- Sunt antibiotice care se extrag din culturi de mucegaiuri,P.notatum și P.

chrysogenum;

- Cele mai importante sunt benzilpenicilina (peniclina G) și fenoximetilpenicilina (penicilina V);

- Penicilina G se administrează pe cale parenterală (im,iv) iar peniclina V pe cale orală;

- Benzilpenicilina se absoarbe bine după injecția im,se leagă în proporție variabilă de proteinele
plasmatice (30-60 %),pătrunde și în LCR dacă meningele este inflamat,realizează concentrații ridicate
în bilă,urină;

- Se metabolizează redus,se excretă în mare parte nemodificată pe cale renală – prin secreție tubulară
(80 %) și prin filtrare glomerulară – restul;

- Din cauza vitezei mari de eliminare,benzilpenicilina trebuie administrată la intervale de 4-6 ore;

- Benzilpenicilina se dozează în UI;

- 1UI = cantitatea minimă de penicilină care inhibă dezvoltarea unei tulpini standard de stafilococ aureu
suspendată în 50 ml de bulion;

- 1UI = 0,6 g penicilină G;

- Spectrul antibacterian cuprinde coci gram-pozitivi (streptococ,pneumococ și unele tulpini de

stafilococ),coci gram-negativ (meningococ,gonococ) și bacili gram-pozitivi (bacilul difteric,bacilul
tetanic,antraxul,bacilul gangrenei gazoase,listeria );este activă față de leptospire,treponeme și
actinomicete;

- Nu este activă (în general,penicilinele naturale) pe bacilii gram-negativi,bacilul

Koch,ricketsii,virusuri,fungi și protozoare;nu este activă pe stafilococii secretori de beta-lactamază
(penicilinază);

- Mecanismul de acțiune nu este pe deplin elucidat; se consideră că benzilpenicilina (și penicilinele în

general) acționează toxic degenerativ asupra germenilor microbieni – au efect bactericid,în faza de
multiplicare logaritmică (maximum de sinteză a peretelui microbian);

- Penicilinele acționează prin legarea de unele proteine membranare specifice,inhibarea unei enzime –
transpeptidaza și activarea unor autolizine (mureinhidrolaze);

- Penicilinele prezintă o analogie (asemănăare) structurală cu porțiunea D-alanil-D-alanină a

transpeptidazei,de care se leagă covalent;aceasta conduce la inhibiția transpeptidazei și blocarea
formării unror legături transversale care asigură soliditatea peretelui;în continuare sunt activate unele
enzime autolitice,care favorizează liza bacteriană și,deci,efectul bactericid;

- Bacilii gram-negativi posedă o membrană fosfolipidică suplimentară,situată la exteriorul peretelui

celular;aceasta acționează cao barieră care împiedică pătrunderea penicilinei până la receptorii de pe
membrana citoplasmatică;
 - Indicații terapeutice:
pneumonii,meningită,angine,erizipel,scarlatină,endocardită,peritonite,septicemii,sifilis,antrax,gangrena
gazoasă,tetatos,difterie;este eficace în unele abcese,flegmoane,otite și sinuzite – cu germeni
sensibili,este eficace pe

Pe unele tulpini de stafilococ;este eficace în asociere cu streptomicina în endocardita enterococică;

- Efectele adverse sunt frecvente,în special cele de natură alergică;

- Terenul alergic și astmul bronșic sunt factori favorizanți;

- Pot să apară la persoane cu antecedente alergice (mai frecvent) sau fără antecedente;

- Antigenitatea penicilinelor este cauzată fie de molecula de antibiotic nemodificată dar,mai ales,de unii
metaboliți,care funcționează ca haptene ce se leagă covalent de proteinele organismului;

- Determinantul antigenic major = peniciloilamida,care rezultă prin desfacerea inelului beta-

lactamic;peniciloilamida se leagă de proteinele din organism și determină cele mai frecvent
sensibilizarea pacienților;

- Determinanții antigenici minori sunt: benzilpenicilina,acidul penicilanic și acidul peniciloic (plus

alți produși de metabolism);

- Hipersensibilitatea la penicilină este dificil de diagnosticat;

- Testarea cutanată este recomandabilă în toate cazurile de antecedente alergice;

- Se administrează intradermic 0,02 ml din soluția ce conține 100 UI/ml;

- Dacă rezultatul este negativ penicilina se poate administra,cu prudență;

- Reacțiile alergice constau mai frecvent în eritem cutanat,urticarie și alte erupții cutanate,bronhospasm;

- Șocul anafilactic este o manifestare alergică extrem de gravă,cu potențial letal;

- Tratamentul alergiei la penicilină:

- 1.sistarea antibioticului;

- 2.antihistaminice,loratadină,desloratadină 10 mg po;

- 3.glucocorticoizi,în doze de 100-200 -500 mg iv (perfuzie iv);

