Arma cu care dacii i-au terorizat pe romani.

Cum si-au reinventat legionarii

echipamentul pentru a putea face fata
Cosmin Patrascu Zamfirache,

Pentru razboaiele dacice, romanii au fost nevoiti sa se pregateasca temeinic. Studii istorice arata ca razboinicii
daci, inarmati cu o arma feroce, i-au facut pe legionarii romani sa apeleze la inovatii in echipament, dar si la
reutilizarea unor tehnologii militare la care renuntasera. De altfel, confruntarea cu dacii a lasat traume adanci
pentru legionarii romani.

In iarna anului 86 d Hr, razboinicii feroce ai batranului rege dac Duras treceau Dunarea si faceau prapad in
provincia romana Moesia. Din acel moment, intre daci si romani nu a mai fost niciodata, cu adevarat, pace.
Perioadele de liniste si armistitiile firave nu au fost decat sanse pentru ambele tabere de a se fortifica si inarma
pentru noi conflicte din ce in ce mai violente, culminand cu marile razboaie daco-romane din 101-102 d Hr si
105-106 d Hr.
De altfel intre geto-daci, printre cele mai temute si puternice triburi barbare din spatiul balcano-pontic, si
romani, stapanii lumi, exista un conflict mocnit, de secole. Imparatii romani de la inceputul erei crestine i-au
considerat mereu pe daci, un pericol pentru imperiu. Incursiunea devastatoare din anul 86 d Hr si luptele din 87-
88 dHr, marcate si de o infrangere dezastruoasa a romanilor, dar mai ales pacea umilitoare pentru romani din 89
d Hr, i-au convins pe "stapanii lumii,, ca amenintarea dacica, trebuia eliminata, iar zona nord-danubiana,
pacificata.
Razboaiele lui Traian cu dacii, au fost mult mai grele decat au fost ilustrate de obicei in istoriografia europeana.
Iar acest lucru este ilustrat de eforturile deosebite facute de visteria imperiala pentru acest conflict, atat in
echipamente, forte armate comasate pentru acest razboi cat si in infrastructura militara "Cheltuielile facute de
Traian pentru acest razboi arata faptul ca dacii reprezentau o amenintare mult mai serioasa decat isi imagineaza
multi dintre cercetatorii moderni", scria Michael Schmitz in lucrarea sa "The Dacian Threat, 101-106 AD".

Arma horror a dacilor care dadea cosmaruri romanilor

Geto-dacii erau triburi deosebit de razboinice, cel putin asa sunt descrisi de autorii antici. Erau luptatori robusti
si caliti probabil in lupte inter-tribale si coflicte de frontiera. Romanii le-au cunoscut forta si priceperea
razboinica. Dupa moartea lui Burebista diverisi basilei barbari isi aruncau razboinicii in expeditii de prada pe
teritoriul provinciilor romane si pustiau in special la sud de Dunare, atunci cand fluviul ingheta. Apoi se
retragrau in creierii muntilor. ,,Dacii traiesc nedezlipiti de munti. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso,
obisnuiau sa se coboare si sa pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori Dunarea, inghetata de ger, isi unea
malurile.
Augustus a hotarat sa indeparteze aceasta populatie, de care era foarte greu sa te apropii. Astfel, a trimis pe
Lentulus si i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost asezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi
infranti, ci doar respinsi si imprastiati", scria istoricul latin Annaeus Florus. Romanii au cunoscut cel mai bine
priceperea razboinica a dacilor, in razboaiele din 87 d hr si 88 d Hr. In primul caz,la Tapae, armata romana
condusa de Cornelius Fuscus a fost pur si simplu macelarita de razboinicii daci. Barbarii au capturat masinile de
razboi si steagurile de lupta ale romanilor, o dezonoare greu de acceptat.
In anul 88 d HR, Tettius Iulianus a fost trimis cu o noua forta armata pentru a-i imblanzi pe daci. Lupta a fost
data tot la Tapae, iar romanii au castigat de aceasta data. A fost insa o victorie deosebit de costiistoare mai ales
in vieti omenesti. Batalia a fost un adevarata baie de sange. Romanii au ramas impresionati mai ales de o arma
dacica, care in mainile unui razboinic priceput si salbatic, devenea o masina de ucis teribil de eficienta. Se
numea falx dacica si era o lama curba de metal cu dimensiuni ce variau intre 40 si 68 de centimetri, prinsa intr-
un maner. Se spune ca aceste arme erau manuite cu doua maini, fara echipament defensiv de genul scuturilor si
erau folosite de razboinici de elita care deschideau lupta in primele randuri si semanau teroare in liniile inamice.
Cu o asemenea arma, un razboinic de elita putea sa amputeze maini, picioare, capete. "Eficienta acestor
luptatori, care, probabil, deschideau lupta prin crearea de brese in randurile inamicilor, a fost rezultatul
combinarii a doua elemente inteligent asociate. Unul din acestea rezida din forma speciala a sabiei care datorita
unghiului curburii, concentreaza intreaga forta de penetrare in varful armei, care nu se preteaza, deci, la
impungere, actiunea sa fiind maxima doar prin lovirea in forta si retezare. Caracteristica o face deosebit de
periculoasa, chiar si in cazul in care inamicul este protejat de armura, coif si scut. Acesta din urma, desi exista
posibilitatea penetrarii lui, probabil ca era ,,ocolit", caci din cauza curburii sabiei, lama putea lovi peste scut in
coiful oponentului", scria arheologul Catalin Borangic in articolul ,,Incursiune in arsenalul armelor curbe
tracice. Falx dacica", aparut pe cclsebes.ro.
Totodata acelasi specialist precizeaza ca doar razboinicii profesionisti, special antrenati puteau sa foloseasca
eficient aceasta arma devastatoare. Folosirea acestei arme este dovedita mai ales documentar, fiind bine
reprezentanta pe monumentul de la Adamclisi. Descoperirile arheologice sunt destul de rare, dar au fost gasite
cateva lame ale acestei arme teribile. Printrele cele mai importante descoperiri au avut loc la Sarmisegetusa.
Aici au fost gasite o serie de lame de sabii curbe, care putea ajungeau si la un metru lungime. De altfe dacii
foloseau o serie intreaga de arme curbe, intre care se distinge aceasta sabie curba uriasa, fiind considerata una
dintre cele mai eficiente si temute arme curbe folosita in antichitate in acest areal balcanic. Specialisti precum
Lepper sau Frere spun ca dacii s-au dovedit a fi " tulburator de bine organizati si de razboinici", ceea ce dubla
efectul acestor arme curbe. Totodata pentru legionarii romani, amintirea acestei arme teribile a ramas nestirbita.
" Soldati incercati, care dispretuiau pe parti, dusmanii nostrii, si nu se sinchiseau de loviturile de sageata ale
acestora, dupa grozavele rani ce le-au fost pricinuite de armele incovoiate ale dacilor", scria Cornelius
Frontinus.

