LUCRAREA ESTE STRUCTURA PE 2 CAPITOLE,PRIMUL CAPITOL se remarcă printr-o succintă şi actuală

prezentare a abordărilor teoretico – metodologice privind performanţa, dar și abordările generale

ale creditelor în cadrul băncilor comerciale. După ce au fost prezentate aceste abordări, a fost
stabilită linia directoare, din perspective căreia se va realiza expunerea tezei privind performanţa
– performarea sistemului bancar1 din România.
Astăzi conceptul de performanţă reprezintă o ipostaziere a intereselor generale,
economico-sociale, de care societatea uzitează în vederea imbunătăţirii situaţiei
individuale sau colective. În funcţie de perioadele la care se face referire, conceptul de
performanţă îmbracă diferite forme cum ar fi productivitate, adaptabilitate, eficacitate ş.a.
Performanţa sitemului bancar reflectă eficienţa mobilizării şi alocării capitalului în
ansamblu dar şi în particular, în acest scop băncile trebuie să mobilizeze economiile
interne, să aloce fonduri pentru investiţii care să contribuie la modificările structurale din
economie şi la creşterea productivităţii, să faciliteze plăţile astfel încât piaţa să poată
opera la costuri scăzute şi să găsescă corelaţii cât mai juste între eforturi şi efecte, adică
eficienţă şi eficacitate.2
Din punctul meu de vedere performanţa, la nivelul sistemului bancar, reprezintă acea
stare de fapt caracterizată prin stabilitate decizională, legislativă, monitorizare şi coordonare
prudenţială.
În cadrul economiei contemporane,şi anume cea de piaţă creditul a cunoscut o ascensiune
impresionantă,deoarece sistemele bancare sunt supuse unor reglementări stricte de reglementare
şi control din partea Băncilor Centrale.
Putem asocia creditului expresia de “comerţ cu bani”,acest termen rezultând din activitatea
de intermediere financiară a băncilor,care plasează disponibilităţi băneşti sub formă de credit.
Această intermediere se realizează prin transferul de fonduri temporare de la persoanele care îşi
depun sume de bani sub formă de depozite,către persoanele care au neoie de lichidităţi,sub formă
de credite.
In prima parte a capitolului 2 am facut o scurta prezentare a bancii Raiffeisen bank,iar in a doua
parte am realizat un studiu de caz privind analiza comparativa a acordarii si gestionarii creditelor
imobiliare fata de cele ipotecare la agentia reiffeisen bank bucuresti
Pentru a analiza cele două tipuri de credite, am ales un credit imobiliar (Creditul Casa
Ta), şi unul ipotecar (Flexicredit Plus).
Creditul Casa Ta este un credit acordat de Raiffeisen Bank, special pentru a achiziţionarea,
construirea unei locuinţe şi pentru cumpărarea de terenuri, spre deosebire de Flexicredit Plus, un
credit de nevoi personale cu ipotecă.
Avantajele comune ale celor două tipuri de credite sunt:
 clienţii beneficiază de consliere specializată în centrele Raiffeisen Bank;
 se acceptă o gamă variată de venituri (salarii, pensii, venituri din chirii, venituri din
activităţi independente etc);
 documentaţia este simplificată prin faptul ca nu se cere carte de muncă;
 comisionul de rambursare anticipată nu există în cazul în care rambursarea este se
încadrează în limita a 20% din soldul creditului (la fiecare aniversare a creditului).
Spre deosebire de aceste avantaje comune, creditul Casa Ta mai presupune şi o serie alte
avantaje:
 analiza documentaţiei de credit este gratuită;
 se eliberează o scrisoare de preaprobare a creditului valabilă 45 de zile;
 creditul se acordă în ziua semnării contractului de vânzare-cumpărare şi a ipotecii.
Carateristicile creditului imobiliar Raiffeisen Casa Ta:
 Valuta: LEI, EUR;
 Valoarea creditului este cuprinsă între 5.000 şi 200.000 EUR (sau echivalentul în
Lei);
 Garanţia solicitată: ipoteca de rang I instituită asupra imobilului achiziţionat sau
asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea solicitantului sau a unor terţi;

