Ov.

D E N S U S I A N Ü

FOLKLORUL
— CUM TREBUE ÎN ŢELES —

ED. A 2-a

b u c u r e ş t i
Editura P . S UR U. Calea Victoriei, 108
1937
 La aceasta retipărire — a extrasului din Vieaţa
nouă, apărut în 1910 —s'ar fi aşteptat, poate, să fie
admise, la început, indicaţii asupra interpretărilor
date folklorului în anii din urmă. Ele s,ar fi îndepăr­
tat însă de cadrul în care presentam atunci diferitele
teorii şi cum am crezut să fie păstrat. Indicaţiile
care lipsesc se pot găsi în expunerile lui R. Corso,
Folklore, Roma, 1923; A. van Gennep, Le folklore,
Paris, 1924; G. Vidossi, Nuovi orientamenti nello
studio delle tradizioni popolari, Torino, 1934 (extr.
din Rivista di sintesi letteraria) ; P. Saintyves, Ma­
nuel de folklore, Paris, 1936. Părerile acestor folk
lorişti şi ale altora, amintite acolo, se deose­
besc uneori de acelea pe care le-am exprimat acum
aproape treizeci de ani, dar alteori se întîlnesc cu ele,
venind să arate că felul cum am crezut demult că
trebue înţeles folklorul aducea o anticipare la ceea ce
şi altora li s’a părut că nu poate fi neluat în samă,
pentru ca el să nu rămîie la mărginiri ale cercetărilor
şi metode prea convenţionale.
 F O L K L O R U L
— CUM TREBUE ÎNŢELES 1 —

Filologia are, cum se ştie, numeroase puncte de

atingere cu folklorul; la ajutorul lui trebue să re
curgem cînd urmărim unele probleme de istoria
limbei ori literaturei, şi cu deosebire în studiile de
dialectologie se vede bine legătura între un gen şi
celălalt de cercetări.
Asupra chipului cum este înţeles de obicei folklorul,
nu am avut încă prilej să mă exprim mai de aproape
în lecţiile mele; numai incidental am arătat acum
cinci ani, în cursul de istoria filologiei romanice, cît
de lipsite de orientare, de metodă riguroasă, sînt cele
mai multe din culegerile de literatură populară ce ni
s’au dat pînă acum. Pentru că în anul acesta am
anunţat un curs în care voi trata cîteva puncte de
istoria limbei, în special de semantică, în legătură
cu fapte din domeniul folklorului, cred că este mo­
mentul sa vedem ce interpretare s’a dat pînă acum
acestui cuvînt, în ce direcţie au fost îndreptate cer­
cetările şi întru cît ele corespund scopului urmărit.
Din analisa diferitelor definiţii ce s’au dat folklorului
se va vedea că o modificare a lor se impune astăzi şi
că cercetătorii trebue să se îndrumeze pe altă cale

1. Lecţie de deschidere la Facultatea de litere (9 novem

bre, 1909).
decît aceea pe care au urmat-o, prea fideli concepţiei
unilaterale ce i-a stăpînit atîta timp.

Nu e tocmai mult de cînd termenul de folklor a fost

adoptat în literatura universală pentru ramura de
studii inaugurata de Herder şi fraţii Grimm. Cuvin
tul se întîlneşte pentru întîia oară la scriitorul engles
W. J. Thoms care, sub pseudonimul Am bros Merton.
a publicat la 1846 în revista Athenaeum (col. 862-
863) un articol unde propunea să se înlocuească term
enii de «popular antiquities, popular literature»,
obişnuiţi pînă atunci, cu acela de «folklore — the lore
lof the people». Cu toate obiecţiunile care s’au adus
acestei denumiri — între altele că ar fi o formaţiune
ibridă 1 — ea a avut norocul să primească aprobarea
celor mai mulţi. Adevărat că accepţiunea ce i se dă
astăzi nu corespunde în totul celei dela Thoms, de­
oarece dînsul înţelegea prin «folklore» — după cum
indicau cele două părţi ale cuvîntului — materialul
c e se culege din popor (poesii populare, credinţe
etc.), pe cînd astăzi se vede o deviere spre altă sem­
nificaţie, înţelegîndu-se prin el şi, specialitatea celor
care se ocupă cu adunarea şi cercetarea producţiu
nilor populare. Cu toată această alterare de înţeles,
cuvîntul a ajuns să f i e socotit mai propriu decît
oricare altul pentru denumirea studiilor ce pasionea­
ză pe atîţi cercetători şi a reuşit să se impună de
vre-o douăzeci de ani pretutindeni unde s’a deşteptat
interesul pentru producţiunile poporului.

1. Thoms caută să o justifice amintind că un cuvînt analog

a fost introdus de Disraeli: «remember I claim the honour of
introducing the epithet folk-lore, as Disraeli does of introdu
 Afară de fixarea termenului generalisat astăzi,
Thoms nu a adus nici o contribuţie însemnată la stu­
diile de care ne ocupam şi nici el nici alţii din timpul
lui n'au îmbrăţişat problema în întregimea ei, cau
tînd s’o discute mai cu de-a mănuntul şi să preciseze
domeniul folklorului. Culegătorii şi-au urmat, mai
mult ori mai puţin sistematic, munca lor, adunînd
materialele ce le steteau la îndemînă şi care aveau
să servească cîtorva din ei la formularea de îndrăz­
neţe teorii mitologice. Numai în cei din urmă două
zeci de ani unii şi alţii au căutat să-şi dea mai bine
samă de ce este specialitatea pe care o cultivă şi să
însemne hotarele pînă unde se întinde ea. Discuţiile
care au urmat pe atunci caracterisează cu deosebire
activitatea folkloriştilor englesi, francesi şi germani;
ei au stăruit mai mult în lămurirea noţiunei de folk
lor, fără să ajungă cu toate acestea s’o înţeleagă în
toată complexitatea ei. O expunere mai amănunţită
a părerilor împărtăşite de ei se impune deci dela sine
şi va arăta pentru ce motive cred că trebue să dăm
folklorului altă interpretare.
Pentru învăţaţii englesi folklorul este un fel de
«ştiinţă a tradiţiei» 1 ; ca atare, el se ocupă cu aduna­
rea şi cercetarea relicviilor păstrate în popor din
timpuri imemoriale (basme, poesii, tradiţii, credinţe,
superstiţii şi obiceiuri). Acesta e punctul de vedere
urmărit de The Folk-lore Society, fondată la Londra
î n 1878. şi în acelaşi fel se exprimă în studiile lor A.

cing fatherland, into the literature of this country».

