
peruvian J. C. Franco — au dus la asemenea rezultate încît chiar
şi genul uşor, care are scopul de a distra şi înveseli publicul, este
bazat pe înalte preocupări etice îndreptate către întărirea demnităţii
■umane printr-o înălţare spirituală a poporului*. Constatări asemă­
nătoare au făcut mai toţi specialiştii care au asistat la spectacolc
romîneşti. Astfel, cu ocazia întîlnirii din cadrul Institutului inter­
naţional de teatru, care a avut loc recent la Bucureşti, o seamă de
personalităţi marcante din lumea întreagă au fost entuziasmate de
şcoala dramatică romînească, de calitatea superioară a teatrului
nostru, activ, popular, în care comorile unei tradiţii seculare se
îmbină în mod creator cu tendinţa de înnoire. în declaraţiile fă­
cute, oaspeţii noştri şi-au exprimat bucuria de a fi văzut în Ro­
mînia spectacole care ar face cinste oricărei metropole din lume.
Aceleaşi impresii a produs mişcarea noastră teatrală şi asupra ac­
torilor teatrelor „Atelier**, „Theâtre de Ja Cite“, „Theatre National
Populaire**, „Royal Shakespeare Company*, „Comedia Franceză**,
cu ocazia turneelor la Bucureşti.
Ceea ce relevă de asemenea vizitatorii străini sînt condiţiile de
creaţie pe care şutul nostru le asigură artiştilor şi tuturor oamenilor
de artă şi de ştiinţă. într-un interviu acordat radiodifuziunii noas­
tre, autorul dramatic Herman Closson spunea printre altele :
„Ceea ce este cu totul remarcabil, după mine, şi foarte nou, sînt
condiţiile de care se bucură actorii la dumneavoastră. Un tînăr
 RADU BJBLIGAN

actor ieşit de pe băncile conservatorului, după patru ani de studii,

este angajat în mod automat şi pe viaţă. Există deci un angajament
permanent, în vreme ce la noi cele mai lungi angajamente se fac,
bineînţeles, pe un an. Aceasta reprezintă o îmbunătăţire însemnată
a profesiunii de actor".
La înapoierea sa în ţară după o vizită în R.P.R., regizorul
egiptean Fattah Nashatti a publicat în revista „Al. Izaa“ un arti­
col în care spunea:
„Condiţiile de creaţie asigurate oamenilor de artă din Romînia
sînt excelente. în Romînia arta constituie o preocupare deosebită
pentru stat şi se bucură de o înaltă preţuire. Celor care lucrează
în domeniul artelor li se creează posibilităţi .nelimitate de dez­
voltare".
O altă înfăptuire, suhJiniată, de asemenea, î>n repetate rînduri de
vizitatorul străin, este modul în care a fost organizat învăţămîntul
nostru artistic.
„De-ar exista şi în Franţa o asemenea şcoală !“ a exclamat Jean
Darcante — secretarul general al Institutului internaţional de
teatru — ieşind dintr-o sală de curs a Institutului „I. L. Cara-
giale“_în care se preda măiestria actorului. Dar nu numai el, ci o
sumedenie de pedagogi cu renume mondial, cum ar fi de pildă
Michel Saint Denis, inspector general aii învăţămîntului artistic din
Franţa şi codirector la Royal Shakespeare Gompany au făcut
declaraţii asemănătoare.
Patru evenimente culturale deosebite — Festivalul internaţional
de artă dramatică de. la Paris (1956), Festivalul internaţional
„Goldoni" de la Veneţia (1957), turneul Teatrului Naţional
„I. L. Caragiale" şi turneul Teatrului de Comedie în Uniunea
Sovietică (1958 şi respectiv în 1963) —* au înscris noi succese în
istoria teatrului romînesc.
„Romînia ne-a adus două piese excelente în genuri diferite, cea
a lui Caragiale, O scrisoare pierduta, şi Ultima oră de Mihail Se-
bastian...“ sublinia Jean Jacques Gautier, criticul dramatic al
ziarului „Le Figaro". „Am^ văzut actori buni, remarcabili, o trupă
demnă de toată consideraţia".
„Jocul actorilor este atît de plin de vervă, atît de savuros, încît
ai impresia că înţelegi tot, chiar atunci cînd nu înţelegi nimic...
O trupă ca asta, putem s-o spunem fără ocol, nu mai vedem în
zilele de azi. Iată reprezentaţia cea mai strălucită pe care ne-a
oferit-o festivalul de la Teatrul «Sarah Bemhardt». O astfel de
reprezentaţie justifică ea singură festivalul din Paris, dacă ar mai
fi nevoie să fie justificat". (MarcelJe Capron, „Combat")
TEATRUL, tAZI 217

„Este o mare plăcere să poţi semnala o trupă de teatru de

mim întîi, probabil una din cele mai bune din Europa, din cele
mai complete tla ora actuală: aceea a Teatrului Naţional din
Bucureşti. Ea ne-a oferit, una după alta, două lovituri: Scrisoarea
pierduta a celebrului dramaturg Ion Luca Caragiale şi Ultima oră
a lui Mihail Sebastian, două seri cu totul remarcabile, ce ne-au
evocat timpul fericit cînd la Paris se juca comedie, ca nicăieri în
lume*. (Andră Paul Antoine, „l’Information")
„Aveai impresia că ai fi ila o foarte bună reprezentaţie a lui
Deflers şi Cavaillet, jucată de o trupă cum nu mai sânt azi, trupa
Teatrului „Varietes", de pildă. Dar aş fi nedrept. Adevărul este
că gîndul se ducea'mai degrabă spre cele mai izbutke seri ale Co­
mediei Franceze; cu mai puţina rigiditate, cu mai puţină înţepe­
neală" (Georges Lerminier, „Le Parisien liberă*).
„Artiştii romîni aleşi printre laureaţii ţării dor şi decoraţi de
stat sînt nişte virtuoşi... Regizorul bucureştean Sică Alexandrescu a
dovedit o adevărată virtuozitate" — acria printre altele Robert
Kemp, criticul ziarului „Le Monde", preşedintele Asociaţiei inter­
naţionale a criticilor dramatici.
Pentru a sublinia succesul teatrului romînesc la Festivalul inter­
naţional „Goldoni" de la Veneţia, preşedintele bienalei aprecia
într-o scrisoare elogioasă adresată colectivului teatrului nostru că
„romînii au înîscfis o pagină de aur in istoria bienalei". Aceasta
este, de fapt, totodată o pagină de aur în istoria teatrului romî-
nesc. Succesul repurtat de actorii noştri la Veneţia este cu atît mai
mare dacă ne gîndim că la acest festival, Teatrul Naţional
„I. L. Caragiale" a prezentat în ţara şi în oraşul lui Goldoni „cel
mai goldonian spectacol prezentat în cadrul festivalului*, după
cum se exprimă cotidianul „La Natione Italiana* din Florenţa.
Sub titlul Surprinzătorii Bădărani ai lui Alexandrescu, criticul
dramatic de la „II diario di Milano" scria:
„Romînii au dat la Veneţia spectacolul cei mai convingător
care a fost prezentat la festivalul bienalei...
Ne-a fost dat să ascultăm un Goldoni proaspăt şi sprinten şi
sa facem cunoştinţă cu o companie de actori cu excepţionale ca­
lităţi artistice. Un succes deplin fără nici o rezerva*.
La .succesele repurtate în Franţa şi în Italia Teatrul Naţional
„I. L. Caragiale* adaugă pe cele obţinute cu prilejul turneului
întreprins In Uniunea Sovietică.
Referindu-se la spectacolele prezentate la Moscova, Mihail Tarev,
directorul Teatrului Mic Academic de Stat al U.R.S.S., sublinia
printre altele:
 RADU BEUGAN
218

„Oaspeţii au oferit posibilitatea de a aprecia ipe merit măiestria

şi înaltul lor nivel artistic.
Pe artiştii romîni i-am înţeles şi i-am simţit aproape şi pentru
faptul că principiile artistice ale teatrului din Republica Populară
Ramînă corespund, intru totul, concepţiilor noastre despre specificul
creaţiei artistice şi se bizuie pe marile tradiţii realiste ale jocului
actoricesc, pe oglindirea vie, plină de culoare a vieţii.
Repertoriul turneului Teatrului «I. L. Caragiale» (care a in­
clus piesa politică, sobră Anii negri, închinată luptei din ilegalitate
a comuniştilor romîni, şi piesa psihologică subtilă a lui Mihail
Sebastian Steaua fără nume) este o mărturie a faptului că acest
colectiv artistic se afirmă ca un adept al temelor majore, capabil
să îmbogăţească şi să înnobileze conştiinţa spectatorilor, să-i mobi­
lizeze la înfăptuirea măreţelor ţeluri care stau în faţa poporului
romîn*.
Un mare interes a stîrnit spectacolul cu piesa R e v izo ru l de Go-
gol, despre care s-a afirmat că „a înscris o pagină nouă şi glorioasă
în istoricul interpretării celebrei capodopere". Cunoscuta artistă
Turceaninovna a declarat:
„Un act de curaj e pentru o trupă străină, oricît de bună, să
vină cu Revizorul. Repertoriul Ostrovski încă mai e accesibil, dar
Gogol are arita culoare şi savoare specific ruseşti! E într-adevăr
remarcabil ceea ce a realizat Teatrul Naţional din Bucureşti*.
Toate aceste mărturii care atestă creşterea impetuoasă a teatrului
romînesc în anii puterii populare dovedesc că arta noastră scenică
este cunoscută şi apreciată în lumea întreagă.
Există în adevăr, pe cele mai diferite meridiane, o mişcare de
curiozitate şi de preţuire pentru valorile noastre artistice.
Uneori această atenţie acordată culturii noastre ia forme de-a
dreptul emoţionante.
Aflîndu-mă la începuturile anului trecut la Bruxelles, am fost
invitat la televiziune să comunic publicului fapte din viaţa teatrala
romînă, iar reporterul m-a ipus sub „mitraliera* a nenumărate
întrebări care, toate, dovedeau interesul pentru organizarea noastră
artistică, pentru stilul de teatru pe care îl profesăm.
Acelaşi interes l-a manifestat, în Anglia, un redactor al ziarului
„Times* cu care am avut o l-ungă convorbire, concretizată într-un
substanţial articol care releva succesele teatrului romînesc.
La Tokio am avut convorbiri cu mai mulţi directori de teatru.
Doi dintre ei mi-au cerut să le recomand piese din reperto riul
nostru, asigurîndu-mă să sînt decişi sa le pună în scenă foarte
curînd. Scrisoarea pierdută a lui Caragiale a fost — cu ani în urm ă
-t e a t r u l , a z i
219

— o strălucită recomandare a literaturii dramatice romîne. De

altminteri o puternică asociaţie de prietenie romîno-japoneză se
preocupă îndeaproape de difuzarea artei romîneşti.
Participând cu Teatrul de Comedie la turneul său în U.R.S.S.,
am avut o dată mai mult prilejul să constat înaltul prestigiu pe
care şi-l cuceresc realizările noastre artistice. La spectacolele ro­
mîneşti au luat parte mii de spectatori, iar printre ei au fost per­
sonalităţi proeminente ale culturii sovietice care au aplaudat intens
inventivitatea, tinereţea şi arta trupei. în întîlnirile avute la Mos­
cova şi Leningrad cu oamenii de teatru ni s-au transmis nu feli­
citări uzuale şi protocolare, ci mărturii de reală apreciere. Voi
cita cîteva din ele:
Valentin Kataev : „în ultimii ani am vizionat multe comedii,
atît în ţara noastră cit şi în alte ţări, am fost spectator al unor
teatre din Paris, New York şi alte oraşe mari ale lumii: după pă­
rerea mea reprezentaţiile de la Moscova ale Teatrului de Comedie
din Bucureşti nu sînt cu nimic mai prejos decît cele mai bune
spectacole de comedie din lume*.
Evghenii Surkov, critic teatral:
„Am văzut la Bucureşti Svejk-vl Teatrului de Comedie şi îl
revăd acum şi mai ascuţit, şi mai dinamic, şi mai pătrunzător. Aici
ca şi în excepţionalul spectacol Umbra se vădeşte limpede capa­
citatea acestui admirabil colectiv de a se depăşi mereu pe sine".
Iurii Aleksandrovici Zavadskii — Artist al poporului din
U.R.S.S.: „în fiecare din spectacolele pe care ni le-a arătat, Teatrul
de Comedie pune o problemă nouă. Şi e minunat faptul că totul
în acest teatru priveşte spre viitor. Mulţumim colectivului artistic
că prin spectacolele pe care ni le-a arătat a făcut să se nască în
sufletele noastre emoţii autentice*.
P. Markov : „Sînt foarte mulţumit că Teatrul de Comedie a
venit la noi. Ceea ce face acest teatru este un act de înaltă pro-
fesionalitate şi sînt bucuros nu numai că am văzut spectacolele unui
teatru tânăr, dar şi ceea ce înseamnă într-un teatru tinereţea".
Există mai mulţi factori care explică de ce cultura noastră a
intrat într-un mod atît de activ în circuitul viu al marilor valori
artistice, bucurîndu-se de o mereu sporită forţă de pătrundere.
Aceasta se datoreşte operei de reînnoire generală a patriei, căci
avîntul economic pe care socialismul l-a adus în viaţa ţării se
însoţeşte în chip firesc de un elan şi de o înflorire în cultură de
natură să atragă privirile. Arta ca şi ştiinţa constituie obiectul
interesului şi al sprijinului activ al statului, beneficiind de puternice
mijloace de difuzare şi dispunînd de posibilitatea de a trezi peste
 RADU BBLIGAN'

hotare cele mai ample ecouri. Numeroasele acorduri culturale,

schimburile de experienţă, relaţiile personale stabilite între artiştii
şi savanţii noştri şi cei din ailte ţări, abundenţa traducerilor au
creat un climat favorabil pentru receptarea înfăptuirilor noastre,
în momentul în care «-au realizat condiţiile pentru cunoaşterea
valorilor romîneşti, mesajul nostru nu a întîrziat să se facă auzit
în cele mai diverse cercuri.
Să nu uităm însă şi o altă cauză care explică această audienţă
mereu sporită pentru creaţia noastră. Socialismul a înseninat pentru
poporul nostru o iuare în posesiune, întreagă şi conştientă, a unui
tezaur specific puţin ştiut şi în orice caz puţin valorificat. în lite­
ratură, în teatru, în muzică, în cinematografie dispunem de talente
rar întîlnite, de loc comune şi care se pot insera cu reală eficienţă
într-un context mondial. Aceste talente pot susţine în dialogul
cultural cu lumea întreagă un punct de vedere interesant, carac­
teristic. Iată şi de ce cînd această originalitate naţională a fost
cunoscută s-a manifestat un tot mai viu interes pentru cultura
noastră.

La capătul acestor însemnări cărora nu aş dori, în nici un caz,

să le dau aspectul unui bilanţ, aş vrea să mă opresc o dipă asupra
unei experienţe intelectuale, morale şi artistice ce este departe de
a-şi fi epuizat semnificaţiile. Aceşti douăzeci de ani de teatru nou
reprezintă un total deosebit de .tulburător, căci pe de o parte ei
au prilejuit afirmarea multor elanuri şi calităţi, iar pe de altă parte
au scos la iveală ceea ce este astăzi pentru scenă eroare şi zădăr­
nicie. îmi îngădui să cred — în această ordine de idei — că teatrul
în accepţia modernă a cuvântului trebuie să însemne o cunoaştere
sintetică a lumii contemporane. Nu o viziune parcelată a realităţii,
nu o analiză a unui fapt sau altul ni se cere să realizăm, ci o cu­
prinzătoare înţelegere a vieţii, a momentelor ei esenţiale, a sub­
stratului politic, social, uman ce stă la baza dinamicii existenţei şi
a devenirii istorice. A trecut de mult timpul cînd ne putea satis­
face o piesă şi un spectacol despre o întâmplare, despre un caz
izolat, fie el cît de interesant. Astăzi sîntem setoşi de o artă care
înglobează, cît mai multă ştiinţă a universului şi ne oferă un cifru
pentru înţelegerea şi transformarea lui; astăzi ne atrage o a rti
în care există o perspectivă integrală a realităţii obiective şi
subiective, o artă care emite o chemare şi dăruie o învăţătură, 1
artă care declanşează in om necesitatea acţiunii. Sînt convins că
teatru l, azi 221

această viziune sintetică făcută să ne arate o ordine în lume, un

înţeles 'în evenimente şi o răspundere în existenta noastră, această
densitate filozofică este atmosfera, este tonul de care are nevoie
teatrul în clipa de faţă.
Există o serie întreagă de întrebări vaste care pasionează o con­
ştiin ţă în adevăr actuală : cum funcţionează istoria, care sînt legile
pe care se întem eiază progresul social, cum se pot ameliora mereu
relaţiile d intre un om şi celălalt, în ce chip existenţa noastră poate
doibîndi înţelesul cel mai nobil. Sînt întrebări fundamentale cărora
teatrul are datoria să le răspundă prin transcrierea gîndurilor şi
impresiilor provocate de prezent. A pune spectatorul în contactul
direct şi concret cu această schemă de profunzime, pe care a dez­
văluit-o mişcarea revoluţionară a clasei muncitoare, a arăta cum
putem cîştiga în forţă, demnitate şi frumuseţe, iată termenul final
al oricărei reprezentaţii teatrale.
Ei bine, noi ne numărăm printre mişcările artistice cele mai în­
d reptăţite să ia în discuţie şi să răspundă eficient problemelor ce
se pun în faţa unei conştiinţe contemporane, numind valorile care
conferă vieţii nobleţe şi finalitate.
Căci isântem beneficiarii unei experienţe grandioase, şi anume
construirea societăţii socialiste; noi redescoperim universul în con­
diţiile luptei pentru afirmarea omeniei din om, noi avem nu nuibai
o imagine dară a ceea ce a fost viaţa pînă mai ieri, a instrumen­
telor de supliciu puse în mişcare de orânduirile întemeiate pe ex­
ploatare şi asuprire, dar şi un înalt ideal, o încredere în destinul
umanităţii. Pe acest teren trebuie să se afirme originalitatea tea­
trului nostru, a acestui teatru care justifică umanitatea prin lupta
pentru adevar şi justiţie şi a cărui vitalitate înfloreşte sub influenţa
activă a marxism-leninismului la lumina lucidităţii.
p r o f. D r. M IH N E A G H E O R G H IU
preşedintele C onsiliului cinematografiei

CINEMATOGRAFIA NAŢIONALA ŞI PROBLEMELE

EI ACTUALE

A rta filmului s-a născut din lumină, la 15 februarie 1895. Sin­

teză de înaltă tehnicitate, filmul artistic este o operă lucidă, o
artă activă în al cărei specific intră faptul miraculos că reuneşte,
combină si distilează în structura e i : poezia, proza şi teatrul,
muzica, dansul, artele plastice şi arhitectura, optica şi acustica,
chimia şi electromagnetica.
In acelaşi tim p, forţa enormă de răspîndire şi impresionare a
limbajului cinematografic situează filmul în fruntea marilor forme
de expresie colectivă, ca o artă universală.
E o artă fără Muză, pentru că este arta secolului nostru care
s-a dispensat de mituri. Are, în schimb, două particularităţi im­
puse de ritm ul istoriei acestui secol: e o artă de mare mobilitate
şi de mare responsabilitate.
Şi e o artă populară prin excelenţă : arta cu cel mai vast audi­
toriu. După o scurtă şi glorioasă istorie, independentă dar nu in­
diferentă de a celorlalte arte, filmul bun răspunde astăzi, în
esenţa şi realităţile lui adînci, cerinţelor estetice şi sociale ale unui
număr de spectatori care întrece cu mult pe al tuturor celorlalte
arte surori, laolaltă.
Spectatorul e dispus să se identifice cu eroii filmelor mai mult
decît cu ai teatrului, literaturii şi picturii, poate şi fiindcă toţi
copiii secolului al XX-lea sînt, într-un fel, copiii cinematografului.
In lumea întreagă, influenţa multiplă a fumului a fost şi este
considerabilă. Producţia mondială ne oferă cîte zece filme artis­
tice noi pe zi ! Există institute de artă şi tehnică cinematografică,
biblioteci şi reviste de filmologie, organizaţii şi asociaţii naţionale
şi internaţionale de creatori, producători şi arhivişti ai filmului.
Există o industrie şi un comerţ internaţional de filme, de o mare
amploare, care vehiculează anual cîteva miliarde de metri de pe­
liculă.
Mai tînăr cu două decenii decît părinţii săi europeni, filmul
romînesc şi-a sărbătorit, nu de mult, semicentenarul; pentru că
istoria fimului romînesc începe, de drept, din anul 1912 cşnd s-a
realizat, din osîrdia lui Grigore Brezeanu, fiul popularului actor
de la Naţional, primul lung-metraj artistic, Războiul Indepen­
224 Pro!. Dr. M IH NEA GHEOR^HlU

denţei. După cîteva tentative eşuate în lupta cu greutăţile finan­

ciare agravate de lipsa de interes a autorităţilor, cel de-al doilea,
Ţigănckfa de la iatac, apare abia în 1923. Anii de ucenicie ai fil­
mului romînesc au fost destul de întunecaţi. D ar cu a tît mai pu­
ternic e sentimentul de simpatie faţă de pionierii film ului rom î­
nesc pe care ni-1 stîrneşte acum ingenioasa şi nostalgica antologie
retrospectivă Lanterna cu amintiri — realizată de Jean Georgescu,
la comanda Studioului „Alexandru Sahia“, cu ocazia sem icentena­
rului — în care se revăd chipuri m em orabile ale artei dram atice
romîneşti, c a : Aristide Demetriad, C onstantin N o tta ra , Petre
Liciu, Aristizza Romanescu, Maria Ciucurescu, R . Bulfinski şau
Tony Bulandra, alături de alţii, adm iraţi de noile generaţii de
spectatori, cum sînt George Storin, M aria F ilotti, C onstantin
Tănase, George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, R adu Beligan şi
Dina Cocea, în filme uneori emoţionante prin stîngăcia lor, d ar şi
interesante prin compoziţiile cinematografice, o ricît de teatrale
ne par azi, semnate de regizori ca Ion Şahighian, Jean M ihail şi
autorul antologiei, pe atunci şi actor de cinema.
Eşecurile artistice presărate cu dezamăgiri, care pavează drum ul
filmului artistic între cele două războaie, se datoresc şi lipsei
cronice a unei baze tehnice-materiale statornice. Cele cincizeci de
pelicule care constituie istoria cinematografiei noastre pînă la 23
August 1944 s-au lucrat pe mici platouri im provizate în „saloane"
de dans, prin barăci, în cîteva apartam ente particulare şi cede m ai
multe sub cerul liber, pe practicabile de scînduri, cu decoruri
împrumutate de pe la teatre, sub lumina incertă a proiectoarelor
primitive şi mai ales la lumina zilei.
Prin 1938 a fost construit platoul O .N .T.-ului, p en tru filme de
propagandă turistică. Mai tîrziu, acolo s-au tu rn a t şi film e ar­
tistice ca O noapte furtunoasă, Visul unei nopţi de iarnă şi altele.
Invadate de producţia m arilor case internaţionale, ecranele din
Romînia n-au putu t oferi publicului realizări ale cinem atografiei
autohtone peste nivelul unor încercări bine intenţionate. A pariţia
sporadică a unor reviste de cinema nu reuşea să furnizeze cine­
fililor de cele mai multe ori, decît date şi poze ilustrative, cu ca­
racter publicitar.
Publicaţiile progresiste au continuat totuşi, sub sem nătura
unor intelectuali competenţi, ca I. D . Suchianu, V. Iliu ş.a., să
întreţină si să educe bunul gust cinematografic al spectatorilor,
îndrumîndu-i spre producţiile valoroase ale cinem atografiei uni­
versale — păstrate azi în A rhiva N aţională de Film e — , spre
realizările lui Chaplin, Rene Clair, John Ford, W. W hyler ş.a.»
C IN E M A T O G R A F IA N A Ţ I O ţfA M
225

spre film ele sovietice (ca Toata lumea, rîde, cîntâ fi dansează,
Circul, Ţ iganii) şi din alte ţări. Este interesant de relevat faptul
că, deşi cinematografia naţională şi-a luat avîntul cuvenit abia în
ultim ii douăzeci de ani, cultura noastră cinematografică are o
trad iţie frumoasă, integrată armonios în ansamblul trecutului
celorlalte arte.
După insurecţia armată eliberatoare, în jurul forţelor patrio­
tice, organizate şi conduse de partid s-au grupat cineaştii progre­
sişti, regizori şi fotoreporteri, care au asigurat o parte din zestrea
documentarului romînesc al acelor zile de neuitat. D intre ei s-au
ridicat şi realizatorii primelor noastre filme de după Eliberare. O
artă nouă, populară, lua naştere în Capitala martirizată de bom­
bardierele hitleriste.
După război, conducerea de partid şi de stat a iniţiat măsurile
necesare creării şi dezvoltării noii cinematografii naţionale, verigă
însemnată a revoluţiei culturale c e se desfăşura în ţara noastră.
Filmul romînesc este integralmente creaţia regimului de demo­
craţie populară.
La cîteva luni după naţionalizarea principalelor întreprinderi
industriale, de transport şi a băncilor, cînd au intrat în proprie­
tatea statului toate mijloacele de producţie şi exploatare a filmu­
lui, acestea reprezentau o destul de anemică moştenire : un mic
platou de 200 m2 pentru filmări interioare, o aparatură ce nu
reuşea să acopere necesităţile turnării mai mult decît a unui sin­
gur lung metraj artistic şi a cîtorva scurt-metraje de actualităţi,
una dintre cele mai sărăcăcioase reţele de difuzare a filmului de
pe continent şi un minim de cadre profesionale, specializate mai
cu seamă în documentar. în ciuda achiziţionării, cu ani în urmă,
a unui număr de caravane cinematografice, filmul era aproape
necunoscut in mediul rural. Cinematograful era o artă relativ ief­
tină, transmisă ca o marfă culturală oferită deseori cu „comple­
tări* de antract triviale, unui public redus la capacitatea puţine­
lor săli de proiecţie orăşeneşti existente.
în perioada de grele şi eroice eforturi pentru refacerea econo­
mică a ţării, s-au luat totuşi cîteva masuri de strictă necesitate
pentru ameliorarea bazei materiale a cinematografiei, în vederea
punerii în practică a unor cerinţe imediate privind această ra­
mură a nou politici culturale a statului. Astfel s-a putut deter­
mina o participare activă a principalelor forţe ale filmului ro­
mînesc la dezbaterea şi rezolvarea problemelor multiple şi com ­
plexe de agitaţie şi propagandă, ki numeroase sectoare ale vieţii
şi activităţii publice, în noua realitate istorică a Romîniei.
 Prof. Dr. MIHNEA GHEORGHm
226

Concomitent cu această vie activitate au fost elaborate o serie

de proiecte de perspectivă privind construirea unui centru naţio­
nal de producţie cinematografică, extinderea reţelei de difuzare
a filmului şi crearea unor centre de şcolarizare m edie şi superioară
pentru pregătirea viitoarelor cadre de artişti şi tehnicieni ai fil­
mului. Toate acestea demonstrau încă o data atenţia deosebită
acordată creării de condiţii prielnice pentru dezvoltarea artei şi
culturii puse în serviciul poporului, act subliniat în rezoluţia
Congresului P.M.R. din 21—23 februarie 1948 şi tradus practic
în hotărârile ce i-au urmat. înfăptuirea acestora era menita a sa­
tisface necesităţile muncii de luminare şi educare a poporului
muncitor — care a fost ţinut de burghezie în bezna neştiinţei şi
inculturii — prin crearea unor baze tehnice noi, corespunzătoare
acestor cerinţe — aşa cum indică raportul prezentat de tovară­
şul Gheorghe Gheorghiu-Dej la adunarea solemnă în cinstea celei
de-a 30-a aniversări a întemeierii P.C.R., în ziua de 8 mai 1951.
Paginile de istorie ale anilor 1945—1950, consemnate pe peliculă,
redau avîntul revoluţionar al maselor populare, în fru n te cu
partidul clasei muncitoare, în lupta economică şi politică ce a
pus piatra de temelie a societăţii romîneşti contem porane. Aceşti
ani, de legătură directă cu realitatea istorică progresistă, au con­
tribuit la buna orientare ideologică şi artistică a lucrătorilor din
cinematografie încă de la începuturile renaşterii ei. Reţinem deci,
ca o trăsătură specifică acestei perioade, faptul că filmul docu­
mentar, nepreţuită şcoală de realism, a furnizat cineaştilor mari
posibilităţi de cunoaştere şi reflectare a vieţii noi, dîndu-le sen­
timentul mobilizator şi satisfacţia răspunderii lor sociale şi pa­
triotice.
Precum era şi firesc, într-o etapă de ascuţita luptă şi de muncă
fără răgaz în vederea realizării obiectivului primordial al efortului
patriotic, întîi pentru victoria finală îm potriva hitlerismului,
apoi pentru refacerea ţării, jurnalul de actualităţi al vremii se
deosebeşte prin caracterul combativ al materialului său de viaţă.
Tematica majoră a documentarului apare a fi pretutindeni munca,
în fabrici, în mine, pe ogoare, pe şantierele tineretului, în labo­
ratoarele de cercetări, oriunde se depuneau eforturi pline de
abnegaţie pentru crearea noilor condiţii materiale şi spirituale de
viaţă şi unde, prezentă sub cele mai felurite aspecte, alianţa cla­
sei muncitoare cu ţărănimea şi celelalte pături progresiste ale
poporului se îmbină cu noua atitudine faţă de muncă, însufleţită
de spiritul de partid.
CIN EM ATOG RAFIA NAŢIONALA
227

Un asemenea m om ent semnificativ, din viaţa satului, e redat

în Scrisoarea lui Ion Marin către >yScînteiaa (regia Victor Iliu),
una din cele mai însemnate realizări ale documentarului romînesc
din aceşti ani ai începuturilor. Discipol al noii şcoli realiste ita­
liene şi al unor maeştri ca S. M. Eisenstein şi S. Iutkevici, tânărul
regizor comunist din acel agitat deceniu dovedeşte aci o cunoaş­
tere temeinică a limbajului modern al cinematografului. Cronica'
cinematografica pe care o semna regulat în organul central al
partidului a imprimat o linie justă şi viguroasă în abordarea pro­
blemelor teoretice ale filmului. în 1950, cînd a luat fiinţă Insti­
tutul de artă Cinematografică, Victor Iliu a fost numit şeful ca­
tedrei de regie, calitate pe care a folosit-o în ridicarea multor
cadre noi, printre‘ care se numără cîţiva dintre principaln noştri
tineri regizori de film. Filmul documentar Un minut (regia Ion
Bostan) tratează, pe un ton agitatoric de bună calitate, o temă
importantă, şi anume economisirea timpului în fazele unor pro­
cese industriale. Pădurile (regia Jean Georgescu) ridică problema
refacerii suprafeţelor împădurite pe care rapacitatea proprieta­
rilor capitalişti le împinseseră la ruină. Toamna în Delta Dunării
(regia Paul Călin eseu), primul film romînesc în culori, evoca cu
măiestrie şi subtilitate viaţa nouă a oamenilor din acel minunat
peisaj, reuşind să obţină o serie de excelente cadre în atmosfera
comentariului său sadovenian.
încercînd o periodizare a cinematografiei noastre contempo­
rane, constatăm că bornele diferitelor sale perioade corespund
etapelor construirii socialismului în ţara noastră şi ale culturii
socialiste.
Se împlinesc acum cincisprezece ani de la apariţia primului
film artistic de lung metraj al tinerei cinematografii romîneşti.
Răsună valea, realizat în 1949 de Paul Călinescu, după un scena­
riu de Mircea Ştefan eseu, relua tema atitudinii faţă de munca,
aplicată la viaţa tinerilor brigadieri voluntari de pe unul din
şantierele naţionale. Filmul îşi propune să surprindă, din mersul
muncii de reconstrucţie a ţării, cîteva caractere reprezentative
pentru anumite medii sociale şi să evidenţieze forţa educativă a
elanului patriotic, cu momente dramatice sau de satira, ce reuşesc,
pe alocuri, să pătrundă în modul de viaţă al societăţii acelor ani
şi să tragă concluzii interesante. O interpretare meritorie şi o
muzică optimistă, mobilizatoare, ajutate de imagini „pe viu" (din
nou, prezenţa fortifiantă a documentarului), contribuie la suc­
cesul acestui film, ca o lucrare promiţătoare, în diuda unor de­
ficienţe artistice datorate în primul rînd reminiscenţelor unei
 Prol. Dr. MIHNHA GHEORGH1U

concepţii meşteşugăreşti, depăşite, despre arta filmuilui contem­

poran de acţiune. A urmat, după doi ani, Viaţa învinge (regia
Dinu Negreanu, ecranizarea unei piese de Aurel Baranga) cu o
bună distribuţie, în frunte cu George Vraca, un film care ur­
mărea destinul contemporan al unor personaje din lumea intelec­
tualilor. Deşi timid şi tributar inexperienţelor debutului, atît în
■privinţa scenariului, cît şi a decupajului şi concepţiei regizorale,
filmul aborda o tema de actualitate, încă o problemă de fond pe
care o punea cotidianul dinamic, şi încerca să participe la rezol­
varea ei cu mijloacele unei arte atît de influente ca cinema*
tograful.
Filmele romîneşti ale jumătăţii .veacului nu reuşeau încă să
păşeasca curajos spre un stil propriu, original." Spre deosebire de
documentare, filmele artistice nu izbuteau să reflecte cu destulă
forţă de convingere şi măiestrie artistică mulţimea faptelor de
viaţă cu care se confruntau creatorii lor. Argumentele se înlăn-'
ţuiâu anevoios, acţiunea nu învăţase să demareze cinematografic,
dialogurile şi rostirea lor păcătuiau încă prin teatralism, intenţiile
bune eşuau adesea, din inconsecvenţă sau printr-un schematism
inert. Psihologia eroilor era deviată într-un sociologism simpli­
ficator care nu permitea spectatorului să recunoască tumultul
adevărului în oglindirea lui convenţională. Nedeprinşi suficient
cu specificul artei şi tehnicii cinematografice, autorii lung-metra-
jelor noastre din acei ani au obţinut prea puţine victorii, în ra­
port cu numărul încercărilor nedesăvîrşite. însuşirea bazelor este*
ticii marxist-deniniste de către creatorii din cinematografie a ne­
cesitat o lungă şi răbdătoare îndrumare, sub conducerea parti­
dului care a urmărit cu tact şi fermitate remedierea lipsurilor şi
înlăturarea greutăţilor, inerente începuturilor. O dată cu bătălia
pentru conţinutul şi expresia superioară a producţiei naţionale
de filme, s-a îmbunătăţit şi baza tehnică-materială .proprie, ca să
nu se mai recurgă la serviciile altor studiouri, pînă la darea în
folosinţă a complexului de la Buftea.
în anul 1950 s-au amenajat două platouri în localul cinemato­
grafului „Tomis" din Bucureşti, dintre care unul de 250 m*, şi
s-a construit un al treilea platou, de 600 m2, după. cerinţele teh­
nicii noi, la Floreasca, completat cu un laborator modem de
prelucrare a peliculei —■ utilate în cea mai mare parte, cu apa-
rataj şi instalaţii fabricate în Romînia, de inginerii şi muncitorii
noştri de înaltă calificare din industria optică şi electronică.
_ O nouă măsură importantă a fost separarea sarcinilor de creaţie
şi producţie, pe specificul genurilor, înfiinţîndu-se două studiouri
CINEMATOGRAFIA NAŢIOţJMJA
229

cinem atografice' independente : Studioul de filme artistice „Bucu­

reşti*, căruia-urm a să-i revină în curînd centrul în construcţie
de la Buftea şi Studioul „Alexandru Sahia", dedicat exclusiv fil­
mului documentar şi presei filmate, pentru care fusese din vreme
amenajat un corp de clădiri, lîngă Herestrău, în condiţii tehnice
foarte bune.
Acest complex de măsuri s-a dovedit salutar şi s-a completat în
chip util şi necesar cu antrenarea în cinematografie a urnii număr
sporit de artişti, scriitori şi tehnicieni, dintre care mulţi şi-au
profilat aptitudinile şi pregătirea profesională pe noua producţie
de filme şi au adus contribuţii preţioase la promovarea ei, iar
roadele n-au întîrziat să se arate.
Ecranizarea celebrului roman Mitrea Cocor, realizată de Victor
Iliu în 1952, reprezintă, m i bună măsură, prin succesul ei (3 mili­
oane de spectatori şi un premiu la Karlovy Vary) rezultatele unor
principii realiste in munca cu filmul. Fără îndoială că baza dra-
maturgică trainica a acestei lucrări i-a lărgit regizorului sfera ac­
ţiunii şi orizontul viziunii cinematografice; un scenariu bogat în
fapte şi idei, ca acela despre plugarul-ostaş al lui Sadoveanu, va
asigura pururi cele mai bune perspective oricărui film. Dar, în
acelaşi timp, contribuţia regiei este şi va rămîne întotdeauna
hotărîtoare, ca o trăsătură fundamentală a acestei arte, la noi,
ca pretutindeni. Aplicînd creaţiei sadoveniene stilul său de lucru
şi gîndire cinematografică, el a valorificat ideile filozofice con­
temporane din istoria suferinţelor şi izbînzilor Iui Mitrea şi, evi-
tînd pericolul filmelor de serie, tradiţionale, învechite şi meşte­
şugăreşti, a exprimat aceste mari idei, prin mijloace simple, popu­
lare, de emoţie directă, ca unul care preţuieşte dramatismul vieţii
şi culoarea naturaleţii, mai mult decît toate farmecele artificiului.
Valorile plastice rafinate ale filmului său se îmbină adesea fericit
cu sobrietatea autenticităţii unor excelente pagini de presă fil­
mată. Cele mai bune secvenţe ale filmului sînt acelea inspirate din
viaţa concretă a ţăranului rosnin şi din lupta sa pentru reforma
agrară. Operatorul filmului, W. Ott, a colorat cu naturaleţe
aportul salului său documentar. Prin mijlocirea camerei de filmat,
dialogul spectatorului cu opera de*’’artă dobîndeşte un caracter
firesc, de meditaţie şi înţelepciune, care se potriveşte firii po­
porului nostru | „un film Sun —- scrie Iliu, în noua revistă
«Cinema» — te ajută să vezi şi să asculţi în mod nou ceea ce se
petrece în jurul tău, să vezi şi să asculţi într-un mod nou chiar
şi ceea ce este vechi în tine şi fn jurul tău, dar care încă n-a
murit, te ajută să explorezi lumea şi chiar s-o modifici”.
33»
Prof. Dr. MIHNEA GHEORGHIU

In anii urm ători, ecranizările au furnizat materie vie cinema­

tografului, alimentat în acelaşi timp cu teme de actualitate. Ca-
ragiale a continuat să fie o sursă nesecată pentru comedia cine­
matografică şi continuă încă. După Ultima oră a lui Mihail Se-
bastian s-a făcut filmul Afacerea Protar (1955, regia H . Boroş),
care nu s-a ridicat la înălţimea piesei de teatru. în schimb,
Moara cu noroc, după nuvela cu acelaşi nume de Ion Slavici, rea­
lizat în anul următor de Victor Iliu, transpune povestea roman­
tică din vremea ocupaţiei habsburgice a Transilvaniei, într-un
peisaj social şi naţional plin de sens şi de o culoare locală redată
m valori plastice contrastante, deosebit de sugestive, rezultatul
unei bune colaborări cu operatorul Ovidiu Gologan. în echipa
lor şi-a făcut ucenicia Liviu Ciulei, viitorul regizor de film. Dacă
în genul comic, perioada la care ne referim pune accentul pe sa­
tira cu obiectiv imediat, ca în Directorul nostru (1955, regia Jean
Georgesou), unde satira de actualitate îşi atinge ţelul publicistic,
dar nervul şi tonul caustic n u reuşesc să smulgă sîmburele drama­
tic din pasta schematismului, montajul viu al filmului marchează
şi un vădit avans profesional. Asemenea progrese se puteau re­
marca de pe atunci şi în lucrările unor absolvenţi tineri ai Insti­
tutului de artă cinematografică, cum a fost scurt-metrajul artistic
La mere, ecranizarea unei schiţe de Cehov, de Iulian Mihu şi
Manole Marcus, în care poezia sensibilă şi strigătul surd al pro­
testului cehovian transpar prin mijlooirea unei viziuni cinemato­
grafice antiidiliste, foarte, promiţătoare.
O viziune obiectivă a „vieţii la ţară“, menită să respingă tra­
diţia sămănătoristă din peliculele antebelice, a adus şi filmul rea­
lizat în 1954 de Paul Călinescu, după viguroasa nuvelă Desfăşu­
rarea de Marin Preda, în care acesta surprindea un moment im­
portant dintr-o perioadă de tranziţie a satului romînesc în anii
puterii populare. ✓
Conducerea şi organizarea cinematografiei au prim it un sprijin
hotărîtor din partea statului prin calificarea cadrelor artistice şi
tehnice de specialitate şi prin punerea în stare de funcţionare a
Centrului de producţie de l^JBuftea. Capacitatea acestui complex
era proiectată să cuprindă toate obiectivele şi instalaţiile de bază
şi auxiliare necesare procesului tehnologic al producţiei de filme,
la nivelul tehnicii mondiale. Acest scop ar fi p u tu t fi atins inte­
gral dacă cei chemaţi să-d realizeze ar fi abordat de la început
sarcinile tehnicii celei mai înaintate şi l-ar fi construit la o dis­
tanţă mai mică de centrul urban. Completarea construcţiilor fi
CINEMATOGRAFIA NAŢIONAJA
231

utilajului modem pe parcurs asigură acum cinematografiei o

baza tehnică-matenală importantă, cum sînt puţine în Europa.
Faţada corpului de platouri are o lungime de 120 m şi cu­
prinde 4 platouri de film are: două cu o suprafaţă de 900 m* şi
înălţimea de 18 m şi alte două, jnai mici, avînd fiecare o supra­
faţă de 380 m 2 şi înălţimea de 12 m. In aceeaşi clădire se mai
află o hală foarte spaţioasă destinată montării părţilor principale
ale decorurilor, care apoi sînt asamblate pe platou, procedeu care
grăbeşte mersul operaţiilor; în afară de această hală, mai există
depozite auxiliare pentru panouri de decor prefabricate.
Instalaţiile platourilor sînt mecanizate, uşurînd considerabil
transportul şi montarea aparatajului şi accesorilor necesare fil­
mării : platforme mobile, suspendate, pentru instalarea proiectoare­
lor, platforme pentru transportul şi montarea decorurilor, acce­
sorii mecanizate pentru transportarea în perfecte condiţii a aparate­
lor de filmat şi a proiectoarelor etc.
Pentru anii care vin este prevăzut a se mai construi un al
doilea corp de platouri, care va dispune de două platouri jume-
la te : unul de circa 900 m2, iar al doilea de circa 300 m2. Acesta
din urmă va putea fi folosit pentru probele cu actori sau pentru
decoruri mai mici. Cele două platouri vor fi despărţite între ele
printr-o poartă pliantă, izolată acustic ; prin deschidere, se va putea
obţine un singur platou mare. în felul acesta, echipele vor dispune
de 6 platouri de filmare cu o suprafaţă totală de 3 800 m2 — fără
a mai socoti platoul special de filmări combinate, a cărui suprafaţă
este de 300 m2. Acesta din urmă, destinat filmărilor cu transpa­
renţă şi tu tu ro r operaţiilor care comportă filmări speciale (cu
machetă, desene de completare, micro şi macrofilmări etc.) —
dispune de un bazin de 8X 8 m necesar filmărilor pe apă şi
sub apă, precum şi de un tunel de 20 m lungime.
Pentru filmările în decoruri exterioare este amenajat un platou
exterior cu o suprafaţă de oirca 3 000 m8 cu posibilităţi de ex­
tindere.
Platourile sînt deservite de un complex de ateliere şi depozite
auxiliare necesare producţiei, cum sînt atelierele de mecanică,
tîmplărie, croitorie, cizmărie, sculptură, butaforie, mulaje, ma­
chiaj şi perucherie, depozite de mobilier, costume şi recuzită etc.
Studioul de sunet prezintă şi el un complex de secţii, care asi­
gură efectuarea tu tu ro r lucrărilor privind înregistrarea sincronă
sau reînregistrarea, montajul filmelor, sincronizări, aranjamentul
muzical, dublajul filmelor importante etc. Ton-studioul dispune
232 Prof. Dr. MIHNHA GHHOKQHIU

de trei săli de înregistrare, dintre care una de 400 m*, destinată

înregistrărilor muzicale cu orchestre şi coruri pînă la 200 de per­
soane ; sala este în acelaşi tim p am enajată şi p e n tru proiecţii şi
mixajul coloanei sonore. Mai există două săli mai mici, amenajate
special pentru postsincronizări şi. înregistrări de dialoguri şi zgo­
mote, ele putînd fi folosite, la nevoie, şi p en tru efectuarea lucră­
rilor de mixaj. Instalaţia de reînregistrare m o d ern ă „Perfectone"
are 14 canale, iar sălile de proiecţie sînt prevăzute p entru vizio­
nări pe două, trei sau mai multe benzi.
Pentru întreţinerea, controlul şi repararea utilajului studioului
funcţionează secţii şi laboratoare speciale de co n tro l şi experi­
mentare, care se ocupă de verificarea şi punerea la p u n ct a tu ­
turor genurilor de aparataje de film are, înreg istrare sonoră şi de
proiecţie.
Filmele de desen anim at şi păpuşi au secţii speciale, u n d e s-au
amenajat mici platouri (pentru film ul de păpuşi) sau încăperi
pentru multiplicarea şi filmarea desenelor.
Una din principalele verigi ale procesului tehnologic de reali­
zare a unui film este laboratorul de prelucrare a peliculei. C on­
strucţia şi utilarea lui au fost term inate în 1957 şi reprezintă as­
tăzi ama din m îndriile C entrului de la Buftea, dispunînd de o
instalaţie şi aparatură modernă, perfecţionată, p rin tre care maşini
de developat bilaterale, maşini p en tru copierea p rin co n tact a
filmelor alb-negru şi color, maşini p en tru copierea optică a con-
tratipurilor, maşini p en tru transpuneri de pe negativul de 35
mm pe peliculă de 16 mm, pentru subtitrarea film elor im por­
tante etc. Capacitatea de prelucrare a laborato ru lu i este de peste
un milion m etri peliculă pe lună. Procesul este în în treg im e me­
canizat, iar un laborator de chimie, perfect u tilat, asigură veri­
ficarea procesului de elaborare.
în aceste condiţii tehnico-materiale, în ultim ii ani ai deceniului
trecut, procesul continuu de acum ulare de experienţă artistică a
creatorilor, ca şi lărgirea perm anentă a sferei tem atice a film elor
noastre au dus la realizarea unor lucrări, dintre care D incolo de
brazi (1957, scenariul şi regia Mircea D răgan şi M ihai Iacob) sau
Secretul cifrului (1959, regia Lucian B ratu), ambele interesante
filme de aventuri, şi altele au însem nat paşi în ain te pe calea m a­
turizării filmului romînesc.
în acest proces se desăvîrşeşte trăsătura caracteristică a celei
de-a doua perioade de dezvoltare a film ului rom înesc de după
Eliberare.
 Constantin Codrescu
în „Moara cu noroc“

Ioana Bulcă, interpreta Anei

din „Moara cu noroc"
Lucia Mara ,i Dorin tx
in „Erupţia*

Valurile Dunării
Scenă cu Liviu Ciulei
fi Lazăr Vrabie
 George Calboresuiu
fi Virgil Platon
ntr-o scenă din „Setez*

Irina Petrescu (Sonia)

tn „Străinu!“
Lica Gheorghiu fi Gheorghe Mottoi. Scenă din filmul „Lupcni 29*

Colea Răutu în „Lupeni 29“

Ştefan Ciubotăraşu
în „Lupeni 29"
 George Vrica şi Lica Gheorghiu in „Tudor'

Frrunoil Petruţ, interpretul lui T udor Vladimirescu

„Un smtîs în plină va ra 1. Scenă cu Sebastian Papaiani }i Florina Luican.

Ion Caram itru în film ul „Comoara din Vadul Vechi“

CINEMATOGRAFIA NAŢIOţjfAJL* 233

Este etapa in care, o dată cu promovarea curajoasă a tinere­

tului în toate domeniile vieţii publice şi economice, un număr
tot mai mare de tineri regizori se afirmă cu toate şansele de reu­
şită în noua cinematografie romînS. Ei provin din teatru (ca
Liviu Ciulei şi H orea Popescu) sau din artele plastice (ca Lucian
Bratu şi Ion Popescu-Gopo) şi cei mai mulţi de pe băncile Insti­
tutului de artă teatrală şi cinematografie, precum Mircea Dragan,
Mihai lacob, Mihu Iulian, Manole Marcus, Gheorghe Vitanidis,
Mircea Mureşan, Geo Saizescu, Savel Ştiopul ş.a. Unul singur din
literatură : scenaristul Francisc Munteanu, regizor prin vocaţie.
Această perioadă de elan constructiv al tinerei cinematografii
romîneşti în căutarea unui stil modern propriu n-a fost un simplu
drum al izbînzilor. Din cauza inexperienţei scenariştilor, în pri­
mul rînd, şi din pricina volumului redus al producţiei de filme
(5-8 filme artistice anual) care nu permitea regizorilor să-si
„facă m îna“, spectatorii au trebuit să vadă multe producţii me­
diocre o ri reprezentări schematice şi cenuşii sau grandilocvente,
care au fost, pe bună dreptate, criticate. Dar în acelaşi timp au
apărut semnele noi, în lung-metraje valoroase ca Erupţia (1957,
regia Liviu Ciulei), scurt-metraje artistice ca Fetiţa mincinoasă
(1956, regia Gopo) şi documentare ca : Viscolul, Cetatea Histria,
Muntele Retezat şi Farmecul adîncurilor. Ele aveau să fie fructi­
ficate, la nivel mondial, în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei,
scenariul Francisc M unteanu şi Titus Popovici, imaginea Grigore
Ionescu ; muzica Theodor Grigoriu), care primeşte Marele Premiu
la Festivalul internaţional al filmului de la Karlovy Vary 1960,
sau în Scurtă istorie, filmul de animaţie al lui Gopo, distins cu
Medalia de A ur la Festivalul internaţional de la Cannes 1957 şi
Şapte arte de acelaşi autor care cîştigă, în 1958, Marele Premiu la
Tours. Caracteristica perioadei 1957—1962 constă în afirmarea
unor tinere personalităţi regizorale ale căror opere aveau să-şi
făurească, în scurt timp, un frumos renume internaţional, menit
să ridice prestigiul artei filmului romînesc. Rămînea de rezolvat
o singură problem ă de creaţie, aceea a scenariului cinematografic.
Publicaţiile de artă şi cultură şi-au deschis coloanele, găzduind
lungi şi uneori interesante dezbateri pe marginea acestei probleme
de actualitate. D ar nici publicistica cinematografică şi nici re­
dacţia studioului — din păcate, neglijate o bucată de vreme —|
n-au reuşit pe deplin în mobilizarea forţelor scriitoriceşti şi an­
trenarea lor în cinematografie, din pricina urmărilor unei înţe­
legeri» strîm te a ariei specifice de dezvoltare a filmului, manifes­
tată în unele sectoare ale culturii, înainte de Congresul al III-lea
 Pliof, Dr. MIHNEA GHfiORGHIU

al Partidului» încetarea funcţionării secţiilor de regie de la Insti­

tutul de artă teatrală şi cinematografie (LA.T.C.) în 1954 şi sis­
tarea apariţiei revistei de specialitate „Film" au dăunat de ase­
menea activităţii cineaştilor, împrospătării experienţei lor. Lipsa
de interes, sau lipsa de talent a unora dintre semnatarii filmelor
care au nemulţumit publicul în anii din urmă reprezintă insă un
accident nedorit şi nesemnificativ în dezvoltarea cinematografiei
naţionale. Pentru că filme de bună calitate n-au încetat să apară,
şi munca asiduă a cineaştilor noştri, sub îndrumarea m arxist-le-
ninistă a partidului, a dat excelente rezultate, într-un permanent
progres, vizibile în toată producţia celor cinci ani care despart
Valurile Dunării de Tudor.

