Gumeniuc Ina, conf. univ., dr.

12. MANAGEMENTUL ENERGETIC

12.1. Conceptul sistemului de management energetic

12.2. Organizarea procesului de gestiune a resurselor energetice
12.3. Managementul eficienţei energetice

Scopul temei: oferirea studenţilor cunoştinţe teoretice şi aptitudini practice în domeniul

managementului energetic.
Obiectivele temei. După studierea acestei teme, studenţii trebui să fie capabili:
 să definească conceptul managementului energetic;
 să explice beneficiile aplicării sistemului de management energetic;
 să descrie funcţiile sistemului de management energetic;
 să descrie componentele sistemului energetic;
 să identifice avantajele aderării sistemului naţional energetic la cel European;
 să descrie paşii de implementare a unui sistem de management energetic;
 să identifice obiectivele de bază stipulate în Strategia Energetică a Republicii Moldova;
 să descrie cadrul legislativ şi instituţional în sectorul energetic;
 să definească conceptul de eficienţă energetică;
 să explice şi să utilizeze indicatorii de eficienţă energetică;
 să identifice soluţiile de creştere a eficienţei energetice în sectorul industrial;
 să descrie avantajele utilizării surselor energetice regenerabile.
Competenţele dobândite. În urma însuşirii acestei teme studentul trebuie să cunoască:
 funcţiile sistemului de management energetic;
 etapele implementării unui sistem de management energetic;
 cadrul legislativ şi instituţional în sectorul energetic;
 Strategia Energetică a Republicii Moldova;
 soluţiile de creştere a eficienţei energetice în sectorul industrial;
 madalităţile de utilizare a surselor de energie regenerabile.
Performanţele aşteptate. În baza cunoştinţelor obţinute studentul trebuie să fie în stare să
aplice în practică:
 analiza şi elaborarea politicii energetice;
 participarea la implementarea unui sistem de management energetic în cadrul
întreprinderii;

1
 identificarea şi implementarea soluţiilor de creştere a eficienţei energetice în cadrul
întreprinderii.

12.1. Conceptul sistemului de management energetic

12.1.1. Noţiuni generale de management energetic
Necesitatea de a fi competitiv pe piaţă şi de a îndeplini standardele de mediu mereu mai
stricte, este factorul decisiv în luarea deciziilor privind costurile operaţionale pentru toate
întreprinderile. Managementul energetic este un instrument important de ajutor pentru
întreprinderi în atingerea acestor obiective.
Managementul energetic reprezintă o complexitate de acţiuni, bine definite, a căror
implementare are ca scop reducerea consumului de energie, a cheltuielilor pentru energie şi a
emisiilor de gaze cu efect de seră [14; p.11].
La baza reducerii semnificative şi durabile a costurilor aferente consumului de energie
pentru întreprinderile de toate dimensiunile va sta o abordare sistemică. Aceasta nu este o
provocare dificilă din punct de vedere tehnic, este o provocare pentru modul în care sunt
gestionate resursele organizaţiei, inclusiv energia şi resursele umane. Întotdeauna există loc pentru
îmbunătăţiri, chiar şi în cadrul organizaţiilor cu o performanţă energetică înaltă.
Managementul energetic, ca proces de îmbunătăţire a utilizării resurselor energetice, a
evoluat sub aspect structural şi funcţional pornind de la unele practici rudimentare de gestionare a
energiei până la standarde care stabilesc cerinţe exacte pentru sistemele de management energetic.
Standardul ISO 50001:2011 defineşte sistemul de management energetic ca: „un set de
elemente care sunt legate sau interacţionează între ele cu scopul de a stabili o politică energetică
şi obiectivele energetice, precum şi procesele şi procedurile pentru realizarea acestor obiective”
[16].
Ghidul German de management energetic VDI 4602 prezintă managementul energetic ca
având şi o dimensiune mai economică: „Managementul energetic este organizarea şi coordonarea
sistematică pro-activă a achiziţiilor (procurărilor de bunuri şi servicii), conversie, distribuţie şi
utilizării energiei pentru a îndeplini cerinţele, luând în considerare obiectivele de mediu şi
economice” [17, p. 13].
Trebuie subliniat faptul că managementul energetic este un angajament de lungă durată, nu
doar o activitate efectuată o singură dată. Managerul energetic poate asigura continuitatea doar
prin implementarea corespunzătoare a unei etape de revizuire periodică a planului de acţiune.
Managementul energetic poate fi un succes de durată dacă măsurile luate sunt înglobate ca
procese cu obiective dirijate şi dacă managementul energetic reuşeşte să fie ancorat în conştiinţa
colaboratorilor.

2
 12.1.2. Scopul şi obiectivele managementului energetic
Managementul energetic, aplicat într-o întreprindere, are ca principal obiectiv asigurarea
unui consum judicios şi eficient al energiei, în scopul maximizării profitului prin minimizarea
cheltuielilor pentru energie, mărind în acest mod competitivitatea pe piaţă a întreprinderii.
Obiectivele secundare, rezultate în urma aplicării unui program de management energetic,
se referă la [8; p.5]:
 creşterea eficienţei energetice şi reducerea consumurilor de energie, în scopul
reducerii cheltuielilor;
 realizarea unei bune comunicări între compartimente, pe problemele energetice
specifice şi responsabilizarea acestora asupra gestiunii energiei;
 dezvoltarea şi utilizarea permanentă a unui sistem de monitorizare a consumurilor
energetice, raportarea acestor consumuri şi dezvoltarea unor strategii specifice de optimizare a
acestor consumuri;
 găsirea celor mai bune căi de a spori economiile băneşti rezultate din investiţiile
în eficientizarea energetică a proceselor specifice de producţie, prin aplicarea celor mai
performante soluţii cunoscute la nivel mondial;
 dezvoltarea interesului tuturor angajaţilor în utilizarea eficientă a energiei şi
educarea lor prin programe specifice de reducere a pierderilor de energie;
 asigurarea siguranţei în alimentare a instalaţiilor energetice.
Managementul energetic utilizează principii inginereşti şi economice pentru a controla
costurile energiei consumate. Majoritatea reducerilor de costuri energetice pot proveni din
îmbunătăţiri ale eficienţei energetice. Alte economii pot proveni din schimbarea surselor
tradiţionale de energie consumată şi posibilitatea de cuplare la alte surse de energie.
12.1.3. Beneficiile aplicării sistemului de management energetic
 Îmbunătăţirea competitivităţii economice [8; p. 6-7]:
- Reducerea costurilor de producţie;
Costurile energetice reprezintă un element important în structura costului majorităţii
produselor rezultate în urma unor procese de producţie. Reducerea consumurilor energetice
conduce în final la scăderea costurilor de producţie şi implicit la mărirea competitivităţii
produselor.
- Reducerea intensităţii consumurilor energetice;
Prin aplicarea unor programe de eficienţă energetică în diferite ramuri industriale,
intensitatea energetică pe unitatea de produs va scădea, fapt ce va conduce la o creştere
semnificativă a competitivităţii pe piaţă a produsului respectiv.
- Beneficii sociale.

3
 Aplicarea programelor de eficienţă energetică are şi un aspect social prin redistribuirea
capitalului de lucru celor implicaţi efectiv în implementarea acestor programe.
 Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu [8; p. 6]:
- Limitarea încălzirii globale;
Emisiile de CO2 rezultate în urma arderii combustibililor fosili constituie unul din
principalii factori de perturbare a climei globale, datorită apariţiei efectului de seră şi creşterea
temperaturii mediului, cu efecte directe de perturbare a întregului ecosistem.
Reducerea consumurilor energetice, precum şi producerea energiei din resurse
regenerabile, nepoluante, aplicate la o scară cât mai largă, pot contribui în mod semnificativ la
reducerea şi limitarea fenomenului de încălzire globală.
- Reducerea ploilor acide;
În urma arderii combustibililor fosili utilizaţi la producerea energiei, emisiile rezultate
conţin pe lângă CO2 şi bioxid de azot şi de sulf, care, în combinaţie cu vaporii de apă din nori,
conduc la apariţia ploilor acide.
 Îmbunătăţirea securităţii energetice [8; p. 7]:
- Reducerea importurilor de gaze naturale;
În Republica Moldova sume importante de bani se cheltuiesc an de an pentru asigurarea
importurilor de gaze. Singura cale de a limita efectele creşterii acestor costuri o constituie
promovarea unor programe performante de management energetic.
- Reducerea vulnerabilităţii faţă de lipsa de energie;
Orice tendinţă de creştere economică conduce la o creştere a intensităţii energetice, aceasta
determinând o creştere a dependenţei de import cu urmări asupra economiei naţionale şi mai ales
cu anumite riscuri politice şi strategice cauzate de dependenţa de un singur furnizor pentru
gazele naturale şi din cauza evoluţiilor ascensionale ale preţului petrolului.
Prin promovarea unei politici de gestiune economică a consumului de combustibili, a
energiei şi prin aplicarea de programe conservative care să răspundă cererii din ce în ce mai mari
de energie, bazate pe utilizarea unor surse alternative de producere a energiei, se poate institui o
echilibrare dintre cererea şi oferta de energie.
Programele conservative au la bază punerea în valoare a resurselor locale: instalaţii de
cogenerare, turbine eoliene, utilizarea biomasei şi a deşeurilor, celule solare pentru producerea
energiei necesare desfăşurării activităţilor economice şi care poate fi asigurată la un preţ minim.
12.1.4. Funcţiile sistemului de management energetic
Managementul energetic a preluat funcţiile managementului clasic în diverse forme. Cel
mai relevant şi actual document internaţional care are încorporate funcţii ale managementului
energetic este Standardul Internaţional ISO 50001:2011. În cazul acestui standard, principalele