1. Astfel îl defineşte E. Hartland in Folk-lore: what is it and
what is the good of it, Londra, 1899, p. 3: «folk-lore is the
science of tradition».
 Lang1, G. L, Gomme2 şi Gh. S. Bourne3. Numai ex­
cepţional întîlnim o părere deosebită, cum este aceea
a lui A. N u tt4, care d e fin ite folklorul un fel de a n
tropologie şi introduce în domeniul lui cercetările
asupra limbei, părere pe care o vom vedea revenind
l a folkloriştii germani.
Mai puţin s'a discutat asupra folklorului în litera
tura f rancesă ; cu toate acestea găsim şi aici o direc­
ţiune bine hotărîtă în felul ei, şi printre puţinii care
au căutat să-şi dea samă de natura studiilor pe care
l e urmăresc amintim pe P. Sébillot şi A. Gittée. Pă
rerea lor este că folklorul are ca scop cercetarea
tradiţiilor — Sébillot îl consideră chiar c a o enciclopedie
a acestora5 . Deci aceeaşi concepţie ca şi la învăţaţii
englesi.
In Germania, problema folklorului a dat naştere la
o literatură şi mai bogată decît în Anglia. S’a întîm-

1. «T h e science o f folk -lore exam ine the things th at are the

oldest, and most permanent, and m ost w id ely distributed, in
human institutions» , Th e F o lk -lo re R ecord , I I , 1879, p. 1 . —
«Folklore... collects and compares the... relics o f old races, the
surviving superstitions and stories, the ideas w ich are in our
tim e but not o f i t . P ro p erly speaking, folk lore is on ly concer­
ned w ith the legends, customs, beliefs o f the folk , o f the
people», Custom and M y th , Londra, 1884, p. 11.
2. F olklorul e ] « . ..the comparison and id en tification o f the
survivals o f archaic beliefs, customs and tradition s in m odern
ages», T he Hand-book o f F o lk -lo re , Londra, 1890, p. 5; cf. T h e
F olk -lore Journal, I I I , 1885, p. 14.
3. [F olk loru l studiază] «a ll th at th e fo lk believe o r practise
on the au thority o f inherited tradition , and not on the autho­
rity o f w ritten record s», The F o lk -lo re Jou rn a l, I I I , 1885, p.
103.
4. The F o lk -lo re Journal, I I, 1884, p. 312.
5. «L a nouvelle science... peut être d éfin ie: une sorte d 'en ­
cyclopédie des tradition s, des croyances e t des coutum es de s
classes populaires ou des nations peu avan cées en éve -
plat însa — cum se întîmplă de multe ori în discuţiile
învăţaţilor germani — că chestiunea a fost compli­
cată prin introducerea de elemente cu desăvîrşire
inutile, cu adausuri care nu au nici o legătură direc­
tă cu folklorul. Constatăm şi o divergenţă mai mare
de păreri decît la folkloriştii englesi şi francesi.
Părerea care cîtva timp a avut cei mai mulţi adepţi
este aceea a lui K. Weinhold. In articolul cu care.
dînsul începea să publice, în 1891, seria de volume
din Zeitschrift des Vereins für Volkskunde, astăzi
sub conducerea lui J. Bolte, studiul folklorului era
conceput după un plan mult mai vast decît cel pe,
care l-am văzut pînă acum. Weinhold cerea folkloris
tului să cerceteze nu numai producţiunile populare,

lution, avec les répercussions réciproques de la littérature

orale e t de la littérature cultivée; c ’est l’examen des survi­
vances qui, remontant parfois, ainsi que l'a démontré l'étude
du préhistorique comparé avec l’état social sim ilaire de cer­
taines tribus, jusqu’aux premiers âges de l'humanité, se sont
conservées, plus ou moins altérées, jusque chez les peuples le a
plus civilisés e t parfois, inconsciemment, chez les esprits
les plus cultivés», P. Sébillot, Revue d}a»nth ropologie, seria a
3-a, I, 1886, p. 293. — Părerea lui Sébillot se apropie totuşi de
aceea a lui N u tt şi a învăţaţilor germ ani cînd dînsul spune
m ai departe că folklorul cuprinde şi studiile privitoare la
arta populară; în acelaşi fe l e privit folklorul — «dém ologie,
traditionnism e», cum m ai e numit acolo — în program ul pu­
blicat de Revue des traditions populaires, vol. I ; această pă­
rere este însă părăsită, azi de şcoala francesă — ultimele vo­
lum e din Revues des traditions nu m ai dau nimic din dome­
niul artei populare.
[O biectul folklorului e ] « la tradition populaire, dans l’ac­
ception la plus large du mot, comprenant ainsi tout ce qui
se transm et dans le peuple d’â g e en âge. E lle se présente
sous les form es les plus diverses: chanson populaire, conte
ou légende, proverbe, dicton ou formulette, devinette, usage
ou coutume, cérém onie ou fê te populaire, croyance ou super­
stition», A . G ittée, R e v ue de B elgique, L IV , 1886, p. 225-226.
 ca basme, poesii, credinţe, obiceiuri, superstiţii) ci şi
modul de trai al poporului de jos ( îndeletnicirile lui,
portul, locuinţa etc.), precum şi particularităţile lui
f i sice — şi chiar gra iu l1. Weinhold nu făcea aici
decît să desvolte punctul de vedere pe care-l formu­
lase cu altă ocasie, cînd definise folklorul: «studiul
tuturor manifestaţiunilor de vieaţă ale poporului de
jo s » .2
După Weinhold chestiunea folklorului a fost me­
reu pusă în discuţie în reviste şi alte publicaţiuni.
Unii ca A. Strack 3, A. Hauffen 4. E. Hoffmann-Kra-

1. Iată categoriile pe care le distinge: Einleitung: Die phy­

sische Erscheinung des Volkes (Knochenbau, Muskelausbil­
dung, Gesichtszüge, etc.) — I . Aeussere Zustände: D ie Volks­
nahrung, die Tracht, die Wohnung. — I I . Innere Zustände:
1) Lebenssitte : a ) in Haus und Sippe, b ) ausser dem Hause:
)Jäger- und Fischerleben, β) Hirtenleben, γ ) Bauemleben,
α
δ) Handwerkleben; 2) Recht; 3) R eligion (Sagen, Märchen,
Zauberform eln); 4) Sprache (W ortku nde); 5) Poesie (das
lyrische und das epische Volkslied, Sprichwort, Rätsel, Musik
und T an z).
2. «D ie Volkskunde hat die Aufgabe, das Volk, das ist eine
bestimmte, geschichtlich und geographisch abgegrenzte Men­
schenverbindung von Tausenden oder Milionen, in allen Lebensä
usserungen zu erforschen», Zeitschrift fü r Völkerpsycholo­
gie, XX, p. 2.
3. «D as Leben und Wachstum der Sprache, die Entstehung
der religiösen Vorstellungen, der Künste und der Poesie, der
Sitte und Sittlichkeit, sowie deren Entwicklung bis zu der
Grenze, w o das Einzelindividuum bestimmend und beherrsch­
end eingreift, das sind die grossen Probleme, deren Lösung
die Volkskunde uns geben soll», Hessische B lätter fü r Volks­
kunde, I, p. 156.
4. «Volkskunde nennen w ir die Wissenschaft, deren Aufgabe
es ist, die physiche Erscheinung, die Lebensweise, Sitte
Recht, Sprache, Poesie und Glauben eines Volkes zu erforschen
und zu schildern, und alle diese Erscheinungen in ihrer ge
schichtlichen Entwicklung, sowie in ihren Beziehungen zu
verwandten und fremden Völkern zu verfolgen», Beiträge zur
deutsch-böhmischen Volkskunde, Praga, 1896, II, p. 1 1 .
 yer1 , R. Kaindl2 au admis fără restricţiune părerea,
învăţatului din Berlin; alţii au obiectat că a înţelege ,
în chipul acesta folklorul este a întinde prea departe
atribuţiunile lui. Astfel A. Dietrich3 eliminează din
cercetările folkloristice informaţiile asupra artei
populare şi portului dela ţară, observînd că acestea
pot într’adevăr să servească uneori folkloristului, dar
n u trebue să fie obiectul special de investigaţie a
lu i. Tot astfel K. Voretzsch într’o comunicare făcută
acum cîţiva ani la congresul filologilor şi profesorilor
germani a insistat asupra exagerărilor în care cad
cei mai mulţi şi a propus să se renunţe în studiile
d e folklor la chestiuni ca arhitectura populară, îm­
brăcămintea ş. a. 4.
Reducerea folklorului la mai puţin decît admisese
Weinhold este deplin justificată şi ea se impune fără

