13 Managementul energetic

13.1 Aspecte generale

Managementul energetic are ca principal obiectiv asigurarea utilizării
judicioase şi eficiente a energiei, în scopul maximizării profitului, prin minimizarea
costurilor energetice, mărind în acest mod competitivitatea pe piaţă a societăţii.
Datele obţinute în procesul managementului energetic EDMS (Energy Data
Management Systems) deşi nu determină direct economii de energie, au un rol
esenţial în identificarea potenţialului de economisire şi adoptarea celor mai
adecvate măsuri pentru creşterea eficienţei energetice. Implementarea sistemului
EDMS permite cunoaşterea energiei utilizate în fiecare proces şi asigură premizele
pentru obţinerea unei economii anuale de energie de până la 10%.
Costurile energetice reprezintă un element important în structura preţului de
cost al majorităţii produselor rezultate în urma unor procese de producţie.
Reducerea energiei utilizate conduce în final la scăderea costurilor de producţie şi
implicit la mărirea competitivităţii produselor.
Realizarea obiectivelor managementului energetic impune:
− creşterea eficienţei energetice şi reducerea necesarului de energie, în scopul
reducerii costurilor, fără a reduce nivelurile de producţie;
− realizarea unei bune comunicări între compartimente, pe problemele
energetice specifice şi responsabilizarea acestora privind gospodărirea energiei;
− dezvoltarea şi utilizarea permanentă a unui sistem de monitorizare a energiei
utilizate, raportarea acestor valori şi dezvoltarea unor strategii specifice de optimi-
zare a energiei utilizate;
− găsirea celor mai bune căi de a spori economiile băneşti rezultate din
investiţiile în eficientizarea energetică a proceselor specifice de producţie, prin
aplicarea celor mai performante soluţii BAT cunoscute la nivel mondial;
− dezvoltarea interesului tuturor angajaţilor în utilizarea eficientă a energiei şi
educarea lor prin programe specifice de conştientizare pentru reducerea pierderilor
de energie;
− asigurarea siguranţei în alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor
energetice;
− o abordare de ansamblu privind monitorizarea şi reducerea necesarului de
energie în orice tip de organizaţie;
− reducerea costurilor şi diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
402 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

Managementul energetic utilizează principii inginereşti şi economice pentru a

controla costurile energiei utilizate pentru asigurarea unor servicii necesare în
clădiri şi în industrie. Reducerile de costuri energetice pot proveni din îmbunătăţiri
ale eficienţei energetice iar economiile pot proveni din schimbarea surselor
tradiţionale de energie cu alte surse mai eficiente. În acest sens, o importanţă
deosebită o are politica energetică implementată în cadrul unităţii. Sunt întâlnite
cinci categorii de politici energetice:
− nicio politică explicită (nicio delegare de responsabilităţi pe partea
energetică şi nicio investiţie pentru creşterea eficienţei în utilizarea energiei);
− direcţii de acţiune neformulate (stabilirea de sarcini ocazional şi numai
măsuri cu costuri reduse);
− politică nehotărâtă (stabilirea de sarcini dar fără responsabilităţi şi numai
investiţii cu termen redus de recuperare);
− politică asumată dar neurmărită de managementul de vârf (alocare clară de
sarcini şi a bugetului cu acelaşi regim de realizare ca şi alte investiţii);
− implicare activă a managementului de vârf (integrare cu alte forme de
management din cadrul unităţii cu avantajarea investiţiilor în domeniul eficienţei
energetice şi a reducerii amprentei de carbon).
Principalele beneficii pentru operatorii care implementează principiile de
management energetic sunt:
 îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu;
 îmbunătăţirea competitivităţii economice prin reducerea costurilor de
producţie şi reducerea intensităţii energiei utilizate;
 îmbunătăţirea securităţii energetice;
 reducerea riscurilor de accidente prin identificarea punctelor slabe ale
proceselor;
 publicitate şi imagine îmbunătăţite.

13.2 Programe de eficienţă energetică

Agenţii economici care utilizează anual energie de peste 11,64 GWh (1000
tone echivalent petrol) au obligaţia să întocmească programe proprii de eficienţă
energetică [13.1]. De asemenea au obligaţia:
− să numească un responsabil pentru utilizarea energiei;
− se efectueze anual un audit energetic realizat de o persoana fizică sau
juridică autorizată;
− să elaboreze programe de măsuri pentru reducerea necesarului de energie,
incluzând investiţiile pentru care se întocmesc studii de fezabilitate.
Utilizatorii care folosesc anual mai mult de 2,33 GWh (200 tone echivalent
petrol) pe an sunt obligaţi să întocmească, la fiecare 2 ani, un audit energetic
realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată.