4
cerinţe au fost considerate funcţii aşa cum după conţinut acestea corespund funcţiilor. Conform
Standardul Internaţional ISO 50001:2011 funcţiile (cerinţele) sistemului de management
energetic sunt [10; p.28-29]:
 Planificarea energetică;
 Implementare şi operare;
 Verificare;
 Analiza de management.
Planificarea energetică prevede realizarea unor paşi de implementare sau/şi cerinţe de
management:
1. Identificarea cerinţelor legale şi de altă natură;
2. Analiza energetică;
3. Stabilirea consumului de energie de referinţă;
4. Identificarea indicatorilor de performanţă energetică;
5. Stabilirea obiectivelor energetice, ţintelor şi elaborarea planului de acţiuni.
Implementarea şi operarea ca funcţie a sistemului de management energetic prevede
îndeplinirea următorilor paşi:
1. Asigurarea de competenţe, instruire şi sensibilizare în cadrul organizaţiei;
2. Asigurarea unui sistem adecvat de comunicare;
3. Asigurarea controlului documentaţiei;
4. Stabilirea controlului operaţional;
5. Identificarea şi planificarea operaţiunilor şi activităţilor de mentenanţă legate de utilizatorii
semnificativi de energie;
6. Organizaţia trebuie să ia în considerare oportunităţile de îmbunătăţire a performanţei
energetice şi de control operaţional în proiectarea de noi facilităţi, echipamente, sisteme şi
procese;
7. Organizaţia trebuie să stabilească şi să aplice criteriile de evaluare a consumului de energie,
şi a eficienţei.
Funcţia de verificare se realizează prin executarea următorilor paşi:
1. Monitorizarea, măsurare şi analiză;
2. Evaluarea conform cerinţelor legale şi altor cerinţe;
3. Auditarea internă a sistemului de management energetic;
4. Soluţionarea neconformităţilor existente şi eventuale prin aplicarea de corecţii şi de acţiuni
corective şi preventive;
5. Stabilirea şi menţinerea controlului înregistrărilor.

5
 Funcţia analiza de management va fi executată de către managementul de top, care va
revizui sistemul de management energetic al organizaţiei la intervale planificate pentru a asigura
întotdeauna corespunderea sistemului cu cerinţele şi eficienţa acestuia.
În figura 12.1. sunt prezentate rezultatele analizei corespunderii dintre funcţiile
managementului şi funcţiile (cerinţele) ISO 50001.

Figura 12.1. Corespondenţa dintre funcţiile managementului şi cerinţele sistemului de

management energetic conform standardului ISO 50001:2011.
Sursa: [10; p. 29].
Funcţiile clasice de management se regăsesc în mare parte şi în standardul ISO 50001.
Principala funcţie a managementului care nu este reflectată în standard este motivarea, figura
12.1. Acest element fiind foarte important în contextul managementului energetic.
O altă diferenţă structurală se remarcă la funcţia de control. În cazul ISO 50001, funcţiile
de verificare şi analiză a managementului corespund cu funcţia de control a managementului
clasic, aşa cum analiza managementului în standard este una din cerinţele funcţiei de control în
management.
12.1.5. Componentele sistemului energetic
Sistemul energetic este o ramură de bază a economiei naţionale, care, în mare măsură,
determină succesul realizării programelor de dezvoltare a economiei naţionale, precum şi
stabilitatea în societate, având drept sarcină asigurarea cu energie a tuturor consumatorilor din
ţară.
Infrastructura sectorului energetic reprezintă ansamblul instalaţiilor şi construcţiilor
necesare extragerii, producerii, conversiei, stocării, transportului, distribuţiei şi furnizării
resurselor primare de energie şi energiei finale, structurat după cum urmează [5; p.471]:
 sistemul electroenergetic;
 sistemul termoenergetic;
 sistemul de gaze naturale;
 sistemul de aprovizionare cu combustibil solizi şi lichizi etc.

6
 Sectorul electroenergetic cuprinde: centralele electrice, reţelele electrice de transport,
reţelele electrice de distribuţie.
Republicii Moldova (cu excepţia regiunii transnistrene) îşi asigură necesităţile de energie
electrică în proporţie de 30 % din surse interne, restul 70 % fiind importate. Sursele interne pe
malul drept al Nistrului sunt centrale raionale şi industriale, care dispun de o capacitate de circa
443,5 MW, fiind vorba despre Centrale electrice cu termoficare (CET) 1, 2, reorganizate în anul
2015 într-o întreprindere nouă S.A. Termoelectrica şi Nord (330 MW, zece centrale electrice cu
termoficare ale fabricilor de zahăr (97,5 MW) şi Centrala Hidroelectrică de la Costeşti (16 MW).
Pe malul stâng al Nistrului infrastructura energiei electrice este constituită din Centrala Electrică
Raională de Stat Moldovenească (2500 MW) şi Centrala Hidroelectrică de la Dubăsari (48 MW),
care, de facto, nu sunt sub controlul autorităţilor de la Chişinău şi nu se supun reglementărilor
constituţionale în activitatea sa internă în regiunea transnistreană.
Transportul şi distribuţia energiei electrice în sistemele centralizate de alimentare a
sistemului energetic republican este efectuată de diferite companii, inclusiv cu capital privat:
Întreprinderea de Stat „Moldelectrica” (transportul energiei electrice), Compania „Gas Natural
Fenosa”, Societatea pe acţiuni „RED Nord”, Societatea pe acţiuni „RED Nord-Vest”, RED Est
(Transnistria), RED Sud-Est (Transnistria).
Sectorul termoenergetic în Republica Moldova include:
 sistemele de încălzire centralizată, având ca sursă Centralele Electrice de Termoficare
(Chişinău, Bălţi);
 sistemele de încălzire centralizate conectate la cazangerii locale;
 sisteme de aprovizionare cu energie termică de la cazane industriale;
 sisteme locale de încălzire, cu cazane individuale;
 sobe individuale de încălzire a spaţiilor de locuit.
Cea mai mare cotă din producerea energiei termice revine Centralelor Electrice de
Termoficare, circa 60-65 %. Reducerea sarcinii termice din ultimii ani este condiţionată de
debranşările masive ale consumatorilor de la sistemul centralizat de încălzire.
Sectorul de gaze naturale include: gazoductele de transport şi tranzit, staţiile de
compresiune şi de evidenţă a gazelor transportate, gazoductele de distribuţie (de presiune medie
şi josă), staţiile de distribuţie.
Pe teritoriul RM sunt construite reţele magistrale cu o lungime de peste 1600 km, iar reţele
de gaze peste 21000 km. Prin intermediul magistralelor Federaţia Rusă tranzitează anual prin
teritoriul moldovenesc aproximativ 20 miliarde m³ de gaz, ceea ce este de aproape 10 ori mai
mult decât tot gazul consumat în ţară (inclusiv cu regiunea transnistreană), care constituie în

7
mediu 2 miliarde m³. Operatorul principal pe piaţa gazelor naturale din republică este
întreprinderea mixtă moldo-rusă S.A. „Moldovagaz”.
Este necesar de menţionat că există şi gazoductul Iaşi-Ungheni. În prima fază capacitatea
gazoductului va fi de circa 500 milioane m³ de gaz, iar după construcţia unei staţii de
comprimare, se aşteaptă ca gazoductul să poată transporta circa 1,5 miliarde m³.
12.1.6. Situaţia actuală în sistemul energetic al Republicii Moldova
Moldova depinde într-o măsură foarte mare de sursele de energie importate. Peste 95 % din
totalul de energie consumată este importat. În ultimii ani, structura importurilor de surse
energetice a fost mai mult sau mai puţin constantă, ponderea de bază fiind deţinută de gazele
naturale, circa 50 %.
Gazul natural reprezintă sursa cea mai importantă de energie pentru Republica Moldova.
Începând cu anul 2006, s-au înregistrat creşteri importante la preţurile pentru gazele naturale.
Evoluţia preţurilor la gazele naturale este în strânsă legătură cu cea a preţului la energia electrică
(inclusiv cea cumpărată de la Centrala de la Cuciurgani), energia termică şi alte produse
industriale, producerea cărora se face în bază de gaze naturale. Ca urmare, în ultimii ani s-a
înregistrat o creştere a preţurilor la toate tipurile de energie şi a fost o grea încercare pentru
economia naţională [14; p. 16-17].
Cea mai mare cotă-parte a consumului de resurse energetice este utilizată pentru
producerea altor tipuri de energie (şi anume, energie electrică, energie termică) şi pentru consum
în sectorul locativ.
Intensitatea energetică a Republicii Moldova este de trei ori mai mare decât media Uniunii
Europene. Între anii 2001 şi 2007, intensitatea energetică a producţiei industriale din Moldova a
scăzut cu 80 %. Astfel, există un potenţial foarte mare de reducere a consumului energetic
concomitent cu creşterea activităţii economice.
12.1.7. Necesitatea aderării sistemului naţional energetic la cel European
Bazele Comunităţii Energetice Europene au fost puse odată cu semnarea Tratatului de bază
la Atena în anul 2005, care reprezintă o asociere între statele membre ale Uniunii Europene şi
cele din Europa de Sud-Est (state din Balcani, care nu sunt membre ale UE) şi de Est (Republica
Moldova şi Ucraina). Această comunitate are ca obiectiv formarea şi reglementarea unei pieţe
comune şi liberalizate a gazelor naturale şi energiei electrice, ceea ce presupune că statele non-
membre ale Uniunii Europene au drept obligaţie să racordeze legislaţia lor la reglementările
comunitare corespunzătoare.
În Republica Moldova a fost implementat în anul 2010 „Pachetul energetic II” (adoptat de
UE în 2003). Acest lucru a presupus adoptarea de norme corespunzătoare pentru piaţa internă în
sectorul gazelor naturale şi energiei electrice, privind condiţiile de acces la reţelele pentru

8
transportul gazelor naturale şi la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică,
privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural şi energie electrică şi
investiţii în infrastructură.
În prezent, Guvernul Republicii Moldova trebuie să implementeze prevederile „Pachetului
energetic III” (adoptat în 2009), care presupune: demonopolizarea pieţei energetice autohtone
prin divizarea producerii, transportului şi distribuţiei în domeniul gazelor naturale şi al energiei
electrice; eliminarea discriminării între furnizori şi producători, ceea ce ar stimula concurenţa;
asigurarea accesului pentru orice companie care intenţionează să intre pe piaţa energetică internă;
împuterniciri mai mari autorităţilor regulatorii.
Aderarea RM la Comunitatea Energetică Europeană este un pas important în procesul de
integrare europeană şi apropiere a statului de standardele Uniunii Europene în domeniul
energetic, care pe termen mediu şi lung va contribui la sporirea securităţii energetice a statului.
Acest lucru presupune în mod evident beneficii şi anume:
 integrarea Moldovei în piaţa energetică europeană, fapt ce presupune o piaţă a energiei fără
frontiere între statele membre ale Comunităţii Energetice Europene;
 demonopolizarea pieţei energetice şi stimulării concurenţei, ceea ce va crea o siguranţă a
furnizării şi o reducere a riscurilor de deconectări sau de prestări necalitative a serviciilor în
domeniu;
 oportunităţi de participare la proiecte energetice regionale şi internaţionale;
 existenţa unei reglementări clare, a unui cadru normativ unic şi a unui mecanism stabil pentru
funcţionarea pieţelor regionale ale energiei;
 asistenţă şi ajutor reciproc între state în cazul unor perturbări sau situaţii de criză;
 investiţii în modernizarea infrastructurii energetice, ceea ce va asigura o eficienţă energetică
mai sporită.