1. [Folklorul studiază] «d ie primitiven Anschauungen, und

die volkstümlichen Ueberlief erungen : Sitte, Brauch, aber­
gläubische Vorstellungen, Dichtung, bildende Kunst, M usik,
Tanz, Sprechweise usw. in ihren niedern, auf weite Schichten
sich ausdehnenden Stufen», D ie Volkskunde als Wissenschaft,
Zürich, 1902, p. 6-7.
2. «D ie Volkskunde... hat... alle Mythen und alle Aeusser
ungen der lebenden Volksreligion, alle Sagen, Märchen, Lie­
der, Sprüche, die sogenannten Aberglauben, Sitten u. dgl. zu
sammeln, sie hat alle Ueberbleibsel (survivals) der früheren
älteren Anschaungen aufzudecken, die zur Erkenntniss des
ursächlichen Zusammenhanges der menschlichen Geistesent­
wicklung unumgänglich notwending sind», Volkskunde, Leip­
zig, 1903, p. 19-20; la aceasta Kaindl adaugă mai departe,
p. 22, că folklorul cercetează «die Sitten, die Gebräuche, die
lebendige Volksreligion, die Kleidung und die Lebensweise, das
Haus und dessen Geräte, die Volksüberlieferung und die Volks­
dichtung».
3. Hessische B lä tter fü r Volkskunde, I, p. 186.
4. După părerea sa folklorul trebue sä studize numai «die
aus der geistigen A r t und Anlage des Volkes fliessenden
Aeusserungen und Ueberlief erungen: Sitte und Brauch, Glau-
 contestare dacă luăm în samă starea actuală a dife­
ritelor ramuri de cunoştinţe.
Cînd cercetările asupra particularităţilor fisice ale
u nui popor formează astăzi obiectul unui studiu spec
ial, al antropologiei, de ce le-am introduce în folkl
or? Tot astfel, ce rost pot avea informaţiile asupra
artei populare, asupra îmbrăcămintei şi chiar asupra
graiului cînd aceste chestiuni privesc pe etnograf şi
pe dialectolog? Folkloristul are fără îndoeală uneori
nevoie şi de informaţiuni de natura aceasta, dar nu
urmeaza de aici că el singur are să se ocupe cu adu
narea lor — ca orice specialitate, folklorul trebue să
recurgă la ştiinţe auxiliare, în casul nostru la etno­
grafie şi dialectologie, fără a se confunda însă cu ele,
c um voia Weinhold.
Nu mai încape deci discuţiune că felul de a înţe­
lege folklorul pe care l-am văzut la cei mai mulţi din
şcoala germană este cu desăvîrşire în desacord cu
direcţiunea studiilor de azi şi trebue să se renunţe
definitiv la el.
Mai puţin contestabilă apare atunci părerea celor
din şcoala englesă şi francesă. Putem însă subscrie
la ea fără nici o reservă, corespunde ea la ce trebue
să fie într’adevăr studiile folkloristice? v om vedea
că răspunsul nu poate fi decît negativ şi că alt ceva
sîntem în drept să cerem f olklorului de acum înainte.
Pentru a ne convinge cît de discutabil e criteriul
admis pînă azi în aceste studii, cît de unilaterală e

be Aberglaube und Vorstellungen, Sagen, Märchen, Lieder,

Kinderspiele, Schauspiele und Kunst», Verhandlungen der
47~ten Versammlung deutscher Philologen und Schulmänner,
Leipzig, 1904, p. 130.
 direcţiunea pe care au urmat-o toţi şi cît de insufici­
ente sînt resultatele obţinute, n'avem decît să compa­
răm ce ni s’a dat de folklorişti cu ce ni s’a spus ca
trebue să aşteptăm dela ei.
S’a afirmat dela început şi se repetă mereu că
scopul folklorului este de a ne arăta felul propriu de
a simţi al unui popor, vieaţa lui sufletească în toate
manifestaţiile ei mai caracteristice şi aşa cum se
resfrîng în diferitele lui producţiuni păstrate din
timpurile cele mai vechi, Folklorul este chemat prin
urmare să ne ducă la stabilirea de fapte psihologice,
şi de aceea orice culegător de basme, poesii populare,
credinţe ş. a. trebue să vadă în materialul adunat
contribuţii preţioase, sigure, pentru conclusiuni de
e tnopsihologie.
Dacă acesta este obiectul investigaţiilor folklorice,
rămîne să vedem întru cît ele — aşa cum sînt făcute
azi — îşi ating ţinta.
Folkloriştii singuri au constatat că cele mai multe
pin motivele populare se întîlnesc, aproape neschim­
bate, la toate popoarele; ce povesteşte ţăranul nostru
povesteşte şi ţăranul din alte părţi ori chiar sălbati­
cul din Africa şi din America. Basmele cu deosebire
circulă din ioc în loc, cu aceleaşi fapte fantastice, cu
aceiaşi eroi legendari— uneori chiar cu aceleaşi ima­
gini, cu aceleaşi expresii, şi asemănările acestea merg
adeseori dincolo de timpul de azi, pot fi urmărite
pînă în epocile cele mai îndepărtate —, se ştie că
mare parte din poveştile noastre erau cunoscute şi
vechilor locuitori ai Indiei şi Egiptenilor şi Grecilor.
Aceeaşi constatare şi pentru multe din credinţele,
obiceiurile, superstiţiile actuale, aşa că întrebarea
firească pe care trebue să ne-o punem este: poate
servi asemenea material la conduşii psihologice si
gure, la apreţieri temeinice asupra sufletului unui
popor? Dacă am răspunde da, ar urma că psihologia
ţăranului nostru este aceeaşi cu a vechiului Egiptean
ori a Grecului din antichitate, pentru că constatînd
o uniformitate de motive populare trebue să admi­
tem implicit şi o uniformitate de disposiţii sufleteşti.
Nimeni însă nu poate admite aşa ceva, şi totuşi la
această conclusie sîntem duşi dacă stăruim în felul de
pînă acum de a înţelege folklorul.
Sînt fără îndoială şi povestiri care se întîlnesc
numai la unele popoare, găsim cîteodată chiar în mo­
tivele stereotipe amănunte caracteristice, locale, un
fel de a-şi representa lucrurile propriu unui popor 1,
dar nici aceste elemente — prea sporadice ori prea
vagi — nu ne autorisează să vedem în ele temeiuri
pentru deducţiuni precise, categorice.
O parte de superioritate din acest punct de vedere
au desigur poesiile populare. Aici elementul psiho
logic, individual ori colectiv, caracteristic unei anu
mite grupări etnice, iese mai bine în evidenţă şi poa­
te fi luat mai mult în samă la stabilirea de diferen­
ţieri sufleteşti. Să nu uităm însă că şi în poesia
populară sînt motive care nu sînt circumscrise între