13.3 Standard de management energetic

În anul 2011, ISO (International Standardisation Organisation) a elaborat
standardul privind sistemul de management al energiei (EnMS) care a fost acceptat
Managementul energetic 403

pe plan internaţional [13.2]. Pe baza acestuia, o organizaţie poate să dezvolte şi să

implementeze o politică energetică proprie prin care să stabilească obiectivele,
sarcini şi planuri de acţiune care au în vedere cerinţele legale şi informaţia
existentă relativă la utilizările semnificative ale energiei.
Aplicarea standardelor ISO oferă posibilitatea abordării cu succes a
următoarelor aspecte:
− rezolvarea unor probleme legate de eficienţa în utilizarea energiei;
− estimarea efectelor asupra mediului ambiant a energiei utilizate;
− îmbunătăţirea managementului energiei;
− evaluarea celor mai bune practici pentru eficienţa în utilizarea energiei;
− mijloace pentru prioritizarea soluţiilor pentru economia de energie;
− soluţii pentru reducerea emisiilor poluante.
Standardul are ca principiu „plan  realizare  verificare  acţionare (PDCA
plan  do  check act ) – figura 13.1.
Verificarea include monitorizarea şi măsurarea proceselor şi caracteristicile de
bază ale operaţiilor pentru determinarea performanţelor energetice în raport cu
politica energetică şi obiectivele acesteia [13.3]. De asemenea, include realizarea
de rapoarte cu rezultatele obţinute pe durata verificării.
Îmbunătăţire continuă
Politica energetică

Planificare energetică

Analiza Implementare
managementului şi operare

Monitorizare,
Verificare
măsurare
şi analiză
Audit Neconformităţi,
intern corecţie, acţiune
EnMS corectivă şi preventivă

Fig. 13.1 − Sistem de management energetic.

Acţionarea se referă la adoptarea de măsuri pentru a continua realizarea

performanţelor conform planului din cadrul EnMS.
Activitatea considerată se bazează pe un sistem de măsurare şi prelucrare a
datelor on-line şi off-line.
Managementul energetic integrează practic aspectele tehnice, aspectele
legale/de reglementare şi aspectele manageriale în întregul contur energetic şi
pentru toţi operatorii din domeniul energie.
404 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

Obiectivul este funcţionarea sistemului analizat în condiţii de maximă

siguranţă şi de eficienţă economică precum şi asigurarea securităţii alimentării cu
energie electrică.
Aspectele tehnice constau în identificarea perturbaţiilor care determină abateri
de la parametrii normali de funcţionare.
Aspectele legale/de reglementare constau în stabilirea cadrului de desfăşurare
a proceselor de evaluare şi monitorizare, de stabilire a standardelor şi indicatorilor
care caracterizează funcţionarea sistemului analizat şi de stabilire a nivelurilor de
referinţă pentru parametrii care trebuie monitorizaţi.
Aspectele manageriale constau în elaborarea de strategii/politici pentru
monitorizarea parametrilor de funcţionare, care să asigure stabilirea clară şi
eficientă a responsabilităţii pentru abateri de la nivelurile standard impuse de
reglementări şi, în acest fel, obiectivele privind parametrii de funcţionare să fie
atinse.
Strategiile/politicile se adresează atât operatorilor din domeniul energie, cât şi
producătorilor de echipamente electrice/receptoare electrice.
O componentă importantă a managementului de implementare şi monitorizare
a parametrilor de funcţionare a sistemului analizat o reprezintă strategiile/politicile
de pregătire şi educare profesională/instruire a angajaţilor.
În general, managementul oricărei activităţi/proiect are multiple abordări:
a) Abordări de la simplu la complex. Se porneşte cu studii de caz, se
diseminează informaţiile în rândul specialiştilor, se trece apoi prin proiect pilot;
b) Abordări de jos în sus, pornind de la aspectele şi fenomenologia tehnică şi
ajungând la managementul activităţii sub aspectul decizional, cu aspecte de
finanţare, implementare, monitorizare şi măsuri corective. Se exercită presiune de
jos în sus asupra managementului pentru obţinerea deciziei de implementare a
proiectului. De obicei, aceste proiecte au durate mai mari de implementare.
c) Abordări de sus în jos, pornind de la informaţiile din literatura de
specialitate şi din experienţa proprie (studii de caz, cercetări) managementul
apelează la consultanţă/studii şi elaborează decizii şi strategii de implementare a
proiectului, care se aplică ierarhic de sus în jos. Aceste proiecte au durate mai mici
de implementare.
d) Abordări mixte. Acest mod de abordare este de cele mai multe ori cel mai
eficient mod de atingere a obiectivului de implementare a proiectului.
Îmbunătăţirea managementului energiei dintr-o companie, pe baza analizei
managementului actual şi a experienţie echipei de management asigură
continuitatea procesului şi realizarea unor acţiuni performante în domeniu [13.4].

