Istoria reconstruirii monumentului Tropaeum Traiani, ,,uitat" cateva decenii in

Bucuresti
Calin Gavrilas,

Martorul nasterii poporului roman este, fara indoiala, monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, ridicat de
romani in anul 109 din porunca lui Nerva Traian August in cinstea victoriei impotriva dacilor.

Ajuns o ruina la finalul secolului al XIX-lea, a intrat in atentia unor istorici si arheologi, care au vrut sa-i ofere
din nou maretia de care s-a bucurat. Insa, istoria reconstructiei monumentului pe amplasamentul actual nu a fost
deloc una simpla.

In jurul anului 1882, istoricul si arheologul Grigore Tocilescu incepe sa reuneasca bucatile de piatra si mortar ce
compuneau odata monumentul Tropaeum Traiani. Conform lui A. Radulescu, in articolul "Un act de
semnificatie istorica. Reconstruirea monumentului triumfal de la Adamclisi", aceste bucati de piatra erau
raspandite pe dealurile din zona. Constructia ridicata de romani avea o circumferinta de 39 de metri si o inaltime
de 38 de metri si era formata din 54 de metope (sculpturi in basorelief cu scene din lupta), din care s-au pastrat
49.
Cele 54 de metope se grupau in sase scene de cate noua piese. Scenele se succedau astfel: Traian in fruntea
cavaleriei, Traian ataca cetatea si o cucereste, Traian pe locul unui castru nou construit, primeste inchinaciune a
populatiei locale si prezentarea prizonierilor, Traian comanda marsul infanteriei plecand la atac, Traian conduce
victorios o mare batalie de infanterie, Traian este aclamat de trupe.

La initiativa lui Tocilescu, Mihail Kogalniceanu propune in Parlament si obtine acordul, ca monumentul sa fie
reconstituit nu la Adamclisi, ci la Bucuresti. Se obtine astfel finantarea transportarii in capitala a blocurilor de
piatra figurate si de mai mare importanta. Incepe o operatiune, care dureaza mai multi ani, de transportare a
monumentului pe traseul "Adamclisi - Rasova in care sau sanii trase de boi, pe Dunare pana la Giurgiu si de la
Giurgiu la Bucuresti pe calea ferata", noteaza A. Radulescu.

Tulburarile si dezinteresul politic, precum si moartea in anul 1909 a lui Tocilescu au facut ca ideea ridicarii
acestui simbol intr-o piata bucuresteana sa nu prinda contur. Initiativa este preluata si sustinuta si de Vasile
Parvan, insa rezultatul este acelasi. Piesele aduse la Bucuresti sunt "luate din curtea Universitatii - unde se afla
Muzeul National de Antichitati - si aruncate pur si simplu in parcul Libertatii, unde raman intr-o stare jalnica si
condamnabila uitare, pana in 1948", se arata in articolul lui A. Radulescu "Un act de semnificatie istorica.
Reconstruirea monumentului triumfal de la Adamclisi".

Dupa instaurarea regimului comunist, au loc o serie de intalniri la Bucuresti si Constanta ale unor istorici,
arheologi, arhitecti, ingineri care au cautat cea mai buna metoda de restaurare a monumentului, de data aceasta
acolo unde a fost el ridicat initial, la Adamclisi, in judetul Constanta. La 29 mai 1960, in cadrul unei asemenea
"consfatuiri", s-a ajuns la discutarea a doua metode de reconstruire: metoda reconstituirii "istorice", cu piesele
originale, cele care lipseau urmand a fi inlocuite cu replici si metoda reconstituirii cu copii executate din piatra,
dupa piesele originale - acestea fiind pastrate intr-un muzeu.

Pentru prima metoda, cea a reconstruirii "istorice", specialistii s-au izbit de o alta problema deosebit de
importanta. Aveau la indemana doar o monografie a monumentului scrisa de Gr. Tocilescu, O. Bendorf si G.
Niemann. "Au ramas neprecizate o seama de elemente, ca de pilda ordinea metopelor, succesiunea pieselor de
friza si cornisa, numarul sirurilor si randurilor de solzi de pe acoperisul tronconic cu proportia descresterii
acestora", scrie A. Radulescu.

Timpul trece, iar discutiile se prelungesc pentru inca 12 ani cand se revine la a doua metoda a reconstruirii
monumentului Tropaeum Traiani, denumita acum "restaurare autoportanta". Astfel, treptele sunt restaurate cu
piatra din cariera Deleni, apoi se toarna o baza de beton care imita primele trei randuri de asize ale
paramentului, se inalta o tamplarie metalica pe care se monteaza simili de piatra artificiala (copii pe placi subtiri
ale pieselor originale).

A. Radulescu noteaza ca acest proiect de realizare a monumentului, care a inceput in toamna anului 1975, are o
serie de avantaje: "arata imaginea integrala a monumentului, in toata maretia lui si cu toate registrele exterioare
ale ornamenticii; nucleul se conserva perfect, iar cercetari se pot face oricand deoarece intre nucleu si pereti
ramane un spatiu larg.

Pe langa reconstruirea monumentului au fost efectuate lucrari de cercetare si restaurare a zidului de incinta la
cetatea din apropiere, construirea unui muzeu in localitatea Adamclisi care sa adaposteasca toate piesele
descoperite in zona, astfel s-a creat un adevarat complex arheologic.