Artişti şi teme contemporane

Reţinem ca o trăsătură specifică a tinerei cinematografii romî­

neşti avantajul de a fi renăscut din păm întul fertil al realităţilor
construirii socialismului în ţara noastră şi faptul că m ajoritatea
filmelor produse în aceste două decenii reflectă lupta dintre vechi
şi nou în momentul istoric contemporan. Ea decurge firesc din
concepţia fermă că cinematograful are o im portantă funcţie so­
cială, că este un mijloc admirabil de răspîndire a noului, de edu­
care într-un spirit nou a milioane de oameni. Realismul socialist
al filmului romînesc s-a ivit şi a înflorit în mod firesc, o dată
cu ridicarea nivelului de cultură al maselor, ca o parte integrantă
a revoluţiei culturale din Romînia.
Concluzia se aplică armonios şi caracteristicilor privind con­
cepţia regizorală a filmelor, stilului personal al creatorilor de
filme. O analiză a măiestriei lor profesionale, o sinteză a tu tu ro r
stilurilor prezente pe ecranele noastre nu-1 vor pune niciodată
pe criticul cinematografic în situaţia de a remarca experienţe goale
de sens, căutări sterile de dragul unei originalităţi îndoielnice.
Această abordare serioasă a profesiunii de regizor se întrupează
din năzuinţa nobilă de a căuta o expresie nouă, adecvată unui
conţinut nou, de pe o bază teoretică bine fundamentată. Această
pondere curajoasă, acest clasicism, setoş de inovaţie, această în­
ţelepciune care refuză inerţia, această „tinereţe care ştie* definesc
stilul propriu al cinematografiei naţionale, spre desăvîrşirea «ăruia
ea tinde astăzi cu toate forţele reunite, oricît de disparate ne-ar
CIN EM ATOGRAFIA NAŢIONAJA
235

apărea, la prim a vedere, personalităţile ei din toate generaţiile:

V ictor . Iliu, Ion Popescu-Gopo, Iiv iu Ciulei, Mircea Drăgan sau
Lucian Bratu, ca să ne oprim doar la cîţiva regizori, cu toate ca
lista se poate com pleta cu operatori de înalt nivel artistic-profe-
sional, ca O vidiu Gologan, Aurel Samson, Grigore Ion eseu şi
Constantin Ciubotaru, la scenografi, compozitori de muzica de
fjlm ca Theodor G rigoriu şi aşa mai departe.
în lum ina acestor postulate generale, activitatea creatoare şi
productivă a cineaştilor noştri îşi asumă, deschis şi cu mmdrie,
sarcina de a fi ajutoare de nădejde ale partidului, în opera pe
care o durează astăzi poporul romîn. N oi nu putem admite se­
pararea tematicii şi progresului tehnic al filmului de sarcinile
centrale ale construcţiei socialiste din Romînia.
Pe plan mondial, noi am susţinut întotdeauna tratarea în mod
diferenţial a producţiilor cinematografiilor naţionale, potrivit
politicii culturale a ţărilor respective, potrivit specificului dezvol­
tării conştiinţei fiecărui popor.
Acest criteriu just de valorificare a producţiei naţionale de
filme stimulează, In egală măsura, interesul cunoaşterii reciproce
a artei diferitelor ţări şi dezvoltarea unui stil propriu în schimbul
internaţional de valori ce are loc în cinematografia actuală.
în arta contemporană se realizează un stimulativ transfer de
forţe între literatură şi film. Influenţa lor reciprocă face mai de
m ult obiectul unor remarce instructive asupra ritmului şi eficientei
pe care camera a imprimat-o stiloului. Dintre scriitorii români pe
care cinematografia i-a sedus mai devreme, situîndu-i printre sce­
nariştii ei de seamă, prozatorii Titus Popovici şi Francisc Munteanu
ocupă locul întâi, prin numărul şi calitatea filmelor pe care le-au
scris, aproximativ o duzină, majoritatea ecranizări originale după
cărţile lor.
Realizate cu o brevitate subtilă, caracteristică prozei sale inte­
ligente, dar pe linia unui realism viguros, de bună tradiţie (Re-
breanu, Slavici), ambele filme de amploare ale lui Titus Popovici
aduc pe ecran dezvoltarea cinematografică a unor fragmente
puternice din romanele l u i : Setea (1961, regia Mircea Dragau) şi
Străinul (1964, regia Mihai Iacob), primul, distins cu Medalia de
A rgint la al II-lea Festival Internaţional al filmului de la Moscova,
iar cel de al doilea cu Premiul Special al Juriului la Festivalul
filmului romînesc de la Mamaia (1964). Apartenenţa celor doi
regizori şi a scriitorului, la aceeaşi generaţie, aceea crescută şi
afirm ată în anii puterii populare, a oferit un teren ferm colaborării
dintre dlnşii, bazată pe o concepţie comună despre viaţă şi artă.
 Pxol. Dr. MIHNEA GHHORGHîU
230 _____ _

Pe de altă parte, valorificarea acesteia într-o epocă de av în t al

revoluţiei culturale şi într-un stadiu avansat al artei şi tehnicii
noastre cinematografice le-a impus condiţiile unei exigenţe estetice
superioare propriei lor creaţii de mai înainte. Este instructiv de
observat că stilul şi gustul celor doi tineri regizori — colegii de
clasă şi colaboratori apropiaţi la Dincolo de brazi —■ diferă acum
cu destulă evidenţă, în ciuda faptului că filmele lor sînt^ scrise dp
acelaşi autor şi că ele se desfăşoară, ca acţiune dramatică, intr-un
loc şi timp destul de apropiat, adică acum 20 de ani, cu puţin
înainte şi după 23 August 1944, în Transilvania. Filmul Setea re­
prezintă una din izbînzile marcante ale cinematografiei româneşti,
de la începutul acestui deceniu, a tît prin dramatismul intens al
naraţiunii cinematografice, cît şi prin crearea unor personaje con­
vingătoare. Lucrat cu măiestrie şi minuţiozitate, prin strînsa coope­
rare a unui colectiv de artişti talentaţi (imaginea, Aurel Samson ;
scenografia, arh. Liviu Popa ; muzica, Theodor Grigoriu), primul
film romînesc pe cinemascop constituie un pas înainte im portant
pentru semnatarul regiei, certificîndu-i aptitudinile pentru filmele
epice, de amploare, confirmate pe deplin în Lupeni 29. Povestea
flăcăului Mitru Moţ, ale cărui isprăvi de plugar sărac şi bătăios
ni-1 evocă pe un alt Mitrea, e împletită de scenarist cu numeroase
elemente de frescă din primăvara fierbinte a lui 1945 (care a ,mai
inspirat pe doi cineaşti) ; identitatea morală şi politică a caracte­
relor puse în conflict se detaşează armonios şi definitoriu prin
pcfeiţia lor de clasă. O distribuţie bine aleasă a ferit filmul de
îlustrativism, primejdia principală a genului, şi i-a sporit p u ­
terea de şoc.
Fidel concepţiei sale .regizorale şi apeMhd la acelaşi colectiv de
colaboratori, ba chiar şi la o bună parte din distribuţia Setei,
Mircea Drăgan reuşeşte să conducă cu pricepere interferenţa mo­
tivelor personale cu cele sociale în filmul Lupeni 29, ridioînd spre
grandios sensul istoric al luptelor de clasă din Valea Jiului, prin
povestea destinului unei femei simple, Ana Golcea, m arto r • fi
supravieţuitor al grevei eroice a muncitorilor minieri. Presa romînă,
şi străină a considerat Lupeni 29 o remarcabilă victorie artistică, ■
subliniind, în cadrul echipei de realizatori, şi aportul actorilor j I
Ştefan Ciubotăraşu, George Cajboreanu, Colea Rău tu, Lica
Gheorghiu şi al altora. Filmul a fost încununat cu M edalia de
Argint pentru scenele de masă şi Premiul pentru cel m ai bun sceK
nariu (N. Ţie, E, Mândrie şi M. Drăgan) la Festivalul Internaţio­
nal de la Moscova, din 1963. El constituie o victorie a cinemato­
CINEM A TO GRA FIA NAŢIONALA 237

grafiei naţionale, una din acele trepte pe care se ridică edificiul

trainic al artei socialiste romîneşti.
U n alt druim a urm at Mihai Iacob, pînă la fiknul său de lungă
respiraţie Străinul, în care ni se relatează creşterea sinuoasă, de
la protestul anarhic, la conştiinţa de clasă, a unui tînăr intelectual,
pătruns în mediul marii burghezii ardelene, în timpul războiului.
D u p ă filmul în colaborare cu Drăgan, tînărul regizor şi-a încercat
mâna într-o evocare romantico-biografică în culori, a unei celebri­
tă ţi româneşti din lumea muzicii de operă de la sfîrşitul veacului
trecut, Darclee (1960), în care încerca şi o secţiune în mediul
social. Prospeţimea concepţiei sale şi dublajul ireproşabil al vocilor
au contracarat lipsurile parţiale d e natura autenticităţii în timp şi
loc a personajelor. în anul următor, M. Iacob a avut ambiţia să
ecranizeze comedia satirică Celebrul 702 de Al. Mirodan, care la
acea dată tse bucura de mare succes datorită vervei inventive a
dialogurilor. în viziunea sa cinematografică regizorul s-a lăsat
influenţat de latura teatral-spectaculoasă şi a dat un film plin de
trouvaille-un, dar nu un film în toată puterea cuvîntului. Rezultă
din toate acestea că Mihai Iacob are un temperament artistic
vivace şi disponibil; iar înclinaţia lui spre căutarea unui stil pro­
priu este de bun augur, aşa cum demonstrează realizarea sa ge­
neroasă din Străinul.
U n regizor complet în ceea ce priveşte stilul propriu şi origina­
litatea viziunii cinematografice este Ion Fopescu-Gopo, titular al
unui num ăr de 30 de premii şi distincţii internaţionale, cu precă­
dere în domeniul scurt-metrajelor de animaţie, în fruntea cărora
se situează tetralogia „omuleţului" său prodigios: Scurtă istorie
(1957), Şapte arte (1958), Homo Sapiens (1960) şi Alo ! Halo (1962).
Excepţionala sa carieră a început modest, cu un deceniu în urmă,
ca desenator satiric la unul din ziarele centrale. Fantezia liniei sale
simple, întemeiată pe un instinct sigur al semnificaţiei generalizante
a faptelor şi tipurilor, l-a condus la descoperirea unui gen de
abstractizare plină de sens, deosebit de umană şi spirituală, ce-i
dă posibilitatea să abordeze problemele majore ale istoriei ome­
nirii, cu puritatea copilăriei şi cu ironia artistului raţional con­
temporan. £1 a adus în desenul animat mondial un tip special şi
unic de raisonnettr care redescoperă maşinăria lumii cu o irezisti­
bilă încredere în progresul geniului omenesc, de la omul cavernelor
la cuceritorii Cosmosului. Simbolul paşnic al acestui infinit progres
este o floare, plantată, cu încăpăţânare, d e eroul său, în toate
elementele naturii. *
jjg Prof. Dr. M IHNBA GHEOKGHIU

Caracteristica, genului său exclude dialogul» purund principalul

accent pe mariajul fericit dintre sunet şi imagine. Şi G opo a avut
şansa de a lucra cu un colectiv de artişti şi tehnicieni remarcabili,
ca de pildă : compozitorul Dumitru Capoianu şi inginerul de sunet
Dara Ion eseu.
Acest talentat creator romîn a ţinut să-şi extindă viziunea sa
artistică şi la filmul cu actori. D upă reuşita încercărilor sale din
Fetiţa mincinoasa (1956) şi De dragul prinţesei (1959), trecînd şi
printr-o încercare nereuşita de a amesteca genurile (Musca, 1958),
Gopo a păşit curajos la filmul de lung metraj pe o tem atică m a­
joră, atacînd isteria atomică îin comedia S-a furat o bom bă (1961).
Exprimîndu-şi ideea prin metafore şi simboluri, preluate — în
parte — din factura desenelor saile animate şi excluzînd, consec­
vent, dialogurile, spre a valorifica la maximum coloana sonoră,
el reuşeşte, în multe secvenţe, să transpună spectatorul într-un
univers hiperbolic încărcat totuşi de forţa realului, pe o întreagă
gamă de sentim ente, între sarcasm şi rom anţă. In centrul acţiunii
el plasează un om simplu, Omull, pe care-1 apără de inamicii vieţii
şi ai umanităţii. Film înrudit ca manieră cu S-a fu ra t o bomba,
noua sa creaţie în lung-metrajul artistic Paşi spre luna (1963) face,
prin filmări combinate, o savuroasă trecere în revistă a tentative­
lor omului de a cuceri cerul, de asemenea cu un personaj central,
menit să asigure continuitatea ideii 'între episoade petrecute în
timpuri şi locuri mult depărtate. Rolul principali din acest film
a fost interpretat de artistul poporului Radu Beligan, care îşi
reafirmă cu acest prilej pasiunea sa pentru arta cinematografică.
Gopo a simţit nevoia de a-şi consolida baza dram aturgică i a fil­
melor sale cu actori şi avem certitudinea că, aprofundînd-o, viitoa­
rele lui scenarii vor restitui filmelor saile echilibrul şi concizia a tît
de expresivă a genului pe care a r greşi părăsindu-1, fiindcă l-a
consacrat.
Un temperament creator diametral opus lui Gopo, în sensul că
originalitatea şi fantezia -sa operează sobru, cu datele clasice;ale
cinematografului, este Liviu Ciulei, regizor, actor şi scenograf de
teatru, fruntaş al scenei romîneşti. Pentru el, jocul actorului, nu
reprezintă un element inanimat, pus să interpreteze gestic o parti­
tură impusă de regizor într-un ansamblu ilustrativ, ci o operă finită
integrată firesc şi veridic, într-o acţiune veridică asupra căreia
legea autenticităţii girează direct şi pefmanent. Psihologia eroilor,
complexitatea fiinţei lor morale, îl interesează pe Ciulei m ai presus
de orice. Evoluţia sa ca regizor de film, de la Erupţia, la Valurile
Dunării, constă în observarea to t mai atentă a tensiunii dramatice,
c in e m a t o g r a f ia NAŢIONALA
239

în eliminarea „efectelor" imediate, de virtuozitate profesională,

spre o formulare concisă a ideilor şi sentimentelor exprimate de
actori şi spre utilizarea armonioasă a plasticii spectacolului cine­
m atografic, urm ărind să obţină un monumental curăţit de
grandilocvenţă. Regizor care gîndeşte în ansamblu şi în profunzime
scenariul propus concepţiei sale şi porneşte la transpunerea lui
folosind toate elementele specifice filmului, ca o sinteză a artelor,
Ciulei este azi o personalitate de prim plan a cinematografiei
noastre. El ecranizează acum Pădurea Spînzuraţilor de Liviu Re-
breanu, după scenariul tini Titus Popovici.
O atenţie similară faţă de postulatele artei filmului arată Lucian
Bratu. în Secretul cifrului el a aplicat această grijă artistică unui
gen care solicită regizorului mai întîi calităţi de ritm exterior:
filmul de aventuri. Spiritul său analitic a imprimat cîteva dimen­
siuni noi povestirii, acordînd caracterelor suficientă .pondere pentru
ca acţiunea trepidanta să capete şi un interes emoţional. Calkaţile
sale de fermă stăpînire a materialului dramatic şi de viziune plas­
tică expresivă s-au dezvoltat însă cu totul excepţional In filmul
istoric Tudor, operă de răscruce a cinematografiei noastre şi reali­
zare de prestigiu a artei romaneşti contemporane. Fiind vorba de
o lucrare recentă, salutată călduros de opinia publică şi de în­
treaga presă, e greu de stabilit exact trăsătura de fond în totalitatea
însuşirilor de care regizorul a dat dovadă în îndelungata şi inspi­
rata sa muncă. Bizuindu-se pe un scenariu (Mihnea Gheorghiu) t
gîndit n u ca o evocare de evenimente, sau personalităţi istorice,
ci ca o dram ă cinematografică, în care eroul şi masele n n t insepa­
rabili, aducînd dinaintea spectatorului un conflict omenesc veridic,
înlănţuit firesc cu un conflict social de anvergură, regizorul a
gîndit la fel cu scenaristul, pătrunzînd în fondul tematico-ideologic
al evenimentelor, înarm at cu înţelegerea marxist-leninista a istoriei
patriei şi cu o concepţie care pretinde filmului calităţile unei reale
şi profunde complexităţi artistice. Lucian Bratu a putut îmbrăţişa
cu o excelentă forţă de concentrare varietatea extremă a faptelor,
mulţimea dinamică a personajelor şi diversitatea mediilor sociale
evocate *n film, îmbinând fericit drama istorică ou cerinţele spec­
tacolului cinematografic modern, într-o vastă opera, captivantă si
emoţionantă, din care răsare luminos şi simbolic chipul eroului
popular. Muzica ilui Gh. Dumitrescu a creat o dimensiune nouă,
impresionantă, filmului, subliniind puterea răscolitoare a maselor
populare, redată cu un dinamism fără precedent în cinematografia
noastră. In filmul Tudor a fost favorizata şi desfăşurarea unor
mari talente actoriceşti. O creaţie memorabilă a realizat regretatul
, Prof. Dtr. MIHNBA UHHOHQHJU

George Vrac a, în rolul marelui ban, care asigură contraponderea

în conflictul principal dominat de figura lui Tudor Viladimirescu
(interpretat de Emanoil Petruţ). Imaginea (C. Ciubotaru), sunetul
(ing. A. Salamanian), costumele (E. Georgesou), scenografia şi toate
elementele care au furnizat echipei lui Lucian Bratu contribuţii
substanţiale la izbînda sa trebuie de asemenea menţionate. Mo­
mentul Tudor constituie o treaptă superioară a producţiei rom î­
neşti de filme, care consacră progresul ei necontenit şi o situează
alături de cele mai bune producţii ale unor cinematografii cu veche
tradiţie. Filmul a obţinut „Crucea Sudului" şi Premiul Special al
marelui juriu la Buenos Aires (1964). Recent, la Festivalul filmului
romînesc de la Mamaia, Tudor a fost distins cu Marele Premiu,
iar creaţia actorilor a primit o înaltă apreciere prin acordarea
Premiului pentru interpretare masculină lui Emanoil P etruţ, iar
actriţei Lica Gheorghiu Premiul pentru interpretare feminină. 9
In regia noastră de film se afirmă mereu prezenţe interesante,
care abordează realitatea într-un stil personal. Fie că evocă trecu­
tul apropiat, ca în Soldaţi fără uniformă (1960) şi Cerul n-are
gratii (1962), sau surprinde aspecte ale vieţii de azi, ca în La
vîrsta dragostei (1963) scriitorul şi regizoruil Francisc M unteanu
reuşeşte să imprime operei sale o anumită aplicare spre meditaţie,
o poezie sobră şi lucidă, într-o suită de fapte care dispersează
conflictul spre zonele interioare ale eroilor, cu un surîs anume de
îngăduitoare speranţă în perfectibilitatea oamenilor.
Curiosul destin pe care arta şi tehnica fihnului îl rezervă unora
din slujitorii ei face ca regizoruil Francisc M unteanu să-l depă­
şească pe scenarist în eîteva din episoadele filmelor sale, care
denotă îmbogăţirea continuă a mijloacelor lui de expresie cine­
matografică.
O altfel de carieră cinem atografică îşi croieşte talentatul regizor
de teatru Horea Popescu. Omul de lingă tine (1962), film în care
au conlucrat un dramaturg cu experienţă şi o echipă de aotori
talentaţi, a rămas departe de posibilităţile realizatorului. Lipsa
unui conflict care să sugereze dimensiunile reale ale vieţii, şi încă
pe un şantier atît de important ca hidrocentrala, a fixat pelicula
la un orizont modest, deoarece cuplul scenariu-regie n-a funcţionat
corespunzător. Regizorul a realizat însă un progres sim ţitor cu
filmul Dragoste lungă de-o seară (1963) pentru că a lucrat bine
cu scenaristul (Al. I. Ghilia) şi fiindcă a învăţat m ult din expe­
rienţa debutului său ce păcătuia printr-o viziune ilustrativă.
Alte filme conţin Im ele promisiunile unui stil regizoral ea de
exemplu Poveste sentimentală (1961, regia Mihu Iulian), comedia
C IN E M A TO G R A FIA NAŢlOIJIAiiA 2 fl

Post restant (1961, regia Gh. Vitanidis), Străzile au amintiri

(1961, regia Manole Marcus, scenariul I. Grigorescu) — un episod
al luptei ilegale a comuniştilor, narat ou simplitate şi vioiciune —
sau Mîndrie (1961, regia Marius Teodorescu), film în care peisajul
industrial şi viaţa oamenilor intr-unui din marile combinate si­
derurgice ale ţârii, aftnt surprinse cu ochi atent şi cu sobrietate.
Consacrat, ca şi Setea, momentului istoric al reformei agrare,
Cînd primăvara e fierbinte (1961), primul lung metraj jucat al
regizorului Mircea Săucan (mai înainte, documentarist), se distinge
prin scene disparate, de un lirism emoţionant, dar lipsite de
consistenţă.
Prin filmul Partea ta de vină (1961, scenariul A. Săkudeanu)
Mircea Mureşan se dovedeşte a fi un regizor capabil sa surprindă
caractere filmice interesante, să descrie intr-un mod personal viaţa
unui şantier, să distribuie cu îndrăzneală actori noi. A fost prie­
tenul meu (1962, scenariul D. Carabăţ) şi Casa neterminată (1963,
scenariul D. Rendis) primele filme realizate în întregime de Andrei
Blaier, reuşesc să emoţioneze — în special, cel dintîi — prin poezia
şi cordialitatea omenească pe care o degajă, prin jocul actoricesc
bine dirijat, prin diversitatea unghiurilor din care e privită viaţa
eroilor. Comedia de actualitate Un surîs în plină vară (1964)
inspirată din realităţile satului contemporan, a afirmat talentele
unui trio promiţător : Scenaristul Dumitru Radu Popescu, regi­
zorul Geo Saizescu şi actorul Sebastian Papaiani. Ei au obţinut
la Festivalul de la Mamaia — respectiv — Premiul pentru sce­
nariu, Premiul revistei „Cinema* pentru cel mai bun debut al
anului în filmul de lung metraj şi imul din premiile pentru inter­
pretare masculină.
în plin progres este şi creaţia generaţiei mai vîrstnice de regizori,
demne de evidenţiat fiind realizările interesante Porto franco
(1961, regia P. Călinescu) care evocă lumea lui Jean Bart, sau
filmul antologic, de montaj Lanterna cu amintiri (1962, regia
J. Georgescu). Recenta realizare a lui V. Iliu, Comoara din Vadul
vechi (1963, după un scenariu de V. Em. Galan), denunţă cu
măiestrie inumanitatea relaţiilor capitaliste dintr-un sat, imediat
după război.
Trebuie de asemenea subliniată semnificaţia artistică a primei
coproducţii romîno-franceze, filmul Codin, inspirat din romanul
cu acelaşi titlu al scriitorului Panait Istrati şi realizat de regizo­
rul Henri Colpi (1963). Adaptarea cinematografiei semnată de
H. Colpi, Y. Jamiaque şi D. Carabăţ, premiată la Festivalul
internaţional de la Cannes (1963), respectă spiritul cărţii lui
242 Pro!. Dr. M IHNBA GIIF’OR'SHÎUŞ

Istrati, accentuîndu-i şi limpezindu-i semnificaţiile critice, con­

centrând acţiunea într-o fabulaţie densă, simpla, laconică. Măie­
stria regiei lui Colpi, calitatea deosebita a imaginii color (şi ' ea
premiată la Festivalul de la Cannes), jocul subtil al m ajorităţii
actorilor, muzica de o rară expresivitate semnată de Th. Gri-
goriu contribuie la succesul unanim recunoscut al acestei emoţio­
nante opere cinematografice. .' ' ' ’J" / | I
Producţia romînească de filme artistice este în creştere conti­
nuă şi din punct de vedere cantitativ. în perioada 1949— 1963
s-au realizat 124 de filme artistice (79 de lung metraj şi 45 de
metraj mediu şi de scurt metraj), dintre care multe au fost expor­
tate în peste 40 de ţări din întreaga lume. In cursul anului 1964
sînt prevăzute a se realiza 14 filme artistice de lung metraj,
precum şi o serie de filme de metraj mediu şi de scurt metraj.
Printre creaţiile anului 1964 se vor număra filme ca Şoseaua
Nordului (regia Mihu Iulian, scenariul Eugen Barbu), dedicat
insurecţiei armate, Cartierul veseliei (regia Manole Marcus, sce­
nariul Ioan Grigorescu) şi Duminica la ora 6 (regia Lucian' Pinti-
lie, scenariul Ion Mihăileanu) — evocări ale unor momente din
activitatea dusă de comunişti în ilegalitate ecranizarea roma­
nului Neamul Şoimăreştilor (regia Mircea Drăgan) şi altele,
printre care filmul-basm Harap Alb de Gopo.
în momentul de faţă, în p la n u l' de perspectivă al studioului
de filme artistice figurează un mare număr de titluri, a căror
realizare va asigura o producţie mult sporită. Im portanţa acestui
salt constă într-o caracteristică deosebit de îmbucurătoare. E
vorba de numărul scenariilor de bună calitate, semnate de scrii­
tori fruntaşi care, în ultima vreme, şi-au însuşit specificul limba­
jului cinematografic. înfiinţarea Comisiei de dramaturgie cine­
matografică pe lîngă Uniunea Scriitorilor şi a colegiilor
redacţionale pe lîngă grupele de creaţie ale studioului au apro­
piat de film tot mai mulţi prozatori, dramaturgi, poeţi şi critici
de artă cunoscuţi. O dată cu aceştia şi împreună cu „veteranii*
scenariului, cinematografia se bizuie, începînd din 1964, pe toţi
creatorii de seamă de pe tărîmul literaturii noastre n o i: T. Po-
povici, F. Munteanu, E. Barbu, M. Beniuc, Z. Stancu, A. Miljale,
P. Sălcudeanu, H. Lovinescu, V. Em. Galan, Al. I. Gfiilia,
M. Preda, N. Ţie, I. Velea, I. Grigorescu, E. Mândrie, G. N aum ,
D.R. Popescu, Ov. S. Crohmălniceanu şi mulţi alţii.
Marea recoltă a filmului va fi cu atît mai bogată, cu cît te­
matica se va extinde la genuri cinematografice mai variate şi cu
cît individualităţile artistice creatoare se vor antrena în munca
CINEM ATOGRAFIA N A Ţ IO ţiA lA

pentru realizarea noului plan tematic cu mai mult elan patriotic

şi sp in t de partid, cu mai multă abnegaţie şi dorinţă de izbîndă.
Acest principiu se aplică tuturor studiourilor noastre.
în noua etapa inaugurată, cînd problema scenariului se vă­
deşte rezolvată în mare măsură, e deci riadul regiei de film să
lupte pentru o profesionalizare mai extinsă şi mai de conţinut,
pentru ca noile filme romîneşti să se propulseze prin mijln^A
artistice şi tehnice corespunzătoare stadiului actual al acestei noi
arte în lumea întreagă. Semnele acestui reviriment se arată încă
de pe acum. O nouă generaţie de regizori s-a şi ivit pe platouri,
dintre cei care între timp şi-au deprins, sîrguincios, meseria. La
I.A.T.C. începînd din 1963 s-a redeschis Facultatea de cinema­
tografie cu trei secţii: regie, operatorie, filmologie.
Rîndurile creatorilor din cinematografie s-au întărit cu cîteva
talente noi şi valoroase, autori ai unor filme primite şi apre­
ciate cu m ult interes de opinia publică din ţară şi de peste hotare.
Prezenţa, cineaştilor romîni la confruntările internaţionale pe
ramuri au contribuit la extinderea prestigiului tot mai impunător
al artei şi culturii noastre contemporane.
Ucenicia tinerei noastre cinematografii s-a isprăvit: a venit
vremea meşterilor.
Puternicul instrument de educaţie socialistă pe care-1 repre­
zintă cinematografia n-a fost poate totdeauna folosit din plin.
în nobila muncă desfăşurată pe toate planurile pentru a trans­
forma cultura şi arta într-un bun al tuturor, pe acest cîmp de
activitate spirituală, apt să stimuleze procesul de dezvoltare a
conştiinţei socialiste, apreciat în documentele Congresului al Ill-lea
ca târîmul principal al luptei de clasa, al luptei dintre vechi fi
nou, nu toţi creatorii şi lucrătorii din cinematografie şi-au dat
măsura deplină a talentului, cunoştinţelor şi puterii lor de ini­
ţiativă şi de organizare în ansamblul de sarcini ce revin pro­
ducţiei naţionale de fihne. Dezbaterile principiale, bine venite din
ultima vreme, aplicate în mod practic la planurile tematice
şi la stilul de muncă, au determinat o serie de măsuri a căror
realizare va duce negreşit la lichidarea unor lipsuri resimţite, la
accentuarea rolului artei filmului în educaţia comunistă a specta­
torilor noştri.
începe o nouă periodă de dezvoltare a filmului romînesc.
Răspunderea directă, sporită, a creatorilor din cinematografie,
a tuturor cineaştilor antrenaţi în producţie le solicită^ de acum
înainte" efortul unei noi atenţii în : alegerea temelor, în prezen­
tarea şi elaborarea scenariilor, în ridicarea calificării profesionale
M1 Praf. Dr. MIHNEA GHECHIGHIU

a regizorilor şi operatorilor, în adîncirea specializării membrilor

echipei, în îmbunătăţirea indicilor de folosire a bazei tehnice, în
sporirea productivităţii materiale şi a eficienţei ideologice, adică
în realizarea unui salt calitativ multilateral şi armonios, menit să
situeze filmul romînesc la nivelul artei şi tehnicii cinematografice
celei mai înaintate.
Paralel cu filmul artistic de lung metraj s-au dezvoltat în
ţara noastră şi alte ramuri ale producţiei cinematografice, dintre
care se relevă în mod deosebit filmul documentar.
Prezenţa în actualitate, caracteristică producţiei Studioului
„Alexandru Sahia", a fost însoţită de o preocupare rodnică în di­
recţia varietăţii tematice. Astfel — citînd numai producţiile
ultimilor 3—4 ani — au fost realizate filme consacrate industriali­
zării socialiste (bunăoară Trei strigăte pe Bistriţa, Reportaj la
Steagul Roşu, Cetăţi ale industriei socialiste ş.a), ori menite să
redea aspecte esenţiale ale procesului de colectivizare, cu scopul
de a scoate în evidenţă covîrşitoarea superioritate a agriculturii
socialiste (îndeosebi, cele 16 filme, pe regiuni, turnate în perioada
premergătoare -încheierii colectivizării). Dintre producţiile recente
se mai pot cita, între altele, documentarele consacrate luptei bi­
ruitoare a omului cu natura — filme care au înfăţişat, de pildă,
extraordinara acumulare de eroism cotidian şi de eforturi umane
pe care o implică construcţia hidrocentralei „16 Februarie" de
pe Argeş (4 000 de trepte spre cer, regizor Titus Mesaroş, opera­
tor Gheorghe Petre), ori munca nu mai puţin dramatică pentru
valorificarea unor terenuri a rid e ; documentariştii au pătruns cu
aparatul de filmare în intimitatea procesului de creaţie al unui
mare şef de orchestră (George Georgescu,. regizor Paul Barbă-
neagră, operator Sergiu Huzum), sau al unui maestru al sculpturii
noastre, Geza Vida (Rădăcini, regizor Mirel Ilieşu, operator
S. H uzum ); au încercat să prezinte însemnătatea activităţii ano­
nime pe care o desfăşoară revizorul de cale ferată, mecanicul fa­
rului de ia Tuzla, meteorologul de pe Omul (Pretutindeni muncesc
oameni, regia Jean Petrovici, operator Dorian Segal, distins în
cadrul Festivalului filmului romînesc de la Mamaia cu Premiul
Special al juriului pentru film documentar). îmbogăţind aria de
preocupări a documentarului romînesc, filmul Casa noastră ca
o floare (regizor Al. Boiangiu, operator W. Goldgraber) reali­
zare cu un puternic rol educativ, a demonstrat — ca şi alte filme
mai noi sau mai vechi — cît de interesante sînt sugestiile tema­
tice pe care realitatea însăşi le oferă documentariştilor, cît de
c in e m a t o g r a f ia n a ţ io n a l a
245

diferite po t fi modalităţile de tratare cinematografică a subiecte­

lor la ordinea zilei.
Regizorul Ion Bostan, cineast experimentat, neobosit creator de
filme documentare, a popularizat într-o manieră personală, mînn-
ind cu deosebit talent mijloacele de expresie cinematografică,
printre altele, cîteva dintre comorile artistice ale poporului nos­
tru, ca de exemplu creaţiile ku Th. Aman fi N . Grigorescu,
picturile murale ale mănăstirii Voroneţ, renumitul tablou al lui
Brueghel, Uciderea pruncilor, aflat în Muzeul de A rtă al R.P.R.,
sau neasemuita frumuseţe a naturii din D elta Dunării (Pelicanii).
Talentul regizorului Mirel Ilieşu a oferit în filmul Tăbăcarii
o prezentare inspirată şi extrem de grăitoare a contrastului dintre
ieri şi azi, em oţionantă şi convingătoare proiectare a unor imagini
filmate în noua şi moderna tăbăcărie de la Jilava, pe fondul
zguduitoarelor reportaje despre tăbăcarii, scrise în 1934 de Geo
Bogza şi ilustrate de Perahim. Creaţia lui Ilieşu a prim it Premiul
pentru cel mai bun film de reportaj în cadrul Festivalului de la
Mamaia. La fel, evocînd în documentarul Pe urmele lui 1907
marile răscoale ţărăneşti, regizorul Virgil Calotescu şi-a dovedit
o d ata mai mult, măiestria în folosirea unor asociaţii sugestive,
în crearea unor metafore revelatoare, cu scopul de a pune în lu­
mină cît mai emoţionant şi mai convingător mesajul filmului.
A vînd la bază o idee interesantă, un conţinut bogat şi actual
filmele amintite mai înainte, ca şi alte documentare reuşite, au
exprimat poziţia partinică militantă a cineaştilor faţă de reali­
tate, strădania lor de a dezvălui şi de a impune atenţiei esenţa
faptelor» de a-1 ajuta pe spectator să afle lucruri noi şi să le
înţeleagă semnificaţia.
M ulte din filmele documentare romîneşti s-au ridicat la va­
loarea unor producţii de talie mondială. La Karlovy Vary şi San
Sebastian, la Damasc şi Paris, la Roma şi Moscova, la Padova şi
Santiago de Chile, la Leipzig şi Tours, la Vancouver (Canada)
Budapesta şi Rabat, precum şi în alte părţi ale lumii, filme ro­
mîneşti documentare şi de popularizare a ştiinţei, ca Semicon­
ductorul Cultura legumelor, Cocsul, In lumea păpuşilor, Din
Piatra Craiului în Făgăraş, Lacul cu nuferi, Primăvară obişnuită,
4 000 de trepte spre cer etc. au cucerit medalii de aur, prenui
diplome şi menţiuni, în competiţie cu cinematografii cu tradiţie
şi prestigiu.
Studioul „Alexandru Sahia* a realizat în perioada 195Η 1963
un număr de 1 116 jurnale de actualităţi şi 694 de filme docu­
mentare şi de ştiinţă popularizată. In decursul anului 1964 se
 Prol. Dr. MIHNBA GHECJRGHTU
246

vor produce 82 de jurnale de actualităţi, 39 de film e documen­

tare, 37 de filme de ştiinţă popularizată, 9 reportaje cinematogra­
fice, precum şi 2 filme documentare de lung metraj închinate celei
de-a 20-a Aniversări a eliberării patriei noastre.
Succesele obţinute de documentariştii noştri îndreptăţesc con­
vingerea că filmul documentar romînesc se va dezvolta în con­
tinuare pe drumul său rodnic, ridieîndu-se la înlăţimea exigenţelor
în creştere ale publicului, la înălţimea cerinţelor realităţii
socialiste.
Şi filmul nostru de animaţie a luat în ultimii ani o dezvol­
tare interesantă, mergînd pe căi proprii, inspirat fiind deseori
de tezaurul nesecat al folclorului romînesc. De la primele desene
animate, realizate de Ion Popescu-Gopo în 1950— 1951 (Râţoiul
neascultător şi Albina şi porumbelul), şi pînă la sfîrşitul anului
1963, animatorii noştri au realizat 51 de filme de desen anim at
şi 46 de filme de păpuşi. în afară de desenele animate create de
Gopo, care au atras atenţia cineaştilor din întreaga lume asupra
scurt-metrajului romînesc, se mai pot cita în acest domeniu re­
uşite ca Zgribulici (regia St. Munteanu, 1961) prem iat la Bienala
de la Veneţia (1962), precum şi cîteva din desenele animate ale unor
creatori talentaţi ca I. Hermeneanu, Const. Musteţea, L. G hiorţ
ş.a. Microfilmările pe flori ale lui Sergiu Nicolaescu (Primăvară
şi Memoria trandafirului — Premiul pentru cel mai bun film
experimental, Mamaia 1964) extind remarcabil posibilităţile ge­
nului.
Marea dezvoltare pe care a luat-o în ţa ra noastră, după Eli­
berare, arta păpuşărească, şi-a găsit reflecţia şi pe ecran. U n
succes al filmului romînesc de păpuşi l-a constituit Rapsodia în
lemn, (regia Bob Călinescu), distinsă cu un premiu la Festivaliil
internaţional al filmului de păpuşi de la Bucureşti (1960).
Această reuşită experienţă artistică îm prum ută de la artiştii populari
îndeletnicirea tradiţională a aşchierii tulpinei de salcie, atribuindu-i
valoarea unui mijloc modem de expresie artistică. A lte filme de
păpuşi mai evidenţiate în ultimii ani au fost Cîntecul tractoare­
lor (1959, regia Bob Călinescu), M etam orfoze (1961, regia Bob
Căllinescu), filmele de cartoane decupate Made in A frica (1961,.
regia Olimp Vărăşteanu), o ingenioasă satiră anticolonialistă, şi
Cotidiene (sub aceeaşi regie, a obţinut Premiul pentru cel mai
bun film de cartoane decupate, M amaia, 196^).
Prin înfiinţarea recentă a unui studio de sine stătător pentru
filme de animaţie, „Anima-film*, s-au creat condiţii îm bună­
c in e m a t o g r a f ia n a ţ io n a l a
247

tăţite pentru continua creştere a acestui gen cinematografic, în­

drăgit de publicul de toate vîrstele*

Vorbind despre avîntul producţiei în Cinematografie, spectatorul

trebuie să cugete la numeroasele faţete ale acestei vaste industrii.
Planul de perspectivă al producţiei naţionale de filme îşi propune să
asigure acoperirea unei ample tematici, paralel cu o mai bună
ritmicitate în activitatea bazei tehnico-materiale. Aceste premise
sînt sigure.
Dacă ne raportam numai la situaţia filmului artistic, cîteva
cifre sînt edificatoare: faţă de 1958 cînd bilanţul numeric atin­
gea abia 5 filme, în 1963 am dat publicului 13 filme, iar în
anii viitorii vom da 15 sau 16, dintre care cîteva de mare anver­
gură. Preţul de cost per-film în 1963/64 a scăzut faţă de 1961/62
cu 400 000 lei, sporindu-se totuşi, în mod sensibil, calitatea medie
a filmelor. Restructurarea internă a studioului, pe baza prin­
cipiului responsabilităţii, experimentat cu succes, oferă remar­
cabile perspective, fiindcă avem artişti şi tehnicieni înzestraţi şi pri­
cepuţi şi fiindcă avem în jurul nostru o inepuizabilă rezervă de
energii şi iniţiative care abia aşteaptă să se fructifice. Un mare
număr de scriitori şi oameni de artă vin să împrospăteze şi să
întărească cercul nostru de colaboratori. Ideile bune şi oamenii
buni sînt promovaţi cu curaj. N oi n-avem timp să aşteptăm zeci
de ani. E nevoie să generalizăm rapid orice experienţă care-şi
verifică trăinicia şi perspectivele de progres!
în 1948, în momentul naţionalizării mijloacelor de producţie
şi difuzare a filmului, situaţia reţelei cinematografice din ţara
noastră era extrem de precară. La o populaţie de circa 17 mili­
oane de locuitori, nu funcţionau decît 308 săli de cinema, dintre
care 258 pentru proiecţia pe film normal de 35 mm. în plus,
un mare număr din aceste cinematografe erau instalate în săli
improprii, improvizate în magazii* sau prăvălii, iar cabinele de
proiecţie se aflau într-o stare şi mai rea decît sălile. Baza tehnică
a reţelei de difuzare era nu numai insuficientă, dar şi necorespun­
zătoare. Majoritatea utilajului era uzat, aparatele fiind de tipuri
vechi,, trecute de perioada lor normală de funcţionare şi între­
ţinute cu reparaţii sumare şi adăugiri. Un asemenea utilaj de­
gradat şi lăsat la voia întîmplării nu putea asigura calitatea
spectacolelor.
Trecerea reţelei de difuzare în posesia statului impunea luarea
urgentă a unor măsuri care să înlăture o stare de lucruri atît
 Prof. Dr. MIHNEA GHBORGHtU
248

de defavorabilă popularizării şi dezvoltării artei cinematogra­

fice. Urmărindu-se cu consecvenţa dezvoltarea continuă a re­
ţelei cinematografice din întreaga ţară ~ prin investiţii centrale
şi cu ajutorul organelor locale ale puterii de stat — s-au con­
struit numeroase săli noi de proiecţie şi s-au reechipat sălile vechi.
Pe cînd în trecut vizionarea de filme la sate constituia o rari­
tate, astăzi cinematograful a devenit una din cele mai raspîndite
şi eficiente pîrghii ae educaţie cetăţenească şi de culturalizare
a maselor populare, pe întreg cuprinsul ţării.
Paralel cu lărgirea şi consolidarea reţelei de stat a cinemato­
grafelor stabile, a crescut neîncetat numărul caravanelor, al cine­
matografelor aparţinînd cluburilor muncitoreşti, şcolilor, orga­
nizaţiilor sindicale etc. La sfîrşitul anului 1963 întreaga reţea de
difuzare din ţară însuma 5 616 cinematografe — de 18 ori mai
multe faţă de numărul total al instalaţiilor corespunzătoare anu­
lui 1948. Dintre acestea, peste 4500 funcţionează la sate, unde înainte
de Eliberare nu exista nici măcar un singur cinematograf, iar
numărul lor continuă să crească cu circa 700 de unităţi pe an —-
conform prevederilor planului şesenal. Pe aceeaşi perioadă de
timp, numărul spectatorilor a crescut de peste patru ori : circa
190 de milioane în 1963 faţă de circa 40 de milioane în 1948.
în iama trecută, tradiţionalul Festival al filmului la sate s-a
bucurat de un mare succes. Timp de două luni, pe ecranele celor
peste 4500 de cinematografe săteşti, au rulat 700 de filme artistice,
documentare, de ştiinţă popularizată, de desene animate şi păpuşi,
realizări de seamă ale studiorilor romîneşti şi străine. Caravanele
cinematografice au făcut ca această manifestare a filmului să se
desfăşoare pînă în cele mai îndepărtate aşezări ale ţării — prin­
tre pescarii din Deltă, printre muncitorii forestieri din munţi,
printre constructorii de pe şantiere. Larga popularitate de care
s-a bucurat Festivalul filmului la sate îşi găseşte expresia în ma­
rele număr de spectatori care au luat parte la m anifestării
aproape nouă milioane. Compararea acestor cifre arată elocvent
în ce măsură, în perioada puterii populare, s-a dezvoltat intere­
sul pentru film în patria noastră. începînd din 1964 se va des­
făşura anual Festivalul filmului romînesc la Mamaia,
Un alt fapt care vine să ateste interesul sporit pentru film pc
întreg cuprinsul ţării îl constituie apariţia mişcării cineaştilor
amatori, înfiinţarea din ce în ce mai frecventă de cinecluburi
pe lîngă casele de cultură muncitoreşti şi studenţeşti, !n care se
organizează regulat prelegeri teoretice şi vizionari privind isto­
ria filmului universal. în unele cazuri, sub îndrumarea sau chiar
CINEMATOGRAFIA NAŢIONAIA 249

cu ajutorul direct al cineaştilor profesionişti, cineaştii amatori

au trecut la realizarea primelor lor filme.
Una dintre recentele măsuri, luate pe linia propăşirii artei
cinematografice din ţara noastră, este şi înfiinţarea — în 1963
— a Asociaţiei cineaştilor din R.P.R. (ACIN), organizaţie ob­
şteasca a lucrătorilor ce participă prin creaţia lor artistică sau
prin munca lor tehnică şi organizatorică la dezvoltarea cinema­
tografiei romîneşti.
Aniversarea Eliberării Romîniei găseşte cinematografia în con­
diţiile unui avînt unanim, fară precedent, ideologic, aristic, teh­
nic şi economic, pe ansamblul ei. S-au înfăptuit cîteva din dezi­
deratele de m ult susţinute de cineaştii noştri : avem o Casă a
Filmului în care activează Asociaţia cineaştilor, avem re­
vista „Cinema0, o excelentă publicaţie de specialitate, avem o
Facultate de cinematografie, avem un sistem unitar de lucru şi
un nomenclator comun pe ansamblul producţiei de filme, s-au
pus bazele Centrului de cultură cinematografică, am elaborat un
nou sistem de cointeresare materială a lucrătorilor noştri şi s-au
luat toate măsurile pentru introducerea tehnicii celei mai actuale
în studiourile noastre.
A intrat în vigoare proiectul de măsuri menite să îmbunătă­
ţească reţeaua internă şi externă a difuzării filmelor. Azi pe
ecranele noastre rulează toate filmele bune de pe piaţa mondială»
iar sfera de pătrundere a filmului romînesc peste hotare a crescut
considerabil. La tîrgurile şi festivalurile internaţionale ale filmului,
standurile Romîniei sînt vizitate cu mult interes de ziarişti şi
oameni de afaceri din toate ţările. în interior, frecvenţa
populaţiei la spectacolele valoroase urca vertiginos. Filmul Tudor
a bătut un record mondial, cu un milion de spectatori lunar într-o
singura ţară.
La bilanţul artei romîneşti, după douăzeci de ani de muncă, şi
cineaştii noştri pot deci răspunde, cu îndreptăţită m îndrie: pre­
zent 1

Nj i . Prezentul studii a fost realizat cu sprijinul Centrului de documentare

cinematografici de la Casa Filmului.
Acad. GEORGE OPRESCU
directorul Institutului dt istorie i artei

ARTELE PLASTICE ÎN ROMÎNIA ÎN ULTIMII

DOUĂZECI DE ANI

Cercînd să fixez, în puţine pagini, bilanţul pe teren artistic

al realizărilor republicii noastre şi să înfăţişez împrejurările în
care aceste cuceriri au fost obţinute, fără voie îmi vin în minte
cuvintele cu care Alecu Russo descria starea de spirit a oameni­
lor şi atmosfera din preajma lui 1848. Toţi, ne spune Russo,
„au răsărit în larma ideilor noi“. Revoluţia de la 1848 n-a izbu­
tit să-şi realizeze programul. Ea a proclamat însă idealuri care
aveau să influenţeze masele decenii de-a rîndul.
„în larma ideilor noi“ s-a dezvoltat în cei 20 de ani de la
Eliberare şi arta noastră plastică. Ea şi-a dobîndit, pe măsura
cerinţelor noii societăţi romîneşti, rosturi noi, un loc mai demn
şi mai înalt în întreaga viaţă culturală a ţării. Şcoala romînească
de artă a produs, chiar şi în vremurile cele mai potrivnice, ta­
lente viguroase, valori care i-au dat un profil propriu, care au
însemnat o contribuţie originală la arta europeană a ultimului
secol.
Ceea ce deosebeşte însă radical epoca noastră de tot ce s-a
petrecut înainte pe tărîmul vieţii artistice este sfera cu mult mai
cuprinzătoare în care se desfăşoară activitatea artiştilor, ecoul larg
pe care operele lor îl găsesc în rîndurile unui public din ce în ce
mai numeros de iubitori de artă. Este firesc ca în aceste condiţii
munca artistului să fie învestită cu o răspundere sporită, să capete
un sens şi o destinaţie socială mai accentuate. Artistul nu ^mai
este doar cel care, în culori şi în linii, ori săpînd figuri în piatra
ne produce o p lăcere; el devine şi un povăţuitor al mulţimilor,
căci, oricare operă a sa este în acelaşi timp expresia unei convin­
geţi, o imagine a vieţii reale. Privind în jur^ la viaţa ce se desfă­
şoară tumultuos şi pasionant, artiştii plastici şi-au dat seama că
ea este în orice caz mai interesantă decît o pură închipuire a
„imaginaţiei* sau decît simplele construcţii formale. Ei şi-au pus
cu mai multă seriozitate aecît oricînd problemele meşteşugului,
ale unui desen expresiv, care nu se obţine decît printr-un exerciţiu
îndelungat, ale unei compoziţii bine închegate şi armonioase, în
genere ale stăpînirii tuturor mijloacelor indispensabile practicăm
unei arte de calitate, mijloace neglijate de cei care-şi închipuiau
 Acad. GEORGB OPRBSCU
252 ______________________

că cineva se naşte artist şi că orice studii n-ar face decît să-i ră­
pească o parte din originalitatea nativă. a
Este semnificativ din acest punct de vedere că, încă din 1948,
învăţămîntul artistic a fost reorganizat în aşa fel încît să asigure
o cît mai temeinică formare profesională ^ a tinerilor artişti. în ­
fiinţarea în 1950 a Uniunii Artiştilor Plastici a creat de asemenea
condiţii superioare de organizare şi desfăşurare a activităţii tutu­
ror artiştilor noştri de valoare pe care-i unesc ţelurile înalte ale
culturii şi artei socialiste. Uniunea Artiştilor Plastici a stimulat
discuţiile pentru lămurirea problemelor celor mai actuale ale artei,
a înlesnit artiştilor plastici cunoaşterea directă a realităţii contem­
porane, a vieţii din fabrici, de pe şantiere şi de la sate, le-a creat
condiţii din ce în ce mai bune de viaţă şi de lucru. ^Atelierele
construite în capitală şi în toate centrele mari ale ţării, sumele
importante alocate pentru comenzi şi achiziţii de lucrări, premiile
şi titlurile de onoare acordate artiştilor celor mai valoroşi sînt
laolaltă expresia grijii permanente a partidului şi guvernului ţării
pentru crearea climatului celui mai prielnic dezvoltării artei şi
culturii.
Cunosc bine situaţia din trecut şi nu pot să nu subliniez cu
toată admiraţia şi bucuria tocmai această profundă schimbare a
atitudinii forurilor conducătoare faţă de artist şi munca sa. To­
tal neglijate, adesea făţiş dispreţuite de guvernanţii din trecut,
problemele vieţii artistice se bucură astăzi de o atenţie şi de o
încurajare fără precedent în istoria culturii romîneştL
Ţin de asemenea să subliniez grija care se manifestă faţă de
păstrarea şi valorificarea patrimoniului nostru artistic. Pe căile
cele mai diferite este mai bine decît oricînd pusă în lumină lecţia
de înaltă conştiinţă artistică a şcolii noastre artistice. Numeroase
expoziţii retrospective, organizate după criterii ştiinţifice, au adus
în această direcţie o contribuţie dintre cele mai* preţioase.
O dezvoltare deosebită a luat-o viaţa muzeală. în 1950 se în­
fiinţa Muzeul de artă al R.P.R., cel maţ, mare muzeu al ţării,
cuprinzînd la început Galeria naţională, căreia aveau să i se adauge
Galeria universală, cu opere de pictură, sculptură şi artă decora­
tivă create în Apus, în ţările vecine şi în O rient şi Extremul O ri­
ent, şi apoi Secţia de grafică şi Secţia de artă feudală romînească.
Viaţa muzeală nu s-a concentrat şi redus însă doar la capitala
ţării. Au fost organizate şi reorganizate un mare num ăr de muzee
de artă în oraşe ca Ploieşti, Craiova, Brăila, Galaţi, Iaşi, Braşov,
a r te le p l a s t ic e in r o m în ia 253

Cluj» Tîrgu Mureş, Timişoara, Sibiu (cu importantul şi bogatul

Muzeu „Brukcnthal", al doilea mare muzeu al ţării).
Institutul de istorie a artei al Academiei R.P.R., înfiinţat In
1949, avea să desfăşoare o activitate susţinută, bogată In rezultate
în direcţia studierii artei noastre din trecut şi de astăzi, in 1954
apărea publicaţia „Studii şi cercetări de istorie a artei". Ei aveau
să i se adauge tratate, monografii, studii în legătură cu arta
populară, feudală şi modernă romînească. In acelaşi timp, edi­
turile de stat au publicat monografii de mai mare amploare şi mo*
nografii de popularizare închinate marilor personalităţi ale artei
romîneşti şi străine, studii de critică, albume, mape, reproduceri
fotografice etc. Apariţia, din 1954, a revistei „Arta plastică", or­
gan al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Ministerului Învăţămîntului
şi Culturii, a contribuit de asemenea la această acţiune de valo­
rificare şi popularizare a patrimoniului artistic naţional şi în­
deosebi a artei noastre contemporane.
In acelaşi timp, Fondul plastic deschidea, în capitală şi în cîteva
dintre principalele oraşe ale ţării, săli de expoziţii şi galerii de
tablouri, făcînd astfel posibilă organizarea a to t mai numeroase
expoziţii de grup şi individuale, care au contribuit din plin la
popularizarea 'artei contemporane.
Munca de creaţie a artiştilor noştri s-a desfăşurat pe un front
mereu mai larg, cu obiective dintre cele mai temerare. De la expozi­
ţie la expoziţie, experienţa lor în lupta cu greutăţile multor înce­
puturi s-a îmbogăţit, opera lor a cîştigat şi în amploare şi în forţă.
Genuri multă vreme neglijate — pictura monumentală, marea
compoziţie şi scenele cu multe personaje, peisajul industrial, re­
lieful narativ în sculptură — se impun ca prezenţe mereu mai
viguroase. Evident, această trecere de la trecut la prezent, de la
vechi la nou, nu se face deodată şi nici rezultatele nu-s totdeauna,
de la început, deplin satisfăcătoare. D ar fiecare încercare consti­
tuie o experienţă utilă, consolidează concepţia noua pe care se
întemeiază arta noastră contemporană.
Semnificativ este faptul că noile tendinţe, care reiau şi dezvoltă
o bogată tradiţie, au fost din primele momente sprijinite de cei
mai de seamă reprezentanţi ai generaţiei vîrstnice, că în climatul
a tît de favorabil creat muncii artistice şi-au dat întreaga măsura
a talentului lor artişti care îşi începuseră activitatea înainte de
 A cad. GEORGB OPRBSCU
254 _______________ ___________ .. .■........... .. ■

23 August 1944, că în toate genurile lucrează astăzi o generaţie

tînără plină de entuziasm, ce găseşte un teren propice pentru larga
desfăşurare a tuturor înclinaţiilor sale creatoare.