13.4 Proiecte de management

Proiectele de management trebuie să se încadreze în politica întreprinderii
privind activele, producţia şi activităţile auxiliare şi necesită definirea clară şi
concisă a beneficiilor obţinute de companie (operator de distribuţie, utilizator,
producător de echipamente, furnizor de servicii energetice). Din punct de vedere
economic beneficiile trebuie cuantificate în bani.
Managementul energetic 405

Este de remarcat triunghiul ce trebuie avut în vedere permanent pe parcursul

implementării: cost, timp, beneficii. Păstrarea unei balanţe optime între aceste trei
elemente, contribuie la succesul proiectului.
Indiferent de abordare, managementul energetic necesită în cadrul acţiunii
plan-realizare-verificare-acţionare PDCA (Plan-Do-Check-Act) stabilirea clară a
scopului, obiectivelor, strategiilor, politicilor, planurilor de acţiuni de
implementare cu termene şi responsabilităţi, verificarea pe parcurs, a legislaţiei şi
reglementărilor avute în vedere.
Managementul implică realizarea PDCA utilizând posibilităţile oferite de
dezvoltarea sistemelor informatice şi a sistemelor de comandă/control pe baza
circuitelor electronice. De asemenea, circuitele de comandă/control electronice au
un impact important asupra eficienţei energetice.
La implementarea proiectelor de management energetic, în care sunt larg
utilizate sisteme de comandă control bazate pe electronică de putere, pot să apară
atât beneficii dar şi o serie de efecte negative.
Beneficiile sunt determinate în primul rând de măsurarea exactă a
performanţelor energetice datorită perfecţionării metodelor şi mai ales a
mijloacelor de măsurare prin dezvoltarea tehnologiei informaţiei [13.5]. În acest
fel, s-au creat condiţiile necesare monitorizării pe perioade mari de timp a
mărimilor din procesele electrice (tensiuni şi curenţi electrici) şi a creşterii
exactităţii măsurărilor.
A fost posibilă urmărirea în timp real (on-line) şi analiza off-line a
fenomenelor analizate şi a fost posibilă obţinerea datelor necesare pentru realizarea
activităţilor de prognoză.
Efectele negative în instalaţiile moderne bazate pe circuite electronice de
comandă şi control sunt determinate în special de apariţia de perturbaţii
electromagnetice. Comutaţia statică cu ajutorul circuitelor semiconductoare de
mare putere, folosită în schemele convertoarelor, invertoarelor şi redresoarelor
conduce la apariţia de curenţi electrici armonici şi a tensiunilor armonice, care pot
determina reducerea eficienţei proceselor din reţeaua electrică.
Experienţa rezultată din analiza multor programe de management energetic
implementate în diferite sectoare de activitate a demonstrat că:
− se pot obţine economii de energie şi băneşti de 515%, în timp foarte scurt,
cu costuri minime sau chiar fără costuri, doar prin aplicarea unui management
energetic agresiv;
− se pot obţine economii de energie şi băneşti de până la 30%, cu costuri mici
şi medii, cu o perioadă scurtă de amortizare; aplicarea unor astfel de măsuri este
frecventă;
− prin realizarea unor investiţii cu costuri mari în tehnologii şi în echipamente
moderne se pot obţine economii de 5070%, perioadele de amortizare ajungând în
aceste cazuri până la 56 ani.

13.5 Manager energetic

406 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

Pentru a dezvolta şi a menţine un program de management energetic, o

întreprindere trebuie sa desemneze o singură persoană ca manager energetic,
responsabilă pentru elaborarea planului de acţiuni şi coordonarea programului.
Coordonatorul programului energetic, oricâte abilităţi manageriale ar avea, nu
poate realiza programul fără sprijinul a două departamente importante [13.6]:
− departamentul de conducere care defineşte direcţia programului;
− departamentul tehnic care asigură condiţiile tehnice de realizare a măsurilor
ce se impun pentru reducerea costurilor.
Un manager energetic are un rol important în realizarea obiectivelor
managementului energetic şi trebuie:
− să cunoască în detaliu procesele din cadrul întreprinderii;
− să cunoască legile şi normativele privind eficienţa în utilizarea energiei;
− să aibă cunoştinţele necesare pentru a identifica principalele resurse
energetice existente pe plan local;
− să valorifice în mod eficient soluţiile existente pentru reducerea energiei
utilizate şi a costurilor aferente;
− să cunoască strategia energetică a întreprinderii şi să ia toate măsurile
tehnice, organizatorice şi investiţionale pentru realizarea obiectivelor strategiei;
− să cunoască principiile actuale de conducere a unei întreprinderi;
− să aibă noţiuni de organizare ştiinţifică a producţiei din întreprindere;
− să cunoască cele mai moderne soluţii eficiente energetic din domeniul său
de activitate;
− să aibă cunoştinţe financiare pentru a putea evalua efortul financiar al
măsurilor propuse de creştere a eficienţei în utilizarea energiei.
Managerul energetic trebuie să evalueze performanţele proceselor din conturul
analizat şi să le compare cu valori cunoscute din standardele naţionale şi
internaţionale. Eficienţa redusă a proceselor poate fi determiată de:
 echipamente cu performanţe energetice reduse, incluzând echipamentele
depăşite;
 servicii necorespunzătoare de mentenanţă sau operare neadecvată;
 necesitatea achiziţionării unui echipament mai performant.
Soluţiile propuse includ înlocuirea echipamentelor depăşite, îmbunătăţirea
procesului de mentenanţă şi de exploatare a echipamentelor precum şi integrarea
unor proceduri de creştere a eficienţei managementului.
Un aspect important pentru asigurarea succesului unui program de
management energetic constă în formarea unei echipe angajată în realizarea
programului managementului de vârf. Rolul managerului energetic în formarea
echipei manageriale este deosebit de important prin atragerea celor mai competenţi
specialişti, fiind responsabil de instruirea echipei manageriale.
Pot exista două situaţii pentru a demara un program de management
energetic:
− echipa managerială stabileşte că este necesar un program de management
energetic şi decide implementarea acestuia;
− angajaţii cu responsabilităţi energetice propun echipei manageriale imple-
mentarea unui program de management energetic.
Managementul energetic 407

