UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

ASPECTE JURIDICE ALE ACTIVITĂȚII DE PROTECȚIE A MEDIULUI

CUPRINS
6.1. Obiective
6.2. Instrumente juridice de protecția mediului
6.3. Răspunderea juridică în domeniul protecției mediului
6.4. Reglementările economice și juridice de protecție a mediului
6.5. Test de autoevaluare

6.1. Obiective

După studierea acestei unităţi de învățare vei avea cunoştinţe despre: principalele
instrumente juridice interne și internaționale utilizate în protecția
-

mediului;
-
- modalitățile de asumare a răspunderii juridice în domeniul protecției
mediului;caracteristicile și aplicabilitatea reglementărilor economice și juridice de
protecție a mediului.

6.2. Instrumentele juridice de protecția mediului

Activitatea de protecţie a mediului nu se poate desfăşura în mod eficient decât în condiţiile

existenţei unui cadru legislativ şi a unei structuri instituţionale adecvate. Astfel, în activitatea de
protecţie a mediului, instrumentele juridice coexistă funcţional cu instrumentele economice şi cele de
standardizare.

 Principii juridice internaționale de mediu

La nivel internațional funcționează o serie de principii juridice internaționale de mediu, care

reglementează impactul activităților economice asupra mediului și care au fost adoptate și integrate
de către majoritatea statelor în legislația națională de mediu. Aceste principii sunt:
- principiul interzicerii poluării;
- principiul prevenirii poluării;
- principiul bunei vecinătăți între state;
- principiul conservării și utilizării raționale a resurselor;
- principiul poluatorul-plăteşte (PPP);
- principiul notificării şi consultării; - principiul nediscriminării.
Unul dintre cele mai importante și răspândite principii, dintre cele menționate anterior, este
principiul poluatorul plătește (polluter pays principle), considerat ca bază de plecare în orice acțiune
nepoluantă și introdus pentru prima dată în anul 1985, de către țările membre OECD, cu ocazia
adoptării Declarației cu privire la viitorul resurselor de mediu, care include principiile esențiale ce
stau la baza politicilor de mediu.
 Anul I - Semestrul I

 Programe europene de mediu

Programele europene de mediu constituie instrumente economice/juridice de mediu, care

prezintă o serie de caracteristici definitorii, prin intermediul cărora este evidențiată eficacitatea
acestora. Aceste caracteristici sunt:
- luarea în considerare a principiului poluatorul plăteşte;
- menționarea acțiunilor preventive ca direcţie de acţiune prioritară;
- stabilirea instrumentelor economice şi juridice privind costurile poluării (marcarea
ambalajelor pentru reciclare/recuperare, stabilirea cuantumului eco-taxei de reducere a
consumurilor energetice, eco-etichetarea pentru produse, etc.).

 Structuri organizatorico-administrative în România

Din punct de vedere al structurilor organizatorico-administrative cu impact asupra

domeniului protecției mediului din România, pot fi menționate o serie de evenimente care descriu
evoluția administrativă a preocupărilor cu privire la acest domeniu, după cum urmează:
• în anul 1990 a luat fiinţă Ministerul Mediului;
• în 1995 Monitorul Oficial publică “Legea protecţiei mediului” (Legea 137/1995),
axată pe principiile şi elementele strategice proclamate în Declaraţia de la Rio de Janeiro
(1992) pentru o Dezvoltare Durabilă/Sustenabilă, respectiv:
− principiul prevenirii riscurilor ecologice;

− principiul conservării biodiversităţii şi ecosistemelor;

− principiul creării sistemului naţional integrat de monitorizare a mediului, etc.

Legislaţia de mediu în România, reglementează activităţile economice şi sociale cu impact

