POSIBILITĂŢI DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI ŞTIINŢIFIC ŞI INDUSTRIAL

AL REPUBLICII MOLDOVA ÎN SCOPUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE CONTINUE

Introducere.
Republica Moldova actualmente are o economie în tranziţie de la economia planificată la
economia de piaţă. Obiectivul “economia de piaţă” este mult prea generalizat şi definit doar la
general, ca tendinţă (alte ţări ex-socialiste, de pildă, declarînd acelaşi generic -constituirea
“economiei de piaţă”, au reuşit mult mai mult). În consecinţă, Republica Moldova nu are un
obiectiv economic bine definit şi respectiv un program economic, sau o politică economică clar
determinată. Pe parcursul anilor ’90 în Republica Moldova s-a promovat o politică economică de
piaţă necompletă (parţială): s-au liberalizat preţurile, s-a format un nou sistem monetar şi
respectiv piaţa financiară, piaţa asigurărilor, s-a creat piaţa de capital şi s-au schimbat raporturile
de proprietate prin intermediul Programului de Privatizare (ultimul mai puţin ţine de politica
economică, avînd în sine nu atît scop economic, cît caracter de transformare a formaţiunii sociale
prin schimbul raporturilor de proprietate).
Efectele negative, însă, s-au dezlănţuit fără nici o restricţie, afirmînduse mult mai plenar:
- deindustrializarea economiei;
- poveri (şi datorii) financiare enorme în raport cu capacitatea economică;
- afectarea gravă şi chiar destrămarea instituţiilor sociale, sistemelor educaţional,
ocrotirii sănătăţii, asigurărilor sociale, protecţiei populaţiei (şi a cetăţeanului),
reproductivitatea populaţiei şi reproductivitatea economică, reproductivitatea
fondurilor fixe, transformarea cvasi-completă a populaţiei din colhoznici în acţionari
(fapt absolut străin, necaracteristic caracterului naţional, dar şi nivelului rural real al
relaţiilor de producţie şi specificului conştiinţei sociale adecvate timpului curent.
Programul “Pământ” a dezintegrat caracterul industrial al agriculturii autohtone, creînd un
sistem de parcele agroteritoriale, alungînd de-facto şi de-iure ştiinţa agroindustrială din
agricultură, noii proprietari în masă neavînd studii agronomice şi, astfel, organizarea economică
şi tehnico-ştiinţifică a ramurilor agroindustriale a fost întoarsă la poziţia anilor ’60 ai veacului
trecut.
Investiţiile externe s-au canalizat în special pe piaţa de consum (piaţa energetică, piaţa
serviciilor de telecomunicaţii, care generează cele mai considerabile venituri consolidate).
Republica Moldova n-a reuşit să ofere pentru privatizare şi investiţii sectoarele de producţie
(pentru a le facilita deschiderea spre pieţele occidentale) şi, ca urmare, a scos la vînzare propriile
sectoare de piaţă, sau, sectoarele generatoare de profit. Cînd toate ţările luptă pentru a cîştiga şi
menţine sectoarele de piaţă, Moldova a scos propriile sectoare de piaţă la vînzare.

Starea curentă a economiei Republicii Moldova.

Republica Moldova a liberalizat preţurile la majoritatea bunurilor şi a legalizat proprietatea
privată. Modelul economic este orientat către o economie de piaţă. Dificultatea perioadei de
tranziţie economică este determinată în mare măsură de faptul, că statul continuă să deţină o
mare parte a proprietăţii industriale neîntreprinzînd practic nimic pentru valorificarea ei. Din
contra, prin modificări multiple ale politicii industriale statul frecvent îşi scoate propriii
producători de pe piaţă. Fondurile de investiiţii, ajunse mari proprietari de patrimoniu, s-au
specializat în comerţ (tranzacţii de patrimoniu, hîrtii de valoare), nu exercită şi nu întreprind un
management specializat în dirijarea industriei şi diversificarea producţiei.
La sfîrşitul anilor ’90 au existat în Legea Bugetului totuşi trei motivaţii considerabile
pentru producători: 1) scutirea de impozitul pe venit în proporţie de 50 la sută din suma investită
în activele materiale fixe; 2) scutirea de impozitul pe venit în primul an de producere a
produselor noi şi 3) orientarea economiei (producătorilor) spre export prin scutire de TVA la
export (valabilă şi astăzi). Aceste trei motivaţii au stimulat producătorii să investească în
producţie şi să înoiască operativ lista articolelor de produse, asigurîndu-le calitatea şi designul
competitive pe pieţe externe. Prin aceasta producătorii au fost indirect motivaţi să desfăşoare
elaborările, să antreneze şi să menţină un cadru ingineresc (proiectanţi, tehnologi, manageri de
producţie) competitiv sarcinilor, sau să recurgă la serviciile firmelor specializate de inginering în
domeniu.
Uniunea Europeană a oferit Republicii Moldova sistemul generalizat de preferinţe GSP. O
listă de produse moldoveneşti (de pildă produsele codului vamal 8541 - Diode, tranzistoare şi
elemente semiconductoare similare, sau produsele codului vamal 8542 - Circuite electronice
integrate şi micro-ansamble) în condiţii speciale de acumulare a valorii, cum ar fi cînd valoarea
tuturor materialelor folosite la producţie nu depăşesc 25 la sută din preţul de fabrică a
produsului, ori produse în alte condiţii strict specificate sunt preferenţiale la import în ţările
Comunităţii Europene (libere de taxa de import, dacă sunt satisfăcute regulile acumulării valorii).
Preferinţele GSP practic deschid piaţa Uniunii Europene pentru produsele moldave. Aceste
preferinţe, în raport cu ponderea înaltă a comerţului mondial în Uniunea Europeană deschid
Moldovei una dintre cele mai valoroase pieţe ale lumii.
Cu toate acestea, Republica Moldova în ultimii ani s-a afirmat stabil ca “cea mai săracă
ţară din Europa”. Aşa cum în Moldova în continuare raportul categoriilor “politică - economie”
este inversat (politica menţine supremaţia, iar economia este derivata) vina sărăciei nu este
completamente a stării economice (aici, însă, se va studia doar aspectul economic).
Cu toate constatările de mai sus, autorul este departe de a afirma că economia Republicii
Moldova n-a făcut progrese în ultimul deceniu. Din contra, s-au făcut eforturi economice
considerabile şi s-au obţinut rezultate esenţiale. Astăzi Republica Moldova are un sistem
economic calitativ diferit de cel care a existat la startul anilor ’90, şi mult mai bun. S-au creat
institutele economice specifice economiei de piaţă, s-au demarat programe economice calitativ
noi şi în Moldova se instaurează “economia de piaţă.
Totodată rezultatele acestui proces nu-l satisfac absolut pe nimeni în Moldova (Preşedenţie,
Guvern, cetăţeni), nu satisfac structurile internaţionale donatoare, de unde reiese că starea
curentă a economiei Republicii Moldova nu corespunde unei economii de piaţă funcţionale.
Aceasta s-a manifestat prin următoarele:
- sistemul economic al Republicii Moldova a cedat iniţiativa şi capacitatea de decizie a
procesului de tranziţie, care se recuperează mult prea anevoios;
- procesul de tranziţie la economia de piaţă nu a avut şi încă nu are un obiectiv clar
determinat;
- lipseşte un obiectiv economic clar definit;
- creşte şi se dezvoltă în ritm sporit economia tenebră, care a ocupat nişa activităţilor
economice generătoare a fluxului de bani în numerar;
- piaţa financiară moldovenească, fiind creată mai eficient (comparativ cu alte sectoare ale
economiei) exploatează dur toate sectoarele economice ale Moldovei, neasigurîndu-le nici o
şansă reală de acces la sursele creditare, lipsindu-le astfel de orice posibilitate de completare a
capitalului circulant, sau manevrare economică;
- speranţa relansării economice a ţării prin atragerea masivă a investiţiilor străine nu s-a
realizat pe parcursul a 10 ani. Rămînînd în continuare un obiectiv esenţial, totuşi este absolut
necesar de revenit la dezvoltarea resurselor proprii, în primul rînd a pieţei interne de consum,
servicii şi investiţii ca prim mediu de rotaţie a fluxului financiar naţional. În urma exodului
populaţiei în Moldova intră sute de milioane de dolari, care printr-o politică economică corectă
ar putea forma o bază esenţială a dezvoltării împrumuturilor financiare interne.
- sectorul agroindustrial, fiind odinioară mîndria economiei moldave, prin remanierele
operate (şi cu intervenţia superficială, strâină organizării agroindustriale anterioare) a fost practic
dezintegrat şi reîntors la lucrul manual al ţăranului, ultimul neavînd nici tehnica, nici tehnologiile
agroindustriale şi nici careva posibilităţi reale să le procure în viitorul apropiat. Totodată sectorul
agroindustrial şi-a pierdut definitiv orice pondere posibilă de “cap de listă” în relansarea
economiei Republicii Moldova, ramura agriculturii fiind masiv “injectată cu donaţii” în
economiile occidentale, luxul, care Republica Moldova nu are cum să şi-l permită şi prin aceasta
sortind produsele agricole moldave la rentabilitate comparativ redusă (deci comparativ şi lipsă de
investiţii din venituri proprii);
 - industria Moldovei n-a reuşit să se consolideze, rămînînd de-facto la nivelul economic şi
organizatoric ca o sumă de întreprinderi autonome ale vechiului sistem industrial dezmembrat cu
schemele de acces la sursele de materie primă precedente, cu tehnologiile învechite, cu
documentaţia de producţie (dar şi producţia) anterioară, cu cadrele muncitoreşti, tehnico-
inginereşti, şi manageriale de calităţi depăşite. Dezintegrarea întreprinderilor industriale,
practicată în procesul privatizării, a afectat grav integritatea tehnologică complexă conformă
proiectelor întreprinderilor. Industria Moldovei a ajuns prima şi marea jertfă a pieţei de capital
nou formate. Pe contul deindustrializării Moldovei şi-au acumulat capitalele agenţii pieţei de
capital nou create;
- bugetul Republicii Moldova (conform estimărilor) în raport de 70 la sută se asigura de
Departamentul Vamal. Fluxul financiar al Departamentului Vamal este acumulat preponderent
din operaţiunile de import, respectiv din a) TVA la import; b) accize; c) taxe vamale şi d)
proceduri vamale. Estimînd suma impozitării vamale la 25 la sută din valoarea importului
(numai TVA asigură 20 la sută), reiese că economia Republicii Moldova anual înstrăinează (ca
plată pentru import) circa trei bugete (2,8 bugete). Prin dezvoltarea ramurilor de infrastructură
ale economiei (în primul rănd a infrastructurii industriale, energetice) se poate de schimbat acest
raport de valută înstrăinată, respectiv de import/exportul şi stabilitate a valutei naţionale;
-creşterea tot mai rafinată a metodelor de încălcare a legilor economice, sporul evaziunilor
fiscale, în special cu produsele accizate sau tranzacţiile comerciale efectuate prin Transnistria.
Întîrzierea reacţiilor organelor specializate adecvate pe măsură în concluzie lipseşte Moldova
(după datele experţilor internaţionali) de încasări a impozitelor în valoare echivalentă valorii
bugetului statului;
- exodul în masă a specialiştilor profesionişti selectivi antrenaţi anterior lipseşte economia
de cadre calificate.
Suplimentar mai menţionăm scăderea producţiei industriale şi agroindustriale, creşterea
cronică a deficitului balanţei de comerţ exterior, degradarea structurală şi instituţională a
comerţului exterior, creşterea galopantă a datoriilor externe (dar şi interne, cum ar fi arieratele la
salarii, pensii, plăţi comunale), creşterea şomajului (şi formei de şomaj voalat), eşecurile vădite
ale reformării sistemelor educaţionale şi de sănătate, lipsa unor viziuni economice de revitalizare
a mediului economic rural şi multe altele, care au condus la deteriorarea imaginii Republicii
Moldova de către comunitatea politică, economică şi financiară internaţională. Situaţia este şi
mai dificilă, dacă punem în discuţie şi nivelul de trai al populaţiei, în special al populaţiei rurale
şi pensionare.