12.2. Organizarea procesului de gestiune a resurselor energetice

12.2.1. Implementarea unui sistem de management energetic
Orice întreprindere care intenţionează să eficientizeze managementul energetic prin
implementarea unui sistem de management energetic trebuie să urmeze o abordare sistemică şi
sistematică în realizarea îmbunătăţirii continue a performanţei energetice, inclusiv a eficienţei
energetice, utilizării şi a consumului de energie. În continuare se propune o descriere a paşilor de
implementare a unui sistem de management energetic, care pot fi urmaţi de orice întreprindere
[15; p. 13-61].
Pasul 1. Autoevaluarea.

9
 Una dintre primele activităţi care urmează să fie întreprinse atunci când se pune în aplicare
un sistem de management energetic este verificarea nivelului existent de management energetic
în cadrul companiei. Scopul unei asemenea autoevaluări este de a identifica pentru întreprindere
priorităţile de bază privind procesul de implementare.
Întrebările-cheie sunt:
 Ştie conducerea de vârf că economii semnificative ale costurilor aferente energiei pot fi
obţinute prin măsuri simple cu costuri mici fără a fi nevoie de investiţii financiare?
 Este conducerea de vârf angajată în procesul de reducere a costurilor corespunzătoare
energiei şi există o politică energetică aprobată de către conducerea de vârf?
 Au fost cuantificate şi documentate utilizările semnificative de energie?
 Au fost identificaţi indicatorii sau sistemele de indicatori care să fie utilizaţi la măsurarea
progresului faţă de linia de bază?
 Au fost stabilite planuri de acţiuni în domeniul energiei?
Pasul 2. Asigurarea angajamentului conducerii de vârf.
Este important ca orice sistem eficient de management energetic să deţină angajamentul
deplin al conducerii de vârf a organizaţiei. Acest angajament poate fi demonstrat prin semnarea
politicii energetice. Pentru a obţine angajament şi sprijin deplin este important să se convingă
conducerea de vârf că, având un sistem de management energetic, este un avantaj pentru
întreprindere (economisirea energiei, reducerea costurilor etc.).
Cerinţele minime pentru afişarea angajamentul conducerii de vârf sunt:
 stabilirea unei politici energetice;
 desemnarea unui reprezentant al managementului şi identificarea personalului de bază
suplimentar necesar pentru a dezvolta şi implementa cu succes sistemul de management
energetic în cadrul întreprinderii;
 asigurarea resurselor (timp, buget, personal şi informaţii);
 elaborarea, coordonarea şi comunicarea tuturor rolurilor, responsabilităţilor şi autorităţilor
care se vor aplica pentru fiecare activitate implicată în dezvoltarea, implementarea şi
operarea sistemului de management energetic;
 comunicarea importanţei managementului energetic pentru întreprindere;
 stabilirea obiectivelor şi ţintelor energetice;
 adoptarea pe parcurs a deciziilor necesare pentru a susţine îmbunătăţirea performanţelor
energetice;
 desfăşurarea revizuirilor de management.

10
 Decizia de a implementa un sistem de management energetic va fi luată doar atunci când
conducerea de vârf va fi convinsă că există beneficii de pe urma îmbunătăţirii situaţiei
energetice.
Pasul 3. Stabilirea domeniului şi limitelor de aplicare.
Este necesar să se definească ce va fi acoperit de către sistemul de management energetic.
Exemple ale deciziilor care urmează să fie luate în privinţa domeniului şi limitelor de aplicare
sunt:
 Toate edificiile din cadrul organizaţiei urmează să fie incluse?
 Toate departamentele sunt incluse?
 Toate procesele sunt incluse?
 Toate sursele de energie sunt incluse?
 Transportul este inclus?
 Managementul apelor este inclus? În timp ce apa nu este o sursă de energie,
gestionarea acesteia este foarte similară cu cea a managementului energetic şi multe
organizaţii aleg să gestioneze apa prin intermediul aceluiaşi sistem.
Odată ce domeniul şi limitele de aplicare sunt decise, acestea urmează să fie documentate.
Pasul 4. Desemnarea reprezentantului managementului energetic.
Reprezentantul managementului este responsabil pentru stabilirea, implementarea şi
îmbunătăţirea sistemului de management energetic. Persoana în cauză este numită de către
conducerea de vârf şi i se oferă autoritatea şi resursele necesare pentru a îndeplini sarcina de
implementare. Timpul reprezentantului managementului energetic nu trebuie să fie exclusiv
dedicat implementării sistemului de management energetic. În practică, persoana în cauză
îndeplineşte, de asemenea, o funcţie care are o relaţie foarte puternică cu managementul
energetic (de exemplu, inginerul-şef, responsabilul de mediu, responsabilul de producţie,
responsabilul de operaţiuni etc.).
Reprezentantul managementului ar trebui să deţină cel puţin următoarele responsabilităţi:
 implementarea sistemului de management energetic;
 raportarea către conducerea de vârf cu privire la performanţa sistemului de management
energetic;
 raportarea către conducerea de vârf privind performanţa energetică a organizaţiei;
 formarea unei echipe de management energetic ori de câte ori este oportun şi posibil;
 planificarea şi conducerea activităţilor de management energetic.
În cadrul echipei de management energetic sunt necesare un şir de abilităţi. Aptitudinile
respective se referă la:

11
 nivelul înalt al abilităţilor de comunicare, inclusiv abilităţi de colaborare, de negociere şi de
consultare;
 experienţă în managementul proiectelor;
 o înţelegere a costurilor aferente energiei şi structurilor tarifare disponibile;
 familiarizarea cu sisteme şi tehnologii de eficienţă energetică;
 cunoştinţele şi experienţa în managementul schimbării;
 experienţă în implementarea sistemelor de management energetic;
 motivaţia şi disponibilitatea de perfecţionare profesională ulterioară şi însuşirea
aptitudinilor;
 abilitatea de a folosi programe de procesare a textelor, pagini electronice de calcul şi baze
de date;
 înţelegere a operaţiunilor şi a altor domenii precum siguranţă, calitate, finanţe şi aspecte de
mediu.
În cele mai multe cazuri un manager responsabil de energie nu este angajat de bază, cu
excepţia cazurilor în care întreprinderea este una de dimensiuni mari sau utilizarea de energie
reprezintă o parte semnificativă din costurile sale de funcţionare.
Pasul 5. Stabilirea echipei de management energetic.
În funcţie de dimensiunea întreprinderii, ar putea fi luată în consideraţie stabilirea unei
echipe de management energetic. Scopul formării unei echipe de management energetic este de a
implica în dezvoltarea şi implementarea sistemului de management energetic diferite
departamente sau subdiviziuni ale organizaţiei (de exemplu, de achiziţii, de producţie, de
întreţinere a instalaţiilor). Echipa de management energetic oferă dovezi clare referitoare la
importanţa cooperării din toată întreprinderea pentru a asigura succesul sistemului de
management energetic, fiind adesea primul pas concret în schimbarea culturii organizaţiei cu
privire la energie. Rolul echipei este de a asista reprezentantul managementului energetic pe
parcursul procesului de implementare a sistemului de management energetic.
Echipa poate include unele sau toate din următoarele persoane: reprezentantul
managementului energetic, managerul sau inginerul responsabil de energie, persoanele care şi-au
manifestat interes şi a căror asistenţă va aduce beneficii la o implementare, un reprezentant din
fiecare domeniu-cheie cu utilizare semnificativă de energie, directorul financiar, managerul de
producţie, managerii din domeniul calităţii, sănătăţii şi securităţii, personalul din comunicare sau
instruire.
Pasul 6. Definirea politicii energetice.