asupra mediului și asigură conformitatea legislaţiei naționale cu legislația europeană aplicabilă.
Structura care îndeplinește aceste funcții este Autoritatea Centrală de Mediu, în mod direct, sau prin
intermediul Autorităţilor Teritoriale de Protecţie a Mediului, respectiv:
» Agențiile de Protecție a Mediului;
» Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării;
» Garda de Mediu (organism guvernamental).
Rolul structurilor organizatorico-administrative este de a evalua impactul de mediu al unei
unităţi productive în vederea obţinerii acordului şi/sau autorizaţiei de mediu, în concordanţă cu legea
şi obligaţiile internaţionale asumate.
Acordul şi autorizaţia de mediu sunt instrumente juridice care stabilesc cadrul legal de
aplicare a politicii ecologice și au o valabilitate periodică de maxim 2 ani. Cadrul legal se referă la:
- gradul de fluctuaţie a parametrilor tehnologici;
- fiabilitatea şi gradul de uzură a instalaţiilor;
- impactul asupra sănătăţii umane şi a factorilor de mediu;
- riscul poluării accidentale;
- auto-monitorizarea emisiilor de către producător.
Legea protecției mediului, Numărul 137/1995, modificată prin Ordonanţa de Guvern
195/2005, cuprinde şi răspunde de:
- încălcarea prevederilor legale, prin aplicarea răspunderii juridice; - caracterul obiectiv al
răspunderii juridice pentru prejudiciul de mediu; - asigurarea obligatorie pentru daune.

Anul universitar 2012 - 2013 2

 Anul I - Semestrul I

6.3. Răspunderea juridică în domeniul protecției mediului

Răspunderea juridică se referă la sancţiuni şi reparaţii privind daunele de mediu. În ţara

noastră, reglementarea răspunderii juridice este prevăzută în Ordonanţa de Guvern 195/2005,
completată cu reglementările de ramură care definesc acţiunile/inacţiunile care cad sub incidenţa
răspunderii juridice.
Categoriile de răspundere juridică, care se aplică în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legale
cu privire la protecţia mediului sunt:
 răspunderea civilă;
 răspunderea contravenţională;
 răspunderea penală.

 Răspunderea civilă

Răspunderea civilă sancţionează comportamentul/faptele unor persoane fizice/juridice, care

produc pagube factorilor de mediu sau mediului în ansamblul.
Dintre faptele generatoare de răspundere civilă pot fi menționate:
» comportamente ilicite care produc pagube mediului;
» activităţi care pot constitui cauze de prejudiciu pentru mediu (în dreptul mediului, pentru
termenul de „prejudiciu” se foloseşte şi „daună ecologică”, care include pagube suferite de mediu,
de om sau de bunuri).

 Răspunderea contravențională

Răspunderea contravențională are un dublu rol:

» rol preventiv, în raport cu poluarea mediului;
» rol stimulativ economic, pentru acţiunile antipoluante.
Persoanele fizice şi juridice cad sub incidenţa sancţiunii contravenţionale dacă:
- desfăşoară activităţi neconforme cu regulile sau dispoziţiile prevăzute de normele privind
protecţia mediului natural şi artificial;
- nu îndeplinesc obligaţiile legale ce le revin prin reglementările juridice privind mediu.
Contravenţiile sunt stabilite prin lege şi alte acte normative cu putere de lege, forma de bază
fiind amenda bănească, cu limite minime şi maxime în funcţie de:
- importanţa obiectivului supus protecţiei juridice; - gradul de poluare cauzat;
- nocivitatea poluării.
Amenda contravenţională se aplică în numele organelor administrative şi urmăreşte:
 determinarea agentului poluator să respecte prevederile legale;
 folosirea amenzilor contravenţionale pentru finanţarea investiţiilor antipoluante;
 sprijinirea cercetării în domeniu mediului;
 acordarea de stimulente companiilor care fac investiţii pentru reconstrucţia
ecologică;
 utilizarea amenzii de poluare ca factor de echilibru economic între agenţii
poluatori şi unităţile care nu poluează mediul, urmărind ca agenţii poluatori să nu obţină, în
urma evitării investiţiilor de prevenire a poluării, profituri mai mari decât unităţile care respectă
prevederile legale.