Impactul dezintegrării economice al ex-URSS asupra economiei Republicii Moldova.

Starea economică, devalorizarea valutei naţionale şi aprofundarea crizei economice a
stimulat orientarea producătorilor spre pieţe stabile, lărgind exportul produselor. Pieţele externe
stabile necesită produse de calitate certificate şi asigurate corespunzător. Extinderea vînzărilor
produselor autohtone pe pieţele occidentale este o sarcină extrem de dificilă şi costisitoare,
impune obligaţiuni de retehnologizare şi restructurare a întreprinderilor, implementînd totodată
tehnologii noi, contemporane şi tehnologii de vîrf, compatibile mediului economic al Republicii
Moldova: cu mici resurse naturale, materiale si energetice. Această situaţie favorizează
dezvoltarea tehnologiilor scientointensive (ştiinţific vaste) cu valoarea preponderentă în costul
produsului a capitalului intelectual şi a muncii intelectuale.
În urma destrămării relaţiilor economice sovietice industria Moldovei, creată anterior pe
principii “de provincie” (necomplexă, fragmentară), integrată în complexul industrial unional
(sursele de finanţare, cooperarea economică, asigurarea materiei prime, sistemul de planificare,
sectoarele de piaţă) a rămas fără sistemul superior de organizare şi conducere industrială.
Moldova, neavînd nici odată sistemul superior de organizare şi conducere industrială, pe
parcursul unui deceniu de independenţă n-a reuşit să-şi creeze un sistem nou adecvat cerinţelor
contemporane. Este adevărat că există Ministerul Industriei (modificat practic la fiecare
legislatură parlamentară), dar avînd în 10 ani 9 miniştri (din care cîţiva ani la rînd doar ministru
interimar) constituirea politicii industriale a Moldovei nici nu s-a formulat vre-o dată ca
problemă socială, economică şi ştiinţifică. În rezultatul demarării altor programe economice, cum
ar fi Programul de Privatizare, Constituirea şi formarea Pieţei de Capital, economia Republicii
Moldova în măsură mult mai mare a fost supusă deindustrializării, decît industrializării.
Deindustrializarea Republicii Moldova în continuare, staţionarea uzinelor de profil
tehnologic scientointensiv (industriile semiconductorilor, informaţională, constructoare de
aparate şi echipamente electronice, combinatele furagere şi fermele zootehnice) lipseşte de
comenzi ştiinţifice şi elaborări a tehnologiilor pentru necesităţi interne şi Academia de Ştiinţe a
Republicii Moldova, şi multiplele instituţii de cercetări ştiinţifice aplicative.
Sistemul industrial, amplasat în Moldova anterior, este într-o continuă dezintegrare.
Apariţia instituţiilor şi sectoarelor noi, cum ar fi piaţa de capital (în forma curentă şi practica
aplicată în Moldova), sporeşte dezintegrarea industrială a Moldovei, fragmentînd-o şi rupînd
relaţiile tehnologice stabilite anterior, transformînd întreprinderile industriale în obiect al
speculaţiilor pe piaţa de capital, implicîndu-le în procese judiciare interminabile. Se vehiculează
în mediul economic, financiar şi mai cu seamă al pieţii de capital păreri precum că acest proces
este inevitabil şi obiectiv pentru perioada de tranziţie. Majoritatea industriaşilor dezaprobă
această vehiculare, fiincdă un sistem industrial bine configurat se construieşte în decurs de
decenii, complementîndu-se cu multiple sisteme adiacente cum ar fi: 1) piaţa; 2) crearea
fondurilor fixe, fondurilor circulante; 3) elaborarea tehnologiilor; 4) crearea sistemului de
pregătire a cadrelor (în toată diversitatea); 5) crearea infrastructurii industriale; 6) configurarea
sistemului energetic al industriei; 7) cooperarea economică; 8) sursele de materie primă; 9)
ingineeringul şi dezvoltarea continuă a tehnologiilor, documentaţiei de producţie, ansamblelor în
producţie, infrastructurii industriale etc. ; 10) ştiinţa aplicativ industrială, elaborarea proiectelor
noi; 11) sistemul social şi de instruire continuă a angajaţilor industriali; 12) sistemul managerial
al industriei, al ramurilor industriale şi multe alte subsisteme, care formează suportul industriei.
Realitatea constă în faptul că Republica Moldova, odată cu dezintegrarea economică a ex-
URSS, a rămas practic fără sectoarele de piaţă, deoarece anterior economia Republicii Moldova
era orientată preponderent la satisfacerea necesităţilor economice interne ale economiei RSSM şi
URSS. În Republica Moldova lipsea şi mai lipseşte încă suprastructura managerială industrială în
toată diversitatea ei cerută de exigenţele pieţelor noi. De facto nu există nici o structură
administrativă de analiză, cucerire şi menţinere a sectoarelor de piaţă pentru produsele moldave.
Toate guvernările Republicii Moldova au pus întotdeauna această sarcină pe spatele
producătorilor moldavi. Tocmai producătorii moldoveneşti tradiţional n-au avut de loc cum
această specializare (veniţi din economia planificată, unde aceste funcţii le exercita “Gosplanul”
unional sau republican, cu dispariţia lui s-a creat un vid de structură). Compensarea acestor
funcţii pe seama producătorilor a costat mult economia Republicii Moldova, iar procesul a durat
şi mai durează încă. Întreprinderile producătoare moldave n-au fost nici odată complet
structurate cu toate diviziunile de marketing şi vînzări ci au fost preponderent doar uzine de
asamblări ale unor complexe industriale funcţional şi teritorial mai extinse în fosta URSS.

Platforma industrială a economiei Republicii Moldova.