12
 Politica energetică este un document oficial cu care conducerea de vârf demonstrează
angajamentul său şi suportul acordat sistemului de management energetic pentru îmbunătăţirea
continuă a performanţei energetice.
Scopul politicii energetice este de a documenta la un nivel înalt angajamentul organizaţiei
şi abordarea de ansamblu pentru managementul energetic. Aceasta nu este necesar să conţină
detalii privind modul în care organizaţia îşi va gestiona utilizarea energiei.
Politica energetică trebuie să fie succintă şi să cuprindă cel puţin următoarele elemente-
cheie:
 angajamentul pentru implementarea unui sistem de management energetic,
 îmbunătăţirea continuă a performanţei energetice,
 stabilirea unor obiective clare şi realizabile,
 angajamentul de a furniza informaţii şi resurse în vederea îndeplinirii obiectivelor,
 angajamentul de a susţine achiziţionarea de produse şi servicii cu consum redus de energie,
 desemnarea persoanei responsabile de implementare.
Politica energetică trebuie să fie semnată de către conducerea de vârf şi comunicată tuturor
angajaţilor şi părţilor interesate.
Pasul 7. Stabilirea structurii pentru implementarea sistemului de management
energetic.
Pentru implementarea unui sistem de management energetic de succes va fi necesar un
nivel de planificare şi de management al proiectului. În prima instanţă planul trebuie să menţină
sistemul de management energetic cât mai simplu posibil. Reprezentantul managementului
energetic trebuie să fie implicat în acest proces şi după caz să ofere suport în implementarea sa.
Pentru a îmbunătăţi performanţa energetică este important ca tot
personalul şi angajaţii prin
contract să fie conştienţi de angajamentele întreprinderii. Multe organizaţii
vor promova instruiri de conştientizare a personalului cu privire la importanţa
managementului energetic şi reducerii costurilor aferente energiei.
Pasul 8. Perceperea rolului comunicării, documentelor şi înregistrărilor.
Pentru managementul şi exploatarea eficientă a sistemului de management energetic este
necesar să fie documentat un şir de elemente. Ceea ce urmează este o listă de documente tipice
care pot fi necesare: politica energetică, copii ale auditelor energetice sau ale rapoartelor de
evaluare, planuri de acţiuni, planuri de instruire, lista parametrilor critici de operare, specificaţii
tehnice ale echipamentului, specificaţii de achiziţii ale echipamentului utilizator de energie,
indicatorii de performanţă energetică, înregistrări cu privire la întreţinere şi deservire şi altele
după caz.
13
 Scopul înregistrărilor este de a avea un document la care să se facă referinţă atunci când
este necesar să se verifice ceea ce s-a întâmplat anterior. Exemple de înregistrări sunt planurile de
instruire, registrele operatorilor, planurile de acţiuni şi diverse alte instrumente.
Pasul 9.Colectrea şi analiza datelor privind energia.
Scopul acestui pas este de a stabili utilizarea de energie şi tendinţele aferente în termeni
absoluţi. În mod ideal, pentru a stabili aceste tendinţe ar putea fi utilizate facturile de energie din
ultimii trei ani. De asemenea, trebuie de analizat sursele actuale de energie şi cât de multă
energie este estimată să fie utilizată în perioada următoare. Este necesar să se poată prognoza
utilizarea în viitor pentru un şir de scopuri, inclusiv pentru întocmirea bugetului pentru anul
următor. Prin includerea acestei prognoze în analiza facturilor, întotdeauna va fi uşor să se
înţeleagă încotro se îndreaptă utilizarea.
Pasul 10. Determinarea utilizatorilor semnificativi de energie.
Scopul acestui pas este de a stabili unde la întreprindere este utilizată cea mai multă
energie. Odată ce se cunoaşte care sunt cei mai semnificativi utilizatori de energie (adică,
procese, sisteme, echipament etc.), toate eforturile vor fi concentrate asupra acestor utilizatori. În
particular, aceasta va include personalul care influenţează consumul de energie al acelor
utilizatori. De asemenea, se va concentra atenţia asupra utilizatorilor cu potenţial semnificativ de
îmbunătăţire, acestea sunt domenii care ar putea să nu fie cei mai mari utilizatori, dar care pot
avea un potenţial înalt de economisire a energiei.
Pasul 11. Stabilirea influenţei diferitor factori asupra utilizării de energie.
Utilizarea de energie aferentă tuturor instalaţiilor este determinată de către o anumită
activitate până la un anumit nivel. Factorii de influenţă cei mai semnificativi sunt: activitatea de
producţie şi timpul. Factorii de influenţă sunt acele activităţi şi/sau factori care cauzează o
schimbare în utilizarea de energie, de exemplu, când în exterior este frig ar putea să se folosească
mai multă energie termică decât atunci când este cald.
Pasul 12. Stabilirea liniei de bază şi determinarea indicatorilor de performanţă
energetică.
Scopul liniei de bază aferentă energiei este de a stabili un punct de reper pentru măsurarea
îmbunătăţirii performanţei energetice. La nivelul cel mai simplu, linia de bază ar putea fi
cantitatea totală de energie electrică şi alţi combustibili utilizaţi în anul precedent implementării
sistemului de management energetic. Avantajul acesteia constă în faptul că utilizarea de energie
în viitor este pur şi simplu comparată cu linia de bază. Dezavantajul este că aceasta ignoră
efectele factorilor de influenţă.
Scopul acestei activităţi este de a identifica un număr mic de indicatori de performanţă
energetică ce vor contribui la sporirea încrederii că ţintele de performanţă sunt atinse şi să

14
alerteze într-un stadiu incipient despre orice probleme dacă ţintele în cauză nu sunt atinse. În
mod ideal, va fi cel puţin un indicator major de performaţă energetică pentru fiecare sursă de
energie (electricitate, combustibil etc.) pentru a indica la nivelul de vârf faptul că în general
activitatea este ţinută sub control.
Pasul 13. Identificarea cerinţelor legale şi de altă natură.
Multe întreprinderi au cerinţe externe impuse în privinţa utilizării lor de energie. Acestea
vor include legi locale şi naţionale, precum şi cerinţe corporative sau ale clienţilor. Pentru a
gestiona în mod eficient energia, organizaţia trebuie să cunoască aceste cerinţe. Următoarea este
o listă de exemple: regulamentele de construcţii ar putea include cerinţe pentru materiale de
izolare a edificiilor, guvernul poate avea cerinţe de raportare a intensităţii energetice, de a numi
în funcţia de manager energetic persoane instruite în mod corespunzător, de a evalua consumul
de energie, de a prezenta planuri de management energetic.
Pasul 14. Identificarea oportunităţilor pentru îmbunătăţire.
Acest pas prevede elaborarea unui registru al tuturor posibilităţilor sau ideilor de
economisire a energiei. Este important să se realizeze că acest registru este o bază de date de
durată şi va creşte permanent în volum. Acesta este principalul instrument de îmbunătăţire
continuă în sistemul de management energetic.
Pasul 15. Stabilirea obiectivelor şi elaborarea planului de acţiuni
Planificarea reprezintă procesul de transpunere a angajamentului şi a politicii energetice în
obiective, ţinte şi planuri de acţiuni. Întreprinderea urmează să realizeze şi documenteze un
proces de planificare energetică. Planificarea energetică trebuie să fie coerentă cu politica
energetică şi să conducă la activităţi care să îmbunătăţească continuu performanţa energetică.
Planificarea energetică trebuie să implice o revizuire a activităţilor întreprinderilor, care pot
afecta performanţa energetică.
Obiectivele şi ţintele trebuie să fie în concordanţă cu politica energetică. Ţintele trebuie să
fie în concordanţă cu obiectivele. La stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi ţintelor, întreprinderea
v-a lua în consideraţie cerinţele legale şi alte cerinţe, utilizatorii semnificativi de energie şi
posibilităţile de îmbunătăţire a performanţei energetice. De asemenea, se vor lua în consideraţie
condiţiile financiare, operaţionale şi de afaceri, opţiunile tehnologice şi opinii ale părţilor
interesate.
Planurile de acţiuni vor include:
 acţiunile propuse spre implementare;
 desemnarea responsabilităţii;
 mijloacele şi perioada de timp cu ajutorul cărora trebuie să fie realizate anumite ţinte;
 specificarea metodei de verificare a îmbunătăţirii performanţei energetice;

15
 indicarea metodei de verificare a rezultatelor.
Planul de acţiuni reprezintă acţiunile specifice care vor fi luate în consideraţie pentru
îmbunătăţirea performanţei energetice. Acţiunile în acest context, sunt acele activităţi care
urmează să fie finalizate în perioada următoare, de obicei 1 an de zile.
Pasul 16. Implementarea planului de acţiune.
Activitatea în cauză face parte din operaţiunile zilnice ale sistemului de management
energetic pentru a se asigura că acţiunile programate pentru realizarea planului de acţiuni sunt
abordate, îndeplinite şi verificate astfel încât acestea să producă rezultatele aşteptate. Managerul
energetic trebuie să verifice în mod regulat progresele înregistrate de diferitele acţiuni privind
nivelul de îndeplinire şi finalizare. Această activitate include actualizarea progresului,
comunicarea succeselor şi abordarea elementelor care nu înregistrează progrese conform
programului.
Implementarea este un proces fundamentat pe o serie de elemente ce presupun asigurarea
de competenţe, formare profesională şi conştientizare, stabilirea unui sistem de comunicare bine
pus la punct, documentare şi evidenţa activităţilor şi proceselor cheie din întreprindere,
considerarea aspectelor de eficienţă energetică la achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în
conformitate cu criteriile de eficienţă energetică.
Pasul 17. Determinarea îmbunătăţirii aduse de sistem.
Acesta este un alt pas important într-un sistem de management energetic. În cadrul
operaţiunilor zilnice sunt implementate măsuri de economisire a energiei şi de îmbunătăţire a
performanţei. La această etapă sunt verificate valorile reale ale îmbunătăţirilor proiectate în
performanţa sistemului şi în performanţa energetică. Această fază de verificare constă din
următoarele elemente-cheie care trebuie să răspundă la întrebările corespunzătoare:
 Monitorizare, măsurare şi analiză: “Este cu adevărat îmbunătăţită performanţa energetică a
întreprinderii?”
 Evaluarea conformării cu cerinţele legale sau de altă natură: “Respectă organizaţia cerinţele
legale sau de altă natură la care s-a angajat să adere?”
 Auditul intern: “Funcţionează sistemul de management energetic al organizaţiei aşa cum
s-a cerut şi specificat?”
 Non-conformităţi, corecţii, acţiuni corective şi preventive: “Întreprinde organizaţia măsuri
corespunzătoare pentru a face faţă non-conformităţilor survenite şi potenţiale?”
 Controlul înregistrărilor: “Poate întreprinderea să dovedească conformitatea cu cerinţele
sistemului său de management energetic?”
12.2.2. Planificarea stategică a dezvoltării sectorului energetic

