Monopolurile companiilor energetice au resimtit de-a lungul timpului o
presiune crescânda din partea problemelor de mediu si a intensificarii concurentei, la care s-a adaugat, la sfârsitul anilor ’60, criza petrolului. Toate acestea au ridicat problema asigurarii resurselor energetice.
Exista o mare diversitate de abordare a politicilor din domeniul energiei între
cele 15 state ale Uniunii Europene, de la modelul francez (sistem centralizat) pâna la cel britanic (sistem liberal) si cu elemente specifice, ca în Danemarca (preocuparea pentru mediu) sau în Grecia (interconectare dificila cu sistemul energetic al Uniunii Europene).
3.1. Obiectivele generale ale politicii UE în domeniul
energiei
Cele mai importante obiective ale politicii energetice se refera la:
Siguranta alimentarii cu energie în conditii de competitivitate,
resurse sigure si diverse. Siguranta priveste atât importurile de energie si materii prime, cât si livrarile catre consumatori. În perspectiva globala, cresterea populatiei duce la cresterea necesitatilor vitale de energie.
Sisteme de energie competitive, în conditiile liberalizarii preturilor,
diversificarii surselor de alimentare catre consumatori si protectiei mediului. Sistemele energetice trebuie sa sprijine o economie competitiva si, în acelasi timp, sa fie competitive în interiorul lor.
Protectia mediului, referitor la reducerea ploilor acide si a emisiilor
gazelor cu efect de sera, prin introducerea celor mai performante tehnologii. O prima actiune s-a convenit la Summitul de la Kyoto, privind reducerea cu 8% a emisiilor de dioxid de carbon în atmosfera.
3.2. Elementele cheie ale politicii în domeniul energiei
Trebuie sa avem în vedere:
asigurarea resurselor sigure si diversificate;
asigurarea alimentarii cu energie la preturi corespunzatoare;
reducerea impactului asupra mediului;
utilizarea eficienta a energiei;
racordarea la politica de dezvoltare industriala;
dimensiunea sociala si de sanatate.
3.3. Programele specifice politicii energetice
Programele specifice domeniului energiei sunt:
a) Programul - Cadru 6 (2002 – 2006). Programul
tematic ENERGIE, MEDIU sI DEZVOLTARE DURABILĂ este împartit în doua subprograme:
- Energie. Scopul strategic al acestui subprogram este
dezvoltarea sistemelor si serviciilor de energie durabile pentru Europa: servicii energetice de calitate si cu costuri scazute, cresterea sigurantei si diversitatii furnizarii energiei, îmbunatatirea competitivitatii indus-triale si reducerea impactului asupra mediului.
- Mediul si dezvoltarea durabila. Scopul strategic al acestui
subprogram este promovarea stiintei si a tehnologiilor de mediu în vederea îmbunatatirii calitatii vietii si sprijinirii dezvoltarii economice, a competitivitatii si crearii de noi locuri de munca, în conditiile înde-plinirii obiectivelor privind managementul durabil al resurselor si al protectiei mediului.
b) Programul “ENERGIE INTELIGENTĂ PENTRU EUROPA”. Pro-
gramul a fost propus în aprilie 2002 pentru perioada 2003 – 2006. Bugetul programului este de 215 milioane euro. Programul va imple- menta strategia definita în Carta Verde si se va concentra asupra energiilor regenerabile (programul ALTERNER) si economia de energie (program SAVE 2002). c) SAVE II este unicul program al Uniunii Europene dedicat exclusiv promovarii eficientei energetice si încurajarii economiilor de energie în industrie, comert si sectorul domestic prin masuri de politica, informare, studii si actiuni pilot, precum si prin crearea unor agentii de management energetic la nivel local si regional. d) ALTENER II este programul care promoveaza sursele regenerabile de energie. Obiectivele specifice acestui program pot fi sistematizate astfel:
- implementarea si completarea masurilor Comunitatii de dezvoltare
a potentialului resurselor de energie regenerabila;
- încurajarea armonizarii dintre produse si echipament pe piata ener-
giei regenerabile;
- sprijinirea dezvoltarii unei infrastructuri ce va contribui la cresterea
încrederii investitorilor, îmbunatatirea tehnologiilor energetice re- generabile si cresterea competitiei în acest sector;
- îmbunatatirea diseminarii informatiilor si a coordonarii la nivel
local, regional, national, comunitar si pe plan international ducând astfel la cresterea încrederii investitorilor si a patrunderii pe piata;
- cresterea capacitatii operationale la producerea de energie din
surse regenerabile;
- implementarea strategiei Comunitatii privind sursele regenerabile
de energie.
e) SYNERGY este un program de cooperare si de promovare a
politicilor în domeniul energieicondus de Directoratul General pentru Energie si Transport al Comisiei Europene. Acesta finanteaza activitati de cooperare cu tarile din afara UE în domeniul formularii si implementarii unor politici energetice în beneficiul mutual al tuturor partilor implicate. Comunitatea s-a implicat în proiecte de cooperare în domeniul energiei ca urmare a crizei petrolului din anii '80 prin "Programul de Cooperare Internationala în Energie" care s-a transformat apoi în Programul SYNERGY. Actiunile finantate se refera la:
- informari si cursuri pe politica energetica;
- analize si prognoze în domeniul energetic;
- dialoguri si schimburi de informatii pe politica energetica, în special
prin organizarea de conferinte si seminarii;
- suport pentru cooperarea regionala transfrontaliera;
- îmbunatatirea cadrului pentru cooperarea din industria energetica;.
f) GREENLIGHT este un program voluntar unde organizatii publice sau private, împreuna cu Comisia Europeana, încearca sa îmbunatateasca instalatiile de iluminat existente si sa proiecteze altele noi, utilizând sisteme energetice de iluminat eficiente. GreenLight a fost lansat oficial la 7 februarie 2000 si se va desfasura timp de cinci ani (2000-2004). Obiectivele programului GreenLight sunt:
- reducerea consumului energetic pentru iluminat în Europa;
- reducerea emisiilor poluante si limitarea efectelor globale;