The description is reminiscent of the Tower of Babel which also had its foundation on the

ground and reached toward the heavens.4

CAND DORMI PE O PIATRA

„Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui
Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.”

În versetul 12 avem vizul lui Iacov – Din visul acesta învățăm în primul rând că cerul și pământul nu n
versetul 13 Dumnezeu îi vorbește lui Iacov – Pământul acesta ți-l voi da ție! Trebuie să spunem că nu
îl dăduse nici lui Avraam, deși îi promisese, nici lui Isaac, nici lui Iacov avea să nu i-l dea, și 400 de ani
fii lui nu îl primesc, dar… după 440 de ani prin Iosua Dumnezeu își împlinește făgăduința! Chiar dacă
întârzie, ceea ce ți-a spus Dumnezeu, așa va fi, să nu te îndoiești niciodată! I-a primis că sămânța lui
fa fii ca pulberea pământului.sunt fără o legătură între ele. Există o cale spre cer, Isus Hristos!

Sfatul dat evreilor de orice naţionalitate este : „Vegheaţi să nu fie între voi
nimeni curvar sau lumesc [interesantă sinonimia Biblică] ca Esau, care pentru o mâncare şi-a
vândut dreptul de întâi născut.” (Evrei 12 : 16).
Esau era până atunci întâiul născut, (deşi teoretic, între primul şi al doilea au fost doar
câteva minute … de viaţă) ! Iacov a ales să rămână în istorie ca Cel Întâi Născut.
Naşterea fizică nu a depins de el, re-naşterea spirituală însă ţine de voinţa personală !

Aşa că noi ştim de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov ! Nu este Dumnezeul lui
Avraam, Isaac şi Esau şi nici Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel !

Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut. A nesocoti înseamnă mai mult decât a nu
socoti corect. Înseamnă a aprecia nonvaloarea, care constă în satisfacerea poftei, în
defavoarea dreptului … a lucrului spiritual !

Şi astăzi se pot obţine drepturi … dând ciorbe ! Esai şi Iacovi mai trăiesc ! Poate au mai
crescut pretenţiile stomacului, ale pântecelui, care nu se mai mulţumesc azi doar cu
ciorba.

Vor pizza, tort cu frişcă şi-o coca-cola, dar, în sine, este acelaşi pântece consumator şi
acelaşi suflet nepăsător faţă de lucrurile spirituale, (ce ţin de viaţă şi de moarte, mai
precis de Viaţa de după moarte).

De fapt, tocmai în aceasta constă dreptul de Întâi Născut : asigură o viaţă mai bună,
partea mai mare … după moartea tatălui ! Viaţa de azi pare a fi mai importantă decât
cea de după, dar realitatea se va vedea atunci când nu se mai poate schimba nimic !
Nebunii pentru Christos trăiesc după principiul lui Iacov : „Dau pasărea din mână, pe cea de
pe gard” ! Dau ciorba de azi pe dreptul de mâine ! Dau ceva vizibil pentru ceva ce poate va fi
cândva, (din punctul de vedere al necredinţei) şi sigur va fi, din punctul din care priveşte credinţa
!
Ani de zile am ţinut ciorba numai pentru noi ! Am făcut-o numai pentru noi … vrem în 2013 ca
un drept al nostru, (acela de a consuma ceea ce noi am făcut, de-a ne bucura de ce este al nostru),
să-l dăm altora, ALTUIA, de fapt !
Pentru că scopul este ca să ajungă la EL, la Isus, produsele trăiriilor noastre. Şi vrem să vedem
dacă nu cumva … dând mai mult, nu va rezolva Isus altfel câteva din lucrurile / persoanele, pentru
care L-am tot rugat ?
Iacov, a dat ceva vizibil pentru ceva, la fel de real, dar invizibil şi neperisabil, un drept spiritual !
Prezentul dat pentru viitor : „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună,
îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se
va măsura.” (Luca 6 : 38).
Unii trăiesc o viaţă mai neobişnuită, ei trăiesc pe genunchi ! Pe genunchi ajung în Cer … nu din
Cer ajung să fie îngenunchiaţi ! Deşi Cer-ul te pune pe genunchi !
Atunci căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât ! Căci înmoaie inima
oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor ţinându-le
asemenea cuvântări ; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât
nenorocirea.”
Împăratul Zedechia a răspuns : „Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic
împotriva voastră !” Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul
împăratului, care se afla în curtea temniţei şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu
era apă, dar era noroi ; şi Ieremia s-a afundat în noroi”. (Ieremia 38 : 4 – 6)
Contemporanii lui Ieremia nu au mai vrut să audă Cuvântul Lui Dumnezeu, de aceea au
cerut aruncarea lui Ieremia într-o groapă, (săpată în stâncă) în care se aduna apă iarna
pentru a fi folosită vara în timpul secetei prelungite.
În Ieremia 14 : 1 – 4 scrie :

„Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei : „Iuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite,
triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.
Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se
întorc cu vasele goale : ruşinaţi şi roşiţi, îşi acoperă capul.
Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă
capul”.
Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu le-a spus care este motivul pentru care aveau parte de
secetă :

„Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat : M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au
săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă”. (Ieremia 2 : 13)
Conform versetelor scrise în Plângeri 3 : 52 – 56, după ce Ieremia a fost aruncat în groapa
care nu mai avea apă, dar conţinea noroi, unii oameni au aruncat cu pietre în el :

„Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap, şi ziceam : „Sunt pierdut !” Dar am
chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul … ”.
În Psalmul 10 : 17 – 18 scrie : „Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne ! Le întăreşti
inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle
groaza omul cel luat din pământ”.
Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune printr-un străin, şi este bine de ştiut că cel ce-l scapă
pe altul de la moarte va fi scăpat şi el, (a se vedea Galateni 6 : 7 „Ce seamănă omul, aceea
va şi secera … ”).
În Ieremia 35 : 15 – 18 scrie :
„Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe când era închis în curtea temniţei : „Du-te de
vorbeşte lui Ebed-Melec, etiopianul, şi spune-i :
„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel : „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta
lucrurile pe care le-am vestit în rău, şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor
tăi.
Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te
temi. Te voi scăpa, şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut
încredere în Mine, zice Domnul”.
Groapa cu noroi reprezintă :
 lucrurile care nu ne plac în viaţă .. dar pe care trebui să le acceptăm de dragul
Domnului Isus !
 preţul plătit pentru că ÎL urmăm pe Dumnezeu … trecerea prin noroaie !
A accépta înseamnă : „A fi de acord cu…; a primi, a consimți să … ; a admite, a aproba,
a încuviința. ♦ A suporta, a tolera”. (Dex)

Noroaiele şi pietrele fac parte din testul maturităţii … Groapa cu noroi constituie un Test al
lucrurilor neplăcute !
Cele trei gropi. Groapa sau Situaţia fără ieşire. În viaţă Dumnezeu ne trece prin anumite
situaţii limită, din care ne este imposibil să ieşim fără ajutorul Lui. Prin încercări, Dumnezeu
:
 ne testează credinţa,
 ne ajută să-L cunoaştem mai mult, (şi tot în astfel de perioade),
 ne creşte încrederea în EL aducându-ne la un alt nivel în trăirea / umblarea cu EL !
În Biblie sunt amintite (cel puţin) trei gropi în care au ajuns trei oameni ai Lui Dumnezeu :

 Iosif, (tânărul – groapa fără apă), având parte de Testul lipsurilor.

 Ieremia (omul adult – groapa cu noroi) fiind trecut prin Testul lucrurilor neplăcute.
 Daniel (credinciosul în vârstă – groapa cu lei) fiind trecut prin Testul lucrurilor potenţial
pericul

MITA CU PUFULETI

Pe când se apropia momentul ca un tren să plece dintr-o gară, conductorul a început să controleze
biletele pasagerilor. Verificând biletul primului pasager, conductorul a exclamat: „Domnule, aţi greşit
trenul!” „Dar doamna de la bilete mi-a spus că acesta este trenul în care trebuie să mă urc!” După o
scurtă discuţie în contradictoriu, conductorul s-a hotărât să meargă la casa de bilete şi să verifice
afirmaţiile pasagerului...pentru a descoperi că de fapt el, conductorul, se urcase în trenul care nu
trebuia! Când liderul s-a rătăcit, cum vor putea discipolii să meargă pe calea cea bună?