- 4.adrenalină,0,3-0,5 ml iv (din soluția 1/10000) sau 0,1-0,3 mg sc (1/1000);

- Efectele adverse toxice sunt mai puțin prezente;

- Benzilpenicilina în doze foarte mari,de 20-40-80 mil UI pe cale iv/zi poate produce convulsii;
 - Dozele foarte mari pot fi periculoase,fie prin conținutul mare în Na+ (în cazul penicilinei G sodice),fie
prin K+ în cantități mari (în cazul penicilinei G potasice);

- Reacția Jarisch-Herxheimer,la începutul tratamentului sifilisului,care constau în

febră,frison,mialgii,cefalee,artralgii;uneori colaps și evoluție fatală;

- Benzilpenicilina se prezintă sub formă de penicilina G sodică și potasică,flacoane de 400 000 UI,1 000
000 UI și 5 000 000 UI;

- Dozele sunt de 400 000-800 000 UI pe cale im la fiecare 4-6 ore,în infecțiile obișnuite (infecții
streptococice);

- În infecțiile grave,meningita cu pneumococ,dozele sunt de 20-40 mil UI/zi în perfuzie iv,fracționate la

2-3 ore interval;în meningita cu meningococ 10-24 mil UI/zi,în perfuzie iv,timp de 2 săptîmâni;în
endocardita cu Streptococcus viridans 6-10 mil UI + 1 g Streptomicină/zi,timp de 2 săptămâni;

- Fenoximetilpeniclina (penicilinaV) este o penicilină naturală care se absoarbe bine din intestin (nu este
distrusă se acidul clorhidric din stomac);

- Se administrează pe cale orală sub formă de sare potasică,comprimate de 400 000 UI;

- Este indicată în infecții mai ușoare,faringite,otite,sinuzite,la copii;

- În faringita streptococică și în scarlatină dozele sunt de 800 000 UI la fiecare 6 ore timp de 10 zile;

- Este utilă și profilactic la valvulari ,care suferă intervenții stomatologice;

- Feneticilina este tot tot o penicilină activă pe cale orală.

PENICILINE DE DEPOZIT (RETARD)

- Sunt două medicamente: procainpenicilina (Efitard) și benzatinpenicilina (Moldamin);

- Procainpeniclina este indicată ,fie în infecții ușoare,fie profilactic;

- Este eficace în uretrita gonococică necomplicată,pe cale im;

- Este potențial alergenă,atât prin penicilina G cât și prin procaină,240 mg la fiecare 600 000UI;

- Benzatinpenicilina este indicată profilactic la cei cu angine streptococice,pentru profilaxia

reumatsimului poliarticular acut,1,2 mil UI /săptămînă,timp îndelungat,chiar și un an;

- Este indicată și pentru tratamentului sifilisului,2,4 mil UI im la fiecare 4-5 zile;

- Poate produce boala serului ca efect advers;

 - Ambele peniciline retard sunt contraindicate la cei cu alergie la penicilină,la copii sub 3 ani
(Moldamin);

B).PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE

- Sunt peniciline derivate ale acidului 6-aminopenicilanic.Sunt active pe majoritatea tulpinilor de

stafilococ;

- Se mai numesc peniciline de tip M pentru că primul reprezentant a fost meticilina;

- Meticilina nu se mai folosește deoarece produce nefrită interstițială;

- 1.Oxacilina

- Prezintă două avantaje față de benzilpenicilină: 1.se poate administra și pe cale orală ; 2.rezistă la
acțiunea penicilinazelor secretate de germenii microbieni;

- Spectrul de acțiune este asemănător cu al penicilinelor naturale.Este activă și pe germeni care secretă
beta-lactamază;

- Indicații terapeutice:

- Pneumonii,bronhopneumonii,abcese pulmonare;

- Osteomielită;

- Endocardite;

- Furunculoză,plăgi infectate,infecții mixte;

- Efecte adverse: tuburări digestive - greață,vărsături și diaree.Uneori rezistență încrucișată cu alte

peniciline antistafilococice.Se impune prudență la nou-născuți,sugari și copii și în caz de suferințe
hepatice;

- Este contraindicată la gravide în primele 4 luni de sarcină;

- Oxacilina se poate administra pe cale orală sau pe cale parenterală (im sau iv);

- Dozele pe cale orală sunt de 250-500 mg la 6 ore la adult și 100-300 mg/kg/zi la copii;

- 2.Cloxacilina

- Are o absorbție digestivă mai bună și un efect mai puternic asupra germenilor penicilinazo-secretori;

- Este indicată în infecții stafilococice pulmonare,stafilococii cutanate,arsuri suprainfectate;

- Efectele adverse constau în tulburări digestive,reacții alergice,suprainfecții cu ciuperci;

