

HOME

 ESENȚIAL

 POLITICĂ

 EUROPA

 SĂNĂTATE

 CULTURĂ

 SPORT
cauta...

Merele care au marcat istoria lumii

DE MĂDĂLINA KADAR / IN NOIEMBRIE 18, 2016, 01:11 LA 1:48 PM /
Mărul este unul dintre cele mai populare fructe şi un simbol puternic, prezent în multe
legende sau în expresii uzuale. De la mărul Evei până la mărul lui Steve Jobs, istoria
lumii a fost marcată de alte câteva astfel de simboluri, definitorii pentru o epocă sau un
domeniu. Una dintre legendele ce are în centru acest fruct s-ar fi petrecut exact în urmă
cu 709 ani, pe 18 noiembrie 1307.

Legenda lui William Tell

Este vorba despre povestea lui William (sau Wilhelm) Tell. Nu mai ştim exact cât adevăr
cuprinde respectiva legendă, însă cert este că s-a păstrat timp de secole, iar oamenii au
rămas fascinaţi de ea în tot acest timp.

Acţiunea se petrece în secolul 14, atunci când Elveţia se afla sub stăpânire
habsburgică, iar oamenii simpli erau asupriţi de reprezentanţii puterii austriece.

În orăşelul Altdorf, la 75 de kilometri de Zürick, a fost trimis unul dintre cei mai răi
guvernatori, un om mândru şi crud, pe nume Gessler. Pentru a-şi arăta el încă o dată
puterea, a ridicat un stâlp în mijlocul orăşelului şi şi-a pus pălăria în vârful acestuia. Toţi
cei care treceau pe acolo erau obligaţi să se încline în faţa stâlpului, salutând pălăria
„stăpânului”. Oamenii erau nemulţumiţi, dar nu aveau ce să facă. Într-o zi, a venit în
orăşel un om de la ţară (vânător, după alte variante), pe nume Wilhelm Tell. El a refuzat
să se încline în faţa unei pălării şi nu a putut fi convins nici de ameninţările soldaţilor. A
ţinut capul sus şi a trecut strada; a fost imediat înconjurat şi dus în faţa guvernatorului.

Guvernatorul cel mândru a vrut să îl pedepsească pe Tell pentru nesupunerea sa, însă
a văzut că acesta nu se lasă prea greu învins, astfel că a apelat la punctul său slab:
copiii. L-a întrebat pe care dintre copiii săi îl iubeşte cel mai mult, iar Tell a răspuns că îi
iubeşte pe toţi la fel. Presat, totuşi, să aleagă unul, l-a indicat pe cel mai slab, respectiv
pe cel mai mic dintre copii. Guvernatorul a trimis soldaţii să îl aducă pe băiat şi l-a legat
pe acesta, punându-i un măr pe cap. L-a forţat apoi pe Tell să tragă cu arbaleta în
mărul de pe capul copilului său – iar dacă acesta ar fi refuzat, i-ar fi pus pe soldaţii lui să
îşi încerce priceperea. William Tell a fost încurajat de fiul său, care i-a spus că are
încredere totală că va nimeri mărul şi nu îi va face niciun rău, ceea ce s-a şi întâmplat.
Mulţimea, cu sufletul la gură, a văzut cum săgeata curajosului vânător nimereşte mărul,
iar copilul s-a putut întoarce la mama sa.

Ulterior, William Tell a fost închis, dar a reuşit să scape şi să pornească o revoltă care
s-a extins şi care, în cele din urmă, a dus la eliberarea ţării de sub stăpânirea străină.

Există mai multe versiuni ale legendei, iar cea mai cunoscută este cea scrisă de
Friedrich Schiller. Toate au însă acelaşi fir epic, variind doar unele detalii minore. Iar
personajul William Tell a rămas în istorie pentru curajul său de a lupta pentru libertate.