Pentru evaluarea eficienţei echipei manageriale, costurile energetice trebuie

evidenţiate separat în costurile totale ale întreprinderii. Contorizarea pe locuri de
muncă, la nivelul secţiilor şi a întreprinderii permite evaluarea nivelului energiei
specifice utilizate şi a zonelor în care apare o utilizare neraţională de energie.
Succesul unui program de management energetic implică:
 transparenţa programului de iniţiere;
 atragerea managementului de vârf în program;
 selectarea iniţială a unui proiect de management energetic bine studiat.
Persoanele implicate în program trebuie să înţeleagă în mod clar necesitatea
aplicării acestuia şi a obiectivelor sale, să cunoasca efectele sociale ale programului
(locuri de muncă, venituri, costuri, economii), să cunoască nivelul de implicare al
managementului de vârf, să cunoască exact atribuţiile în cadrul programului.
Pentru a asigura succesul unui program de management energetic, echipa de
management trebuie să cunoască în detaliu:
− structura purtătorilor de energie din întreprindere;
− fluxurile de energie din cadrul întreprinderii;
− nivelul energiei utilizate pentru fiecare purtător de energie;
− energia utilizată în cadrul fiecărui proces;
− energia reziduală la fiecare proces şi posibilităţile practice de recuperare a
acesteia;
− nivelul pierderilor pe fiecare circuit de producţie;
− indicatorii de performanţă energetică adecvaţi fiecărui proces, oferind cele
mai reprezentative informaţii privind eficienţa în utilizarea energiei în cadrul
procesului.
Implementarea unui program de management energetic de succes impune
existenţa unor date clare şi exacte privind energia utilizată. În acest sens, apare
necesară efectuarea unui audit energetic care să asigure cunoaşterea performanţelor
întreprinderii şi compararea acestora cu nivelul actual la produsele din domeniu.
Auditul energetic implică inspecţia şi analiza sistematică a modului de
utilizare a energiei a unui sistem sau a unei organizaţii cu obiectivul de identificare
a fluxului energetic şi a potenţialului de creştere a eficienţei energetice.
Pe baza datelor achiziţionate se stabilesc parametrii de performanţă luaţi în
considerare şi evoluţia acestora pe durata de monitorizare. Analiza datelor din
raportul de audit permite echipei manageriale să propună soluţii pentru
îmbunătăţirea parametrilor de performanţă cu costuri reduse, cu costuri medii sau
cu investiţii importante.
Un audit energetic poate cuprinde recomandări referitoare la acţiuni de
creştere a eficienţei energetice şi o analiză cost-beneficiu. Nu trebuie să fie
confundate noţiunile de bilanţ energetic cu cea de audit energetic; bilanţul
energetic este numai prima parte a auditului energetic care include şi recomandări
privind creşterea eficienţei energetice.