1. Ca să cităm vre-o două exemple, într'un basm din Pra­

hova, cunoscut şi de aiurea, povestitorul a introdus ceva par­
ticular vieţei dela noi, incidentul unui Mocan care dă în ju­
decată pe un ţăran pentru câ-i prinsese nişte oi ce trecuse
în vie, Graiul nostru, I, p. 181; într’un alt basm vedem pe
erou prădînd pe cîţiva moşieri şi întrebînd, după această fap­
tă de care pare mîndru, dacă mai sînt prin apropiere moşii
«ciocoieşti», ibid. I, p. 375-376.
 anumite graniţe, că teme comune circulă la mai
multe popoare, vecine ori îndepărtate, că împrumut
uri numeroase de subiecte poetice s'au făcut dela
unii la alţii, aşa că presenţa lor într'o anumită re­
giune nu poate spune tocmai mult, nu poate îndrep­
tăţi conclusii de natură psihologică pe care să se
poată pune mult preţ. Nu trebue de asemenea pier­
dut din vedere că unele poesii se păstrează în popor
prin obicei, prin puterea tradiţiei, continuă să fie
cîntate chiar atunci cînd nu mai corespund unui mod
special de a simţi, concretisat în ele.
In faţa unui asemenea material, prea uniform ori
prea sărac, mai poate fi vorba de cercetări psiholo­
gice care să ne dea icoana sufletească întreagă a
unui popor, tot ce-l impresionează şi-i stăpîneşte
gîndul, tot ce călăuzeşte vieaţa lui de fiecare zi, de
fiecare clipă? Să nu ne mirăm dar că cu toată gră­
mada de culegeri populare care s’au făcut de atîţia
ani, şi la noi şi aiurea, nu s’a ajuns să se dea, sub
raporturile psihologice, nimic temeinic, nici o sinte
să care să justifice necesitatea atîtor fapte înşirate
în mii de volume şi să ne convingă că folklorul a
ajuns să realiseze ce i se cere, a trecut de perioada
dibuirilor şi s’a îndrumat pe calea adevărată.
Renunţind deci să mai credem în temeinicia for­
mulei aplicate pînă acum, încetînd de a ne mai iluzio­
na cu păreri care au fugit de controlul criticei, care
este noul punct de razim pe care vom putea aşeza
mai bine cercetările viitoare, spre ce alte orizonturi
va trebuită ne îndreptăm pentru ca să emancipam
şi folklorul de concepţiuni învechite ş i de metode
sterpe?
 Printr’un defect de optică — obişnuit mai ales cînd
o specialitate începe să se constitue alături de al­
tele — folcloriştii n’au văzut în jurul lor decît o
parte din mulţimea de fapte ce aşteptau să fie luate
în samă. Mulţumiţi cu atît, ei au continuat să se
preocupe de aceleaşi veşnice manifestaţiuni care li se
păreau mai demne de înregistrat, şi cînd au venit în
atingere cu poporul au uitat un lucru elementar, aşa
de evident că te miri că a putut fi pierdut din vedere.
Au uitat anume că cineva nu trăeşte numai din ce
moşteneşte, ci şi din ce se adaugă pe fiecare zi în
sufletul lui, şi că aceasta este mai ales partea ce me
rită să fie explorată. Ca moştenire de sute şi mii de
ani ni se înfăţişează toate basmele, credinţele, super­
stiţiile, şi tot ca o moştenire trebue socotite cele mai
multe din poesiile populare. Dar oare la atîta se re­
duc manifestaţiunile sufleteşti ale poporului, acelea
în special pe care el şi le exprimă prin grai? In vieaţa
de fiecare zi, în cercul restrîns al familiei sau cel
mai larg al satului, ţăranul nu primeşte impresii de
tot felul, sufletul lui nu este mereu atins de realita­
tea care-l încunjură? Dacă este prin urmare vorba
de a înţelege şi reda psihologia poporului de jos, se
poate oare trece peste această parte vie, veşnic în
mişcare, din fiinţa lui sufleteasca, şi nu este tocmai
ea cea mai interesantă de prins, cea mai preţioasă,
faţă de cealaltă, tradiţională, prea artificială?
A fost deci o greşeala a folkloriştilor cînd au înlă­
turat din cercul lor de observaţie părţi aşa de însem­
nate din vieaţa, din sufletul celor simpli ; pentru con­
statările psihologice este absolut indispensabil să se
dea şi acest material, să se culeagă dela ţăran, în
afară de ce s’a cules de obicei pînă acum, tot ce
dînsul exprimă prin grai. tot ce alcăt ueşte judecata
lui asupra diferitelor împrejurări în caretrăeşte, tot
ce crede el despre actualitate.
Precisînd, colecţiunile de folklor trebue să ne
aducă informaţii din care să se poată vedea ce crede
omul dela ţară despre cei mai apropiaţi sau mai în­
depărtaţi de el, cei din satul lui ori cei dela oras,
despre neamurile streine cu care vine în atingere,
despre biserica şi şcoală, despre armata şi admini­
straţie, despre unele evenimente la care a luat parte
sau despre care a auzit povestindu-se, cum l-au impre­
sionat unele lucruri pe care le-a văzut în afară de
satul lui, ce-şi mai aminteşte din copilărie, care per­
sonalităţi însemnate se impun mai mult simpatiei lui,
cum şi le înfăţişează şi ce cunoaşte din vieaţa lor, etc.
Numai în chipul acesta putem ajunge să cunoaştem
pe ţăran aşa cum este, în toate prilejurile care pun
în lumină felul lui de a gîndi şi de a simţi, la muncă
ori la petrecere, printre ai lui ori printre alţii, vesel
ori întristat.
Cu alte cuvinte, folklorul trebue să ne arate cum s
e resfrîng în sufletul poporuluide jos diferitele man
i festații alevieței,cum simte şi gîndește el fie sub
in fluența ideilor, credinţelor, superstiţiilor moştenite
d in trecut, fie sub aceea a impresiilor p e care i le
deștapăîm
rejuăil de fiecarezi .
In fe lu l a c esta am înţeles folklorul în culegerea de
texte Graiul nostru, publicată împreună cu D-nii Can
drea şi Speranţia. Materialul adunat acolo poate da
o idee de mulţimea de fapte care aşteaptă să fie în­
registrate de cei care vor căuta să petreacă printre
 ţărani nu numai pentru a culege basme ori poesii,
cum s'a făcut mai bine ori mai rău de alţi folklorişti,
c i pentru ca să-i cunoască în lumea lor de fiecare zi
ş i să însemne tot ce li se va părea că merită să nu
fie dat uitărei.
Dînd folklorului această interpretare, nenumărate
vor fi foloasele pe care ni le va aduce şi oricine va
putea găsi informaţii mai bogate, nouă, asupra vie
ţei, sufletului celor care trăesc mai departe de cul­
tură.
Din ce am spus pînă aici s’au putut în general în­
trevedea aceste foloase; să căutăm totuşi să le pu­
nem mai bine în lumină, pentru ca să se vadă deose­
birea între ce s’a făcut şi ce rămîne de făcut de acum
înainte.
Culegerile de folklor în felul arătat, dîndu-ne infor­
maţii directe şi sigure asupra sufletului popo rului,
vor face să ne schimbăm multe păreri, multe prejud
ecăţi. Pentru noi în special vor fi de mare folos con­
statările la care vom ajunge pe aceasta cale, pentru
că se ştie cît de adînc înrădăcinate sînt şi azi unele
credinţe despre cei din popor: Ne-am deprins să
vedem pe ţăran altfel de cum este în realitate, să-i
atribuim însuşiri pe care n u
learoisătrecm
uvederea peste păcate inerente firei lu i. In chipul
acesta de a judecae ceva din uşurința obişnuită cu
care luăm drept bune afirmări necontrolate ori re­
petăm mereu ce altora li s’a părut într’o zi adevăr
nediscutabil. Se vede însă aci şi un sistem întreg de
gîndire, am putea spune general, pentru că a stăpînit
despotic minţile din veacul trecut și dăinuește
şi azi, sub o formă sau alta, făcîndu-ne să pierdem
măsura dreaptă a lucrurilor. Nu este o paradoxă cînd
vom spune că în toată mişcarea intelectuală de vre-o
sută de ani încoace a dominat tendinţa de a falsifica
norma după care avem să judecăm valorile sufle­
teşti. Sub influenţa unor concepții nebuloase şi a
unui entusiasm care a degenerat în retorism roman
tic s’a ajuns să se dea despre cei de jos o icoană
zugrăvită în colorile cele mai luminoase, cele mai a
trăgătoare : omul simplu dela ţară ori de aiurea
ne-a fost presentat ca o fiinţă înzestrata cu calităţi
fără număr, cu un suflet în care natura a lăsat din
belşug să cadă sămînţa tuturor gîndurilor şi senti­
mentelor bune. Inălţîndu-se cei mici, cei umili, s’a
căutat în sens opus să se coboare cei care s’au ridi­
cat deasupra mulţimei, au realisat idealuri de summa
humanitas; niciodată ca în timpurile noastre nu s’a
văzut mai multă stăruinţă, uneori inconştienţă, cele
mai deseori premeditată, de a se înjosi figurile oa­
menilor, de acţiune superioară din trecut ori de azi;
sistematic s’a căutat în vieaţa şi opera lor să se des­
copere punctele întunecoase care să slăbească entu
siasmul nostru pentru ei. Intre aceste exagerări, în­
tre asemenea tendinţe dăunătoare, judecata e che­
mată astăzi să îndrepte cumpăna şi să înlăture ere
siile de care ne-am lăsat amăgiţi.
Un corectiv la apreţierile greşite de pînă acum
asupra celo r dela ţară îl va aduce chiar folklorul. Şi
ca să ne referim la noi, cîteva constatări pe care le
dăm mai departe vor arăta ce preţ trebue să punem
de acum înainte pe ce se spune mereu, cu aceleaşi cu­
vinte exagerate, despre sufletul săteanului nostru,
despre comoara lui de însuşiri alese.
Se vorbeşte despre dragostea de ţară a ţăranului,
despre ura pe care o are împotriva streinului. Cine
vine însă în atingere cu el se poate convinge la ce
se reduc aceste sentimente ale lui.
Un ţăran din Dolj pe care-l întrebam ce crede des­
pre starea lucrurilor de azi îmi spunea cu o neîngră­
dită sinceritate:
Mai b in e ĭe re a p ă v re m e a T u rc u lu ĭ , făceam 12 zile p e an
ș i d a m d ijm ă la p o ru m b ; în colo nim ic. D urm ĭam cu b o iĭ pă
livez p î n ă’n S fîn tu G hio rg h e ş i p î n ă să făcea la lo c şi nim inĭ
n u m ă 'n tr e b a . Mă a p u c a n am ĭazu p ă cim p şi n u m ă 'n tr e b a
nimi nĭ d e u n d e viŭ şi u n d e m ă d u c 1.