în domeniul picturii Camil Ressu, I. Iser, J. A l. Steriadi,

D. Ghiaţă, N . Dărăscu, Henri Catargi, Lucian Grigorescu, Marius
Bunescu, personalităţile cele mai de seamă ale vieţii artistice
din epoca precedentă, au adus o contribuţie preţioasă la aşe­
zarea artei noastre de astăzi pe bazele trainice ale măiestriei
realiste. Chiar la începutul, acestei noi perioade, în care fiecare
acţiune are o repercuţie decisivă, Ressu şi Iser pictează por­
trete ale unor personalităţi ale vieţii culturale şi obşteşti, pei­
saje, scene de gen. Portretele lor se deosebesc însă de cele din
trecut, nu numai prin alegerea modelului, ci şi prin analiza pe
care o fac, spre a scoate în evidenţă însuşirile morale şi cetă­
ţeneşti ale acestor personalităţi, însuşiri reflectînd locul şi rolul
pe care şi l-au dobîndit în orînduirea nouă. Ressu apoi, a cărui
operă fusese şi în trecut atît de aproape de viaţa ţăranilor noş­
tri, se semnalează şi printr-o importanta com poziţie, Semnarea
apelului pentru pace, care se distinge nu numai prin subiect,
dar şi prin calităţi plastice cu totul rem arcabile..
Lucian Grigorescu şi Ţheodor Pallady îşi continuă opera lor,
cel de-al doilea independent şi oarecum în marginea tendinţei
generale. Ca pictor însă, calitatea operei sale este excelentă şi
totdeauna un model pentru cine îşi dă osteneala s-o analizeze.
Pallady rămîne pînă la moarte (în 1956) pictorul admirabil,
luminos şi rafinat care fusese. în aproape aceeaşi situaţie se
află şi Nicolae Dărăscu.
Dumitru Ghiaţă care, cu o sinceritate desăvîrşită şi cu însu­
şiri artistice mereu crescînde se făcuse toată viaţa interpretul
ţăranului şi al peisajului tipic din ţara noastră, îşi continuă
opera, perseverent şi cu pasiune, pînă în zilele noastre. El este
artistul la care trebuie să ne gîndim în primul rînd, nu numai
cu admiraţie, dar şi cu recunoştinţa, cînd dorim să ne dăm
seama de o expresie cu adevărat autentică şi de o înaltă per­
fecţiune în execuţie, cu toată modestia şi sim plitatea ei aparentă>
privind aspecte ale naturii şi ale vieţii satelor noastre.
Lucian Grigorescu este pictorul la care se văd mai ales deo­
sebirile intre felul de a picta din trecut — poate prea exube­
rant şi fantezist, deşi totdeauna interesant prin colorit — şi
felul său de acum, serios, concentrat şi reflectat. El este mai
ARTELE PLASTICE INF ROMTN1A
2 55

ales uri peisagist, dar şi pictor al omului, căruia astăzi nu-i sînt
străine nici portretul, nici scena cu mai multe personaje.
Marin s Bunescu este astăzi cel mai în vîrstă pictor din ţara
noastră. In lunga sa carieră, el a pictat mai ales peisaje de
oraş şi vederi de iarnă. In ultimii ani, contemplarea şantierului
pitoresc şi plin de freamăt al noii săli a Palatului R.P.R. i-a
d at prilejul să facă poate cel mai interesant tablou din ca­
riera sa.
Demne de relevat, edificatoare sînt de asemenea părerile for­
m ulate de artişti plastici din vechea generaţie în legătură cu
tendinţele 'şi perspectivele de dezvoltare a artei în ţara noastră.
Să spicuim doar cîteva din afirmaţiile lor, făcute în interviu­
rile revistei „Flacăra", la finele lui 1951. Şi nu mă voi opri la
cele spuse de artişti ca Ressu, de pildă, care şi în trecut acţio­
naseră pe plan politic, sprijinind idei progresiste, înaintate, ci
de artişti cum erau Steriadi şi Pallady, pe care în trecut viaţa
politică îi interesase atît de puţin, lată, de pildă, ce spune Ste­
riadi : „ în trecut eram mai puţin preocupat de efectul şi de
înţelegerea pe care imaginile mele urmau să le trezească în
privitor. Eram preocupat în primul rînd de a mă exprima pe
mine...*. „M ă preocupau atmosfera din jurul obiectelor, vibra­
ţiile luminii şi o seamă întreagă de elemente legate, în primul
rînd, de reacţiile noastre sensoriale*. Cu alte cuvinte, interesul
lui era pur subiectiv şi îndreptat numai asupra calităţilor estetice pe
care dorea să le obţină printr-o pictură.
Theodor Pallady, pe care ambianţa în care trăiau artiştii
înainte de Eliberare îl interesa poate şi mai puţin, se pronunţa
pentru o creaţie capabilă să reflecte viaţa spirituală a mode­
lelor alese, adică pentru ceea ce caracterizează şi arta mare,
realistă a trecutului. „Fără îndoială, zicea el, că arta contem­
porană, burgheză, a Occidentului (Pallady a fost toată viaţa
un adversar al formalismului occidental, pînă şi în opera prie­
tenului său Matisse) e în decadenţă*. Această constatare e va­
labilă începînd mai ales cu impresionismul, adaugă artistul. Iar
în ce priveşte organizarea vieţii artistice, Pallady spunea:
„Statul actual, spre diferenţă de trecut, a făcut şi face foarte
m ult pentru artişti. A rtistul simte bine acest sprijin şi cred că
azi datoria lui e de a exprima direct ceea ce simte şi de a da
cît mai bine ceea ce poate*.
D in grupul celor mai în vîrstă face pane, de asemenea,
H enri C atargi.
 A cad. GEORGE OPRBSCU

Catargi a devenit pictor fiindcă a simţit în el o vocaţie ire­

zistibilă, care îl atrăgea spre artă. La început, această vocaţie
s-a manifestat discret în viaţa lui de toate zilele, care nu era
cea de artist, ca o simplă plăcere de amator, în sensul bun al
cuvîntului. Pe măsură însă ce trecea timpul şi însuşirile sale se
dezvoltau, se dezvolta şi atracţia pe care o exercita asupra
lui pictura. £1 îşi dă seama, din ce în ce mai mult, că această
artă poate deveni nu numai o ocupaţie serioasă în viaţă, dar
că ea merită să i se sacrifice multe alte bucurii. De atunci în-
cepînd, adică la o vîrstă cînd nu mai era cu totul tînăr, Catargi
se hotărăşte să studieze cu toată seriozitatea, cu cîţiva maeştri fran­
cezi, o artă de la care aştepta împlinirea menirii sale.
După studii întreprinse mai ales în ateliere pariziene, Ca­
targi se hotărăşte să expună mai întîi în Bucureşti. Tablourile
sale din acea epocă reprezentau îndeosebi peisaje şi naturi
moarte. Ele se remarcau totdeauna printr-un dar al compozi­
ţiei şi al punerii în pagină personal şi deosebit de atrăgător.
Fiecare operă era rodul unei lungi meditaţii, al unor numeroase
schiţe în care subiectul lua diferite aspecte, pînă ce pictorul
era mulţumit de ceea ce obţinuse. Sîntem deci pe un alt teren
decît cel al redării absolut exacte şi imediate a unui aspect in­
diferent al naturii, ales pentru pitorescul lui. Tabloul lui Catargi
tot de la natură porneşte, şi se supune elementelor ei, însă
aceste elemente componente, exacte şi veridice, puteau fi
aranjate în aşa fel încît să dea o mult mai armonioasă impre­
sie. Aşa procedau şi marii peisagişti francezi. Acelaşi lucru se
petrecea şi cu naturile moarte, unele de mari dimensiuni, în
care însă accentul era pus mai degrabă pe colorit, mai viu
decît în peisaj, mai decorativ, oarecum mai fastuos.
După Eliberare şi după alăturarea şi a lui Catargi la tendin­
ţele către care se îndrepta la noi arta, artistul a început, cum
era natural, să se intereseze mai mult de figura umană, înfăţi­
şată în multiplele şi variatele acţiuni întreprinse de muncitorii
sau de ţăranii noştri, sau în scene de gen din viaţa noastră zil­
nică, sau chiar sub forma unor portrete de muncitori. Astăzi,
deşi trecut de 70 de ani, Catargi, cu o energie tinerească, îşi
continuă opera, spre marea satisfacţie a publicului. El este, de
asemenea, unul dintre cei mai remarcabili acuarelişti ai zile­
lor noastre în domeniul peisajului, pe care îl exprimă cu o mi­
nunată subtilitate.
M. H. Maxy, cam de aceeaşi vîrstă, şi-a început activitatea
înaintea celei a Iui Catargi. Muncitor, ingenios, întreprinzător,
Cam il Ressu Semnarea apelului pentru pact într-o gospodărie agricolă colectivă
Dumitru Ghiaţă Ptm j
Marius Buncscu Şantier
Corneliu Baba Oţeluri
Ştefan Szoay Sudor
ARTIÎLB PLASTICE IN ROMÎNIA 23

la început el practicase o pictură — atunci oarecum la modă —

de un cubism m oderat, p arte în subiecte luate din viaţa de
to ate zilele a oraşului, p arte în foarte plăcute naturi moarte.
D u p ă E liberare, M axy se în d reap tă către subiecte care, dacă
nu erau to td eau n a deosebite ca tem ă de ceea ce tratase în tre­
cut, erau în orice caz deosebite ca execuţie, li plac de data
aceasta com poziţiile vaste şi merge să le picteze acolo unde ele
se o f e r e a u : în industrie, de pildă, sau printre diferitele gru­
p u ri de m uncitori ocupaţi cu o treabă comună ori legaţi de o
profesiune bine definită — cum a r fi pescarii. D ar, pe măsură
ce tim pul trece, vechea tendinţă spre acel cubism m oderat, de­
sigur m ai conform cu tem peram entul şi cu sensibilitatea sa, îşi
face, m ai în tîi discret apoi mai evident, reapariţia. Este aspec­
tu l sub care găsim actualm ente contribuţia sa în ultimele ex­
poziţii.
A urel C iupe este un delicat m înuitor al pensulei, în portrete
de intelectuali ardeleni sau în imagini inspirate de aspectul
T ransilvaniei, fie sub form ă de simple vederi din n atură, fie
sub form ă de peisaje industriale. T o t prin peisaje se remarcă
şi E m eric N ag y care, în A m in tiri din Jigodin, ne dă un peisaj
ap ro ape fan tastic, fo arte interesant de altm interi, ieşind dintr-
un joc cu legile perspectivei, înţelegînd lumina pentru unele
p ă rţi ca venind cam de jos în sus, pentru altele privite oare­
cum din zborul păsării. A lbert N agy, la rîndul său, iubeşte şi
cu ltiv ă p ic tu ra de gen.
A ceasta mi se pare contribuţia, deosebit de utilă şi de ne­
cesară adusă în zilele noastre de artiştii m ai vîrstnici —
care în că înainte de E liberare se bucurau de atenţia publicului
şi a am ato rilo r de la noi.
în m om entul E liberării ajunsese însă la m aturitate un grup
de a rtişti m ai tineri, cei cam în tre 35 şi 40 de ani, asupra că­
ro ra, bineînţeles, se în d rea p tă m ai adesea şi m ai cu interes
a ten ţia publicului, şi care, de atunci încoace, sînt u rm ăriţi pas
cu pas în evoluţia lor. P rin tre ei, mi se p are că locul cel mai
în a lt în p ic tu ra n oastră actuală îl deţin C orneliu B aba şi Ale­
x a n d ru C iucurencu. în 1944, ei se găseau în acel stadiu al dez­
v o ltă rii în care însuşirile lor atinseseră un grad de m atu ritate
cap ab il să-i im pună ca reprezentanţi p rincipali ai picturii noastre
în acea vrem e şi d e atunci încoace.
C iucurencu este o n atu ră optim istă, sim patizînd cu societa-
ta te a în m ijlocul căreia trăieşte şi bucurîndu-se de to t ce al­
cătuieşte cadrul n atu ra l şi obişnuit al vieţii noastre de a z i : de as­
258 Acad. GEORGE OPRESCU

pectele naturii, nu cele neapărat pitoreşti, ci cele caracteristice

vremii noastre, de activitatea atît ae felurită a oam enilor muncii
din uzine şi de pe ogoare, de flori, de fructe şi de toate obiectele
care ne impresionează prin forma şi prin coloritul lor vesel şi stră­
lucitor. P rintre pictorii de astăzi, el este unul din cei care pre­
ţuiesc mai m ult prezentul, la înfăptuirea căruia a particip at, rară
să dea uitării ceea ce el însuşi, alături de poporul m uncitor, a su­
ferit sub orînduirea trecută, şubredă şi pieritoare. Se inspiră, în
tablouri de proporţii obişnuit reduse, de la natură, sau imaginează
el însuşi aspecte şi scene în care îşi poate găsi expresia darul lui
înnăscut şi a tît de remarcabil de colorist, dar care, cu cît trece
timpul, se fortifică şi se rafinează. Trece apoi, în acelaşi tim p, la
compoziţii mai mari şi la portrete. P rintre acestea din urm ă nici
unul n-a atins căldură şi puterea de emoţie pe care o are cel al
mamei sale, deşi portretele unor intelectuali contem porani ca şi
cele înfăţişînd figuri de muncitori au fost considerate întotdeauna
ca foarte evocatoare şi deplin reuşite. O pera sa este bogată şi în
compoziţii istorice de caracter monumental, printre care com po­
ziţia Ana Ipătescu este cea mai preţuită şi mai larg cunoscută.
D ar poate nici un fel de pictură nu a atins în activitatea sa im ­
portanţa pe care o au naturile moarte, unde se po t cheltui buna
sa dispoziţie, dragostea sa pentru un colorit vesel şi plin de v i­
goare, însuşiri care fac din Ciucurencu un im portant colorist, nu
numai al Romîniei, dar al vremii noastre.
Comeliu Baba, ceva mai tînăr, are un alt tem peram ent. P re­
ferinţele sale merg spre o pictură în armonii sumbre, astăzi cel
puţin, vizînd la aspectul operelor de muzeu, şi care porneşte poate
de la adm iraţia nutrită pare-se de artist pentru şcoala spaniolă.
Subiectele sale obişnuite sînt cele la care şi acest colorit, şi distri­
buţia savantă a luminii ne aduc am inte de unul sau de altul din
marii maeştri ai secolului al X V II-lea spaniol. E vident, nu poate
fi vorba de o imitaţie, ci de o similitudine de sentiment şi de con­
cepţie. Pe Baba îl atrag subiectele ce dau de gîndit, pornind de
la o viziune serioasă, gravă chiar uneori, ceea ce nu exclude, chiar
în aceeaşi pînză, note de o delicateţe, de un sentiment şi de o exe­
cuţie admirabile. Aceasta se vede în prim ul rînd acolo unde Baba
pune în compoziţie şi un copil mic, ca în Odihna pe cîm p, poate
pînza la care mai ales ne gîndim cînd ne vine în m inte opera a r­
tistului, sau, iarăşi, în Un p r im de familie.
Baba şi-a făcut un nume foarte apreciat în arta noastră şi prin
portretele sale. Unele dintre acestea, reprezentînd persoane tinere,
prieteni sau colegi, au fost executate mai de mult, cam în tim pul şe­
ARTELB PLA STIC E IN R O M lţH A M fe

derii sale la Iaşi. In ultim ul tim p însă, ceea ce l-a atras a fost
analiza cît m ai adîncită, fizică şi psihologică, a unor personalităţi
im portante ale culturii noastre. Aşa sînt portretele lui Mihail Sa-
doveanu, al Luciei Sturdza Bulandra, c d e două portrete ale mae­
strului A rghezi, luorări care, foarte interesante ipenrtru cunoaşterea
ideilor pe care pictorul şi le face despre rolul portretului, împing
poate prea departe redarea absolut integrală a fizicului modelului.
T o t p ortrete p o t fi considerate cîteva grupuri de personaje, cum
ar fi Ţăranii, tablou de mari proporţii, cu personaje impresio­
nante, pictate cu un sentiment de tristeţe gravă, dar cu o energie
în atitudine care se opune parcă apăsării unei soarte nemiloase.
T ot aici mi se pare potrivit să vorbesc de pînza lui Miklossy,
figurînd un episod al luptelor revoluţionare conduse de partid în
1933 la G riviţa. în tr-o compoziţie de mari proporţii, pietonii
şi-a form ulat intenţii care ar fi putut da naştere la o capodoperă.
Regretăm să spunem că realizarea n-a fost în întregime la înăl­
ţimea acestor intenţii.
D upă cum s-a văzut din paginile precedente, peisajul a fost
unul din motivele cele mai des încercate de pictorii noştri şi după
Eliberare, fie sub form a lui obişnuită, ca pînă atunci, adică a unei
vederi interesante din natură, fie, adesea, cu o semnificaţie mai
profundă, sub form ă de peisaj industrial. In peisajul industrial,
pictorul avea posibilitatea să-şi exprime impresiile, după un con­
tact cu lumea oarecum nouă pentru noi — a enormelor şi compli­
catelor construcţii, pline de maşini ce păreau miraculoase — şi cu
lucrătorii din fabricile şi uzinele răspîndite pe toată întinderea
ţării, să-şi manifeste adm iraţia pentru munca şi activitatea con­
ştientă a acestor lucrători, pentru transformările efectuate şi schim­
bările unei situaţii economice devenite în scurt interval din ce în
ce mai favorabilă pentru întregul popor.
D intr-o generaţie ceva mai tînără decît cea precedentă, între
cei care se fac adm iraţi de public în asemenea opere nu trebuie
uitaţi O ctav Angheluţă, Gheorghe Vînătoru, Valentin Hofflich,
autori de peisaje de excelentă calitate, şi încă mai puţin Eugen
Popa. U ltim ul, acest talentat artist, se impune atenţiei prin largi
vederi panoramice, în care se poate admira capacitatea sa de a se
servi de regulile perspectivei, de a obţine efecte interesante folo­
sind o m anieră extrem de largă, dar de o mare precizie, pentru
a ne face să înţelegem succesiunea formelor de teren pînă la linia
depărtată a orizontului, ca în Pe malul M ureşului; el se mai remarcă
prin darul de a prinde şi a sugera într-o imagine impresionant de
concentrată aspectul nocturn, feeric al marilor uzine dintr-un
260 Acad. GBORGB OPRBSCtf

oraş industrial ca î n Oneşti, dc pildă. A ltă d ată, cu o n u an ţă de

um or foarte p o triv ită subiectului, el ştie să redea ceea ce se pe­
trece în tr-un grup de lucrători care discută în tre ei şi cu şoferul
care-i aduce la locul de muncă, să analizeze expresia feţelor, ges­
turile lor elocvente şi evocatoare.
U n bun peisagist este şi Th. H arşia în Şantierul Bicaz, unde, pe
un profil de nori care se alungă, ne întîm pină uriaşele excava­
toare, ca şi forfota vie şi precisă a grupurilor de m uncitori afla ţi
în prim ul plan. N u trebuie u ita t nici Ion Musceleanu, în u n a din
pînzele căruia, în ultim a expoziţie — cea din 1963 — era o de­
plină armonie între teren şi grupul de oam eni care îl populau,
nici peisajul lui din Bucureşti, după cum nu trebuie u ita t C ostin
Ioanid, cu o încîntătoare M arina, una din operele cele m ai reuşite
din acea expoziţie, ori încă Ion Gheorghiu, cu a tît de interesan­
tele lui siluete ale clădirilor oraşului P rag a şi cu o vedere din
Constanţa, ori Gheorghe S piridon cu aspecte fo arte interesante
din noile cartiere ale Bucureştiului.
D intre talentele cele m ai prom iţătoare, aş v rea să m enţionez
m ai ales pe B răduţ C ovaliu, care începe a-şi co ntura o persona­
litate, au to r al unor portrete de ţă ran i de o rem arcabilă plastici­
tate, artist care îşi pune cu seriozitate problem ele m ultiple ale a r­
tei sale, pe Ion Pacea, ale cărui lucrări vădesc însuşiri coloristice
deosebite şi capacitatea de a construi am plu form ele, pe Io n B iţan,
care aduce o n otă proprie în peisajele şi în com poziţiile sale, pe
C onstantin Crăciun, care dem onstrează resurse cu to tu l deosebite,
pe Ion N icodim şi C onstantin P iliuţă.
T ot p rin tre cei tineri se num ără şi S piru C h in tilă ; d ouă pînze
ale Iui m i-au lăsat o puternică impresie. E ste v o rb a de Insurecţia
de la 23 A ugust şi de Să nu se m ai repete. D esenul lu i C h in tilă
este de o precizie rară, puternic, tăios, string în d dc ap ro ap e form ele,
în ultim ul tablou, aproape m onocrom , m ărginindu-se n um ai la
esenţialul im aginii, C hintilă expune un subiect ad în c sim ţit, care
deşteaptă un puternic ecou în sufletul p riv ito ru lu i. U n a lt p ic to r
din generaţia tîn ără, D an H arm a n u , din co n tra, s-a o p rit la un
subiect gingaş, p e care l-a tr a ta t cu o înţelegere d eplină a situ a­
ţiei : Joacă de copii. Sîntem la un a lt pol al artei, care îşi are me­
ritu l şi u tilitatea lui, şi pe care au to ru l tablo u lu i l-a înţeles deplin,
aşa cum , în 1955, înţelesese em oţia fam iliei de lu c ră to ri care
p o ate p en tru p rim a d a tă se găsea la te atru , în tr-o lojă, de u nde
sorbea fiecare cuv în t ce se p ro n u n ţa p e scenă.
L-am lăsat intenţionat la u rm ă p e Ş tefan Szonyi. E ste cam de
vîrsta lui C iucurencu şi a lui B aba şi, ca v alo are a ta len tu lu i, ca
ARTELE PLASTICE IN ROM tţîIA

sem n ificaţie a operei sale în ev o lu ţia picturii noastre, l-aş consi­

d era p r in tre p ic to rii noştri care, cel m ai m ult, s-au ap ro p iat de
aceştia. C iucurencu este m ai liber şi m ai plin de fantezie, pe cîta
v rem e la S zonyi sim ţim m ereu le g ătu ra d in tre tem peram ent, cul­
tu ră şi subiectele pe care şi le alege. P rin tre prim ele creaţii am intim
P lutaşii, p în z ă de m a ri dim ensiuni, im presionantă la un artist tî-
n ăr, d a r în care se m ai sim t ecouri ale expresionism ului şi, în ace­
laşi tim p , semnele unei oarecare nesiguranţe în execuţie. Ceea ce
se rem a rc ă în să la S zonyi este că, de atunci începînd, cu fiecare
a p a riţie în tr-o expoziţie, el dem onstrează o to t m ai m are stăpî-
nire a subiectului şi m ai m u ltă fo rţă în m ijloacele sale de expresie.
D u p ă Plutaşii el expune Tipografia ilegală, apoi Catarina Varga,
u rm a te — ca să nu m ă opresc decît la cele însem nate şi caracte­
ristice — de Sudorul şi, în sfîrşit, în expoziţia din 1962, de Nu-i
vom uita.
O d a tă cu am eliorarea procedeelor de execuţie, însoţită parcă
ch ia r de o ra fin a re a gustului, de la o epocă la alta, surprindem
la S zonyi o însuşire care nu este încă foarte frecventă la artiştii noş­
tr i : el sim te m onum ental u n subiect, îşi face despre el, adică, o
v iziu n e m onum entală. T em peram entul său îl obligă ca fiecare ta ­
blo u să fie strîns legat de o idee m are şi să întrunească acele ca­
lită ţi, p e care le considerăm indispensabile unei p ictu ri m onum en­
tale. E a devine expresia un o r sentim ente de adm iraţie adîncă, de
în ă lţa re a sufletului, m ergînd p în ă la rangul şi la rolul de simbol,
ceva de care p riv ito rii trebuie să se p ă tru n d ă şi să nu mai poată
u ita. Şi Tipografia ilegala, im agine a sacrificiilor m ergînd pînă la
oferirea v ie ţii în vederea unui scop î n a l t ; şi fă p tu ra de proporţii
grandioase d in Sudor, sim bol al puterii poporului şi al însuşirilot
p e care le a re clasa m uncitoare, operă pe care aş vedea-o cu p lă­
cere p e zid, la in tra re a unei uzine ; şi vitejia celor din Bobilna,
im agine eroică, căreia nu-i găsesc decît un singur c u s u r : m u lti­
p lic ita te a d etaliilor, n epotrivită cu o pictură m o n u m e n ta lă ; şi
Nu-i vom uita, p o ate cea m ai reuşită ca execuţie, cu excepţia
cîto rv a lib e rtăţi de ornam ent, inutile şi tulburînd g rav a impresie
generală, to a te ne conving că Szonyi este, în tre pictorii noştri, cel
care, p rin tem peram ent şi cultură, înţelege m ai bine ce înseam nă
o o p eră m onum entală.
A ceastă însuşire îl face foarte preţios în epoca noastră, cînd
se aco rdă o a tît de m are atenţie artei m onum entale, sub toate
form ele ei. N icio d ată la noi nu s-a făcut, nu s-a p ro iectat să se
facă a tîta a rtă m onum entală ca acum : a rtă m onum entală p en tru
ansam bluri arhitectonice şi m ari săli publice, unde ea este la locul
262 Acad. GEORGE OPRBSCU

cel mai potrivit; decoraţii murale pentru localuri publice, pentru

împodobirea ţărmului Mării Negre. într-adevăr, arta monumen­
tală, considerată drept cea mai înaltă şi mai solemnă form ă a ar­
telor plastice, cea menită să inspire în privitor idei şi sentimente
nobile, cea care să ne aducă aminte de momentele memorabile
atît din istoria prezentă, cît şi din cea trecută a patriei noastre
sau a altor popoare, nu-şi poate găsi un loc mai nimerit decît acolo
unde mulţimea se adună pentru ca să asculte părerile unor oameni
competenţi despre problemele esenţiale ce ne preocupă, ori să vadă
spectacole măreţe — perfecte din punctul de vedere al execuţiei —
de teatru ori de operă, execuţii muzicale alese, în sfîrşit, să asiste
la cinstirea unor personalităţi culturale şi politice. S-au dus în legă­
tură cu arta monumentală discuţii ample, la care au participat deopo­
trivă artişti plasdci, arhitecţi şi critici. N u toate aspectele acestei
probleme sînt, desigur, lămurite. Există încă confuzii destul de se­
rioase între noţiunea de monumental şi cea de pura decoraţie mu­
rală. Colaborarea cu arhitecţii este încă în fazele iniţiale. Totuşi,
în domeniul picturii, lucrările lui Szonyi, la care s-ar putea
adăuga, mai întîi, decoraţiile în mozaic pe care Jules Perahim le-a
făcut în colaborare cu Ştefan Constantinescu la Casa de cultură
din Mangalia, apoi fresca al secco a lui Gheorghe Labin pentru
cinematograful ain Tîrgu Mureş, ansamblul p ictat de Kovacs Zol-
tan la întreprinderea „Carbochim" din Cluj, unele din frescele
pictate la casele de cultură ale tineretului de artişti tineri, ca Lia
Szasz, Virgil Almăşanu, Vasile Celmare constituie promisiuni pen­
tru dezvoltarea viitoare a acestui im portant gen al artelor plas­
tice. Entuziasmul pe care tot mai numeroşi artişti îl arată faţă de
pictura monumental-decorativă creează, în m ăsura în care se va
îmbina cu o preocupare mai susţinuta pentru înţelegerea proble­
melor ei specifice, terenul cel mai propice pentru realizările majore,
exemplare, pe care le aşteptăm şi în acest domeniu.

a
Deosebit de favorabile au fost condiţiile create după 23 August
1944 dezvoltării artei statuare. Şi înainte de E liberare personalităţi
de mare valoare au practicat, cu excelente rezultate, această artă.
Dumitru Paciurea, Fritz Storck, în ţară,. Brâncuşi, la Paris, sînt
asemenea personalităţi, care demonstrează, p rin opere de mare
răsunet, că sculptura găsise la nod şi atunci, excepţional şi cu toată
vitregia timpurilor, un teren în care să se poată dezvolta, măcar
sub forma unor anumite genuri. Paciurea şi Storck aveau apoi în
a rte le pla st ic e IN ROMlNIA

clasele lor tineri care se destinau şi ei sculpturii şi care, maturi la

moartea celor doi profesori, se dovedesc gata sa le ia locul — şi în
învăţăm înt şi în activitatea artistică — şi să continue o arta ce dă­
duse roade frumoase. Ei sînt acei care în primii ani după Elibe­
rare, în expoziţiile devenite o necesitate culturală, trim it opere
care stimulează şi instruiesc pe cei mai tineri, care încep să prac­
tice, la rîndul lor, arta statuară. De aceea, consider necesar sa
analizăm şi să punem în lumină contribuţia celor mai însemnaţi
dintre aceşti sculptori, care fac trecerea de la trecutul imediat
dinaintea Eliberării, la perioada actuală. In fruntea lor putem pe
drept socoti pe Ion Jalea, rămas pînă astăzi unul dintre fruntaşii
artei noastre, nu numai al sculpturii contemporane, d ar al întregii
mişcări artistice româneşti.
Ion Jalea este un elev direct al lui Paciurea, dar care a ascul­
ta t şi lecţia lui Valbudea, deci un sculptor cu solidă formaţie pro­
fesională. S-a născut la Casimcea, în Dobrogea, în 1887, dintr-o
familie originară din Ardeal. Cînd şi-a dat seama că menirea sa
este să devină sculptor, a intrat la Şcoala de arte frumoase din
Bucureşti. A studiat apoi şi în străinătate, dar a luat din Parisul
tinereţii sale numai ce se potrivea cu temperamentul şi cu concep­
ţia sa logică şi tradiţională despre sculptură. In timpul primului
război mondial, şi-a pierdut un braţ. Cu un curaj adm irabil n-a re­
n unţat la sculptură, ci a continuat s-o servească, ajutîndu-se de in­
strumente care suplineau în parte lipsa braţului pierdut. D in această
epocă datează Capul de cioban, portret inspirat de un flăcău
de la ţară, portretul lui Ştefan Popescu şi alte portrete, gen în care
Jalea a ajuns să fie foarte preţuit. T ot cam de atunci, de m ari di­
mensiuni, sînt Arcaşul odihnindu-se şi Hercule doborînd Centaurul,
opere care-1 consacră pe autorul lor ca fruntaş în plastica de m ari
dimensiuni.
C a portretist, el se remarcă prin echilibrul ansamblului, prin
adîncirea şi reliefarea trăsăturilor revelatoare, printr-un desen de
o ra ră precizie şi, mai ales, prin faptul că opera rezultată n-are
un caracter impresionist, în ea citindu-se ceea ce este stabil într-un
model şi-i constituie în adevăr personalitatea.
A spiraţia spre o sculptură monumentală este — am mai amin­
tit — o altă trăsătură a operei lui Jalea, dinainte de Eliberare şi de
atunci încoace. Monumentul eroilor, cel închinat rom înilor prizo­
nieri, m orţi de foame şi de mizerie în captivitatea germană, M o­
numentul infanteriei, statuia lui Spiru H aret sînt opere care con­
tează în cariera lui din această vreme şi ar conta în opera oricărui
bun sculptor. A utor al atâtor lucrări preţuite şi cu o desăvirşită
 204 A cad. C.BORGB OPRB3CU

experienţă profesională, se alătură din toată inima cauzei făuririi

culturii şi artei noi, socialiste. Este natural ca producţia sa de
atunci încoace să se înscrie printre cele cu adevărat remarcabile
ale vremii noastre.
Din aceeaşi generaţie cu Jalea mai trebuie semnalaţi şi alţi
cîţiva sculptori, care îşi desfăşoară activitatea după Eliberare în
aceeaşi direcţie. Aşa este, în primul rînd, Cornel Medrea. S-a năs­
cut în Ardeal, la Miercurea, lîngă Sibiu, în 1889. La şaisprezece
ani îl găsim la Academia de arte de la Budapesta. încă din tine­
reţe el îşi manifestă înclinarea evidentă pentru sculptura statuară,
trăsătură pe care o păstrează în decursul întregii sale vieţi. Statuile
lui Raţiu, a părintelui Lucaci, monumentul lui Andrei Mureşanu,
din Bistriţa-Năsăud, sînt ieşite din această puternică atracţie a
artistului pentru acest gen de sculptură.
După călătorii întreprinse în 1912, la terminarea cursurilor aca­
demiei, în Germania şi la Viena, îl simţim oarecum sensibil la in­
fluenţa expresioniştilor, în speoial a lui Emst Barlach, influenţă
care dispare însă repede mai tîrziu. La izbucnirea primului răz­
boi mondial, Medrea se stabileşte la Bucureşti.
După război, el se integrează întregii noastre activităţi cultu­
rale, devine prietenul lui Paciurea şi este preţuit şi de amatori.
Continuă seria monumentelor prin cel al lui Avram Iancu, de la
Cîmpeni, şi al lui Ştefan O. Iosif, din Braşov, dar lucrează şi opere,
reliefuri şi basoreliefuri inspirate din legendele populare şi istoria
noastră legendară. Ghiocelul, Copilul cu broasca, Păcatul, Puber­
tatea sînt însă subiecte care îl preocupă prin posibilitatea pe care
i-o dau de a exprima o altă latură a temperamentului său, cea
aplecată spre gingăşie în aspect şi delicateţe în execuţie ; ele sînt
realizate cam prin anii 1925—1926.
D ar acolo unde lui Medrea i se descoperă frumoase calităţi de
sculptor este mai ales în domeniul portretelor, gen pe care îl cul­
tivă în tot timpul activităţii sale. Bustul lui Delavrancea, de pildă,
este unanim admirat pentru expresia sa romantică, atît de po­
trivită unui mare scriitor romantic.
Din grupul artiştilor formaţi înainte de 1944 şi continuîndu-şi
cariera după această dată face parte şi Oscar H an, născut în Bucu­
reşti la 1891. La acest artist, spre deosebire de Jalea şi Medrea, pu­
tem constata o indiscutabilă înclinare spre curentele „moderniste",
aşa cum rezultă din simplificările şi stilizările excesive din operele
executate înainte de Eliberare. Isus fi Magdalena, Sărutul, Himera
suferă din pricina acestei înclinări, care apare pînă şi în portrete,
cum sînt cele ale lui Iorga, Eminescu şi Pârvan. Statuile lui Brînco-
Ion Jalea Împărat fi prolet
Cornel Medrea Victorie
l u t Irifltescu Şttdar
Anghei Nicolae Bălcescu
Boris Caragea Tinereţe
Geza Vida Balada lui P intea
arthlh pl a st ic b in r o m înia

vean u şi Mihaii Kogălniceanu, altfel concepute ţi altfel executate,

ocu p ă însă un loc onorabil în sculptura noastră monumentală.
Romulus Ladea este născut în 1901, la Jitin-Caraţ, în Banat. Stu­
diile şi le-a făcut însă în Bucureşti, pe lîngă Paciurea. După termi­
narea Şcolii de arte frumoase, el întreprinde o călătorie la Paris,
unde, ceea ce este simptomatic şi demn de pus în evidenţă, se îm­
prieteneşte cu Brâncuşi, în atelierul căruia lucrează. Este probabil
că ceea ce îi apropia pe aceşti doi sculptori era faptul că şi unul şi
altul se simţeau legaţi de arta ţăranului nostru, pînă şi în privinţa
materialului, căci amîndoi, într-o anumită perioadă a vieţii lor,
preferă să se exprime în lemn.
N atură severă, de o energie poate niţel primitivă şi doritor s-o
pună în evidenţă, această trăsătură va apărea în multe din ope­
rele sale. Intr-o vreme în care urmaşii lui Grigorescu idealizau
modelele aflate printre ţărani, Ladea le vede aşa cum sînt, de multe
ori pline de necaz şi de obidă, şi nu se depărtează de realitate.
Aceasta nu înseamnă că el nu poate surprinde şi sentimente delicate,
cum face adesea cînd tratează subiecte în care apar femei tinere şi
capii.
Constantin Baraschi este muscelean, născut în 1902 la Cîmpu-
lung. în 1920, descoperindu-şi vocaţia de sculptor, se înscrie la
Şcoala de arte frumoase, tot la Paciurea. In 1927, în urma unui
examen de bursă, pleacă la Paris, unde îşi continuă studiile, mai
ales în vecinătatea lui Bourdelle. între artiştii mari ai timpului,
Bourdelle este .poate cel mai admirat şi mai familiar romînilor.
Relaţiile prieteneşti cu fondatorul Muzeului „Simu“, unde se pu­
tea vedea o frumoasă colecţie a operelor sale, poate unică în afară
de Franţa, făceau ca amatorii, şi în special artiştii noştri, să-i do­
rească contactul. Ca educator, era excepţional de conştiincios şi de
sever cu elevii, fiindcă era sever cu el însuşi. Operele sale erau —
ca şi la Brâncuşi — rezultatul unei meditaţii lungi, al unei munci
migăloase, urmărită cu perseverenţă uneori ani de zile. Ne-am fi
aşteptat poate ca Baraschi, din contactul cu Bourdelle, să fi păs­
trat aceeaşi atitudine în realizarea operelor sale. N -a fost însă
aşa : ceea ce remarcăm în activitatea bogată a lui Baraschi este
mai ales graba cu care efectuează lucrări ae mari proporţii şi uşu­
rinţa cu care îşi schimbă felul de expresie, rămînînd totuşi un exe­
cutant foarte îndemînatic. £1 este mai ales fericit să obţină o su­
prafaţă Unsă, plăcută ochiului şi pipăitului, cu care reuşeşte să
fascineze pe amatorul obişnuit. încurajat de numeroase comenzi,
Baraschi expune in ţară şi tn străinătate, evident, mai ales portrete
de contemporani sau de personaje din trecutul patriei noastre.
jflfl A cad. OHORGH OPRBSCU

A făcut fi sculptură monumentală şi monum ental-decoraţivă, dis­

trusă din nefericire în timpul ultimului război. U neori aceeaşi
imagine apărea repetată de mai multe ori, în şir, şi dispusă în tr-o
ordine decorativă, cum a fost cea a unei ţărănci p u rtîn d un ulcior
sau o doniţă, şi ea distrusă astăzi.
Ion Irimescu se naşte în comuna Preoţeşti, din regiunea Suceava,
în 1903. Studiile profesionale le face însă to t în Bucureşti şi to t
pe lingă Paciurea. Spre deosebire de artiştii de care ne-am ocupat,
Irimescu este şi un excelent pictor, aşa cum în perioada clasică a
şcolii noastre fusese şi Georgescu. In 1930 îl găsim ca b ursier al
şcolii romîne de la Fontenay-aux-Roses de lîngă Paris, ceea ce îi
permite să^şi lărgească cunoştinţele —* a tît cele generale cît şi cele
profesionale — şi, astfel, să se remarce şi din acest p un ct de ve­
dere printre confraţii săi sculptori.
Primele sale -lucrări sînt p o rtre te ; în acelaşi tim p, trece şi p rin
învăţămîntul secundar, ca profesor, mai în tîi în provincie, apoi la
Bucureşti. Sîrguitor, cu toate obligaţiile sale didactice, el nu-şi în ­
cetează un moment activitatea de sculptor şi, în 1940, obţine
titlul de profesor de sculptură la Şcoala de arte frumoase d in Iaşi.
In producţia sa, remarcabilă încă de ipe atunci, în care portretele
sînt în majoritate, se .întâlnesc şi alte genuri de sculptură ■— su­
biecte inspirate din mitologie, de pildă, pentru care Irim escu arăta
în acea vreme o preferinţă deosebită. P artea rem arcabilă a activi­
tăţii sale se situează însă în perioada urm ătoare lui 23 A ugust 1944,
în care vreme el devine unul dintre fruntaşii artei noastre realist-
socialiste şi poate cel mai im portant dintre sculptorii ap arţin în d
celor din a doua generaţie — cea urm ătoare generaţiei lui Jalea,
a lui Medrea şi a tuturor celor despre care am v orbit m ai sus.
Gheorghe Anghel este oltean, născut în 1904 la T u m u Severin.
Dîndu-şi foarte devreme seama de dispoziţiile şi de vocaţia sa, se
înscrie la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, unde studiază to t
cu Paciurea. Acesta, deşi cea m ai m are figură a sculpturii noastre
din acea vreme, nu a fost totuşi un pedagog ideal. P rin opera sa
însă de o atît de înaltă calitate, el a inspirat respeot p en tru a rta
pe care o practica şi admiraţie pentru însuşirile sale de sculptor,
ceea ce se traducea prin efecte asupra elevilor, m ai concrete decît
rezultatul unor lecţii de modelaj. N u romantismul, uneori exce­
siv, al lui Paciurea l-a atras îndeosebi pe Anghel, ci precizia şi
acuitatea observaţiei, frumuseţea desenului unui cap bine mode­
lat. Aceste însuşiri au lăsat urme vizibile în producţia lui Anghel
— şi el unul dintre cei mai dotaţi iportretişti, mai ales al femeii.
Terminînd şcoala din Bucureşti, Anghel îşi continuă studiile la-
ARTELE PLASTICE IN ROMIţttA 287

Paris, unde reuşeşte să se facă cunoscut şi să grupeze in jurul lui

u n cerc de artişti mai tineri. Acolo, şi cam în acelaşi timp, face
cunoştinţă cu arta lui Despiau, alt celebru portretist al femeii,
care nu-1 lasă indiferent.
Cel mai tînăr din grupul de care ne-am ocupat în această parte
a studiului nostru este Boris Caragea. Se naşte în 1906, la Balck.
C opilăria şi-o petrece aproape în mijlocul naturii, în admirabilul
peisaj al acestei regiuni. P uţin cîte puţin, Caragea îşi descoperă o
înclinaţie puternică pentru sculptură şi începe sa se pregătească
în vederea acestei .profesiuni; dar studiile sale nu încep decît mult
mai tîrziu ca la ceilalţi. El le term ină în 1932, da vîrsta de 27 de
ani, ca elev al lui Oscar H an. Consideră insă că are nevoie şi de
sfaturile lui Paciurea, pe care le primeşte tim p de doi ani. Îşi con­
tin u ă iniţierea în sculptura mare şi perfecţionarea, prin analize, a
mijloacelor sale de execuţie, în cîteva călătorii în Italia, Iugosla­
v ia şi Grecia. începînd din 1933, participă la expoziţii colective
şi organizează expoziţii personale.
Speranţele pe care puţinii care se interesau atunci de artă le
puneau în Boris Caragea se dovedesc justificate. Creaţia sa apar­
ţine la două sau chiar la trei categorii distincte: portretele, evi­
dent, pe care le găsim la mai to ţi sculptorii vremii, apoi subiecte
inspirate de folclor şi de modelele înconjurătoare, cum ar fi ma­
tern ităţi, portretul unui pescar, în sfîrşit unele compoziţii mai com­
plexe. în acest gen, cea mai im portantă operă a sa dinainte de
E liberare este un ansamblu d e reliefuri de bronz, pentru deco­
rarea unuia dintre cavourile din Cim itirul Bellu.

Evenimentele revoluţionare care au schimbat din temelie socie­

tatea romînească după 23 August 1944 deschid şi în sculptură
noi şi vaste perspective. A rta de caracter public prin excelenţă,
sculptura îşi redobîndeşte rosturile ei esenţiale, mai ales cel de a
sluji spiritul epocii şi de a-1 exprima, de a defini fizionomia morală
a omului noii societăţi. înţelegând to t mai bine funcţia socială a
artei, sculptorii noştri obţin succese în această direcţie, în comba­
terea unor prejudecăţi şi erori care împiedicaseră în trecut înain­
tarea spre o artă profundă, realistă şi umanistă.
Considerînd arta ca un excelent mijloc de educare estetică şi
cetăţenească şi dorind-o capabilă să vorbească marilor mase, re­
gimul nostru socialist a încurajat de la început dezvoltarea sculp­
turii monumentale, făurirea imaginilor unor personalităţi şi figuri
marcante ale contemporaneităţii. Una din trăsăturile noi ale artei
 Acad GEORGB OPRESCU

noastre plastice se manifestă mai ales in atenţia pe care sculptorii

o acordă artei statuare menite si amintească de momentele im­
portante ale istoriei noastre, ale luptei poporului condus de partid,
să realizeze portretul fizic şi moral al personalităţilor demne de
a fi admirate şi venerate. O data cu compoziţia monumentală şi
cu portretul, a sporit şi preocuparea pentru relief, aşa îneît se
poate afirma cu certitudine că, în ultimii 20 de ani, în toate aceste
domenii s-a urmărit şi s-a obţinut un progres continuu.
Evident, schimbarea situaţiei care existase nu s-a produs de la
o zi la alta. Mai ales la începutul perioadei care a urm at Elibe­
rării, progresul apare mai puţin vizibil, evoluţia este mai întîi
lentă, apoi din ce în ce mai vie. Această evoluţie în mai bine
se poate urmări încă din primele expoziţii colective de după 1944
şi apoi, cu deosebire după expoziţia „Flacăra* din 1948, in toate
expoziţiile anuale şi regionale ce se succedă şi în care se mani­
festă talente tot mai numeroase, personalităţi artistice form ate
alături de tineri care încep să se afirme.
Şi în sculptură, un rol însemnat în această evoluţie a artei noas­
tre spre realism şi spre realismul socialist l-a îndeplinit, în primuj
rînd, grupul artiştilor mai vîrstnici. Pe Ion Jalea, de pildă. îl
găsim, din 1944 şi pînă astăzi, prezent în toate expoziţiile colec­
tive, cu chipuri de ţărani, cu portrete de muncitori, cu reliefuri.
Printre reliefuri, cel mai demn de admirat este, fără îndoială,
cel inspirat de poezia lui Eminescu Împărat şi Proletar, iar ca
sculptură monumentală, cea în care l-a realizat pe Enescu. Chipul
marelui nostru compozitor a tentat pe mulţi sculptori. Cel realizat
de Jalea, ca şi proiectul de monument închinat lui George Enescu
se remarcă prin seninătatea interioară şi prin forţa exprim ată în
trăsăturile calme. Aceste lucrări, împreună cu cele sculptate de
Gheorghe Anghel, sînt cele mai reuşite şi mai evocatoare, deştep-
tind în noi ideea pe care ne-o făurim despre marele compozitor.
Pe Ungă Jalea, întîlnim, încă de la începutul perioadei de după
Eliberare, pe Medrea, Baraschi, Han, Anghel, Irimescu şi pe Boris
Caragea.
La Medrea se cuvine să ne gîndim cu recunoştinţă, nu numai
pentru activitatea sa artistică, dar şi pentru că a donat statului
întreaga sa operă, care formează astăzi un muzeu al Sfatului
Popular al Capitalei. Am vorbit de însuşirile sale şi l-am carac­
terizat, în primul rînd, ca pe un remarcabil portretist. Portretele
sale se pot împărţi însă în două categorii: unele sînt imagini ale
umor oameni pe care nu i-a văzut în viaţă, dar pe care îi adm iră,
ţi al căror bust are oarecum roiul unui omagiu ; aşa sînt cele ale
ARTELE PLASTICI IN KOVCN1A 2M

lu i M ichelangelo, E m inescu, H o ria sau D o ja, execu tate cast intre

1 952 şi 1958 ; a lte le sîn t p o r tre te a le u n o r personaje care i-au
p o z a t sau p e ca re le cu noştea şi în re a liz a re a cărora, ev id en t,
d a r u l d e p ă tru n d e re psih o lo g ica a l a rtistu lu i m ergea m ai
şi m a i d e p a rte . A şa sîn t cele ale lu i C o m e iiu B ab a, J o r a , C a d r a
sau P a u l C o n s ta n tin eseu. V o rb in d d e însu şirile pe c a re Medrea le
p u n e în serv iciu l op erei sale, am accentuat în c ă tendinţa spre
a r t a m o n u m e n ta la , p e n tru ca re este în z e s tra t in tr-u n înalt grad.
A şa se fac e că c h ia r u n ele d in p o rtre te le obişnuite nu sînt lipsite
d e a c e a stă însuşire, a d ic ă m e rită să f ie exp u se într-o piaţă s a s
în tr - u n im p o r ta n t edificiu pub lic. M o n u m e n t propriu-zis, în uki-
m u l tim p , este în să 1907, u n g ru p d e m a ri dimensiuni destinat
u n ei p ie ţe d in B u zău . O serie de alte lucrări ale sale împodobesc
în p re z e n t lito ra lu l.
C o n s ta n tin B araschi a c o n tin u a t şi după 1944 o activitate
f e lu r ită şi b o g a tă . Prim a sa lucrare a fost în această perioadă mo­
n u m e n tu l ridicat ostaşului sovietic, căruia sculptorul i-a imprimat
o mişcare avîntată, dar la care nici soclul exagerat, nici faldurile
d ra p e lu lu i şi ale mantalei, prea masive şi complicate, no ne sa­
tis fa c pe deplin. Baraschi a participat la mai toate concursurile
în vederea realizării unor monumente şi a executat statui în bronz
a le lui Eminescu, Bălcescu şi George Enescu. El este, în chip evi­
d e n t, unul din sculptorii noştri cei mai inventivi in procedee de
execuţie, mergînd uneori de la o suprafaţă satinată (ca tn por­
tretele celor doi copii ai săi sau ca în bustul de femeie expus tn
1964), atractivă la prim a vedere, dar care poate da marmurii
şi un aspect oarecum un tos — ca în Extaz — pînă la un proce­
deu aspru, aproape brutal. Mai viguros lucrate şi mai temcinic
gîndite sînt portretele lui Gorki şi al hri Djambul Djabaev, ceva
m ai vechi, din 1954.
O scar H an , pe care l-am inrîkiit înainte de 1944 ca adept al
unei simplificări excesive şi tinzînd spre expresionism — simpli­
ficare ieşita din convingerea sa că sculptura este o fiică a arhi­
tecturii, care se cuvine sa se integreze în forme geometrice,după
cum s-a exprim at o dată faţă de academicianul T odor V iaau —
a av u t un drum mai greu de parcurs pentru a ajunge la realis­
m ul destinat să domnească în arta noastră. E l a parcurs totuşi
acest drum . deşi în ultim ul timp activitatea sa a fost m ai potolită.
Prim ul născut face parte din contribuţia sa din ultim a vr eme, ca
şi unele capete, destul de convenţionale, de voievozi.
Producţia lui Ion Irimescu este poate, în ansamblul ei, cea la
care ne gîndim cu mai m ultă adm iraţie, cîxtd ne referim la aceasta
 Acad. GEORGE OPRESCU

perioadă de 20 de ani a sculpturii noastre. Seriozitatea convinge­

rilor lui au inspirat puternic acest talent, pe care-1 constatăm
într-un continuu progres şi legat, în ce pnveşte inspiraţia, de
fenomenele majore contemporane sau de unele acţiuni semnifi­
cative şi importante pentru ţara noastră, din trecut. Este ceea ce
dă operelor lui Irimescu înălţime morală, social vorbind, dar şi
frumuseţea formei, elocinţa gesturilor şi caracterul. Treptat, trep­
tat, el trece în cariera sa, de la subiectele practicate între cele
două războaie, la care am făcut aluzie, la portretele unor perso­
nalităţi de valoare culturală sau la tipuri caracteristice de mun­
citori ori de ţărani, mărginindu-se uneori numai la trăsăturile
expresive şi revelatoare ale feţei, cum sînt multe din operele
sale foarte reuşite, alteori trecînd la figuri întregi, în picioare,
cum este cea de miner, subiect la care revine de mai multe ori,
sau de oţelar. Dintre portretele sale, se cuvine să amintim în ­
deosebi pe cel al lui Ion Jalea şi pe cel al lui O ctav Băncilă, ori
încă portretul lui George Enescu. Acestea completează în chip
fericit seria atîtor capete de muncitori şi de ţărani pe care le-a
realizat Irimescu în ultimul timp.
în expoziţiile din urmă se observă însă o tendinţă a artistului
de a introduce culoarea în statuile sale în bronz, prin diferite
procedee chimice cu care tratează bronzul, ca, de pildă, în Fata
cu floarea, dar şi în alte lucrări. S-ar zice totuşi că, acolo unde
artistul lucrează bronzul în chip viguros, poate chiar cu brutali­
tate, în maniera primitivilor, rezultatul este de preferat (ca în
capul de Ţăranca şi cel de Oţelar, din expoziţia din 1963, cu
toate că şi acolo artistul revenise discret cu culoare asupra supra­
feţei operei). Socotim că este vorba de experienţe din care ar
putea ieşi un nou stil.
Boris Caragea este cam din aceeaşi generaţie cu Irimescu. D upă
1944, el şi-a pus toate forţele şi tot talentul în slujba revoluţiei
culturale din ţara noastră, a artei şi culturii socialismului. O
lucrare care l-a preocupat ani de-a rîndul şi pentru care a execu­
tat numeroase machete a fost statuia lui Lenin, ridicată în faţa
„Casei Scînteii*. împreună cu Zoe Băicoianu, Caragea execută
relieful simbolizînd Cîntul, de pe faţada Operei, cel făcînd pan-
dant Dansului, executat de Vlad pe cealaltă parte a faţadei. U n
Pescar, capete de lucrători, în expoziţia din 1963, o M aternitate,
un frumos nud intitulat Tinereţe fac parte din ultimele sale opere.
Gheorghe Anghel şi-a continuat activitatea de portretist cu suc­
cese din ce în ce mai remarcabile, dintre care am intim bustul picto­
rului Dumitru Ghiaţă şi, mai ales, cel al cunoscutei cîntăreţe Zenaida
ARTELE PLASTICE IN R0MDMIA 271

Pally, precum şi al balerinei, tot atft de renumita, Irinel Lkiu.

Subiecte in afara de portret sînt mai degrabă rare in opera acestui
a r tis t; de pilda, se cuvine să menţionăm o Maternitate, concepută
însă într-o atitudine mai hieratică decît operele sale obişnuite. Se
cuvine de asemenea să ne amintim că monumentul consacrat lui
Enescu este poate, In acest sens, opera capitală a iui AngheL, o
operă demnă de marele compozitor.
D in contribuţia lui Mac Constantin eseu ies în relief lucrarea
realizată cu prileiul celei de-a 50-a aniversări a răscoalei din 1907,
şi o Danaidă, plăcută prin materialul preţios de care s-a servit,
dar poate puţin cam sofisticată ca execuţie. In anii din urmă el a
realizat, împreună cu colective de artişti tineri, interesante lucrări
de decoraţii murale.
Zoe Băicoianu, ceva mai tânără dar şi ea formată înainte de
23 August 1944, este una din artistele noastre bine pregătite şi
cultivate, cu preocupări multiple, fiindcă astăzi, In afară de
sculptură, ea se interesează de arta decorativă şi îndeosebi de în­
trebuinţarea sticlei ca element decorativ. înainte de a se stabili
în ţară, expusese la Paris şi obţinuse o medalie. Adeziunea sa,
după stabilirea în ţară, la arta realistă se manifestă prin compo­
ziţii cu teme social-politice, ca, de pildă, 1917, imagine simbolică
a răsunetului Revoluţiei din Octombrie In ţa ra noastră. Am
vorbit de relieful reprezentînd Cîntul, de pe faţada Operei. Cam
în acelaşi sentiment, de data aceasta fiind Insă o operă personală
şi prezenrindu-se mai armonios, este Bogăţia portantului, un mare
relief decorativ. Tot lui Zoe Băicoianu îi aparţine şi bustul lui
Grigorescu, ridicat In satul său natal. Im portantă este de asemenea
contribuţia sa la realizarea, împreună cu un colectiv de sculptori
(Marius Butunoiu, Dămăceanu), a Monumentului eroilor luptei
pentru libertatea poporului fi a patriei, pentru socialism.
Ion Vlasiu este ardelean. A studiat mai întli la Cluj, apoi s-a
stabilit la Bucureşti. Spre deosebire de alţi artişti, el are şi o acti­
vitate literară, care n-a trecut neobservată. Opere mai importante
din cariera sa sînt portretele, cele ale lui Coşbuc, Andreescu, Emi-
nescu şi Bacovia, iar acum, mai de curînd, Nicolae Filimon, grupul
statuar Horia, Cloşca şi Crişan. D e multe ori se inspiră dm me­
diul înconjurător, din Ardeal, In lucrări ca Mireasa sau Mama fi
copilul. A adoptat adesea un fel de exprimare în care feţele figu­
rilor sînt foarte am ănunţit lucrate, spre a da impresia pieliţei
obrazului, dar ieşind din blocuri masive şi informe de piatră sau
de marmură. Să nu uităm, Rodin practicase şi el uneori această
manieră.
_ 2 Acad. GEORGE OPRHSCU

Ion Vlad este unul dintre tinerii noştri sculptori cei mai inte­
resanţi şi mai dotaţi. El aparţine generaţiei care se ridicase în mo­
mentul instaurării puterii populare. E un artist remarcabil, inge­
nios, cu o imaginaţie bogată, cu posibilităţi multiple şi variate.
Poate prea ambiţios, îşi închipuie că menirea operei sale este să
îmbrăţişeze toate formele existente ale sculpturii, de la cea mai
delicată pînă la cea mai brutală, şi toate felurile de execuţie. Este
autorul unor portrete monumentale remarcabile, ca acela al acto­
rului Storin, cel al lui Gheorghe Doja, al lui Luchian, din expo­
ziţia anului 1963, care însă, făcut să fie văzut de departe, e foarte
dezavantajat într-o expoziţie. Am amintit înainte, de relieful re-
prezentînd Dansul, de /pe faţada Operei, ca şi de nudul raprezen-
tînd Cîntul. Reliefului său i s-a pus la dispoziţie, de către arhi­
tecţi, un spaţiu nepotrivit, ceea ce face ca această compoziţie —
şi cea a lui Vlad este dosebit de frumoasă şi de expresivă prin
detaliile ei — să-şi piardă efectul atunci cînd este văzută mai de
departe, adică tocmai atunci cînd ea ar trebui să-şi îndeplinească
rolul. Ion Vlad este în orice caz una din marile speranţe ale
sculpturii noastre contemporane.
Geza Vida s-a afirmat, de asemenea, ca o personalitate demnă
de studiat, ca om şi ca artist. Ieşit din mijlocul ţăranilor mara­
mureşeni, fiu de miner, trăit adesea între tăietorii de arbori din
pădure, el cunoaşte viaţa trudnică, dar liberă şi plină de nepre­
văzut a celor din această regiune a ţării, o împărtăşeşte şi, mai
tîrziu, se va inspira din ea. îşi descoperă înclinaţii puternice spre
sculptură, lucrînd la început în lemn, şi-şi dă seama că, manipulat
cu talent şi cu pricepere, instrumentul cu care se taie lemnul în
pădure poate da naştere şi la opere de artă veritabilă. Există în
Geza Vida, după impresia mea, ceva asemănător cu ceea ce se
petrecuse în Van Gogh atunci cînd înţelesese că menirea lui, ori­
care ar fi greutăţile pe care le-ar întîlni, este să devină pictor.
Acelaşi sentiment violen/t şi irezistibil, dar atît de adevărat, pe
care îl citim în faimosul tablou Mîncâtorii de cartofi îl vom citi
şi în lucrările lui Geza Vida de la începutul carierei sale. Există
totuşi o mare deosebire între aceşti doi artişti: Van Gogh era un
om bolnav, şi unele din operele sale se resimt de aceasta, pe cînd
Vida este un flăcău maramureşean. E un autodidact, inteligent,
perseverent, încrezător în el şi în viitor. Cînd îşi dă seama de vo­
caţia pe care o are, începe să se preocupe de formaţia sa artistică.
In anii aceia, Europa trăia marea tragedie a războiului civil din
Spania. Vida consideră de datoria lui să ajute pe cei care, pentru
o convingere care era şi a sa, luptau în Spania contra fascismului.
a r te le p la s tic e IN ROM ÎNIA 273

D in Spania trece apoi în Franţa, unde este internat într-un lagăr.

