Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În ultimii ani, în mediul online, diacriticele au fost unul dintre subiectele aprinse, în urma cărora
s-au făcut dezbateri virtuale, s-au scris articole pe bloguri și s-au conceput campanii. Astfel, s-au
creat foarte multe păreri pro și contra despre scrierea cu diacritice.
Cu toții știm că diacritica este semnul care se adaugă la o anumită literă pentru ca, în pronunție,
să se diferențieze cuvintele. Deci, pronunțăm „românește” pentru a nu confunda cu „romaneste”.
Spunem că „Andrei s-a urcat în păr”, nicidecum „Andrei s-a urcat in par”.
Limba noastră, româna, folosește cinci litere cu semne diacritice – ă, â, î, ș, ț. Litere care,
conform „Legii nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificării standardizate a setului de
caractere în documentele în formă electronică”, trebuie folosite în mod obligatoriu de
autoritățile și instituțiile publice, dar și de notarii publici. Mai mult decât atât, pentru categoriile
precizate mai sus sunt și amenzi de la 3.000 până la 5.000 de lei.
O lege aplicată domeniului public este un exemplu pentru încurajarea oamenilor să folosească
din ce în ce mai mult diacriticele. Spre deosebire de România, Franța sau Germania nu tolerează
scrierea fără diacritice.
Așa cum scriam mai sus, diacriticele au generat și campanii în online menite să vă facă să le
folosiți atunci când scrieți. Campaniile „Scriu cu diacritice”, „Scrie românește pe net” și, cea mai
recentă dintre ele, „Adoptă un Ș” au un rol educativ și sunt binevenite chiar și în 2015.