Mărul Evei

Probabil că cea mai cunoscută poveste ce are în centru un măr este cea biblică, de la
începuturile lumii, cum se spune. Potrivit Vechiului Testament, Adam şi Eva au
fost primii oameni creaţi de Dumnezeu, care i-a lăsat să trăiască într-o grădină
minunată, unde aveau tot ce le trebuia. Creatorul le-ar fi spus că pot face absolut tot ce
doresc în Eden. Numai că acolo erau doi pomi speciali: Pomul Cunoaşterii Binelui şi
Răului şi Pomul Vieţii. Adam şi Eva aveau voie să guste orice din grădină, dar li s-a
interzis să mănânce fructe din cei doi pomi. Dar şarpele cel viclean a convins-o pe Eva
sa ia doar o muşcătură din fructul oprit, din Pomul Cunaşterii, iar aceasta l-a convins
apoi şi pe Adam să guste. Consecinţa a fost că primii oameni au fost daţi afară din
Grădina Raiului de către Dumnezeu, furios că îi nesocotiseră porunca – sau pentru a-i
împiedica să ajungă şi la celălalt copac interzis, Pomul Vieţii, care le-ar conferi apoi
viaţă veşnică.

Despre fructul oprit se presupune că ar fi fost un măr, însă nu se precizează clar acest
lucru. Mărul a rămas, însă, în legendă şi a fost reprezentat în legende sau opere de artă
legate de acest mit.

Mărul lui Isaac Newton

Tot la nivel de legendă este şi întâmplarea care, se zice, l-ar fi ajutat pe Isaac Newton
să înţeleagă atracţia gravitaţională. Se spune că, fiind aşezat la umbra unui măr,
Newton se gândea la o problemă, când un fruct s-a desprins din pom şi a căzut în faţa
lui – sau chiar în capul savantului, după alte relatări. Acest fapt l-ar fi pus pe gânduri pe
Newton, care a început să se întrebe ce anume ţine toate obiectele pe pământ şi nu le
lasă să plutească în voie. Astfel, a ajuns să formuleze faimoasa lege a atracţiei
universale.

Mult timp s-a crezut că „mărul lui Newton” este doar o legendă; însă s-a dovedit că, de
data aceasta, legenda este adevărată. Specialiştii de la Royal Society din Marea
Britanie, celebra societate ştiintifică al cărei preşedinte a fost însuşi Newton, au făcut
publice o serie de documente, manuscrise şi lucrări ştiinţifice, cu ocazia împlinirii a 350
de ani de la înfiinţarea instituţiei.

Unul din documente, datând din anul 1752, este scris de William Stukeley,
contemporanul şi prietenul savantului. Documentul este intitulat „Memoirs of Sir Isaac
Newton’s Life” (Amintiri despre viaţa lui Sir Isaac Newton) şi descrie etapele prin care
renumitul om de ştiinţă a trecut până a elaborat legea atracţiei universale. Aici este
relatată o discuţie a scriitorului avută cu Newton pe data de 15 aprilie 1726, în
Kensington (pe atunci un sat la marginea Londrei), în care acesta şi-a amintit toată
întâmplarea cu “mărul lui Newton” şi cum s-a întrebat el: “De ce trebuie ca mărul să
cadă mereu perpendicular pe Pământ? De ce să nu cadă într-o parte sau să nu se ducă
în sus, de ce constant spre centrul Pământului?”. Se pare că aceasta a fost prima dată
când el s-a gândit la existenţa unei forţe universale de gravitaţie, aceeaşi care ţine Luna
în jurul Pământului, care ţine Pământul legat de Soare.

“Povestea cu mărul este atât de cunoscută chiar şi acum după multe secole deoarece
explică cum funcţionează ştiinţa modernă, face referire la sistemul solar şi poate avea şi
semnificaţii biblice. Atunci când Newton a descris procesul prin care un măr cade şi a
intuit principiile fizice acesta vorbea din punct de vedere ştiinţific. Totuşi forma mărului
seamănă cu cea a unei planete, este rotund, şi de asemenea aduce aminte de
povestea biblică a lui Adam şi a Evei, iar Newton era un om credincios”, a declarat Keith
Moore, un membru al Societăţii regale.

Mărul lui Steve Jobs

În zilele noastre, pasionaţii de tehnologie cunosc foarte bine mărul de pe laptopuri sau
telefoane. Varianta oficială spune că logo-ul firmei Apple face trimitere la numele
acesteia, dar ar fi prea simplu, astfel că au fost căutate şi alte explicaţii.Legendele
urbane spun că sigla are semnificaţii biblice, ştiinţifice, sau chiar se leagă
de sinuciderea omului de ştiinţă Alan Turing.