16
 Strategia energetică defineşte obiectivele sectorului energetic pe termen lung, mediu şi
scurt şi modalităţile de atingere a acestora. Elaborarea strategiei, ca element cheie al politicii
energetice statale implică realizarea următoarelor activităţi:
 Identificarea problemelor energetice majore cu care se confruntă Republica Moldova;
 Definirea acţiunilor prioritare;
 Definirea misiunii statului în soluţionarea problemelor energetice pentru o perioadă de timp
stabilită;
 Definirea scopului major al politicii energetice;
 Formularea obiectivelor principale în soluţionarea problemelor energetice;
 Elaborarea strategiei propriu-zise pentru atingerea rezultatelor programate.
Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 adoptată prin Hotărârea
Guvernului nr. 102 din 5 februarie 2013, menţine obiectivele de eficienţă energetică drept
prioritate pentru ambele perioade nominalizate, 2013-2020 şi 2021-2030.
Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 prevede ghidări specifice
privind dezvoltarea sectorului energetic din Moldova în vederea furnizării unei baze pentru
creşterea economică şi bunăstarea socială. Strategia evidenţiază problemele prioritare ale ţării,
urmăreşte identificarea soluţiilor rapide şi formulează obiectivele pentru asigurarea unei balanţe
între: resursele interne (atât cele utilizate în prezent, cât şi cele preconizate) pe de o parte şi
necesităţile ţării, pe de altă parte; obiectivele Uniunii Europene şi ale Comunităţii Energetice
comparativ cu obiectivele naţionale; angajamentele internaţionale privind tratatele, acordurile şi
programele (inclusiv de vecinătate) la care Moldova este parte. Obiectivele strategice generale
sunt definite pentru perioada 2013-2030 şi obiectivele specifice pentru etapele 2013-2020 şi
2021-2030 prin specificarea măsurilor necesare pentru implementarea acestora [3; p. 2].
Pentru perioadă 2013 – 2020, strategia propune aceleaşi obiective specifice deja existente
în Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică 2011-2020, majorarea eficienţei energetice cu
20 % până în anul 2020, cu un obiectiv intermediar de 9 % către anul 2016 (faţă de 2009). Pentru
aceeaşi perioadă, strategia pune accent pe indicatorii de monitorizare menţionaţi de altfel şi în
Strategia Naţională de Dezvoltare: şapte (7) soluţii pentru creşterea economică şi reducerea
sărăciei – Moldova 2020, reducerea consumului energetic în clădiri cu 10% şi ponderea clădirilor
publice renovate trebuie să atingă 10%.
Direcţia pe care actorii locali ar trebui să o urmeze pentru a realiza economii de energie
este oferită de către un cadrul legal mai extins pentru politica de eficienţă energetică aplicabilă în
prezent în Republica Moldova. Principalele obiective de economisire a energiei din legislaţia
existentă cu privire la eficienţa energetică au fost rezumate în tabelul de mai jos.

17
 Tabelul 12.1. Rezumatul obiectivelor de economisire a energiei
Strategia/ Documentul de politici 2015 2020
1 Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Eficienţei Energetice pentru anii 2013-2015
Economisirile de energie (abordarea „de sus în jos”), GWh 4.970
Economisirile de energie (abordarea „de jos în sus”), GWh 2.790*
2 Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică pentru anii 2011-2020
Eficientizarea consumului total de energie primară (anul de
20
referinţă 2009), %
3 Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”
Reducerea consumului de energie în clădiri, % 10
Ponderea clădirilor publice renovate, % 10
4 Strategia Energetică până în anul 2030
Eficientizarea consumului de energie către 2020, % 20
Eficientizarea consumului de energie către 2016, % 9
*Obiectiv pentru anul 2016.
Sursa: [10; p. 37].
12.2.3. Cadrul legislativ şi instituţional în sectorul energetic
Cadrul legislativ şi normativ bine format are un rol foarte important în promovarea şi
implementarea practicilor de management energetic. Prin aderarea la tratatul comunităţii
energetice în luna mai 2010 Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a ajusta cadrul
legislativ din domeniul energetic la cel european. Cadrul legislativ şi normativ al Republicii
Moldova:
Legea cu privire la energetică nr. 1625 din 19.02.1998
Legea stabileşte cadrul general cu privire la funcţionarea sectorului energetic în scopul
asigurării fiabile a consumatorilor cu resurse energetice, atribuţiile şi competenţele autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, atribuţiile şi administrarea organului de reglementare a
sectoarelor reglementate şi finanţarea organului de reglementare - Agenţia Naţională pentru
Reglementare în Energetică.
Legea cu privire la energia electrică nr. 124 din 13.12.2009
Legea transpune Directiva Europeană 54/2003 privind regulile comune ale pieţei energiei
electrice. Ea stabileşte principiile fundamentale de organizare şi reglementare a activităţilor ce
ţin de producţia, transportul, distribuţia, furnizarea şi consumul de energie electrică, cerinţele
privind eliberarea licenţelor pentru activităţile desfăşurate pe piaţa energiei electrice, drepturile şi
obligaţiile consumatorilor finali, liberalizarea pieţei de energie electrică pe etape.
Legea cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23.12.2009
Legea transpune Directiva Europeană 55/2003 privind regulile comune ale pieţei gazelor
naturale. Ea stabileşte cadrul legal pentru funcţionarea eficientă, reglementarea sistemului de
gaze naturale şi a pieţei gazelor naturale, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile operatorului reţelei

18
de transpot, operatorilor reţelelor de distribuţie, furnizorilor de gaze naturale, drepturile şi
obligaţiile consumatorilor finali.
Legea privind piaţa produselor petroliere nr. 461 din 30.07.2001
Legea are ca scop formarea cadrului organizatoric, juridic şi economic pentru asigurarea
securităţii economice a ţării şi reglementarea importului, transportului, depozitării şi
comercializării produselor petroliere pe piaţa internă, ca produse strategice, cu un regim special
de activitate, crearea condiţiilor favorabile pentru relaţiile de pe piaţa internă a produselor
petroliere, aprovizionarea fiabilă a consumatorului cu produse petroliere de calitate, dezvoltarea
concurenţei loiale şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorului.
Legea cu privire la eficienţa energetică nr. 142 din 02.07.2010
Legea transpune Directiva Europeană 2006/32/EC privind eficienţa energetică la utilizatorii
finali şi serviciile energetice. Legea reglementează activităţile care au drept scop reducerea
intensităţii energetice a economiei naţionale şi diminuarea impactului negativ al sectorului
energetic asupra mediului. Scopul legii constă în furnizarea principiilor fundamentale de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv stabilirea şi susţinerea structurilor implicate în
dezvoltarea şi implementarea programelor, planurilor, serviciilor energetice şi a altor măsuri de
eficienţă energetică. Prin lege a fost creată şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică ca fiind un
organ administrativ pentru eficienţă energetică care urmează să implementeze politica naţională
cu privire la eficienţa energetică şi energia regenerabilă.
Legea energiei regenerabile nr. 160 din 12.07.2007
Legea energiei regenerabile constituie cadrul juridic de funcţionare a sectorului energiei
regenerabile, raporturile sociale şi economice care se constituie în procesul valorificării surselor
regenerabile de energie, modalităţile de organizare a producerii şi comercializării energiei şi
combustibilului regenerabil.
Cadrul instituţional.
Ministerul Economiei este instituţia, care este responsabilă de domeniul energetic, în
cadrul căruia găsim Direcţia generală securitate şi eficienţă energetică. La fel, cu scopul sporirii
eficienţei funcţionării, asigurării şi promovării concurenţei în industria energetică, pe lângă
Guvernul Republicii Moldova, a fost creată Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Energetică (ANRE), care reglementează activităţile economice şi comerciale desfăşurate în
sectoarele electroenergetic, termoenergetic şi gaze naturale prin acordarea de licenţe, asigurarea
funcţionării pieţei de energie şi gaze, promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia
drepturilor consumatorilor.

19
 Inspectoratul Energetic de Stat este principala instituţie publică de control asupra
utilizării eficiente a resurselor de energie, care se află în subordinea Ministerului Economiei al
Republicii Moldova.
În domeniul energiei regenerabile şi eficienţei energetice cadrul instituţional îl cuprinde
Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi Fondul Eficienţei Energetice, care au drept scop
promovarea de politici, atragerea sectorului privat pentru implementarea proiectelor în domeniul
energiei regenerabile şi eficienţei energetice, precum şi supravegherea acestui domeniu.
12.2.4. Securitatea energetică
Sectorul energetic este o ramură de bază a economiei naţionle şi îndeplineşte un rol
important în implementarea cu succes a programelor de dezvoltare a economiei naţionale,
precum şi în menţinerea stabilităţii sociale. Strategia energetică a Republicii Moldova se referă la
obiectivele, măsurile şi activităţile orientate spre atingerea unui complex energetic mai eficient,
competitiv şi sigur, care să asigure, totodată, securitatea energetică a ţării, modernizarea
infrastructurii energetice existente, îmbunătăţirea eficienţei energetice, utilizarea surselor
regenerabile de energie.
În baza analizei situaţiei din sectorul energetic al Republica Moldova, precum şi a
oportunităţilor externe şi interne, ce pot contribui la sporirea securităţii energetice a ţarii, pot fi
formulate următoarele concluzii [7; p. 38-39]:
1. Vulnerabilitatea securităţii energetice a RM este cauzată din lipsa de control a
domeniului energetic de către stat, în special a domeniului gazelor naturale, care aparţine unui
actor străin. Totodată, această vulnerabilitate este cauzată şi datorita importului excesiv de
resurse energetice (95%).
2. Ponderea gazului natural şi a energiei electrice, resurse care sunt preponderent importate,
este destul de mare în coşul resurselor energetice consumate. Prin urmare, atât activitatea
sectorului industrial, cât şi sectorul comunal depind de aranjamentele politico-economice în ceea
ce priveşte achiziţionarea resurselor energetice necesare. Asemenea stare de lucruri, precum şi
lipsa de rezerve în caz de criză, contribuie direct asupra vulnerabilităţii macroeconomice a
statului.
3. Domeniului energiei regenerabile şi a eficienţei energetice în Republica Moldova este
unul relativ nou, fapt ce determină ca acest segment să fie unul slab dezvoltat, inclusiv finanţat,
şi cu oportunităţi nevalorificate. Pe teritoriu RM există condiţii prielnice pentru dezvoltarea
domeniul pe scară naţională a energiei pe bază de biomasă, energiei eoliene, solare şi hidraulice.
4. Aderarea RM la Comunitatea Energetică Europeană este un pas important în procesul de
integrare europeană şi apropiere a statului de standardele Uniunii Europne în domeniul energetic,
care pe termen mediu şi lung va contribui la sporirea securităţii energetice a statului.