CONCLUZII SI PROPUNERI

Pe parcursul acestei lucrări am studiat şi a analizat unele dintre cele mai importante aspecte
ale unuia dintre cele mai cunoscute fenomene economice care s-au manifestat şî au evoluat pe
parcursul timpului - fenomenul de creditare.
Creditele au apărut ca o necesitate de finanţare a persoanelor fizice şî a agenţilor economici
pentru a-şi desfăşura activităţile întreprinse de aceştia atunci când apare nevoia de venituri
suplimentare pentru achiziţionarea unor produse sau servicii în cazul persoanelor fizice sau nevoia
de resurse pentru dsfăşurarea diferitelor tipuri de activităţi în cazul agenţilor economici.
Primele forme ale creditului au apărut în mileniul al II-lea, atunci când egipenii şi feicienii
au început activitatea de "comerţ cu bani". Deoarece nevoia de disponibilităţi s-a manifestat din
ce în ce mai mult, primii creditori care au apărut pe aceasă piaţă, au fost cămătarii, care praticau
creditarea cu dobânzi foarte mari, care ajungeau până la valoarea de 100%.
Pe măsură ce lumea s-a dezvoltat şi industria a cunoscut o evoluţie impresionantă, trecând
de la manufactură la forma mecanizată, tot mai mulţi producători au apelat la această formă de
finanţare.
Pentru ca activitatea de creditare să se desfăşoare în bune condiţii, au apărut instituţiile de
intermediere financiară, care, pe fondul disponibilităţilor atrase de la populaţie, acordă
imprumuturi sub formă de credite bancare. Instituţiile de intermediere financiară practică
activitatea de creditare, pe fondul unor câştiguri, care sunt reprezentate de dobânzi şi comisioane.
Băncile efectuează operaţiunea de creditare conform unor norme proprii, dar şi a normelor
Băncii Naţionale ale Românei şi a legilor în vigoare. Aceste reguli, în principal prevăd unele reguli
ce se concretizează în nivelurile maxime ale dobânzilor şi comisioanelor practicate, unele niveluri
minime ale rezervelor ce trebuie păstrate la Banca Centrală, dar şi a activităţilor de rutină practicate
de aceste bănci.
Pentru desfăşurarea acestei activităţi, băncile trebuie să impună unele condiţii persoanelor
împrumtate (debitorilor), care se au la bază, în principal documentele solicitate, şi anume: cererea
de credit, adeverinţa de venit atât a lor, cât şi a giranţilor, dacă este cazul, acte de vânzare-
cumpărare, în cazul creditelor cu ipotecă, facturi, autorizaţii, fişa fiscală, ş.a. In cazul
persoanelor juridice şi a agenţilor economici, pe lângă aceste documente, mai sunt solicitate:
certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului, bilaţul, balanţele de verificare, studii de
fezabilitate, aprobări de la AGA, devize şi alete aprobări.
Pe măsură ce activitatea bancară a evoluat, au apărut şi creditele cu destinaţie specială, care
au unele facilităţi, în funcţie de destinaţie acestora.
Dacă luăm în considerare creditele imobiliare şi cele ipotecare, destinate cu precădere
pentru achiziţia de locuinţe sau terenuri, renovări şi contrucţii de imobile, avantajele principale ale
lor sunt evideţiate, în primul rând de dobânzile mai mici decânt în cazul creditelor de consum şi
de perioada mare de rambursare. O condiţie esenţială pentru aceste tipuri de credite este acela de
ipotecă asupra bunului achiziţionat, sau a altor bunuri aflate în proprietatea debitorului sau a altor
terţe persoane, numite giranţi.
În ultimul timp, au apărut unele proiecte de creditare în parteneriat cu statul, care sub
diverse forme, cum ar fi dobânda mai mică sau garanţia, ajută tinerele persoane să achiziţioneze
mai uşor şi cu mai puţine condiţii o locuinţă.
În cazul nerambursării sau a rambursării întârziate a creditelor, banca poate apela la
penalităţi la plata creditelor restante, iar în cazul creditelor imobiliare şi ipotecare, se poate ajunge
până la confiscarea bunului ipotecat, sau chiar la executarea silită prin evacuarea din locuinţă.
Pentru evidenţierea concretă a acestor date şi condiţii prezentate mai sus, în urma stagiului
de practică efectuai la Raiffeisen Bank București, am constatat că aceste două tipuri de credite,
imobiliare şi ipotecare au o pondere mică in totalul creditelor acordate, deoarece pentru acordarea
lor se cer unele condiţii suplimentare, cum ar fi: garanţii mai mari, diferite tipuri de ipoteci, dar în
esenţă principala condiţie este aceea că veniturile cerute trebuie să aibă o valoare mai ridicată decât
in cazul creditelor de consum.
Analizând aceste două tipuri de credite, observăm ca cel ipotecar(Flexicredit Plus) a
cunoscut o evoluţie în ultimii ani, pe când creditul imobiliar (Casa Ta), nu s-a mai acordat în anul
2016, motivul principal fiind apariţia centrelor specializate Raiffeisen Casa Ta, specializate în
acordarea acestui credit.

Propuneri de îmbunătățire a performanței creditelor bancare:

 Realizarea obiectivelor de reducere a inflaţiei
 Reducerea costurilor operaţionale ale băncilor
 Studierea de către bănci a posibilităţii renunţării treptate la solicitarea de giranţi, în
cazul acordării de credite ipotecare.
 Promovarea unor iniţiative legislative care să protejeze într-o mai mare măsură
drepturile creditorilor.
 Adoptarea legislaţiei care să permită titlurizarea creanţelor ipotecare.
 Micşorarea timpului de răspuns la o cerere de creditare;