După cotropirea Franţei de către hitlerişti, Geza este trimis la
muncă în Germania ; de acolo, eliberat în 1941, se întoarce la Baia
Mare. D e pretutindeni pe unde trecuse, el culesese impresii care
îi întăreau credinţa că lemnul este în stare să exprime concepţia
sa în materie de opere sculpturale. Printre primele sale lucrări este
D ansul din Oaş, un grup de trei persoane, în veşminte groase,
acoperind tot trupul, cu excepţia capului şi a feţei, fiinţe care par
a fi ieşite din pămînt, creaturi telurice, care se mişcă violent, dar
stîngaci şi greoi. Sîntem departe în acest grup — admirabil cioplit,
de altminteri, din punctul de vedere al execuţiei — de vioiciunea
în joc a flăcăilor din Oaş, celebri prin statura lor admirabilă, prin
supleţea şi graţia mişcărilor, cînd dansează. Ca execuţie însă,
D ansul din Oaş este impecabil. M inerul, Ciobanul cu buciumul,
o H oritoare, solemnă şi maiestuoasă, sînt tot sculpturi în lemn ;
Judecata haiducului Pintea, în faţa căruia e adus un boier vinovat
de nedreptăţile pe care le suferea poporul, este însă în piatră, şi în
sculptura noastră un admirabil exemplar de relief înalt. Tot Vida
este autorul M onum entului minerilor din Baia Mare.
Merită să fie citaţi încă, printre sculptorii ardeleni, Andrei
Szobotka, Martin Izsak şi Ştefan Csorvassy. Szobotka este autorul
unei lucrări care a făcut să se vorbească mult de ea, mai ales din
pricina titlu lu i: Se naşte o idee. Este vorba de imaginea unui
lucrător care se gîndeşte la un mijloc util pentru a uşura şi îm ­
bunătăţi munca, la o inovaţie. în fond, cum vedem, ne aflăm
în faţa unui Penseur, în genul celui al lui Rodin. Martin Izsak este
un sculptor destul de fertil. Printre lucrările sale menţionăm Grîu
nou, M uncitorul evidenţiat, Ororile fascism ului; aceasta din urmă,
influenţată poate de Barlach şi cedînd expresionismului, prezintă
puternice accente dramatice. El a realizat împreună cu Csorvassy,
(autorid unui reuşit grup în lemn, Partizanii coreeni) un remarcabil
grup statuar, cei doi savanţi Bolyai, aşezat într-una din pieţele
oraşului Tîrgu Mureş.
însemnate şi demne de reţinut sînt lucrările a două sculptoriţe
mai tinere : ale Leliei Zuaf care, de la Sudoriţa, expusă în 1945, şi
pînă astăzi, a participat aproape constant la manifestările artistice
colective din ţara noastră. Opere ca 1907 sau Prim ăvara păcii şi
a vieţii, C întul, în care răzbate un sentiment sincer şi pasionat,
portrete cum sînt cele al academicianului Parhon sau al pictorului
Steriadi constituie o contribuţie preţuită la plastica noastră. Cea
de-a doua este Iulia Oniţă, al cărei M onum ent ridicat la Oradea,
reprezentînd un soldat romîn şi dedicat luptătorilor noştri anti­
274 Acad. GEORGE OPRHSCU

fascişti, este poate opera sa cea mai im portantă, alătu ri de Por­

trete de muncitori, figuri energice şi expresive, şi de o scu lp tu ră
decorativă, Doua prietene, de o graţie puţin afectată.
T ot din generaţia celor tineri face p arte şi O vidiu M aitec,
născut în 1925. Studiile şi le-a făcut la Bucureşti. în c ă din tim pul
studiilor, Maitec a apărut ca unul dintre sculptorii în care se
puteau pune speranţe pentru viitor. începînd d in 1953 el apare
în expoziţii, şi una dintre lucrările prezentate în acea vrem e este
un N ou miner. Tema minerului, cum am văzut, a fost des tra ta tă
de mulţi sculptori. S-ar putea zice însă că dacă în statuile alto ra
se simţea întrucîtva poza, M inerul lui Maitec ne d ă exact im ­
presia naturaleţei, are o frumuseţe nu num ai exterioară, şi din
acest punct de vedere poate fi considerat, cu toată tinereţea sculpto­
rului, ca o interpretare desăvîrşită.
Opera sa de atunci încoace cuprinde şi alte lucrări im portanţe.
Aşa s în t: o statuie, în picioare, a lui Eminescu, şi aceasta de o n a ­
turaleţe desăvîrşită, o Utemistă, expresia tinereţii doritoare de a-şi
servi ţara, unele lucrări simbolice, cum este cea reprezentînd artele
plastice, destinată litoralului, în care simţim un ecou al Coloanei
nesjîrşite şi ceva din ideile lui Brâncuşi.
în ultimele expoziţii, un p o rtret de Pădureancă şi un C ap de
o precizie şi de un desen care ne amintesc de a rta egipteană me­
rită de asemenea să fie relevate.
N auţn Corcescu se remarcă prin grupul Turnătorii, observat cu
o precizie de detalii remarcabilă. D ar opera pentru care el me­
rită cu adevărat adm iraţia noastră este 1907, grup dram atic in ­
spirat şi impresionant.
Dorio Lazăr este de asemenea un sculptor talentat, perseverent
şi ingenios. Ţăpinarul, relieful intitu lat îm părţirea p ăm întului,
Monumentul apărătorilor patriei de la Budeşti fac p arte d in tre
lucrările sale mai vechi. U ltim a sa compoziţie, la expoziţia din
1963, era un frumos grup, compus dintr-un povestitor d e isprăvi
marinăreşti şi nişte adm irabile figuri de copii care-1 ascultau. Ce
păcat că compoziţia se îm părţea în două, adică nu se reuşise
prea bine constituirea unităţii în tre cele două p ărţi distincte ale e i !
N u pot lipsi din enumerarea sculptorilor care s-au afirm at p rin
lucrări serioase numele lui C onstantin Lucaci, V etro A rtu r ori
Mircea Ştefănescu.
N -aş vrea să termin această parte a expunerii mele fără să
vorbesc de contribuţiile celor mai tineri dintre tineri, adică ale
celor pe care consider că se bazează viitorul sculpturii noastre.
Alexandru Puskaş, Victor Roman, Ioana K assargian sînt, m ai
ARTELE PLASTICE ÎS ROMTNIA 275

ales, cei la care mă gîndesc cînd fac acest pronostic. Alexandru

Puskaş este îndeosebi portretist. V ictor Rom an este un executant
adm irabil, cunoaşte proprietăţile m ateriei şi e deosebit de imagi­
n ativ , poate chiar prea plin de fantezie. M uncitorul său odihrun-
du-se, cu toată bizareria atitudinii, este o lucrare cu calităţi evi­
dente. în ultim a expoziţie, din 1963, o compoziţie încă şi mai
ilogică în aparenţă, demonstra aceeaşi m are grijă pentru execuţie
ca şi M uncitorul odihnindu-se. Este probabil că a tît Roman, cît
şi Io an a Kassargian vor mai zburda încă cîtva tim p pînă îşi vor
găsi adevăratul lor mod de expresie. Totuşi, şi aceste încercări,
care ne uimesc d a r nu ne displac, vor conta în evoluţia lor. Ioana
K assargian, de pildă, după o tendinţă cu care nu puteam să fiu de
acord, de a modifica bizar anatomia trupului femeiesc, în ultima
expoziţie d in 1963 ne-a dovedit că ştie să echilibreze volumele în
spaţiu în tr-o compoziţie în care interesante erau şi figura a tît de
deosebită de tipul oarecum generalizat şi generic al femeii, în
sculptura m ultora, şi felul particular în care era tratată supra­
fa ţa statuii.
N u p o t avea pretenţia de a fi făcut un tablou, chiar selectiv,
absolut exact al sculpturii noastre din ultimii 20 de ani. Am căutat
să p u n accentul pe interesul pe care toţi artiştii îl dau programu­
lui nostru cultural şi pe progresele înregistrate în atacarea unor
noi genuri sau a unor genuri care fuseseră neglijate şi părăsite în
trecut. îm bogăţirea tematicii, renunţarea la detaliile mai puţin
semnificative într-o operă, cîştigarea unei atitudini juste în pro­
blema redării realităţii şi în ceea ce priveşte măiestria artistică
sîn t trăsături care trebuie să ne bucure. Evident, mai sînt încă
îm b u n ătăţiri de obţinut, pe care le aşteptăm şi care nu v or în tîr-
zia să apară, însă ceea ce artiştii noştri au realizat în ultimii 20
de ani constituie un succes pe care, poate, chiar şi cei mai opti­
mişti dintre noi nu l-ar fi p utut prevedea în 1944.

T ransform ările profunde care s-au petrecut în cultura ca şi

în v ia ţa poporului nostru, după 23 August 1944, se oglindesc
cu o deosebită claritate şi în dezvoltarea, necunoscută în trecut,
pe care au luat-o, în cei 20 de ani de lla Eliberare, genurile artei
grafice. In deceniile dinaintea Eliberării, unele ram uri ale gra­
ficii, destinate prin natura lor unei largi ră sp în d iri: afişul, ca­
ricatura, ilustraţia de carte erau departe de a se bucura de
preţuirea pe care o cunosc astăzi. C ît despre grafica de şevalet,
276 Acad. GEORGE OPRB8CU

s-a desenat uneori admirabil, către finele secolului trecut şi între

cele două războaie, dar azi se desenează de un m ult mai mare
număr de artişti, în genere încă mai bine, cu mai m ultă înţe­
legere şi cu mai variate tehnici şi procedee.
Pentru a ne da seama de însemnătatea acestei binefăcătoare
înnoiri, este destul să deschidem catalogul uneia dintre expozi­
ţiile de „Alb şi negru" de după 1930 şi să comparăm anemia de
teme şi de preocupări oglindite acolo, cu aspectul variat, bogat
în semnificaţii, al operelor de grafică prezentate în expoziţiile
care s-au succedat de-a lungul ultimelor două decenii.
In locul notaţiei de mişcare sau de formă, al exerciţiului pur,
justificat cel mult în cadrul căutărilor de atelier, se afirm ă
acum o artă multilaterală şi majoră, de o înaltă valoare expre­
sivă, o artă care continuă şi îmbogăţeşte tradiţiile valoroase ale
lui Nicolae Grigorescu, unul dintre marii desenatori ai vremii
sale, ale lui Gaoriel Popescu, Jean Al. Steriadi, Iser, Camil
Ressu, Tonitza, Ştefan Popescu, Aurel Jiquidi.
Lucrările lor ar putea foarte bine să, fie com parate cu cele
ale unor mari contemporani, desenatori din restul Europei. Ste­
riadi, cu o promptitudine uimitoare, cu un brio strălucitor
uneori, în scene pline de spirit, după observaţia am ănunţită a
societăţii din jur, pe care o frecventa şi o cunoştea deplin,
Ressu, într-un stil clasic excelent, ne-au lăsat sute, poate mii de
desene minunate. Cine nu-şi aduce aminte cu adm iraţie de schi­
ţele încîntătoare ale lui Steriadi sau de monumentalele figuri de
ţărani ori de personajele executate de Ressu, în prim ul rînd
pentru faimoasa cortină a Teatrului N aţional ? T ot a tît de inte­
resanţi, un Iser, un Aurel Jiquidi, ambii cu un dar excepţional
de a vedea viciile şi racilele societăţii din jurul lor, au lăsat
despre ceea ce au constatat opere surprinzător de adevărate,
într-o manieră caustică, muşcătoare, care ridică opera lor, mai
ales pe cea a lui Aurel Jiquidi, la un rang considerabil, ei şi-au
umplut timp de zeci de ani carnetele şi uneori presa cu desene
admirabile. Iar Iser nu este numai desenatorul excelent, ale
cărui desene satirice au atras atenţia publicului, dar şi un exce­
lent gravor cu acul, iubitor al peisajului dobrogean.
Aurel Jiquidi este şi el -*-*- pe lîngă desenatorul a cărui ultim ă
expoziţie a fost o revelaţie pentru noi toţi — un bun litograf, un
excelent ilustrator de carte. Modul lui de a gîndi grafic opera
literară constituia un fel personal, absolut propriu, de a în fă­
ţişa un personaj sau o situaţie sugerate de textul pe care îl
comenta jcu creionul sau în culori, pe care îl com enta însă nu în
ARTELE PLASTICE IN ROKiţOA 277

sensul obişnuit al ilustraţiei de carte, ci oarecum paralel, cu mij­

loacele desenului.
Dezvoltarea graficii de şevalet, practicată cu strălucire de
aceşti maeştri, care n-a găsit însă in trecut preţuirea cuvenită,
este unul dintre fenomenele caracteristice ale procesului de rege­
nerare, de orientare către temele contemporane şi, totodată, de
reluare a legăturilor cu tradiţia realistă care stă la baza artei
noastre de azi. Este un proces care a avut loc treptat, pe măsura
limpezirii săvîrşite în conştiinţa artiştilor vîrstnici şi a formării
tinerei generaţii de graficieni. în presă, ca şi în primele expoziţii
de după Eliberare, s-au ivit numeroase desene inspirate de viaţa
clasei muncitoare, ca şi de marile frămîntări sociale şi politice
contemporane.
O puternică accentuare a caracterului militant se manifestă
în multe dintre lucrările prezentate la cea dintîi expoziţie a
artelor plastice din 1949. Sub permanenta îndrumare a parti­
dului, grafica va înregistra de acum încolo numeroase succese
în afirmarea unei arte realiste, cu un bogat conţinut ideologic,
în expoziţiile anuale de stat, în cele interregionale, în cele consa­
crate exclusiv graficii, feluritele ramuri ale acestei arte şi-au
precizat profilul şi problemele, tematica şi limbajul, statorni-
cindu-şi locul atît de însemnat pe care-1 ocupă în viaţa artistică
a zilelor noastre. De la expoziţie la expoziţie s-au afirmat cu
mai multă claritate punctele programului care le stătea în faţă
graficienilor: dezvoltarea unei arte cu caracter popular — deci
a tuturor tehnicilor gravurii; promovarea unei grafici avînd
ca centru al problematicii ei omul, deci a genurilor mai puţin
cultivate în trecut — portretul şi compoziţia cu mai multe per­
sonaje ; dezvoltarea unei grafici independente, cu norme estetice
şi finalităţi proprii. în conştiinţa graficienilor se limpezeşte vizibil
ideea că rolul social, ca şi ecoul artistic al unei opere de grafică,
deşi la fel de importante în raport cu valoarea lor ideologică şi
estetică cu cele ale unei opere de sculptură monumentală ori ale
unei picturi de şevalet, au totuşi sfere de acţiune diferite, meniri
diverse, din care decurg şi necesitaţi diferite în ceea ce priveşte
limbajul plastic. N u aceeaşi este problema finisajului în grafică
şi în pictură; nu de aceeaşi natură, problema recuzitei m ca­
racterizarea personajului şi nici chiar problema individualizării.
Simplificarea, exagerarea formei, atunci cînd este în mod necesar
generată de un conţinut specific, problema stilizării şi a sintezei
se pun fără îndoială altfel în grafică decît în pictură. Aici joacă
un rol şi dimensiunea operei de grafică, spaţiul vizual redus,
 Acad. GEORGE OPRBSCU
2 78

raporturile dintre linie şi culoare, dar mai ales acel element pe

care de obicei privitorul îl resimte într-un portret grafic ca
„spontaneitate", ca lipsă de „efort", şi pe care l-ar contrazice
nn tip de limbaj insistent, migălos. Depaşirea statismului, des­
prinderea discretă a personajelor din ambianţa^ în care ele trăiesc
şi lucrează, o înfăţişare a mediului de activitate^ prin variatele
resurse ale graficii au devenit astăzi bunuri definitive în con­
cepţia graficienilor noştri. Folosindu-le ca mijloace de a spori
sugestivitatea imaginii, artişti ca Aurel Jiquidi, Schweitzer-
Cumpăna, Paul Erdos, Vasile Kazar, Ligia Macovei, Corina
Beiu-Angheluţă, Gheorghe Ivancenco au creat un tip de imagine
grafică de o vastă eficienţă, şi plastică, şi ideologică.
Maeştri încercaţi au dat de-a lungul acestor ani exemplul
unui ataşament pasionat faţă de arta grafică, realizînd şi expu-
nînd numeroase opere semnificative: Iser, care în anul morţii
sale (1958) închisese tocmai o mare retrospectivă de grafică,
Schweitzer-Cumpăna, care şi-a îmbogăţit tematica prin subiecte
din viaţa de azi a ţăranilor, precum şi printr-o compoziţie inspi­
rată de răscoalele din 1907, Camil Ressu, prin seria lui de por­
trete, M. H. Maxy, prin desenele cu subiecte din viaţa munci­
torilor şi cu peisaje industriale, dar mai ales Aurel Jiquidi, care
şi-a continuat admirabila activitate de desenator înlocuindu-şi
în general registrul satiric de odinioară printr-unul epic şi eroic,
spre a evoca momente din lupta poporului pentru libertate.
Jiquidi nu renunţă însă cu totul nici la caricatură, urmărind, cu
sarcasmul său incisiv, pe eroii familiari ilustraţiilor sale la
teatrul lui Caragiale, care, îmfoătrîniţi, rămaşi în marginea vieţii,
revin acum sub condeiul său pentru un ultim şi ironic rămas
bun. Dar latura eroică a evenimentelor care au constituit etape
în cîştigarea libertăţii poporului de-a lungul deceniilor îl atrage
mai mult în ultimii săi ani. Una dintre lucrările cele mai va­
loroase ale lui Jiquidi este ciclul de desene consacrat răscoalelor
din 1907, care înfăţişează în imagini de o deosebită forţă dra­
matică puternicul contrast dintre viaţa de huzur a moşierilor şi
suferinţa mulţimii exploatate. Preocuparea de a da, o dată cu
imaginea omului, sugestia unui anume fel de a înţelege viaţa este
esenţială în opera sa. Ţăranii săi sînt masivi, trăind episoadele
simple ale vieţii ,cu o măreţie epică, nu lipsită de un anume umor.
Deosebit de caracteristice sînt desenele cu ,o puternică pecete
personală ale lui Paul Erdos, în care ţărani şi muncitori,, cu
înfăţişarea lor mîndră şi viguroasă, sugerează energia neînfrîntă,
dar şi lirismul interior, viaţa afectivă bogată a personajelor re­
 ARTELE PLASTICE IN ROMlNIA 279

prezentate. In Flăcăi din Oaş (1958), Mineri (1958), Ţărancă

din Lăpuş (1960), Ţăran (1963) se poate urmări puternica pre­
ocupare a lui Paul Erdos pentru rolul decorativ al imaginii
desenate.
Ligia Macovei lucrează cu predilecţie acuarele şi desene în
peniţă. Stilul ei alert, fluent, folosit într-o bogată activitate în
domeniul ilustraţiei de carte se manifestă cu mult 'brio, de pildă
în ciclul de desene „Din lumea lor", înfăţişînd, prinse pe viu, cu
un foarte fin spirit de oibservaţie, nuanţat satiric, scene din viaţă
de toate zilele ale marilor capitale. Cu prilejul expoziţiei din
1960, Ligia Macovei a prezentat o «serie de acuarele — vederi
din Veneţia — şi un portret de sculptor, lucrare în care se poate
încă o dată descifra certa aptitudine portretistică a autoarei
Femeilor din Lidice, desen care marcase în 1950 în grafica ro-
mînească o etapă, prin forţa simbolică a imaginii realizate cu
ajutorul unui limbaj grafic sobru, dincolo de care pulsează, re­
ţinut, un adînc patriotism.
Cu excepţia ciclului de studii pentru compoziţia Pintea Hai­
ducul fi notabilii din Baia Mare, expusă la Bienala de grafică
din 1954, în care Vasile Kazar încearcă formula unui desen mai
pictural, evitînd dominaţia absolută a liniei, şi în acelaşi timp
mai puţin stilizat, în lucrările sale din ultimii a n i: Partizanii
(1958), Activistul (1960), Primăvară fierbinte (1963) Kazar se
afirmă categoric ca un artist al liniei. Linia îi slujeşte ca mijloc
de caracterizare a fizionomiei, ca instrument de evocare a me­
diului. Folosind adeseori simbolul, Kazar nu reuşeşte întotdeauna,
cu suficientă claritate, să atingă expresivitatea cerută de temele
tratate în desenele sale.
Mariana Petraşcu este autoarea unor desene, acuarele şi gra­
vuri pline de vervă. De la seria Pădureancă cu caii la tîrg (1957),
Joc pădurenesc (1958) şi Nuntă pădurenească pînă la desenele
şi acuarelele înfăţişînd imagini din viaţa industrială — Tînără
muncitoare de la Tomeşti, Suflător de la fabrica Tomefti, Maeştri
sticlari la lucru, Rafinăria Brazi — Mariana Petraşcu este în
permanent progres. Siguranţa meşteşugului, strălucirea culorii —
în acuarelă — armonia şi originalitatea compoziţiei, alegerea
ingenioasă a motivului, spontaneitatea şi căldura expresiei fac
din lucrările ei una dintre operele cele mai cuceritoare ale graficii
noastre contemporane.
Foarte adesea în grafica actuală reprezentarea omului nou ia
forma compoziţiei de gen, în aer liber, în interior sau la locul
de muncă.
 Acad. GGOftce o m ic u

CorneliU Bstba, excelent mînuitor al liniei, poate fi întîlnit

în expoziţii ea autor de desene, în genere colorate, cu scene de
muncă înfiţişînd oţelari. Viaţa ţăranilor muncitori din Transil-
vania a foit adeseori înfăţişată de losif Bene, observator atent
şi mînuitor sigur al meşteşugului de aeuarelist. Din lumea satelor
ie inspiră şi desenele rfnărului Traian Brădean, dotat cu o re­
marcabilă forţă de sinteză. Un aport preţios la dezvoltarea com ­
poziţiei de gen l-au adus artişti formaţi în anii regimului de
democraţie populară, ca Dan Hatmanu, la care căldura senti­
mentului şi complexitatea viziunii se exprimă printr-un limbaj
lincer şi simplu.
N oile realităţi şi-au găsit însă expresia nu numai în portret
şi în compoziţie, dar şi în peisaj, mai ales în cel industrial. In
desen, acuarelă şi guaşă artiştii noştri au zugrăvit imagini lumi­
noase ale construcţiei socialiste, afirmînd sensul uman, activ, al
priveliştilor naturii şi al vieţii noi care se desfăşoară în oraşele
noastre. Sînt semnificative din acest punct de vedere numeroa­
sele lucrări înfăţişînd şantiere de construcţie ori im agini ale uzi­
nelor, pline de avînt romantic, datorate lui O ctav A ngheluţă,
Ştefan Szdnyi, Eugen Popa, Iulia Hălăucescu.
Un fenomen caracteristic pentru grafica noastră actuală este
dezvoltarea gravurii. In trecut, cu toată străduinţa cîtorva ar­
tişti valoroşi (Aman, Gabriel Popescu, Iser, Steriadi), gravura
a rămas un gen practicat de puţini, pentru un număr restrîns de
cunoscători. Gravura a fost unul dintre genurile în care şi-a găsit
mai puternic expresie spiritul nou, de afirmare a idealurilor
democratice, prin lucrările inspirate din viaţa m uncitorilor
minieri şi metalurgişti, expuse la saloanele oficiale din anii
1944— 1947. încă din 1945, „E xpoziţia lagărului" dem asca
barbaria fascistă prin xilogravurile expuse de Aurei M ărculescu
şi litografiile lui Gh. C eglokoff. înfiinţarea unui atelier de gra­
vură pe lîngă Uniunea A rtiştilor Plastici, achiziţionarea unui
mare număr de gravuri romîneşti şi străine pentru colecţiile
Bibliotecii R.P.R. şi ale M uzeului de artă al R .P .R . arată
creşterea interesului pentru gravură în anii regimului de dem o­
craţie populară.
în cursul acestor ani un număr de artişti, care practicau în ain te
mai mult pictura sau desenul, s-au sim ţit atraşi de gravură şi
au ajuns să facă din ea preocuparea lor principală. D u p ă acua­
relele şi desenele sale inspirate din viaţa minerilor de la P etrila
şi Lupeni, Gheorghe Ivancenco a reluat astfel aceeaşi tem atică
intr-o serie de apreciate gravuri în linoleum . O pera lui Iv a n -
Aurel Jiqoidi 1907 (Preludiu la 1907)
Paul Erdos M ineri
V uile Kazar Activistul
 Jules Perahim Întoarcerea partizanului (ciclul 23 August 1944)

>•
 C ar»di» BaL.
C*%,

I
Gy Szafao Bda Lm m fi veveriţe
V âsle D obrian Lalele
a Macovei Ilustraţie la Mihail Eminescu
ARTELE PLASTICE IN RO M lţnA 2gj

cenco, în plină dezvoltare creatoare, îmbrăţişează astăzi aspecte

multiple ale vieţii poporului, de la munca colectiviştilor din
Oaş, pînă la ciclul consacrat muncitorilor metalurgişti. întîlnirea
cu noile realităţi a fost hotărîtoare şi pentru cariera de gravor
a Corinei Beiu-Angheluţă. în lucrări ca Spre noi construcţii,
Viitoarea locuinţa artista îşi precizează un limbai personal, îşi
clarifică viziunea, manifestînd o accentuată tendinţă spre sti­
lizare, pe care o aduce în sprijinul „caracterizării", pentru că la
fundamentul ei stă o entuziastă şi profundă adeziune la conţi­
nutul de idei care a generat imaginea.
De multe aprecieri s-a bucurat ciclul de linogravuri ale lui
Jules# Perahim „23 August" (1959), închinat luptelor pentru eli­
berarea ţării de sub dominaţia fascistă. Este încă o dată remar­
cabilă aici perspicacitatea cu care artistul ştie să pună de acord
exigenţa temei cu resursele limbajului grafic. Atrage îndeosebi
gravitatea episodului întoarcerea partizanului.
S-au semnalat apoi prin efortul de a îmbrăţişa o sfera tema­
tică largă, în primul rînd din viaţa muncitorilor de la sate şi
din industrie, din viaţa copiilor, o serie de artişti a căror for­
mare în domeniul gravurii datează deopotrivă din ultimii ani-
Cităm : Eva Cerbu, Ana ' Iliuţ, Cornelia Daneţ, Marcel Chir-
noagă, Gheorghe Boţan, Traian Vasai, Geta Bratescu, Laszlo»
Feszt, Tibor Erdos. Un dar deosebit de. a desprinde esenţialuL
în imagini simplificate şi convingătoare, de a folosi sugestiile de
ordin decorativ caracterizează gravurile lor, litografiile, gravu­
rile în lemn sau linoleum.
în peisaj au dat lucrări apreciate Vasile Dobrian, Gy Szabo-
Bela şi Gheorghe Naum, trei gravori din generaţia mai veche,
care au atins însă maturitatea creatoare depună abia după 1944.
Atras printre cei dintîi la noi de gravura în culori, Dobriaa
este un liric plin de sensibilitate, dar cu un riguros simţ a l
construcţiei compoziţionale. Gy Szabo Bela este autorul unei
cuprinzătoare opere de gravură în lemn, vast poem al naturii»
al vieţii omului în natură. Meşteşugul acestui artist sincer şi grav»
simţul său decorativ, observaţia sa minuţioasă reconstituie ima­
ginea naturii cu o aplicaţie îndelung răbdătoare. Gravurile lui
Naum, prezent în mai toate expoziţiile de după 1953, aduc, cu
sensibilitate şi cu o mare probitate de meşteşug, imagini lirice
din împrejurimile Brăilei, unde artistul urmăreşte, pe lîngă pei­
sajul mirific al bălţilor Dunării, viaţa cotidiană şi îndeletnicirile
aspre ale pescarilor.
 Acad. GBORGB OPRESCU

Preocuparea constantă de a întruchipa o tematică v ariată cît

mai reprezentativă pentru viaţa de astăzi a ţării, ca şi căutarea
unor mijloace cît mai expresive în toate tehnicile caracterizează
în gravura noastră contemporană atît activitatea artiştilor de
formaţie mai veche, cît şi pe aceea a tinerilor mai sus menţio­
naţi. Gravori cu o îndelungată activitate, ca : Marcel Olinescu.
Mircea Olarian, Simion Iuca, Fred Micoş, Victor Rusu Ciobanu
se îndreaptă acum spre peisajul industrial şi scenele din viaţa
fabricii. Hans Hermann, bătrinul gravor sibian, îşi continuă acti­
vitatea de interpret al priveliştilor din oraşul său şi din Sighi­
şoara, înfăţişate cu o poezie sinceră şi calmă. O realizare vred­
nică de atenţie, deosebit de caracteristică pentru spiritul npu al
muncii artistice în ţara noastră, este înfiinţarea cenaclului artistic
de la Petroşeni, unde, trăind alături de muncitori, un grup de
tineri printre care graficienii Iosif Tellmann, Iosif Mathyas,
Victor Sylvester şi Fodor Kalmann înfăţişează v iaţa marelui
centru minier, îndrumînd în acelaşi timp şi talentele ivite din
xîndul artiştilor amatori.
Gen prin excelenţă popular şi militant, caricatura a cunoscut
în trecutul artistic al poporului nostru realizări valoroase puse
în slujba luptei poporului pentru libertate, îm potriva exploa­
tării. îndată după Eliberare, artiştii caricaturişti au început o
viguroasă campanie de sprijinire a cuceririlor democratice. Presa
progresistă a publicat, în anii de după 1944, numeroase desene
satirice care constituie una dintre formele operative p rin care
artiştii plastici şi-au manifestat prezenţa în acele hotărîtoare
momente istorice. în primii ani ai republicii s-au afirm at astfel
caricaturişti de talent, ca Iosif Ross, Cik Damadian, Eugen Taru,
Nell Cobar, Ion Doru, Rik Auerbach, Adrian Lucaci, M ihail
Gion. în expoziţiile de stat din 1949 şi 1950, ca şi în expoziţia
„Caricatura, armă de luptă pentru pace", s-a dem onstrat hotă-
rîrea artiştilor de a-şi desăvîrşi meşteşugul, de a dezvălui contra­
dicţiile dintre cei care reprezentau noul, societatea în ain tată în
plină formare, şi resturile încă nelichidate ale politicianismului şi
^corupţiei capitaliste. Bucurîndu-se de o largă încurajare şi pre­
ţuire, caricatura a cunoscut în anii regimului de democrâţie popu­
lară însemnate succese. Artiştii au năzuit tot mai m ult către com­
poziţie, către realizarea panoului grafic de viziune largă, cu
personaje numeroase, uşor de descifrat totuşi, limpede în idee ca
şi în formă. A păstra, cu toată exagerarea proprie genului, realis­
mul unui desen bazat pe observarea formei vii a devenit to t mai
ARTELE PLASTICE IN ROM lţHA 283

m ult una dintre principalele lor preocupări. O anume înclinare

spre uniform itatea stilistică a fost combătută la vreme şi artiştii
caricaturişţi au înţeles că deformarea goală, stereotipă, lipsita
de conţinut emoţional şi ideologic este un drum steril. Reali-
zîndu-şi astfel menirea cu mijloace complexe, caricatura ocupă
în arta noastră contemporană un loc de însemnătate şi răspun­
dere. La numele celor menţionaţi se adaugă astăzi Benedict Ga-
nescu, Gheorghe Chiriac, Silvan Ionescu şi, pentru reuşitele por-
trete-şarjă prezentate în expoziţia din 1963, O. Angheluţă.
Cu totul neglijate înainte de 1944, aproape absente din cîmpul
artei, afişul şi ilustraţia de carte constituie astăzi două foarte pre­
ţuite domenii de creaţie, bogate în realizări. Prin marea sa efi­
cienţă educativă, afişul s-a bucurat îndată după Eliberare de
atenţia graficienilor, care au izbutit, străbătînd etapă după etapă,
să dea acestui gen prestigiul ce i se cuvine. Expoziţii întregi au fost
consacrate afişului, care ocupă, pe de altă parte, un loc însemnat în
expoziţiile colective, ceea ce arată intrarea acestui gen artistic într-o
nouă eră, de încurajare susţinută şi necontenit progres.
Pe prim ul plan al interesului stă, cum e şi firesc, afişul cu temă
politică, în realizarea căruia s-au oglindit, rînd pe rînd, cele mai
de seamă evenimente ale istoriei noastre contemporane, începînd
cu reform a agrară din 1945, cu răsturnarea monarhiei şi proclamarea
Republicii Populare Romîne la 30 decembrie 1947. La demasca­
rea reacţiunii şi la sprijinirea şi popularizarea înfăptuirilor regi­
mului dem ocrat au contribuit prin afişele lor artişti ca Perahim,
Ligia Macovei, Iosif Cova, Iosif Molnar. Problemele privind
realismul în afiş şi limbajul specific acestei arte au fost îndelung
discutate şi analizate în presă şi în dezbaterile cu specialiştii.
Afişul a fost astfel nu numai îndrumat să cuprindă cît mai mult
d in realităţile sociale şi istorice ale ţării, dar să şi clarifice cerin­
ţele estetice ale genului. Se ivise la un moment dat primejdia unei
confuzii în tre afiş şi pictura de şevalet, ceea ce a dus uneori la
o scădere a valorii expresive a afişului şi implicit la o sărăcire
a eficacităţii lui.
D ezvoltîndu-şi registrul tematic, tinzînd către o tot mai mul­
tip lă oglindire a vieţii — politice, economice, culturale, de agre­
m ent — cu mijloace tot mai pregnante, mai capabile de a pune
stăpînire pe imaginaţia vizuală a privitorului, grafica de afiş a
înregistrat succese remarcabile, datorite nu numai maeştrilor con­
sacraţi ai genului — Cava, Molnar, G rant — dar şi multor artişti
tineri — Vincenţiu Grigorescu, Gheorghe Costiurin, Trofim
 Acad. GEORGE OPKESCO

Brînză. Inventivitatea, capacitatea de a surprinde şi de a exprima

esenţialul în imagini sintetice şi totuşi dare, lesne de descifrat la
prima vedere sînt însuşiri pe care graficienii de astăzi le pun în
slujba unui conţinut bogat în idei.
Dezvoltarea atît de multilaterală a publicaţiilor beletristice,
precum şi grija mereu sporită pentru înfăţişarea grafică a cărţilor
au pus în faţa ilustratorilor mari şi însemnate sarcini. Mesajul
m man cuprins în opera literară progresistă, valoarea lui educativă,
capacitatea de a împărtăşi cititorului idei înaintate au găsit în
artiştii care şi-au dedicat, în parte sau în întregime, activitatea lor
ilustraţiei de carte nu numai talente în stare să pătrundă în ade­
vărul situaţiilor şi al caracterelor, dar şi comentatori de o sigură
orientare ideologică, pricepuţi în a desprinde ceea^ ce este viu şi
actual în operele trecutului şi în a reliefa ceea ce este mai esen­
ţial, mai tipic în creaţia contemporană. Fără a depăşi spiritul
textului falsrficîndu-i sensul, ocolind însă în aceeaşi masura pri­
mejdia descripţiei excesive şi a insistenţei asupra „culorii locale*
superficial înţelese, ilustratorii romîni cei mai reprezentativi au
dat numeroase lucrări foarte personale şi în acelaşi timp însufle­
ţite de respect faţă de creaţia literară. Departe de a rămîne în
marginea preocupărilor, ilustraţia pentru copii a fost şi ea cul­
tivată cu grijă pentru specificul fiecărei vîrstse, specific de limbaj
şi de conţinut, care lasă totuşi artistului un cîmp atît de larg de
posibilităţi creatoare.
Numărul mare de artişti care au realizat ilustraţii .de carte do­
vedeşte, de altfel, interesul şi preţuirea cu care este înconjurat
acest gen. Seria de ilustraţii creată de Comeliu Baba pentru ro ­
manul Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu este, fără îndoială, una
dintre marile reuşite nu numai în opera însăşi a pictorului, dar
şi în arta noastră contemporană. Cu un dar puternic de zugrăvise
a caracterelor, ca o imaginaţie plastică neobosită, artistul a ştiut
să evoce, în imagini de neuitat, complexitatea şi forţa sufleteasca
a proletariatului şi a ţărănimii muncitoare din anii ultimului
război mondial şi să desprindă din cunoaşterea vieţii reale un tip
nman exemplar. Părăsind acest registru eroic, Baba a ilustrat
teatrul lui Caragiale, parcurgând de astă dată drumul invers, de
la gravitate la grotescul obţinut cu vervă. Multilaterală şi de o
înaltă calitate artistică este activitatea de ilustrator a lui Jules
Pentium, autor şi în această direcţie a unei serii considerabile de
lucrări, în care talentul său a ştiut ia se apropie de opere variate
ARTELE PLASTICE tN ROMlNIA 285

ale literaturii din trecut şi de astăzi — de Moromeţu lui Marin

Preda, de poemul lui Puşkin Evghenii Oneghm. O bogată activi­
tate desfăşoară in domeniul ilustraţiei Ligia Macovei, autoarea
ilustraţiilor la poemele lui Salvatore Quasimodo şi a recentelor
ilustraţii la versurile lui Mihail Eminescu. In opera ei sensibilita­
tea se uneşte cu un suflu uman larg, capabil de a se înălţa pînă
la ideile cele mai generoase. Florica Cordescu a ilustrat cu succes
Rădăcinile sînt amare de Zaharia Stanca, iar Marcela Cordescu,
Ciocoii vechi fi noi de Nicolae Filimon.
Printre succesele ilustraţiei de carte romîneşti în aceşti ani vreau
să relev contribuţia lui Aurel Jiquidi, care s-a apropiat cu atita
adîncă perspicacitate de Creangă şi de Sadoveanu, a lui Anastase
Demian, amator de a surprinde poezia baladelor populare sau
umorul şi viaţa fantastică a basmelor, a lui Roni Noel, ilustra­
torul Armei Karenina, a lui Eugen Taru, care a adus în ilustraţia de
carte bogata sa experienţă din domeniul caricaturii, a lui Aurel
Stoicescu, atît de priceput în a reconstitui înfăţişarea trecutului
îndepărtat.
Tinerii au dat şi ei ilustraţiei de carte cîteva talente, pe drept
cuvint remarcate: Geta Brătescu, dintre lucrările căreia reţin
pe cele la Bertold Brecht, Val Munteanu, cu spiritualele sale gra­
vuri, judicios adaptate tactului pentru Povestirile din Canterburj
ale lui Chaucer, Ioana Olteş, excelentă ilustratoare a cărţilor pen­
tru copii.
I
în acest scurt studiu am trecut în revistă, foarte sumar, artele
noastre plastice din ultimii 20 de ani. Cred că a fost absolut
evident pentru oricine faptul că ne găsim într-o epocă care nu
are asemănare cu nici una din perioadele trecute ale artei noastre.
Am explicat, la început, căror cauze li se datoreşte superioritatea
acestei epoci. Putem conchide, foarte obiectiv, că era firesc ca,
prin înmulţirea muzeelor, prin organizarea şcolilor de ană, prin
atenţia pe care statul o acordă culturii şi prin susţinerea cu mij­
loace materiale suficientă a muncii artistice să asistăm la această
dezvoltare surprinzătoare şi în atît de scurt timp a artei noastre.
Un simptom deosebit de semnificativ, care arata cit de adînc
a pătruns în popor necesitatea unei culturi artistice, este apariţia
grupărilor de artişti amatori. Modeste la început, ele s-au mul­
tiplicat şi s-au întărit cu timpul, aşa în d t am putut obţine rezul-
286 Acad. GEORGE OPRBSCV

tace foarte bune atunci cînd s-au organizat concursuri între ele.
Este evident că nimeni nu se aşteaptă ca din aceste asociaţii de
artişti amatori să iasă dintr-o dată mari pictori sau mari sculptori,
deşi aceasta n-ar fi imposibil. In orice caz însă, în chipul acesta,
pe de o parte, favorizăm pătrunderea artelor plastice în cele mai
îndepărtate colţuri ale ţării, dăm ocazia celor care îşi simt talent
şi vocaţie să se poată cultiva, însoţindu-şi exerciţiile propriu-zise
cu lecturi în bibliotecile şi ele devenite atît de numeroase, iar pe de
alta, invităm pe oamenii muncii cu talente ca în orele lor libere
să-şi dezvolte spiritul şi gustul, mai adînc înţeles, pentru artă.
ION DUMITRESCU
maestru emerit al artei
preşedintele Uniunii Compozitorilor din R.P.R..

CULTURA MUZICALĂ IN ROMINIA ÎN ANII

PUTERII POPULARE

Cultura muzicală din Romînia socialistă, dezvoltată în condi­

ţiile create de puterea populară, a înregistrat ridicarea pe o
treaptă înaltă a artei compoziţionale şi interpretative; prestigiul
muzicii romîneşti a crescut considerabil, atît în faţa oamenilor din
ţara noastră, cît şi peste hotare.
Muzicienii noştri din trecut au avut de luptat din greu împo­
triva indiferenţei oficialităţilor şi a unei părţi din public, îm­
potriva snobilor şi a celor care nu înţelegeau ideea dezvoltării
unei arte naţionale.
începînd cu Alexandru Flechtenmacher, Eduard Caudella, Ioan
Andrei Wachmann, Ciprian Porumbescu, Gavriil Musicescu,
Gheorghe Dima, Iacob Mureşianu, Gheorghe Stephănescu, apoi
în veacul nostru Dimitrie G. Kiriak, Ion Vidu, Alfonso Castaldi,
Gheorghe Cucu, Ion Nonna Otescu, Tiberiu Brediceanu, Dimitrie
Cuclin, Constantin Brăiloiu, Filip Lazăr, Alfred Alessandrescu,
George Enacovici, Theodor Rogalski, Mihail Jora, Sabin Drăgoi,
Alexandru Zirra, Marţian Negrea, împreună cu George Enescu,
prin eforturi încordate şi cu sacrificii au pus bazele culturii şi
vieţii noastre muzicale. Ei au realizat şi au dezvoltat pînă la un
anumit punct legătura muzicii noastre cu tradiţiile artei populare
şi ale artei universale, cu poporul nostru şi cultura lui, cu viaţa
şi aspiraţiile sale.
D upă Eliberare, în procesul de trecere de la orînduirea capita­
listă la cea socialistă, o viaţă nouă a început să pulseze puternic
pe întreg cuprinsul ţării. Marile mase de oameni ai muncii, că­
lăuziţi de partid, şi-au asumat atunci cu însufleţire sarcina mă-
' reaţă de construire a socialismului în ţara noastră, sarcina care,
în momentul de faţă, după 20 de ani, se desăvîrşeşte.
în acest context, cultura muzicală a ieşit dintr-un domeniu de
manifestare restrîns, limitat la un cerc îngust de auditori, trans­
formi ndu-se într-o mişcare largă, de mase, într-o acţiune de edu­
care, de ridicare a oamenilor, de atragere a acestora către fru­
museţile artei muzicale. Această artă nouă muzicală este strîns
legată de personalitatea artistului de tip nou format în acest
m ÎOH DUM ITM SCU

timp, călăuzit de ideea nobilă de a lupta alături de poporul său

pentru Împlinirea idealurilor socialismului.
Această luptă s-a afirmat prin strădaniile susţinute de a lega
dezvoltarea muzicii noastre actuale de tradiţiile muzicii popu­
lare şi culte romîneşti, de tradiţiile muzicii universale, de cuceri­
rile pozitive ale muzicii contemporane, împotriva oricăror in­
fluenţe dăunătoare ale concepţiilor retrograde despre artă,
împotriva ruperii artistului şi arta sale de popor, de nevoile spi­
rituale ale acestuia. ■*
Succesele obţinute în cei 20 de ani de la Eliberare confirmă că
eforturile depuse în domeniul muzicii de către slujitorii ei nu au
fost wHamitf, Cultura muzicală în ţara noastră se află în starea
înfloritoare pe care n-a cunoscut-o niciodată istoria ei. Muzi­
cienii noştri din toate generaţiile şi din toate domeniile de acti­
vitate contribuie fiecare după puterea lui la dezvoltarea culturii
romîneşti, la formarea şi educarea omului nou, la îmbogăţirea,
patrimoniului artistic, la mersul înainte al omenirii.

Conferinţa pe ţară a compozitorilor şi muzicologilor, care a

avut loc între 12 şi 14 decembrie 1963, a confirmat drumul as­
cendent al creaţiei muzicale romîneşti, hotărî rea nestrămutata a
compozitorilor de a milita într-un efort comun, prin creaţia şi
activitatea lor. la măreaţa operă a construcţiei socialiste.
j.în anii puterii populare — se arată în salutul Comitetului
Central al P.MJI., Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri,
prezentat de tovarăşul F.mil Bodnăraş la Conferinţa pe ţară a com­
pozitorilor şi muzicologilor din RJML —, creaţia muzicală a cu­
noscut în ţara noastră un puternic avînt, realizîndu-se noi şi valo­
roase lucrări simfonice şi de cameră, opere, cîntece de masă, lucrări
din celelalte genuri ale creaţiei muzicale, care au îmbogăţit patri­
moniul culturii noastre naţionale şi an devenit tot mai mult cu­
noscute şi preţuite peste hotarele ţării.
Revoluţia culturală din ţara noastră a făcut larg accesibile
comorile artei şi culturii, dezvoltînd continuu cerinţele spirituale
ale maselor. De la creatorii de muzică, oamenii muncii aşteaptă
astăzi lucrări de înaltă valoare artistică m care să regăsească
imaginea vremurilor pe care le trăim, lupta victorioasă a noului
împotriva vechiului, bucuria de viaţă, patriotismul lor înflăcărat,
întregul univers spiritual al constructorilor socialismului — sursă
inepuizabilă de inspiraţie pentru orice artist.
CULTURA MUZICALA IN KOM1N1A 2»

Omul de artă al zilelor noastre îşi pune toata puterea de

muncă şi talentul în slujba cauzei socialismului, a ideilor păcii
şi a prieteniei între popoare. £1 contribuie cu arta sa, împreună
.cu întregul popor, la înflorirea patriei, la făurirea viitorului ei
luminos. Prin aceasta, el dobîndeşte neîngrădit înalta preţuire,
stima şi dragostea calda a oamenilor muncii*.
Tezaurul muzicii populare a constituit încă din primele timpuri
ale creaţiei muzicii culte romîneşti un nesecat izvor de inspiraţie
şi o călăuza valoroasa. Găsim în aceasta una din trăsătunle de
bază ale creaţiei noastre muzicale, dinainte de 1944. Majoritatea
compozitorilor au abordat cu predilecţie genurile de largă accesi­
bilitate, inspirate la început îndeosebi din folclorul orăşenesc, iar
treptat abordînd valorile folclorului nostru şi din alte domenii.
£ i au realizat lucrări valoroase în domeniul corului, romanţei,
operetei, operei, muzicii de cameră, liedului, genurilor simfonice.
Mulţi au cultivat în special genul rapsodic, descriptiv, suita,
poemul simfonic.
In preajma veacului nostru, muzica romînească a păşit într-un
stadiu superior graţie personalităţii de creator şi interpret a lui
George Enescu. Poema Romîna, Rapsodiile reprezintă momentul
de legătură între tradiţia de pînă atunci şi drumurile noi care se
deschideau muzicii romîneşti. Rapsodia s-a ridicat prin pana
măiastră a lui George Enescu la o formă superioară de artă, graţie
mijloacelor de expresie mînuite de el, graţie forţei şi originalităţii
cu care a reuşit să prelucreze creator cîntecul popular, plasîndu-1
pe aceeaşi treaptă cu valorile universale ale muzicii.
Pe drumul deschis de Enescu prin aceste lucrări au pornit, îna­
inte de primul război mondial, un mănunchi de compozitori for­
maţi la început în şcoli străine, iar mai tîrziu în ţară, care au
dezvoltat, alături de Enescu, patrimoniul artei noastre muzicale.
De acum înainte sînt create condiţiile pentru apariţia în muzica
noastră a genurilor complexe ale muzicii de cameră şi simfonice,
sonata, simfonia, cvartetul, precum şi opera şi baletul.
Sonata a IlI-a pentru pian şi vioară „în caracter popular* de
George Enescu marchează un salt calitativ în creaţia sa şi un punct
de plecare pentru muzica noastră în general, iar opera Oedip —
o încununare a activităţii creatoare a autorului, ndicînd muzica
romînească în acest domeniu la nivelul artei muzicale contem­
porane.
Virtualităţile muzicii noastre populare în toată diversitatea ei
încep să fie studiate, se fac cunoscute şi valorificate de un număr
din ce în ce mai mare de compozitori.
290 ION DUM1TRECCU

Din manifestul dat cu prilejul concertului de inaugurare a Societă­

ţii Compozitorilor Romîni reiese dorinţa „sa nu rămîie asociaţia
scriitorilor de note un teren neutru, un organism obiectiv ferit de
zbuciumul obştesc" şi încrederea în „putinţa de înnoire a muzicii,
noastre prin întoarcerea la melodia poporului, iar statornicirea
năzuinţei către o estetică «naţională», in înţelesul cel mai cuprin­
zător al cuvîntului, printre mai toţi compozitorii de la noi do­
vedeşte aceea a IlI-a Sonată pentru vioară şi pian care l-a aşezat;
pe Maestrul Enescu însuşi în fruntea unei şcoli muzicale ro-
mîneşti".
Lucrările compozitorilor noştri din această perioadă şi pînă la.
Eliberare în domeniul coral, simfonic, de cameră şi de operă şi
balet dovedesc strădaniile din ce în ce mai izbutite de a contura
muzicii romîneşti o unitate de concepţie şi de stil, de a afirma
originalitatea ei într-o şcoală romînească.
Alături de creaţia lui Enescu, lucrări cum sînt corurile lui D i-
mitrie G. Kiriac, Gheorghe Cucu, Ion Vidu, cîntecele lui Tiberiu
Brediceanu, corurile Divertismentul rustic şi opera N ăpasta de Sabin
Drăgoi, cîntecele, Simfonia, suita Privelişti moldoveneşti, baletele
de Mihail Jora, opera De la Matei citire de Ion N onna Otescu,
operele lui Alexandru Zirra, muzica de cameră şi simfonică a lui
Marţian Negrea, Sonatina, Simfonietta, fabulele pentru pian, ba­
letul N unta în Cdrpaţi, opera O noapte furtunoasa de Paul
Constantinescu, muzica de cameră şi simfonică a lui Mihail A n -
dricu, baletul Priculiciul de Zeno Vancea, melodiile lui Ion Vasi-
lescu reprezintă un fond de valoare al muzicii romîneşti, care
a pregătit calea dezvoltării ascendente a creaţiei noastre contem­
porane.
I
In anii de după Eliberare şi mai ales o dată cu înfiinţarea
Uniunii Compozitorilor şi a muzicologilor din R.P.R., în 1949,
în locul vechii Societăţi a Compozitorilor Romîni, creaţia muzi­
cală, îndrumată pe făgaşul realismului socialist, a luat un avînt
deosebit, împreună cu întreaga viaţă şi mişcare muzicală.
în cadrul Uniunii Compozitorilor, muzicieni din toate gene­
raţiile militează laolaltă pentru o creaţie nouă, legată de trans­
formările revoluţionare din Romînia, de viaţa oamenilor muncii
care construiesc socialismul, de problemele contemporaneităţii.
In secţiile ei de creaţie, Uniunea Compozitorilor organizează dez­
CU LTU RA M UZICALA ÎN RO M ÎN IA
291

bateri asupra problemelor pe care le prezintă creaţia noastră mu­

zicală în condiţiile dezvoltării societăţii şi culturii noastre actuale.
Preocuparea pentru creşterea armonioasă a tuturor genurilor
muzicale de la cele mai simple pînă la cele mai complexe, pentru
afirmarea a cît mai multor individualităţi creatoare şi ridicarea
măiestriei artistice, pentru oglindirea cît mai profundă şi multila­
terală a aspectelor realităţii contemporane stabilind implicit o
strînsă legătură între compozitori şi masele largi, preocuparea pen­
tru lărgirea cercurilor de iubitori ai muzicii, dezvoltarea unei cri­
tici şi muzicologii ştiinţifice, interpretarea la înalt nivel şi asigura­
rea unei cît mai largi difuzări a creaţiei în ţară şi în străinătate
constituie obiectivele importante ale activităţii Uniunii Com­
pozitorilor.