20
 5. Republica Moldova are posibilităţi, inclusiv tehnice, de a valorifica oportunităţile unor
proiecte energetice internaţionale (Nabucco, AGRI) sau graţie rezervelor de gaz natural de pe
platoul continental din Marea Neagră şi gazelor de şist din Ucraina şi România.
6. Există potenţial intern în dezvoltarea domeniului gazelor naturale, energiei electrice,
energiei regenerabile şi eficienţei energetice. Dezvoltarea acestui domeniu va contribui direct la
micşorarea utilizării resurselor energetice de import, lucru ce va avea impact pozitiv asupra
dependenţei energetice a Republicii Moldova de factorul extern.
7. Demararea proiectelor, ce ţin de energie regenerabilă şi eficienţă energetică în RM sunt
la început de cale. Şi, aşa cum economia ţării noastre depinde extrem de mult de importul de
resurse energetice (în special a gazului natural) şi de tendinţa de creştere a preţului la energie,
atunci ne convingem, că sursele regenerabile de energie reprezintă o soluţie viabilă pentru
acoperirea consumului de energie electrică şi căldură.

12.3. Managementul eficienţei energetice

12.3.1. Conceptul şi indicatorii de eficienţă energetică
Omenirea devine tot mai conştientă de importanţa utilizării eficiente a resurselor naturale.
În multe ţări, au fost elaborate politici naţionele şi locale care susţin durabilitatea sistemelor
energetice.
Republica Moldova îşi poate satisface necesarul de energie prin implementarea inteligentă
a măsurilor de eficienţă energetică şi utilizarea resurselor regenerabile de energie atât pe partea
ce consum cât şi pe partea de producere a energiei.
Conceptul de eficienţă energetică presupune utilizarea cât mai raţională a resurselor
energetice şi a energiei pentru producerea de bunuri şi servicii, la costuri cât mai mici, cu un
impact admisibil asupra mediului [4; p.24].
Măsurile de eficienţă energetică au un triplu impact:
 în sectorul energetic - cheltuieli de energie reduse şi securitate energetică îmbunătăţită;
 economic – creşterea productivităţii şi crearea locurilor de muncă;
 de mediu – mai curat şi mai verde.
Conceptul de eficienţă energetică, aplicat la analiza activităţilor economice, este parte
componentă a conceptului de eficienţă economică. Acei indicatori de eficienţă economică, care
se referă la producerea, consumul şi transportul de energie, reprezintă indicatorii de eficienţă
energetică. Prin sporirea eficienţei energetice se înţelege îmbunătăţirea indicatorilor de eficienţă
energetică, ca rezultat al realizării unor măsuri.

21
 Măsurile de sporire a eficienţei energetice cuprind totalitatea acţiunilor şi activităţilor
tehnologice şi organizatorice ce conduc la o îmbunătăţire verificabilă, măsurabilă sau estimabilă
a eficienţei energetice, fără a afecta calitatea bunurilor produse sau a serviciilor prestate.
Pentru un sistem în studiu, sau o instalaţie, sau un proces tehnologic există o mulţime de
indicatori ce caracterizează eficienţa energetică, întrucât resursele consumate, precum şi efectele
obţinute sunt multiple.
În tehnică eficienţa energetică este determinată prin aplicarea raportului efect/efort, unde
atât efortul cât şi efectul reprezintă energii. În acest sens, eficienţa energetică este caracterizată
de randament [4; p. 25]. De exemplu: randamentul unei instalaţii de producere a energiei
electrice sau termice; randamentul unui sistem de transport sau de distribuţie a energiei, etc.
În afară de indicatorii tehnici, există şi o serie de indicatori economici ce caracterizează
eficienţa energetică, cum ar fi consumul specific de energie pentru un produs sau serviciu şi
intensitatea energetică.
Consumul specific indică consumul de energie la o unitate obţinută. De exemplu: consumul
de energie la un kg de fructe uscate, consumul de energie la producerea unei maşini de spălat,
consumul de combustibil necesar pentru parcurgerea unui km distanţă de către un vehicul, etc [4;
p. 25].
Intensitatea energetică reprezintă raportul dintre consumul de energie şi efectul obţinut,
exprimat în unităţi monetare [4; p. 25].
Indicatorii de eficienţă energetică se determină ţinând cont de factorul timp, datorită
decalajului în timp între eforturile realizate şi efectele obţinute.
12.3.2. Soluţii de creştere a eficienţei energetice în sectorul industrial
Soluţiile de creştere a eficienţei energetice în sectorul industrial pot fi divizate în două
categorii [4; p. 147]:
I. Soluţii de sporire a eficienţei energetice în sectorul energetic, printre care:
 producerea de energie electrică şi termică din sursele de energii regenerabile conform
resurselor disponibile;
 înlocuirea actualelor centrale de cogenerare (CET-uri) cu sisteme de cogenerare de înaltă
eficienţă;
 construcţia de noi instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă;
 reabilitarea, modernizarea şi înlocuirea instalaţiilor existente de producere a energiei;
 retehnologizarea capacităţilor de producere a energiei;
 reducerea pierderilor tehnoloigice în reţelele de transport şi distribuţie a energiei.
II. Soluţii de sporire a eficienţei energetice în sectorul industrial, printre care:
 implementarea instalaţiilor de co- şi tri-generare a energiei de înaltă eficienţă;

22
 renunţarea la sistemele centralizate de alimentare cu agent termic (abur, apă caldă);
 utilizarea pe larg a combustibililor alternativi;
 recuperarea avansată a energiei disponibilizate în procesele tehnologice sub formă de
pierderi;
 înlocuirea echipamentelor şi utilajelor tehnologice cu un consum mare de energie cu altele
performante în domeniu;
 implementarea unor procedee şi tehnici noi, cu consumuri energetice reduse;
 automatizarea integrală a conducerii şi urmăririi proceselor tehnologice;
 introducerea sistemelor moderne de măsură şi control, precum şi a sistemelor asistate de
calculator, pentru monitorizarea consumurilor de energie.
12.3.3. Aplicarea noilor tipuri de tehnologii în sectorul energetic.
O metodă de sporire a eficienţei energetice este introducerea noilor tehnologii. Justificarea
introducerii noilor tehnologii se va face prin: eficienţă, reducerea consumurilor de energie,
combustibili, deci a costurilor şi reducerea noxelor evacuate în mediul ambiant.
Proiectele pentru introducerea noilor tehnologii trebuie studiate cu atenţie, deoarece în
perspectivă ele trebuie analizate mai întâi din considerente de mediu şi apoi din considerente
economice.
Ofertele de noi tehnologii trebuie analizate cu specialiştii proprii şi externi şi discutate cu
furnizorii de echipamente. Sunt analizate atât aspectele practice (tehnologice), cât şi cele
teoretice (principii de funcţionare, parametrii) şi de eficienţă economică şi energetică. Se va
studia modul de funcţionare, elementele componente, influenţa asupra mediului, greşeli de
elaborare şi aplicare în cazuri similare, asigurarea asistenţei tehnice, costuri.
Pot fi aplicare cu prioritate acele tehnologii care au un caracter aplicativ, dar şi de noutate
teoretică şi tehnologică, cum ar fi:
 tehnologii de recuperare a căldurii în mai multe cicluri, în procesele tehnologice din
chimie, industria uşoară, industria alimentară;
 tehnologii de prelucrare a materialelor cu consumuri energetice mici: prelucrări la rece,
deformări prin electroplastie, prin electroeroziune, care să înlocuiască procesele de
aşchiere, tehnologii noi de îmbinare a materialelor;
 utilizarea cogenerării şi a ciclurilor mixte gaze – abur şi alte metode de producere a
energiei electrice cu randamente sporite;
 utilizarea pompelor de căldură;
 utilizarea materialelor termoizolante cu capacitate redusă şi rezistente la coroziune.
12.3.4. Utilizarea surselor energetice regenerabile

23
 Moldova dispune de o gamă vastă de surse regenerabile de energie, inclusiv energia solară,
euliană, hidro, biomasa şi biogazul. Utilizarea surselor regenerabile de energie necesită finanţare,
un cadru de reglementare, o infrastructură adecvată şi anume, reţea de distribuţie (electricitate),
infrastructură de producere, transportare şi depozitare (biomasă), tarife energetice şi experţi
competenţi.
Energia solară este obiectul unei direcţii separate a energeticii alternative, bazată pe
utilizarea radiaţiei solare pentru a produce energie, sub orice formă. Generarea energiei prin
valorificarea potenţialului solar, are loc cu utilizarea unor tehnologii ecologice, fără emisii, fără
deşeuri nocive [19].
Utilizarea directă a energiei solare se face de mult timp folosind captatoare solare cu sau
fără concentratoare pentru încălzirea apei, pentru încălzirea aerului, pentru topirea metalelor,
pentru uscarea diferitor produse agricole sau industriale şi pentru producerea de energie electrică
în centrale termice solare.
Colectoarele solare au un randament ridicat de captare a energiei de peste 92 % pe întreaga
durată a anului şi o durată medie de viaţă 20-25 ani. Datorită tehnologiilor moderne folosite la
confecţionarea colectoarelor acestea pot funcţiona în continuu pe parcursul tuturor anotimpurilor
chiar şi la temperatura de -35 °C în timpul zilei. Colectoarele solare pot să asigure pe timp de
iarnă o economie de 30-50 % a consumului de gaze naturale sau a energiei electrice, iar pe timp
de vară chiar şi până la 100 %.
Conversia fotovoltaică se pare că are cele mai mari posibilităţi de a deveni o tehnologie
alternativă la modul clasic de producere a energiei electrice în condiţiile actualei crize energetice.
Un sistem fotovoltaic de 2500 W este suficient pentru a asigura iluminatul, alimentarea cu curent
a unei maşini de spălat, unui frigider, radio, televizor şi calculator, costă mai puţin de 15 000 $,
inclusiv panoul fotovoltaic, becuri, cabluri, baterie de înmagazinare a energiei şi controlerul.
Astfel, centralele de producere a energiei electrice pe bază de panouri solare câştigă teren.
Energia eoliană este una din cele mai vechi surse de energie nepoluantă, este energia
conţinută în forţa vântului ce bate pe suprafaţa pământului, şi în acelaşi timp - o sursă de energie
reînnoibilă. Energia eoliană este o sursă de putere electrică promiţătoare în viitor datorită
ecologităţii şi infinităţii sale [19].
Preţul energiei eoliene este în continuă scădere, în prezent acesta atinge costuri competitive
cu celelalte surse de energie tradiţionale. Astfel se explică şi dezvoltarea rapidă a acestor
tehnologii.
Totuşi, pentru că viteza vântului variază în timpul zilei, sezonului sau anilor, energia
generată de vânt este o resursă intermitentă. În zona Moldovei, datorită acţiunii vântului
turbinele eoliene acţionează în jur de 25-28 % din timpul anului. În Republica Moldova există