 - Este contraindicată în caz de hipersensibilitate sau alergii la peniciline și cefalosporine,în caz de
nefropatii,hepatopatii și la nou-născuți;

- Se poate administra pe cale orală și pe cale parenterală ( im);

- Dozele la adult sunt similare cu cele ale oxacilinei.La copii doza este de 50 mg/kg/zi;

- 3.Dicloxacilina

- Are proprietăți similare oxacilinei și cloxacilinei;

- Se poate administra pe cale orală sau parenterală;

- 4.Flucloxacilina

- Are proprietăți similare cu oxacilina;

- 5.Nafcilina

- Absorbția pe cale digestivă este incompletă .De aceea se preferă calea parenterală, im sau în perfuzie
iv;

- Este foarte activă pe Stafilococul aureu penicilinazo-secretor;

C).PENICLINE CU SPECTRU LĂRGIT

- Sunt tot peniciline de semisinteză.Sunt active mai ales pe bacilii gram-negativi;

- Se mai numesc aminopeniciline ;

- Cele mai importante sunt ampicilina și amoxicilina;

- 1.Ampicilina

- Se absoarbe foarte bine pe cale orală,însă absorbția este relativ lentă;

- Are o bună distribuție tisulară.Se elimină pe cale renală și biliară;

- Spectrul de acțiune este unul lărgit,ceea ce înseamnă că este activă pe cocii gram-pozitiv și gram-
negativ și pe bacilii gram-pozitiv și gram-negativ;

- Sunt sensibili streptococii beta-hemolitici de grup A,streptococul

viridans,enterococul,pneumococcul,gonococcul și meningococul.Este activă pe bacilul
cărbunos,clostridii,Bordetella,Salmonella,Shigella,Brucella și Hemophillus influenzae.Germenii gram-
pozitivi sunt mai puțin sensibili în comparație cu benzilpenicilina.Ampicilina este activă și pe unele
tulpini de Escherichia coli;

- Indicații terapeutice:
 - Infecții urinare acute cu colibacili,enterococ,proteus;

- Cistite,pielonefrite;

- Infecții intestinale,colecistite,angiocolite;

- Bronșite cronice,bronșiectazii;

- Abcese,flegmoane,furunculi,infecții chirurgicale,piodermii;

- Sterilizarea purtătorilor de bacili tifici în doze de 75-100 mg/kg/zi,timp de câteva săptămâni;

- Este relativ bine tolerată pe cale orală;

- Efectele adverse constau îndeosebi în manifestări alergice,comune penicilinelor .Poate să producă

suprainfecții cu candida;

- Este contraindicată în infecțiile cu germeni rezistenți ,la persoanele cu alergie la peniciline și la

gravide în primele 4 luni de sarcină;

- Ampicilina se poate administra pe cale orală sau parenterală;

- Dozele la adult sunt de 2-6 g/zi pe cale orală și fracționate la 6 ore;

- La copii doza este de 100 mg/kg/zi;

- Ampicilina se poate asocia cu un inhibitor de beta-lactamază denumit sulbactam;

- Ampicilină + Sulbactam = Sultamicilina,pe cale im/iv;

- Proporțiile sunt : 250/500 mg,500/1000 mg și 1000/2000 mg sulbactam/ampicilină;

- Bacampicilina este o proampicilină.Este inactivă până după absorbție și metabolizare.Prin hidroliză

eliberează ampicilină;

- 2.Amoxicilina

- Are structura asemănătoare cu a ampicilinei;

- Se absoarbe foarte bine din tubul digestiv și realizează concentrații crescute în urină,fiind foarte
eficace în infecțiile urinare;

- Are spectrul de acțiune și indicațiile ampicilinei;

- Asocierea cu un inhibitor de beta-lactamază dă naștere la un compus

cu proprietăți antibacteriene marcate;

- Amoxicilina + Clavulanat de potasiu = Augmentin, Amoksiklav;

 - Amoxicilină 300 mg,500 mg și 875 mg + Calvulanat de potasiu 75 mg,125 mg și 125 mg /un cp; sirop
312 mg/5 ml; flacoane injectabile de 600 mg (500 mg+100 mg) și de 1200 mg (1000 mg +200 mg);

- Dozele se stabilesc în funcție de severitatea infecției.De obicei un comprimat de 375 mg (250 mg/125
mg) la fiecare 8 ore;

D).PENICILINE ACTIVE FAȚĂ DE PSEUDOMONAS

- Sunt antibiotice active pe bacterii gram-pozitive,pe foarte mulți germeni gram-negativi . Sunt active
mai ales față de bacilul piocianic sau Pseudomonas aeruginosa;

- Bacilul piocianic este cauza unor infecții intraspitalicești foarte grave,infecții la pacienții cu arsuri pe
mari suprafețe,infecții la pacienții cu imunitatea compromisă (cei care urmează chimioterapie
anticanceroasă);