Alte variante spun că mărul era fructul favorit al lui Steve Jobs şi de aceea l-a ales ca
simbol al companiei sale. De altfel, Jobs a şi lucrat o vreme într-o livadă cu meri, pe
vremea când a fost student la Universitatea Reed din Portland. Se ştie, de asemenea,
că Apple Records era numele casei de discuri care edita melodiile formaţiei Beatles,
formaţia preferată a lui Jobs.
Primul logo Apple îl înfăţişa pe Isaac Newton stând sub un măr, cu un fruct deasupra
capului, şi a fost creat în 1976, de către Steve Jobs şi Ron Wayne. Inspiraţia pentru
desen le-a venit de la un citat al poetului britanic William Wordsworth (care apare şi el
în siglă): “Newton… a mind forever voyaging through strange seas of thought”
(“Newton… o minte mereu călătoareprin ciudatele mări ale gândirii”). Ulterior, Jobs a
considerat logo-ul prea elitist şi prea plin de detalii pentru a putea fi folosit la o mărime
mai mică, pe toate produsele Apple. Prin urmare, un an mai târziu, l-a angajat pe
designerul Rob Janoff (de la firma de PR „Regis McKenna”) să regândească sigla.
Rezultatul a fost un măr muşcat, colorat – pe orizontală – în culorile curcubeului, dar în
ordinea greşită. Această imagine avea mai multe semnificaţii: mărul ar fi trimis la
descoperirea gravitaţiei de către Newton, iar culorile la separarea spectrului luminos de
către Isaac Newton. Dungile sugerau şi faptul că Apple crease primul computer care
putea reproduce imagini colorate. În 1997, logo-ul a fost din nou simplificat, culorile fiind
înlocuite cu o singură nuanţă.

Mărul lui Turing

Se speculează, însă, că mărul-curcubeu ar avea şi alte semnificaţii. Autoarea Sadie
Plant scrie în cartea „Zeroes + Ones: Digital Women and the New Technoculture”
(1997) că sigla este un omagiu adus omului de ştiinţă homosexual Alan Turing.

Britanicul Alan Mathison Turing (1912 – 1954) a jucat un rol vital în crearea şi
dezvoltarea computerului modern – a creat conceptul de maşină Turing, care putea
explica logica oricărui algoritm. Matematician, logician şi criptanalist, Turing a lucrat
pentru guvernul britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, “spărgând”codurile
germane, dar cariera lui a luat sfârşit în 1952, când poliţia a aflat că este homosexual.
La acea vreme, homosexualitatea era ilegală în Marea Britanie, astfel încât Turing a
trebuit să aleagă fie închisoarea, fie eliberarea condiţionată de administrarea unui
tratament hormonal (cu estrogen) destinat reducerii libidoului. Matematicianul a ales a
doua variantă, iar doi ani mai târziu s-a sinucis într-un mod cel puţin original, otrăvindu-
se. Se parecă Alan Turing a ales un măr pe care l-a injectat cu cianură şi a muşcat din
el, întocmai ca în povestea „Albă ca Zăpada”, preferata sa. Turing văzuse filmul Disney
animat de circa 40 de ori, potrivit apropiaţilor săi, şi ar fi dorit să recreeze scena de final.

S-au certat din cauza mărului

Din 1978 şi până în 2006, au existat o mulţime de dispute legale între Apple Corps,
companie fondată de membrii Beatles, în cadrul căreia era inclusă şi casa de discuri
Apple Records, şi Apple Computer, din cauza denumirii. În 1978 a fost prima dată când
Apple Corps a dat în judecată Apple Computer pe acest motiv, însă disputa s-a încheiat
în 1981, printr-o înţelegere amiabilă şi o sumă de bani plătită de compania lui Steve
Jobs. De asemenea, înţelegerea includea şi promisiunea că Apple Computer nu va intra
pe piaţa muzicală, iar Apple Corps se va ţine departe de cea a computerelor.