Republica Moldova a rămas moştenitoarea unor platforme industriale şi a unui sistem
industrial organizaţional mai superioare în raport cu capacitatea managerială industrială curent
existentă. În Moldova sunt prezente practic toate ramurile industrial-economice existente anterior
în ex-URSS: agroindustria (într-o vastă diversitate), industria constructoare de maşini agricole,
industria semiconductoarelor, electronică, informatica, industria constructoare de aparate şi
echipamente inteligente, avionică, echipamente navale, telecomunicaţiile (se are în vedere nu
serviciile de operare acordate de Moldtelecom, dar industria telecomunicaţiilor, inclusiv
echipamente de telecomunicaţii prin satelit - obiecte subacvatice), industria uşoară, de prelucrare
a pieilor (naturale şi artificiale), producerea covoarelor, prelucrarea lemnului şi a mobilei,
cartonului, industriile locală, transporturilor, comunicaţiilor, materialelor de construcţie (inclusiv
a cimentului), metalurgia, prelucrarea metalelor, industria chimică, a construcţiilor şi multe altele
cu totul nespecifice, cum ar fi geofizica şi industria constructoare de rachete (tip antigrindină),
uzina aviaţiei civile.
Problema economiei Republicii Moldova constă în faptul că guvernările Moldovei n-au
reuşit să instituţionalizeze corespunzător şi adecvat infrastructurii ramurilor economice funcţiile
superioare manageriale şi mai ales promovarea pe piaţă, acapararea sectoarelor de piaţă,
valorificarea infrastructurii economice. Neavînd formată suprastructura economică adecvată,
infrastructura economiei Republicii Moldova a intrat în declin, pierzînd multiple componente şi
afectînd platforma industrială necesară dezvoltării economiei la etapa actuală.
Există, totuşi, posibilităţi de reanimare a infrastructurii industriilor, ultima fiind foarte
inerţială şi astfel păstrîndu-şi în mară măsură potenţialul, inclusiv şi cadrele specializate.
Încercînd să reglementeze baza legală a dezvoltării infrastructurii economice a Republicii
Moldova, Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.1401-XV din 24 octombrie 2002
aprobă “Lista direcţiilor prioritare de cercetare-dezvoltare pe anii 2003-2010” (care, în opinia
specialiştilor, practic nu va influienţa domeniul de cercetare-dezvoltare, acest domeniu fiind mult
mai vast decît posibilităţile de finanţare). Aceste direcţii prioritare de cercetare-dezvoltare sunt:
- cercetări fundamentale în matematică, ştiinţe reale, tehnică, economie, în probleme
sociale şi umanitare;
- ştiinţele vieţii şi sănătatea omului;
- ştiinţele agricole şi securitatea alimentară;
- relansarea şi dezvoltarea social-economică prin inovare şi transfer tehnologic;
- materiale noi şi tehnologii avansate;
- sisteme energetice, surse alternative de energie, utilizarea eficientă a energiei;
- tehnologii informaţionale, electronică şi comunicaţii;
- funcţionarea ecosistemelor, biodiversitatea şi utilizarea raţională a resurselor naturale;
- valorificarea patrimoniului istoric şi cultural al Republicii Moldova.
Lista, avînd numai destinaţia să determine doar direcţiile admise pentru finanţare din surse
bugetare, în realitate canalizează investigaţiile ştiinţific-aplicative şi, astfel, determină şi
structura ramurilor economice ale Republicii Moldova pe viitor.
Industria scientointensivă în Moldova este foarte diversificată. Ca exemplu vom analiza
doar un aspect al industriei - ramura electronicii ca exponent al industriei scientointensive, care a
avut platforma industrială bine dezvoltată. Produsele acestei ramuri, formănd suportul material al
informaticii şi comunicaţiilor, în toată lumea se dezvoltă cel mai intensiv. (În aceste condiţii
favorabile extinderii ramurii Moldova practic a desfiinţat aceată ramură. Întrebarea ar fi, care
ramuri economice Moldova ar mai putea dezvolta, dacă refuză (sau nu poate) să menţină cel
puţin cele mai importante ramuri industriale pe plan mondial?)
Din toată producţia ex-sovietică de microelectronică competitivă pe piaţa externa a rămas
piaţa elementelor discrete şi a celor pasive. În Europa de Est există doar patru mari producători
de elemente discrete semiconductoare: asociaţia "Кремний" (Breansk, Rusia), societatea
“Преобразователь” (Zaporojie, Ukraina), asociaţia "Электромодуль" (Molodecino, Belarusi) şi
societatea "BANEASA" S.A. (Bucureşti, România). În ultimul timp se afirmă tot mai mult pe
piaţa Rusiei cu elemente discrete asociaţia din Tomilino (Moscova), “Orbita” (Saransk),
“Integral” (Minsk) şi o întreprindere din Voronej.
Elementele discrete semiconductoare din arsenură de galiu (GaAs), de pildă, au un sector specific de piaţă
estimat pentru anii '90 la doi la sută din piaţa elementelor discrete semiconductoare. Această piaţă urmează să se
extindă în anii '2000 cu 8 la sută graţie extinderii frecvenţelor înalte în telecomunicaţii şi extinderea rapidă a
telecomunicaţiilor mobile. Totodată, transferul greutăţii specifice în costul de producţie pe articolele energie
electrică, manoperă, impozite, face costul producţiei mai puţin dependent de costul materiei prime şi elementele
discrete semiconductoare pe arsenură de galiu ajung a fi relativ competitive la cost cu elementele discrete
semiconductoare pe siliciu, avînd pe piaţă totuşi un preţ considerabil mai sporit graţie proprietăţilor lor performante:
funcţionale, electrice, termice şi de fiabilitate.
Ramura de microelectronică a Republicii Moldova odinioară era una dintre cele mai
prezentative, Moldova fiind al patrulea printre cele şase centre de microelectronică a fostei
Uniuni Sovietice. Flagmanul industriei de microelectronică a fost uzina "Mezon" cu două
întreprinderi afiliate: "Dunărea" (Basarabeasca) şi "Nistru" (Bender). Cercetările ştiinţifice se
efectuau intensiv la Academia de Ştiinţe (Institutul de Fizică Aplicată şi Biroul Special de
Construcţie şi Tehnologie), Universitatea de Stat (Catedra Fizica Semiconductorilor),
Universitatea Tehnică din Moldova (Catedra de Microelectronică) şi, nu în ultimul rînd, la
Centrul de Ştiinţă şi Inginerie Informinstrument S.A., unde s-a dezvoltat o cultură tehnologică
aplicativă specială.
 Actualmente tehnologiile respective se dezvoltă numai la Centrul de Ştiinţă şi Inginerie
Informinstrument S.A., uzinele staţionînd practic definitiv. Specialiştii în ramura
microelectronicii s-au orientat spre alte activităţi, capabile să le asigure existenţa. Echipamentul
tehnologic special este uzat fizic şi moral, vechi şi neperformant.
Întreprinderea de bază "Mezon", aflată în procedură de faliment, s-a reorientat spre alte
ramuri de producţie. Odinioară ramura de electronică a Republicii Moldova a fost reprezentată
de peste 20 întreprinderi. Printr-o lipsă de politică industrială practic toate întreprinderile de
electronică au fost transformate în întreprinderi de profil mecanic (mai precis – ateliere
mecanice), acest profil neavînd în Moldova nici surse de materie primă, nici perspectivă
economică, fiindcă valoarea adăugată la producţia mecanică în Moldova nu atinge nici 20 la sută.
Lămuririle de ce s-a produs această metamorfoză de transformare sunt următoare: 1)lucrările de
profil mecanic (la nivelul atelierelor mecanice) nu necesită tehnologii scientointensive (în forma
curentă care se practică în Moldova); 2) potenţialul industrial existent se valorifică într-o măsură
foarte mică.
Cadrul profesionist cultivat în Moldova circa 35 - 40 de ani a rămas fără antrenare în
industrie la subiect. Instituţiile superioare de profil, fiind inerţiale, continuă să pregătească cadre
în domeniu. Specialiştii de performanţă, doctori în ştiinţe activi, s-au evacuat cu colective
ştiinţific active şi chiar cu laboratoare întregi în occident, în centre de studiu ale
semiconductoarelor.
Concentrarea cadrului profesionist dispersat şi antrenarea lui în lucru pe specialitate,
precum şi antrenarea tinerilor specialişti şi păstrarea culturii ştiinţifice şi tehnologice de vîrf în
domeniu impune necesitatea reanimării şi renovării ramurii industriei semiconductoarelor în ţară.
Concursul Investiţional anunţat de Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii
de Stat pe platforma industrială “Uzina “TOPAZ” S.A. oferea unica şansă de reanimare a
industriei semiconductoarelor în Republica Moldova şi păstrarea Republicii Moldova în topul
ţărilor cu tehnologii ale semiconductoarelor în arsenalul industrial şi economic. Centrul de
Ştiinţă şi Inginerie Informinstrument S.A. a prezentat oferta la Concursul Investiţional “Uzina
“TOPAZ” S.A. Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat n-a deschis plicul
cu oferta Informinstrument S.A. şi a anunţat public că a participat un singur ofertant – compania
moscovită “Saliut” (companie specializată în producţia motoarelor turboreactive, deci
preponderent producţie mecanică). Astfel, ultima şansă de relansare a industriei
semiconductoarelor în Republica Moldova pare a fi ratată, şi nu este exclus că Moldova nici
odată pe viitor nu va putea aloca finanţe pentru construcţia platformei industriale cu
infrastructură specifică industriei semiconductorilor.

Oportunităţi existente.
În acest sens este extrem de importantă extinderea cooperării economice europene în
cadrul Uniunii Europene programată pentru anii 2000. În această cooperare industria Moldovei
s-ar putea încadra în vînzări de elemente discrete semiconductoare inclusiv şi pentru destinaţii
speciale. În vederea acestei cooperări Centrul de Ştiinţă şi Inginerie Informinstrument S.A., în
calitate de partener al NPO "Energhia" din Rusia, întreţine relaţii cu Concernul "Daimler Benz
Aerospace" din Germania, care dezvoltă o cooperare activă cu Rusia în lansarea avionului
hidrogenic şi implică unităţile antrenate anterior în procesele de elaborare (cu acordul Rusiei).
Condiţiile de colaborare cu acest concern sunt foarte dificile cel puţin pentru momentul actual
(sunt necesare sisteme computerizate de proiectare şi implementare în producţie, controlul
absolut al rezultatelor şi al procesului de dezvoltare a proiectului prin reţele electronice, sub
motivul modelării rezultatelor operative în sistemul central "Daimler Benz Aerospace" şi
intervenţia operativă în proces în interesul sistemului central, producţie proprie şi
responsabilitate absolută pe termenul de garanţie şi funcţionare). Cu toate dificultăţile afirmarea
întreprinderilor depinde de programele respective ale firmelor de prestigiu, cerinţele enumerate
rămînînd obligatorii pentru societăţile din Moldova, care vor să fie competitive pe piaţa
europeană.
Altă oportunitate reiese din extinderea recentă a frecvenţelor înalte pentru
telecomunicaţiile mobile aprobată prin decizia Comitetului Internaţional de Telecomunicaţii.
Alternativă elementelor semiconductoare pe GaAs la frecvenţele înalte (de la 2 pînă la 46 GHz)
producţia mondială astăzi nu poate oferi. Evident, cristalele de GaAs dispun teoretic de
potenţialul respectiv, experienţa practică rămînînd un arsenal teoretico-ştiinţific de valorificat.
Exemplele de mai sus arată că există mai multe perspective, dar valorificarea lor oricum
cere modernizarea întreprinderilor existente.