După 1944, dezvoltînd tradiţia cîntecului patriotic din trecut,

a cîntecului folcloric cu conţinut social, a cîntecelor muncitoreşti
revoluţionare, compozitorii noştri au creat un număr mare de co­
ruri şi cîntece de masă cu o tematică larg cuprinzătoare. Acestea
reflectă optimismul creator al oamenilor muncii, forţa lor construc­
tivă, realizările obţinute sub conducerea partidului.
înflorirea patriei în anii puterii populare a inspirat lucrări mu­
zicale care dau glas sentimentelor de aragoste pentru patria noastră
nouă, socialistă.
Printre lucrările cu această tematică amintim : Republica, mă­
reaţă vatră, Să-nălţăm un cîntec, fraţi, Patria de Ioan D. Chi-
rescu; Aceasta e patria mea de Dumitru Bughici; Laudă pa­
triei, Urare de Teodor Bratu; Patria mea dragă de Gheorghe
Danga ; Patriei iubite de Mircea N eagu; Pe Valea Oltului de
Eugen Teger; închinare de Cornel Ţăranu ; Ţ ară scumpă, să tră­
ieşti de Anatol Vieru ; Cîntecul patriei de Dumitru Capoianu |
Slăvită fii, Republică iubită de Sabin Drăgoi; Cîntec de drumeţie
de' Diamandi Gheciu ; Patriei şi Ţara holdelor bogate de Hilda
Jerea ; Eşti frumoasă, patria noastră de Jodal Gabor ; De ziua Re­
publicii de Walter Mihai K le p p e r Pămîntul Patriei de Emil Le-
rescu; C întec despre patria iubită, Cîntecul oraşelor noi de
Laurenţiu Profeta; Stema ţării de Zaharia Popescu ,* Ţara mea de
Doru Popovici; M îndrie şi cîntec ne eşti, Rormrne de Constantin
Palade ; Ţara mea e numai comori de Vasile Popovici; Mi-e dragă
Stema ţării mele de Sergiu Sarchizov ; Patria mea de Achim Stoia ;
Cîntec desflre patria noastră de Vasile Tim iş; Dunăre, leagăn de
292

ape de Noru Demetriad; Oneşti de Temistocle Popa ; Bărăgan de

Elly Roman şi altele.
Pastidului, conducătorul victoriilor obţinute de poporul nostru,
îi sînt închinate un număr impunător de lucrări, compuse cu în­
sufleţire şi preluate de formaţiile corale profesioniste şi de amatori.
Menţionăm astfel: Spre slava ta, partid biruitor, Partidului erou
de Ion Chirescu ; Partid, te cîntă azi poporul de Teodor Bratu ;
Mi-e partidul ca un frate de Gheorghe Bazavan ; Aţa te ştiu,
partid iubit de Alfred Mendelsohn ; Să fii partidului oştean şi
Steagul Partidului de Matei Socor; Partid viteaz de Constantin
Arvinte; Drag mi-e partidul de Dinu Stelian ; Cîntăm partidul
de Vasile Popovici; Te cînt partid de Mircea Neagu ; Partidului,
părinte al bucuriei de Constantin Romaşcanu ; Slavă partidului de
Adalbert Winkler; Partid al celor vrednici de Diamandi Gheciu ;
Partid născut în luptă de Vasile Herman ; Cîntec senin de Sergiu
Sarchizov ; De 40 de ani de Harri Schwartzmann ; Ne-a învăţat
partidul de Achim Stoia; Partidului de Cornel Ţăranii; Partid,
călăuză în victorii de Sorin Vînătoru ; Cîntec pentru partid de
Andrei Porfetje ; Cîntec pentru partid de Adalbert Markos ; Partid
al luminii de Ion Croitoru; Măreţ partid al clasei muncitoare de
Vasile Timiş; Partidului nostru drag de Teodor Bratu —
şi multe altele.
Avîntul constructiv al oamenilor muncii din ţara noastră în toate
ramurile de producţie din industrie şi agricultură, aspectele noi ale
oraşelor ce înfloresc sub ochii noştri, viaţa luminoasă a tineretului
au inspirat un mare număr de compozitori, de la cîntecul de masă
şi muzica uşoară, pînă la lucrările simfonice şi vocal-simfonice.
Cîntece ca Azi cmtă marile furnale de Sabin Drăgoi, N oi victorii
cucerim de Ovidiu Varga, Cîntec vesel de brigadă de Laurenţiu
Profeta, Noi din ape-am strîns lumină de Vasile Timiş, Oţelarii
de Ion Chirescu, Nălţăm spre stele case noi de Teodor Bratu, Seri- '
soarea minerilor din Iacobeni de Radu Paladi, Belşugul holdelor
unite de Constantin Palade, Dobrogea de aur de Ion Chirescu, Sus
la Murfatlar în vie de Hilda Jerea, Povestea holdei de Vasile Po­
povici, Laminorii Republicii de Alfred Mendelsohn, Laminoriştii
de Ion Chirescu, Cîntec pentru ţesătoare, de Eugen Teger, Cîntecul 1
ţesătoarelor de Emil Lerescu, Ceferiştii de Sergiu Sarchizov» Ma­
rile şantiere de Vasile Herman, Haide, iscusit zidar de Anatol Al-
bin, Cîntecel de casă nouă de Elly Roman, Morăriţa de Gelu So- *
lomonescu, Construcţii noi, oraşe noi de Radu Şerban, Aşa-i la noi
la Bucureşti de Vasile Veselovschi, toate acestea ilustrează numai
CULTURA MUZICALA IN ROMlNIA

o parte din bogata şi multilaterala activitate a oamenilor muncii

din ţara noastră.
Tema păcii şi prieteniei între popoare ocupă un loc de seamă
în creaţia compozitorilor noştri. Dintre numeroasele cîntece închi­
nate păcii şi prieteniei, în această perioadă s-au impus lucrări ca: *
Sub al păcii falnic steag, Ziditori ai lumii noi, şi Cîntec peste zări
fi ape de Ion Chirescu ; Biruitor e marele Octombrie de Gheorghe
Danga ; Cîntec de dragoste pentru Ţara Sovietica de Dumitru Bo­
tez ; Crainici ai păcii şi Cosmonauţii de Sergiu Sarchizov ;»Lenin
e cu noi de Mauriciu Vescan ; Răsună al păcii cînt de Gheorghe
Derieţeanu ; Cu voi, fraţi iubiţi sovietici şi De strajă păcii de Ovi-
diu Varga ; Stă de veghe tot pămîntul de Vasile Popovici; Urare
cuceritorilor lumii de Radu Paladi; Pace de Max Eisikovits; Fraţi
nedespărţiţi sub soare de Teodor Bratu; Pentru pace ne unim de
Hilda Jerea ; Raza stelei de rubin şi Vrem pace în lume de Emil
Lerescu ; Cîntecul sputnicului de Elly Roman; Solul păcii de
Gheorghe Bazavan ; Cîntec pentru pace de Hubesz Walter; Bravo,
Iurii de Emanoil Ionescu ; Cîntec pentru Gagarin de George Gri-
goriu — şi multe altele care, prin caracterul lor mobilizator re­
flectă idealul măreţ al păcii şi prieteniei dintre popoare. Pe aceeaşi
linie se situează cîntecele cu conţinut demascator al uneltirilor
războinice şi al asupririi colonialiste, cum sînt: Cîntec despre Cuba
de Sergiu Sarchizov şi cel de Laurenţiu Profeta, Nu veţi răzbi de
Al'fred Mendelsohn ; Cad negre lanţuri de Teodor Bratu; Cîntec
despre Africa de Doru Popovici şi altele.
Cele mai multe din oîntecele amintite se caracterizează printr-o
melodică yie, inspirată, prin forţa mobilizatoare, prin trăsături
proprii sensibilităţii compozitorilor care le-au creat.
In ansamblu, creaţia noastră de cîntece d? mase s-a dezvoltat
ascendent. Compozitorii noştri au fost permanent preocupaţi de
îndepărtarea unor maniere facile, rutiniere şi a unor intonaţii şa­
blonarde ce persistau în unele cîntece, izbutind să creeze cîntece
pline de frumuseţe şi forţă melodica, lucrări care au pă­
truns în mase.
Un sector care s-a bucurat în această perioadă de o atenţie
crescîndă din partea compozitorilor şi a fosmaţiilor este acela al
lucrărilor corale de factură dezvoltată cu o scriitura mai com­
plexă. Amintim în acest sens coruri de Paul Constantinescu, Gheor­
ghe Dumitrescu, Sigismund Toduţă, Zeno Vancea, Liviu Rusu, Ti-
beriu Olah, Radu Paladi, Liviu Comes, Doru Popovici, Nicolae
Ursu, Gheorghe Şoima, Vinicius Grefiens, Nicolae Oancea, Ionescu
 ION DUMJTRESCU

Liviu, Gheorghe Derieţeanu, Ionescu N ellu , Ion C rişan, Liviu

Dandara, Ion V intilă, Elise P opovici.
D estinată vieţii m uzicale ostăşeşti, precum şi form aţiilor d e am a­
tori, m uzica de fanfară a fost îm bogăţită cu m arşuri, suite, rapso-
* dii, realizate de D um itru Eremia, Savel H orceag, Ion T otan , A urel
Popa, D in u Stelian, Viorel D oboş, D um itru Crăciunescu.
Preocuparea de bază a com pozitorilor de m uzică uşoară este ex­
primarea lirismului, a bucuriei de viaţă în form ele variate ale cîn -
tecului sim plu, romanţei, m uzicii de dans, cîntecului satiric, m u zicii
pentru spectacole de estradă.
Printre cîntecele şi piesele de dans ale com p ozitorilor noştri care
au devenit cunoscute publicului larg, d atorită exp resivităţii m u zicii,
amintim : Ileana, E minunat, e’ncîntător, Ar fi păcat, Drag îmi
e bădiţa cu tractorul, Băieţii noştri, Salutare aprilie, La balul de
sîmbătă seara, Firicel de floare-albastră, Iubesc, iubesc, iubesc, Sa
nu aştepţi vorbe mari de la mine, Ştiu că mă iubeşti şi tu d e Ion
Vasilescu ; Cînd trandafirii înfloreau, Tinereţe, Mai spune-mi o
dată, Cîntă o mandolină de G herase D e n d r in o ; Nopţi cu lună-n
Bucureşti, Toamnă în Cişmigiu de S ile D in icu ; Noapte dobrogeană
şi Cîntecul şoferului de Norii D em etriad ; Serenada Bucureştiului,
Te caut şi Brezuţa de Florentin D e lm a r ; Ochi frumoşi, N-am să
te uit, Dacă ţi-e drag, Cîntecul străzii şi Zamfir al meu de A u rel
G iroveanu ; Valea Prahovei, La revedere litoral, Mărunţica, Sere­
nada tinereţii şi Te iubesc de G eorge G rigoriu ; Şoferul de la
O.N.T. şi 1-auzi o melodie de M işu Iancu ; Intră lună pe fereastră,
Sondoriţa şi Vînzătorul de alune de E m anoil Ionescu ; Parcul He­
răstrău d e Ştefan K a r d o s ; N u ştiu, Prima poezie, Eşti dragostea
mea şi La miezul nopţii de N ic o la e K irculescu ; Pe cine-aş fi iubit,
Cine n-a iubit măcar o dată, Tinere, tu eşti nădejdea ţării, Cel
mai albastru cer din lume, Fetiţa de pe Dîmboviţa, Iubito, Poteca
dragostei, Garof iţa d e H en ry M ălin ean u ; în Bucureştiul iubit şi
Iubirea de M auriciu V e s c a n ; Fata de la Săvineşti, Lalele, Oneşti
şi Turturele de T em istocle P o p a ; Cîntecul Deltei, Trenule, tren
fără fum, Ada-Kaleh, M-am îndrăgostit de tine, Moscova, Fir de
barangic, Dorul meu nu-i dor de-o zi, în tot ce e frumos pe lume
şi Holde aurii de E lly R o m a n ; Frumos eşti, Bucureşti, Un trecător,
Un minut, Iubire, Pe litoral, Tu nu-mi ceri luna, şi La un pas de
fericire de R adu Ş er b a n ; Morăriţa, Două mure şi-o căpşună, Trei
Mărioare de G elu S o lo m o n escu ; In fiecare cîntec, d e E u gen T eger.
Cea m ai m are parte a creaţiei d e m uzică uşoară rom în ească se
bucură în m om entul de faţă de preţuirea p u b licu lu i larg, a tît în
ţara c ît şi în străinătate. în acest dom eniu n e p u tem mîndri cu o
■CULTURA MUZICALA IN ROMÎNIA 295

tradiţie remarcabilă, preluată ţi dezvoltată de compozitori

talentaţi.
Muzica uşoara este un gen mult iubit de masele largi, legat de
firea optimistă a poporului nostru, de umorul său sănătos şi de
dragostea lui de viaţă.
Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă a organizat In vara
anului 1963 primul Concurs naţional de muzică uşoară la Mamaia.
Sperăm că aceste concursuri, care vor avea loc anual, vor deveni
o frumoasă tradiţie, contribuind la ridicarea permanentă a nivelu­
lui creaţiei ţi interpretării în acest sector.
Muzica instrumentală de cameră, în trecut reprezentanta prin ex­
celenţă a aşa-zisei muzici „pure*, cunoaşte în zilele noastre o dez­
voltare remarcabilă. Tema contemporană este prezentă în acest
gen, sub aspectele ei generale de conţinut reflectînd optimismul,
forţa constructivă, elanul de viaţă şi dramatismul care-şi găseşte
rezolvarea luminoasă. Aceste trăsături sînt caracteristice celor mai
multe şi valoroase lucrări ale genului, create de compozitorii noştri.
în creaţia de lieduri, gen odinioară străin de tema contemporană,
constatăm de asemenea îmbogăţirea tematicii cu aspectele vieţii
sufleteşti a oamenilor de azi.
S-au impus ca deosebit de valoroase cîntecele în număr de peste
o sută compuse de Mihail Jora, pe versuri de Eminescu, Arghezi,
Bacovia, Goga, Blaga, Zaharia Stancu, Mariana Dumitrescu, care
se disting prin profunzimea gîndirii, precum şi prin originalitatea
tratării muzicale. Alte lucrări valoroase ale genului sînt liedurile de
Pascal Bentoiu, Wilhelm Berger, Tudor Ciortea, Felicia Eţonceanu,
'Gheorghe Dumitrescu, Max Eisikovits, Diamandi Gheciu, Valentin
Gheorghiu, Liviu Glodeanu, Theodor Grigoriu, Alexandru Hrisa-
nide, Paul Jelescu, Hilda Jerea, Ervin Junger, Emil Lerescu, Şte­
fan Mangoianu, Miriam Marbe, Alfred Mendelsohn, Carmen Petra,
Doru Popovici, Elise Popovici, Sergiu Sarchizov, Cornel Ţăranu,
Zeno Vancea, Anatol Vieru.
în domeniul muzicii instrumentale de cameră, peisajul creaţiei
romîneşti este de asemenea foarte bogat. El cuprinde lucrări de
Mihail Jora (Sonată pentru vioară şi pian, 3 caiete Poze fi pozne,
Sonata pentru pian, 13 preludii pentru pian), Paul Constantinescu
( Tocata pentru pian, Sonatina pentru vioară şi pian), Tudor Cior­
tea (Sonate pentru pian, sonate pentru flaut, clarinet, violoncel şi
pian, suite), Pascal Bentoiu {Sonata pentru pian, Sonata pentru
vioară ), Dumitru Bughici (suite pentru pian, Sonata pentru vioară ),
Wilhelm Berger (Sonata pentru pian, sonatele pentru vioară, pentru
violă şi violoncel), Dan Constantinescu (Sonata pentru pian),
290 ION DUM1TRBSCU

Sabin Drftgoi (Suite), Nicolae Comaoi (Sonate), Gheorghe Cos-

tinescu (Sonata pentru vioară fi pian, invenţiuni ipentru pian),
Florin Eftimescu (Sonata pentru pian), Max Eiisikovits (suite).
Ludovic Feldman (sonate pentru pian, vioară, suite), Diamandi
Gheciu (sonate, suita Imagini din Dobrogea de azi), Valentin
Gheorghiu (Sonate), Liviu Glodeanu (Sonata pentru pian),
Alexandru Hrisanide (Sonate pentru flaut fi clarinet), Liviu Ionescu
(Sonată pentru vioară fi Pian), Mircea Istrate (Sonata pentru flaut),
Hilda Jerea (suite), Todal Gabor (sonate), Ştefan Mangoianu (piese
instrumentale), Bogaan Moroianu (sonate pentru pian), Marţian
Negrea (suite), Ştefan Niculescu (Sonata pentru clarinet), Tiberiu
Olan (sonatine pentru pian şi pentru vioară), Carmen Petra (suite,
sonate), Doru Popovici (suite, sonate), Andrei Porfetje (Sonata
pentru org£), Adrian Raţiu (suite), Aurel Stroe (Sonata pentru
pian), Sigismund Toduţă (sonate), Cornel Ţăranu (sonate), Ale­
xandru Velehorschi (piese instrumentale), Anatol Vieru (suite).
Muzica pentru ansambluri de cameră s-a bucurat de asemenea
de o vie atenţie din partea compozitorilor. Sînt de am intit: Cvin­
tetele de Mihail Andricu, Tudor Ciortea, Grigore Ghidionescu,
Ludovic Feldman, Anatol V ieru; Cvartete de Pascal Bentoiu,
Wilhelm Berger, Nicolae Buicliu, Dumitru Capoianu, Paul Constan-
tinescu, Ion Dumitrescu, Diamandi Gheciu, Theodor Grigoriu,
Mircea Istrate, Alfred Mendelsohn, Marţian Negrea, Radu Paladi,
Zeno Vancea, Ovidiu Varga, Anatol Vieru.
Au fost scrise lucrări pentru formaţii mai ample cum s în t:
Octetul Isprăvile lui Păcală de Tudor Ciortea, Dixtuorul de Sabin
Drăgoi,' None tul de Zoltan Aladar, Burlesca pentru 12 instru­
mente de Ştefan Mangoianu, Sextet pentru suflători fi pian de
Adalbert Winkler.
Foarte apropiate prin tematica lor ca şi prin dramaturgia
muzicală, pornind de la ideea luptei şi evocînd sacrificiile eroilor
clasei muncitoare, culminînd cu izbînda ce deschide drum larg
viitorului, lucrările în genul simfonic-programatic, vocal-simfonic
şi de operă se deosebesc între ele prin mijloacele personale de
realizare artistică, prin diversitatea de stiluri, prin preponderenţa
acordată elementelor epice, lirice sau dramatice, potrivit tempera­
mentului fiecărui compozitor.
In genul vocal-simfonic s-au făcut cunoscute lucrări inspirate
din tematica vieţii în patria socialistă, cum s în t: Mărire ţie,
patria mea de Mihail Jora, pe versuri de Mariana Dumitrescu ;
Cantata patriei de Laurenţiu Profeta, pe versuri de Eugen Frunză ;
Simfonia Republicii de Nicolae Buicliu; Balada patnei de Doru
CULTURA MUZICALA IN KOMtNtA 297

Popovici, pe versuri de Vladimir Colin ; Simfonia Republicii de

Gheorghe Dumitrescu, pe versuri de Nicolae Labiş; Cantata
bucuriei de Ovidiu Varga, pe versuri de Vlaicu Bîm a; Cîntec
apelor ţârii de Gheorşhe Costinescu, pe versuri de Paul Anghel.
în domeniul simfonic şi vocal-simfonic au fost create o seamă
de lucrări care evocă pagini din trecutul glorios de luptă al
clasei muncitoare, izbînzile poporului condus de partid şi perspec­
tivele luminoase ale construcţiei socialiste.
Menţionăm ciclul vocal-simfonic Din uliţa noastră de *Paui
Constantinescu, pe versuri de Cicerone Theodorescu; cantatele şi
oratoriile Prind visele aripi de Tiberiu Olah, pe versuri de Maria
Banuş ; Pe lespedea eroilor de Sergiu Sarchizov, pe versuri de
diferiţi poeţi romîni contemporani; Mama de Matei Socor, pe
versuri ae Maria Banuş; Lazăr de la Rusca de Diamandi Gheciu,
pe versuri de Dan Deşliu; Balada steagului de Sigismund Toduţă,
pe versuri de Victor Tulbure ; Sub soarele păcii de Hilda Jerea,
pe versuri de Dan Deşliu ; Comunistul de Andrei Porfetje, pe
versuri de Nicolae Labiş; Mierla lui Ilie Pintilie, pe versuri de
Veronica Porumbacu şi Cantata anilor lumină, pe versuri de Nina
Cassian — de Anatol Vieru ; Qriviţa noastră ae Gheorghe Dumi­
trescu, pe versuri de Cicerone Theodorescu; Comunistul de Con­
stantin Palade, pe versuri de Nicolae Labiş, precum şi o serie de
lucrări simfonice programatice ca : Simfonia a Vil-a Steaua roşie
de Alfred Mendefsohn ; In memoriam de Walter Mihai Klepper;
Simfonia poem şi Evocare de Dumitru Bughici; In memoriam de
Alexandru Paşcanu; Simfonia Doftana de Doru Popovici;
Uvertura eroică de Ludovic Feldman; Uvertura festivă de Sigis­
mund Toduţă — şi altele.
Alături de un număr de opere şi balete, apărute în acest timp,
inspirate din trecutul de lupţi al poporului nostru ca : Ion Vodă
cel Cumplit şi Răscoala de Gheorghe Dumitrescu, Pana Lesnea
Rusalini de Paul Constantinescu, Neamul Şoimăreftilor de Tudor
Jarda, baletele Călin de Alfred Mendelsohn, Haiducii de Hilda
Jerea, Iancu Jianu de Mircea Chiriac, un fapt care trebuie relevat
este apariţia în această perioadă a primelor opere în care tema
contemporană a luptei partidului îşi găseşte întruchiparea artistică.
Lucrări ca Fata cu garoafe de Gheorghe Dumitrescu, Pădurea
vulturilor de Tudor Jarda, şi Trandafirii Doftanei de Norbert
Petri constituie un început îmbucurător care a stimulat interesul
pentru tema contemporană în acest gen şi altor compozitori.
Alături de aceste opere şi balete, altele îşi aşteaptă interpretarea :
Întoarcere din adtncuri de Mihail Jora, Decebal de Gheorghe
 tem mnmtmmc

D m m m kv, Prinţ ft cerţttor de Laorenţiu P rafcu , Motanul

încălţat i r Cm m I T riiln m de#
fu | m ) oprrcos, | m !• care p rrdw iw iu a ttl < b â mbiecti
M iiM ţitR ik , iM f k i c a t tu liu t c A lt prezente tn tu c d n cs
Af*i< fa tt nunta mat frumoată d t Nkollac KifcvUira, Lătaţt-mă
a cint p Lym trata d t d w r i t f Deniimo* JLug&jana ţt Plu­
taşul d t p t Bhtriţa d t F ilam Barbu, fetele din Murjatlar de E lfr
Romifl, Anton Pann d t A lfrtd Mcndeiwhn, Culefjtt&ru d t ftt l t
d t Pltrttm C omişei u . Etc ie bucură i c preţuirea n a id o r la rp
i c y c t i i pri, ad t m ţa r i cit p peste Imrttrt.
Pagini §U m ottt dtn trecutul d t lu p ii al poporalei au im m rat
ţi p t compozitorii Ghtt/fţâit Thtmttrttca in oratoriul tu d o r
Vlad*tmre*cu; A ifftd M tndtltohn în oratoriile H or ta, p t venorv
,
i c Vbkv Bfrna, ft 1907 p t vertori d t T a io r Aiţhczî, precum
jv ta Cantata Bucurefitului, p t vtrtttri d t Ştefan Iurcf fi Nicolae
Lafoty; pe flIW m Berţcr m c u iu a Ştefan Furtună, p t versori
d t Gttxpe Dm ; Mircea (urate In Evocare 1907, p t vervari d t
Vtromc* Poremlw»; Mihail Jura In Balada haiducului, pe verfuri
ie MamjM Dbmttretcu ; CmftjMtm Palaie în Balada lut Gheorghe
D&fa? p t renuri d t Nicolae Naeta; Hartulari Darclie In oratoriul
Bilcetcu, p t vtrvori d t Vlaku Bîrna,
Pe i c altă parte, muneroace b e r ir i ttm fonke procratnaM ^ c a ;
Bucureftt J9f9 d t Paicaî Bmroiu, 5joA* dobrogeana de Paul Jeletcu,
Sărbătoarea tecertfulut d t Sabin Drăgoi, Poemul muncit înfrăţite de
Wtlhthn Btrger, Ţara de piatră d t Carmen Petra, N oapte ţără~
ne a xă d t M'tffâtn JAarbe, RaPtodte dobrogeană d t Ludovic FeJdman,
tm apni hunedorenc d t Adalbert Winkler, 7Jlc de vacanţă âe Lau-
rtnţm Profeta, Poemul bucuritt d t Dumitru Bughici, Impresii dtn
Mtftfa d t Walter Milwi Klepper, Cantata Bhtriţet d t Sza©o Czaba,
urna Minerit d t G htofţhe Derietcanu, an fn centrul lor figura
eroului tonttm porM , fio r iu x al vieţii noi/
Tcmâ plen fi prieteniei, bo^at reprezentată — după cum am
vintrst —■îi» domeniul cîntecului, «ta la baza unor lucrări vocal'
ornice, Menţionăm; caniata Cîntecul păcii d t Zeno Vancea,
pe ftrm rtlt poetului ceh NezraJ, Cîntecele Hiroftmct de W alter
M$iai Kltp p tr, pe vermri d t Klau» Kewhr, Cantata ctang/Hatcă
d t T ibtrw Qlah, pc text popular, Cantata pentru pace d t Franz
X arcr Urenftr, p t vtrm ri de M a fia lena D renltr, cantata Către
popoare de Tdm 'm Molnar, pc versuri d t Vcra Zoltan, Comata
pentru pact d t Ş te fm Niculeecu, pc venuri i e N ina Ca*Man,
f O tiia Chtpul păcu d t Aurel Stroe, pc vcrwri i c Paul E k tari.
 O ra tm w Pentru Marele Qctominte, m vermut de Mjwwev**,
fi cantata Gbuul Im Lemn, pe renuri ac Mam Im <(, i r Alfred
Mcnflwtwi, wjfM'M C&mteUnia amulm de T4crw Otafc, pe
vemuri <ii Mualwviiu, Lemn cannată avati de Im Tmm, pe
versuri de Maiakevsfci, c a ia fa /# /7 4e Wilfcejm Ommm, pe k iW
«w powwruli», reprezintă de n entenea cemrfauyt aruzentuce
pentru preocupările dts litimoi timp ale cdnpozitorikr arţari
In domeniul muzicii mnfomce î an an iM ce am obţiimt rtal*-
z ifî remarcabile In lucrări care întrec ca —mir js calitate omi
ce seri* in perioade m ult mai îndeiungite din trecut, în num e
genuri răzbat cu deosebită vifoarr a v m i, vtukaua, «wrpa ft
dragostea de viaţi care caracterizează pe omul om, constructor
al fociaiiamlui in patria noastră.
Varietatea ideilor fi plasticitatea imaginilor arom e, efeiar < y
nu $ n ţ legate de m program declarat, străbat p y n t iunfsmrr
ca bunăoară Divertismentulpentru orchestra de coarde ţi 2 clarinete
de Dumitru Capotam*; W o n u lc de Siţltmund Todoţă ; Simfoniile
de Dimitrie Cuclin j Simfonia, Preludiul nmfousr ţi Stmfonietta
de Ion Dumhrescu; Cinci ftete pentru orchestra de Lxiwig
Feldman; Concertele pentru orchestră de Pani Cflasfaofinrsru,
Tudor Ciortea, Ovidtu Varga, Ludovic FeUman, Aurd Stroe,
Zeno Vancea, Anato) Vieru, Ion Dumkrescu; Concertele iwîrwBa-
tale de Pascal Bentoiu, Pani Constant mescu, Anatol Viere, Viiesos
Gheorghiu, Wilhebn Demian, Eugen Cuteanu, Theodor Grigprin*
Mircea Basarab; Dansurile de Paul Constantiaesc»; Hy w fa de
Mircea Popa fi Soitele de Adttm Scota, Damurile dm Korund de
ZoJtan Aladar, Rapsodia de N kobe Brfozeu, Dansurile de Alben
Markos, de N kolae Cbtlf fi atlele.
Muzica de film s-a dezvoltat o dată cu Înflorirea artei cinema'
tografice In ţara noastră In aceşti ani. Atît în filmul artistic |i docu-
mentar, cft fi fn filmele de scurt metraj nmzka a devenit tm factor
important în reliefarea conţinutului nou, generat de actualitatea
vieţii noastre. Compozitorii fi~au adus aportul alături de scenarişti,
regizori, tehnicieni fi interpreţi la înflorirea uneia din cele mai
populare arte, la realizarea de filme faţă de care publicul din ţara
noastră fi din străinătate a manifestat un interes crescînd.
Compozitori ca Paul Constantmescn In filmele O noapte furtu­
noasa, Moara cu noroc, Delta Dunării; Ion Dumitrcscu In Nepoţii
gornistului, Răsare soarele, Desfaţurarea, Brigada lui lonuţ, Munţii
Retezat, Pâdunle romhtefti etc.; Marţian Negrea In Baia Mare;
Sabin Drăgoi In Mitrea Cocor; Mircea Qiiriac In Telegramet D-ale
carnavalului, Doua lo tu ri; Alfred Mendelsohn Ui Furtuna, Darclee;
300 ION DUMITRESCU

Ion Vasilescu în Nufărul roşu, Băieţii noştri; Gheorghe Dumitresci»

în Aproape de soare, Tudor Vladimirescu; Theodor Grigoriu în
Valurile Dunării, Erupţia, Setea, Codin; Dumitru Capoianu îr>
muzica pentru filme de desen animat — Scurtă istorie, Şapte arte>
Homo sapiens —, apoi în filmele artistice S-a furat o bombă şî
Paşi spre lună; Anatol Vieru în Mingea, Pe drumurile Rom îniei;
Tiberhi Qlah în Avalanşa, Luchian; Radu Paladi în Fluieraşut
fermecat, Ciulinii Bărăganului; Henry Mălineanu în Portretul unui
necunoscut; Ştefan Mangoianu în Doi vecini, precum şi Radu»
Şerban, Aurel Giroveanu, Pascal Bentoiu, George Grigoriu au adus
prin creaţia lor un aport însemnat la realizarea artistică a filmelor-
Contribuţia muzicologilor noştri la orientarea ideologică şi pro­
fesională a activităţii creatoare este ilustrată prin studiile apărute
în ultimii ani, îmbrăţişînd o problematică vastă şi interesantă :
raportul dintre tradiţie şi inovaţie, rolul muzicii în împlinirea idea­
lului estetic socialist, despre programatism, despre contempora­
neitate, despre melodie, armonie şi polifonie, despre disonanţă*
privire critică asupra unor curente decadente şi altele.
Critica muzicală capătă un rol din ce în ce mai important în
viaţa noastră artistică. In acest domeniu s-au remarcat Jean Victor
Pandelescu, George Bălan, Alfred Hoffmann, George Pascu, Ada.
Brumaru, Ilie Balea, Petre Codreanu, Edgar Elian, Liliana Firea*
Ana Frost, Silvian Georgescu, Nicolae Răaulescu. în ultimii ani se
constată o creştere a competenţei criticilor în abordarea aspectelor
creaţiei şi interpretării, o lărgire a sferei de cuprindere privind
activitatea în domeniul simfonic, de cameră, de operă, muzica
uşoară şi de mase, operetă, activitatea artistică de amatori.
Revista „Muzica" a Uniunii Compozitorilor şi a Comitetului de
Stat pentru Cultură şi Artă, care apare din anul 1950, a adus o
contribuţie importantă în dezbaterea problemelor legate de dez­
voltarea culturii noastre muzicale.
în domeniul cercetărilor de istorie a muzicii, în ultimii ani se
constată tendinţa pozitivă de trecere de la faza studiilor cu caracter
documentar la faza generalizării, a sintezelor pe teme mai largi.
Astfel au fost scrise lucrări consacrate dezvoltării muzicii noastre
în diferite epoci, cum sînt lucrări scrise de George Breazul, I. D-
Petrescu, Romeo Ghircoiaşiu, Vasile Tomescu, Petre Brîncuş,
Gheorghe Firea, Grigore Bărgăuanu, Elena Zotoviceanu, Fernanda
Foni; au fost elaborate lucrări privitoare la învăţămîntul muzica!
din trecut; altele închinate creaţiei romîneşti, de operă, cum este
monografia scrisă de Octavian Lazăr Cosma sau, iarăşi, lucrări
privind relaţiile muzicale dintre poporul nostru şi popoarele vecine
CULTURA MUZICALA IN ROM ÎNIA 3§1

— cum sînt studiile lui George Breazul, Ştefan Lakatos, Gheorghe

Ciobanu, Gheorghe Merişescu, Cristian Ghenea, Viorel Coama;
monografii dedicate unor muzicieni ca Gavriil Musicescu de George
Breazul, Iacob Mureşianu de Nicolae Parocescu, Ion Vidu şi Ciprian
Porumbescu de Viorel Cosma, Hariclea Darclee de George Sbîrcea
şi Ion H artularv Darclle, Tiberiu Brediceanu de George Sbîrcca,
George Enescu de Andrei *Tudor şi aceea de George Bălan, Dimitrie
Cuclin, Alfonso Castaldi, Alfred Alessandrescu şi Filip Lazăr de
Vasile Tom eseu, Ioan D. Chirescu de Liviu Rusu şi altele, precum
şi lucrări cu caracter didactic de Dimitrie Dinicu, Victor Iuşceanu,
Victor Giuleanu, Nicolae Parocescu, Ion Vicol.
De asemenea, au fost elaborate şi publicate monografii originale
în domeniul istoriei muzicii universale de către Alfred Hoffmann,
Vasile Cristian, Iuliu Spiru, Eugen Pricope, Mircea Nicolescu, Ada
Brumaru, Theodor Bălan, Nina Vieru, Romeo Alexandrescu.
Progresele realizate de muzicologii noştri în ce priveşte capaci­
tatea de generalizare a fenomenelor cercetate, fundamentarea ştiin­
ţifică şi creşterea spiritului critic au determinat intensificarea inte­
resului în rîndul publicului faţă de literatura muzicologică originală.
în domeniul cercetărilor de folclor se remarcă studiile şi mono­
grafiile realizate de Gheorghe Ciobanu, Tiberiu Alexandru, Emilia
Comişel, Paula Carp, Traian Mîrza şi alţii.
în procesul de promovare a creaţiei noastre muzicale şi de edu­
caţie muzicală a publicului, Editura Muzicală a Uniunii Compozi­
torilor are un rol important. Activitatea editurii s-a dezvoltat pe o
linie ascendentă. Astăzi se tipăresc lucrări simfonice ale compozi­
torilor noştri, lucrări de muzică de camera, de operă, de operetă,
cîntece de masă, piese corale, piese de muzică uşoară, culegeri de
cîntece populare, monografii, studii, metode, tratate, broşuri de
popularizare. Editura Muzicală tipăreşte de asemenea materiale
necesare învăţămîntului muzical. Tipăriturile Editurii Muzicale pun
la dispoziţia formaţiilor, soliştilor, publicului iubitor de muzică,
elevilor şi studenţilor materialul necesar activităţii lor şi propagan­
dei muzicii noastre.
Institutul de etnografie şi folclor al Academiei RJP.R. dezvoltă
în condiţiile noi create opera începută cu aproape patru decenii în
urmă de Constantin BrăUoiu, George Breazul şi Ilarion Cocişin. £1
are ca obiectiv culegerea şi studiul producţiei folclorice în general:
muzică, Eteratură, dans. In momentul de faţă, institutul posedă
cirţa 80 000 de culegeri <iin toate regiunile ţării. Pe lingă lucrări
de amploare pe care le elaborează, institutul editează „Revista de
 ION DUMTTRBSCa

folclor* care orientează ştiinţific activitatea cercetătorilor în acest

domeniu.
Prin vizitele muzicienilor de peste hotare în ţara noastră, prin
manifestările ansamblurilor de cîntece şi dansuri populare, ca şi prin
activitatea Institutului de etnografie şi folclor, a Radiodifuziunii,
şi Televiziunii, a casei de discuri ,JElectrţecord“ şi a Editurii Muzi­
cale a Uniunii Compozitorilor, tezaurul folcloric al poporului
nostru devine tot mai cunoscut şi mai preţuit. La invitaţia Institu­
tului de etnografie şi folclor şi a Comisiei naţionale a Republicii
Populare Romîne pentru UNESCO, Consiliul internaţional de mu­
zică populară (International Folk Music Council — I.F.M .C.) şi-a
ţinut cea de-a XH-lea conferinţă anuală în pitoreasca localitate
romînească Sinaia (august 1959). De asemenea, în 1962 a av u t loc
la Bucureşti Festivalul de folclor al ţărilor din regiunea Balcanilor
şi a Mării Adriatice.

In anii puterii populare au fost create condiţii optim e in te r­

pretării şi difuzării creaţiei muzicale romîneşti şi din repertoriul
universal. Viaţa muzicală s-a dezvoltat în forme m ultilaterale pe
întreg cuprinsul ţării. In oraşe în care odinioară cultura m u z i­
cală era inexistentă, în aceşti ani au răsunat glasurile coriştilor
amatori şi profesionişti, acordurile orchestrelor simfonice, au v ăzu t
lumina scenei spectacole muzicale ale ansamblurilor, operetelor*
teatrelor de estradă, operelor, baletelor.
In procesul de creştere a nivelului vieţii muzicale din C apitală
şi din toate regiunile ţarii, un rol im portant revine filarm onici­
lor. Ele constituie factori de seamă în acţiunea de educaţie m uzi­
cală a publicului, de promovare a interpreţilor, de popularizare
a repertoriului naţional şi universal.
O dată cu înfiinţarea celor 17 orchestre simfonice a în flo rit
activitatea muzicală în diverse centre culturale ale ţării. Ele au
în vedere atragerea către cultura muzicală a unui public cu pre­
gătire şi preferinţe diferite, precum şi principiul educaţiei m uzi­
cale larg cuprinzătoare: muzică simfonică, muzică de cameră,
muzică corală, muzică populară. Pentru a face faţă acestor Ce­
rinţe, mai multe filarmonici au devenit adevărate complexe m u­
zicale alcătuite din orchestre simfonice, ansambluri de m uzici
de cameră, ansambluri corale, orchestre populare, solişti,1 lecto­
rate muzicale.
CULTURA MUZICALA IN ROMÎNIA JOQ

D ato rită acestei alcătuiri a devenit posibil procesul de educaţie

muzicală a unui public larg, pornind de la concertul de muzică
populară, concerte simfonice populare, concerte-lecţii pentru ti-
neret, concerte de muzică corală, pînă la concertele de muzică
simfonica şi de cameră. Ca rezultat al acestei acţiuni, intr-o pe­
rioadă relativ scurtă s-a form at u n public nou, provenit din rîn-
durile oam enilor muncii. Acţiunile duse de filarmonici pentru
educaţia muzicală nu se limitează numai la concertele date în
incinta instituţiei, ci se completează de asemenea prin concerte
d ate în fabrici, în uzine, la sate şi prin îndrum area activităţii i
muzicale de am atori.
Filarm onica din Bucureşti dădea în medie, înainte de Eliberare,
de la 20 la 35 de concerte pe stagiune. A vîntul activităţii Filar­
monicii de Stat „George Enescu* în anii regimului de democraţie
populară este ilustrat, printre altele, de urm ătoarele cifre : faţă
de 15 000 de auditori in 1938, în anul 1963 concertele au fost
audiate de 111 000 de auditori. De un viu interes se bucură con­
certele simfonice cu un program larg accesibil, concertele-lecţii
(conferinţe cu exemplificări muzicale) Ta care participă muncitori,
studenţi şi elevi. Acestea au loc în C apitală şi în alte oraşe şi
centre muncitoreşti.
O rchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru*, cea mai re­
prezentativă dintre cele 20 de formaţii de acest gen, susţine anual,
în C apitală sau în alte centre, 193 de concerte totalizînd circa
100 000 de auditori.
Celelalte orchestre simfonice din ţară — şi anume din Arad,
Bacău, Botoşani, Braşov, Cluj, Craiova, Galaţi, laşi, Oradea, Plo­
ieşti, Satu Mare, Sibiu, Timişoara, Tg. Mureş — aduc o contri­
buţie m eritorie la educaţia muzicală a publicului din centrele res­
pective, protnovînd deopotrivă muzica universală şi romînească.
U n complex artistic, cu un rol de seamă în viaţa muzicală a
ţării, îl constituie form aţiile Radioteleviziunii (orchestra simfo­
nică, corul m ixt şi corul de copii, orchestra de estradă şi orchestra
de muzică populara). Pe lîngă obiectivele imediate legate de emi­
siune, formaţiile Radioteleviziunii susţin concerte publice, pre­
cum şi program e în cluburi muncitoreşti, uzine» gospodării
agricole.
O rchestra Radiodifuziunii a adus şi aduce un apo rt deosebit
în prom ovarea m uzicii romîneşti, mai ales în ceea ce priveşte
prim ele audiţii.
O rchestra simfonică a Cinematografiei, avînd ca scop princi­
p al im prim ările de muzică pentru filmele rom îneşti, susţine to t­
 IO N DUMITRESCU
3 0 4 ________________________________ _____________________ ________ ________________ -

odată şi o activitate de concert. Toate aceste form aţii m anifestă

un viu interes pentru creaţia muzicală romînească, executind în
fiecare concert lucrări de muzică romînească, printre care şi
prime audiţii.
In ultimii ani au fost inaugurate sala de concerte a Radiotele-
viziunii, dispunînd de condiţii tehnico-acustice m oderne, Sala
mare a Palatului R.P.R., cu o capacitate de 3 000 de locuri, p re­
cum şi Sala mică a Palatului R.P.R. -destinată muzicii de cam eră.

în Republica Populară Rom înă mişcarea corală are o veche

tradiţie. în trecut, ansambluri de renume cum erau reuniunile
corale — corul „Carmen", corul „C întarea Rom îniei" din Bucu­
reşti, corul „Bach“ din Sibiu, precum şi vestitele coruri ţărăneşti
cu o tradiţie de peste o sută de ani, ca de pildă „Corul d in Chi-
zătău“-Banat — au fiinţat numai datorită entuziasmului mem­
brilor lor.
Activitatea corală a căpătat astăzi o am ploare im presionantă
stimulată pe planuri multiple. Această activitate se orientează
spre atingerea unui nivel artistic ridicat, corespunzător exigen­
ţelor mereu sporite ale publicului.
Obiectivul promovării în publicul larg a creaţiei corale şi a
cîntecului de masă a determ inat înfiinţarea de coruri profesio­
niste de copii, de ansambluri de cîntece şi dansuri. P rin tre an­
samblurile de cîntece şi dansuri se num ără ansamblul Consiliului
Central al Sindicatelor, ansamblul „Ciocîrlia“ al M inisterului
Afacerilor Interne, ansamblul M inisterului F orţelor A rm ate, an­
samblul Sfatului Popular al Capitalei.
Menţionăm de asemenea activitatea ansamblului „C iprian Po-
rumbescu" din Suceava, „Nicolae Bălcesou“ din Craiova, ansam­
blului de cîntece şi dansuri din Baia Mare, ansamblul sîrbesc de
cîntece şi dansuri din Timişoara, ansamblului de stat de cîntece şi
dansuri din Tirgu Mureş.
Ansamblul Uniunii Tineretului Muncitor, care cuprinde un
cor mixt, o orchestră de muzică populară, o echipă de dansuri,
o formaţie de muzică de estradă, a obţinut -în cadrul mai m u lto r
festivaluri internaţionale de tineret premiul I, atît p entru in ter­
pretare corală; cît şi pentru dansuri.
• teatrele muzicale au un profil variat, de la teatrul de estradă
şi pînă la acela de operă şi balet.
înainte de Eliberare existau în R om înia două opere, una la
Bucureşti şi una la Cluj, care, în ciuda condiţiilor grele de func-
CULTURA MUZICALA IN ROMlNIA
305

ţionare, au prom ovat totuşi un repertoriu variat, contribuind

la afirm area unui mănunchi de interpreţi de valoare selectaţi din­
tr e talentele autohtone şi promovînd lucrări ale compozitorilor
rom îni. Cele cinci teatre de operă care activează astăzi la Bucu­
reşti, Iaşi, Cluj (unul în limba rormnă şi unul în limba maghiară)
şi Timişoara au preluat şi dezvoltat aceste tradiţii în spiritul ce­
rinţelor contemporane. Teatrul de operă şi balet al R.P.R. a fost
în zestrat cu un local nou, inaugurat la 31 ianuarie 1954.
Colectivele de cîntăreţi, dirijori, regizori, coregrafi şi personalul
teh n ic se orientează spre un repertoriu de calitate, într-o con­
cepţie realistă şi cu un nivel artistic ridicat. In afară de activitatea
în cadrul instituţiei, teatrele de operă participă de asemenea la
acţiunea de educaţie muzicală a oamenilor muncii, organizînd
recitaluri de operă pe scenele cluburilor din marile uzine şi în­
trep rin deri.
Daca în trecut nu exista nici un teatru de operetă subvenţionat
d e stat, astăzi activează în aceleaşi condiţii ca şi teatrele de operă,
teatre de operetă şi teatre muzicale în Bucureşti, Braşov, Galaţi,
C onstanţa. Teatrele muzicale desfăşoară o activitate complexa,
avîrid în repertoriul, lor opere, operete, balete, spectacole de
estradă, recitale vocal-coregrafice etc. Este, de asemenea, impor­
ta n tă şi semnificativă activitatea teatrelor muzicale de amatori,
cu m sînt cele din Reşiţa, Reghin, Careii Mari şi din alte localităţi.
^Subliniem alături de toate acestea activitatea teatrelor de
estradă, înfiinţate în această perioadă, avînd un însemnat rol în
educarea publicului larg.

înflorirea treptată a vieţii muzicale şi a creaţiei de-a lungul

istoriei culturii muzicale romîneşti a fost condiţionată de dez­
voltarea învăţăraîntului. Datorită spiritului de iniţiativă şi efor­
tu rilo r unor muzicieni de valoare, învăţămîntul muzical a con­
trib u it la formarea elementelor autohtone în toate domeniile mu­
zicale. D in cauza lipsei de sprijin, vechiul în v iţim în t muzical
romînesc avea un caracter restrîns, cuprinzînd cîteva _ şcoli de
specialitate. Orînduirea democrat-populară a organizat şi a lărgit
cim pul de activitate al învăţământului muzical, punînd în faţa sa
obiective noi.
Pentru activitate meritorie, pedagogii muzicali primesc premii
d e stat, titluri onorifice {profesor emerit). Elevilor şi studenţilor
li se acordă burse. învăţăm întul muzical de toate gradele este
gratuit. Conservatoarele au fost dotate cu studiouri acustice spe­
 ION DUMITRBSCL
30 6

ciale, materiale didactice etc. Orchestra simfonică şi studioul de

operă al Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti
asigură practica artistică a studenţilor şi susţine concerte şi spec­
tacole publice.
în şcoala de cultură generală, educaţia muzicală cuprinde to ate
clasele ciclului elementar şi mediu. Depăşind vechiul înţeles al
muzicii ca dexteritate, şcoala nouă urmăreşte prin muzică dez­
voltarea gustului estetic al elevului. Cercurile artistice organizate
pe lîngă unele şcoli oferă elevilor posibilitatea dezvoltării ap titu ­
dinilor muzicale.
învăţămîntul muzical de specialitate cuprinde circa 50 de şcoli
elementare — răspîndite în întreaga ţară —, şcoli medii, conser­
vatoare la Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Conservatoarele cuprind, în
genere, două facultăţi: una teoretică (compoziţie, pedagogie, d i­
rijat) şi una practică (instrumente şi canto). V arietatea form elo r
de afirmare a aptitudinilor tinerelor talente, cum sînt festivalu­
rile republicane, concursurile, asigură o selecţie a celor mai în ­
zestrate elemente. în conservator se acordă atenţie studiului crea­
ţiei folclorice, domeniu care face obiectul activităţii unei catedre
speciale. Catedra de compoziţie formează tineri com pozitori în
spiritul exigenţelor muzicii romîneşti contem porane. Aceştia au
posibilitatea să-şi afirme talentul creator încă de pe băncile şcolii.
Studiul instrumentelor de coarde în şcoala muzicală se bazează
pe tradiţia interpretativă a lui George Enescu şi a u n o r pedagogi
ca Niţulescu Lupu, Iosif Pruner, Dimitrie Dinicu şi este continuat
de Alexandru Theodorescu, Gara'bet Avachian, A lexandru R ăd u -
lescu, George Manoliu, Ionel Geantă, Francisc Balogh, G eorge
Iarosevici.
Preocupările catedrelor de canto au ca scop, în afară de dez­
voltarea talentelor deosebite, şi formarea unei înalte tehnici vo­
cale, însuşirea unui repertoriu bogat, de la lied la operă, de la
cantată la oratoriu. învăţăm întul de canto se sprijină pe expe­
rienţa unor cîntăreţi de seamă din trecut. P rintre pedagogi am in­
tim pe Constantin Stroescu, Petre Ştefănescu-Goangă, A rta Flo-
rescu, Octav Enigarescu ş.a.
Şcoala pianistică romînească se mîndreşte cu interpreţi de re ­
nume mondial ca Dinu Lipatti şi cu pedagogi de valoare cum
sînt Constanţa Erbiceanu, Florica Musicescu, Silvia Şerbescu,
Gheorghe Halmoş ş.a.
In învăţămîntul muzical de specialitate există o deosebita
preocupare pentru desfăşurarea practică a procesului de în v ăţă-
CU LTU R A M UZICALA TN R O M lN IA ^

m înt. Tinerii muzicieni au posibilitatea de a stabili, încă din anii

de şcoală, un contact direct cu iubitorii de muzică, precum şi
cu v ia ţa si realizările oam enilor muncii, ceea ce le ajută să cu­
noască publicul pentru care creează şi interpretează.
U n alt aspect al culturii muzicale în Republica Populara Ro-
m în ă este educaţia muzicală de mase. C ondiţia de bază a desfă­
şurării acestui proces, necunoscut în trecut, o constituie variatele
fo rm e prin care statul asigură manifestarea talentului muzical al
poporului : atragerea către muzică a celor ce muncesc Sn fabrici,
în uzine, la sate, participarea lor la concerte şi spectacole muzi­
cale. A m arătat mai sus rolul filarmonicilor, teatrelor muzicale etc.
în educarea m uzicală a publicului. La aceasta mai sînt de adăugat
alte acţiuni importante, şi anume : activitatea muzicală de ama­
to ri ce se desfăşoară pe întreg cuprinsul ţării, educaţia m uzicali
în cadrul universităţilor populare, precum şi prom ovarea talen­
te lo r din popor de către casele de creaţie populară şi şcoiile popu­
lare de artă.

A m ploarea extraordinara, caracterul adevărat de mase pe care

l-a că p ătat mişcarea artistică de amatori în anii puterii populare
sîn t ilustrate prin num ărul mare al participanţilor la concursurile
pe ţară ale căm inelor culturale, corurilor, echipelor de dans, for­
m aţiilor instrum entale, brigăzilor artistice de agitaţie, soliştilor
— cîntăreţi, instrumentişti şi dansatori. In cadrul activităţii muzi­
cale de am atori au înflorit ansambluri instrum entale populare,
care dovedesc în unele cazuri o ingenioasă practică de interpre­
tare şi chiar de creaţie muzicală. Soliştii ca şi ansamblurile va­
lorifică folclorul regional, astfel încît concursurile republicane
trec în revistă bogăţia şi varietatea folclorului nostru.
Este edificator pentru amploarea mişcării muzicale de masa
fap tu l că la concursul republican al artiştilor am atori din anul
•1959 au participat peste 18 OCX) de form aţii, iar. la fazele regio­
nale ale concursului din anul 1964 în cinstea celei de-a X X -a A ni­
versări a Eliberării au participat peste 28 000 de form aţii.
C u prilejul concursurilor de am atori pe ţara se relevă creaţiile
noi populare care exprima entuziasmul constructiv al poporului.
Mişcarea de am atori are nu num ai m eritul de a scoate la iveală
talentele din popor, ci constituie adesea o treaptă ce precede
afirm area acestora în viaţa muzicală profesională.
O rchestrele simfonice sau semisimfonke de am atori — cum
sîn t acelea ale arhitecţilor, medicilor sau inginerilor din Bucureşti,
 ION DUMITRESCU
308

sau orchestra muncitorilor din Reşiţa — prezintă programe sim­

fonice de remarcabili ţinută.
Rolul Casei centrale şi al caselor regionale ale creaţiei populare,
care promovează lucrările compozitorilor amatori, sprijină ţi în­
drumă educaţia artistică a cînţăreţilor populari ca şi activitatea
formaţiilor artistice de amatori în general, este deosebit de im­
portant. Tot în acest sens subliniem aportul şcolilor populare de
artă, în ale căror secţii muzicale studiază oameni ai muncii care,
în orele libere, vin aci să-şi însuşească studiul instrumental, cant©
teoria muzicii, dirijatul de cor ş.a. La fel cu şcolile muzicale de
specialitate, şcolile populare de artă demonstrează frumoasele re­
zultate obţinute de oamenii muncii pe tărîmul muzicii.

In viaţa muzicală a ţării, Radiodifuziunea şi Televiziunea aduc

o contribuţie de prim ordin. Nu numai spaţiul acordat emisiuni­
lor muzicale este astăzi incomparabil superior faţă de trecut»
ci îndeosebi obiectivele cultural-educative : promovarea pe plan
naţional şi internaţional a creaţiei noi a compozitorilor romîni,
popularizarea interpreţilor romîui profesionişti şi amatori şi, în
sfîrşit, realizarea unei complexe acţiuni de educaţie muzicală prin
emisiuni speciale. In ultimii ani Radiodifuziunea şi Televiziunea
Romînă, datorită legăturilor cu societăţile similare din patruzeci
de ţări, şi-au sporit considerabil fondul de înregistrări din mu­
zica universală, clasică şi contemporană, realizînd transmisia unor
programe interesante, a unor festivaluri muzicale internaţionale,
contribuind totodată — prin schimburi reciproce — la populari­
zarea muzicii romîneşti peste hotare.
Imprimarea pe discuri <înainte de Eliberare se realiza cu con­
cursul unor case de discuri străine şi avea un caracter exclusiv
comercial, ţinîndu-se în afara rosturilor educativ-culturale. Pro­
ducţia întreprinderii Electrecord este astăzi de 20 de ori mai
mare decît în trecut, ajungînd la tirajul anual de 1 150 000 de
discuri, popularizînd creaţia universală şi romînească în cele mai
diferite genuri, de la lucrări simfonice, vocal-simfonice, de ca­
meră, pînă la muzica uşoară, populară, cîntece de masă, cîntece
pentru copii. Întreprinderea „Electrecord'' realizează schimburi
Cu tot mai numeroase case de discuri, iar înregistrările interpre­
ţilor romîni sînt din ce. în ce . mai cunoscute peste hotare.
O altă înfăptuire a regimului de democraţie populară o con­
stituie industria de instrumente muzicalc* Întreprinderea „Doina*
CULTURA M UZICALA IN ROMÎNIA 309

oferă magazinelor instrumente de coarde ţi suflat, de alamă ţi

lemn, piane de concert ţi pianine, acordeoane, cobze, ţambale,
instrum ente pentru fanfară, viori de toate mărimile. In afara
acestei întreprinderi, unele fabrici din Reghin, Timişoara ţi Craiova
produc ţi ele instrumente muzicale.
Tiparul muzical este, de asemenea, un mijloc eficient de spri­
jinire a creaţiei romîneşti ţi de educaţie muzicală. In trecut nu­
mai un num ăr restrîns de muzicieni reuţeau să-ţi tipărească Iu*
crările d atorită eforturilor depuse de Societatea compozitorilor ro­
mîni. Astăzi, Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din
R.P.R. îşi desfăşoară activitatea pe două planuri : pe o parte,
tipărirea de lucrări muzicale din literatura universala ţi a creaţiei
romîneţti contemporane — de la cîntece de masă, lieduri, pînă la
opere ţi simfonii — pe de altă parte, tipărirea de partituri, broşuri
de popularizare, menite să contribuie la educaţia muzicală, să apro­
pie publicul larg de valorile artei muzicale romîneţti ţi mon­
diale. E ditura Muzicală acordă de asemenea o atenţie sporită
muzicologiei originale, publicînd monografii asupra compozito­
rilo r rom îni şi universali, lucrări de istoria muzicii, culegeri de
folclor, lucrări teoretice, tratate, manuale etc. In ultima vreme
au crescut considerabil atît volumul tipăriturilor muzicale cît ţi
calitatea lor.
V iaţa ţi activitatea unor muzicieni de seamă din trecut devin
to t mai cunoscute publicului prin muzee ţi case memoriale:
M uzeul „George Enescu" — inaugurat la 2 septembrie 1958 —,
casele-muzeu din Dorohoi şi din comuna George Enescu (fost Li-
veni), Casa memorială „Constantin C. Nottara* din Bucureşti,
muzeul „Ciprian Porumbescu* din Suceava ş.a.
La 11 decembrie 1963 a fost inaugurat noul magazin „Muzica"
al U niunii Com pozitorilor din R.P.R., situat în centrul Capitalei.
Realizat de un colectiv de arhitecţi şi artişti decoratori în
colaborare cu Fondul Plastic şi întreprinderi de specialitate, sub
îndrum area şi cu sprijinul Uniunii Compozitorilor, magazinul
„Muzica* din Bucureşti <nu reprezintă numai o unitate comer­
cială, dar în acelaşi tim p o operă de arhitectură şi de artă şi un
c e n tru cultural de propagandă a muzicii.

A vîntul culturii muzicale în cei 20 de ani de la Eliberare se

afirm ă şi în domeniul interpretării. In acest tim p a crescut tra­
diţia interpretării capodoperelor muzicii clasice universale fi s-a
form at o puternică mişcare pentru interpretarea muzicii romîneşti.
31 0 ION DUMITRBSCU

Repertoriul simfonic actual este reprezentat în tot ce are mai

valoros. Muzica universală, precum şi creaţia romînească sînt
promovate mult mai mult decît 'în trecut şi în condiţii de inter­
pretare superioară. Evenimente ca „Săptămîna muzicii romîneşti*
(1951, 1957), „Decada culturii" (1959), concerte consacrate crea­
ţiei originale, medalioane de compozitori romîni, Festivalurile in­
ternaţionale „George Enescu" (1958, 1961) au fost tot atîtea pri­
lejuri deosebite de cunoaştere a izbînzilor creaţiei romîneşti, după
cum concertele unor interpreţi străini au constituit momente, de
seamă în cunoaşterea creaţiei de peste hotare.
Interesul pe care interpreţii îl acordă creaţiei romîneşti reiese
din următoarele date : în stagiunea 1938— 1939 au fost interpre­
tate 6 lucrări romîneşti, în stagiunea 1941—1942 Filarmonica din
Bucureşti a prezentat 15 lucrări romîneşti, iar în momentul de
faţă fiecare concert al filarmonicilor din Capitală şi din regiuni
înscrie în fiecare program cel puţin o lucrare romînească.
Teatrele de operă vădesc de asemenea o preocupare continuă
pentru îmbogăţirea repertoriului. Alături de lucrări ale compozi­
torilor clasici ai genului, în repertoriul liric figurează opere şi
balete de Ravel, Prokofiev, De Falia, Gershwin, Suchon etc.
Creaţia romînească de operă şi balet dinainte de 23 August
1944 este reprezentată pe scena teatrelor noastre de operă prin
Oedip de George Enescu, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte
furtunoasă de Paul Constanţinescu, Marin Pescarul de Marţian
Negrea, Alexandru Lăpuşneanu şi Capra cu trei iezi de Alexandru
Zirra, La piaţă de Mihail Jora şi Priculiciul de Zeno Vancea. O
contribuţie importantă a fost adusă prin promovarea lucrărilor
noi ale genului.
înnoirea repertoriului este, de asemenea, vizibilă în genul m u­
zicii de cameră, instrumentală şi vocală. In genul muzicii corale,
al muzicii uşoare şi de estradă, precum şi in domeniul muzicii
populare se manifestă o înnoire permanentă a repertoriului.

