Modelul de cercetare

Modelul Kuhlthau

1. Începutul – pregătirea pentru alegerea unui subiect

Alegerea subiectului pentru o lucrare de licență este o etapă initial, dar dificilă, deoarece
aceasta implică o decizie grea în ceea ce privește evoluția ulterioară a celorlalte etape.
Subiectul/tema aleasă trebuie să facă parte din arealul de curiozități ale cursantului, să-I
stârnească interesul spre a atinge apogeul cunoașterii. Se face o listă cu temele de interes, dar
care au legătură cu disciplina de studiu și cu deprinderile urmărite.Tematica fiecărui curs se
descompune într-o mulțime de subteme.

2. Alegerea subiectului- deciderea subiectului

După o serie de contradicții, supoziții și ezitări se ajunge la o concluzie, care coincide cu

deciderea asupra subiectului/temei de studiu . Acestă temă trebuie să fie susținută pe lângă o
cercetare aprofundată și de capacitatea studentului de a o expune prin intermediul unei
exemplificări profunde. Alegerea temei de cercetare este astfel intențională, dar și rațională și
ajută la o pornire pozitivă a muncii de elaborare a referatului. Prin aceasta cerinta se observa
necesitatea de a formula și un titlu al referatului stiintific pe care l-am ales. Uneori se indica titlul
de către profesor, alteori numai tema este indicate, iar studentul are posibilitatea să elaboreze si
titlul. Dar trebuie să se aiba în vedere faptul ca titlul inițial al oricărui referat știintific are un
caracter provizoriu, dacă este stabilit încă de la început.

3. Explorarea – căutarea de informații legate de subiect

Elaborarea ipotezelor de lucru este esențială în orice referat. În practica elaborarii referatelor
s-a observat faptul ca multe lucrari au ipoteze implicite care nu sunt prezentate înca de la început
ca ipoteze explicite. Spus mai simplu, este indicat ca ipotezele sa fie identificate pentru a obișnui
studentul cu metodologia cercetării. Spus și mai simplu: nu trebuie să se mai accepte referate fără
ipoteze explicit formulate. Acestea au menirea să direcționeze cercetarea înspre o structură, cel
puțin demonstrativă sau argumentativă. În absența lor, referatele se reduc la rezumări, la plagiat
explicit, la sinteze neelaborate care nu definesc conceptual o lucrare.

4. Formularea – formularea punctelor care vor fi studiate

După alegerea și căutarea informațiilor elocvente pentru subiectul propus este necesar să se
conceapă o reprezentare inițială a subiectului ales pentru a se concepe un plan al cercetării. Se
stabilesc capitolele lucrării de cerecetare începând cu aspecte generale, teoretice și atingând
profunzimea subiectului cu ajutorul aspectelor practice. Puterea exemplului are o importanță
majoră în finalizarea conținutului lucrării de cercetare. Nu uităm de partea argumentativă /de
cercetare.

5. Căutarea informațiilor- căutarea aprofundată a informațiilor

Modalitățile de pregătire a ideaticii necesare unui plan al expunerii textului - presupun:

lectura - în limita timpului, a bibliografiei găsite, a materialului specific abordării subiectului
vizat (citim cât mai mult posibil); analiza și sinteza acestuia (surprindem ideile esențiale și le
rezumăm) ; folosirea unor fișe de lucru .
După stabilirea bibliografiei, a capitolelor și a subtemelor de studiu se trece la o sinteză a
informațiilor descoperite din cărțile studiate. Se notează elementele esențiale într-o interpretare
personală în funcție de capitolele alese. Putem face modificări asupra structurii pe capitol
realizată anterior.
Nu uităm să prezentăm toate ideile pe care le considerăm utile în sprijinul demonstrației pe
care o facem deoarece astfel evităm semnele de întrebare sau nelămuririle pe care auditoriul le
poate avea. În plus, argumentarea presupune și a nu afirma nimic din ceea ce nu se poate
demonstra și a respinge tezele care se opun ideii care este promovată de vreme ce finalitatea ei
este să convingă, să influențeze, să inspire sau să schimbe credințele, convingerile auditoriului.
6. Sfârșitul activității- terminarea solicitărilor informaționale

Această etapă implică tehnoredactarea referatului și efectuarea ultimelor retușuri asupra

acestuia. Conținutul referatului reprezintă partea cea mai extinsă a lucrării.
În redactarea unei lucrări, indiferent de stilul de așezare în pagină a conținutului lucrării
trebuie să se țină seama de faptul ca fiecare paragraf are o structură specifică și aparte. Spus
simplu, fiecare alineat al lucrării trebuie sa fie judecat sub forma unui paragraf. În cadrul acestuia
intră un grup de propoziții. Indiferent de numărul propozițiilor care intră într-un paragraf, acestea
susțin și argumentează o singură idee sau un singur subiect.:
Se introduce un subiect nou și se dezvoltă. Se realizează sub aspect vizual (prin
redactare) și structural (prin construcție logică) distincția între noul subiect și cel anterior ori față
de subiectul care urmează. Se realizează o relație consistentă logică între propozițiile care îl
alcatuiesc.