Restructurarea şi retehnologizarea întreprinderilor.

Restructurarea şi retehnologizarea întreprinderilor este o politică economică declarată şi
susţinută de Guvernul Republicii Moldova, promovată cu asistenţa Agenţiei pentru restructurare
a întreprinderilor "ARIA". Ideea restructurării şi retehnologizării întreprinderilor este impusă de
situaţie (întreprinderile mari construite conform necesităţilor ex-sovietice trebuie reorientate spre
arealul comercial contemporan şi cererii pieţei în condiţiile noi). Restructurarea şi
retehnologizarea întreprinderilor are multiple dimensiuni şi "ARIA" nu a putut face faţă tuturor
formelor necesare de restructurizare, cu atît mai mult modalităţilor de retehnologizare, fiind
preponderent agenţie cu viziuni macroeconomice şi utilizînd analiza economică într-o slabă
corelare cu infrastructura şi procesele tehnologice specifice fiecărei întreprinderi. Astfel, forma
de restructurare exercitată de "ARIA" poate să fie tolerată în lipsa de idei şi scheme tehnologic
mai profunde, pe care le pot efectua colective de ingineri şi industriaşi specializaţi în ramura
industrială concretă cu o susţinere economică şi organizatorică corespunzătoare.
Restructurarea întreprinderilor Republicii Moldova nu este subordonată unui scop
strategic, unui program de ajustare structurală a industriei. Lipseşte o strategie şi politică
industrială, care ar evalua performanţele de bază necesare integrării industriei Moldovei într-o
structură industrială superioară, cum ar fi, de pildă, integrarea reciproc avantajoasă în structurile
industriale ale Uniunii Europene.
Obiectivul unei eventuale strategii de integrare industrială poate fi constituirea unei
economii de piaţă funcţionale şi moderne competitivă, conform exigenţelor Uniunii Europene
declarate în “THE SIXTH FRAMEWORK PROGRAMME”. În corespundere cu acest
“PROGRAM” obiectivele centrale ale restructurării urmează să fie efectuate prin
redimensionarea capacităţilor de producţie ale întreprinderilor în corespundere cu cerinţele pieţei
şi resursele materiale, aplicîndu-le strict caracterul competitivităţii în mediul industrial european
(acestor exigenţe le-ar satisface o politică industrială de stimulare a dezvoltării întreprinderilor
mici şi mijlocii şi încadrarea lor în programul “Intelligent Manufacturing Systems”.
Pentru a se implica în aceste programe europene (în viziunea noastră altă soluţie Republica
Moldova nu are, decît integrarea economică, sau să rămînă veşnic cea mai săracă în Europa)
Republica Moldova urmează să mobilizeze toate resursele disponibile (financiare, ştiinţifice,
umane, educaţionale, materiale, naturale) întru valorificarea lor eficientă în contextul industrial
contemporan şi să depăşească starea cînd: a) resursele energetice şi materiale prime sunt folosite
în regim de excedent de cheltuieli, respectiv cu mari efecte negative asupra economiei ţării,
consumului resurselor, intereselor de producere; b) preţul muncii este foarte scăzut şi contribuie
direct la inferioritatea pieţei interne proprii, exodul specialiştilor de înaltă calificare, competitivi
pe alte pieţe de muncă şi în special al tineretului studios universitar; c) tehnologiile vechi, rămase
ca moştenire şi generatoare de consum excesiv de resurse (energetice, muncă, materie primă) nu
mai sunt competitive şi nu pot spori progresul economic.

Redimensionarea întreprinderilor.
Redimensionarea întreprinderilor este o categorie necesară actual din motivul aducerii în
corespundere a capacităţilor de producţie cu potenţiala cerere pe piaţă şi optimizărea, prin
aceasta, a cheltuielilor de producţie. În dependenţă de cererea pe piaţă redimensionarea poate
consta în restrîngerea, sau în extinderea întreprinderii, în secţionarea ei, sepărarea unui ansamblu
de producţie specializat, dar şi în complementarea tehnologiilor, sau comasarea întreprinderilor,
sau a unor subdiviziuni ale lor.
Din multiplele forme pentru industria Moldovei actualmente prezintă interes restructurarea
prin complementarea tehnologiilor a mai multor întreprinderi industriale şi încheierea unui ciclu
tehnologic local complet, capabil să desăvîrşească un produs calitativ şi cantitativ nou, agreat pe
piaţă şi generator de profit.
Republica Moldova deţine tehnologii ştiinţifice şi în mare măsură a reuşit în pofida
destrămării relaţiilor economice exsovietice să păstreze şi să dezvolte profilul tehnologic şi
personalul profesionist. Laboratorul de optoelectronică din Chişinău (evacuat astăzi complet în
Elveţia) s-a afirmat pe primele locuri în lume ca laborator cu investigaţii şi produceri de
microlasere pentru amplificarea şi transmiterea semnalelor prin fibră optică. Totodată, graţie
originii moldave a tehnologilor, există actualmente posibilităţi să atragem punerea în fabricaţie a
produselor pe bază de microlasere la Chişinău, dacă vom avea o întreprindere respectivă.
Uzina "TOPAZ" S.A. dispune de Producţia Specializată nr.2 construită pentru
optoelectronică şi asamblarea micro-circuitelor electronice hibride în baza peliculelor subţiri.
Totodată, Producţia Specializată nr.2 nu este tehnologic autonomă în fabricaţia circuitelor
integrate monolite (n-are ciclul tehnologic complet) şi nu are în mediul republican un producător
specializat de cristale, necesare pentru asamblările de microcircuite hibride (tot din acelaşi motiv
al strategiei precedente de amplasare a forţelor de producţie).
Complementarea tehnologiilor Producţiei Specializate nr.2 a uzinei "TOPAZ" S.A. cu a
Centrului de Ştiinţă şi Inginerie Informinstrument S.A. şi a laboratoarelor din Elveţia, Franţa şi
Sanct-Peterburg (unde s-au încadrat în cercetări tehnologii moldoveni, de fapt transferînd
tehnologiile elaborate în Moldova) ar permite înfiinţarea unei producţii caliatativ noi în ţară:
elemente semiconductoare discrete de putere în baza carora se crează o posibilitate de extindere a
producţiei: plachete epitaxiale, CIP, elemente semiconductoare discrete de putere, micromodule,
microlasere, echipament electronic şi informaţional, ansamble tehnologice electronice şi
instrumentale, aparataj electronic şi utilaj tehnic specializat. Această complementare a
tehnologiilor a fost masiv susţinută în Moldova de structurile puterii şi ştiinţa academică, dar din
păcate, Departamentul Privatizării n-a susţinut promovarea industriei autohtone şi a procedat cu
totul invers.
În pofida faptului că Centrul de Ştiinţă şi Inginerie “Informinstrument” S.A. în cooperare
cu Laboratorul de Optoelectronică din Chişinău timp de 4 (patru) ani a demonstrat instanţelor
guvernamentale şi reprezentantului proprietarului – Departamentului Privatizării şi Administrării
Proprietăţii de Stat modalitatea de reanimare a industriei electronice moldave pe baza “Producţiei
Specializate” nr.2 a uzinei “TOPAZ” S.A., Departamentul s-a opus vehement reanimării
industriei electronice, socotind “Producţia Specializată” nr.2 a uzinei “TOPAZ” S.A. obiect de
vânzare şi nu de specializare în electronică (l-a vîndut pînă la urmă firmei moscovite
“SALIUT”).
Astfel, avînd producţii specializate în electronică în ţară, laboratoarele autohtone şi
profesioniştii neavînd acces la ele, pe parcurs au transferat tehnologiile respective integral în alte
ţări: Laboratorul de Optoelectronică din Chişinău (profesorul Sîrbu) – la universitatea din
Lausanne, Elveţia, profesorul Mereuţă a fost cooptat de France-Telecom şi crează la Paris un
laborator specializat în microlasere, echipa doctorului Botnariuc lucrează la comanda Canadei în
Sanct-Peterburg la crearea ecranului color plat pe semiconductoare, repatriaţii evrei sub
conducerea profesorului Aşchinazi au înfiinţat în Israel compania “GAD-Semiconductor”, iar
circa 10 proiectanţi-tehnologi din Chişinău s-au transferat la S.C. MICROELECTRONICA S.A.,
Bucureşti. Centrul de Ştiinţă şi Inginerie “Informinstrument” S.A. pe parcursul acestor ani a
reuşit să înfiinţeze producţia elementelor semiconductoare prin cooperare cu Rusia (“Cremnii”,
Breansk), România (“Băneasa”, Bucureşti) şi Ukraina (Zavod Cistîh Metallov”, Svetlovodsk).
Însă în ţară acest lucru n-a fost posibil de realizat, din motivul că programele economice nu
prevăd modalităţi reale de dezvoltare a tehnologiilor de vârf scientointensive. Totodată, în
contextul spectrului resurselor naturale ale Republicii Moldova, anume tehnologiile
scientointensive formează perspectiva afirmării industriale a ţării. În perspectiva globalizării şi
creării societăţilor informaţionale ponderea valorii produsului informaţional ar trebui să
depăşească valoarea produsului material în PIB. Tehnologiile electronice formează suportul
material al informatizării, iar nanotehnologiile – arhitectura industrială a societăţilor viitorului. În
Moldova în acest sens nu se întreprinde nimic.
 Deocamdată constatăm, că Republica Moldova s-a afirmat ca una dintre cele mai mari
exportatoare de tehnologii ştiinţifice în Europa. În acelaşi timp, pe când în ţară suprafeţele de
producţie specializate în electronică şi tehnologii de vîrf sînt oferite pentru spaţii comerciale.
Capacităţile de producţie programate anterior la argumentarea şi crearea lor nu au putut fi
valorificate din multiple motive. Cert este că aceste capacităţi în ansamblul curent, fără o
modificare esenţială, nu pot fi valorificate şi pe viitor, demonstrare fiind staţionarea acestor
capacităţi pe parcursul mai multor ani (în multe cazuri, de fapt, de la începutul existenţei lor).
Capacităţile de producţie trebuie să fie reconfigurabile (liniar sau discret reconfigurabile) şi
aduse în dependenţă de potenţialul vînzărilor. Sistemul industrial urmează să fie reorganizat şi
respectiv conectat la surse de energie electrică, alte resurse costisitoare variabile, să poată
redimensiona aceste resurse, inclusiv şi aplicarea resurselor umane în dependenţă de volumul
(cifra) vînzărilor. Evident, există limite – cea de jos (sub care producţia îşi pierde rentabilitatea)
şi cea de sus (asigurată de suma ansamblului de producţie, aşa zisa capacitate maximă de
producţie antrenată în regim non stop).
Schemele tehnologice implementate în producţii n-au prevăzut şi nu asigură reconfigurarea
producţiilor, în primul rînd prin schema comunicaţiilor generale (energetică, apă, canalizare, alte
resurse). Echipamentul general energetic instalat nu poate fi folosit în multiple scheme
tehnologice reconfigurabile.
Utilizarea echipamentelor şi a fondurilor fixe (imobilul, construcţiile reprezintă o categorie
specifică) necesită să fie acordate cu capacităţile lor productive, fiecare în parte avînd secţiunea
de timp (graficul) a operării. Controlul şi evidenţa operării urmează să fie computerizată (pe
parcurs). Toate aceste necesităţi impun obligativitatea de elaborare a proiectului tehnologic nou
al uzinelor, actualizat nivelului lor industrial.