13.6 Măsuri generale pentru creşterea eficienţei

energetice
408 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

Creşterea eficienţei energetice la nivelul unei companii implică utilizarea unei

game largi de instrumente prin care să se justifice necesitatea adoptării de măsuri
pentru reducerea energiei utilizate, fără a afecta nivelul producţiei realizate.
Producătorii de echipamente utilizatoare de energie trebuie să fie încurajaţi să
dezvolte produse şi tehnologii eficiente energetic, iar utilizatorii acestora trebuie să
fie informaţi şi stimulaţi să achiziţioneze şi să utilizeze raţional echipamentele
eficiente energetic. În acest sens, folosirea standardelor de eficienţă energetică,
împreună cu nivelul de performanţă şi schemele de etichetare, reprezintă
instrumente puternice pentru informarea utilizatorilor şi pentru transformarea pieţei
în scopul obţinerii eficienţei energetice.
O atenţie specială trebuie acordată oportunităţilor oferite de tehnologiile
informatice şi de comunicaţie (ICT), utilizarea largă a acestor tehnologii asigură o
creştere semnificativă a eficienţei proceselor de comandă/control a sistemelor de
utilizare a energiei.
În principal pot fi puse în evidenţă patru căi pentru creşterea eficienţei
energetice (fig. 13.2) [13.7]. Pentru a pune în evidenţă aceste căi, se consideră
cazul simplu al unui produs pe piaţă (de exemplu un frigider). Pentru un anumit
produs, există mai multe oferte. Unele
p
ieftine dar cu nivel ridicat al energiei Standard
utilizate (cu eficienţă energetică redusă de eficienţă
determinată de izolaţia termică simplă), energetică b
altele mai scumpe dar cu nivel mediu al a c
energiei utilizate (cu izolaţie termică mai d
bună) şi altele foarte scumpe, cu nivel MEPS Eficienţa
redus al energiei utilizate (izolaţie energetică
termică de calitate superioară). Fig. 13.2 Soluţii pentru creşterea
Probabilitatea prezenţei pe piaţă a eficienţei energetice.
acestor produse, tehnologii, servicii
depinde evident de cerere, astfel încât cele mai probabile sunt cele cu preţ mediu şi
nivel mediu al energiei utilizate.
Prima şi cea mai importantă soluţie pentru creşterea eficienţei energetice
constă în interzicerea, prin lege, a produselor, tehnologiilor, serviciilor care au o
eficienţă energetică sub o valoare minimă MEPS (minimal efficiency performance
standard) – fig. 13.2, soluţia a. În acest sens, prin lege, produsele, tehnologiile,
serviciile încep să fie etichetate în funcţie de nivelul de eficienţă energetică.
Soluţiile de tipul a permit deplasarea spre valori mai mari ale eficienţei energetice
a părţii din stânga a curbei densităţii de probabilitate p de apariţie pe piaţă a unui
produs cu o anumită eficienţă energetică. Se consideră că stabilirea MEPS,
ajustarea acesteia odată cu dezvoltarea tehnologică şi etichetarea produselor au un
rol important în creşterea eficienţei energetice.
Etichetarea energetică în Europa (Ecolabel), reprezentată de o floare, certifică
calitatea produsului pe baza criteriilor recunoscute şi împărţite la nivel european,
cu privire la întregul ciclu de viaţă al produsului. Sistemul Ecolabel cuprinde o
gamă vastă de produce, dar nu este exhaustiv.
Etichetarea energetică, actualizată şi dinamică, precum şi standardele de
performanţă energetică minimă la echipamente reprezintă instrumente puternice
Managementul energetic 409

pentru informarea cumpărătorilor şi pentru transformarea pieţei în scopul obţinerii

eficienţei energetice. În prezent sunt elaborate standarde energetice pentru multe
produse de serie aflate pe piaţă: boilere, maşini de spălat, instalaţii de aer
condiţionat, încălzitoare de apă, produse electronice de largă utilizare, copiatoare,
televizoare, sisteme de aşteptare (stand-by), încărcătoare, iluminat, motoare
electrice şi alte produse.
Produsele care nu întrunesc cerinţele minime necesare, din punct de vedere al
nivelului energiei utilizate, nu vor putea apărea pe piaţă.
Următoarea soluţie (soluţia b) constă în informarea şi conştientizarea
beneficarilor privind relaţia dintre eficienţa energetică şi costuri. Ca exemplu, în
figura 13.3 este indicat cazul simplu al analizei pe care un cumpărător trebuie o
facă la înlocuirea unei lămpi electrice arse din instalaţia sa de iluminat.
Se consideră două lămpi electrice cu acelaşi flux luminos (1500 lm), dar
realizate cu tehnologii diferite (prima este o lampă cu incandescenţă, iar a doua este
o lampă cu LED-uri) şi cu preţuri diferite (lampa cu incandescenţă costă circa 2 lei
(0,45 €)  iar lampa cu LED-uri costă circa 45 lei (10 € ). Prima lampă are o durată
de viaţă de circa 1000 ore şi are o putere de 60 W, iar cea de a doua lampă are o
durată de viaţă de peste 40 000 ore şi o putere de 9 W.
kg CO2

2500 210 €
2000
1500
1000
500
0

38,8 €

Lampa cu incandescenţă Lampa cu LED-uri

Fig. 13.3 Emisia de CO2 corespunzătoare energiei utilizate şi
costurile pe durata de viaţă a lămpilor cu incandescenţă şi a lămpilor
cu LED-uri.
Lampa cu LED-uri asigură o economie de 171,2 € pe durata de viaţă
şi reducerea cantităţii de CO2 cu circa 2000 kg. Se consideră :
lampa incandescentă: durata de viaţă 1000 ore ; puterea 60 W ; preţ
de vânzare : 0,45 € ;
lampa cu LED-uri : durata de viaţă 40000 ore, puterea 9 W ; preţ de
vânzare : 10 € .
A fost luat în calcul un flux de 960 lm şi 0,08 €/kWh.