 Răspunderea penală

Anul universitar 2012 - 2013 3

 Anul I - Semestrul I

Răspunderea penală sancţionează acţiunile de poluare din categoria infracţiunilor ecologice,

care pot fi fapte periculoase, care aduc atingere relaţiilor sociale (a căror ocrotire implică şi apărarea
factorilor naturali şi artificiali ai mediului) cu punerea în pericol a sănătăţii oamenilor, animalelor şi
plantelor sau producerea unor pagube economice naţionale.
Infracţiunile ecologice sunt stipulate în Codul penal, după cum urmează:
- infectarea surselor/reţelelor de apă (conform art. 311);
- producerea/cultivarea, deţinerea sau circulaţia produselor şi a substanţelor stupefiante sau
toxice (conform art. 312);
- fabricarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea de materiale explozive, radioactive
(conform art. 280);
- introducerea, tranzitarea, importul de deşeuri, reziduuri de orice natură/mărfuri
periculoase pentru sănătatea populaţiei şi a mediului (conform art. 302).
Codul penal reglementează obligaţia statului de a asigura protecţia mediului şi menţinerea
echilibrului ecologic, precum și obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de protecţie a mediului,
în timp ce Constituţia României stabileşte că dreptul de proprietate obligă la respectarea obligaţiilor
privind protecţia mediului, iar încălcarea sarcinilor atrage după sine sancţiuni specifice.
Dreptul mediului în România prezintă o serie de caracteristici fundamentale, respectiv:
• depăşeşte perspectiva ecologică (interacţiunea dintre om
şi natură) de protecţie a mediului;
• integrează şi obiectivul dezvoltării durabile/sustenabile;
reglementează aspectele de mediu cu privire la:
- gestionarea resurselor naturale; - prevenirea şi combaterea poluării;
- repararea daunelor ecologice;
- răspunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie, etc.; -
produce efecte când instituţiile abilitate asigură aplicarea lui în
practică.

6.4. Reglementări economice și juridice de protecție a mediului

Se poate spune că poluarea se datorează de regulă unor cauze de natură economică, la care
se adaugă, de regulă, și o serie de cauze de natură juridică, care îngreunează măsurile practice de
reducere a poluării. Această situaţie anormală apare dat fiind că nu toţi factorii de mediu au asociat
un drept explicit de proprietate.
Modelul concurenţei perfecte are la bază un drept de proprietate clar definit, care permite
negocierea unui preţ de vânzare/cumpărare. Conform acestui model, aerul, apa şi parţial solul au
caracter de resurse în proprietate comună. Pentru ele nu există un proprietar explicit care să fixeze un
preţ de utilizare a lor. Astfel, modelul facilitează producerea fenomenului de externalizare a costurilor.
Externalizarea costurilor poluării presupune deplasarea frecventă a costurilor către alţi
plătitori, exemple dintre cele mai elocvente fiind:
- costurile pe care le plăteşte omul pentru sănătate, fără să lege în mod explicit degradarea
acesteia de poluarea mediului;
- costurile plătite de utilizatorii de apă situaţi în aval faţă de o serie de poluatori situaţi în
amonte, etc.
Pornind de la aceste premise, principiul poluatorul plăteşte”, stabileşte plăţile în raport cu

Anul universitar 2012 - 2013 4

 Anul I - Semestrul I

pagubele produse, astfel ca să existe o proporţionalitate directă

între: - plăţile efectuate şi cantităţile emise de poluanţi; -
plăţile efectuate şi costurile de depoluare aferente.
Reglementările economice şi juridice facilitează aplicarea politicii de protecţie a mediului
prin integrarea consideraţiilor economice şi ecologice în procesul decizional de conservare a calităţii
mediului. Astfel, se disting mai multe tipuri de reglementări de mediu, după cum urmează:

 Reglementări prin standarde de mediu

Reglementările prin standarde de mediu includ:

» standarde de ambient, ce definesc calitatea mediului și stabilesc CMA pentru poluanţi;
» standarde de emisie, ce stabilesc volumul şi concentraţia de impurificatori ce pot fi eliminaţi
în mediu de o sursă (firmă/utilaj/instalaţie/linie de fabricaţiei);
» standarde de produs sau de proces, care limitează fie conţinutul de poluant dintr-un produs,
fie sursele de poluare din cadrul unui proces;
» standarde de performanţă, care sunt specifice pentru noile emisii/surse poluante, pentru care
se utilizează cea mai bună/de vârf tehnologie de control.

 Reglementări prin taxe și amenzi

În categoria reglementărilor prin taxe și amenzi sunt incluse:

» taxele administrative pentru eliberarea de permise/acorduri de funcţionare, licenţe,
înregistrarea de noi produse pe piaţă, sau pentru eliberarea de permise negociabile, care sunt
stimulente pentru reducerea emisiilor poluante sau pentru aplicarea unor tehnologii noi curate,
nepoluante;
» amenzile administrative, care stimulează respectarea standardelor și furnizează venituri
pentru bugetul de stat;
» subsidiile, care ajută la implementarea unor măsuri mai restrictive de încadrare în limitele
admise de poluare.