Arta interpretativă romînească este reprezentată astăzi prin

personalităţi eminente din generaţia vîrstnică şi mijlocie, precum
şi prin tinere talente. Meritele pe tărîmul activităţii interpreta­
tive sînt răsplătite prin premii de stat, prin acordarea titlurilor
de artişti emeriţi şi artişti ai poporului, ordine şi medalii, acor­
darea de pensii etc.
Dintre şefii de orchestră amintim pe George Georgescu, An-
tonin Ciolan, Egizio Massini, Jean Bobescu, Constantin Bobeseu,
 CULTURA MUZICALA IN ROMlNIA |||

Emanoil Elonescu, Anatol Kisadji, Mircea Popa, Mircea Basarab,

Iosif Conta, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu, Mircea Cris-
tescu, Nicolae Boboc, Cornel Trailescu, Paul Popescu, Eugen
Pricope, .Emil Simon, Hugo Huss, Miron Raţiu, Petre Sbircea,
Radu Botez, Teodor Costin, Remus Georgescu, Constantin Baci.
Printre dirijorii de valoare care au activat, după 23 August
au fost de asemenea : Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu,
Dinu Niculescu. Dirijori de cor s în t: Dumitru Botez, Marin
Constantin, Alexandru Şumschi, iar dirijori de ansambluri Dinu
Stelian, Viorel Doboş, Victor Popescu.
Şcoala violonistică romînească este reprezentată prin artişti c a :
Ion Voicu, Ştefan Gheorghiu, Mihai Constantinescu, Ştefan Ruha,
Varujan Cosighian, Ilarion Ionescu-Galaţi, Daniel Podlovschi;
şcoala violoncelistică este reprezentată prin Radu Aldulescu, Vla-
dim ir Orlov, Serafim Antropov, George Iarosevici, Ion Fotino.
Amintim de asemenea pe violoniştii Alexandru Rădulescu, Gheorghe
Popovici, pe flautiştii Vasile Jianu, Dumitru Pop şi Nicolae Ale­
xandru, pe oboiştii Pavel Tornea şi Ion Danie* pe corniştii Ion
Bădănoiu şi Paul Staicu, clarinetistul Octav Aurelian Popa, fago-
tistul Emil Bîclea, trompetiştii Gheorghe Adamache şi Obreja.
Şcoala pianistică numără artişti ca Silvia Şerbescu, Valentin
Gheorghiu, Maria Fotino, Alexandru Demetriad, Gheorghe Hal-
moş, Lidia Cristian, Sofia Cosma, Irina Lăzărescu, Maria Car-
daş, Cornel Gheorghiu. Printre tinerii pianişti care s-au afirmat
î-n anii din urmă, amintim pe Nicolae Brîncuş, Dan Grigore, Ga-
briel Amiraş, Theodor Paraschivescu, Maria Cristian, Liana Şer­
bescu. Sînt de am intit pianiştii acompaniatori Nicolae Rădulescu,
Ferdinand Weiss, Mariana Cabdebo, Rodica Suţu, Radu Ne-
greanu.
Ar;ţa vocală este reprezentată prin cîntăreţi din generaţia vîrst-
nică şi mijlocie ca George Niculescu-Basu, Petre Ştefănescu-
Goangă, (Nicolae Secăreanu, Vallentina Creţoiu, Arta Florescu, Ze-
naida Pally, Stela Simonetti, Ionel Tudoran, Ion Puiean, Mihail
A rnăutu, Lia Hubic, Mihail Ştirbei, Garbis Zobian, Ana Tălmă­
ceam!, Francisc Ottroc, Maria Voloşescu, Ioana Nkola, George
Corbeni, Elena Vătaf, Augustin Almăjan, Octav Enigărescu,
Mircea Buciu, Vjorel Ban, Alexandru Enăceanu, Ella Urmă, Htus
M oraru. Şcoala nouă a formt tineri artişti care s-au afirmat de
asemenea cu succes pe scenele lirice Sn ţară şi peste hotare, cum
sînt Nicolae Herlea, Dan Ioidăchescu, Valentin Teodorian, Iolanda
Marculescu, Emilia Petrescu, Lucia Stănescu, Cornel Stavru, Teo­
dora Lucaciu, Ladislau Konya, Magda Ianculescu, Octavian
 ION DUMITRBSCO
312

Naghiu, David Ohanesian, Elena Cernei, Adriana Ciuciu, Mariela

Grebenişan, Ion Piso, Lela Cincu, Cornel Fănăţeanu, Ion Buzea,
Mihaela Botez, Vera Rudeanu, Valtentin Loghin, Emil Rotundu,
Iulia Buciuceanu, Mar ta Kessler şi regizorii: Jean Rinzescu, Pa-
nait Cottescu, Al. Szim'berger, George Teodorescu, H ero Lu-
pescu, Ilie Balea, ,A. I. Arbore, Gh. Zaharescu,
Arta coregrafică romînească a luat astăzi un avînt deosebit,
datorită ansamblurilor permanente de acest gen din cadrul tea­
trelor de operă şi operetă, teatrelor de estrada şi al ansamblurilor
artistice, precum şi datorită şcolilor de coregrafie. Amintim pe
Valentina Massini, Irinel Liciu, Simona Ştefănescu, Alexandra
Dumitrache, Gabriel Popescu, Trixi Checais, Stere Popescu,
Gheorghe Cotovelea, Ion Alexa, Eugen Mărcui, Marin Alecu şi
maeştrii Floria Capsali, Oleg Danovski, Mitiţă Dumitrescu, Tilde
Urseanu, Gelu Matei, Vasile Marcu.
Teatrul de operetă, care în trecut a fost reprezentat prin m ari
artişti ca : Nicolae Leonard, Nicolae Ciucurette, Virginia Miciora,
Nicu Poenaru, Elena Zamora, Marilena Bodescu, astăzi numără
de asemenea interpreţi apreciaţi ca Ion Dacian, Maria Wauvrina,
Silly Popescu, Virginica Romanovschi, Constanţa Cîmpeanu, Vali
Niculescu, Ludovic Spiess, Mircea Nemens.
Printre cîntăreţii de muzică uşoară se numără Gică Petrescu,
Dorina Drăghici, Luigi Ionescu, Constantin Drăghici, Roxaiia
Matei, Nicolae Niţescu, Gigi Marga, Margareta Pislaru, Marina
Voica, George Bunea, Maria Ianoli, Mihaela Cotaru, Nicu Stoe-
nescu, Aida Moga, Lavinia Slăveanu, Florin Dorian, Doina Badea,
Aurelian Andreescu, iar dintre interpreţii de muzică populară
amintim pe Maria Tănase, Fănică Luca, Ioana Radu, M aria Lă-
tăreţu, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă, Ion C. Cristoreanu, A n-
gela Moldovanu, Ştefan Lăzărescu, Aurelia Fătu, Ileana Constan-
tinescu, Nicu Stănescu, Ionel Budişteanu, Victor Predescu, Ion
Zlotea, Iliuţă RudăreanU, Traian Lascuţ Făgărăşanu.
Ceea ce caracterizează arta interpretativă romînească de astăzi
este preocuparea de a sublinia conţinutul expresiv al muzicii, de
a evita efectele virtuozităţii goale, de a exprima firescul, de a
elimina convenţionalismul. Unele trăsături particulare ale artei
interpretative se datoresc specificului însuşi al creaţiei muzicale
romîneşti, bazat pe dezvoltarea resurselor cîntecului şi dansului
popular. în această privinţă, preluarea tradiţiei interpretative
romîneşti, adîncirea posibilităţilor artei interpretative contem po­
rane sînt factorii principali care îmbogăţesc concepţia şi stilul
artiştilor noştri. Asemenea probleme intră în sarcina Asociaţiei
 George Enescu

LOedip* pe scena Teatrului de

operă şi balet din Bucureşti.
IScenă cu artiştii emeriţi Elena
I Cernei şi David Ohanesian
 ii m u z ic o lo g ilo r

A „ " , d, U
£ f .; f c ° " ,o z
 %
t
* m r
Ion Voicu, artist al poporului

Radu Aldulescu, artist emerit

 Ştefan Gheorţhiu şi
Valentin Gheorghiu, artişti emeriţi.
Casa memorială George Enescu, sediul Uniunii Com pozitorilor din R.P R-
CULTURA MUZICALA ÎN ROMÎNIA 3J3

oam enilor de teatru şi muzică. Această instituţie are drept scop

sprijinirea activităţii interpreţilor prin discuţii, prin organizarea
schim bului reciproc de experienţă, prin dezvoltarea contactului
cu muzicienii de peste hotare. Asociaţia oamenilor de teatru şi
m uzică din R.P.R. este afiliată la Consiliul internaţional de
m uzică.,

■
Aspectele dezvoltării muzicii romîneşti din trecut şi de astăzi
sînt studiate în cadrul U niunii Compozitorilor, al Institutului de
istoria artei al Academiei R.P.R., care editează revista „Studii şi
cercetări de istoria artei" (1954), al Editurii Muzicale şi al re­
vistei „Muzica*.
U n rol im portant în activitatea de educaţie muzicală îl au lec­
to ratele filarmonicilor,* redacţiile de muzică ale Radiodifuziunii.
C ursurile de muzică din Universitatea populară reprezintă o
form ă prin care oamenii muncii din întreprinderi şi instituţii iau
co n tact cu valorile muzicale.
A tît creaţia cît şi arta interpretativă romînească s-au afirmat
pe o scară cu m ult mai înaltă faţă de trecut, cîştigînd aprecierea
opiniei muzicale de peste hotare, iar muzica şi muzicienii străini
au devenit cunoscuţi şi preţuiţi în Romînia.
C u prilejul săptăm înilor muzicii romîneşti şi festivalurilor in­
ternaţionale „George Enescu“ în cadrul turneelor muzicienilor
ro m în i în străinătate, precum şi prin schimbul de benzi şi discuri,
m uzica romînească devine din ce în ce mai cunoscută în toată
lumea.
în anii de după Eliberare, Romînia a trimis cu regularitate la
m arile com petiţii artistice internaţionale grupuri de muzicieni
care, în m ajoritatea cazurilor, au obţinut distincţii de frunte.
A lături de concursurile din cadrul festivalurilor mondiale ale ti­
n eretului şi studenţilor unde tinerii muzicieni romîni au obţinut
num eroase medalii, ei au participat la festivalurile organizate la
M oscova, Geneva, Paris, Berlin, Pfaga, Salzburg, Toulouse, Ver-
•viers, Vercelli, precum şi la alte concursuri internaţionale.
Festivalurile „George Enescu“ au prilejuit vizitarea ţării noas­
tre de către personalităţi de seamă ale vieţii muzicale internaţio­
nale care au participat alături de dirijorij şi soliştii rom îni la
m anifestările festivalului. I
 IO N DUMITRESCU
314

Relevînd izbînzile muzicienilor rom îni în toate domeniile,

subliniem marile lor îndatoriri faţă de dezvoltarea impetuoasă a
vieţii din Republica Populară Romînă, de creşterea continuă a
exigenţelor publicului. Pătrunşi de sentim entul înaltei răspunderi
faţă de patria nouă, socialistă, muzicienii noştri îşi sporesc efor­
turile pentru ridicarea muzicii rommeşti în cadrul culturii noas­
tre noi la nivelul realizărilor pe care poporul nostru le obţine
în toate ramurile de activitate.
ION MORARU
T tcepreţedwt* al Com itetului de Stat pentru C ulturi |i A r tl

CU LTU RA ŞI MASELE

„Muncitorii, ţăranii| tineretul manifest3 o mare

sete de carte, de cunoştinţe, de frumos, Parti­
dul fi statul nostru desfîţoari o munci vast!
pentru a transforma cultura într-un Imn al
tuturor*,* $

8 800 000. 1 000 000. 8 500 000. Cititori în bibliotecile din

toată ţara, artişti amatori, vizitatori ai muzeelor în 1963. Sînt
doar cîteva cifre care cuprind şi exprimă o întreaga revoluţie.
O revoluţie care a transformat din temelii toate zonele vieţii
noastre sociale. O revoluţie în politică, în economie, în conştiinţă.
Setea oamenilor muncii pentru cunoştinţe, pentru carte, pen­
tr u frumos, neostoită timp de veacuri, s-a întruchipat treptat, în
cei 20 de ani de viaţă nouă, într-un val măreţ care creşte fără
oprelişti, cucerind una după alta cetăţile culturii.
în veacurile de existenţă a orînduirilor antagonice, proprieta­
tea privată şi exploatarea au creat o ruptură monstruoasă între
producătorii întregii avuţii sociale şi cultura spirituală. Milioane
de oam eni cunoşteau o viaţă obscură, muncind din greu pentru
ca o m inoritate privilegiată să se poată bucura — cum spunea
Eminescu — de „sucul cel mai dulce al pămîntului“. Strivite de
munca chinuitoare în folosul altora, de grija zilnică pentru asi­
gurarea celor necesare traiului, masele nu-şi puteau îngădui asi­
milarea pe scară largă a valorilor care alcătuiesc fondul cultural
de aur al omenirii.
Cine nu-şi aminteşte de starea de înapoiere culturală a marii
m ajorităţi a poporului nostru în anii dinaintea lui 23 August
1944 1 C u sfruntata lor făţărnicie, clasele stăpînitoare înscriseseră
în C onstituţia ţării cu Utere mari principiul învăţămmtulm pri­
m ar obligatoriu — condiţia elementară a oricărei ridicări spre
cultură. în fapt însă, în ţară' continuau să existe aproape 4 mi­
lioane de neştiutori de carte şi 80% din populaţie nu dispunea
de posibilităţi reale pentru a se bucura de binefacerile culturii.

1 Gh. G h e o r g h i u - D e j, Raport la cel de-al lll-lea Congres ol P.M.R.,

Editura Politică, Bucureşti, 1960, p. 101.
 ION MORARU
316

„Avem peste 60% analfabeţi — scria profesorul Ion Simionescu,

imul dintre cunoscuţii popularizatori ai ştiinţei, din trecut. D in
punct de vedere al culturii ştiinţifice însă din restul de 40% tre­
buie cuprinşi încă m ulţi în categoria celor dintîi. Analfabetismul
ştiinţific, înţelegînd prin aceasta completa necunoaştere a legilor
celor mai elementare care constituie viaţa noastră şi a mediului
din care ea atîm ă, se întinde astfel nu numai asupra satelor unde
scrisul şi cititul e un lux, dar şi asupra oraşelor, luate d rep t cen­
tre de cultură" 2.
Puţini oameni citiseră sau citeau o carte, văzuseră sau vedeau
o scenă de teatru, păşeau într-o expoziţie de artă. M ulţi n u as­
cultaseră şi nu puteau să asculte un concert, n u puteau aspira la
formele înalte ale creaţiei spirituale, nu ştiau că există problem e
ale lumii şi veacului.
Sînt acestea m ărturii din tim puri apuse pentru totdeauna. în -
cercînd să le pătrunzi înţelesul profund,, parcă auzi protestul oa­
menilor pentru care viaţa n-a însemnat decît o necurmată luptă
pentru existenţă. Cîte inteligenţe, cîte talente pierdute şi risipite
ca floarea câmpului, cîte energii strivite de barierele de clasă, de
lipsa oricăror posibilităţi de afirmare î
Zeci de ani de regim burghezo-moşieresc n-au însem nat altceva
pe plan cultural decit cultivarea ignoranţei şi analfabetismului, în ­
firiparea unei culturi străine de ceea ce era fiinţa noastră naţională
şi aspiraţiile spre libertate ale maselor populare.
Politica culturală a trecutelor regim uri a fost o politică a igno­
rării cerinţelor materiale ale culturalizării poporului. N u însă o
politică a indiferenţei. Dincolo de paravanul demagogic al „grijii
pentru destinele neamului" opera brutal m îna guvernelor zeloase
să ţină poporul m uncitor în cadrul strim t al intereselor lo r d e
clasă. Ele se străduiau să n u dea celor ce muncesc decît atîtea cu­
noştinţe cîte le erau strict necesare pentru a îmbogăţi mai m ult
pe exploatatori, să le adoarmă şi să le pervertească conştiinţa, să
le paralizeze energia revoluţionară şi să le abată de la realizarea
năzuinţelor lor fireşti.
Ideologii burgheziei şi moşierimii au propagat diferite teorii
care încercau să justifice înapoierea culturală a ţării şi să îndepăr­
teze oamenii de cultură şi artă de la nobila misiune de lum inare
a poporului. Printre altele, aceste teorii diversioniste vorbeau des­
pre „împărţirea naturală" a societăţii în aşa-zisele „elite culturale"

2 I. S i m i o n e s c u , Evoluţia culturii ştiinţifice în Romînia. Discurs rostit

Ia 24 mai/6 iunie 1913, Bucureşti, Editura Socec, 1913, p. 36.
 CULTURA ŞI MASELE
317

şi „gloata ignorantă a culturala*, între care ar exista o prăpastie

de netrecut. Teoreticianul „romînismului“, C. Rădulescu-Motru,
de pildă, în concepţiile sale privind filozofia culturii, susţinea că
numai anumite popoare şi anumiţi indivizi, „oamenii de vocaţie*,
sînt chemaţi să contribuie la dezvoltarea culturii universale. Ca şi
alte popoare, poporul romîn, care — după cum constata C. Ră­
dulescu-Motru — nu-şi făurise decît o aşa-zisă semicultură, nu
avea „... individualitatea şi originalitatea pe care o au popoarele
culte. L a cultura adevărată... nu pot ajunge decît popoarele do­
tate cu calităţi deosebite**.
Această teorie, care poartă în mod vădit amprenta iraţionalis­
mului şi a dispreţului faţă de om, caută de fapt să mascheze cau­
zele reale, de ordin social, ale întunericului spiritual în care era
ţinut poporul. Ea este dezminţită şi de faptul că în ciuda politicii
anticulturale, a guvernanţilor burgheziei şi moşierimii şi în opo­
ziţie cu cultura dominantă, poporul nostru care a năzuit întot­
deauna spre cunoaştere şi frumos şi-a făurit o cultură a sa pro­
prie, profund originală, comoară de nestemate, neasemuită* prin
frumuseţea şi bogăţia sa. Din timpuri străvechi, poeţii, cîntăreţii,
cioplitorii sau ţesătorii anonimi au făurit minunata artă populară
în care. şi-au zugrăvit necazurile, bucuriile şi dorurile, artă din
care şi-au tras seva cele mai înalte şi valoroase creaţii ale culturii
noastre naţionale. Şi alături de ei, cărturarii înaintaţi, prin operele
lor, au făcut să crească mlădiţele unei culturi democratice, pro­
gresiste. Marile, autenticele valori culturale care au servit poporul
au fost făurite în conflict cu orînduirea veche şi orînduitorii ei,
peste condiţiile materiale şi morale grele, adeseori insuportabile,
cu care oficialitatea i-a vitregit pe creatorii lor.
Au existat‘în trecut şi o seamă de oameni înaintaţi, care au
văzut în instruirea poporului una din pîrghiile de seamă ale pro­
gresului social. Intr-unul din articolele sale, înflăcăratul patriot
şi revoluţionar Nicolae Bălcescu scria: „Să ne luminăm poporul...
să jurăm , pe atîţia secoli de sclavie, că nu vom pregeta pînă nu
vom lumina poporul*4. Pentru acelaşi nobil ideal au militat şi
alţi fii de seamă ai patriei noastre, precum Kogălniceanu, Gheor-
ghe Lazăr, Asachi, Heliade. Mai aproape de timpurile noastre —
Victor Babeş, Gh. Marinescu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu,
Alexandru Sahia, dr. C. I. Parhon şi mulţi alţii.

> C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Cultura romină fi politicianismul, 1904, p. 5.

4 N. B ă l c e s c u , Opere alese, voi. I, E.S-P.L-A-, Bucureşti, 1960, p. 249.
318

Continuînd tradiţiile progresiste ale trecutului, strîngind în ju­

rul său, datorită umanismului generos al idealurilor pentru care
lupta, pe cei mai buni intelectuali ai timpului, Partidul Comunist
Romîn a militat neobosit nu numai pentru înlăturarea dominaţiei
politice şi economice a claselor exploatatoare, ci şi pentru zdrobi­
rea monopolului lor cultural, demascînd conţinutul şi caracterul
de clasă al culturii burgheze aflata la îndemîna şi în slujba unei
minorităţi şi stabilind printre obiectivele principale de luptă şi
făurirea unei culturi a celor ce muncesc.
Tabloul vechii stări culturale a poporului îl privim astăzi de
ta o distanţă care nu e numai a timpului ce s-a scurs, ci şi a si­
tuaţiei radieal şi definitiv schimbate, deoarece 23 August 1944 a
însemnat o piatră de hotar şi în viaţa spirituală a maselor mun­
citoare din ţara noastră. S-au schimbat fundamental conţinutul şi
rosturile culturii. Pentru prima dată în istoria ţării noastre s-a
restabilit — ca urmare a lichidării exploatării omului de către om
— unitatea firească dintre muncă şi cultură, dintre producătorii
bunurilor materiale si valorile spirituale. S-a realizat geniala pre­
viziune leninistă: „înainte, întreaga inteligenţă, întregul geniu al
omenirii crea numai pentru a asigura unora toate binefacerile teh­
nicii şi ale culturii şi a lipsi pe ceilalţi de lucrul cel mai necesar
— cultura şi progresul. Acum însă, toate minunile tehnicii, toate
cuceririle culturii vor deveni un bun al întregului popor, şi de
azi înainte inteligenţa şi geniul omenirii nu vor mai fi transfor­
mate în mijloace de constrângere, în mijloace de exploatare" *.
Numai orîndmrea democrat-populară a creat acele premise care
să facă din cultură un bun al întregului popor. Călăuzindu-se
după învăţătura marxist-leninistă, aplicînd-o în mod creator la
condiţiile specifice ale ţării noastre, Partidul Muncitoresc Rom în
a condus oamenii muncii la înfăptuirea revoluţiei socialiste, la
opera de construcţie a noii orînduiri. Avîntul multilateral al eco­
nomiei socialiste, impetuosul mers înainte al industriei şi agricul­
turii, creşterea continuă a bunăstării celor ce muncesc, marile
libertăţi şi drepturi cucerite de oamenii muncii — iată temelia
trainică a înfloririi culturii noastre, care a atins în cei 20 de ani
de la Eliberare culmi nevisate în trecut, temelia descătuşării în
proporţii de masă a tuturor energiilor creatoare ale poporului
care-şi făureşte, în mod conştient, propria sa istorie.
Ca instrument principal al clasei muncitoare în construirea
socialismului, statul nostru democrat-popular, condus de partid,

| V. I. Le o in, Despre culturi fi artă, E.S.P.L.P., Bucureţti, 1957, p. 244.

CULTURA SI MASELE
31»

traduce în viaţă sarcinile înfăptuirii revoluţiei culturale, ale fău­

ririi şi dezvoltării culturii socialiste în interesul maselor populare.
In ţara noastră transformarea culturii într-un bun al tuturor a
devenit o politică de stat. Urmare firească a exercitării funcţiei
cultural-educative a statului, accesul la cultură este deschis pentru
to ţi m embrii societăţii.
In ce constă în fond caracterul de masă al culturii noastre
socialiste? El constă mai întîi în faptul că, în cadrul revoluţiei
noastre culturale, de roadele bogate ale culturii umane se bucură
to ţi oam enii muncii, masele largi populare cărora pînă la revo­
luţie le fusese în fapt imposibil accesul la cultură. Valorile cul­
tu rii n u mai vegetează în tum ul de fildeş al vechilor „elite*. Ză­
voarele grele ale trecutului au fost sfărimate. Beneficiarii fireşti
ai bunurilor materiale ca şi ai bunurilor spirituale — masele —
şi-au căpătat în sfîrşit drepturile. Cultura a devenit bun al po­
porului, s-a transformat în cultură a maselor.
Şi acesta este încă imul din aspectele majore ale înfăptuirii în
ţara noastră a deplinei democraţii, a democraţiei socialiste.
C aracterul de masă al culturii noastre constă apoi în extin­
derea posibilităţilor de acces al oamenilor muncii la crearea cul­
turii, in extinderea facultăţilor şi posibilităţilor lor spirituale de
a participa la această creaţie. Este vorba de faptul simplu, dar
care ascunde o întreagă epocă de transformări fundamentale, re­
voluţionare, că fiecare fiu de muncitor sau ţăran are depline
posibilităţi de afirmare a talentelor şi aptitudinilor sale.
D ar caracterul de masă al culturii socialiste care înfloreşte
în ţara noastră se exprimă în cel mai înalt grad în însuşi conţi­
nutul noii culturi care răspunde idealurilor şi aspiraţiilor mase­
lor, contribuind la formarea şi dezvoltarea conştiinţei lor so­
cialiste.
în tre socialism — ca operă vie creată prin munca şi lupta
eroică a milioanelor de oameni — şi nivelul de cultură al ma­
selor există o legătură indisolubilă. Socialismul poate fi construit
num ai de oameni cu un înalt nivel de conştiinţă, de oameni ca­
pabili să înţeleagă legile dezvoltării societăţii, problemele politice,
să lupte cu ardoare pentru progres social, să aplice cuceririle
ştiinţei şi tehnicii înaintate. Iată de ce omul societăţii socialiste
trebuie să fie omul celei mai înalte cultun. Iată de ce, aşa cum
sublinia tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „...partidul stimulează
entuziasmul creator al oamenilor muncii, desfăşoară o intensă muncă
politică-educativă pentru dezvoltarea conştiinţei lor socialiste, pen-
 ION MORAR U

tru form area fizionom iei m orale a om ului no u , c o n s tru c to r al

celei mai înaintate o rînduiri sociale" #.
Prin mijloacele sale specifice care-i asigură p ă tru n d e re a p in ă
în cele mai îndepărtate sate şi cătune, m unca cu ltu ral-ed u c ativ ă
de masa aduce o contribuţie însem nată la răspîndirea ideologiei
marxist-leniniste în scopul dezvoltării conştiinţei politice socia­
liste a oam enilor muncii, făcîndu-le cunoscută pe larg şi în tr - u n
mod accesibil linia politică a partidului nostru, stim u lîn d u -i la o
participare activa la viaţa politică, m obilizîndu-i la în fă p tu ire a
m arilor sarcini ale desăvîrşirii construcţiei socialiste.
In actualele condiţii istorice, cînd — aşa cu m a sublin iat C o n ­
gresul al III-lea al P.M .R. — activitatea ideologică, m u n ca de li­
chidare a răm ăşiţelor educaţiei burgheze din conştiin ţa oam eni­
lor constituie tărîm ul principal al luptei din tre vechi şi nou,
sporeşte m ult rolul factorului educativ. în realizarea acestei ce­
rinţe de prim ordin, activitatea cultural-educativă de m asă îşi
aduce aportul la înnobilarea om ului, la form area no u lu i său p ro fil
moral, caracterizat prin devotam ent faţă de cauza socialism ului,
dragoste faţa de patria socialistă, m uncă conştiincioasă p e n tru
binele colectivităţii, conştiinţa înaltă a datoriei obşteşti. în acelaşi
tim p ea contribuie la form area în rîn d u rile oam enilor m u n cii a
unei poziţii conştiente, m ilitante, în vederea com b aterii a t o t ce
este vechi, perim at în conştiinţa oam enilor, a ideologiei burgheze,
oricare ar fi formele ei de m anifestare.
Evident, rezolvarea acestei în fru n tă ri în tre vechi şi n o u , în
care noul îşi afirmă continuu superioritatea, n u este şi n u p o ate
fi realizată brusc, dintr-o dată. Purificarea spirituală şi m o rală a
omului de tarele educaţiei burgheze, curăţirea zgurei care s-a
depus în condiţiile veacurilor de exploatare neum ană im plică
o activitate îndelungată, sistematică, n e în tre ru p tă . Aici, în acest
domeniu, s-au o b ţin u t în cei 20 de ani care au tre c u t de la
23 August 1944 rezultate remarcabile întru ch ip ate în plăm ă­
direa unui om nou, cu un nou p rofil spiritual, caracterizat p rin
înaltele trăsături ale eticii com uniste şi tocm ai aici, m ai m u lt
decît oriunde, se verifică, cu criteriul suprem al practicii, efica­
citatea activităţii cultural-educative de masă.
în socialism, omul, ca participant conştient al procesului p ro ­
ductiv, devine o condiţie obiectivă indispensabilă p e n tru p ro ­
gresul continuu al forţelor de producţie. Este u n lu c ru în d e­

• Gh. G h e o r g h i u - D e j , Articole fi cmvîntări, 1959—1961, Editura Po­

litici, Bucureşti, 1961, p. 356.
CULTURA Ş I MASELE 321

o b şte c u n o sc u t c i facto ru l cel m ai im portant care asigura

v ic to ria socialism ului asupra capitalism ului îl constituie creşterea
n e c o n te n ită , im petuoasă a pro d u ctiv ităţii muncii. înzestrarea eco­
n o m ie i cu teh n ica cea mai înaintată, valorificarea celor mai noi
c u c e riri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contem porane, mecani­
z a rea şi au to m atiza re a producţiei, necesităţile dezvoltării inten­
sive şi m u ltila terale a p roducţiei agricole, asimilarea metodelor
p e rfe c ţio n a te de conducere şi organizare a m uncii a tît în industrie
c î t şi în ag ric u ltu ră rep rezin tă pîrghii principale pe care statul
n o s tru d em o crat-p o p u la r le foloseşte cu succes în lupta pentru
sp o rire a p ro d u cţiei şi pro d u ctiv ităţii m uncii. D ar aceasta im­
p lică p reg ă tirea profesională a m uncitorilor şi ţăranilor, lărgirea
b ag aju lui lo r de cunoştinţe econom ice şi tehnico-ştiin­
ţifice, f ă ră de care este de neconceput poziţia creatoare şi compe­
te n tă , co n ştie n tă, a oam enilor m uncii în procesul de producţie.
T o cm ai de aceea, în docum entele sale, partidul nostru a subliniat
în re p e ta te rîn d u ri însem nătatea răspîndirii sistematice a cu­
n o ştin ţe lo r econom ice şi tehnico-ştiinţifice în rîndul maselor. In
realizarea acestei cerinţe care se înscrie ca o necesitate în dez­
v o lta re a societăţii noastre socialiste, activitatea cultural-educa-
tiv ă de m asă este u n mijloc de seamă. C ultura socialistă de masă
nu este şi nu poate fi o simplă activitate generoasă, iluministă,
ci o m u n că intensă, subordonată sarcinilor politico-economice
arz ăto a re , o m uncă cu u n puternic caracter m ilitant şi cu di­
rec te consecinţe asupra creşterii producţiei şi productivităţii
m u n c ii sociale.
D ezv o ltarea personalităţii um ane în to t ce are ea m ai autentic
şi m ai n o b il este un a din trăsăturile organice, intrinsece ale
um an ism u lu i ce caracterizează noua orînduire socială. în această
d ez v o lta re , o verigă de im p o rtan ţa deosebită a conştiinţei socia­
liste în a in ta te o reprezintă form area unui larg o rizo n t cultural-
ştiin ţific şi artistic al om ului socialist. Se poate vorb i — ca u r­
m a re a un ei vaste şi p rofunde activităţi educative — că în
R om înia se form ează şi se dezvoltă un adevărat om cult, în în­
ţelesul cel m ai deplin care se poate da acestui cuvînt. E ste om ul
care aspiră c ă tre participarea la toate form ele civilizaţiei şi cul­
tu rii, la înţelegerea lum d şi a vieţii, a natu rii şi istoriei, a tu ­
tu r o r cre aţiilo r m ateriale şi spirituale ale u m a n ită ţii; el dom ină
v ia ţa p rin inteligenţă, prin cunoştinţe, p rin caracter. V arietatea
m ijloacelor de cultivare spirituală care există în ţa ra noastră îi
asig u ră o in fo rm aţie bogată în dom eniul politicii interne şi in­
te rn a ţio n a le, îl fam iliarizează cu m arile cuceriri ale ştiinţei şi
 ION MORARU
322

tehnicii veacului nostru, îl orientează în ceea ce priveşte va­

lorile artistice naţionale şi universale, oferindu-i premisele pen­
tru participarea nemijlocită la crearea de noi valori cultural-
artistice.
In acest proces de formare a unei culturi spirituale multila­
terale prinde contur şi se consolidează — şi aceasta reprezintă,
una din realizările cele mai de seamă ale muncii cultural-edu-
cative de masă — o concepţie unitară, armonioasă, o viziune
de ansamblu asupra vieţii, un sistem închegat de cunoştinţe, in­
tegrat organic m concepţia ştiinţifică despre lu m e: ideologia
marxist-leninistă.
Socialismul a creat nu numai condiţiile politice, dar şi con­
diţiile materiale pentru ridicarea culturală a societăţii, pentru
dezvoltarea multilaterală şi deplină a talentelor şi aptitudinilor
omului. Accesul liber la cunoaşterea şi asimilarea valorilor spi­
rituale în ţara noastră nu este doar proclamat („proclamări" de
principiu există şi în constituţiile burgheze şi au existat chiar
în vechile constituţii ale regimului burghezo-moşieresc din R o-
mînia), ci garantat în fapt. Şi este garantat prin însăşi creşterea
posibilităţilor materiale, de trai, ale membrilor societăţii, care
pot să-şi cumpere cărţi, pot să vadă un spectacol de teatru sau
de cinematograf, să audieze un concert, într-un cuvînt, să-şi
satisfacă necesităţile de ordin cultural şi artistic. Dar nu numai
a tai:.
Pe harta patriei apare un nou oraş. Conducători de partid
şi de stat, ingineri şi arhitecţi, oameni ai muncii privesc planul
de sistematizare: aici va fi combinatul industrial, aici cartierele
de locuinţe, aici piaţa şi unităţile comerciale. Dar unde să se
jfixeze locul şcolii ? Dar al casei de cultură şi bibliotecii ? Şi al
cinematografului ? Iată probleme care au intrat în firescul vieţii
noastre noi. Grija neprecupeţită a Partidului Muncitoresc R om în,
a statului nostru, ne apare deosebit de grăitoare şi cu rezultate
cu adevărat impresionante, dacă ne gîndim la eforturile con­
tinue pentru asigurarea unei puternice baze materiale activităţii
cultural-educative de masă. Mai întîi a fost necesara transfor­
marea fundamentală a instituţiilor culturale m oştenite de la
regimul trecut, din instrumente ale dominaţiei spirituale a bur­
gheziei, în instrumente de educare socialista a maselor. Aşeză-
mintele de cultură, şcolile, tipografiile, editurile şi presa, cinema­
tografele şi teatrele au fost luate din m îinile exploatatorilor şi
transformate în bunuri ale oamenilor muncii.
CULTURA ŞI MASELE 323

P o rn ită ca o adevărată reacţie în lanţ, revoluţia culturală nu

putea încăpea însă în cadrele strimte şi sărace ale instituţiilor
m oştenite de la vechea orînduîre. Era necesară extinderea fără
precedent a mijloacelor de difuzare a ştiinţei, culturii şi artei în
mase şi aceasta s-a concretizat în cheltuielile din an în an sporite
ale statului pentru nevoile culturii. Este edificator în acest sens
urm ătorul ta b e l:

Cheltuieli social-culturale globale

1955 1960 1*3

1. Partea cheltuielilor social-

culturale în raport cu veni­
tul naţional (în %) 9 14 15
2. Partea cheltuielilor în ra­
port cu bugetul de stat
(în %} 15,9 24,8 24,4
3. Cheltuieli social-culturale :
— ,în cifre absolute : 6,8 miliarde 13,7 miliarde 18,9 miliarde
— luînd ca bază 100
în 1955 , 100 201,4 278

Şi iată cum au crescut cheltuielile social-culturale ale stat uhu

pe cap de locuitor :
le i

1960 1,961 1962 1963

324 ION MORARU

In acelaşi timp, cheltuielile statului pe cap de locuitor numai

pentru cultura de masa au crescut de la 5,60 de lei în 1957,
la 13,80 de lei în 1964.
Iată dinamica cheltuielilor din bugetulstatuluipentru cultura
de masă, luînd ca bază anul 1955 :

anu

% 1955 1960 1961 1062 1963

Total cultura de masa 100 192,2 209 190 210,6

din care:
— muzee ţi expoziţii 100 212,9 253,1 256 303
— biblioteci 100 233,3 268,3 313,8 373,8
— cămine culturale
săteşti 100 111 140 142,8 129 '
— case raionale de
cultură 100 368,7 302 379 453,6
— alte acţiuni 100 191 191,6 125,6 137,4

Dar aceasta încă nu reprezintă tabloul complet al eforturilor

regimului nostru pentru satisfacerea nevoilor social-culturale ale
poporului. N u trebuie să uitam ca în ţara noastră numeroase
instituţii şi organizaţii obşteşti antrenate în vastul proces de
educare a maselor contribuie cu posibilităţile lor la pătrunderea
culturii în rîndul oamenilor muncii. Sindicatele, organizaţiile
U,T.M. şi de femei, cooperativele de consum, gospodăriile agri­
cole colective alocă an ae an mari fonduri cu destinaţie social-
culturală.
Este adevărat că cifrele, investigaţia statistică nu exprimă
întregul proces viu, complex a ceea ce înseamnă culturalizarea ma­
selor. Acest proces comportă, desigur, aspecte calitative, ideolo­
gice, de conţinut, de o deosebită importanţă. D ar această im por­
tanţă nu ar fi decît un obiect de proclamaţie, de bune intenţii,
dacă condiţiile materiale şi de cadre, mijloacele de difuzare a
culturii nu ar fi fost pe deplin şi larg asigurate.
Confirmarea cea mai evidentă a acestui adevăr şi care exprimă
în fond, în modul cel mai veridic, ce reprezintă cultura ca bun
al poporului este cuprinderea în proporţii de masă în sfera cul­
turii a celor mai largi straturi ale populaţiei. N e adresăm din
nou cifrelor:
CULTURA ŞI MASELB
325

1938 19SS 19*0 1963

Nr. de cititori ai biblio­

tecilor de toate gradele 6 328 000 7159 000 8767000
Nr. de participanţi la
manifestările organizate
în casele raionale şi orăşe­
neşti de cultură şi în că­
minele culturale 58 001 000 70 632 000 100 912000
Nr. de (participanţi la
mişcarea artistică de ama­
tori 683 000 770000 1000 000
Nr. de vizitatori la muzee
;i expoziţii 4164 000 6416000 8 527000
Nr. de spectatori la cine­
matografe 41412 000 126 735000 165 861 000 191029 000
Nr. de spectatori la tea­
tre şi instituţii muzicale 1577000 10738 000 13 692 000 14 147 000

Nr. de abonamente la ra­

dio, radioficare şi tele­
viziune 252 000 1671 000 2 063 000 2794 000

* Nu se cunosc cifrele

Fiecare din rubricile acestui tabel demonstrează curba ascen­

denta pe care o înregistrează în anii puterii populare fenomenul
cultural romînesc, superioritatea condiţiilor create de socialism
faţă de orînduirea capitalistă pentru dezvoltarea multilaterală
a personalităţii umane. Cifrele prezentate ne dau nu numai de­
terminarea cantitativă a participării oamenilor muncii la cultură,
dar, într-un anumit sens, şi determinarea calitativăt deoarece
această participare asigură instruirea şi educaţia în proporţii de
masă a întregii naţiuni.
T oate aceste transformări radicale, revoluţionare, sînt rodul
politicii culturale ştiinţific fundamentate, clarvăzătoare, care va­
lorifică însuşirile şi talentele specifice ale poporului şi care co*
respunde nevoilor şi aspiraţiilor lui, politică pătrunsa de un
profund umanism, de devotament pentru interesele ţării — po­
litica Partidului Muncitoresc Romîn.
326

Sistemul culturii de masă

j Dl jos*, adică din masa oamenilor m antii

pe ctri capitalismul — ţi iu mod fi ţif , prin
violenţi, si prin făţărnicie fi inţelăciftne — ii
înlătura de la învăţătură, ţifncfte o puternici
năzuinţă spre lamina fi ftiin ţi. Sintem tu drept
si ne mindrim d sprijinim această năzuinţă fi
o slujim' f

Stimularea inepuizabilelor capacităţi de cultură ale maselor

celor mai largi, punerea la îndemîna oamenilor m uncii a cunoş­
tinţelor ştiinţifice şi a creaţiilor artistice valoroase acum ulate
de omenire timp de milenii au ridicat pentru partidul şi statul
nostru problema creării unei vaste reţele de instituţii culturale
de masă care săslujească năzuinţa poporului spre cultură, să rea­
lizeze funcţia de mare însemnătate a făuririi conştiinţei om u­
lui nou.
Dezvoltarea prodigioasă a acestor instituţii ne perm ite să vorbim
despre închegarea şi consolidarea în anii puterii populare a unui
adevărat sistem al culturii de masa. Sugestiv pentru această dez­
voltare, pentru varietatea care caracterizează peisajul instituţiilor
culturale de masă este şi urm ătorul tablou com parativ :

Instituţii culturale de m sui 1938 1963

1. Cămine culturale 3 500 12 038

2. Case şi palate de cultură — 189*

3. Cluburi 256

4. Biblioteci 23 627

5. Cinematografe 338 5 299

6. Caravane cinematografice 50 94
7. Muzee 79 210
8. Şcoli populare de artă — 23
9. Case ale creaţiei populare 17

7 V. I. L eu in, Despre culturi fi arii, p. 371.

* Dintre care 164 de case raionale şi orăşeneşti de cultură, 5 palate de
cultură, 7 case de culturS ale sindicatelor şi 13 case de cultură ale tineretului
şi studenţilor.
CULTURA Ş l MASELE

Ce răspunde deci anul 1938 la m ulte din cele 9 rubrici ? Nici

o casa de cultură, nici o şcoală populară, de artă, nici o casa a
creaţiei populare Iar com paraţia numărului instituţiilor
cu ltu rale care funcţionau odinioară, cu cel existent în anul 1963,
ne arată creşteri considerabile: 'd e 15 ori mai multe cinema­
tografe, de aproape 3 ori mai m ulte muzee, de aproape 4 ori
mai m ulte cămine culturale. A r trebui adăugat că aşezămintele
culturale dispun de to t ceea ce le este necesar pentru desfăşu­
rarea unor acţiuni cu 1tural-artistke cît mai interesante şi eficace.
D in sistemul culturii de masă din ţara noastră fac parte —
du p ă cum se observă — instituţii cu un profil extrem de va­
riat ; sîn t in stituţii statale sau ale organizaţiilor obşteşti; sînt
diferenţiate după genul activităţii culturale sau artisdce pe care-1
realizează, după categoria de oameni cărora li se adresează
.ş.a.m.d. Tocm ai această mare diversitate asigură cuprinderea întregit
po p u laţii în sfera de acţiune a culturii, influenţarea ideologica
m ultilaterală a maselor pe toate planurile. In profunzime, de­
oarece varietatea mijloacelor, specificitatea diverselor forme de
activitate cultural-artistică asigură îmbogăţirea cunoştinţelor oame­
nilor, înflorirea aptitudinilor şi talentelor lor artistice, dezvol­
tarea lor intelectuală şi morală. In lărgime, deoarece multitu­
dinea* in stituţiilor care fac parte din sistemul culturii de masa
creează condiţiile materiale necesare pentru ca masele de mi­
lioane de la oraşe şi sate, pînă în cele mai îndepărtate colţuri
ale ţării, să beneficieze de aceste izvoare de cultură.
Să ne oprim o clipă gîndul la satul de astăzi, la satul romî­
nesc contem poran, care se caracterizează nu numai printr-un
nou m od de organizare a economiei, printr-o viaţa mai îmbel­
şugată, p rin tr-u n nivel de trai to t mai ridicat al ţărănimii, ci
şi p rin tr-o viaţă mai frumoasă, mai plină de bucurii spirituale.
Ţ ărănim ea colectivistă are posibilitatea să beneficieze de multiple
şi variate mijloace de difuzare a culturii. Căminul cultural a
devenit un puternic focar de cultură în care au loc aproape
zilnic m anifestări culturale atractive — expuneri, simpozioane,
seri literare, jurnale vorbite, seri de calcul, concursuri pe diverse
tem e, spectacole artistice date de formaţiile artistice de amatori
>sau profesioniste — intrate în tradiţia vieţii cotidiene a satului.
N um ai în anul 1963 în căminele culturale din întreaga ţară au
fo st organizate peste 970000 de manifestări culturale, la care
au participat circa 89000000 de oameni. Şi alături d e căminul
cultural, biblioteca, cinematograful sau caravana cinematografică,
 IO N MORARU
328

radioul şi în multe locuri televiziunea, vin sa satisfacă exigenţele

şi setea tot mai mare de cultură a oamenilor muncii de la sate.
îndeosebi în lunile de iarnă, aşezămintele culturale de la sate
cunosc freamătul locurilor unde oamenii vin nu numai ca să-şi
petreacă în mod plăcut timpul liber, ci să şi înveţe, să se in­
struiască, să-şi îmbogăţească acele cunoştinţe care^ îi ajută să
muncească mai bine, mai productiv. Pe drept cuvînt se poate
spune că aşezămintele culturale săteşti sînt şi ele adevărate şcoli
ale experienţei înaintate în agricultură.
Dragostea de viaţă şi voioşia caracteristice poporului nostru
exultă în marile manifestări culturale care se organizează în
timpul verii în toate regiunile ţării, transformîndu-se în adevă­
rate sărbători ale cîntecului şi jocului. „Zilele de odihnă colec­
tivă", „Sărbătorile secerişului" ,şi „Tîrgul colectiviştilor", bîlciu-
rile, nedeile şi maialul, duminicile cultural-sportive şi serbările
cîmpeneşti sînt numai cîteva dintre aceste manifestări la care
vin mii de oameni şi care valorifică, în ceea ce au ele mai bun,
tradiţii şi obiceiuri îndrăgite de popor.
La întreagă această activitate cultural-educativă, un aport esen­
ţial aduce marele detaşament al intelectualităţii satelor, învăţă­
tori, profestori, ingineri agronomi, medici. Trăind în mijlocul oa­
menilor muncii de la sate, cunoscîndu-le preocupările, aspiraţiile,
trăsăturile lor sufleteşti, aceşti intelectuali desfăşoară o muncă en­
tuziastă, plină de răspundere, a cărei înaltă răsplată o constituie
însuşi felul nou de a gîndi şi simţi al milioanelor de ţărani-co­
lectivişti.
Elementul unificator al diversităţii ce caracterizează sistemul
culturii de masă, şi care-1 constituie de fapt ca sistem, este con­
cepţia unitară, bine conturată, care face ca întreagă această acti­
vitate să fie înţeleasă ca operă de pedagogie socială. Această con­
cepţie imitară se exprimă în primul rînd în conţinutul ideologic
socialist al activităţii cirltural-artistice de masă şi în mobilurile
sale conştient stabilite, de educare comunistă a oamenilor. Ea se
exprimă pe de altă parte în principiile pedagogice generale şi me­
todologia specifică ce stă la baza culturii de masă şi care ţine
seama de materialul uman cu care lucrează : adultul, personalitate
bine conturată, cu cunoştinţe şi experienţă de viaţă, integrat în rea­
litatea economică şi social-politică a societăţii noastre socialiste.
Marile realizări obţinute în diferitele sectoare ale culturii de
masă, în cei 20 de ani care au trecut de la Eliberarea ţarii, sînt
CULTURA ŞI MASELE
m

greu de cuprins în spaţiul unei lucrări de proporţiile celei de faţă.

In cele ce urmează ne vom referi la principalele domenii ale aces­
tei activităţi.

Cel mai eficace şi mai la îndemînă instrument de difuzare a

culturii, cartea, a cărei răspîndire relevă în chipul cel mai grăitor
gradul de culturalizare a unui popor, a pătruns în masele largi
din ţara noastră prin mijloacele cele mai diverse, devenind un
prieten, un sfătuitor, un izvor permanent de cunoştinţe şi frumos.
Cărţile ajung pînă în cele mai îndepărtate sate şi cătune. Îşi află
de îndată loc în rafturile bibliotecilor deschise tuturor — şi în
cîţiva ani şi-au găsit cititori cîţi nu au totalizat toate deceniile
trecutului. în uzine, în fabrici, în comune şi sate, şcoli sau insti­
tuţii — pretutindeni — există o bibliotecă întocmită cu o grijulie
chibzuinţă pentru a împleti frumosul cu utilul, pentru a înlesni
cititorului să se poată bucura şi de un ceas de desfătare, de in­
struire.
în domeniul bibliotecilor, moştenirea lăsată de vechiul regim a
fost foarte săracă. Pentru acea vreme nici nu se poate vorbi despre
un sistem al bibliotecilor, deoarece statul burghezo-moşieresc nu
ducea o politică culturală care să urmărească educarea şi ridicarea
spre cultura a maselor prin mijlocirea cărţii, nici măcar în Urni­
tele concepţiei burgheze din alte ţări.
Alături de Biblioteca Academiei şi de bibliotecile universitare,
au existat cîteva biblioteci ştiinţifice şi cîteva biblioteci şcolare,
precum şi un număr mic de biblioteci publice (înfiinţate şi reîn­
fiinţate din iniţiative particulare şi ale asociaţiilor culturale şi mu­
nicipalităţilor, fără sprijinul material al statului), precum şi unele
biblioteci populare de împrumut, mai ales pe lîngă librării, cu sco­
puri comerciale. Bibliotecile nu formau verigile unei reţele şi sub­
zistau fără legături între ele, fiind organizate după cele mai di­
ferite concepţii.
După unele date au existat la sate, în preajma războiului, circa
2 000 de biblioteci. Cea mai mare parte din ele funcţionau pe
lîngă şcoli, fondul lor fiind de aproximativ 565 000 de volume.
Faţă de numărul populaţiei din mediul rural (aproximativ
12 000 000), revenea o carte la 22 de locuitori, iar numărul citi­
torilor reprezenta 0,6% din populaţia rurala.
Biblioteci municipale existau în oraşe mari, centre de judeţe,
dar o mare bibliotecă enciclopedică, accesibilă marelui public, n-a
 ION MORARU
__* .......

existat în Romînia înainte de Eliberare. Biblioteca Academiei, fon­

dată în 1867, a fost constituită aproape exclusiv din donaţii parti­
culare şi era destinată în special cercetătorilor. Bibliotecile, uni­
versitare din Bucureşti, Iaşi şi Cluj existau şi ele mai ales prin
donaţiile profesorilor. Prin achiziţii din buget primeau anual aoar
aproximativ 1 000 de volume.
Romînia era una dintre puţinele ţări din Europa care n-ayea
o bibliografie naţională şi o organizaţie care sa coordoneze activi­
tatea bibliotecilor şi pregătirea cadrelor de bibliotecari. N -a existat
hici măcar o statistică ae stat a activităţii bibliotecilor. în publi­
caţiile statistice ale vremii, în locul acesteia, figura statistica anal­
fabeţilor.
„Bibliotecile din Romînia — arăta scriitorul Emanoil Bucuţa
în 1930 — n-au intrat în marea circulaţie publică. Statul nu le-a
dat un regim care să le asigure funcţionarea şi înzestrarea... Bucu-
reştiul, oraşul de aproape un milion de locuitori, rămîne şi mai
departe fără o, mare bibliotecă publica* 8.
După 23 August 1944, şi mai ales începînd din 1949, se între­
prinde o acţiune metodică, perseverentă, de organizare a unui sis­
tem unitar al bibliotecilor.
Astăzi, sistemul de biblioteci din R.P.R. cuprinde 23 627 de
unităţi, care dispun de 83 530 000 de volume, revenind în medie
4,4 volume pentru un locuitor. 61% din numărul total al bibliote­
cilor au pînă la 1 500 de volume, 23 % — între 1 500 şi 5 000' de
volume, 11% — între 5 0Q0 şi 10 000 de volume, iar 5 % — peste
10 000 de volume. în anul 1963 numărul celor care au frecventat
aceste biblioteci se ridica la aproape 8 800 000, iar numărul
cărţilor care au intrat în circuitul lecturii publice a fost de circa
73000 000 de volume, cu 3,7 milioane mai mult decît în anul
1962. în acelaşi an au revenit în medie pe o bibliotecă 371 de ci­
titori, iar numărul volumelor eliberate în medie de o bibliotecă
depăşea cifra de 3 000.
Bibliotecile de la sate se afirmă în prezent ca fiiiid cele mai
importante pîrghii de răspîndire a culturii prin carte în rîndurile
colectiviştilor. Ele concentrează şi pun la îndemîna populaţiei
circa 20 000 000 de volume şi au ponderea cea mai mare de ci­
titori şi cărţi citite în ţara noastră.
Cîtevâ date statistice sînt convingătoare în acest sens.

® E tfa. B u c u ţ a , Politica bibliotecii fi a cărţii, In Politica culturii, " Bucu­

reşti, ,1930, p. 367. wSM
•CULTURA ŞI MASELE
__________________ —.. : _____

Biblioteci comunale
1955 1959 1961 1963
Nr. unităţilor 612 1484 21% 2810
Nr. volumelor de care
dispun 21% 000 6 490000 10 485 000 15363 810
Nr. cititorilor înscrişi 327 000 1201000 1991000 2875026
"Nr. volumelor consul­
tate 2126000 7918 000 14644000 22117951

Şi cele peste 3 500 de biblioteci săteşti care dispun de circa

4 500 000 de volume au înregistrat, în anul 1963, 876 000 de
cititori.
Bibliotecile de la sate aduc o contribuţie valoroasă la întărirea
economico-organizatorica a gospodăriilor agricole colective, la
creşterea producţiei agricole, răspindind literatura agrotehnică şi
cărţile de popularizare a cunoştinţelor economice strîns legate de
planurile de producţie ale unităţilor socialiste din agricultură.
în acelaşi timp, bibliotecile comunale şi săteşti îmbină în mod
armonios, în activitatea lor, propaganda literaturii politice, agro­
tehnice, de popularizare a ştiinţei, cu aceea a literaturii beletristice.
Bibliotecile s-au integrat astfel în activitatea culturală generală
desfăşurată la sate, întregind celelalte forme ale muncii cultu­
ral-artistice şi împletindu-se cu ele. Bibliotecile şi-au concentrat
atenţia nu atît asupra numărului şi volumului cărţilor difuzate, cît
asupra înrîuririi pe care o poate avea lectura asupra vieţii perso­
nale şi a activităţii sociale a cititorilor. Deprinderea de a citi re­
prezintă un proces îndelungat, ţinînd seama îndeosebi de punctul
de plecare al cititorului de la ţară. Tocmai de aceea lărgirea jj
consolidarea gustului pentru lectură au cerut o activitate continua,
asiduă, folosirea unei mari varietăţi de forme şi metode ale muncii
cu cartea, care s-au perfecţionat pe măsura asimilării valorilor cul­
turii la sate, pe planul cel mai general, şi, în particular, pe mă­
sura dezvoltării obişnuinţei de a citi.
La începutul activităţii bibliotecilor de la sate se practica lectura
în colectiv, colportajul cărţilor la domiciliul oamenilor, constitui­
rea unor mici biblioteci pe grupuri de case sau circumscripţii elec­
torale, care au trezit treptat interesul oamenilor pentru cuvîntul
scris.
 ION MORARU

în decursul anilor s-a format un cerc statornic de cititori ai

bibliotecilor din rîndurile adulţilor, dar şi ale generaţiei tinere.
Acum, forma principală a activităţii bibliotecilor devine munca
individuală cu cititorii, orientarea lecturii lor, îmbinînd gusturile
cititorilor cu cerinţele muncii politice de masă. Au intrat în prac­
tica tuturor bibliotecilor de la sate metode variate pentru propa­
ganda cărţii, cum sînt expoziţiile de cărţi, consfătuirile cu cititorii,
prezentările de cărţi, serile literare, concursurile etc. Pasiunea pen­
tru îmbogăţirea cunoştinţelor şi a vieţii sufleteşti cu ajutorul cărţii
a devenit astfel o coordonată permanentă, o trăsătură specifică
a personalităţii omului muncii de la sate, care-şi pune amprenta pe
întreaga sa conştiinţă.
Un loc important în reţeaua de biblioteci îl ocupă bibliotecile
regionale şi raionale, unele din ele constituite pe baza vechilor
biblioteci municipale, dar majoritatea înfiinţate în anii regimului
democrat-popular. Prin profilul lor, aceste' biblioteci sînt enci­
clopedice, oferind cititorilor posibilităţi de documentaţie în toate
domeniile de cunoştinţe.
Dezvoltarea bibliotecilor regionale şi raionale, care îndeplinesc
concomitent funcţiile unor biblioteci publice şi ale unor centre de
îndrumare metodică, a cunoscut, în anii construcţiei socialismului,
o amploare deosebită. Fiind bine organizate, avînd la dispoziţie
fonduri de publicaţii bogate şi variate, aceste biblioteci atrag în
jurul lor o mare parte a populaţiei dornice de lectură şi desfă­
şoară o activitate cultural-educativă variată şi atractivă.
în acest sens, ilustrative sînt datele comparative ale activităţii
bibliotecilor regionale şi raionale între anii 1955 şi 1963 :

Biblioteci regionale

1955 1961 1963

Nr. unităţilor 18 16 16
Nr. volumelor de care dispun 1194000 1944 000 2189 3*5
Nr. cititorilor înscrişi 125000 187000 217 164
Nr. volumelor consultate 1615 000 3 542 000 4 678 000
CULTURA ŞI MASELE

Biblioteci raionale şi orăşeneşti

1955 1961 1963

Nr. unităţilor 206 210 229

Nr. volumelor d e care dispun 3 042 000 4517 000 5 408 000
Nr. cititorilor înscrişi 330 000 552000 613 366
Nr. volumelor consultate 3 791 000 7219000 8 844173

Pe lîngă toate bibliotecile regionale şi majoritatea bibliotecilor

raionale funcţionează secţii pentru copii. In ultimul timp, în unele
din aceste biblioteci există şi secţii muzicale care organizează cicluri
de audiţii oferind o colecţie din ce în ce mai bogată de note muzi­
cale, discuri, înregistrări pe bandă de magnetofon etc.
Activitatea bibliotecilor se bucură de sprijinul permanent al or­
ganizaţiilor obşteşti, cărora le sînt ajutoare importante în desfăşu­
rarea activităţii lor educative şi culturale. Activul obştesc al acestor
biblioteci se formează în primul rînd cu ajutorul comitetelor de
cultură şi artă, al Uniunii Tineretului Muncitor şi organizaţiilor de
femei. Concursul „Iubiţi cartea*, organizat de către C.C. al U.T.M.
în colaborare cu Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Con­
siliul Central al Sindicatelor, a atras spre o lectură sistematică sute
de mii de tineri.
Pentru stimularea activităţii bibliotecilor, pentru asigurarea unei
contribuţii mai active a lor la rezolvarea sarcinilor curente ale
muncii politice de masă, se organizează, începînd din 1960, con­
cursul bienal „Biblioteca în slujba construcţiei socialiste*. Obiecti­
vele concursului au ajutat bibliotecile să orienteze propaganda cărţii
potrivit cerinţelor mediului în care îşi desfăşoară activitatea, şi sar­
cinilor politice şi economice actuale.
Create şi subvenţionate de organizaţiile sindicale din întreprin­
deri, instituţii, G.A.S. şi S.M.T., bibliotecile sindicale reprezintă
una din formele importante ale activităţii culturale de masă. In
prezent, aproape că nu există colectiv muncitoresc cît de mic care
să nu aibă organizată o bibliotecă sindicală. In 1963 existau 4 973
de biblioteci sindicale, care cuprindeau în colecţiile lor de publi­
caţii 11 315 000 de volume ; ele au înregistrat 1 482 000 de cititori,
cărora le-au împrumutat peste 8 600 000 de volume.
Alături de aceste categorii de biblioteci, în ţara noastră există
o reţea largă de biblioteci destinate tineretului studios, elevilor şi
studenţilor.
 ION MORARI)1
;<J4

Dezvoltarea reţelei de biblioteci fcotare li universitare este un

reflex al dezvoltării vertiginoase a fnvăţămintului noitru socialist.
Principala sarcină a acestor biblioteci este fă ajute procesul de în*
văţămint fi, de altfel, fondurile lor sînt constituite potrivit acestui
scop. In Întreaga ţară funcţionează 46 de biblioteci in cadrul insti-
tutelor de învăţămînt superior care dispun de peste 9 400 000 de
volume fi 6 780 de biblioteci şcolare cu un total de circa.
13 600 000 de volume.
Sistemul bibliotecilor din R.P.R. include fi o vastă reţea de
biblioteci documentare organizate pe lîngă ministere, instituţii fi
întreprinderi, ca bază a muncii de cercetare ştiinţifică şi docu­
mentară. ^
Numărul total al bibliotecilor documentare era la sfirşitul anului,
trecut de 4 992, dintre care 3 234 numai în întreprinderi indus­
triale. Achiziţionînd literatura care furnizează cele mai noi infor­
maţii de specialitate inginerilor şi tehnicienilor, maiştrilor şi inova­
torilor din fabrici şi uzine, cercetătorilor fi oamenilor de ştiinţă,
cadrelor didactice din învăţămîntul superior, bibliotecile tehnico*
documentare şi-au constituit colecţii care se ridică astăzi la
11 500 000 de volume. 678 670 de persoane au consultat anul tre­
cut în aceste biblioteci 4 141 280 de publicaţii.
Institutul de documentare tehnică, Centrul de documentare mc-
dicală şi alte instituţii centrale de documentare asigură îndrumarea
metodologică de specialitate a acestei reţele de biblioteci.
Ţara noastră are astăzi două biblioteci ştiinţifice de importanţă
naţională — Biblioteca Academiei R.P.R. şi Biblioteca Centrală de
Stat a R.P.R.
Biblioteca Academiei R.P.R., care-şi va sărbători în 1967 cen­
tenarul, posedă colecţiile de publicaţii cele mai bogate şi! mai valo­
roase ale patrimoniului cultural naţional, Bucurmdu*se de larga
apreciere a cărturarilor noştri, care i-au făcut nenumărate donaţii»
Biblioteca Academiei a reuşit, încă înainte de 23 August 1944, să.
colecţioneze numeroase volume, manuscrise, documente istorice»
ediţii princeps, colecţii complete de periodice romîneşti şi străine»
biblioteci complete care au aparţinut scriitorilor şi oamenilor noştri
de ştiinţă şi cultură.
Volumul achiziţiilor, valoarea acestora, ca şi întreaga activitate1
a Bibliotecii Academiei R.P.R,, au luat însă o amploare deosebită
numai în anii noştri. Dacă in 1949, împreună cu alte şase biblioteci
considerate pe atunci biblioteci naţionale, dispunea de 1 590 000 de
volume, astăzi, numai Biblioteca Academiei are în depozitele sale
3 944 131 de volume.
 c a V tV U A 91 MAfSLt
I»