O mărturisire şi mai elocventă găsim la un ţăran

din Tulcea:
În v re m e a T u rc u lu i to t şî p iş ti to t ĭe ra s lo b o d : ti d u ­
ceai în p ă d u re , p u n e a i căciu la p 'o u re c h e şî tă ĭaĭ di u n d i v re i
şî c e v reĭ . S c o te a ĭ u n b ile t p e n tru o su tă d i d o a g e ş î tă ia i triĭ
su ti ş î n im en n u t i ’n tre b a .
T re c în d p ă la ca sa p ă d u ra ru lu ĭ îĭ lă saĭ u n lem n, doŭă, şi
’n a in te b ă e te .
V itile le p ă ş te a ĭ p ă u n d i v re ĭ. C u p ă m în tu ĭe ra m ai ghini
ca az: să p lă te a dijm ă n u m a i p ă n tru p ă m în tu să m ă n a t; p ă n tr u
ăl n e s ă m ă n a t nu lŭ a n iń ic.
P ă n tru stu f d in b a ltă ĭa r n u t e 'n tre b a n im e n ĭ 2.

Iată-i dar pe aceşti ţărani spunînd că lumea trăia

mai bine pe vremea Turcilor, pentru că, după credin­
ţa lor, erau mai puţine sarcini atunci şi fiecare se
putea duce pe unde voia cu vitele la păscut. E carac-

1. Graiul n o stru , I , p. 49.

2 . lb id.., I , p . 356.
 tematică aceasta mărturisire pentru mentalitatea ţă­
ranului nostru: dacă ceva îi turbură socotelile, dacă
folosul lui iese micşorat dintr’o împrejurare oarecare, i
ată-l răzvrătit, cîrtitor. Numai ce-l priveşte direct,
ce i se pare pe placul lui, numai aceea, există,pentru
el. Că ţara a scăpat de stăpînire streină, că multe
lucruri s’au schimbat în bine — ce-l interesează pe
el, dacă i se pare că pentru vieaţa lui de toate zilele
era mai bine altădată? Şi e de remarcat că aproape
la fiecare pas întîlneşti la ţară oameni care se tîngu
esc după vremea mai bună, traiul mai din belşug de
odinioară.
Tot din punctul acesta de vedere, absolut
ego
ist,priveşte ţăranul şi alte împrejurări dela noi. Se ştie
că amintirea lui Cuza este încă vie în sufletul ţăra­
nilor şi mulţi îi pomenesc cu evlavie numele. Credeţi
însă că această amintire este legată de faptul însem­
nat petrecut în timpul domniei lui, unirea principa­
telor? V’aţi înşela... nicăiri n’am întîlnit vre-un ţă­
ran vorbind de Cuza — ori de Kogălniceanu — cu re­
cunoştinţa cuvenită omului care a înlesnit înfăptuir
ea unei idei mari. Cuza există pentru ţărani numai
pentru că le-a dat pămînt, şi cuvintele unui sătean
d in Ialomiţa concretisează bine sentimentul tuturor:
Cuza, sireacu, ăla Domn! ĭel a făcut multe bunătăţ pîntru
noĭ şî nĭ-a ĭubit mai abitir ca un părinte. Dă nu ĭera el, nu maĭ
aveam az pămînt şi tot clăcaşĭ ĭera să murim1.