24
un număr de peste 25 instalaţii eoliene, dintre care 20 au o putere instalată mică şi funcţionează
la întreprinderi mici precum ferme, plantaţii viticole, ferme de oi. Un alt exemplu îl pot servi 10
unităţi eoliene, a cîte 10 kW, produse în scopuri experimentale de către Universitatea Tehnică a
Moldovei.
Energia hidroelectrică este cea mai răspîndită şi cea mai matură aplicaţie a energiei
regenerabile. Circa 16 % din producţia mondială de energie electrică era produsă de
hidrocentrale în anul 2010.
Republica Moldova nu posedă zăcăminte de combustibili fosili, însă pe teritoriul său curg
astfel de fluvii precum Nistru şi Prut, un şir de rîuri mai mici, care prezintă interes pentru a fi
amenajate. Nu ne putem permite să vorbim despre edificarea unor hidrocentrale de putere mare,
dar este posibil de a construi unităţi generatoare de mică putere, chiar şi pe cursurile de apă cu un
debit mai scăzut. Acestea vor avea o importanţă şi-o utilizare locală, dar care prin numărul lor,
prin efectul cumulativ, vor îmbunătăţi securitatea energetică [19].
Actualmente, în Republica Moldova energia hidroelectrică este produsă de două
hidrocentrale: Centrala Hidroelectrică Dubăsari, cu o putere instalată de 48 MW şi Centrala
Hidroelectrică Costeşti - 16 MW. Au fost identificate şi cîteva microhidrocentrale construite de
producători individuali şi agenţi economici. Toate unităţile generatoare mici sunt edificate pe
baza barajelor lacurilor de acumulare existente.
Microhidrocentralele vin cu un set de avantaje, printre care am putea menţiona:
 sunt potrivite pentru sarcini mici, descentralizate (industria uşoara, ferme private
întreprinderile comunităţi rurale, etc.);
 distribuţia se efectuează la tensiuni mici şi medii;
 durată scurtă de edificare a centralei;
 investiţie specifică relativ mică;
 randament ridicat;
 cheltuieli de exploatare şi mentenanţă reduse, etc.
Biomasa este una din cele mai importante surse de energie regenerabile ale
prezentului, precum şi a viitorului, datorită marelui său potenţial şi a multiplelor beneficii oferite
sociale, economice şi de mediu [19].
Biomasa este disponibilă pentru utilizare practic peste tot în lume. Costul accesibil şi
caracterul său neutru vis-a-vis de emisiile de gaze cu efect de seră fac biomasa o sursă energetică
promiţătoare în multe state ale lumii, inclusiv în Republica Moldova. Din cele 14%, contribuţie a
surselor regenerabile în consumul global de energie, biomasei îi revine circa 11%. Aproximativ
1/3 din acest efort se datorează ţărilor în curs de dezvoltare unde lemnele de foc sunt folosite
pentru încălzire şi gătit.

25
 În ţările industrializate ponderea biomasei în consumul energetic bruto constituie puţin
peste 3% şi ea în principal este folosită la producerea energiei termice şi electrice la unităţile
industriale sau companiile de servicii energetice.
Biomasa include o gamă largă de materiale cum ar fi: lemnul, plantele agricole şi tehnice
cultivate pentru a fi utilizate ca sursă de energie, reziduuri agricole şi forestiere precum şi
deşeurile din industria forestieră şi agricolă, dar şi cele din gospodarii şi ferme.
Biogazul poate fi produs în instalaţii industriale speciale construite în acest scop, cu
utilizarea:
 nămolului de la apele uzate de la staţiile de epurare;
 gunoiului de grajd de la fermele de animale;
 deşeurilor provenite de la abatoare şi industria cărnii;
 deşeurilor provenite din industria alimentară (de la producerea zahărului, producerea de
etanol);
 culturilor cultivate special în acest sens, iarba pentru siloz;
 deşeurilor alimentare, de exemplu, din supermarketuri;
 deşeurilor solide municipale de la companiile de salubritate.
Biogazul poate fi utilizat pentru:
 producerea de energie electrică, termică şi aburi în centrale termice;
 biogaz lichefiat utilizat în vehicule;
 biogazul tratat până la nivelul de calitate, comparabil cu cel al gazului natural poate fi
introdus în reţelele de gaz.
Există un potenţial şi un interes considerabil pentru energia regenerabilă, dar rămâne ca
acestea să fie puse şi în practică.

Rezumat:
1. Managementul energetic reprezintă o complexitate de acţiuni, bine definite, a căror
implementare are ca scop reducerea consumului de energie, a cheltuielilor pentru energie şi a
emisiilor de gaze cu efect de seră.
2. Aplicarea sistemului de management energetic aduce următoarele beneficii: îmbunătăţirea
competitivităţii economice (reducerea costurilor de producţie, reducerea intensităţii consumurilor
energetice, beneficii sociale); îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu (limitarea încălzirii
globale, reducerea ploilor acide); îmbunătăţirea securităţii energetice (reducerea importurilor de
gaze naturale, reducerea vulnerabilităţii faţă de lipsa de energie).

26
3. Conform Standardului Internaţional ISO 50001:2011 funcţiile (cerinţele) sistemului de
management energetic sunt: planificarea energetică, implementare şi operare, verificare, analiza
de management.
4. Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică Europeană este un pas important în
procesul de integrare europeană şi apropiere a statului de standardele Uniunii Europene în
domeniul energetic, care pe termen mediu şi lung va contribui la sporirea securităţii energetice a
statului. Acest lucru presupune în mod evident beneficii: integrarea Moldovei în piaţa energetică
europeană, demonopolizarea pieţei energetice şi stimulărea concurenţei, oportunităţi de
participare la proiecte energetice regionale şi internaţionale, asistenţă şi ajutor reciproc între state
în cazul unor perturbări sau situaţii de criză, investiţii în modernizarea infrastructurii energetice,
ceea ce va asigura o eficienţă energetică mai sporită.
5. Eficienţă energetică presupune utilizarea cât mai raţională a resurselor energetice şi a energiei
pentru producerea de bunuri şi servicii, la costuri cât mai mici, cu un impact admisibil asupra
mediului. Măsurile de eficienţă energetică au un triplu impact: în sectorul energetic - cheltuieli
de energie reduse şi securitate energetică îmbunătăţită; economic – creşterea productivităţii şi
crearea locurilor de muncă; de mediu – mai curat şi mai verde.
6. Republica Moldova dispune de o gamă vastă de surse regenerabile de energie, inclusiv energia
solară, euliană, hidro, biomasa şi biogazul. Utilizarea surselor regenerabile de energie necesită
finanţare, un cadru de reglementare, o infrastructură adecvată, tarife energetice şi experţi
competenţi.
Întrebări de verificare:
1. Ce include conceptul de management energetic?
2. Care sunt obiectivele managementului energetic?
3. Care sunt beneficiile aplicării sistemului de management energetic?
4. Care sunt funcţiile sistemului de management energetic?
5. Care sunt componentele sistemului energetic?
6. Care sunt avantajele aderării sistemului naţional energetic la cel European?
7. Care sunt paşii de implementarea a unui sistem de management energetic în cadrul
întreprinderii?
8. Ce obiective sunt stabilite în Staregia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030?
9. Ce include în sine cadrul legislativ şi instituţional în sectorul energetic?
10. Ce prevede conceptul de eficienţă energetică?
11. Care sunt indicatorii ce caracterizează eficienţa enegetică?
12. Care sunt soluţiile de sporire a eficienţei energetice în sectorul energetic şi în sectorul
industrial?

27
13. Care sunt sursele energetice regenerabile ce pot vi valorificate în Republica Moldova?
Teste:
1. Selectaţi răspunsul corect:
Funcţiile managementului sunt:__________________________
Funcţiile sistemului de managementului energetic sunt:____________________________
1. planificarea energetică; 2. coordonarea; 3. unitatea de comandă; 4. cercetare-dezvoltare;
5. planificarea; 6. analiza de management; 7. implementare şi operare; 8. organizarea; 9.
verificare; 10. stabilitatea angajaţilor; 11. controlul; 12. unitatea de acţiune; 16. motivarea.
2. Atribuiţi fiecărei definiţii noţiunea corespunzătoare:
________________________ presupune utilizarea cât mai raţională a resurselor energetice şi
a energiei pentru producerea de bunuri şi servicii, la costuri cât mai mici, cu un impact
admisibil asupra mediului.
________________________ reprezintă o complexitate de acţiuni, bine definite, a căror
implementare are ca scop reducerea consumului de energie, a cheltuielilor pentru energie şi a
emisiilor de gaze cu efect de seră.
________________________ defineşte obiectivele sectorului energetic pe termen lung,
mediu şi scurt şi modalităţile de atingere a acestora.
____________________________ reprezintă raportul dintre consumul de energie şi efectul
obţinut, exprimat în unităţi monetare.
3. Atribuiţi fiecărei activităţi funcţia sistemului de managementului energetic corespunzătoare:
 identificarea indicatorilor de performanţă energetică_____________________________
 auditarea internă a sistemului de management energetic__________________________
 asigurarea unui sistem adecvat de comunicare__________________________________
 stabilirea obiectivelor energetice, ţintelor şi elaborarea planului de acţiune____________
 asigurarea de competenţe, instruire şi sensibilizare în cadrul organizaţiei_____________
 monitorizarea, măsurare şi analiză___________________________________________
 revizuirea sistemului de management energetic_________________________________
 identificarea cerinţelor legale şi de altă natură__________________________________
4. Selectaţi sursele de energie regenerabile:
 energia solară
 biomasa
 cărbune
 energia eoliană
 ţiţei

28
  energia hidroelectrică
 biogazul
 uraniu.
 gazul natural

Studiu de caz: Sectorul termoenergetic.