In anul 1963, 7 982 d e cititori au cornul u t 2n ficmmi biblioteci

234 785 de publicaţii. Aici «e desfăşoară însă şi o preţioajâ munci
In domeniul bibliografiei fi bibliologiei: ie pregăteşte pentru tipar
bibliografia naţionali retrospectivă, numeroase aite lucrări biblio*
grafice, se editează publicaţia „Studii fi cercetări de bibliologie"
etc»
Biblioteca Centrală de S at a R..P.R,, biblioteca naţională a ţării,
are o istorie mult mai nouă. înfiinţată in 1955, ea este exclusiv o
creaţie a regimului nostru democrat-popular. O parte din publi­
caţiile existente astăzi In fondurile bibliotecii provin din reunirea'
colecţiilor unor biblioteci vechi, cu fonduri valoroase (Biblioteca
Ateneului Romîn, Aşezămintele „Nicolae Bălcescu* etc.). Urmărind
reconstituirea tezaurului naţional de publicaţii, achiziţionarea anei
valoroase literaturi străine din toate domeniile dar, In specia), al
umanisticii, desfăşurînd un schimb de publicaţii cu instituţiile si­
milare din străinătate, la un nivel încă neatins în ţara noastră,
Biblioteca Centrală de Stat a ajuns astăzi să însumeze în depozitele
sale 4 503 492 de unităţi: cărţi, periodice, manuscrise, incunabule,
stampe, hărţi, atlase, note muzicale, fotografii, benzi de magneto­
fon etc.
Cea mai mare bibliotecă ştiinţifică-publică a ţării, Biblioteca
Centrală de Stat a R.P.R., desfăşoară un mare volum de muncă
pentru punerea la dispoziţia unui larg public a publicaţiilor de
care dispune. In 1963, ea a fost frecventată de circa 200000 de
persoane, cărora li s-au pus la dispoziţie 828 481 de volume.
Biblioteca Centrală de Stat este centrul de îndrumare metodică
a bibliotecilor publice de masă; ea publică numeroase materiale
destinate propagandei cărţii în biblioteci, îndrumînd şi sprijinind
bibliotecile de masă din întreaga ţară.
Deşi relativ tînără, această instituţie a reuşit să se impună şi in
domeniul documentării şi cercetării ştiinţifice, mai ales prin elabo­
rarea Bibliografiei naţionale şi a Catalogului colectiv naţional, ca
şi prin editarea cataloagelor colective ale cărţii şi presei străine in­
trate în bibliotecile din R.P.R., prin participarea sa la cunoscutele
publicaţii bibliografice internaţionale: „Index translationum* pu­
blicată de U.N.E.S.C.O., „Bibliographie des sciences sociales",
„Fontes artis musicae" etc.
Dar pătrunderea cărţii în rîndurile milioanelor de cititori nu se
face numai prin intermediul bibliotecilor. Activitatea de editare şi
de difuzare directă a tipăriturilor prin mijloacele cele mai variate
vine să completeze imaginea răspîndirii cuvîntului scris în stratu­
rile cele mai largi ale populaţiei.
o** * ION M O RA 1U
330

„S-a pus, în presă, de atîtea ori, problema cărţii şi a scriitorului,

dar niciodată nu s-a trecut dincolo de discuţii. Cartea a rămas
scumpă şi rău tipărită, un privilegiu al celor avuţi.^ Ea n-a coborît
încă în casa ţăranului şi muncitorului..." 9 — scria în 1938 Zaharia
Stancu. Iar o publicaţie a timpului recunoştea în 1927 : „O fu­
nestă harababură lipsită de orice simţ estetic, tipărită fără gust,
fără simţ şi fără pietatea cuvenită, este astăzi cartea romînească...
tipărim prost, tipărim fără rost" 10.
Cîtă distanţă de la aceste reflecţii amare, la constatarea pe care
o făcea nu de mult ziarul grec „Avghi“ : „în Rominia lucrurile
sînt surprinzătoare în ceea ce priveşte cartea. Milioane de volume
se află la dispoziţia publicului cititor de toate categoriile, de la
operele clasice ale literaturii mondiale şi pînă la operele contem­
porane ale scriitorilor autohtoni şi ale autorilor de seamă atît din
răsărit cît şi din apus. în ceea ce priveşte preţul cărţilor, acestea
sînt extrem de ieftine. La fiecare colţ de stradă vezi o librărie cu
emblema «Librăria noastră», care întotdeauna sînt pline de cetă­
ţeni de toate vîrstele, care caută cărţile preferate".
Activitatea editorială şi de difuzare a cărţii a cunoscut şi con­
tinuă să cunoască în ţara noastră o dezvoltare comparabilă cu
situaţia existentă în ţările cu vechi tradiţii în acest domeniu. Edi­
turile din Republica Populară Romînă au tipărit între anii 1949
şi 1963 inclusiv, 42 799 de titluri de cărţi într-un tiraj total de
682 546 000 de exemplare. în anul 1963 în ţara noastră tirajul
anual al ziarelor era de peste 1 miliard de exemplare, iar al re­
vistelor de aproape 89 milioane de exemplare. Şi ceea ce trebuie
reţinut, pe lîngă acest aspect al creşterii cantitative a presei coti­
diene şi periodice, este*mai ales conţinutul complet diferit al zia­
relor şi revistelor de astăzi, faţă de cele de ieri. Spre deosebire
de ziarele şi revistele burgheziei şi moşierimii — care încercau să
abată masele de la marile probleme sociale şi politice ale vremii,
— presa comunistă contribuie la informarea oamenilor muncii
asupra problemelor politice din viaţa internă şi internaţională» la
îmbogăţirea orizontului cultural al poporului nostru. Ea dă oame­
nilor muncii în primul rînd o cultură politică. Ea contri­
buie la dezvoltarea culturală multilaterală a celor ce muncesc,
educîndu-i în spiritul dragostei faţă de om, al ataşamentului faţă

* Z a h a r i a S t a n c u , Însemnările fi amintirile unui ziarist, voi. II,

E.S.P.L.A., Bucureşti, 1955, pp. 306—307.
10 Almanahul Graficei Romîne, 1927, p. 144.
CULTURA ŞI MASELE

de idealurile cele mai nobile: desfiinţarea exploatării omului de că­

tre om, construirea societăţii comuniste, apărarea păcii în lume.
Activitatea editorială îşi aduce şi ea contribuţia în acest sens.
Instrument de seamă în opera de răspîndire a învăţăturii marxist-
leniniste şi de generalizare a experienţei construcţiei socialiste,
cartea politică reprezintă un sector de seamă al producţiei edito­
riale. în perioada anilor 1949—1963, literatura politică de masă
s-a tipărit în 169 638 153 de exemplare, ceea ce atestă interesul
profund manifestat de clasa muncitoare, de ţărănime şi de inte­
lectualitate pentru ideile cele mai înaintate ale epocii noastre,
ideile socialismului.
Aproape inexistentă în ţara noastră înainte de Eliberare, lite­
ratura ştiinţifică. şi tehnică a luat o mare dezvoltare ca urmare
firească şi directă a uriaşei dezvoltări a economiei naţionale, a
ştiinţei şi tehnicii, precum şi a nevoilor crescînde de cadre califi­
cate în toate domeniile. între anii 1949 şi 1963 s-au editat
43 365 991 de exemplare de cărţi ştiinţifice şi tehnice.
Nici o altă perioadă a literaturii romîne nu a cunoscut o ase­
menea bogăţie de opere beletristice, aşa cum a cunoscut perioada
anilor noştri. Deosebit de grăitor este faptul că în anii puterii
populare a fost tipărită mai multă literatură beletristică decît în
toţi anii dominaţiei capitaliste. Dacă tirajul mediu al unei cărţi
de literatură era, înainte de Eliberare, de 1 OCX)—2 000 de exem­
plare, el atinge astăzi 30 000 de exemplare. Pentru politica edi­
torială a ţării noastre este profund semnificativ faptul că în timp
ce în anii regimului burghezo-moşieresc tirajul total al operelor
lui Mihail Eminescu n-a depăşit cifra de aproximativ 115 000 de
exemplare, în perioada 1950—1964, adică în numai 14 am de acti­
vitate editorială socialistă, opera lui s-a publicat în peste 1 500 000
de exemplare! în aceeaşi perioadă, scrierile lui Caragiale s-au edi­
tat în 1 529 000 de exemplare, ale lui Mihail Sadoveanu în
3 949 550 de exemplare, ale lui Tudor Arghezi în aproape 800 000
de exemplare. Datorită politicii consecvente a partidului, operele
clasicilor literaturii romîne, apreciate şi iubite de masele largi au
putut deveni cu adevărat un bun al lor. Pentru editarea şi răspîn-
direa bogatului tezaur al moştenirii literare în rîndurile poporu­
lui s-a depus şi se depune o activitate de largă amploare şi pro­
funzime. Peste 25 000 000 — acesta este numărul exemplarelor
tipărite numai în ultimii 10 ani din operele scriitorilor noştri cla­
sici. Caracteristică aotivităţii editoriale în acest domeniu este
continua creştere a numărului de titluri, a colilor editoriale şi a
tirajului. Pentru a da o imagine a ritmului în care s-a lucrat pe
338

acest tărîm, este destul să amintim că dacă în 1953 au fost tipă­

rite 51 de titluri, în 1962 au fost editate 123. In 1953 au apărut
1 162 000 de exemplare din operele clasicilor literaturii romîne,
iar în 1962 de trei ori mai mult, adică peste 3 307 600 de exem­
plare.
Un loc însemnat în activitatea editorială îl ocupă operele lite­
raturii romîne contemporane, imagini vii ale anilor noştri, care re­
flectă tot mai mult procesul multilateral de înnoire a societăţii
noastre şi schimbările adînci pe care le determină acest proces
în viaţa oamenilor. Alături de operele lui Eminescu, Caragiale,
Creangă, Sadoveanu, Arghezi, precum şi ale altor scriitori romîni,
cititorului nostru i-au devenit la fel de apropiate şi necesare opere
ca cele ale lui Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Balzac, Tolstoi»
Maiakovski, Twain şi ale altor mari creatori ai umanităţii.
Tocmai de aceea, una din sarcinile de prim ordin ale editurilor
noastre a fost de a pune la 'îndemâna publicului cititor, în tradu­
ceri realizate la un înalt nivel artistic, de către fruntaşi ai scrisu­
lui romînesc, operele cele mai reprezentative ale literaturii uni­
versale, clasice şi contemporane. Au apărut, în acest domeniu»
între 1949 şi 1963, 2721 de titluri într-un tiraj total de 38 354 599
de exemplare.
Continuare firească a procesului editorial, activitatea de di­
fuzare a cărţii asigură acestuia finalitatea necesară şi, totodată»
exercită o influenţă activă asupra lui. Lucrătorii din domeniul di­
fuzării cărţii, venind în contact nemijlocit cu cei cărora le sînt
destinate cărţile, au posibilitatea să le cunoască cerinţele, observa­
ţiile şi propunerile. Aceasta influenţează producţia de carte atât
sub raport tematic, cît şi din punctul de vedere al tirajelor. ;
Astfel, difuzarea cărţii reprezintă mult mai mult diecît o acti­
vitate comercială. In strînsă şi permanentă colaborate cu produc­
ţia editorială, ea constituie una din laturile activităţii culturale
care are menirea să contribuie la satisfacerea cerinţdlor spirituale
crescânde ale poporului.
întreaga producţie editorială este răspîndită pînă în cele mai
îndepărtate regiuni, printr-o vastă reţea de difuzare făurită, în
întregime, în anii puterii populare. De la un capăt la altul al
ţării au apărut librării a căror primă menire este aceea de a pune
cartea în mîna muncitorilor şi ţăranilor. Există astăzi în Repu­
blica Populară Romînă 635 de librării, anticariate, chioşcuri de
difuzare a cărţii şi colecturi pentru aprovizionarea bibliotecilor.
Necesitatea imperioasă a unei largi difuzări a cărţii in rindul
colectiviştilor şi all celorlalte categorii de oameni ai muncii din
CULTURA ŞI MASELE

mediul rural a determinat ca, începând din anul 1960, aceasta

sarcină să revină cooperaţiei de consum. In cadrul reţelei sale
activează astăzi la sate 730 de librării, 5 800 de raioane de libră­
rie organizate în magazinele mixte şi universale ale cooperaţiei
şi 28 de iibrării-auto. Pe lîngă acestea, cititorii de la sate sînt
aprovizionaţi la domiciliu de către o puternică unitate centrală,
„C artea prin poştă" care, numai în 1963, a trimis materiale de
informare bibliografică la peste 40 000 de adrese şi a expediat
cărţi în valoare de 3 896 000 de lei.
Creşterea Interesului pentru carte este pe deplin ilustrata de
sporirea, an de an, a volumului de difuzare a cărţii. în mediul
urban s-au difuzat, către cumpărătorul individual şi biblioteci, în
perioada 1951—1963 inclusiv, cărţi în valoare de 1 613 000 000 de
lei. în anul 1951 volumul difuzării a înregistrat 73 784 000 de
lei, iar în anul 1963 a atins 182 643 000 de lei, crescînd deci cu
147,6%. La sate, între 1960 şi 1963 s-au vândut cărţi în valoare
de 174 400 000 de lei. Realizările dobîndite în activitatea glo­
bală de difuzare a cărţii au dus la creşterea, an de an, a valorii
de difuzare pe locuitor (către cumpărători individuali), atît în
mediul urban cît şi an mediul rural. Dinamica desfacerii pe locui­
tor în mediul urban a evaluat astfel: 1960 — 19,93 de lei; 1963
— 25,62 de lei. în mediul rural: 1960 — 1,82 de Iei; 1963
4-» 4,60 de lei.
Un rod însemnat în sporirea de la un an la altul a volumului
desfacerii de cărţi l-a avut organizarea de acţiuni cu caracter de
masă cum au fost: „Decada cărţii" (1956—1957), „Luna cărţii
la sate" (manifestare devenită tradiţională), „Săptămâna poeziei",
organizate pe iplan republican, ca şi frecventele »Luni“, „Decade",
„Zile ale cărţii*, organizate pe plan regional, raional sau local,
care au trezit interesul unui număr crescând de cititori, atrăgîn-
du-i efectiv în miezul activităţii de difuzare şi popularizare
a cărţii.
Trebuie să remarcăm că asemenea producţiei editoriale, difuza­
rea cărţii a fost orientată în funcţie de cerinţele roaselor, în spri­
jinul acţiunilor întreprinse pentru dezvoltarea diverselor sectoare
economice, răspmdirea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice etc.
O deosebită atenţie s-a acordat difuzării literaturii politice şi
diverselor documente de partid. Volumele cuprinzînd scrieri ale
tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, de pildă, au fost difuzate
în 12 723 000 de exemplare.
întreg acest taiblou al pătrunderii cărţii în masele largi nu este
altceva decât o expresie majoră a uriaşei revoluţii culturale din
340

ţara noastră. Prin cuvîntul cărţilor, cititorul găseşte în carte în­

drumări pentru viaţa de toate zilele, călăuză în munca lui, alt
orizont în viaţă, lumina nouă a socialismului.
■
Cînd auzim că în ţara noastră, astăzi, toată lumea învaţă, nu
avem de-a face cu o simplă metaforă, ci cu un adevăr profund :
învaţă întreaga ţară, cu setea de a şti a adolescentului şi perse­
verenţa, îndîrjirea omului matur, conştient de nepreţuitul fiecărei
clipe. Ciclul de învăţămînt elementar-<mediu-superior îşi găseşte
în mod necesar completarea în nenumărate alte forme de îmbo­
găţire a cunoştinţelor ce satisfac pasiunea mereu vie pentru va­
lorile ştiinţei şi culturii a celor care, mai de mult sau mai de cu-
rînd, au depăşit vîrsta şcolarităţii. De aceea am putea spune că
astăzi, pe băncile a nenumărate clase, în căimine culturale şi clu­
buri, case de cultură şi săli de conferinţe, vin, dintr-un imperativ
lăuntric, studenţi de 20 de ani şi „elevi" cu părul cărunt, strun­
gari, mineri, tractorişti, colectivişti, părinţi de toate vîrstele, care
au pornit ,pe drumul însuşirii ştiinţei şi culturii. Ei sînt dornici
să aibă răspunsuri la marile probleme ale vieţii în toată com ­
plexitatea ei, să înţeleagă cu claritate sensul evenimentelor in­
terne şi internaţionale la care participă, politica ştiinţifică a
partidului şi statului nostru, să dezbată problematica majoră a
eticii comuniste şi să ajungă la o atitudine conformă acestei
etici. Explicaţiile primitive despre natură, univers şi om nu-i mai
mulţumesc; ei vor o explicaţie ştiinţifică, convingătoare, aşa
cum vor cunoştinţe cît mai variate, de utilitate practică, folosi­
toare în producţie, în viaţa de zi cu zi, în activitatea obştească.
In întîmpinarea acestei mişcări de masă spre valorile ştiinţei
şi culturii a apărut şi s-a dezvoltat în ţara noastră, încă din
primii ani ai revoluţiei socialiste, din iniţiativa Partiidullui Mun­
citoresc Romin şi sub îndrumarea sa nemijlocită, o vastă şi mul­
tilaterală activitate de răspîndire a cunoştinţelor politice, ştiinţi­
fice şi cultural-artistice. Impulsul spontan, „natural", al maselor
spre asimilarea de noi cunoştinţe a fost integrat astfel într-un
cadru adecvat în care şi-a găsit o orientare clară spre scopuri
educative socialiste, bine determinate, o transmitere sistematică,
organizată a cunoştinţelor, temei de îmbogăţire a m inţii şi de
închegare a unei concepţii noi, ştiinţifice, despre lume şi viaţă.
Această activitate a devenit un mijloc important al partidului
nostru în ridicarea culturală a maselor, în formarea şi d ezvol­
tarea conştiinţei lor socialiste, în atragerea la viaţa politică con-
CULTURA ŞI MASELE
Ml

ştientă, în mobilizarea lor la înfăptuirea sarcinilor desăvirşirii

construcţiei socialismului. Iată de ce, la cel de-al III-lea Congres
al P.M.R., .tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej sublinia: „Tre­
buie îmbunătăţită şi lărgită, cu activa participare a oamenilor
de ştiinţă şi cultură, munca de răspîndire a cunoştinţelor ştiin­
ţifice, de {popularizare, pe înţelesul maselor largi, a concepţiei
materialliste despre lume, de combatere a vederilor înapoiate,
superstiţiilor, prejudecăţilor şi misticismului"11.
Aceste cuvinte sintetizează un măreţ program de lucru, o mi­
siune de o frumuseţe unică, în îndeplinirea căreia oamenii de
ştiinţă şi cultură, dînd dovadă de o înaltă conştiinţă patriotică
şi cetăţenească, participă cu entuziasm.
Intelectualitatea, creatorii valorilor spirituale, care se bucură
azi de dragostea şi respectul poporului, s-au încadrat în mod ob­
ştesc în această activitate, întorcând cunoştinţele luate din te­
zaurul, lăsat de generaţii şi generaţii, poporului — izvorul ener­
giilor ce au constituit acest minunat tezaur.
Prin viu grai sau prin scris, zeci de mii de intelectuali fizicieni
şi chimişti, filozofi şi istorici, ingineri şi medici, geografi şi
matematicieni, scriitori şi artişti, răspîndesc în mase cunoştinţe
politice, ştiinţifice şi culturale, răspunzînd cerinţelor vieţii, necesi­
tăţilor construcţiei socialiste. Se continuă astfel pe un plan supe­
rior tradiţia luminoasă a unor cărturari progresişti care nu şi-au
cruţat energiile, forţele şi priceperea pentru a răspîndi, chiar în
condiţiile vitrege aăe regimului burghezo-moşieresc, lumina cul­
turii în mase.
Opera de difuzare a cunoştinţelor cultural-ştiinţifice a căpătat
astăzi o amploare uriaşă, un caracter cu adevărat de masă. Este
semnificativă din acest punct de vedere următoarea situaţie sta­
tistică privind numărul de expuneri făcute numai de intelectuali
din oraşe :

Anal Nr. de conferinţe expuse Nr. de auditori

1949 1 500 100 000

1956 43 000 4 400 000
1958 70 000 8000000
1960 145 000 17 000 000
1963 332 000 43 000 000

11 G h . G h e o r g h i u - D e j , R aport la cel de-al III-lea Congres a l P.M .R.,

p. 102.
342 ION MORARU

Şuibliniem că aceste date nu dau o imagine completă a activi­

tăţii, deoarece la ele trebuie adăugat mârâie număr de conferinţe
expuse in căminele culturale de intelectualii satelor. Este conclu­
dent isă relevăm în această ordine de idei că în anuJ 1963, numă­
rul total de conferinţe expuse la sate atfc de către intelectualii
trimişi de la oraşe, cit şi de către intelectualii de la sate s-a
ridicat la cifra de 445 000. Numai în lunile iernii trecute s-au
dqplasat la sate din Bucureşti, din centrele regionale şi raionale,
pentru a le vorbi colectiviştilor, circa 90 000 de intelectuali, din­
tre oare mulţi academicieni, cadre universitare, cercetători ştiin­
ţifici, oameni de artă şi cultură.
Caracteristica fundamentală a fenomenului de răspîndire a
cunoştinţelor este abordarea unei problematici deosebit ,dfe cuprin­
zătoare care are ca finalitate pregătirea şi educarea multilaterală
a omului. în acest context, locul principal d-au ocupat şi îl ocupă
problemele politice şi economice ale ţării noastre. Zecile de mii de
expuneri despre mersul mereu *ascendent aii ţării pe drumul socia­
lismului, desşpre avîntul industriei noastre socialiste şi îndeosebi al
industriei grele, despre dezvoltarea ■intensivă şi multilaterală a
agriculturii, despre creşterea continuă a 'bunăstării poporului au
explicat cu forţa, de convingere pe care o are cuvântul viu, adre­
sat direct maselor, politica partidului în toate ramurile vieţii
economice, politice şi social-culturale, înfăţişînd marile rea­
lizări obţinute de poporul nostru în înfăptuirea acestei politici,
edudînd masele în spiritul dragostei faţă de partid şi de patrie.
Numeroase conferinţe au vorbit oamenilor muncii despre tre­
cutul glorios al patriei, despre marile bătălii purtate de
clasa muncitoare sub conducerea partidului comunist pentru eli­
berare socială şi naţională; ele au popularizat tradiţiile înain­
tate aile poporului, dragostea 'lui de cultură, măriile figuri care
şi-au adus aportul la dezvoltarea partimoniului nostru (cultural,
la îmbogăţirea tezaurului culturii universale.
Tot în scopul educării patriotice a oamenilor muncii s-au făcut
expuneri privind frumuseţile şi bogăţiile patriei noastre, valorifi­
carea superioară a resurselor naturale în cadrul industrializării
socialliste, dezvoltarea multilaterală şi armonioasă a tuturor re­
giunilor ţării.
S-au organizat, de asemenea, numeroase manifestări privind
educarea cetăţenească, formarea noii atitudini faţă de muncă,
normele de convieţuire socialistă, crearea unei puternice opinii
publice — elemente esenţiale pentru conturarea noului profil
morail al omului.
CULTURA ŞI MASELE
343

Popularizarea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice răspunde celor

mai acute probleme ale practicii construcţiei socialismului. Ea nu
a însemnat cultură de dragul culturii, ci răşpîndirea cît mai
largă a acelor cunoştinţe care în mod reali şi direct folosesc mun­
citorilor şi ţăranilor în noul fel de a munci pe care-4 impune rit­
mul contemporan al dezvoltării industriei şi agriculturii din ţara
noastră. Cunoştinţe economice, cunoştinţe tehnico-ştiinţifke, cu­
noştinţe agrozootehnice, popularizarea experienţei înaintate în
producţie — iată to t atîtea componente ale activităţii în acest
domeniu, care şi ele, fără îndoială, şi-au spus cuvîntul în produ­
sele mai multe, mai tbune şi mai ieftine ale uzinelor în belşugul
mereu sporit al holdelor.
Milioanele de auditori au fost familiarizaţi cu termeni şi
noţiuni de care altădată erau străini. Structura, evoluţia şi legile
Universului, apariţia vieţii şi originea omului, viaţa societăţii şi
legile dezvoltării ei, tainde astronomiei şi astranautrcii, elec­
tronica şi cibernetica, petrochimia şi fizica nucleară au format
obiectul a numeroase expuneri — poate cele mai multe —, care
împrăştie îndoielile şi teama născute odinioară în ceaţa misticis­
mului şi superstiţiilor, dîndu-le oamenilor încrederea în ştiinţă
şi ouceririie e i ; tot aşa cum milioane de auditori au fost familia­
rizaţi cu valori ale artei naţionale şi universaile, cu cunoştinţe de
teoria şi istoria artelor care i-au ajutat să înţeleagă mai profund
fenomenul artistic, să se bucure de marile satisfacţii pe care Ie
dă arta autentică.
Această mare varietate de preocupări trebuia ®ă-şi găsească —
în funcţie de specificul auditorilor — expresii şi forme specifice.
Şi şi-a găsit In însăşi experienţa vie a conferenţiarilor, parcursă
de-a lungul anilor, o gamă de o mare varietate, de la conferinţa
— care rămâne forma cea mai generală, „tradiţională", a acti­
vităţii de răspîndire a ştiinţei şi culturii — pînă la forme superioare,
mai complexe, de transmitere a cunoştinţelor.
Evident, mijlocul principal al propagandei orale este conferinţa
care, aşa cum au arătat şi cifrele amintite, are ponderea cea mai
mane în ansamblul acestei activităţi. Dar cerinţele influenţării
spirituale a auditoriului, a apropierii de tot ce are el mai specific,
mai caracteristic, au impus însăşi conferinţei să îmbrace forane
de expresie din ce în ce mai plastice, mai interesante, mai atrac­
tive. Aşa au apărut şi s-au consolidat în practica muncii de popu­
larizare simpozionul, jurnalul vorbit, seara de întrebări şi răs­
punsuri, călătoria pe nartă, seara de calcul, procesul educativ şi
altele asemănătoare, care au o rezonanţă sporită în rîndurile
 344

participanţilor, facilitând transmiterea conţinutului de idei într-o-

formă adecvată puterii de recepţie a auditorilor. O experienţă
valoroasă în aplicarea şi extinderea unor asemenea forme o are
Lectoratul central al Consiliului pentru răspândirea cunoştinţelor
culturaliştiinţifice care, cu sprijinul unor eminente personalităţi
ale vieţii noastre ştiinţifice şi cultural-artrstice, a organizat m ani­
festări de acest gen de o mare varietate. In anul 1963, de pildă»
Lectoratul central a organizat numai în C apitală 410 m anifestări,
dintre care 68 de simpozioane, 9 magazine ştiinţifice, 7 meda­
lioane Jiterare şi muzicale, 6 dicţionare ştiinţifice, 37 de prezen­
tări de filme şi akele.
Concomitent cu însăşi perfecţionarea formei ide expunere a
cunoştinţelor s-au perfecţionat şi formele de organizare a acestor
expuneri, proces determinat de necesitatea comunicării sistematice
a cunoştinţelor dintr-un anumit domeniu al ştiinţei şi culturii.
Conferinţele au fost integrate în cicluri cu o temă generală de
bază, în care expunerile aprofundează diversele aspecte ale acestei
teme.
îndeosebi în căminele culturale au fost organizate în ultimii
ani un număr însemnat de asemenea cicluri de conferinţe pe
teme agrozootehnice şi de economie agrară, din domeniul m eteo­
rologiei, pe teme educative pentru tineret şi pe iteme de educaţie
şi ştiinţifice pentru femei etc.
In m ajoritatea întreprinderilor şi instituţiilor, în cartiere —
pentru femei —, în şcoli — pentru p ărin ţi — sau în isăli publice
s-au extins lectoratele, care au un program variat de expuneri,
prezentate în m od periodic. Tocmai această periodicitate favo­
rizează formarea unei deprinderi a publicului de a asculta şi însuşi
noi cunoştinţe. Aşa se şi explică succesul c d o r peste şase sute
lectorate organizate numai în întreprinderile îşi instituţiile oraşu­
lui Bucureşti.
Printre formele deosebit de eficace şi de atractive ale muncii
de răspîndire a ştiinţei şi culturii se num ără îşi brigada ştiinţifică.
Particularitatea esenţială care caracterizează brigada ştiinţifică
constă în faptul că un grup de intelectuali de diferite specialităţi
dau răspuns la întrebările puse în preailabil de ţăran ii colecti­
vişti. Ca altare, activitatea brigăzilor ştiinţifice se circumscrie în
cadrul unor limite strict concrete, -impuse de înseşi întrebările
formulate de către colectivişti, întrebări care oglindesc în mod
nemijlocit preocupările, interesele, frăm întările lor. Ea coincide
cu năzuinţa spre cunoaştere a colectiviştilor înşişi, având o strînsă
legătură cu viaţa, ceea ce are consecinţe pozitive asupra eficaci-
Casa de cultură din Mangalia
Clubul uzinelor Republica

Căminul cultural „1 Meu* din Dolheştii Mari — regiunea Suceava

Palatul culturii din laşi
Biblioteca din Afumaţi — regiunea Bucureşti

Biblioteca centrală din lafi

Închiderea cursurilor uni.,- ■- ..
1 ,6 3 -1 9 6 4 ,
H *
Clădirea muzeului regional din Craiova
CULTURA ŞI MASELE 345

taţii acestui mijloc al revoluţiei culturale la sate. Însemnătatea

activităţii desfăşurate de brigăzile ştiinţifice în nodurile ţără­
nimii colectiviste poate .fi ilustrată şi de următoarea cifra : în
anul. 1963 brigăzile ştiinţifice au ieşit în satele şi comunele ţării
de 8 70D de ori.
Brigada ştiinţifică are o arie de probleme deosebit de largă,
din cele mai diferite domenii ale vieţii spirituale, avînd posibili­
tatea. să contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor ţărănimii colec­
tiviste pe mai multe planuri: politic, economic, ştiinţific, filo­
zofic, artistic etc. Întrebările .puse sînt extrem de variate: „Cum
se dezvoltă societatea şi care este viitorul ei „Care sînt prin­
cipalele realizări ale regimului democrat-popular în raionul nos­
tru ?“, „Cine face .parte din O.N.U. ?“, „De ce griul de toamnă
poate fi' semănat şi. primăvara ?*, „Care sînt căile de dezvoltare
multilaterală a G.A.C.-urilor ?“, „Cum ajută zăpada agricul­
turii i,Cum se formează eclipsele de soare şi de lună ?“, „Din
ce se fabrică masele plastice şi ce întrebuinţări au în agricul-t
tură «Care este rolul familiei în educaţia copiilor?" şi multe
altele;' Luate la un loc, întrebările puse brigăzilor ştiinţifice
demonstrează — o dată cu receptivitatea ridicată a ţărănimii
noastre- la ţă de tot ceea ce este nou în domeniul ştiinţelor, teh-
niciij evenimentelor politice interne şi internaţionale — transfor­
mările' adînci care s-au petrecut în conştiinţa ţărănimii colec­
tiviste.- 1
Tot la sate a apărut în ultimii ani şi a căpătat o largă răspîn-
dire consultaţia ştiinţifică, în cadrul căreia un colectiv de 2—3
specialişti de înakă valoare, cu multă experienţă, dă consultaţii
cadrelor-‘de conducere din agricultură (inginerilor şi tehnicienilor
din gospodăriile colective, preşedinţilor de gospodării, brigadieri­
lor $i colectiviştilor fruntaşi) în legăturii cu cele mai importante
şi mai actuale probleme de economie agrară şi agrozootehnic^
Cele ,1700 de consultaţii ştiinţifice organizate pe centre de co­
mună, în iama acestui an, au constituit şi un rodnic schimb de
experienţă între participanţi.
Forma superioară de educare a adulţilor prin intermediul' ras-,
pîndirii' cunoştinţelor cultural-ştiinţifice o reprezintă învăţămîn-
tiil popular, care şi-a găsit expresie în ţara noastră în universită­
ţile muncitoreşti şi ^universităţile populare.
îifcuşirea culturii — după. cum se ştie — nu este un act spon­
tan, t i implică efort şi metodă. Noţiunea de universitate presu­
pune o organizaţie de învăţămînt multiplu, şi unitar, în care îşi
gă&sc" satisfacerea feluritele interese ştiinţifice şi artistice ale
 IO N M ORARU

publicului, unde prin continuitate, prin regularitate, prin siste­

matizare, fiecare din aceste interese ae cultură se poate dezvolta,
obţinînd rezultate importante. Ca acare, universităţile muncito­
reşti şi populare reprezintă o form ă de în v ă ţă m în t — e drept,
popular, dar 'învăţămînt —, căci universitatea asigură o desfăşu­
rare sistematică, logică, de da simplu la com plex, a (procesului de
transmitere a cunoştinţelor. Pe de altă parte, prin conţinutul
cursurilor şi prin metodele sale, universitatea rămine o formă de
invăţâmint popular. In predarea oursurilor se ţine seama de
acest specific care impune respectarea particularităţilor audito­
riului (eterogen prin cunoştinţele salle, prin preocupări, prin
vîrstă efec.), realizarea unor lecţii cît mai plastice, m ai vii, mai
atraotive.
In această lumină este explicabil de ce universităţile muncitor
Foştti şi populare au devenit una din formale active, eficiente de
îmbogăţire a cunoştinţelor oamenilor muncii, de influenţare ideo­
logică a acestora.
Faţă de cele dîteva universităţi cu un număr mic de auditori,
care au luat fiinţă în anul 1954, în anul 1963— 1964 peste 70 000 de
oameni au urmat cursurile celor 338 de universităţi. 225 dintre
acestea au fost universităţi muncitoreşti, organizate în întreprin­
deri, cluburi muncitoreşti, case de cultură ale sindicatelor. N um ă­
rul mare de oameni ai muncii care au audiat cursurile acestor
universităţi (50 000), dintre care marea majoritate participanţi
nemijlociţi la procesul de producţie, confirmă popularitatea şi
prestigiul pe care şi le-au câştigat aceste mijloace im portante de
difuzare a culturii. Există şi itrei universităţi tehnice care se adre­
sează îndeosebi inginerilor şi tehnicienilor, precum şi o universi­
tate tehnică la radio şi una l<ţ televiziune.
în ultimul timp au fost organizate în centrele regionale şi în
casele de cultură raionale, pentru populaţia oraşellor, un număr
însemnat de universităţi populare (80), care cuprind peste 20 000 de
cursanţi.
La început s-au predat da universităţile muncitoreşti şi popu­
lare, pe lîngă elemente de cultură politică şi ideologică, unele
cunoştinţe din domeniul ştiinţelor naturii, îndeosebi biologie gene­
rală. Ulterior, sfera cunoştinţelor s-a lărgit, j adăiug^ndu-se lecţu.
despre işţoria patriei, de. «socialism ştiinţific, cunoştinţe tehnice.
Această etapă, caracterizată prin predarea unor cunoştinţe dispa-,
rate; a fost necesară, ea trezind gustul pentru învăţătură şi stimu-
lînd dorinţa de cunoaştere. In prezent prograimele« u n iv ersităţilo r
CULTURA ŞI MASELE 347

sînt orientate sistematic pe cursuri bLne profilate, ceea ce asiguri

lărgirea şi adîncirea cunoştinţelor din anumite domenii ştiinţifice.
în acest an de învăţământ «-au predat în universităţile munci­
toreşti ţi populare lecţii din toate domeniile ştiinţei şi culturii:
istoria patriei, probleme de socialism ştiinţific, economie politică
şi economie industrială, limba romînă, istoria diplomaţiei şi relaţii
internaţionale contemporane, probleme de geografie economică
şi politică a lumii, pedagogie, biologie, medicină, meteorologie,
matematică, tehnica secolului al XX-lea, istoria literaturii romane,
probleme de artă plastică şi muzică etc. In cadrul unor universi­
tăţi (populare se predau şi ilimbi străine (rusă, engleza, franceză,
germană, spaniolă).
Ştiind că i)discipxlinele cuprinse în programele universităţilor se
stabilesc la alegerea cursanţilor, este edificator în ceea ce priveşte
cunoaşterea interesului pentru cultură al maselor următorul tablou
care arată ponderea diferitelor domenii ştiinţifice în programele din
acest an ale universităţilor muncitoreşti şi populare:

Ştiinţele sociale

ştiinţele naturii

Ştiinţele tehnice

L iteraturi $i arii

Altele

iu învăţământul popular din ţara noastră un loc deosebit îl

ocupă. Universitatea populară-Bucureşti care intră în cel de-al
treilea an de activitate. Această universitate, în cadrul căreia
s-au predat anul trecut 20 de cursuri urmate de aproape 8 000 de
oamieni, este o universitate populară de înalt nivel atît prin corpul
3 * ION MOKASD

său de lectori, format din cele mai cunoscute personalităţi ale

vieţii noastre cukural-ştiinţifice, cat şi prin condiţiile deosebite
de organizare; aici se experimentează cele mai bune forme de
propaganda ştiinţifică, specifice învăţămîntul ui popular, această
universitate rinzînd să devină un centra metodologic de îndru­
mare a tuturor universităţilor «populare din ţară.
Un roi de seamă în răspîndirea ştiinţei şi culturii îl are în ţara
noastră — după cum se ştie — şi propaganda scrisa. Fiecare
editură tipăreşte, în funcţie de profilul ei, un mare număîr de
broşuri de popularizare pe cele mai diverse teme politice, agro­
zootehnice şi cultural-ştiinţmce. Totodată, în publicaţiile perio­
dice se tipăresc cu regularitate articole de popularizare a ştiinţei.
Ne referim, de pildă, la revista „Ştiinţă şi tehnică*, editată
încr-nn tiraj de circa 100 000 de exemplare. In cadrul acestei
variate literaturi, un loc însemnat revine broşurilor de populari­
zare editate de Editura Ştiinţifică, sub egida Consiliului pentru
răspîndirea cunoştinţelor cukural-ştiinţifke.
Numărul, tirajul şi varietatea acestor broşuri au crescut an de
an. In anul 1963, de pildă, au apărut 72 de titluri faţa de 58
tiparke în 1961. Revelatoare pentru ritmul de creştere a cererii
acestor broşuri este şi dinamica tirajului mediu oare a crescut de
la 12 707 în 1959, ia 36 944 în 1963. Triplarea tirajului în decurs
de 4 ani este o urmare a proporţiilor în care se difuzează litera­
tura de popularizare. Aceste date atestă faptul că broşurile de
popularizare sînt aşteptate, cerute de cititori, deoarece consti­
tuie un mijloc de satisfacere a setei lor de cunoştinţe.
Şi în acest domeniu grija pentru desfăşurarea unei propagande
ştiinţifice sistematice s-a concretizat în elaborarea şi apariţia unor
colecţii de broşuri cu profil distinct. Amintim printre acestea
colecţia „Cunoştinţe folositoare", special destinata satukii care
apare într-un tiraj de 30 000—80 000 de exemplare şi cuprinde
numeroase tiduri din domeniul biologiei, medicinei, astronomiei,
geografiei şi geologiei, chimiei ete. In afara acestei colecţii mai
apar seriile de broşuri intitulate: „Natura fără taine", „Ştiinţa
şi religie*, „Mari descoperiri*. Scrise de specialişti binecunoscuţi,
într-un limbaj accesibil, aceste broşuri au trezit un interes deosebit
în rîndurile cititorilor.
Munca de popularizare impune utilizarea largă a materialelor
intuitive care imprimă expunerilor un caracter accesibil, concret
fi interesant. In acest scop se elaborează numeroase expoziţii,
afişe ştiinţifice, plicuri cu fotografii şi fotogazete, diafilme şi alte
asemenea materiale.
 CULTURA Şi MASELE

Expoziţiile Structura Universului şi Originea, şi evoluţia omu­

lui3 tipărite în tiraje de masă ţi difuzate în toată ţara, afişele
ştiinţifice Lumina fi viaţa, Celula, Atomul, : Planta
— laborator minunat, Panuntul —* corp ceresc, Despre ano­
timpuri, plicurile cu fotografii: Bucureşti — inima ţârii, Oneşti
— oraşul petrochimiei şi multe altele, elaborate în ultima Treme,
au fost bine primite de public, constituind auxiliare preţioase în
activitatea miilor de popula rizatori ai ştiinţei şi culturii.
Este un lucru cunoscut că propagandistului ştiinţei şi culturii
care vorbeşte în faţa maselor i se cere o măiestrie deosebită pen­
tru a ajunge la mintea şi inima ascultătorilor săi. Ca să atingi
acest ţel el trebuie să mânuiască bine cuvîntui — şi aceasta se
referă a d t la conţinutul de idea al expunerilor, cît şi Ia forma lor
de prezentare. Cu alte cuvinte, el trebuie să aibă nu numai ştiinţa,
dar şi arta propagandei. El trebuie să fie un creator, creatorul
unei expuneri vii, linţpezi, bogate în idei, convingătoare, care să
aducă auditorilor ceva nou şi totodată să-i mişte, să-i însu­
fleţească.
„A şti să împărtăşeşti altora, e o artă — scria Demostene
Botez. Trebuie să fii om de ştiinţă desăvârşit în domeniul tău, să
ştii a vorbi, să cunoşti bine limba poporului, să fi un bun psiholog
şi un încercat pedagog, să ai ştiinţa oamenilor, să f i fizionomist,
să emiţi pe lungimea de undă a sutelor de aparate de recepţie
individuală care îţi aşteaptă fiecare cuvînt, să ştii a sesiza de
îndată nedumeririle, neliniştile, să ai darul de a preveni orice
deficienţă, nu numai a ta, dar şi a celor din sală, să ai tot ce cer
sutele de ascultători pentru a te urmări cu interes şi plăcere*12.
Se utilizează pe linia perfecţionării măiestriei lectorilor nu­
meroase procedee, printre care schimburi de experienţă şi semi-
narii, consfătuiri cu lectorii universităţilor muncitoreşti şi populare,
consfătuiri ale brigăzilor ştiinţifice, semănarii metodico-ştiinţifice
cu conferenţiarii din diverse ramuri ştiinţifice, tipărirea de bro­
şuri metodice, care ■ —» toate — asigura rodnice schimburi de
experienţă, promovarea conceptului de calitate în munca de popu­
larizare a cunoştinţelor.
Tabloul realizărilor obţinute în activitatea de răspîndire în
mase a cunoştinţelor cultural-ştiinţifice care s-a desfăşurat persis-

15 Demost ene Botez, Cumnt introductiv la broşura Din experienţa

de prof. V. Vi col, C.&QA-, 1964.
mea de conferenţiar
 ION MOftAR.tr

tent şi continuu în anii noştri vine să confirme m area importanţi

a acestei activităţi, ca o componentă esenţială, de însemnătate
majoră a revoluţiei culturale din ţara noastră.

Activitatea artistică de amatbri reprezintă form a p rincipală

de participare a maselor la crearea şi îmbogăţirea valorilor cultu­
rale. La a X X -a Aniversare a eliberării patriei, mişcarea
artistică de amatori din ţara noastră se prezintă ca un fenomen
artistic de masă deosebit, care atestă descătuşarea imenselor capa­
cităţi creatoare, afirmarea aptitudinilor artistice m ultilaterale ale
înzestratului nostru popor.
De la grupurile artistice răzieţe şi spontane din trecu t s-a ajuns
azi la o mişcare artistică organizată şi cu un larg caracter de
masă, pusă în slujba operei de formare a noilor trăsă tu ri m orale
ale omului contemporan. Ea cuprinde în prezent un milion de
artişti amatori (din cei 18 milioane de locuitori ai ţării noastre),
care activează în aproape 40 000 de formaţii muzicale, coregra­
fice şi teatrale. Există azi în ţa ra noastră sate cu câte 5— 600 sau
chiar mai mulţi artişti amatori, bărbaţi şi femei, copii şi vîrstnici,
metafora că „dansează şi cântă pe scena căminului cu ltu ral, în ­
tregul sat” fiind o realitate.
Concursurile republicane ale artiştilor am atori sau expoziţiile
de artă plastică şi a n ă popullară vorbesc elocvent despre bogăţia
şi varietatea creaţiei artistice populare, despre inepuizabilele
resurse de talent ale maselor.
Pînă la 23 August 1944 mişcarea muzical-coregrafică de ama­
tori din ţara noastră se reducea la activitatea destul de sporadică
a d to rv a zeci de coruri, fanfare şi echipe de dansuri. Lipsa de
interes şi sprijin dan partea statului pentru dezvoltarea acestor
înjghebări a făcut ca numai o parte din ele sa se m enţină, să
aibă o activitate mai susţinută şi aceasta datorita în cea m ai mare
măsură entuziasmului unor dirijori — învăţători, profesori, inte­
lectuali progresişti, — adevăraţi animatori care au preluat şi
continuat tradiţia creată de înaintaşi ai muzicii noastre : Ciprian
Porumbescu, Gavriil Musicescu, Ion Vidu, Gheorghe D im a, D u­
mitru Kiriac, Iacob Mureşianu şi alţii. Aşa se explică existenţa
unor asociaţii corăile c a : „Reuniunea de cântări" din Lugoj,
„A stra“ din Braşov, cu ram ificaţi în localităţile din împreju­
rimi etc.
Prin anii 1937— 1938 iau fiinţă şi cîteva form aţii corale
muncitoreşti care păstrează în repertoriul lor unele cîntece revo­
 CULTURA ŞI MASELE 361

luţionare şi muncitoreşti ca un profund caracter revendicativ şi

protestatar, adevărate cîntece de masa.
Suflul nou de viaţă care a primenit ţara după Eliberare,
preluarea bunelor tradiţii create de elementele progresiste, spri­
jinul acordat de partid şi de stat au determinat un mare avint al
mişcării muzical-coregrafice de amatori.
In anii 1949—1950. au loc primele concursuri artistice de ama­
tori, care încep să devină apoi tradiţionale şi care au contribuit
la creşterea numărului de formaţii şi a membrilor acestora, la
cuprinderea unui- număr tot imai mare de muncitori şi ţărani
m uncitori în viaţa artistică. Dacă, de exemplu, la concursul al
Ilile a din 1951 au participat 3 013 coruri, 443 de formaţii in­
strumentale, 4 009 echipe de dansuri şi 4 437 de solişti vocalii,
instrum entişti şi dansatori, totaJâzînd 7465 de formaţii cu circa
200 000 de artişti amatori, la actualul concurs — al Vll-lea —,
num ai în etapa I au p articip a t: 6 044 de coruri, 3 230 de formaţii
instrumentale, 9 584 de echipe de dansuri, 9 479 de brigăzi artis­
tice de agitaţie şi 29 500 de solişti vocali, instrumentişti şi dan­
satori, însunund peste 28 000 de formaţii artistice cu circa 640 000
de 'artişti amatori, care au realizat 149244 de spectacole vizio­
n ate de 37 000 000 de spectatori.
iExistă azi coruri sindicale sau săteşti de cîte 150—200 de
membri, iar orchestrele populare şi fanfarele de cîte 30—40 de
instrum entişti nu mai constituie o raritate.
L a Reşiţa, spre exemplu, oţeJari, muncitori, lăcătuşi, bobina­
tori^ strungari, sudori d n tă in corul şi orchestra semisimfonică a
clubului uzinei, iar în ukima vreme apar şi într-un ansamblu de
operetă în care dirijorul e tehnolog, iar regizorul este lăcătuş.
Ansam blul a p rezentat 156 de spectacole în raţa a 112 000 spec­
tatori.
A u apărut form aţii -noi cu profil caracteristic cum s în t: coruri
bărbăteşti, coruri de femei, ansambluri vocal-folclorice care inter­
p retează lucrări din folclorul nou. Sînt apoi formaţii corale care
se prezintă în scenă cu acompaniament de fluiere şi buciume sau
alte instrumente, dînd corului o amploare şi o rezonanţă deose­
bită, cum este de ipiklă corul căminului qukural din Domneşti-
Argeş, care a reuşit să armonizeze vocile celor 150 de corişti cu
acompaniam entul a 10 buciumaşi şi 20 de fluieraşi.
împreună cu formaţiile corale, există în toate colţurile ţării
form aţii instrumentale al căror număr depăşeşte azi cifra de
3 200. Păstrând tradiţia vechilor instrumente, au apărut pe lîngă
numeroasele şi vestitele tarafuri şi un însemnat număr de formaţii
jg ION 'MOKAIO

de fluieraţi, de cimpoieri, de buciumaşi, orchestre de copii —

fii de colectivişti, care preiau de la batrîni meşteşugul cîntecului
din cobză sau nai, din frunză sau din buciume, din fluier sau din
solz de peşte, făcînd să răsune pînă departe timbrul acestor vechi
instrumente populare. '
Această transmitere a meşteşugului din tată în fiu, această
pasiune pentru muzică o găsim în sînul a numeroase familii. Este
binecunoscută familia Udrea din Pucioasa, regiunea Ploieşti, care
formează numai cu membrii familiei — 8 Ta număr —, Intre
care cel mai mic are 4 ani, o echipă de instrumente populare.
Soliştii instrumentişti au constituit întotdeauna o plăcută sur­
priză pentru spectatori. Cîntînd din frunză sau din solz de peşte,
din nai sau din ocarină, imitînd ciocârlia sau privighetoarea,
aceşti interpreţi reprezintă o adevărată comoară de artă.JL or li se
adaugă numărul mare al soliştilor vocali, care valorifică pe sce­
nele căminelor culturale bogăţia şi varietatea folclorului nos­
tru nou.
A sporit şi numărul orchestrelor de camera, al celor semisimfo-
nice sau de muzică uşoară, ca o consecinţă a creşterii nivelului de
bun gust al spectatorilor, îmbinîndu-se astfel In mod armonios
creaţia populară cu cea cultă. T
O data cu cântecul a înflorit în ţara noastră şi dansul. A în­
florit împodobit de culorile neasemuite ade portului nostru popu­
lar, în. sunetele de fluier şi de ţkeră, cu pinteni şi clopoţei, dînd
zvon de chiote şi strigături.
Sînt 9 500 de asemenea formaţii, care au urcat dansul din sat
pe scenă, spre satisfacţia milioanelor de spectatori care aplaudă
a tît vechile jocuri bătiîneşti ca brîul sau căluşul, cît şi dansurile
inspirate din viaţa nouă a oamenilor, dansuri intitulate a tît de
sugestiv „Muncă, rod şi voie bună“, „Ne-am mutat în casă nouă“,
„Zi de odihnă în Poiana Narciselor", „Nuntă in G.A.C.“, „Săr­
bătoare în Daltă* etc.
Urcarea dansatorilor amatori pe scenă a avut un efect rodnic
şi asupra dansurilor interpretate, care, cu sprijinul pasionat al
coregrafilor, au fost studiate în amănunt, pe zone etnografice
bine delimitate. Aşa s-a ajuns ca în prezent, fiecare regiune sa
se înfăţişeze în faţa spectatorilor cu dansuri numeroase variate şi
autentice.
Transmiterea din generaţie în generaţie a vechilor dansuri
populare şi interpretarea lor laolaltă de către tineri şi bătrîni
au, ca şi Sa cazul muzicii, darul de a păstra peste ani, intactă,
această imensă comoară a artei amatoare care este dansul.
 într-un sat din Oltenia, la Dăbuleni, pe scena urci totdeauna
şase generaţii de dansatori. De la moş Ştefan Turlaca fa vîrstă
de 78 de am, pînă la tinerele mlădiţe în vîrstâ de 7—g ani, cu
care se încheie acest cidn al vîrstelor. Recent, la un centru de
concurs din raionul Buzău — la Vintilă-Vodă — *-a prezentat
pe scena concursului familia Perţia (din satul Lunci), alcătuită
d in 81 de dansatori (cinci fraţi între 65 şi 75 de ani, care au
28 de fiice, fii, gineri şi nurori, 24 de nepoţi şi 24 de strănepoţi),
O formă nouă de manifestare artistică, născuta în anii regimu­
lui de democraţie populară, este brigada artistica de agitaţie.
începind din anul 1953—1954 brigăzile artistice de agitaţie
participă în cadrul concursurilor pe ţară ale formaţiilor artistice
de amatori. Astfel, prima particulare a brigăzilor artistice (în
număr de 1 500) are loc în cadrul celui de-al III-lea concurs pe
ţară al formaţiilor artistice de amatori, în desfăşurarea căruia
acest nou gen de artă capătă un puternic impuls; numărul bri­
găzilor creşte vertiginos de la an la an, în aşa fel încât la cel
de-al V-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori, din 1959,
au participat 3 354 de- brigăzi; ia cel de-al Vl-iea, din 1961, s-au
întrecut 6 439 (dintre care 4 255 ale aşezămintelor culturale şi
2 184 ale sindicatelor), iar la al Vll-lea concurs numărul lor a
atins cifra de 9 500, în multe întreprinderi şi gospodării agricole
colective existând chiar mai multe brigăzi artistice, organizate
pe secţii, pe brigăzi de muncă etc.
Brigăzile, prin mijloacele specifice artei, desfăşoară o vie agi­
taţie politică în jurul celor mai arzătoare probleme ale producţiei,
ale colectivelor de muncă din mijlocul cărora au luat fiinţa, popu­
larizând ceea ce este nou, înaintat şi satirizând ceea ce este vechi
şi retrograd. Reflectând In imagini artistice în mod direct, concret
şi operativ aspectele importante ale muncii şi vieţii de zi cu zi
(şi folosind in acest scop poezia, monologul, dialogul, scheciul,
cupletul, sceneta, fabula, muzica şi dansul, promovînd satira şi
umorul şi valorificînd creaţia populară nouă), brigăzile artistice
stârnesc un deosebit interes, descreţind frunţile şi educînd masele.
Spre deosebire de activitatea corală sau a coregrafiei populare,
activitate de îndelungată tradiţie, teatrul de amatori a devenit o
parte integrantă a creaţiei artistice populare a maselor de-abia fa
ultimii douăzeci de ani. Cu atît mai impresionante ne apar suc­
cesele sale, amploarea şi dezvoltarea în profunzime pe care o
cunoaşte astăzi.
La primele concursuri (1953—1955), numărul echipelor de
teatru de amatori era relativ redus. Continua sa dezvoltare, faptul
 IO N MOBAKU

di este an gen artistic destul de tm ar în mişcarea, artistica de

amatori an cerut sa i se acorde o atenţie deosebită, ceea ce a
determinat ţi organizarea separată a concursurilor republicane
pentru teatrul de amatori, în cadrul festivalurilor bienale „Ion
Luca Caragiale“. * *■
Cifrele referitoare la numărul echipelor, spectacolelor şi‘ spec-
tatoriior participanţi la cele trei Festivaluri „I. L. Caragiaie"
organizate pînă în prezent, sînt grăitoare.
La primul Festival „I. L. Caragiaie* (1958) au participat
5 000 echipe de teatru, cuprinzând circa 70 000 de artişti am atori,
la aii doilea (1960), 10000 echipe de teatru, cuprinzînd circa
150000 de artişti amatori, pentru ca la al treilea (1962) să
participe peste 12 000 echipe de teatru, cuprinzînd circa 160 000
de artişti amatori. Numărul spectacolelor a crescut de la primul
la al doilea festival cu peste 10 000, ia al treilea festival înregis-
trîndu-se peste 33 000 de spectacole, iar numărul spectatorilor a
fost la primul festival de 3 500 000, la al doilea de 5 500 000, iar
la al treilea de 6 500000.
Dacă majoritatea celor 12 000 echipe teatrale de am atori joacă,
îndeosebi, piese într-un act — deoarece acestea corespund mai
degrabă posibilităţilor artistice şi materiale de care dispun — un
număr din ce în ce mai mare de formaţii teatrale abordează, cu
îndrăzneală, şi de cele mai murite ori cu succes, piese în mai multe
acte. Aceasta semnifică creşterea forţelor artistice ale echipelor
de teatru amator, apropierea lor de maturizarea artistica.
Ca rezultat al succeselor dobîndite îndeosebi la ultim ul Festival
„l. L. Caragiaie* (1962), s-au creat condiţiile înfiinţării primelor
teatre populare de amatori în ţara noastră.
Teatrele populare sînt o formă superioară de organizare a
activităţii artistice de amatori. Ele activează pe principiul stagiunii
permanente şi îmbină activitatea de montare a spectacolelor cu
studiul artei actorului. în toamna anului 1963 şi începutul anu­
lui 1964 au fost inaugurate primele şase teatre populare în oraşele
Tulcea, Călăraşi, Rîmnicu Vîlcea, Mediaş, Lugoj, Tum u Severin.
Aceste colective, beneficiind de sprijinul teatrelor de stat, şi-au in­
clus în repertoriu un număr apreciabil de piese valoroase din dra­
maturgia originală şi străină, cîştigîndu-şi încă de la primele spec­
tacole aprecierile elogioase ale publicului.
Despre o activitate artistică amatoare — cu un caracter orga­
nizat — înainte de 23 August, în privinţa artelor plastice, nu se
poate vorbi. Păturile conducătoare de altădată socoteau artele
plastice un apanaj al elitei, şi încă al celei 'mai rafinate. „Educaţia*
 C&LTURA Şl MASELE

maselor largi era lăsată pe seama artiştilor de Mici, care jigneau

ochiţii şi decenţa cu cromolkografii stridente, lipsite de orice
valoare artistică.
Împotriva acestei stări de lucru, forţa artistică a poporului
nostru, a acestui popor realmente dotat pentru artele plastice,
aşa cum o dovedeşte strălucita artă populara, a răzbit m repe­
ta te rânduri, dînd personalităţi de mare prestigiul Grigorescu,
Andreescu, Luchian, Paciurea, Brîncuşi, Ghiaţă etc., care au creat
o şcoală naţională de artă plastică şi care au dovedit marile
calităţi pentru formă şi culoare ale poporului nostru.
Cucerirea dreptului de a înţelege şi iubi arta i-a adus poporu­
lui nostru posibilitatea de a se bucura de o largă mişcare artis­
tică de masă, susţinută materialiceşte şi bine organizată, care
îşi propune să educe gustul estetic al oamenilor pentru o artă
majoră, demnă de epoca marilor transformări socialiste pe care
le trăim, să cultive şi să îndrume talentele către realizări a t
mai valoroase.
Numeroase cercuri de artă plastică au luat fiinţă în aproape
toate centrele urbane ale ţării, ca şi cercuri de artă populară
în mediul sătesc, în cadrul cluburilor sindicale, caselor de cul­
tură, căminelor culturale. Sprijinul acordat acestei mişcări de
către Uniunile de creaţie, care atrag pentru îndrumarea cercu­
rilor un mare număr de artişti profesionişti de prestigiu, ca şi
tineri absolvenţi ai institutelor de artă, a fost deosebit de util.
încă prima bienală a artiştilor amatori, din anul 1958, a reuşit
să întrunească activitatea a peste 3 000 de artişti amatori ce
activau în 110 cercuri de artă plastică. De la 4 000 de lucrări
expuse cu prilejul a 103 expoziţii de cerc şi raionale din prima
bienală, cea de-a doua manifestare de acest gen din 1960 a
întrunit 9 000 de lucrări expuse şi 215 expoziţii raionale şi de
cerc, organizate de către cei 5 322 de artişti amatori. Bienala din
1962 a depăşit şi aceste cifre. Activau deja 173 cercuri de artă
plastică, care organizaseră 246 de expoziţii raionale şi de cerc,
cu 9 875 de lucrări expuse, creaţii ale unui număr de 5 713 artişti
plastici amatori. Expoziţia republicană a întrunit 385 de lucrări,
creaţii ale unui număr de 257 de artişti amatori. Presa centrală
şi de specialitate a comentat deosebit de favorabil această mani­
festare care a constituit un real succes al mişcării artistice de
amatori.
O dezvoltare deosebită a căpăta* arta populară. Afirmînd un
admirabil simţ al armoniei şi culorii, fantezie creatoare şi echi­
libra, împletind cele mai valoroase elemente ale artei tradiţionale
 ION MORARI;
356

CU cele inspirate din actualitate, artiştii populari au prezentat

lucrări de o deosebită valoare (costume, cusături şi ţesături, cera­
mică, crestături în lemn, 'lucrări şi cusături în piele ete.).
La prima expoziţie republicană de artă populară din 1954
au participat 45 000 de creatori, ca la a doua expoziţie, din
,
1956 numărul lor să crească la 90 000. La prima expoziţie
bienală de artă populară — organizată în cinstea celei de-a
XV-a Aniversări a eliberării patriei — au participat 110 000 de
creatori cu obiecte expuse în 116 expoziţii raionale, 16 expoziţii
regionale şi una republicană; la a doua expoziţie bienală de artă
populară, care a avut loc în 1961, au participat peste 100 000
de creatori populari, obiectele de artă populară realizate de ei
fiind expuse în 350 de expoziţii intercomunaile, 95 raionale, 14
regionale şi una republicană. Cea republicană, organizată în sala
DaHes, a fost vizitată -de peste 200 000 de oameni, ceea ce
demonstrează interesul deosebit acordat diversedor specii ale crea­
ţiei artistice popukre din ţara noastră.
B. P. Hasdeu spunea despre teatrul de păpuşi popular că este
„o formă îndepărtată şi primordială a teatrului romanesc*. . In­
tr-adevăr, teatrul de păpuşi reprezintă una din cele mai vechi
forme de, manifestare a gemilui dramatic la noi în ţară.
Teatrul de păpuşi renaşte într-o nouă formă şi cu un conţinut
nou după 23 August 1944. Prunele teatre de păpuşi profesioniste
de stat se înfiinţează în anii 1949—1950. Majoritatea interpre­
ţilor se recrutează din rîndurile artiştilor amatori. Concomitent,
iau fiinţă teatrele păpuşarilor amatori.
După un început destul de timid, teatrul de păpuşi al amato­
rilor se dezvoltă cu paşi repezi. Dacă la al doilea Festival bienal
de teatru de amatori din anud 1960 numărul echipelor păpuşă­
reşti participante <a fost de 300, la cel de-al treilea Festival din
anul 1962 numărul echipelor trece de 600.
Astăzi îşi duc activitatea în ţara noastră circa 750 de echipe
de păpuşari amatori, fără a socoti echipele din grădiniţe, din
şcoli, echipele palatelor şi caselor pioniereşti şi formaţiile stu­
denţeşti. !