Valorificarea factorului uman în economia Republicii Moldova.

Factorul uman în Republica Moldova tradiţional n-a fost luat în consideraţie. În lupta
politică a multiplelor partide politice moldave omul (specialistul) este considerat şi calificat în
primul rînd după coloratura politică (lipsa coloraturii politice nu prezintă nici un avantaj –
OMUL este respins de toate partidele). Astfel, resursele umane ale economiei Republicii
Moldova s-au pomenit divizate în zeci de conglomerate de adepţi şi, în dependenţă de partidul
puterii, antrenaţi sau respinşi pentru încadrare în funcţii. Acest sindrom al infantilităţii politice
afectează grav economia Moldovei, afirmarea noastră economică, şi respectiv - depăşirea stării
de sărăcie lucie.
Pe fundalul resurselor naturale, energetice şi de materie primă ale Moldovei, factorul uman
reprezintă principala şi cea mai valoroasă resursă economică a Moldovei în perspectiva creşterii
economice durabile. Calificarea profesională a resurselor umane moldave totdeauna a fost mai
înaltă comparativ cu calificarea profesională medie în ex-URSS (sistemul naţional managerial, în
scimb, este “de modă veche”).
Guvernările Republicii Moldova trebue să conştientizeze, că pentru sporirea economiei
durabile valoarea factorului uman condiţionează sub cele mai variate aspecte concepţia, viteza şi
succesul restructurării economice. Recunoaşterea rolului, valorii, depăşirea antrenării
infantilităţii politice ca instrument al selecţionării structurilor economice şi valorificarea integrală
a factorului uman moldav reprezintă condiţii obligatorii pentru restructurarea amplă şi rapidă a
economiei (în context cu scopurile strategice clar definite – integrarea economică în structuri
ample, conceptual mai superioare şi, respectiv, generatoare de profit - preferabil în valută forte).

Criteriile economiei de piaţă funcţionale.

Pe parcursul constituirii în Republica Moldova a economiei de piaţă semnificaţia
termenului economia de piaţă s-a modificat esenţial. Uniunea Europeană deja selectează ţările
după gradul de instaurare a economiei de piaţă funcţionale. Criteriile, conform cărora se
consideră că o ţară are sau nu economia de piaţă funcţională, formulate oficial de Comisia
Europeană, sunt:
1) atingerea stabilităţii macroeconomice (inclusiv stabilitatea adecvată a preţurilor şi
sustenabilitatea finanţelor publice şi a contului curent);
 2) reforma structurală în economie (privatizarea şi restructurarea, echilibrul dintre cerere
şi ofertă);
3) existenţa unui sistem judiciar viabil (deciziile căruia să fie puse în aplicare);
4) absenţa barierelor semnificative la intrare (apariţia de noi firme) şi ieşirea de pe piaţă
(falimentul);
5) dezvoltarea suficientă a sectorului financiar (astfel încît să canalizeze eficient
economiile interne către investiţii).
După cum se ştie, Bulgaria şi România au fost recent socotite ţări dezvoltate după criteriile
economiei de piaţă funcţionale şi au fost admise ca ţări asociate la Uniunea Europeană.
Republica Moldova, care a avut la startul anilor ’90 un grad economic mai avansat comparativ cu
Bulgaria şi România, pe parcurs a pierdut competiţia (mai precis nici nu s-a antrenat în
competiţie, dar verbal susţine că construieşte economia de piaţă).

Starea curentă a ştiinţei Republicii Moldova.

Ştiinţa în Republica Moldova a fost structurată şi organizată pe principiile de ştiinţă
provincială (finanţată preponderent din bugetul de stat al USSR). Pe parcursul unui deceniu
personalul ştiinţific din Moldova nu şi-a putut găsi identitatea economico-socială, dar nici
aplicarea economică, şi respectiv nu a devenit un factor al redresării stării economice.
Ştiinţa în Republica Moldova mai are încă o extraordinară bază tehnico-materială şi
metodică, un cadru ştiinţific profesionist şi o organizare adecvată organizării ştiinţifice
provinciale a ex-USSR. Societatea moldavă însă nu a pus încă problematica ştiinţifică în vizorul
dezvoltării sociale complexe. Din acest motiv (dar şi din motivul finanţării insuficiente) ştiinţa
academică şi aplicativă moldavă a ajuns pe parcursul ultimului deceniu în declin.
Pe parcurs s-a dezintegrat lanţul firesc: ştiinţa fundamentală – ştiinţa aplicativă –
ingineeringul – documentaţia de proiect – producţia – marfa –banii. În lipsa integrităţii acestui
lanţ ştiinţa este doar “un articol suplimentar de cheltuieli la bugetul de stat” fără repercursiuni
asupra activităţii social-economice. Evident, Republica Moldova nu are cum să-şi permită luxul
respectiv. Este acută necesitatea corectării stării de lucruri şi identificării rolului ştiinţei în
prosperarea social-economică a Moldovei. (Motivul de bază a stării curente a ştiinţei, după
părerea noastră, constă în faptul că organizarea ştiinţei (în primul rănd a ştiinţei academice) mai
persistă pe principiile organizatorice ex-URSS). Restructurarea ştiinţei pe principii comerciale
adecvate economiei de piaţă este imperativul absolut necesar regenerării economiei naţionale. În
acest context este logic de formulat şi problematica managementului contemporan al ştiinţei
moldave, şi implicarea ştiinţei în construcţia economiei ţării, şi revitalizarea arsenalului
tehnologiilor scientointensive, şi infrastructura ştiinţifică dispersată astăzi între multipli arendaşi,
şi nu în ultimul rînd – impactul ştiinţei în societate în perspectiva afirmării societăţilor
informaţionale şi globalizării economiilor.

Starea curentă a industriei Republicii Moldova.

