Romani, romanici si barbari la Dunărea de Jos

Nume:
Data:
Materie:

Domitian inca de la inceput  a evazat o politică externă extrem de agresiva concentrata

în Occident, începând o serie de războaie de-a lungul granițelor imperiale , cu scopul de
a isi face  granițele mai sigure, dar și în căutarea unor glorii militare,laude si puterea de a
domina.

In anul 83 , a fost inceputa o campanie împotriva  populației germanice din Catti pentru

cucerirea "munților Taunus" și a așa-numitelor ",Agri decumati ". În același an a fost
inceputa o ofensivă importanta în Marea Britanie pentru cucerirea părții de nord a
insulei împotriva oamenilor caledonienilor . Și, de asemenea, în acești ani,
poporul Nasamoni , de-a lungul graniței provinciei Africa proconsulară , a fost complet
anihilat, astfel încât nu mai constituia o problemă de-a lungul acestei granițe sudice.

Desfasurarea războiului:
Casus belli a fost, în anul 85 , o forta invaziva forțată de către dacii aflati in 
zona Carpaților , în provincia romană "Moesia" din apropiere, al cărei guvernator a fost
ucis. Regele lor "Duras-Diurpaneo" , probabil instigat chiar de Decebal care l-a succedat
puțin mai târziu, hotărâse să cucereasca teritoriile romane, probabil obosit de presiunea
continuă a romanilor asupra popoarelor transdanubiene „învecinate” și de pretențiile de
suveranitate și intervenind des în politica lor internă. 

Domițian, deja bine dispus la războaie externe, nu a ezitat când dacii , cu invazia lor pe
teritoriul roman, i-au oferit ocazia. Răspunsul noului împărat nu a întârziat să apară,fiind
pregatit de razboi.

    Desfasurarea razboiului in anul 85:

O nouă criză a izbucnit pe Dunăre . Dacii , a căror putere suferise o paguba mare după
moartea marelui rege Burebista la mijlocul secolului I î.Hr. cu împărțirea în 4-5 state
mici, erau din nou uniți și aflati sub un alt conducător de temut, Duras-
Diurpanaeus , acesta fiind predecesorul lui Decebal . 

Centrul regatului dac era aflat în amfiteatrul natural al munților Carpați și principalele

sale cetăți fortificate din munții Orăștie din inima Transilvaniei . Dacii au decis să treacă
Dunărea și să atace provincia romană Moesia din apropiere. Guvernatorul care a
întampinat armata dacică a fost puternic bătut, probabil lângă Adamclisi .  Proconsul din
Moesia, "Gaius Opium Sabinus ", a fost ucis și numeroase fortificații și garnizoane
din Limes Mesico au fost anihilate. Doar taberele legionare din Oescus și Nova au reușit
să se apere cu succes.

Răspunsul roman, după cum s-a menționat, nu a întârziat să apară. Împăratul Domițian ,

a adunat o armată cu vexilații venind din diferite provincii, a mers imediat spre câmpul
operațiunilor împreună cu garda pretoriană și prefectul pretorian , Cornelio
Fusco . Domițian , la sfârșitul anului, ar fi decis să înceapă construcția unui zid de
pământ mare în Dobruja . 

Razboiul in anul 86:

Domitian a reusit sa restabileasca ordinea in Provinciea Moesia,acesta ulterior,a decis sa
razbune onoarea romană prin organizatia unei expeditii cu scopul de a isi castiga
onoarea pierduta,sef comandant al expeditieu fiind prefectul Pretoriului,Cornelio Fusco.
Acest avans a fost oprit ulterior in centrul regatului Decebal,terminandu-se cu o
infrangere devastatoare,prefectul muriind in cadrul acesteia,dacii bucurandu-se de
aceasta victorie,insa pentru scurt timp.
Domitian invatand din greseli,a pregatit un nou val mult mai pregatit,avansat si fara
greseli. Insa,sa nu uitam eforturile Romei de a incerca sa obtina colaborarea in a
cumpara neutralitatea  populatiilor getete din T.R si a saratilor  din Moldova.

Anul 87:

In timpul armistitiului din acest an,Moesia s ar fi putut impartii in doua provincii

independente enumerate astfel: cea superioara,si cea inferioara,regiunea Sirmium fiind
alaturata celei superioare,pe cand,intinderea Dunareana,s-a adaugat la partea inferioara
a Moesiei.
Anul 88

Razboiul a inceput dupa un an,Domitian promovand un nou comandant sef ,anume

Tettio Giuliano,care,ulterior a reusit sa ajunga in campia Caransebesului,in fata "Portilor
de Fier".
In Tapae,unde Traian va obtine un succes mediu in timpul campaniei sale din 101,a avut
loc o batalie sangeroasa,urmata de un masacru de daci,unde Vezina care a fost al doilea
dupa Decebal,a murit in lupta.

Insa,se speculeaza ca dificultatea de a traversa Portile de Fier la oprit pe Tettio Giuliano

de a mai avansa iarna.