O intreaga revolutie a armamentului pentru a face fata dacilor

Pentru a limita efectele devastatoare ale armelor curbe dacice, armata romana a trebuir sa realizeze inovatii in
domeniul echipamentului de protectie folosit in lupta. "Falx-ul i-a determinat pe romani sa efectueze numeroase
schimbari in echipamentul militar. Au introdus o piesa de armura, nefolosita anterior, "manica", au imbunatatit
coiful roman si s-au reintors la forme modificate de lorica hamata si lorica squamata, special pentru aceste
campanii contra dacilor", preciza Michael Schmitz in lucrarea sa "The Dacian Threat, 101-106 AD".
"Manica" era propriu-zis o maneca din lame de metal. Propriu-zis apara partea exterioara a bratului, de la
incheietura mainii pana la umar si era confectionata din lame de fier. Manica era prinsa de bratul soldatului cu o
serie de curele din piele. Manica a fost folosita de gladiatori in luptele din arena. Aceasta protectie este atestata
de Tacitus atunci cand vorbeste despre echipamentul gladiatorilor de origine galica, numiti "crupelarius"si
trimisi sa lupte impotriva legionarilor romani, in timpul revoltelor lui Florus si Sacrovir in 21 d HR. Acest tip de
echipament patrunde sporadic in armata romana, mai ales in cazul trupelor stationate pe Rin si care luptau
impotriva germanilor. Pietrele funerare ale lui Sextus Valerus Severus si Gaius Annius Salutus ambii legionari
din Legio XXII Primigenia stationati la Mainz, ii prezentau cu manica. Totodata a fost folosita sporadic si in
cazul auxiliarilor, tot pe limesul renan si de trupele de cavalerie. Pentru razboaiele cu dacii, aceasta piesa de
echipament a devenit insa indispensabila soldatilor, mai ales ca putea sa apere bratul contra devastatoarelor
lovituri cu falx-ul. Un legionar cu manica luptand contra barbarilor poate fi vazut si pe monumentul de la
Adamclisi. Manica era purtata, evident, pe bratul folosit de legionarul roman pentru a injunghia cu gladius.
"Este singurul moment in care aceasta piesa de echipament a fost purtata cu regularitate de armata romana, arata
efectele falx-ului dacic", precizeaza Michael Schmitz. Totodata soldatii romani au renuntat la folosirea armurii
de tip lorica segmentata, relativ recent introdusa in armata romana la momentul razboaielor dacice.
Era un tip de armura din lame de metal si a fost inlocuita cu mai vechile modele de lorica hamata, adica camasa
de zale, cu intarituri in zona umerilor. Totodata a fost reintrodusa pe scara larga loric squamata, un soi de
armura din solzi de metal, folosita in general in timpul republicii romane. "Aceste tipuri mai vechi de armura
erau mai flexibile si capabile sa absoarba si sa distribuie mai bine socul loviturilor aplicate cu armele dacice,
decat mai nou si mai rigida lorica segmentata, constuita din placi care strangeau tors-ul soldatilor", precizeaza
Schmitz. Totodata, avand in vedere faptul ca razboinicii daci puteau evita scutul cu ajutorul armelor curbe si
cauza rani adanci la nivelul capului, coifurile au fost la randul lor modificate. In aceea perioada erau purtate atat
modelul imperial galic cat si cel imperial italic, adica casti din metal, cu protectie la nivelul fetei, cu urechile
descoperite, dar protejate de anumite aparatori si deasemenea cu protectie in zona cefei. Pentru o mai buna
protectie coifurile au trebuit ranforsate, in parte din fata, cu bare de metal, care sa absoarba socul loviturilor, dar
si cu bare de metal in forma de cruce, pe calota coifului. Mai mult decat atat, aparatoarea din zona cefei a fost
dublata, protejand inclusiv umerii.

Va recomandam sa mai cititi:

Faimoasele triburi care au stapanit tara in Antichitate si obiceiurile lor bizare: cat de sangerosi ne-au fost
stramosii, de fapt

10 marturii faimoase despre razboinicii daci. Armele cu care faceau prapad in randurile inamice si cei
mai temuti regi