Odinioară Republica Moldova avea o industrie şi agroindustrie orientată cerinţelor pieţei
de consum mult mai mare decît necesităţile curente ale pieţei interne. Această situaţie forma o
excelentă platformă de promovare a exportului mărfurilor industriale, posibilitate ratată pe
parcurs printr-o politică industrială necoerentă. Chiar dacă calitatea mărfurilor industriale nu
sătisfăcea cerinţelor competitivităţii pe piaţa externă, dotarea întreprinderilor cu echipament
industrial, cadre calificate, infrastructură industrială în principiu permitea includerea industriei
Moldovei într-o competiţie de revigorare şi renovare a producţiei satisfăcătoare multiplelor nişe
pe pieţele externe. Contrar logicii guvernările Moldovei au procedat invers: n-au organizat
industria la renovarea producţiei adecvat exigenţelor pieţei externe, dar printr-o lipsă completă
de politică industrială indirect au sortit industria Moldovei la degenerare. Complexe industriale
dotate doar în ultimii ani ai existenţei industriei sovietice, cum erau uzina de televizoare “Alfa”,
uzina de computere “Compecs”, alte întreprinderi unicale, au fost sortite dezintegrării şi chiar
distrugerii. La etapa iniţială în euforia afirmării independenţei statale a Moldovei s-a instaurat “o
modă” de ponegrire a tot ce a fost creat şi construit pînă la 1989 – marile uzine pentru care eram
invidiaţi de vecini şi uimeau specialistii străini au fost greşit calificate “mormane de fiare vechi”,
distruse şi trecute prin furnalele Combinatului Metalurgic din Rîbniţa, sporind profiturile
Transnistriei (vedeţi soarta uzinei de frigidere din Chişinău, de pildă, un parc unical de strunguri
mecanice şi injectare a maselor plastice de volum mare – a dispărut din industria Moldovei (l-a
cumpărat şi l-a scos din ţară întreprinderea de frigidere “Minsk” din Belarusi).
Anterior industria Moldovei a fost structurată pe ramuri. Organizarea industrială
interramurală s-a dezintegrat, centralizîndu-se toate ramurile industriale într-un minister. Credem
că economiile obţinute de la reducerea personalului managementului ramural nu-s deloc
echivalente cu pierderile de la managementul specializat ramural al industriilor. Ramuri întregi
au urmat o singură soartă (avînd o dirijare comună): industria uşoară a ajuns antrenată “în loan”
(îmrumutată altor beneficiari externi, care folosesc capacităţile de producţie, exploatîndu-le fără
renovarea fondurilor fixe, reproducerea fondurilor e.t.c.), industria mobilei şi a prelucrării
lemnului s-a destrămat, flagmanul industriei Combinatul “Codru” fiind desfiinţat şi vîndut pe
componente, industria electronică desfiinţată, flagmanul industriei electronice uzina “Mezon”
declarată falimentară, industria constructoare de maşini agricole destrămată, flagmanul industriei
uzina “Tracom” dezmembrată şi multe alte ramuri industriale deasemenea. Deci nu este un caz
ordinar, ci un sistem, care cel puţin ar trebui să îngrijoreze societatea.
În baza legii privatizării a fost creat Departamentul Privatizării, care a devenit marele
proprietar al unităţilor economice. Pe cît de mare, pe atît de nepriceput, pentru că a dezvoltat o
singura sarcină a sa – a vinde mult, repede şi ieftin. Un proprietar adevărat ar fi vîndut parţial, iar
cu banii cîştigaţi ar fi sporit valoarea altor obiecte înainte de vînzare, restructurîndu-le,
retehnologizîdu-le, încadrîndu-le într-o cooperare economica internaţională şi înzecind veniturile
la buget din vînzarea lor ulterioară.
Ne întrebăm astăzi de ce ne merge rău c-am ajuns ultimii în Europa? Cauzele pornesc de la
dezorganizarea economică. Cine, cînd şi cum trebuie să organizeze economia Republicii
Moldova? Moldova are un potenţial intelectual înaintat, oameni cu experienţă, specialişti
competenţi, învăţaţi, practică industrială, sistem educaţional, acces la materii prime. Lipseşte
politica de stat în domeniu. Lipseşte programul economic al Republicii Moldova. Lipseşte
motivaţia şi voinţa politică adecvată. Să nu uităm, că societatea (ca oricare organism viu)
prosperă, sau degenerează. Care-i calea, care-i limita?

Alternativa dezvoltării economice.

Alternativa dezvoltării economice a Moldovei pentru primul deceniu al veacului XXI
reiese din genericul dezvoltării economice mondiale la startul anilor 2000 în perspectiva
dezvoltării regionale (şi afirmării în spaţiul Sud-Est European) concomitent cu pregătirea şi
antrenarea generaţiei noi, formînd astfel modelul economic nou al Moldovei, noua imagine
economică a ţării, noul cadru profesionist, dar şi relaţiile de producţie noi.
În contextul resurselor naturale ale ţării, strategice ajung a fi direcţiile şi ramurile
economice scientointensive, care asigură producerea şi acumularea valorii adăugate cu cheltuieli
energetice şi materiale mici în schimbul creşterii ponderii muncii intelectuale. Tehnologiile
scientointensive asigură sporul valorii adăugate peste 70 la sută.
CERCETARE ŞI DEZVOLTARE. Ştiinţa trebuie să devină o categorie productivă. În acest
sens Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova trebuie transformată în structură de cercetări
ştiinţifice fundamentale şi aplicative cu caracter comercial al rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi
implementarea (pe principii de contract) a rezultatelor ştiinţifice în economia ţării (cu atît mai
mult că aceste rezultate ştiinţifice sunt finanţate din buget). Academia de Ştiinţe urmează să
exercite nivelul superior al renovării şi modernizării economiei. Este acut necesar de re-creat
instituţiile ramurale aplicative de proiectări şi ingineering.
Academia de Ştiinţe a avut această funcţie lucrînd pentru agroindustrializarea economiei
Moldovei. Actualmente principiile de finanţare însă necesită a fi modernizate: vînzarea
rezultatelor ştiinţifice şi implementarea lor, inclusiv pregătirea cadrelor specializate pentru
exploatarea în producţie a implementării rezultatelor ştiinţifice. Stimularea, dar şi impunerea
agenţilor economici prim modalităţi economice să implementeze rezultatele ştiinţifice în
domeniu. În lipsa antrenării structurii executive şi asigurării nivelului superior “R&D” al
renovării şi modernizării economiei nu se poate constitui nici un program de renovare
economică.
INFRASTRUCTURA TELECOMUNICAŢIILOR. Telecomunicaţiile şi tehnologiile
informaţionale determină caracterul contemporan al organizării şi dirijării economiei. Moldova
are cea mai densă reţea de fibră optică pe cap de locuitor şi pe km 2 din ţările Sud-Est Europene şi
CSI. Infrastructura telecomunicaţiilor existentă este utilizată sub 20 la sută, oferind astfel o
enormă posibilitate de modernizare a organizării şi dirijării economiei practic fără investiţii în
infrastructură (cea mai costisitoare componentă investiţională). În cele 80 la sută din capacitatea
de transport de date rămase nefolosite pot fi incluse sistemele: televiziunea naţională şi alte
canale TV; radioul naţional şi alte posturi de radio; teleconferinţe şi sistema informaţională
“Administraţia Locală”, transport de date (fiscale, economice), sistema modernizării
învăţămîntului naţional şi chiar sistema electorală electronizată.
E-BUSINESS. Infrastructura telecomunicaţiilor existentă în Moldova deschide perspectiva
implementării sistemelor cunoscute sub definiţia E-Business şi Digital Media (implementate
activ în ţări cu telecomunicaţii şi informatică dezvoltată). În perspectiva globalizării şi creării
societăţilor informaţionale ţările, care nu-şi conformează organizarea structurală a economiilor
respective riscă să decadă din topul ţărilor conectate şi acceptate la sistemul E-Business.
Modalităţile tradiţionale de business se vor reduce treptat în favoarea E-Business (inclusiv şi
concepţiilor tip “CyberBank”).
EDUCAŢIA INFORMAŢIONALĂ. Calitatea cadrelor (în context intelectual-economic)
este imperativul determinant pentru construcţia contemporană a economiei oricărei ţări şi cu atît
mai mult a economiilor în tranziţie neconstituite încă. În Moldova de facto există o permanentă
criză a sistemului educaţional, multiplicată nu numai prin resursele financiare insuficiente
alocate învăţămîntului, dar şi datorită dispersiei, sau fluctuaţiei cadrelor didactice în alte ramuri
ale economiei, inclusiv exodul lor. Calitatea învăţămîntului scade din an în an. Căile tradiţionale
de rezolvare a problematicii învăţămîntului şi sporirea calităţii lui nu mai sunt valabile pentru
Moldova. Educaţia şi învăţămîntul trebuie trecute treptat la sistemele tehnologice educaţionale
noi (cunoscute în teorie şi practică). Mediul existent al telecomunicaţiilor şi transportului de date
permit construcţia unui sistem educaţional naţional nou.
SECTORUL SERVICIILOR. Sectorul serviciilor în economiile moderne industrial
dezvoltate asigură 70-75 la sută acumulări a valorii adăugate. Dezvoltarea infrastructurii
serviciilor pentru Moldova este importantă cel puţin din trei motive: 1) modernizează economia;
2) din start aplică tehnologiile industriei serviciilor afirmate în diversitatea economică;
3)deschide un nou domeniu de reproducere a valorilor economice puţin folosit încă in Moldova
(comparativ cotelor 70-75 la sută).
Structura serviciilor actualmente este convenţional divizată în două subramuri:
1) Serviciile de piaţă – serviciile prestate pe piaţă internă sau externă şi care generează
vînzări.
2) serviciile prestate în domeniile publice, care nu generează vînzări la direct, cum ar fi
domeniile sănătăţii, învăţămîntului, administrarea guvernamentală, administraţia locală. În
economiile moderne industrial dezvoltate ponderea forţei de muncă antrenată în servicii ajunge
la 60 la sută.
DEZVOLTAREA RAMURILOR INDUSTRIALE SCIENTOINTENSIVE CU
CONSUM REDUS DE ENERGIE ŞI MATERIALE. În contextul resurselor naturale ale ţării
prioritare în programele de dezvoltare economică ar urma să fie ramurile industriale
scientointensive. În Moldova aceste ramuri industriale nu numai sunt prezente, dar şi sunt relativ
bine dezvoltate, dar rămîn neaplicate şi neantrenate la scară largă ca ramuri industriale
generatoare de profit. Mai concret, aceste ramuri ar fi:
- informatica, inclusiv domeniul programării în toată diversitatea, dar şi suportul material
al informaticii – industria semiconductoarelor şi electronica. Serviciile pieţei de programare este
clasificată în şapte categorii (domenii specializate): 1) aplicaţii cross-funcţionale; 2) management
de date; 3) programare de sistemă; 4) aplicaţii industriale specifice; 5) instrumentariu şi limbaje
de programare, securizare; 6) consultaţii în programare; 7) localizarea şi politica pe piaţa
informaticii. Industria semiconductoarelor şi electronicii formează baza materială a informaticii.
Această industrie este relativ bine prezentată în Moldova (dar rămasă fără atenţie
guvernamentală a ajuns a fi dezintegrată şi jertfită pieţei de capital).
- ocrotirea sănătăţii, mai ales luînd în considerare că ştiinţa medicală este un domeniu forte
al Moldovei, graţie Universităţii de Medicină “Testemiţanu” şi culturii medicale profesionale
relativ înalte. Totodată acest domeniu este folosit doar în “aplicaţii domestice” numai pe
teritoriul ţării (în mod individual medicii din Moldova sunt prezenţi mai în toate ţările din Sud-
Estul Europei). Cu cultura medicală profesională atinsă Moldova ar putea pătrunde pe pieţele
serviciilor medicale ale altor ţări (există multe ţări cu starea medicinei şi cultura medicală
profesională mult sub nivelul Moldovei). Aceste ţări prezintă potenţiale pieţe pentru aplicarea
culturii medicinale moldave prin exportul instituţiilor de medicină (consultanţe, policlinici,
spitale), dar şi pregătirea cadrelor locale, înfiinţare instituţii ale Moldovei pe teritorii străine,
extinderea pieţei de aplicare a culturii medicinale moldave (suplimentar, şi extinderea pieţei
produselor farmaceutice moldave).
- biotehnologiile - Institutul de biologie al Moldovei este foarte bine cunoscut în toată
lumea (în mediul profesionist), numai nu în Moldova. Biotehnologiile sunt expresia industriilor
nu numai a veacului XXI, ci poate şi a veacurilor care vor urma. Aşa cum sunt intensiv căutate
surse alternative energetice, tot aşa biotehnologia reprezintă mediul alternativ al industriei
alimentare în ansamblu (în măsură mai mare a bazei furajere – alimentaţiei vitelor). Fiindcă
Moldova pretinde a fi o ţară agroindustrială, biotehnologiile aplicate pe fundalul agriculturii şi
industriei alimentaţiei rămîn a fi în continuare remediul agroindustriei moldoveneşti.
ENERGETICA. Pe parcursul independenţei Moldova practic nu şi-a dezvoltat propria
strategie energetică (mai precis, nu i s-a dat voie să-şi afirme propria strategie energetică). Mai
mult ca atît, Moldova a înstrăinat reţelele de distribuire a energiei electrice (practic, piaţa
energiei electrice). Fără independenţă energetică independenţa naţională şi statală rămîne numai
declarată. Totodată există multiple posibilităţi şi variante de afirmare a independenţei energetice.
Moldova încă n-a conştientizat necesitatea respectivă şi nu are nici un organ abilitat cu
soluţionarea problematicii independenţei energetice, deşi există variante foarte ieftine comparativ
cu valoarea ramurii energetice.
Pentru dezvoltarea industrială în oricare din domeniile enumerate mai sus este necesară
elaborarea unor planuri concrete. În cele ce urmează în aclitate de exemplu este adusă industria
electronică.