Datoriile pentru ţară, obligaţia de a lăsa cîtva

timp afacerile tale pentru a sluji spre binele tuturor
sînt iarăşi, în general, noţiuni streine de mintea ţă­

1. Grai ul nostru, I, p. 210.

ranului. De aceea serviciul militar este pentru el o
p acoste și nu pierde prilej să-1 blesteme, cum se vede
din atîtea doine ori cum arată şi cuvinte ca acelea
pe care mi le spunea un bătrîn din Argeş :
Altădată erea maĭ bine ca acuma. Nu merǧaĭ la şorţ ca
acuş; la şaĭzăcĭ a ĭeşit cu şorţîĭ ’ntîĭ 1.
Cînd cineva gîndeşte astfel, să nu ne aşteptăm să
înţeleagă însemnătatea unui alt fapt din istoria noa­
stră, războiul dela 1877. N’am întîlnit cît am umblat
prin mai multe judeţe un singur ţăran care să-mi vor­
bească despre acest eveniment cu bucuria, cu entu
siasmul pe care-l deşteaptă credinţa că ai luat parte
la o faptă mare. Vedeam şi aici exprimată mai mult
sila pentru un lucru la care te-ai supus pentru că ţi
s'a poruncit; chiar amintirile despre război sînt foar­
te vagi în mintea ţăranului ori sînt legate de ceva
cu desavîrşire personal, cu vre-un neajuns întîmplat
atunci — un bătrîn povestia:
Of... A tunci să p răp ăd i ş î ghĭetu Stan, hi-nĭo. Sărm anu, c e
b ă ia t b u n ĭera! Ă l m aĭ b u n ńi să prăp ăd i şî ńĭ-a răm as draciĭ,
ca să-ńĭ m ănînc am aru cu ĭe ĭ 2.

Acestea sînt cîteva pilde din care putem vedea care

e adevăratul suflet al ţăranului şi cîte lucruri rău ju­
decate sau nebănuite ne poate învăţa folklorul.
Pentru cunoaşterea felului în care anumite întâm­
plări, fapte petrecute de curînd, se resfrîng în su­
fletul ţăranului, pentru a vedea cum ele se modifică
după chipul lui de a înţelege şi cum imaginaţia naivă

1. Ibid., I, I 105.
2. Ibid.. I , p . 211.
intervine, într’un chip sau altul, să schimbe realita­
tea, este interesant să amintim ce ne spune un alt
text. Un ţăran din Tulcea istorisia astfel călătoria pe
care Cuza a făcut-o la Constantinopol :
Cuza-l strîmtora Sultanu să-ĭ dea ghiru. Ĭei s’apucă şî
face sfat cu boeriĭ luĭ. Ş-a ales v’o doŭăzecĭ di oamenĭ voĭn icĭ
dĭ-aĭ luĭ ş’a purces. Da lĭ-a zis că „dĭ-oĭ muri să-ńĭ trimileţ trupu
să-l îngropaţ aicĭ“. Şi ş’a dus cu vaporaş iuti ş’a ajuns acolo,
la Constantinopole. A lŭat cu ĭel v’o zeci oamenĭ dĭ-aĭ luĭ şi s’a
dus la palatu Sultanuluĭ... Sultanutoma şedea ’n tronu luĭ şî
bea cafea, şî l-a găsit, a intrat la ĭel șî i-a dat „bonjur“ şî ĭ-a
pus cartea şî condeĭu pă masă:
«Iscăleşti colea ca să nu maĭ plătească ţara ghir; iscă­
leşti or te taĭ» !
Ş’a scos saghĭa, şî Sultanu di fiică să nu-l taie a iscălit
Ş’a lŭat cartea şî ńişcă băete! S’a suit în vapor, şî drumu ’na-
inte la Bucureştĭ. Cică să să hi lŭat după ĭel, da nu l-a putut
ajunge. Ş’aşa a scăpat ghĭetu Cuza ţara di ghir1.
Comparînd această povestire cu ce se ştie despre
călătoria lui Cuza — în special aşa cum ne-o descrie
Bolintineanu — vedem cum fantasia oamenilor sim
pli alterează faptele, adaugînd fel de fel de incidente
închipuite de ei. Cuza ne e representat aici ca un erou
legendar, de baladă, care pleacă la Constantinopol
cu o ceată de voinici să scape ţara de bir şi Sultanul
intimidat e silit să se supună la tot ce-i porunceşte
Domnul romîn. Nu este aici un cas tipic de elaborare
fantastică în mintea poporului a întîmplărilor reale
şi nu putem deduce, din adunarea unor asemenea mo­
tive de folklor, cum s’au creat şi în trecut multe din
legendele populare? Iată dar cum culegerile făcute

1. G raiul n o str u , I , p. 364.

 în spiritul nou pot să ne lămurească şi alte puncte
din procesele sufleteşti ale ţăranului şi să ne explice
mai lesne genesa producţiunilor populare din trecut.
Dar foloasele folklorului nu se opresc aici — vom
mai avea de relevat altele .
Se spuneamereu pînă acum că va veni un timp
cînd folkloriştii nu vor mai avea ce culege, cînd pro
ducţiunile populare vor dispărea, înnecate în formele
nouă de cultură care pătrund tot mai mult dela oraş.
Să ne oprim puţin asupra acestei păreri şi să vedem
întrucît este îndreptăţită.
In folklorul tradiţional trebue să distingem două
categorii de producţiuni : 1) cele care stauîn strînsă
legătură cu vieaţa practică (credinţe, obiceiuri, sup
erstiţii) şi 2) cele care ar putea fi numite de ordine
ideală, pentru că se raportă la sfera superioară de
gîndire şi simţire a omului simplu, la partea poetică
la vieţei lui (basme, tradiţii, legende, poesii)1. Prod uc
ţiunile cele mai expuse pieirei sînt fireştecele din
categoria întîi, pentru că ele, fiind o rămăşiţa a con
diţiunilor primitive de trai, nu vor mai putea avea