Analiza financiară pe durata de viaţă a lămpii cu LED-ri pune în evidenţă

următoarele:
410 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

 costurile pentru lămpile cu incandescenţă (cele 40 lămpi necesar a fi

utilizate pe durata a 40000 ore)
C1 = 400,45 + 0,080,0640000 = 210 €;
 costurile pentru lampa cu LED-uri
C2 = 110 + 0,080,00940000 = 38,8 €;
În calculele efectuate s-a considerat tariful de 0,08 €/kWh pentru energia
electrică. Se observă faptul că, lampa cu LED-uri este mult mai „ieftină” . Desigur
că rezultatele sunt altele în cazul în care cumpărătorul doreşte să obţină produsul
respectiv pentru o perioadă limitată de timp.
Calculul simplu indicat mai sus, efectuat de orice cumpărător, conduce la
creşterea cererii de produse eficiente şi deci creşterea în ansamblu a eficienţei
energetice. Desigur că nivelul de pregătire al cumpărătorilor are un rol important.
În fond beneficiarul nu este interesat de eficienţa energetică ci de factura plătită
pentru un anumit serviciu. Deşi se consideră faptul că o creştere adecvată a tarifului
la energie stimulează beneficiarii pentru creşterea eficienţei energetice în
instalaţiile proprii, în multe cazuri aceştia pun accentul pe menţinerea unor tarife
coborâte, cu conservarea ineficienţei instalaţiilor proprii, eforturi minime pentru
creşterea eficienţei utilizării energiei şi pentru modificarea comportamentului
energetic.
Cea de a treia soluţie (soluţia c) constă în stimularea prezenţei pe piaţă a
produselor eficiente energetic. Pentru a limita impactul investiţiei iniţiale ridicate
pentru produsele eficiente, legislatorul poate acorda unele facilităţi producătorilor
pentru reducerea preţurilor acestor produse (scutire de TVA, reducerea taxelor
etc.).
În prezent, în multe ţări există astfel de mijloace pentru creşterea ponderii pe
piaţă a produselor eficiente energetic.
Cea de a patra soluţie (soluţia d) corespunde unui progres natural al societăţii,
prin descoperire şi inovare. Independent de aspectele legate de eficienţa energetică,
vor apărea noi soluţii şi noi descoperiri în acest domeniu, care nu pot fi viabile
decât dacă prezintă o eficienţă mai ridicată a proceselor.
Deşi este dificil de a stabili ponderea celor patru direcţii în creşterea eficienţei
energetice, se poate aprecia că informarea şi conştientizarea beneficiarilor este una
dintre soluţiile cele mai eficiente.
În multe cazuri, reducerea energiei utilizate în cadrul unui contur implică
măsuri relativ simple:
− limitarea iluminatului excesiv în zonă;
− limitarea temperaturilor sau a presiunilor excesive, nenecesare în procese;
− renunţarea la o răcire excesivă a apei sau a aerului;
− utilizarea excesivă a aerului comprimat.

13.7 Bariere în calea creşterii eficienţei energetice

Principalele bariere care stau în faţă promovării produselor eficiente energetic,
de natură tehnică, economică, financiară şi managerială, sunt indicate în figura
13.4.
Managementul energetic 411

Deşi unele dintre barierele indicate în figura 13.4 sunt de natură obiectivă,
multe sunt datorate unei insuficiente cunoaşteri a problemei, unei insuficiente
BARIERE
în promovarea
soluţiilor eficiente
energetic

TEHNICE ECONOMICE FINANCIARE INSTITUŢIONALE,

lipsa preţuri ale fonduri limitate MANAGERIALE
echipamentelor purtătorilor de pentru investiţii în structura
(inclusiv aparate de energie care nu economia de decizională
măsurare); reflectă costurile; energie; inadecvată la nivel
lipsă pregătire şi sistem de control al lipsa unor facili- local;
experienţă în preţurilor şi tăţi financiare şi lipsa legislaţiei şi a
domeniul gestiunii neconsiderarea fiscale pentru reglementărilor
energetice a costurilor marginale; investiţii în econo- pentru eficienţa
utilizatorilor; deformarea mia de energie; energetică;
lipsă cadru adecvat participaţiei energiei alte priorităţi lipsă standarde şi
pentru cercetare şi în preţul de cost al pentru investiţii etichetare energetică;
transfer tehnologic produselor energetice. necunoaşterea
potenţialului de
conservare a energiei;
lipsă consultanţă
economică şi bancară;
lipsă management
energetic în
întreprinderi.
Fig. 13.4 Bariere în promovarea soluţiilor eficiente energetic.
conştientizări şi implicări în creşterea eficientei energetice, în special prin prisma
reducerii poluării mediului ambiant. Noile tehnologii sau metode pentru creşterea
eficienţei energetice nu sunt adoptate imediat, de cele mai multe ori, din analiza
cost-beneficiu. Un studiu aprofundat privind energia economisită dar şi creşterea
calităţii produselor poate asigura argumente pentru implementarea noilor tehnologii
şi obţinerea de avantaje economice.