Planul Dezvoltării industriei electronice a Republicii Moldova

Institutele de cercetări ştiinţifice aplicative au elaborat mai multe planuri de dezvoltare a
ramurilor industriale. În cele ce urmează sunt prezentate unele compartimente ale planului de
dezvoltare a electronicii, elaborat de Informinstrument S.A. şi prezentat Ministerului Industriei
al Republicii Moldova.
Complexul industrial al Republicii Moldova a fost dezvoltat pentru piaţa
ex-URSS, şi depăşeşte necesităţile interne ale Moldovei. Valorificarea complexului
industrial în continuare este posibilă numai prin extinderea pieţei de
desfacere şi pătrunderea pe sectoare noi de piaţă, precum şi revalorificarea
sectorului tradiţional – piaţa Rusiei.
Dezvoltarea industriei electronice a Republicii Moldova prin
privatizarea întreprinderilor complexului radioelectronic necesită a fi
efectuată în contextul integrării economice în Europa şi cooperării economice
în Bazinul Mării Negre, potenţiale pieţe de desfacere a produselor electronice
competitive. În spaţiile Sud-Est European şi al Bazinului Mării Negre
Republica Moldova are una dintre cele mai reprezentative industrii
electronice, care include întreprinderi specializate sau pasibile specializării pe
subramuri: industria materialelor pure, industria semiconductoarelor, industria electronică.
Pe acest suport productiv s-ar constitui bazele materiale ale industriei informaţionale naţionale,
absolut necesare Moldovei în perspectiva globalizării şi constituirii societăţilii informaţionale
internaţionale.
 Sectoarele de piaţă accesibile pentru industria electronică (în contextul dezvoltării politicii
industriale corporative proprii şi pătrunderii pe sectoarele noi de piaţă, dezvoltării şi
menţinerii pieţei) sunt:
- implicarea în colaborarea la proiectul avionului hidrogenic aflat în elaborare în
cooperarea aerospaţială europeană (Germania, Franţa, Marea Britanie), în care actualmente deja
sunt antrenaţi programatorii de forţă din Europa (inclusiv şi din Chişinău) prin metoda off-shore.
Recent un coordonator de proiect de la Daimler-Benţ Aerospaice şi-a manifestat opinia despre
necesitatea depăşirii situaţiei de off-shore şi înfiinţării în Moldova a rezidenţilor industriali, care
şi-ar asuma integral responsabilitatea de elaborare, producţie, calitate şi obligaţiunile de garanţie
pentru ansamblele de producţie proprie. Capacitatea pieţei s-ar estima la 10 mln USD pe an în
creştere cu 10 mln USD în anii următori;
- modernizarea şi actualizarea sistemelor electronice de bord a avioanelor MIG-27, 29, 31
(estimativ sînt în ţările lumii a treia peste 20 mii buc.). Costurile sistemului electronicii de bord
actualizat echivalează la 5 – 7 mln USD. Modernizarea doar a 25 la sută din parcul de avioane
deschide o capacitate de piaţă mai mare de 30 mlrd USD. Concurenţi pe piaţă sînt Franţa, Israel,
Grecia, care în acest scop deja a procurat uzina de aviaţie civilă din Chişinău, şi Centrul
"PRINT" (Institutul de proectări a producţiilor de electronică). Determinantă în obţinerea pieţei
este Rusia. La Chişinău sînt concentrate capacităţi industriale considerabile pentru dezvoltarea
acestui sector de piaţă (nu degeaba şi Franţa şi Israel, şi Grecia negociază acest sector de piaţă
prin Chişinău);
- piaţa proiectelor individuale ale electronicii aplicative, inclusiv piaţa ţărilor bazinului
Mării Negre în perspectiva automatizării şi robotizării industriei (laboratoarele din Chişinău sunt
deţinătoarele tehnologiilor cu micro-laser şi mini-laser, care constituie baza sistemelor de vedere
electronică ale roboţilor;
- piaţa componentelor semiconductoare discrete.
O piaţă aparte constitue sectoarele noi care abia se formează şi sunt încă libere. Pentru
tehnologiile semiconductoare pe GaAs o atare piaţă constitue carotajul acustic al orizonturilor de
petrol la adîncimi mari, unde temperatura mediului depăşeşte 200°C. O altă piaţă o
constituie cea de echipamente de telecomunicaţii de frecvenţe înalte (de la 5
GHz).
Există un sector de piaţă circa $25 mln, care solicită industrie modernă electronică de
performanţă, din care $10 mln – piaţa echipamentelor electronice, $10 mln –
piaţa cooperaţiei europene aerospaţiale (fără sectorul de modernizare a sistemelor
electronice MIG), şi încă un segment de $5 mln, ceea ce reprezintă doar 7 la sută din
piaţă electronică a Moldovei, care este estimată la $75 mln pe an.
Uniunea Europeană a oferit Moldovei sistemul generalizat de preferinţe GSP, ceea ce
înseamnă că produsele respective sunt importate în ţările UE fără taxa de import, dacă
sunt satisfăcute regulile GSP de acumulare a valorii.

Elementele principale ale Programului de creare a industriei

electronice sunt:
 transmiterea pachetelor de acţiuni ale statului în întreprinderile industriei electronice a
Moldovei “Mezon” S.A., “Topaz” S.A.“Micron” S.A., “Sigma” S.A., “Raut” S.A. şi a
instituţiilor de proiectări electronice “RIF-Acvaaparat” S.A., “Cuanta” S.A., “ELIRI S.A. unei
structuri financiar-industriale nou formate în acest scop cu obligaţiuni de contract prin trust să
gestioneze cel puţin pe 25 ani uzinele şi să sporească minimum de 10 ori valoarea de piaţă a
pachetelor de acţiuni ;
 retehnologizarea întreprinderilor, formarea asortimentului nou de producţie;
 crearea infrastructurii de investigaţii, cercetări, ingineering;
 crearea Centrului de Marketing şi promovare a producţiei pe piaţă;
 pregătirea cadrelor conform cerinţelor tehnologice contemporane;
 crearea Corporaţiei de Electronică (asociaţie naţională şi integrarea ei
mai apoi în structurile industriale electronice internaţionale).
 Estimarea investiţiilor în industria
electronică ($ mln ) :
Întreprinderea : Privatizarea : Investiţia 2004 : Investiţia 2005 : Investiţia
2006 : Suma
“Mezon” S.A. * 0,0 2,0 3,0
2.0 8,0
“Micron” S.A. 0,0 1.0 1.0
- 2,5
“Sigma” S.A. 0,0 1,0 1,0
1,0 3,5
“Topaz” S.A. 0,0 1.0 1,0
- 2,5
“Raut” S.A. 0,0 2,0 3,0
2,0 8,0
“Informinstrument” - 1,0 1,5 - 2,5
“Acvaaparat” S.A. 0,0 0,4 0,5 - 1,0
“Cuanta”S.A.** 0,0 0,8 1,0 - 2,0
Centrul Financiar
al Corporatiei 0,5 0,8 1,0 - 2,0
Total: 0,5 10,0 13,0 5,0 28,0

* Cu excluderea societăţii “Perfuzon” S.A., şi a cheltuielilor aferente

**“Cuanta” S.A. a fost desfiinţată, dar platforma industrială se poate include pentru valorificare.

Vînzările minime necesare ale Corporaţiei (întreprinderilor industriei electronice), $ mln :

Anul : 2005 : 2006 : 2007 : 2008 : 2009 : 2010 : 2011 : 2012 : 2013 :
2014 : 2015
Vînzări : 7,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0
45,0 50,0 55,0
Profit : 1,5 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0
9,0 10,0 11,0
Rambursare: 0,0 1,4 2,0 2,8 3,5 4,8 5,0 5,5
6,2 7,0 7,5

Capacitatea Corporaţiei de rambursare a investiţiilor (2004 – an de graţie) - 12 ani (în

condiţii foarte moderate)

Cоrporaţia de Electronică
Investiţii şi rambursare
Total Cost $28,000,000 USD
Cost Investiţii
Rambursare
Obiectul Suma, Sursa Suma, Suma, $mln
$mln $mln
Privatizarea 0,50 Invest 0,50 -
2003 or
Investiţia 10,00 Invest 10,00 -
2004 or
Investiţia 13,00 Invest 13,00 1,4
 2005 or
Investiţia 5,00 Invest 5,00 2,0
2006 or
20 2,8
07
20 3,5
08
20 4,8
09
20 5,0
10
20 5,5
11
20 6,2
12
20 7,0
13
2 7,5
014
20 8,0
15
TOTAL 28,0 28,0 53,7(x:10%)

Exemplul prezentat demonstrează că cu resurse financiare relativ mici în Republica

Moldova se poate constitui o Corporaţie de electronică pe platformele industriale existente
(desigur cu modernizarea lor adecvată).