Anul 89:
  Victoria romana la redus pe Decebal in defensiva, insa, a fost salvat de o serie se
evenimente favorabile precum:
•  răscoala unui anume Lucio Antonio Saturnino care se proclamase împărat printre
legiunile Germaniei de Sus .

• și o revoltă armată a populațiilor care până în acel moment recunoscuseră

suveranitatea Romei și protejaseră de zeci de ani frontiera Panoniei ,
adică Marcomanni , Quadi și Sarmati Iazigi .

Aceste eventimente ducand la retragerea inevitabila a armatei romane din Dacia si la

instignarea unui tratat de pace,in care onoarea celor doi a fost salvata.
In cele din urma,fratele sau Degis a fost trimis la Roma pentru a primi din mâinile
lui Domițian însuși coroana care i se va da regelui dacilor în semn de alianță și supunere.

Cauze si urmari:

Împăratul roman Domițian , întors la Roma , a sărbătorit cu mare fast un

dublu triumf asupra lui Catti și dacilor , care era complet inutil și nepotrivit. Dacia
a rămas în continuare un stat liber și independent de Roma.
De asemenea, este adevărat că, dacă pe de o parte s-a încercat să se facă un pas înainte
pentru romanizarea teritoriului respectiv, pe de altă parte, Decebalus, fără controale
directe, ar putea reveni pentru a-și spori puterea profitând de ingineri și subvenții. trimis
de la Roma. Cincisprezece ani mai târziu, de fapt, a fost necesar un nou război pentru a
supune definitiv zona și a pune deoparte un pericol atât de mare la porțile Imperiului
Roman.

Surse folosite : Wikipedia.org, cartea " Istorie si Cunoastere"

Nume: Materie: Data:

Romani, romanici si barbari la Dunărea de Jos

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul

împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în
zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord -
de Forul roman. Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un
faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică
războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

Scenele Columnei, într-o bandă continuă, prezintă războiul contra dacilor, cu siguranță
după lucrarea lui Traian. Foarte importantă pentru cercetători, Columna arată cum erau
îmbrăcați dacii și alte neamuri din Antichitate – chiar dacă este vorba de niște clișee ale
artei romane – și cum s-au desfășurat luptele. Pe soclu apar trofeele militare luate de
romani de la daci și sarmați, printre care arme, scuturi, coifuri, armuri, stindarde cu cap
de lup și instrumente de suflat. Multe scene de pe Columnă îi arată pe legionarii romani
construind drumuri și castre, defrișând calea spre munții dacici, luând prizonieri sau
încărcând tezaurul dac, dar și scene de luptă de un mare dramatism, care erau menite a
le arăta romanilor și tuturor vizitatorilor din capitală cât de cumplite fuseseră luptele de
la nord de Dunăre. Coroborând scenele cu sursele scrise, putem să creăm o imagine
veridică asupra războiului.  

Columna lui Traian reprezintă cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea3.
Din punct de vedere estetic, Columna lui Traian este înainte de toate o creaţie originală
a artei romane în perioada ei de maximă maturitate de la începutul sec. II d.Hr., datorită
marei sale unităţi compoziţionale şi omogenitatea basoreliefurilor, prin realismul
personajelor reprezentate şi calitatea narativă a scenelor. Valoarea sa în calitate de
sursă arheologică şi istorică este inestimabilă, având în vedere faptul că scrierile lui
Traian despre războaiele dacice sunt astăzi pierdute. De asemenea basoreliefurile
Columnei prezintă detalii importante despre îmbrăcăminte, armament, fortificaţii,
harnaşament, şi mai ales despre figurile personajelor. Numeroşi sunt specialiştii
moderni care s-au exprimat asupra valorii istorice reale a Columnei lui Traian. Pentru
unii, reliefurile reprezintă o cronică destul de exactă a războaielor purtate de către
Romani împotriva Dacilor, iar diferitele detalii ne ajută să cunoaştem mai bine aceste
evenimente. Pentru alţii, dimpotrivă, Columna nu este decât o reprezentare artistică, de
sinteză, cu inevitabile exagerări şi deformări a evenimentelor descrise ; aceşti istorici
privesc basoreliefurile cu neîncredere, întrebându-se unde se găseşte limita dintre
adevărul istoric şi convenţia artistică. La toate aceste opinii asupra problemei valorii
documentare istorice a Columnei lui Traian, ar trebui adăugat caracterul oficial, de «
curte » al artiştilor anonimi, al acestui monument important, care îndeplinea oarecum
rolul de act politic, de propagandă pentru Imperiul roman şi pentru împăratul Traian.
Acest fapt nu permitea artiştilor de a urma în mod exclusiv propriilor lor inspiraţii şi
iniţiative, în sensul artistic creativ, şi prin urmare desenatorii şi sculptorii nu puteau prea
mult să se îndepărteze de textul lui Traian.