O barieră importantă constă în inerţia personală şi instituţională, mai ales în

cadrul companiilor mai mici. De asemenea condiţiile de piaţă şi un marketing
neconvingător pot fi bariere pentru realizarea de produse cu caracteristici noi care
înglobează mai puţină energie.
Un rol important îl are pachetul de reglementări care trebuie să asigure
promovarea noile tehnologii cu eficienţă energetică ridicată. Complexitatea
procesului de integrare asociată cu întreruperea pe durata montării, punerii în
funcţiune şi a calibrării determină reţineri ale operatorilor, mai ales din
întreprinderile care necesită fiabilitate ridicată a producţiei şi care au reticienţe în a-
şi asuma riscurile determinate de utilizarea noilor tehnologii.
412 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

Conformitatea cu noile reglementări privind condiţiile de utilizare a noilor

tehnologii, în special cele legate de încadrarea în mediu şi condiţiile de securitate
conduc la întârzieri în adoptarea acestora.
La adoptarea deciziilor privind implementarea noilor tehnologii trebuie să fie
comparate investiţiile necesare pentru reabilitarea unei instalaţii şi adoptarea unei
noi tehnologii cu realizarea unei noi capacităţi de producţie.
În unele cazuri durata relativ mare de recuperare a investiţiei în noile
tehnologii limitează, de asemenea, adoptarea deciziilor privind implementarea
acestora.
Spre deosebire de marii utilizatori, utilizatorii individuali sau întreprinderile
mici şi mijlocii nu au informaţii, capacitatea tehnică şi managerială precum şi
datele privind scheme eficiente de finanţare pentru efectuarea unei analize de
detaliu, ceea ce limitează accesul acestora la noile tehnologii. De asemenea, la
aceştia pot apărea dificultăţi la punerea în funcţiune şi utilizarea acestor tehnologii.

13.8 Strategii pentru managementul energiei în industrie

Strategiile dezvoltate pentru realizarea managementului energiei în industrie
pot fi grupate în 3 categorii:
− strategie pentru funcţionare normală şi mentenanţă;
− strategie pentru adaptări sau modificări;
− strategii pentru reproiectare.
Ordinea în care aceste strategii pot fi puse în practică depinde în primul rând
de necesarul de capital pentru investiţie. Desigur că cea mai redusă economie de
energie dar şi cea mai redusă durată de recuperare a investiţiei rezultă în cazul
acţiunilor de îmbunătăţire a procesului de lucru şi a procedurilor de mentenanţă.
După punerea în aplicare a acestor măsuri, apar necesare investiţii superioare
pentru obţinerea de noi economii de energie.
Una dintre soluţiile care trebuie avute în vedere la alegerea schemei electrice
de alimentare este limitarea numărului de transformări în circuitele electrice
(alegerea adecvată a echipamentelor pentru o anumită tensiune existentă evitând
transforma-toarele de adaptare) şi limitarea sau reutilizarea energiei reziduale.
Economii importante de energie electrică pot fi obţinute prin controlul
profilului graficului de sarcină prin monitorizarea factorului de încărcare
determinat ca raportul dintre puterea maximă absorbită într-un interval de timp şi
puterea medie calculată pentru acelaşi interval de timp. Dacă puterea maximă este
absorbită în orele cu tarif ridicat, limitarea puterii maxime, fără a afecta producţia,
poate conduce la economii financiare importante.

13.9 Achiziţia datelor

Multe sisteme de utilizare a energiei electrice (industriale, rezidenţiale,
servicii) sunt prevăzute cu sistem de monotorizarea, control şi achiziţie de date
SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) care oferă o mare cantitate de
informaţii privind energia utilizată în procese, corelarea cu desfăşurarea proceselor
Managementul energetic 413

în timp şi condiţiile specifice în care se defăşoară procesul. Datele obţinute pot fi