1. Mi se pare necesară această divisiune cu atît mai mult

cu cît ea nu se face nici cînd se studiază folklorul din alte
puncte de vedere. Se uită de obicei că primele culegeri folk
loristice au fost, şi la noi şi aiurea, cele de poesii şi de bas­
me — numai mai tîrziu au început să fie adunate credinţele,
obiceiurile ş. a. De aici a urmat că folklorul a fost privit dela
început numai sub prisma idealistă şi această impresie dăi­
nuieşte pînă azi: s’a zis: «cită bogăţie de imaginaţie în popor,
ce suflete pline de poesie etc. etc.» — şi acest entusiasm a
făcut ca tot ce venia din popor sä fie preamărit, după cum
însuşi poporul să fie considerat ca păstrătorul celor mai alese
calităţi. Am văzut însă mai sus cit de păgubitoare a fost ac
eastă exagerare alimentată de folklorişti şi cum este timpul
să ne desfacem de ea.
cu vremea substratul pe care se întemeiase şi faţă
cu progresele culturei vor pierde însemnătatea, rolul
lor de mai înainte — să ne gîndim la soarta descîn
tecelor în urma progreselor medicinei. Să nu ne în­
chipuim totuşi că aceste motive populare vor dispă­
rea cu desăvîrşire: unele superstiţii vor continua să
trăească, pentru că n’avem decît să ne gîndim cum şi
printre oamenii cei mai culţi de astăzi — printre ar­
tişti mai ales — întîlnim adeseori credinţa în super
stiţii . Trecînd la al doilea grup de producţiuni, va
trebui să recunoaştem că acestea, prin însăşi natura
lor, se presintă în condiţiuni mai favorabile de a se
păstra mai departe. Orice s’ar zice, basmele nu vor
amuţi niciodată : ele sînt farmecul anilor de copilă­
rie — şi ne putem oare închipui vre-un copil chiar
din secolul al xxx-lea căruia să nu i se fi povestit
minunatele fapte ale vre- n ui Făt-frumos? Nu vor
putea dispărea cu desăvîrşire nici poesiile populare :
nu vor mai fi împletite pe aceleaşi teme, dar poesii
populare vor fi totdeauna, ori că vor continua de
departe pe cele de astăzi, ori că vor resulta din trans­
formarea celor introduse dela oraş — şi vor fi, pen­
tru că nu vor înceta niciodată să existe, după îm­
prejurările proprii fiecărei epoci, oameni mai sim­
pli, alături de alţii, cu suflet deosebit, cu o cultura
superioară. După cum nu vor dispărea basmele şi
poesiile, tot aşa vor contiuua să trăească şi unele l e
gende. Putem spune chiar mai mult: pe lîngă legen­
dele vechi, îşi vor lua naştere altele noua. Imaginaţia
populara nu rămîne niciodată inactivă: ea se ameste­
că mereu în realitatea de fiecare zi şi încetul cu în­
cetul ajunge să schimbe faptele cele mai bine cu­
 noscute, cele mai apropiate de noi — am văzut mai
sus cum a fost transformată în popor figura lui
Cuza. Şi chiar printre cei culţi se vede adeseori
această tendinţă pentru făurirea de legende: vieaţa
scriitorilor ori altor oameni însemnaţi, chiar dintre
cei mai recenţi, ne dau nu o singură dată pilde de
asemenea legende legate de numele lor 1.
Nu poate fi deci vorba de o dispariţie completă a
folklorului vechii, ci numai de o reducere ori de o
modificare a lui. Grija culegătorilor a fost şi este
prin urmare exagerată. Şi va părea cu atît mai puţin
întemeiata de acum înainte, cînd folklorul îşi lărgeşte
domeniul. Intr'adevăr, prin culegerea de material nou,
în felul celui arătat, folkloriştii vor găsi totdeauna
drum deschis pentru studiile lor şi niciodată nu le
vor lipsi faptele nouă, actuale, asupra cărora să-şi
îndrepte atenţiunea: fiecare e p o c ă caracterisată
prin manifestaţiuni proprii de vieaţă, şi urmărind
aceste manifestaţiuni, aşa cum ele se reflectează în
sufletul contemporanilor, folkloriştii vor avea tot
deauna un cîmp întins de cercetare.
Iată dar un alt folos: lărgirea orizonturilor folk
lorului aduce cu sine asigurarea pentru viitor a unui
material totdeauna interesant de cules.

1. G. Batault cita de curînd, in Mercure de France, LXXX,

p. 414, casul unei legende formate în jurul lui Nietzsche: «je
sais, quant à moi, une touchante légende — déjà — au sujet
de Nietzsche; je l’ai entendu raconter à plusieurs reprises par
des Allemands. Nietzsche, au dire de ce récit, n’aurait pas
naufragé dans la folie; ce que l’on rapporte de sa crise et de
son internement ne serait qu’une histoire mensongère; consi­
dérant son œuvre comme terminée, il se serait retiré dans
la solitude pour voir, sans plus se mêler à la fièvre des luttes,
ses idées les plus chères fructifier et conquérir le monde».
 Şi acest material va întrece în bogăţie, în varieta­
te, tot ce s’a dat pînă acum. Cînd se va ajunge să se
alcătuească cît mai multe asemenea culegeri, vom
avea la îndemână izvorul cel mai preţios de informa
ţie ce s’a dat vreodată: vom găsi acolo icoana su
fletească adevărata a fiecărui popor, după localităţi
şi timpuri, și vom putea păşi mai sigur în studiile de
literatură, de psihologie ori de sociologie — culege­
rile acestea vor fi adevărate arhive vii în care şi isto­
ricii să găsească mai mult decît în atîtea documente
seci, fără suflet, care nu le îngădue azi să pătrundă
mai adînc în sufletul mulţimilor.
O
parte mare de folos vor avea şi filologii. Publica
ţiile din şcoala veche au lăsat în umbră o lature în
semnată din vieaţa limbilor. A aduna numai basme,
poesii ş. a. este a oferi cercetătorului un material
lingvistic prea redus, cu desăvîrşire unilateral. Ori­
cine a putut observa că ţăranul întrebuinţează de
multe ori în povestirea unui basm ori în versuri unele
cuvinte sau întorsături de frasă la care nu recurge
în graiul obişnuit, de fiecare zi: limba basmelor ca
şi a multor poesii — mai ales baladele — este în
mare parte o limbă tradiţională, convenţională, cu
forme stereotipe, şi de aceea este o greşeală de me
todă cînd în studiile de sintaxă se pleacă constant
dela asemenea texte. Trebue să cunoaştem pe ţăran
aşa cum se exprimă el în graiul zilnic, în conversa­
ţiile cu alţi în povestirile libere — singurele în care
se poate vedea mai bine spontaneitatea lui în ce pri­
veşte limba, ca şi spontaneitatea lui sufletească. La
aceasta nu putem însă ajunge decît prin texte de folk
lor în înţelesul lui nou. Şi cît nu ramîne de făcut în
aceasta direcţie pentru ca sa putem în sfîrşit pune
pe temelii mai sigure multe observaţii privitoare la
graiul popular... In ce ne priveşte pe noi în special,
să ne gîndim că dialectul Istro-Romînilor, Megleniţi-
lor, ca şi în mare parte al Aromînilor — după textele
tuturor culegătorilor de pînă acum —ne este cuno­
scut numai din frase de poveşti şi de poesii popu­
lare 1. Cî t mai interesante ar fi fost însemnările luate
după vorbirea în care se exprimă de obicei ţăranul .
Decît pagini întregi de basme mai bine cîteva frase
vii, prinse într’o convorbire.