Dezvoltarea mişcării artistice de amatori a solicitat crearea

unui repertoriu tot mai actual, care să reflecte transformările
revoluţionare ce se succed cu repeziciune în viaţa politică, eco­
nomică şi social-culturală a ţării,
Inspirindu-se din evenimentele importante ale istoriei ce se
scrie acum prin lupţa şi munca poporului muncitori tpoeţii şi
 CULTURA SI MASELE
____________ 337

compozitorii noştri creează un mare număr de cîntece de masă,

robuste, pline de optimism, de încredere într-o viaţă mai bună,
cîntece patriotice şi de muncă, cîntece închinate partidului clasei
muncitoare, cântece închinate păcii şi prieteniei.
* Se tipăresc culegeri de cîntece, antologii ale cântecului de masă,
culegeri de cântece populare, din folclorul nou. tn ultimii 10 ani
s-au tipărit şi difuzat circa 70 de culegeri cuprinzînd peste 1 200
cîntece de masă şi prelucrări de folclor nou pentru formaţiile
corale şi in-scrtunentale şi pentru soliştii vocali. Pentru stimularea
creaţiei de cîntece de masă se organizează anual — începînd cu
anul 1958 •— concursul „Ion Vidu“. Acest concurs atrage un
număr mare de cbmpozkori şi poeţi, care scriu pentru formaţiile
de amatori lucrări to t mai valoroase, mai melodioase şi acce­
sibile. '
Cîntecul de masă, patriotic, abordînd o tematică actuală şi
variata, devine elementul principal, cu ponderea cea mai mare
în programele formaţiilor muzicale de amatori.
Concomitent se pune un accent deosebit pe abordarea în reper­
toriu a lucrărilor valoroase ale compozitorilor clasici romîni şi
universalii. S-au tipărit monografii şi volume de opere adese ale
clasicilor noştri: Ciprian Porumbescu, Ion Vidu, Gheorghe Duna.
S-au întocmit culegeri antologice din creaţia corală clasică uni­
versală. Au apărut volume de arii şi lieduri pentru soliştii vocali.
Toate acestea au contribuit la îmbogăţirea repertoriului, la asi­
gurarea unei varietăţi în ce priveşte genurile, stilurile, la lărgirea
orizontului şi perspectivelor artei de amatori.
Dezvoltarea impetuoasă a mişcării brigăzilor artistice de agitaţie
a cerut îmbogăţirea necontenită a repertoriului lor pentru ca ele
să prezinte în faţa publicului cucerit de spontaneitatea şi nou­
tatea acestui gen, programe din ce în ce mai realizate sub raportul
conţinutului şi al formei. Spre deosebire de formaţiile muzicale
sau teatrale, repertoriul brigăzilor artistice de agitaţie se reali­
zează au forţe locale, de către colectivele de creaţie alcătuite din
cei mai talentaţi oameni din uzina sau satul unde îşi desfăşoară
brigada activitatea.
Pe lîngă aceste programe locale, colectivele de creaţie ale
brigăzilor artistice de agitaţie au fost ajutate şi cu unele texte
literare tipărite pe plan central sau regional. Astfel, numai în
ultimii ani s-au publicat aproape 20 de culegeri destinate îmbogă­
ţirii ş i . îmbunătăţirii repertoriului brigăzilor artistice de agitaţie.
Pentru elaborarea lor au fost solicitaţi scriitori şi poeţi de prestigiu,
 ION MOKARU

instructori fi textieri cu experienţă, culegători de folclor con­

temporan.
Pentru încurajarea activităţii membrilor cercurilor literare din
tară {fi pentru stimularea unei creaţii de nivel superior, ancorată
m realitatea zilelor noastre, s-a instituit concursul „Al. S ahia“
cu premii, care urmăreşte să stimuleze crearea de poezii, schiţe,
dialoguri, foiletoane satirice, scenete, programe de brigadă, texte
pentru teatrul de păpuşi, piese *într~un act, scenarii ae filme de
scurt metraj, texte literare de oîntece de masă etc*
In anii ain urmă, multe cercuri literare se manifestă periodic
prin tipar, în diferite culegeri literare.
Perspectivele pline de lumină ale patriei înfloritoare, pulsul
vieţii noi, freamătul muncii pasionante au creat o nouă o p tici,
o nouă viziune muncitorilor, ţăranilor colectivişti, c a r e ţi cAntă
bucuria pe strunele poeziei populare.
Poezia nouă populară, folclorul poctic contemporan, constituie
el însuşi o biografie substanţială a celor douăzeci de ani de viaţă
nouă. Preluîmi şi îmbogăţind unele motive tradiţionale, poporul
creează noi dîntece în care vibrează dragostea pentru patria nouă,
pentru formele noi de viaţă socialiste, pentru partid. Iată ce
spune, de pildă, creatorul popular al zilelor noastre :
Floarea trandafirului,
Ţes un cînt, partidului
Din betonul zidului,
Din înaltul schelelor,
Din razele stelelor.
Din urzeala griului,
Din barajul rîului,
Din roadele pomului,
Din cîntecul omului
Ce-i stiptn pe tot fi toate,
Ce trăiefte-n libertate.

Aceste versuri, pline de frumuseţi şi prospeţime, au fcxst culese

cu grijă de noii pionieri ai folclorului nostru şi incluse în culegeri
ca : „Bujorel crescut însoare", „Cine-a făcut horile“, „Cîntece
din Oaş", „Spune Argeş, spune cu“, „Fluieraş mîndru-nflork“^
„Cetioara mea ţie brad", „Traiul ni s-a luminat** etc., — oglinzi
vii 4n ale căror ape se reflectă ţara şi poporul constructor al
socialismului.
O grijă deosebită s-a acordat şi repertoriului teatrului de ama­
tori. l'eatrul de amatoripromovează cu precădere dramaturgia
 C U L T U R A Şf MASELE

contemporană care afirmă ideile socialismului, principiile moralei

socialiste, contribuind la mobilizarea oamenilor muncii în lupta
pentru înfăptuirea politicii partidului. El contribuie, alături de
teatrul profesionist, la familiarizarea maselor cu valorile artei
teatrale naţionale şi universale, înlesnind pe această cale forma­
rea gustului estetic ales în rîndurele spectatorilor.
Cei mai de seamă dramaturgi ai ţării, împreună cu numeroase
condeie tinere, şi-au câştigat merite alimentînd frecvent forma­
ţiile teatrale de amatori cu numeroase piese, într-un act îndeosebi,
reuşind să fie mereu prezenţi în actualitate, să ţină pasul cu
furtunoasele evenimente care au schimbat faţa ţării în aceşti
20 die ani.
Deoarece majoritatea echipelor teatrale de amatori aparţin
căminelor culturale săteşti, dramaturgii au acordat mare atenţie
în special pieselor inspirate din lupta pentru transformarea socia­
listă a agriculturii, iar ulterior, celor inspirate din munca pentru
întărirea economico-organizatorică a G.A.C.
Dramaturgii au scris de asemenea numeroase piese pentru echi­
pele sindicatelor, lucrări inspirate din viaţa clasei muncitoare.
Piese cum s în t : Zestrea llenuţei de Mircea Ştefănescu, Cei care
răm în singuri şi Pădurea de sălcii de Lucia Demetrius, Gardul,
R ăfuiala şi Tîrgul inimilor de Tiberiu Vornic, Baba Dochia fi
brigadierul de Mihail Davidoglu, O întîlnire neobişnuită de Paul
Everac şi multe altele au fost reprezentate pe mii de scene de
echipele teatrale de amatori.
O dată cu dezvoltarea numărului de formaţii artistice de
amatori, cu îmbogăţirea repertoriului acestora, a crescut şi nive­
lul de intenpretare, de realizare artistică a spectacolelor şi con­
certelor date de amatori. Creşterea continuă a calităţii programe­
lor artistice de amatori — în afara faptului că de la an la an apar
numeroase noi talente autentice — este rezultatul creării în anii
noştri a unor instituţii noi, cu sarcini metodice privind asigurarea
repertoriului şi îndrumarea de specialitate pentru mişcarea artis­
tică de amatori.
în anu'l 1953 a luat fiinţă Casa centrală a creaţiei populare
cu numeroase sectoare de specialitate: muzică, teatru, coregrafie,
literatură, artă plastică şi artă populară. Pe lîngă tipărirea lucră­
rilor de repertoriu, Casa centrală a creaţiei populare a trecut
la editarea unui însemnat număr de lucrări metodice de specia­
litate : manuale de teorie şi solfegii, armonie, dirijat, lucrări pen­
tru regie, interpretare, scenografie, costumaţie, grimă, coregrafie,
păpuşi, regie de brigadă artistică, de agitaţie, artă plastică etc.,
960 ION MORA&U

care au apărut în tiraje de masă, fiind destinate special forma­

ţiilor de amatori. Intre anii 1955 şi 1957 au luat fiinţă cele
16 case regionale ale creaţiei populare pe lîngă sfaturile populare
regionale şi o casă orăşenească a creaţiei pe lîngă Sfatul Popular
al Capitalei, care se ocuipă de îndrumarea metodică a artiştilor
amatori din cuprinsul regiunilor respective.
Mijlocul cel mai eficace de pregătire a instructorilor şi inter­
preţilor, artişti amatori, îl constituie învăţăm întul artistic de
masă, asigurat de şcolile populare de artă în colaborare cu casele
regionale ale creaţiei populare.
In prezent funcţionează în ţara noastră. 23 de şcoli populare
de artă. Progresele înregistrate în cei zece ani care au. trecut de
la înfiinţarea lor sînt edificatoare. De la . 4 500 de elevi cîţi nu­
mărau şcolile populare de artă în 1954., s-a ajuns la circa 1,5 000
în 1963—1964. Pentru asigurarea procesului de învăţămînţ, în
cele 23 de şcolii funcţionează aproape 700 de cadre didactice,
Catedrele de specialitate existente la şcolile populare de artă
(actorie, canto, teorie şi solfegii, balet, pian, vioară, acordeon,
contrat)as, instrumente de ciupit, artă plastică şi alte discipline)
pregătesc artişti amatori, oameni ai muncii din uzine, fabrici* in­
stituţii, care după orele de muncă frecventează disciplinele )a
care s-au înscris pe baza aptitudinilor lor artistice.
începând cu anul şcolar 1958— 1959 s-au deschis secţiile, externe
ale şcolilor populare de artă care şcolarizează instructori artistici
amatori, ajutîndu-i să-şi îmbogăţească .cunoştinţele de specialitate
artistică. An de an un număr însemnat de instructori absolvepţi
ai acestor cursuri reuşesc să ridke la un nivel mai înalt calitatea
programelor echipelor de amatori, pe care le instruiesc. Planul de
perspectivă pe perioada 1960— 1965 prevede şcolarizarea a circa
15 000 de instructori amatori (diţijori, regizori, instructori core­
grafi, de brigăzi artistice de agitaţie).
în cursul dezvoltării mişcării artistice de amatori au apărut
şi alte metode de activitate al căror scop este îmbogăţirea cu­
noştinţelor instructorilor şi interpreţilor din mişcarea de amatori.
In Capitală, de pildă, a fost iniţiată stagiunea permanenţi a
artiştilor amatori, iniţiativă extinsă şi în unde regiuni. într-o
singură stagiune, în Bucureşti, au fost prezentate 42 de sp e c ta c o l
cu 25 de piese, în faţa a mii de spectatori.
O altă metodă de instruire de specialitate a instructorilor şi in­
terpreţilor, care a dat bune rezultate, este studioul artistului
amator, care activează astăzi în aproape toate regiunile} în nu­
meroase case raionale de cultură. Studioul artistului amator este
 CULTURA ŞI MASELE 341

un centru de schimb de experienţa periodic între formaţiile de

amatori şi un centru prin mijlocirea căruia artiştii profesionişti
transmit cunoştinţele de specialitate artiştilor amatori. Pe lîngă
prezentarea spectacolelor amatorilor, urmate de analiza lor, stu­
diourile prilejuiesc expuneri, referate, dezbateri pe marginea unor
probleme ale diferitelor gjenuri de artă.
La toate acţiunile întreprinse în vederea creşterii calităţii artis­
tice a spectacolelor amatorilor participă cu pregătirea şi talentul
lor numeroşi oameni de artă şi artişti profesionişti.
Toate aceste forme de instruire şi de îndrumare se dovedesc
a fi fructuoase. Cu ocazia concursurilor republicane sau regio­
nale, cu prilejul diverselor manifestări artistice, se poate constata,
de la an la an, o creştere calitativă tot mai accentuată. Ultimele
concursuri şi festivaluri artistice au depăşit prin valoarea producţii­
lor artistice ale formaţiilor de amatori, orice aşteptări. Numeroşi
artişti amatori care s-au remarcat prin talentul lor au fost solicitaţi
de ansambluri şi formaţii muzicale profesioniste. Printre alţii, solişti
ca Nicolae Herlea, Ladislafu Konya, Traian Uilecan, Ileana Con-
stantinescu, Tita Bărbulescu, Aurelia Fătu-Răduţu, Ştefania Stere
Polovenco, Ion Vădeanu sînt numai cîţiva dintre artiştii cunoscuţi,
care au pornit din rîndurile amatorilor.
Prin amploarea, bogăţia şi varietatea multiplelor sale forme
de manifestare, prin calitatea înregistrată, mişcarea artistică de
amatori a ajuns să fie cunoscută şi apreciată şi peste hotare. Nu­
meroşi sînt oaspeţii străini care au dat o înaltă apreciere mişcării
artistice de masă din ţara noastră.
D l. Levin Goff, de pildă, secretar al Consiliului internaţional
de teatru şi profesor la Conservatorul din New York, a declarat
în urma vizitei făcute nu de mult în ţara noastră : „Pentru prima
oară întîlnesc noţiunea de mişcare de amatori, după ce am vizitat
atîtea ţări din Europa", iar folcloristul elveţian Marcel Cellier,
vizitmdu-ne ţara în iunie 1963, spunea: „Parcui^înd diferite
regiuni ale ţării dv., Moldova, Transilvania, Muntenia şi Oltenia,
— am avut încă o dată posibilitatea să constat că poporul romîn
este unul dintre popoarele cele mai înzestrate sub raport artistic
din lume".
La Festivalul folcloric al ţărilor balcanice şi din zona Mării
Adriatke, organizat lla Bucureşti în iulie-august 1962, au parti­
cipat ansambluri de cîntece şi dansuri din şapte ţări, dar forma­
ţiile noastre au primit aprecierile unanime din partea marilor perso­
nalităţi folclorice mondiale, membri ai juriului internaţional.
382 ION MORARU

La purimtil Festival internaţional de folclor de la Cairo orga­

nizat de R.A.U. in ianuarie 1964, la care au participat ansam­
bluri de aîntece şi dansuri <din 10 ţări, grupul nostru folcloric
alcătuit din 48 de artişti amatori a obţinut premiul I, fiind m ult
apreciat de public, de membrii juriului internaţional şi de alte
personalităţi străine care au vizionat spectacolele.
Sînt, toate acestea, înfăptuiri care vorbesc despre faptul că
revoluţia culturală socialistă realizează pentru prima data în
istorie o declanşare in proporţii de masă a talentelor şi aptitu­
dinilor creatoare ale oamenilor muncii, dînd viaţă cuvintelor
lui Lenin : „Arta aparţine poporului. Prin rădăcinile ei cele m ai
adinei, ea trebuie să pătrundă în adîncurile maselor largi ale
oamenilor muncii" **.

Cinematografia, prin mijloacele sale specifice, exercită o uriaşa

influenţă asupra conştiinţei oamenilor. *De aceea, folosirea filmu­
lui ca unul din principalele mijloace de educare socialistă a
maselor reprezintă o sarcină majoră a revoluţiei culturale. Aceasta
nu se poate realiza decît punlîradu-'se pe de o jparfce bazele unei
puternice industrii cinematografice şi, pe de altă parte, înte-
meindu-se un sistem larg, bine organizat, de difuzare a fiknetfpr.
Moştenirea apăsătoare a regimului burghezo-moşieresc, oglin­
dită în toate domeniile vieţii, şi-a pus amprenta şi pe acest mij­
loc contemporan de răspîndire a culturii în mase. In momentul
naţionalizării cinematografiei, la 2 noiembrie 1948, in ţara
noastră, în mediul rural, nu exista nici un cinematograf, iar .în
mediul urban erau în total 258 de cinematografe. Filme acciden­
tale, care propagau ideologia burgheză şi glorificau modul de
viaţă burghez, morala sa, oglindind caracterul comercial al cine­
matografiei capitaliste, reprezentau unica moştenire în ceea ce
priveşte stocul de filme. Pentru omul simplu — scria m 1938
D. I. Suchianu, „nu-i nevoie de nici o propagandă ca să-l faci
să meargă la cinema. Singurud impediment e doar scumipetea
locului, sau prostia filmului, sau agasarea provenită din hîflitu­
rile şi pauzele forţate ale unui aparat defectuos" 14.
Sarcinile începutului au fost deci cît se poate de grele. Tre­
buiau reconstituite cinematografele insalubre, inestetice, ce slu­
jiseră înainte scopuri strict comerciale; trebuiau construite noi ci­

13 V. I. L e n i n , Despre cultură fi arta, p. 617.

14 D. I. S u c h i a n u , „Viaţa Romînească* dm septembrie 1938, p. 98.
 nematografe, demne de a purta acest nume, demne de sarcina de
a chema masele nu ca să-şi omoare plictiseala, doua ceasuri, ci sa-şi
îmbogăţească mintea şi inima cu ceea ce puteau oferi filmele pro­
gresiste realizate de cinematografia mondială. De asemenea, ne sta
in faţă sarcina de a înzestra aceste cinematografe cu aparatura
modernă, de a mări capacitatea sălilor care numărau în total în
anul 1948 — 185 000 de locuri.
Paralel, trebuia începută cineficarea satelor, pentru ţa filmul
— chemat să contribuie la risipirea beznei spirituale menţinută cu
consecvenţă de stăpînirea regimurilor trecute — să-şi ia locul cu­
venit alături de şcoală, cămin cultural şi bibliotecă.
Datortiă grijii deosebite acordate de partid şi guvern pentru a
transforma cultura într-un bun al tuturor, datorită alocării de mari
fonduri pentru dezvoltarea bazei materiale a activităţii culturale,
reţeaua cinematografică a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă.
480 de cinematografe (dintre care cinci cu ecran panoramic şi
■410 cu ecran lat) înzestrate cu aparatură moderna, cu holuri, săli
confortabile, bine aerisite şi estetic ornamentate, stau azi la dispo­
ziţia spectatorilor de la oraşe şi din staţiunile balneo-climaterice.
Construcţii moderne, cu aer condiţionat, lumini de neon, scaune
comode, fresce murale, într-un cuvînt cinematografe modeme ca
cele de la Constanţa, Tg. Mureş, Ploieşti, Hunedoara, Galaţi, Su­
ceava, Bucureşti etc., se încadrează armonios în frumuseţile clădite
•de oamenii noi ai zilelor noastre, în toate oraşele patriei.
Grăitoare pentru ritmul în care se dezvoltă reţeaua cinematogra­
fică în satul socialist este cifra de 4 509, reprezentând numărul uni­
tăţilor cinematografice existente în anul 1963. Numai în anul 1964
acest număr va mai creşte cu 700 de unităţi, iar la sfîrşitul şesena-
lului numărul cinematografelor săteşti va fi de 6 000, ceea ce va
reprezenta un indice de cineficare de 40% în raport cu totalul
localităţilor săteşti.
Daca arătăm că azi regiuni ca Oltenia, Argeş, Cluj, Banat, Plo­
ieşti eţc. dispun fiecare de un număr mai mare de cinematografe
decît cele existente în întreaga ţară înainte de naţionalizare, că în
fiecare raion funcţionează în prezent mai multe cinematografe decît
într-o întreaga regiune în trecut, vom avea o imagine sugestivă a
eforturilor şi progreselor realizate în acest domeniu.
Influenţa filmului asupra conştiinţei maselor nu se putea asigura
însă numai prin crearea unei largi reţele cinematografice. Trebuia
asigurată calitatea filmelor, varietatea lor tematică, circulaţia lor
rapidă. Pentru aceasta era necesar un stoc corespunzător de filme,
o bună selecţie, o programare judicioasă şi un număr suficient de
 ION MORARţJ

copii. In afară de măsurile organizatorice novatoare realizate în

scopul bunei programări şi dirijării circulaţiei filmului, unul din
succesele de seamă realizate constă în numărul mare de premiere
şi numărul corespunzător de copii la fiecare fi'lm. Cifrele sînt
grăitoare şi în această direcţie. Spectatorilor de la oraşe li se oferă
anual 165 de premiere cu filme artistice de lung metraj, avînd
fiecare în medie 12 copii. In unităţile din mediul rural se prezintă
120 de premiere pe an, fiecare film de lung metraj artistic avînd
în medie 50 de copii. Un mare rol instruetiv-educativ şi de infor­
mare au cele 153 de filme documentare, 50 de desene animate-
păpuşi, 93 de jurnale de actualitate, jurnale agricole, sport, ştiinţă
şi tehnică, pioniereşti, proiectate în medie anual.
Laboratorul Mogoşoaia, eare asigură copiile de film pe 16 mm,
prelucra în anul 1957 1 003 000 m peliculă. în 1963 a scos în
circulaţie 8 248 000 m peliculă alb/negru. Numai pelicula color —
folosită în 1963 pentru film de 16 mm însumînd 1 543 000 m —
depăşeşte totalul metrajului din anul 1957. în anul 1964, cantitatea
globală-de peliculă afectată satului (alb/negru şi color) va fi de
aproape 12 000 000 m.
Urmarea firească a tuturor acestor măsuri de garantare mate­
rială a pătrunderii filmului în cele mai largi mase este creşterea
continuă şi fără precedent a numărului de spectatori la cinemato­
grafe. Dacă în anul 1948 întreaga ţară număra 37 152 000 de
spectatori, în anul 1963 au vizionat filme 115179 000 de specta­
tori în mediul urban şi 57 748 000 în mediul rural. La acest număr
se mai adaugă şi cel de 3 666 000 de spectatori ai filmelor proiec­
tate de cele 94 de caravane cinematografice care pătrund în adîn-
cul munţilor, la exploatările forestiere, în satele din Deltă, în cătu­
nele unde cineficarea nu s-a putut încă extinde. La numărul total
al spectatorilor de la cinematografele aparţinînd reţelei de stat mai
trebuie adăugată şi activitatea celor 310 cinematografe sindicale^
care în anul 1963 au înregistrat 14 186 000 de spectatori.
Faptul că, în 1963, 490 de filme (aparţinînd diferitelor genuri)
au fost vizionate de către 190 593 000 de spectatori reprezintă cea
mai grăitoare dovadă a cuceririlor realizate în cei 20 de ani pe li­
nia difuzării filmelor, a culturalizării maselor celor mai largi prin
film. Aceasta înseamnă că indicele de frecvenţă a populaţiei din
ţara noastră la spectacolele de film era în anul 1963 de 10, cu 3,1
mai mare decît indicele de frecvenţă din Franţa, de pildă.
Burt mijlocitor al ideilor mai avansate, de cunoaştere şi
preţuire reciproca între popoare, filmul reprezintă un material viu
de propagandă, de influenţare asupra conştiinţei celor mulţi în spi­
CULTURA ŞI MASELE 3*5

ritul socialismului. Pornind de la acest adevăr, filmul a fost folosit

cu ţot mai mare intensitate în diferite acţiuni eu caracter educativ.
A fost folosit ca instrument în educarea tineretului şi copiilor.
Spectacole'speciale, cicluri de filme pe anume tematici», pentru ti­
neret şi copii (există în ţară ,şi cinematografe profilate pe acest
specific), au intrat în tradiţia muncii cu filmul. Filmul documentar,
de ştiinţă popularizată, a pătruns adînc în procesul de învăţămînt,
slujind ca material diaactic în şcoli, facultăţi, institute de
cercetări etc.
Documentarul agricol, de ştiinţă popularizată şi de cultură ge­
nerală constituie nucleul unei permanente activităţi instructiv-edu-
cative cu filmul la sate. Cursurile de învăţămînt agrozootehnic fo­
losesc în mod curent aceste filme, în special pe cele realizate de
către Studioul „Alexandru Sahia“. Numai în iarna aceasta au vi­
zionat astfel de filme aproximativ 1 500 000 de colectivişti, parti­
cipanţi la cursurile de învăţămînt agrozootehnic. Filmele documen­
tare şi artistice ilustrează de asemenea conferinţe, constituie mate­
rial de bază pentru discuţii privind noi metode de muncă sau
schimburi de experienţă în domeniile complexe ale construcţia
socialiste la ţară. Festivalul filmului la sate, organizat anual în
lunile de iarnă, reprezintă un mijloc edificator de a măsura efica­
citatea filmului în mediul rural, dragostea spectatorilor pentru
aceasta artă. Dacă Ia Festivalul din 1957—1958 în cele trei luni
de iarnă au participat 3 436 058 de spectatori, la Festivalul fil­
mului Ia sate din iarna trecută au participat numai în două luni
8 922 380 de spectatori.
Varietatea tematică a filmelor permite la ora actuală folosirea
lor în acţiuni speciale organizate cu prilejul marilor sărbători ale
poporului nostru, sau cu ocazia unor sărbători cu caracter inter­
naţional. Eficienţa tuturor acestor acţiuni este din plin confirmata
de numărul de spectatori care au participat anul trecut la vizionă­
rile din cadrul lo r : 80 de milioane.
O manifestă simpatie a cucerit în rîndul maselor filmul de pro­
ducţie naţională. Filme ca : Lupeni 29, Tudor, Codin, A fost priete­
nul meu, Un surîs în plina vară şi altele se bucură de binemeritata
apreciere a publicului din patria noastră.
Amintim în acest sens că în aproape 8 luni, filmul Lupeni 29
a fost vizionat <ie 2 300 000 de spectatori, filmul Codin în numai
două luni şi jumătate de peste 1 milion de spectatori, iar filmul
Tudor în numai 22 de zile şi numai în Bucureşti, de peste 400 000
de spectatori.
 ION MORAJUJ

Concursurile „Cine ştie, câştigă* simpozioanele, discuţiile, serile

„Prietenilor filmului", festivalurile naţionale, afluenţa spectato­
rilor la filmele cu conţinut, de bună calitate, reflectă conştiinţa
tot mai înaltă a maselor, exigenţa şi competenţa crescută a spec­
tatorilor de la oraşe şi sate faţă de »cea de-a şaptea artă, acest pu­
ternic instrument ae influenţare etică şi estetică a maselor.

■
Activitatea instituţiilor muzeale se înscrie în coordonatele în­
tregii munci culturale de masă ca o activitate a cărei importanţă
sporeşte din ce în ce mai mult. Efectele multiple şi eficiente ale
acestei activităţi sînt determinate de însăşi natura instituţiilor
muzeale — ştiinţifice sau de artă —, deosebit de complexă şi de
variată. Instituţiile muzeale îmbină armonios o multitudine de
atribute menite să stimuleze cercetările ştiinţifice creatoare, să
afirme talentele înzestrate, să promoveze pe toate planurile va­
lorile ştiinţifice şi artistice, să popularizeze aceste valori, să le pună
în situaţia de a-şi exercita puternicul rol educativ caracteristic ori­
cărei activităţi culturale de masă.
Este un fapt bine cunoscut că muzeele ştiinţifice, de pildă, aduc
o contribuţie însemnată în domeniul cercetării istoriei naturii şi
societăţii. Dar în condiţiile ţării noastre ele nu se pot limita nu­
mai la atît, căci lor le revine sarcina educativă de importanţă
majoră de a transmite rezultatele acestor cercetări în rândurile
maselor, făcîndu-le accesibile lor, contribuind Ia formarea unui
complex de cunoştinţe ştiinţifice, ca element important pentru
dezvoltarea gîndiriî lor materialist-dialectice. Tot aşa cum muzeele
de arta, care creează cadrul necesar pentru afirmarea talentelor
autentice, pentru expunerea valorilor artistice, contribuie la dez­
voltarea gustului pentru frumos, la educarea estetică a maselor.
Tocmai în acest sens, de ordin calitativ* se exprimă, în primul
rfnd, deosebirea faţă de trecutul nu prea îndepărtat. în majori­
tatea cazurilor, instituţiile muzeale ale trecutului nu erau organi­
zate pe baza unei concepţii unitare, ştiinţifice. De multe, oii profi­
lul muzeelor era condiţionat de pasiunea sau specialitatea unui
muzeograf sau a altuia. Prezenţa în colecţii a numeroase Curiozi­
tăţi şi anomalii, preferinţa pentru obiecte cu vechime, indiferent
de valoarea lor, unilateralitatea acţiunilor de colecţionare demon­
strează că activitatea în ansamblul ei nu avea caracterul ştiinţific
pe care-1 presupunea munca muzeistică.
CULTURA ŞI MASELE 367

Pe deal t ă parte, lipsa unei preocupări centrale de stat şi a

unui sprijin material sistematic a imprimat muncii muzeografice
un caracter întâmplător, au privat-o de perspectiva dezvoltării,
multe dintre valorile culturii materiale şi spirituale create de popor
fiind sortite anonimatului şi pieirii.
Desigur, a<u existat şi în acest domeniu unele iniţiative meri­
torii, rezultat al pasiunii unor oameni de ştiinţă ca Grigore Ţo-
cilescu, Vasile Parvan, I. Moisil, O. Tafrali, Grigore Antipa,
dr. Cihac, Emil Racoviţă, Dionisie Linţia şi alţii. Aceste iniţiative
care s-âu afirmat în pofida indiferenţei regimului burghezo-mo-
şieresc şi-au putut găsi împlinirea abia în anii noştri, cînd activi­
tatea muzeistică a luat o dezvoltare deosebită, căpătînd un fun­
dament ştiinţific şi fiind pusă la îndemîna maselor.
O sprie de muzee vechi au fost radical transformate, îmbogă­
ţite şi orientate tematic, #devenind puternice centre ştiinţifice şi
cultural-educative. Unităţi ca Muzeul de istorie naturală „Grigore
Antipa", Muzeul satului, Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti,
Muzeul militar central, Muzeul „Brukenthal* din Sibiu ş.a. au
căpătat un conţinut şi o faţă nouă, fiind apreciate deopotrivă de vi­
zitatorii şi cercetătorii din ţară şi de peste hotare.
Pe lingă vechile unităţi au fost organizate numeroase muzee noi,
la nivelul cerinţelor ştiinţei muzeografice actuale. Instituţii mu­
zeale ca Muzeul de artă al RJP.R., Muzeul tehnic, Muzeul pe­
trolului din Ploieşti, Acvariul „Prof. I. Borcea* din Constanţa
şi Muzeul de ştiinţele naturii din Ploieştii Muzeul de arhaologie
din Constanţa şi Muzeul Unirii din Iaşi, Muzeul etnografic al
Moldovei şi cel din Goleşti, muzeele memoriale „Ion Luca Cara­
giaie" din Ploieşti şi „Vasile Alecsandri" din Mirceşti etc. con­
stituie astăzi unităţi realizate la un înalt nivel tematic şi expo-
ziţional.
Dacă înainte regiuni întregi ale ţării noastre erau lipsite de ase­
menea instituţii de ştiinţă şi cultura, astăzi în toate centrele re­
gionale fiinţează diferite unităţi muzeale, cu o activitate rodnică
şi cu rezultate tot mai însemnate.
Pe de altă parte, în numeroase raioane au fost înfiinţate sau
reorganizate muzee cu profil unic şi muzee mixte, dintre care
multe desfăşoară o activitate susţinută, ca de exemplu muzeele
din Arad, Focşani, Brăila, Tulcea, Slatina, Alba Iulia, Sf. Gheor­
ghe, Cristurul Secuesc, Bistriţa, Zalău etc.
3ţ 8 ION MORAKU

In prezent, în întreaga ţară există 210 muzee faţă de numai 79

în trecut. Iată cum se prezintă această reţea după profilul di­
feritelor muzee :
Muzee 1944 1964

de ştiinţele naturii 6 18
de istorie < Jft 44
de etnografie ? 14 !
de artă 13 37
tehnice
mixte
,1 '
25
*. 5
61*
3
muzee şi case memoriale 7 31

Dar nu e vorba numai despre creşterea numărului de muzee.

Muzeele prezentului sînt unităţi puternice, adăpostite în marea
lor majoritate în localuri spaţioase, cuprinzătoare, muzee cu mari
posibilităţi de cercetare ştiinţifică, cu spaţii adecvate pentru expo­
nate. Ele sînt înzestrate cu aparate de filmat, fotografice, mag-
netofoane, aparate de reproduceri foto, microscoape, diaproiec-
toare, higrometre etc., cu tot ceea ce le este necesar pentru a desfă­
şura o adevărată activitate muzeistică, în înţelesul ştiinţific, mo­
dem al acestui cuvînt.
Instituţiile muzeale, fie cele vechi, fie cele nou constituite, au
cunoscut o amplă dezvoltare, devenind unităţi reprezentative, de
o certă valoare ştiinţifică şi cu o activitate cultural-educativă re­
marcabilă. Prin munca depusă de lucrătorii de pe frontul muzeogra-,
fiei au fost salvate comori nepreţuite ale culturii materiale şi spi­
rituale ale poporului, transmise din generaţie în generaţie, au fost
cercetate şi prezentate bogăţiile patriei, tradiţiile de luptă şi trans­
formările revoluţionare ce au avut loc în anii puterii populare.
In cei 20 de ani de activitate, muzeele de toate gradele şi-au îm­
bogăţit colecţiile cu milioane de piese valoroase aflate astăzi la
dispoziţia marelui public ca şi a specialiştilor.
In reţeaua de muzee din ţara noastră un loc important îl ocupă
muzeele de ştiinţe naturale, care au sarcina de a studia şi prezenta
fenomenele naturii, de a le interpreta în liimina concepţiei ma-
terialist-dialectice, de a arăta rolul activ al omului în transforma­
rea naturij. Prin mijloacele lor specifice, aceste muzee constituie

* Cele 61 de muzee mixte cuprind 45 secţii de ştiinţele naturii, 61 secţii

de istorie, 31 secţii de etnografie, 14 secţii de artă, 10 secţii memoriale şi O
secţie tehnică.
CULTURA ŞI MASELE 309

instrumente puternice de formare şi dezvoltare a concepţiei ştiin­

ţifice despre natură, de combatere a obscurantismului şi misti­
cismului, a concepţiilor retrograde. Ele pun totodată în relief parti­
cularităţile naturii din regiunea sau raionul respectiv, înfăţişînd
în mod viu bogăţiile naturale ale teritoriului prezentat.
în momentul de faţa. numeroase muzee de ştiinţe naturale —
printre care Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa“, Acva­
riul „Prof. I. Borcea* din Constanţa, Secţia de ştiinţe naturale a
Muzeului din Craiova ş.a. — au expoziţii de bază care prezintă
fenomenele naturii pe temeiul unui fir tematic, ceea ce asigură un
conţinut de idei şi o succesiune logică a problematicii lor.
Instituţiile muzeale de profil istoric reprezintă sectorul cel mai
dezvoltat din cadrul reţelei de muzee. Fie ca unităţi independente,
fie ca secţii în cadrul muzeelor mixte, muzeele de istorie cerce­
tează şi prezintă dezvoltarea societăţii de la cele mai vechi forme
de viaţă şi organizare socială pînă în zilele noastre, folosind do­
vezi nemijlocite ale culturii materiale şi spirituale a poporului şi
alte izvoare istorice. O serie de muzee cu caracter istoric, ca de
pildă Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti, Muzeul militar cen­
tral, muzeele regionale din Galaţi, Ploieşti şi altele au reuşit să
realizeze o prezentare integrală a istoriei societăţii de pe teritoriul
patriei noastre, valorificînd în cadrul expoziţiilor de bază colecţi­
ile adunate de pe teritoriul şi din domeniul care intră în raza lor
de activitate, cu preocuparea de a integra fenomenele locale în
procesul general de dezvoltare a istoriei patriei. Un loc important
în activitatea muzeistică în domeniul istoriei îl ocupă Muzeul de
istorie a partidului, care pune în lumină momentele cele mai im­
portante din lupta poporului nostru, a clasei muncitoare sub con-
ducerea înţeleaptă a partidului, pentru dreptate socială, democra­
ţie şi socialism. Muzeele de istorie reprezintă un mijloc important
de educare a maselor în spiritul dragostei faţă de patrie, faţă de
tradiţiile glorioase ale poporului nostru.
Muzeele etnografice studiază şi prezintă cultura populară în pro­
cesul dezvoltării ei istorice şi în toată complexitatea manifestă­
rilor sale, ilustrează ingeniozitatea şi forţa de creaţie a poporului,
particularităţile specifice şi varietatea elementelor de cultură şi
artă populară, demonstrînd cu dovezi care vorbesc direct vizitato­
rilor ideea că poporul muncitor este adevăratul făuritor al isto­
riei şi culturii sale. In anii puterii populare, muzeele etnografice
şi-au îmbogăţit mult colecţiile, valorificînd materialul de pe întreg
cuprinsul ţării, şi-au lărgit activitatea de cercetare şi de prezen­
tare, organizînd expoziţii cuprinzătoare, cu obiecte de mare valoare
370 ION MORAK.U

documentară şi artistică. Acest fapt se reflectă în preţuirea şi in­

teresul crescînd al marelui public pentru aceste muzee. N u m ai
la Muzeul satului, în ultimii doi ani au fost înregistraţi peste
261 OCX) de vizitatori, dintre care peste 85 000 din străinătate.
în ţara noastră funcţionează numeroase muzee şi case memo­
riale dedicate unor personalităţi de seamă ale vieţii politice, ştiinţi­
fice şi cultural-artistice a poporului. O serie de muzee şi case m e­
moriale, ca de pildă Muzeul „Ion Luca Caragiale" — Ploieşti, M u­
zeul „George Enescu" — bucureşti, Casa memorială „V asile
Alecsandri* — Mirceşti — Iaşi, Casa memorială „M ihail E m i-
nescu“ — Ipoteşti — Suceava, şi altele, prezintă, după o tem atică
cuprinzătoare, aspecte din viaţa şi opera înaintaşilor noştri, folosind
în mare măsură materiale originale, numeroase documente care re­
levă contribuţia personalităţii respective la dezvoltarea cu ltu rii
noastre naţionale.
Preocuparea instituţiilor muzeale pentru colecţionarea sistematică,
şi după metode ştiinţifice, a valorilor de im portanţă m uzeală se
îmbină cu o intensă muncă de cercetare ştiinţifică. C u forţe p ro ­
prii sau în colaborare cu alte instituţii de specialitate, p rin cer­
cetări pe teren şi prin studierea colecţiilor şi arhivelor, m ulte u ni­
tăţi muzeale au dobîndit succese valoroase, contribuind la dez­
voltarea ştiinţei şi culturii noastre, la creşterea prestigiului lo r in­
ternaţional. Numeroase descoperiri din ultimii ani, legate îndeo­
sebi de trecutul istoric al patriei noastre, de reliefarea vestigiilor
celor mai vechi de pe teritoriul ţării, au valoare de unicate, d e
mare importanţă internaţională.
în acelaşi timp, muzeele desfăşoară prin diverse mijloace o ac­
tivitate cultural-educativă apreciabilă, menită să contribuie la edu­
carea maselor. în munca cultural-educativă rolul principal îl au
expoziţiile de bază, care-şi aduc un aport direct la îmbogăţirea,
cunoştinţelor ştiinţifice despre natură şi societate ale vizitato rilo r,
sau la educarea lor estetică. Muzeele folosesc însă şi alte form e
de activitate cultural-educativă, printre care un loc im portant îî
ocupă expoziţiile temporare. Faţă de 619 expoziţii organizate d e
muzee în 1960, în anul 1963 au fost organizate 836 de asemenea
expoziţii, multe dintre acestea direct în cluburi, case de cultură,
sau cămine culturale.
O formă de activitate cultural-educativă devenită curentă la
numeroase instituţii muzeale este susţinerea de lecţii practice cu
elevii şi studenţii în cadrul expoziţiilor de bază.
Muzeele susţin de asemenea numeroase expuneri ştiinţifice, o r ­
ganizează excursii documentar-ştiinţifiee, lectorate şi alte form e
CULTURA Şl MASELE ^

de răspîndire a cunoştinţelor. La Muzeul dft istorie a oraşului

Bucureşti, Muzeul^ de istorie naturala „Grigore Antipa*, muzeele
regionale din Bacău, Craiova şi din alte centre, se organizează ci­
cluri de conferinţe şi lectorate susţinute de personalul muzeelor şi
de alţi specialişti, care se bucură de o bună primire din partea
publicului.
Toate acestea demonstrează că instituţiile muzeale au devenit
importante mijloace ale culturii de masă şi masele sînt realmente
interesate în vizitarea muzeelor, privindu-le ca pe nişte izvoare
eficiente pentru lărgirea cunoştinţelor, pentru îmbogăţirea minţii,
pentru desfătarea ochilor.
Acest fenomen este ilustrat printre altele şi de numărul de vi­
zitatori ai muzeelor, mereu în creştere. Dacă în 1950 s-au înre­
gistrat m muzeele din toată ţara 300000 de vizitatori, în 1959
numărul acestora s-a ridicat la 5 000 000, pentru ca în 1963 să
ajungă la peste 8 500 000. în acelaşi timp, frecvenţa vizitatorilor
la muzee fa suta de locuitori a crescut de la 35 în 1960 la 45
în 1963.
Este şi aceasta încă un semn, încă o dovadă a avtntului către
cultură al oamenilor muncii din ţara noastră.

Intelectualitatea şi cultura de masa

.Jftnidal nostru consideri intelectualittte* trtu -

s tli drept o mindrie « poporului nostru. ZI
educi o*menii mtmciî tn spiritul dragostei fi
respectului pentru ot menii de culturi corei ţi-âit
pus talentul, cunojtmtele fi puterea de muncă
în slujba poporului" IS.

P artidul şi girvemul nostru n-au precupeţit aici un sacrificiu

pentru a pune la dispoziţia oamenilor de ştiinţă şi cultura con­
diţii de creaţie Cum nici n-au putut visa intelectualii de odinioară.
Sub regimul burghezo-moşieresc, cultura şi făuritorii ei erau nişte
biete cenuşărese împresurate de dispreţul boieresc al claselor stăpî-
nitoare. Astăzi oamenii de ştiinţă, scriitorii, artiştii, creatorii v i o ­
rilor spirituale au un rol însemnat în construirea societăţii socialiste,
se bucură de respectul şi dragostea poporului. Ei şi-au căpătat

1S G h. G h e o r g h I u-De j, Articole şi a m n tiri. 1955—1959, Editura Po­

litică, Bucureşti, 1959, p. 143.
372 ION MORARU

libertatea de cuget fi demnitatea pe care o merită munca intelec­

tuală pusă în slujba poporului.
Manifestîndu-şi deplina adeziune faţă de politica partidului şi
guvernului, intelectualitatea noastră îşi aduce o contribuţie de preţ
la dezvoltarea economiei naţionale, la introducerea cuceririlor şti­
inţei şi tehnicii moderne în economie, la înflorirea ştiinţei şi artei
romîneşti.
Un rol de prim ordin revine intelectualităţii în activitatea ne­
obosită desfăşurată de Partidul Muncitoresc Romîn şi de statul
democrat-popular pentru transformarea culturii într-un bun al
tuturor, pentru formarea omului nou — membru conştient şi
luminat al societăţii socialiste. /'
în zilele noastre, cînd ideologia, cultura şi ştiinţa se transformă
tot mai mult în factori de sporire a producţiei de bunuri mate­
riale, prefacerile revoluţionare din viaţa spirituală a oamenilor
reflectîndu-se în mod nemijlocit în transformările revohiţionare
din viaţa economico-socială, cultura maselor largi capătă impor­
tanţa unei probleme de ordin social general care nu mai poate fi
rezolvată de un cerc de „specialişti" ai muncii culturale. Însăşi
ofensiva culturală care se desfăşoară în ţara noastră, profunzi­
mea procesului de dezvoltare a culturii, necesităţile ridicării neîn­
cetate a nivelului ideologic şi cultural al poporului în actuala noas­
tră etapă istorică de dezvoltare au ridicat noi probleme de primă
importanţă privind mai buna .cuprindere şi coordonare a tuturor
domeniilor activităţii de stat pe tăiîmul culturii şi artei.
Acestea au şi fost premisele esenţiale care au stat la baza mă­
surii luate de conducerea de partid şi de stat de a crea comitetele
de cultură şi artă, foruri largi în care cei mai autorizaţi făuritori
şi purtători ai culturii, intelectuali de cele mai diverse speciali­
tăţi, dezbat, hotărăsc şi îndrumă întreaga activitate cultural-ar-
tistică. Este o valorificare creatoare a strădaniei neîntrerupte a
intelectualităţii noastre înaintate de a sluji ţelurile înscrise la loc
de cinste în programul partidului. Caracteristica principală a comi­
tetelor de cultură şi artă o constituie faptul că în cadrul lor se
îmbină într-un mod original conducerea pe linie de stat cu ini­
ţiativa şi activitatea obştească a zecilor de mii de oameni de şti­
inţa, cultură şi artă de pe întreg cuprinsul ţării. în acest fel, re­
zolvarea problemelor complexe pe care le ridică dezvoltarea cul­
turii şi artei socialiste, formarea noului univers moral şi spiritual
al oamenilor muncii constituie o operă colectivă care concentrează
cunoştinţele, energia şi pasiunea celor mai valoroşi intelectuali.. J
CUI/TOXA 51 MASELE

înfiinţarea comitetelor de cultură şi de arta a creat cadrul ne­

cesar pentru participarea cu adevărat de masă a intelectuali*
ta ţii la opera de difuzare a culturii în popor. Numai din cele 190
de comitete de cultură şi artă raionale şi orăşeneşti fac parte peste
5 000 de intelectuali, iar din comisiile acestor comitete alte cfteva
mii de oameni de ştiinţă şi cultură de cele mai variate speciali­
tăţi. Sînt cifre care ilustrează baza obştească largă a comitetelor
de cultură şi artă, forţele şi posibilităţile mari de care dispun. în­
săşi concepţia care sta la baza activităţii comitetelor a schimbat
în mod hotărî tor accepţia obişnuită care se dădea ideii de „parti­
cipare" a intelectualului la difuzarea culturii. în prezent nu se
mai poate vorbi numai de o simplă participare, ci e vorba de o
activitate proprie profilului intelectualităţii socialiste, care se în­
cadrează în mod organic în definiţia noului intelectual, legat de
popor.
Componenţa comitetelor de cultură şi artă le conferă acestora
o m are disponibilitate de potenţe creatoare capabile să promoveze
calitatea în toate laturile activităţii cultural-artistice în genere, şi a
activităţii cultural-educative de masă în particular.
Puterea sporită de analiză a fenomenului de cultura caracte­
ristică comitetelor de cultură şi artă şi-au găsit expresia în lărgi­
rea ariei lor de preocupări, care cuprinde în prezent o problema­
tică deosebit de variată.
în acelaşi timp, prezenţa în comitetele de cultură şi artă a unor
specialişti care beneficiază de o experienţă vastă în domeniul mun­
cii de educare a maselor şi de o informare temeinica asupra de­
plasărilor care se operează în prezent în conştiinţa oamenilor a
creat premisele favorabile pentru un studiu mai atent, mai ştiin­
ţific şi ca atare propriu unor acţiuni mai eficiente de influenţare
spirituală multilaterală în sensul socialismului.
în acest context asistăm la un fenomen pozitiv din ce în ce mai
răspîndit, care constituie un important aspect al apropierii muncii
cultural-educative de viaţă, în multiplele sale expresii, al apro­
pierii de munca şi preocupările oamenilor. Manifestările cultu­
rale „tip “, valabile oricînd şi oriunde, lasă tot mai mult locul unor
acţiuni care au ca punct de plecare profilul economic, social şi cul­
tural specific al diferitelor raioane şi oraşe sau fizionomia spi­
rituală caracteristică diferitelor vîrste şi profesiuni ale partici­
panţilor.
în însăşi confruntarea cu viaţa, concepţia care stă la baza co­
m itetelor de cultură şi artă s-a dovedit justă, tot ceea ce s-a făcut
m ai bun pe linia îmbunătăţirii activităţii cultural-artistice fiind
374 ION MORAHU

rodul participării nemijlocite a celor mai valoroşi intelectuali ca-

re-şi pun în mod voluntar, cu dăruire, cunoştinţele şi puterea lor
de muncă în slujba unei cît mai bune conduceri ţi desfăşurări a
operei de educare socialistă a maselor. Este încă un exemplu stră­
lucit care scoate în evidenţă în toată însemnătatea sa caracterul
ştiinţific, profund creator, al politicii partidului nostru.
Amploarea fără precedent pe care a luat-o cultura de masă,
diversitatea şi multilateralitatea mijloacelor şi formelor ei de ex­
presie, sfera ei largă de cuprindere a maselor au oferit un cîmp
întins de activitate pentru intelectualitatea de la oraşe şi sate. In
acest sector al revoluţiei culturale se realizează participarea inte­
lectualităţii la difuzarea culturii pe un front extrem de larg. O
privire retrospectivă asupra domeniilor care constituie sistemul
culturii de masă ne arată că pretutindeni, fie că este vorba de
munca cu cartea, de activitatea de răspîndire a cunoştinţelor cul-
tural-ştiinţifice, de mişcarea artistică de amatori sau de munca po­
litică cu filmul, ca şi de activitatea instituţiilor muzeale, se re­
liefează pregnant contribuţia miilor de intelectuali, în ceea ce
au ei mai strălucit ca pregătire şi ca talent, la dezvoltarea culturii
de masă.
Eforturile partidului nostru, munca sa cotidiană pentru ridica­
rea culturală a oamenilor muncii, au dat rezultate care fără exa­
gerare pot fi măsurate în timp cu echivalentele unor rezultate de
secole. Şi noi ştim ce importanţă covîrşitoare are acest lucru, căci
tocmai de om, de capacitatea şi cunoştinţele sale, de concepţia sa
ideologică şi pregătirea sa cultural-ştiinţifică, de frumuseţea sa
morală, ca şi de voinţa şi caracterul său, într-un cuvînt de con­
ştiinţa sa socialistă, depinde în ultimă analiză întreaga construcţie
a măreţului edificiu al socialismului.

MsO„mH/wV' (o
«01 (n) JrtM /4Î4V'. (o4i) -S ]