 Reglementări prin instrumente economice specifice

În categoria reglementărilor prin instrumente economice specifice, sunt incluse:

» impozitul pe poluare (preţul poluării) suportat de cel care poluează, fie sub forma taxelor de
utilizare (taxe pentru utilizarea resurselor de mediu, sau pentru servicii de mediu de tipul colectării de
deşeuri menajere, tratării apelor uzate, etc., care contribuie la fondul de venituri ce stimulează acțiunile
antipoluante), fie sub forma taxelor de produs, ce se adaugă preţului materiilor prime şi produselor, a
căror prelucrare /utilizare/eliminare determină poluare (cum ar fi combustibilii cu sulf, pesticidele),
fie sub forma suprataxelor pentru produsele cu potenţial poluant sau pentru returnarea produsului uzat
după utilizare (baterii auto, anvelope, maşini uzate, etc.);
» diferenţa la plata impozitelor în funcţie de natura poluantă sau nepoluantă a unor activităţi
(de exemplu, accize mai mici pentru benzina fără plumb);
» permisele comercializabile, care se stabilesc în funcţie de limita maximă de poluanţi acceptată
de un factor de mediu (un râu, o pădure, un teren, atmosfera unei zone, etc.) fără a se degrada; prin
intermediul permiselor comercializabile, se realizează practic licitarea dreptului de a deversa poluanţi
în acel mediu; agenţii economici interesaţi cumpără o parte din acest drept, dobândind un drept de
poluare limitat, cantitativ şi calitativ, iar acest drept de poluare poate fi, la rândul său comercializat
(dacă nu a fost consumat/epuizat). Utilizarea instrumentelor economice urmăreşte:

Anul universitar 2012 - 2013 5

 Anul I - Semestrul I

- încurajarea acţiunilor nepoluante, în situația în care taxele, amenzile, etc., sunt mai mari
decât costurile depoluării;
- crearea fondurilor de subvenţionare/finanţare a unor acţiuni globale de depoluare, cum ar
fi refacerea ecosistemului forestier, promovarea “tehnologiilor curate” sau organizarea sistemului de
colectare şi reciclare a deşeurilor, etc.
Totodată, taxele trebuie să aibă o valoare considerabilă pentru a-şi atinge scopul, avându-se
în vedere faptul că taxele mai mari conduc la eficienţă administrativă și determină ca mulţi poluatori
să dorească monitorizarea poluării reale pentru a evita supraplăţi de poluare, dar și faptul că un
nivel prea ridicat al taxelor este acceptabil numai dacă este riguros detaliat, în caz contrar acesta fiind
susceptibil să scadă eficienţa acţiunilor administrative, concomitent cu scăderea eficienței economice
a protecției mediului.

6.5. Test de autoevaluare

 Întrebare: Care sunt principiile juridice internaționale de mediu?

Răspuns: Principiile juridice internaționale de mediu sunt:
 principiul interzicerii poluării;
 principiul prevenirii poluării;
 principiul bunei vecinătăți între state;
 principiul conservării și utilizării raționale a resurselor;
 principiul poluatorul plătește;  principiul notificării și consultării;
 principiul nediscriminării.

 Întrebare: Care sunt infracțiunile ecologice stipulate în Codul Penal?

Răspuns: Infracțiunile ecologice stipulate în Codul Penal sunt:
 infectarea surselor/rețelelor de apă;
 producerea/cultivarea, deținerea sau circulația substanțelor stupefiante sau toxice;
 fabricarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea de materiale explozive
radioactive;
 introducerea, tranzitarea, importul de deșeuri și reziduuri de orice natură/mărfuri
periculoase pentru sănătatea populației și a mediului.

 Întrebare: În ce constă principiul poluatorul plătește?

Răspuns: Principiul poluatorul plătește stabilește plățile în raport cu pagubele
produse, astfel încât să existe o proporționalitate directă între:
 plățile efectuate și cantitățile emise de poluanți;
 plățile efectuate și costurile de depoluare aferente.

Anul universitar 2012 - 2013 6