Surse potenţiale de finanţare a relansării industriale a Republicii Moldova.

Relansarea industriei Republicii Moldova poate fi efectuată găsind un scop al industriei şi
respectiv un sector de piaţă. Un astfel de scop şi sector de piaţă actualmente există. Este vorba
despre programul CORDIS al Uniunii Europene, care are elaborate multiple instrumente
economice şi financiare pentru integrarea ştiinţifică şi industrială internaţională în perspectiva
formării arhitecturii industriale noi a Comunităţii Europene. Pentru anii 2002 – 2006 Comisia
Europenă a alocat programului CORDIS 17,5 miliarde €. Republica Moldova este admisă să
participe la Programul CORDIS (pe principii de concurs, desigur).
Participarea Moldovei la Programul CORDIS, în viziunea nostră, este o rară şansă, care
trebuie neapărat valorificată. Desigur, condiţiile concursurilor sunt dificile, dar aceasta este
exigenţa zilei curente, iar pe viitor nu se prevăd concesii privind includerea industriei Moldovei
în cooperări internaţionale. Cu părere de rău, nici Ministerul Economiei, nici Ministerul
Industriei, nici Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologica nu s-au inclus în
organizarea participării Moldovei la competiţie (competiţia deja a demarat, dar încă este timp să
ne includem).
O altă şansă de participare a Moldovei la programe de finanţări externe sunt oferite de
programele CRDF (U.S. Civilian Research and Development Foundation) şi “BISNIS ExpoLink
Eurasia” (U.S.). Ambele programe deja au în Moldova structurile reprezentative.
Încă o şansă (dificilă de realizat) de obţinere finanţare externă pentru întreprinderile
industriale ale Moldovei îl oferă programul internaţional IMS (Intelligent Manufacturing
Systems). În fond acest program este deschis participării pentru oricare entitate legală din lume,
dacă candidatul aduce aport la principiile formării viziunii şi implementării industriei veacului
XXI. Există deasemeni programe de susţinere a cercetărilor ştiinţifice şi a învăţaţilor din
Republica Moldova (în cadrul susţinerii cercetărilor ştiinţifice şi a învăţaţilor din CSI): CRDF şi
INTAS (International Association for Promotion of Co-operative with Scientists from N.I.S. of
the former S.U.).
 Rusia, de pildă, nu oferă Moldovei nici un sprijin financiar întru relansarea industriei.
Ukraina nu oferă finanţare Moldovei. România oferă Republicii Moldova sprijin financiar prin
intermediul Programului Interguvernamental de cooperare, dar sumele sunt canalizate mai mult
spre susţinerea cooperării culturale şi industria Moldovei în esenţă nu poate conta pe acest
sprijin, cu toate că au fost în anii precedenţi finanţate şi programe industriale, şi de cooperăre
ştinţifică aplicativă.

Politici de atragere investiţii în industria Republicii Moldova.

În industria Republicii Moldova anual intră în mediu circa 2 mln.USD investiţii. În esenţă
această valoare mică arată lipsa completa a unei politici investiţionale industriale în Moldova.
Într-adevăr, mizînd întru totul pe atragerea investiţiilor pentru relansarea industriei guvernele
Republicii Moldova pe parcursul unui deceniu n-au creat nici un climat investiţional pentu
industrie. Şi în continuare nu se întreprinde practic nimic pentru stimularea şi atragerea
investiţiilor în industria Moldovei. În acest context, la decizia Guvernului Republicii Moldova
(Hotărârea nr.1064 din 14.08.2002 “Cu privire la activitatea Ministerului Industriei în anii 2001
– 2002”) Ministerul Economiei a fost desemnat ca organ coordonator şi responsabil de
realizarea documentului de perspectivă “Strategia de dezvoltare a industriei Republicii Moldova
până în anul 2015”. Pe parcursul a şapte luni acest document n-a fost pus încă în discuţie în
industrie (de fapt în Ministerul Economiei nu este nici o echipă de industriaşi experimentaţi, sau
cel puţin “trecuţi” prin industria Moldovei, care să cunoască ramurile în profunzime).
Eventualele politici de atragere a investiţiilor în industria Republicii Moldova ar urma în
primul rînd să determine ramurile şi domeniile atractive pentru investiţii (ca primă etapă), iar la
etapa a doua – să contribuie la crearea unui climat investiţional favorabil, că tocmai în al treilea
rînd să declare politicile de atragere investiţii diferenţiat pentru fiecare domeniu de activitate
economică în corespundere cu potenţiala sa pondere pe scara preferenţială a potenţialilor
investori în Moldova. Pentru formarea climatului favorabil atragerii investiţiilor, la rîndul său,
prima problemă ar urma:
1) trainingul şi formarea cadrului managerial industrial şi economic nou, adecvat
exigenţelor veacului XXI. Republica Moldova actualmente nu are antrenat în economie şi
industrie un cadru managerial industrial şi economic instruit corespunzător. Cadrul managerial
antrenat curent, ca regulă, nu posedă instrumentele de afaceri ale economiei de piaţă, n-are
practica cooperării economice în structurile industriale occidentale;
2) pregătirea cadrului managerial adecvat cerinţelor occidentale nu poate fi de ajuns, dacă
concomitent nu se crează şi suma condiţiilor instituţionale, normative, legislative şi
antreprenoriale de activitate în economie adecvat noilor standarde manageriale;
3) în esenţă pe parcursul ultimului deceniu nici cum nu s-a modernizat (cu mici excepţii,
s-au înfiinţat secţiile marketing) şi în esenţă au rămas structural la nivelul vechilor standarde de
conducere din ex-USSR (aceasta se mai lămureşte şi prin faptul că nu s-a modificat nici
structura funcţională a întreprinderilor, nici structura secţiilor de producere a întreprinderilor). La
etapa curentă apariţia consililor societăţilor pe acţiuni, precum şi practica adunărilor generale ale
acţionarilor fondurilor de investiţii, prin intermediul cărora se gestionează patrimoniul
întreprinderilor nu rezolvă problema managementului industrial;
4) depăşirea stării de tergiversare în instanţe a documentaţiei proiectelor investiţionale
prin multiple coordonări (puterea locală, instituţii de stat, organe de control, organe de
coordonare, organe de administrare domenii ramurale, licenţiere, organele medicinei preventive,
organe ecologice, condiţii tehnice de conectări la reţele publice e.t.c.

Concluzii generale privind posibilităţile de valorificare a potenţialului ştiinţific şi

industrial al Republicii Moldova în scopul dezvoltării economice continue
1. Republica Moldova dispune de un arsenal de ramuri industriale scientointensive, de
platforme industriale dezvoltate, de infrastuctură industrială, de cadre profesioniste şi sistemă
pregătire a cadrelor, care i-ar permite să intensifice industrializarea economiei, să transfere o
parte esenţială a forţei de muncă eliberată din sectorul agrar în urma privatizării pământului în
sectorul industrial.
 2. Prin intensificarea dezvoltării sectorului industrial se vor crea premizele intensificării
dezvoltării industriei serviciilor în tot ansamblul lor, începînd cu serviciile ştiinţifice, asigurări cu
multiple resurse industriale şi terminînd cu servicii de intermediere şi comercializare pe pieţe
externe.
3. În contextul globalizării informatizării şi telecomunicaţiilor Republica Moldova ar
trebui să întreprindă măsuri energice pentru dezvoltarea ramurilor şi industriilor informaţionale,
asigurînd pe parcurs depăşirea ponderii valorii produsului informaţional supra ponderii valorii
produsului material în PIB.
4. Sectorul serviciilor în economia moldavă în concepţie ar urma să depăşească cel puţin
rata de 50 la sută de acumulări a valorii adăugate. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor pentru
Moldova este importantă în constituirea economiei de piaţă funcţională. Infrastructura serviciilor
nu poate fi dezvoltată în lipsa dezvoltării industriale.
5. Programul CORDIS al Comisiei Europene actualmente oferă Republicii Moldova o
unică şansă de integrare ştiinţifică şi economică, de deschidere a pieţei Comunităţii Europene,
care trebuie neapărat valorificată. Ratarea acestei şanse echivalează pentru Moldova cu absenţa
în viitor pe piaţa Comunităţii Europene, care actualmente crează o nouă arhitectură economică şi
la care se poate conecta ori din start (pe finanţarea Comunităţii Europene accesibilă pentru anii
2002 –2006 pe principii de concurs), ori nicicînd (din lipsă de surse financiare).