Subdiviziunea „Termoservice”, S.A. „Termoelectrica”
Prezentul studiu de caz se referă la subdiviziunea „Termoservice” din cadrul S.A. „CET 2”
care la sfârşitul anului 2015 a fost reorganizată într-o nouă întreprindere numită S.A.
„Termoelectrica”. Principalele activităţi aflate în gestiunea subdiviziunii „Termoservice” sunt
producerea energiei termice (inclusiv prepararea apei calde menajere), transportarea, distribuţia
şi furnizarea agentului termic în municipiul Chişinău cu o experienţă de peste 50 de ani. În
ultimii 5 ani de zile aceasta a comercializat energie termică în volum de 1,2-1,4 mil. Gcal/an
diferitor categorii de consumatori printre care aproximativ 200 mii apartamente, 120 grădiniţe,
157 şcoli, 65 de instituţii medicale şi alţi consumatori din mediul privat.
Implementarea Sistem de management energetic (SMEn)
În februarie 2015 întreprinderea a iniţiat procesul de implementare a SMEn în baza
standardului ISO 50001, fiind motivaţi de necesitatea optimizării cheltuielilor operaţionale şi
tehnologice dar şi de dorinţa de a reduce impactul asupra mediului determinat de consumul
resurselor fosile de energie.
În acest context întreprinderea şi-a asumat următoarele angajamente:
 transpunerea celor mai bune practicii în domeniu cu scopul îmbunătăţirii performanţei
energetice;
 eficientizarea consumului de energie aferent activităţilor de generare, transportare şi
distribuţie a energiei termice;
 reducerea impactului negativ al activităţii organizaţiei asupra mediului înconjurător;
 majorarea încrederii consumatorilor în calitatea serviciului de prestare a energiei termice;
 orientarea către tehnologii eficiente şi calitative în procesul de producere, transportare şi
distribuţie.
În rezultat a fost dezvoltat un sistem care permite identificarea şi prioritizarea
oportunităţilor de eficientizare a consumului de energie. În acest sens a fost elaborat un plan de
acţiuni cu cele mai promiţătoare măsuri de eficientizare a consumului de energie. Una din
măsurile identificate este montarea convertizorului de frecvenţă la una din pompele staţiei de
pompare nr. 18 (SP-18).

29
 Măsura de instalare a convertizorului de frecvenţă la SP-18 a fost identificată în urma
analizei consumului de energie electrică la toate staţiile de pompare (in total sunt 14 staţii în
funcţiune) prin intermediul unor indicatori prezentaţi în tabelul nr. 12.2.
Tabelul 12.2. Analiza consumului de energie electrică la staţiile de pompare
Locaţie Denumirea P Debitul P P actual Consum Ponderea, Consum
echipamentului/ proiectat dezvoltat necesar anual % specific
instalaţiei 2014
Subdiviziune kW G, m³/h kW kW kWh kW/ m³
SP 15 Pompa nr. 1 160,0 500,0 0 0 0 0
Pompa nr. 2 200,0 500,0 0 0 0 0
Pompa nr. 3 160,0 500,0 19,07 20,8 36442 0,17
Iluminatul 8,0 0 8,0 28800 0,14
total 19,07 28,8 65242 0,31 0,35
SP 18 Pompa nr. 1 160,0 500,0 0 0 0 0
Pompa nr. 2 160,0 500,0 84,85 145,6 483392 2,32
Pompa nr. 3 160,0 500,0 0 0 0 0
Iluminatul 7,0 0 7,0 25550 0,12
total 84,85 145,6 508942 2,44 1,18
SP 19 Pompa nr. 1 90,0 320,0 0 0 0 0
Pompa nr. 2 90,0 320,0 0 0 0 0
Pompa nr. 3 90,0 320,0 13,12 13,5 33075 0,16
Iluminatul 3,0 0 3,0 10950 0,05
total 13,12 16,5 44025 0,21 0,46
SP 21 Pompa nr. 1 45,0 120,0 30,46 40,5 16403 0,08
Pompa nr. 2 90,0 90,0 0 0 0 0
Iluminatul 5,0 0 5,0 2500 0,01
total 30,46 45,5 18903 0,09 0,22
...
Total 18553,0 3051,77 5518,50 20874468 100
Consumul de energie în 2014 (din facturi)
Sursa: Datele întreprinderii S.A. „Termoelectrica”.
Analizând ponderea consumului de energie al fiecărei pompe din consumul total dar şi
consumul specific de energie electrică la pomparea unui m3 de agent termic cu ajutorul
instrumentelor implementate în cadrul SMEn, a fost identificată această staţie de pompare ca
fiind o oportunitate cu un potenţial semnificativ de eficientizare a consumului de energie.
Totodată a fost analizată şi dimensionarea acestei pompe la puterea necesară. În rezultat s-a
constatat că pompa este supradimensionată cu aproximativ 40 %. Este important de remarcat
faptul că la SP-18 conform calculilor hidraulice necesitatea instalării unui convertizor de
frecvenţă nu era evidentă întrucât regimul de funcţionare a pompelor era aproape de cel nominal.
Doar în rezultatul analizei datelor privind debitul măsurat real şi altor parametri s-a determinat
oportunitatea instalării convertizorului de frecvenţă.
Caracteristica tehnică
SP-18 este montată pe conducta retur şi este predestinată pentru menţinerea regimului
hidraulic de calcul al reţelelor termice din circuitul Centralei Termice SUD, Sectorul Centru.
La această staţie sunt instalate 3 pompe de ridicare a presiunii de tip ME-200-500 cu
următoarele caracteristici:

30
 - productivitatea – 500m3/h;
- înălţimea de pompare – 75 metri coloană de apă;
- tipul motorului electric – ASU-315M-4;
- puterea motorului electric – 160 kW;
- număr de rotaţii a motorului electric – 1450 rot/min;
- tensiunea – 380 V;
- curentul nominal – 305A.
După analiza efectuată, s-a ajuns la concluzia că consumul de energie electrică poate fi
redus semnificativ prin instalarea unui convertizor de frecvenţă. Astfel s-a luat decizia
implementării acestei măsuri ca la data de 09.11.2015 ora 12:15 acesta să fie pus în funcţiune.
Evoluţia consumului poate fi urmărită în figura 12.2.

Figura 12.2. Evoluţia consumului de energie electrică.

Sursa: Datele întreprinderii S.A. „Termoelectrica”.
Rezultatele implementării măsurii
În urma montării convertizorului de frecvenţă consumul de energie electrică de către
această pompa s-a redus cu 45 %, consumul specific pentru pomparea unui m 3 de agent termic
reducându-se de la 0,27 kWh/m3 la 0,15 kWh/m3. Prin intermediul sistemului inteligent de
măsurare şi monitorizare a fluxurilor de energie existent în cadrul întreprinderii a fost uşor de
constatat că doar după o lună de funcţionare s-au economisit aproximativ 2200 kWh de energie
electrică ceea ce ar însemna aproximativ 4750 MDL (2,16 lei/kWh). Economiile anuale de
energie electrică sunt estimate la 229 mii kWh, aproximativ 495 mii lei.
Pentru realizarea acestei măsuri au fost investiţi aproximativ 230 mii lei. Astfel,
considerând economiile anuale de aproximativ 495 mii lei investiţia urmează să se recupereze în
mai puţin de 6 luni. Totodată a fost calculat şi impactul pozitiv asupra mediului rezultat în urma
implementării acestei măsurii. Astfel, reducerea volumului de emisii de gaze cu efect de seră va
fi de aproximativ 160 t CO2 anual.
Bibliografie:
1. Legea cu privire la eficienţa energetică nr. 142 din 02.07.2010.

31
2. Legea energiei regenerabile nr. 160 din 12.07.2007.
3. Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 05.02.2013 cu privire la Strategia energetică a Republicii
Moldova pînă în anul 2030.
4. Arion V., Hlusov V., Gherman C., Şveţ O. Ghid privind evaluarea economică a proiectelor
din domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile. Chişinău: Sirius, 2014.
5. Arion V. Strategii şi politici energetice. Chişinău: Universul, 2004.
6. Baltag A., Baltag D. Securitatea energetică a republicii Moldova: alternative viabile.
Chişinău: Viitorul, 2009.
7. Baltag A., Afanasieva N. Asigurarea securităţii energetice a Republicii Moldova:
oportunităţi interne şi externe. Chişinău, 2014.
8. Gadola Ş., Grosin V., Pădureanu G., Pop F. M., Pop F. R., Beu D. Principii moderne de
management energetic. Cluj-Napoca: EnergoBit, 2005.
9. Mihailescu V. Securitatea energetică a Republicii Moldova. Chişinău. Casa Editorial-
Poligrafică „Bons Office”, 2010.
10. Muntean Ion. Teza de doctor în economie. Eficienţa sistemului de management energetic la
nivelul autorităţilor publice locale. C.Z.U: 620.9.004.18: 658.5 (478) (043.3). Chişinău,
2015.
11. Raducanu C., Patraşcu R. Evaluarea eficienţei energetice. Bucureşti: AGIR, 2006.
12. EcoEnergetică. Revistă dedicată eficienţei energetice şi energiei regenerabile. Ediţia II,
2014.
13. Eficienţa energetică în industrie. Manual. IUSES, 2010.
14. Ghid de eficienţă energetică şi resurse regenerabile. Chişinău: Ed. Almor-Plus, 2013.
15. Ghid practic pentru implementarea unui Sistem de Management Energetic. Viena:
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială, 2013.
16. SM ISO 50001:2011.
17. VDI-Guideline VDI 4602. Berlin: Beuth Verlag, 2007.
18. www.aee.md.25.05.2015
19. www.retele.elth.ucv.ro.25.05.2015

32