Toate consideraţiile pe care le-am arătat ne duc

deci la o altă interpretare a.folklorului. Direcţiunea
care a fost urmata pînă acum nu mai încape îndoeală
că trebue părăsită.
La o îndrumare nouă trebue însă să corespundă o
schimbare de metodă, de mijloace de lucru. E o nece
sitate care se impune fără întîrziere în cercetările
folkloristice, cu atît mai mult cu cît ele au suferit
— şi mai ales la noi — de lipsa unei discipline se­
rioase. Diletantismul a tronat neturburat pînă acum
în folklor : oricine s'a crezut în stare să culeagă texte
populare şi, sub pavăza ocrotitoare a serviciilor a
duse literaturei ori a dragosţei pentru popor, am vă
zut îngrămădindu-se atîtea volume printre care abia
descoperi din cînd în cînd cîte unul mai de samă.
Epoca de culegere cu grămada, fără sistem, fără

1. U n te x t aro m în d eo seb it d e a c e s te a s ’a p u b lic a t în G ra iu l

n o stru , II, p . 173; o c o m p a ra ţie a lui cu a lte te x te p o a te a r ă ­
t a d iferen ţa în tre ele.
orientare, fără pregătire ştiinţifică, trebue să se în­
cheie. Folkloriştilor de mîne sîntem în drept să le
cerem altă pregătire. Pentru a şi-o însuşi, vor trebui
să se formeze la şcoala vre-unei ştiinţe care să-i de
prindă cu metodele riguroase. Şi care poate fi acea­
stă ştiinţa dacă nu filologia, cu care folklorul are
atîtea puncte de contact şi care-i poate arăta mai
mult decît oricare alta calea sănătoasă pe care să se
îndrumeze1? Spre a asigura o mai bună pregătire
celor care vor voi să se consacre folklorului va tre­
bui chiar să se dea acestui studiu un loc în învăţă
mîntul universitar — şi să sperăm că nu va întîrzia
prea mult pînă ce catedre speciale de folklor vor fi
gura alături de cele de filologie.
Nu voesc prin aceasta să spun că folklorul va trebui
considerat ca o simplă anexă a filologiei. Domeniul
lui, cu toate legăturile pe care le are cu aceasta
ș tiinţa, se apropie mai mult de al psihologiei ș i al
sociologiei. Chiar genesa lui este datorită unui mod
nou de a vedea care s'a introdus în consideraţiunile
psihologice şi sociologice. Interesul pentru folklor s’a
deşteptat cînd din analisa sufletului nostru am văzut
că în el trăesc unele moşteniri ale epocilor primitive
şi cînd, prin cunoaşterea mai de aproape a păturilor

1. P e n tr u o p re g ă tire m a i se rio a s ă a folk lo riştilo r se e x ­

p r im a şi W einhold — d in p u n c tu l lui special d e vedere — cînd
sp u n e a în Z eitsc hrift f ü r V ölkerpsychologie, XX, p. 1-2: «es
g e h ö rt z u r Vö lk s k u n d e eb en m eh r als die H e rrn F o lk lo risten
ah n en . E s g e h ö rt V e rtra u th e it m it G eschieht- und S p ra ch w is­
se n sch aft, m it A n th ro p o lo g ie u n d P sychologie, m it h isto ri­
sc h e r R e ch tsk u n d e, m it G eschichte d e r V o lk sw irtsc h aft, d e r
T e c h n ik u n d d e r N a tu rk u n d e , d e r L ite r a tu r und d e r K u n s t
d azu , u n d v o r allem ein n a tü rlic h e r k la r e r V erstand».
de jos sau a popoarelor mai înapoiate în cultură,,
ne-am convins că diferitele aspecte ale vieţei acestora
merită să fie studiate şi ele — e deci o parte de ade­
văr în ce spune, în legătură cu alte consideraţiuni,
folkloristul Machado v Alvarez clnd formulează ast­
fel părerea sa: «folk-lore has, in my opinion, most
certainly a sociological aspect» 1. A considera astfel
folklorul este a pune în acord domeniul lui cu con
diţiunile în care s’a desvoltat.
Dela filologi vor avea dară prilej folkloriştii să-şi
aproprieze disciplina intelectuală care singură îi poate
emancipa de rutina şi diletantismul de pînă acum; şi
tot mulţumită lor v o r ajunge sa înţeleagă mai bine
rostul şi însemnătatea cercetărilor ce aşteaptă să fie
făcute de acum înainte. Cum spuneam în lecţia de
deschidere de acum doi ani2, în filologia de azi se
accentuează din ce în ce mai mult interesul pentru
faptele încunjurătoare, pentru present; prin studiile
de dialectologie se caută sa se observe şi să se înre­
gistreze fenomenele lingvistice actuale, pe cînd mai
înainte învăţaţii se mărginiau numai la studiul mo­
numentelor vechi de limbă: aveau cultul trecutului.
Spiritul nou care regenerează filologia trebue să în­
sufleţească în viitor şi pe folklorişti, cu atît mai mult
cu cît şi ei, după cum am văzut, au fost stăpîniţi de
acelaşi exclusivism, de acelaşi interes mărginit numai
la trecut, la tradiţie. Putem chiar spune că ceea ce
este dialectologia pentru filologia nouă sînt — sau

1. The Folk-lore Journal, III, p. 106.

2. Locul filologiei în vie aţa noastră intelectuală, v. Vieata
nouă, III, p. 500.
 mai curind vor trebui să fie — pentru folklor cerce­
tările pe care le-am adăugat la domeniul lui.
Aceasta nu înseamnă însă că va trebui sa ne în
toarcem privirile dele trecut ; ar fi o lipsă de înţele­
gere a cerințelor ştiinţei şi o nouă exagerare. A avea
ochii aţintiţi numai spre trecut, cum — printr’un fel
emanie
d arheologică — s’a făcut mereu pînă acum
în atîtea ramuri de studii, este desigur o exagerare
ale cărei urmări le resimţim astăzi ; dar a veni să
spui: «destul s'a scormonit în ruinele trecutului —
lăsaţi-1 şi ocupaţi-vă numai de present» — ar fi o
exagerare tot aşa de primejdioasă. Cercetătorul tre
bue să cuprindă în cîmpul lui de observaţie şi actua
litatea şi trecutul : mintea lui trebue să fie veşnic
gata sa cunoasea şi ce se întîmplă şi ce s’a întîmplat
altădată, pentru că nimic nu poate fi pătruns în
toate tainele lui dacă e isolat în timp, ca şi în
spaţiu; fapte de azi pot fi mai bine înţelese
dacă le cunoaştem pe cele din timpuri depărtate, după
cum trecutul ne apare mai limpede la lumina presen
tului. Intre ce este şi ce a fost mintea noastră trebue
să întindă mereu punţi de lumină — şi numai cine
înţelege aceasta este adevărat om de ştiinţă; ceilalţi,
care nu văd decît o parte mică din infinitatea de
fapte, care iau în samă ori numai presentul ori numai
trecutul — aceia sînt «jumătate-învăţaţi», ca «jumă
tate-oameni» despre care vorbesc basmele.