deosebit de utile pentru adoptarea unor decizii manageriale legate de nivelul
energiei utilizate în corespondenţă cu produsele realizate. De asemenea, datele
obţinute pot fi utilizate în efectuarea unui audit energetic, fiind completate, în mod
obişnuit, de informaţii specifice obţinute cu alte sisteme de măsurare.
Sistemul SCADA constă dintr-o unitate centrală care comunică cu unităţi
periferice RTU (Remote Terminal Units) care transmit date privind starea
procesului permitând astfel operatorilor să urmărească şi să controleze procesele
din cadrul conturului analizat. Unităţile RTU răspund solicitărilor unităţii centrale
la fiecare 2 până la 10 secunde în funcţie de necesităţile concrete.
Principalele funcţiuni ale sisemului SCADA sunt [13.8, 13.9]:
− achiziţia de date din proces şi transmiterea acestora către operatorul central;
− monitorizarea procesului cu posibilitatea de a interveni manual sau automat
pe baza unei proceduri prestabilite;
− identificarea zonelor în care sunt impuse restricţii şi prevenirea unor operaţii
neautorizate;
− alarmarea operatorilor la apariţia unor evenimente neplanificate şi a unor
condiţii neadecvate de funcţionare;
− ordonarea şi selectarea informaţiilor şi a alarmelor transmise operatorilor;
− deconectarea automată sau manuală a unor procese în caz de urgenţă;
− selectarea domeniilor de măsurare şi a intervalelor la care are loc măsurarea
şi transferul de informaţii.
Securitatea unităţii centrale şi a liniilor de comunicaţie sunt deosebit de
importante pentru asigurarea unei funcţionări optime a sistemului.

13.10 Managementul energiei în microreţele

Microreţelele lucrând în regim normal de funcţionare în schemă izolată faţă de
reţea sunt prevăzute cu surse proprii: instalaţii eoliene, instalaţii fotoelectrice,
instalaţii de stocare a energiei electrice, grupuri Diesel pentru acoperirea
necesarului de energie electrică. În cazuri speciale, în care sursele proprii nu
asigură energia necesară se poate apela la legătura cu reţeaua electrică publică.
Asigurarea securităţii în alimentarea utilizatorilor dar şi un preţ minimal al
energiei furnizate acestora impune un management adecvat a surselor de energie
dar şi, dacă este prevăzut acest lucru, a sarcinilor utilizatorilor. În figura 13.5 este
indicată structura unei microreţele cu posibilitatea conectării la reţeaua electrică
publică, care asigură, în cazul general, necesarul de energie al microreţelei cu surse
eoliene, fotoelectrice, celulă cu combustibil, grup Diesel, instalaţie de stocarea a
energiei electrice [13.10].
Pentru a asigura acoperirea necesarului de energie numai în cazuri
excepţionale din reţeaua electrică publică, receptoarele din microreţea sunt
împărţite în trei categorii:
− receptoare standard care pot accepta întreruperi pe durate relativ mari a
alimentării cu energie electrică;
− receptoare prioritare care pot accepta întreruperi de scurtă durată a
alimentării cu energie electrică (până la pornirea grupului Diesel);
414 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

− receptoare critice care nu acceptă întreruperi de energie electrică şi impun o

calitate superioară a tensiunii de alimentare fiind alimentate prin intermediul unui
dispozitiv DVR (Dynamic Voltage Restorer) pentru menţinerea tensiunii în limitele
prestabilite.
Blocul EMS (Energy Management System), pe baza informaţiilor privind
receptoarele în funcţiune, a puterilor absorbite, a producţiei surselor necontrolabile
de energie, a nivelului energiei stocate, a combustibilului existent la motorul Diesel
şi a cantităţii de hidrogen pentru alimentarea celulei cu combustibil, determină
semnale pentru comanda celulei de combustibil, a sistemului de stocare a energiei
electrice şi eventual a grupului Diesel pentru completarea energiei generată de
grupurile eoliene şi instalaţia solară, necesară sarcinilor din reţea. În cazul unui
surplus de producţie a instalaţiilor eoliene şi a celor fotoelectrice, blocul EMS
asigură transferul de energie în instalaţia de stocare.
Reţea
Surse regenerabile de energie publică

G Stocare

Invertor Invertor IC Invertor

EMS

DV
IA R
IB

Sarcina
G Invertor
Sarcina

Sarcina

Redresor Invertor
Motor Celule cu
Diesel combustibil Sarcină
Sarcină Sarcină B
standard prioritară Surse controlabile de energie critică
UPQC (calitate
(calitate (calitate
(Unified Power Quality premium)
standard) superioară)
Controller)
Fig. 13.5 Microreţea cu managementul energiei electrice furnizate.

În unele situaţii, este posibilă deconectarea receptoarelor standard (cu ajutorul

înteruptorului IA) şi prioritare pentru reducerea sarcinii din reţea, urmând ca sarcina
prioritară să fie reconectată după pornirea grupului Diesel (întreruptorul I B). În
cazuri deosebite, microreţeaua poate fi conectată la reţeaua publică cu ajutorul
întreruptorului IC .
În mod obişnuit, sistemul de management este setat astfel încât să se asigure
un preţ minim al energiei electrice furnizată utilizatorilor din microreţea.
Sistemul de management al unei microreţele trebuie să se subordoneze
managementului general al reţelei electrice publice la care este conectată
microreţeaua (fig.13.6) [13.11].
Funcţionarea microreţelelor pe piaţa de energie electrică impune cunoaşterea
în detaliu a principiilor pieţei de energie dar şi gestionarea optimă a surselor interne
de energie, astfel încât să se obţină un profit maxim (fig. 13.7) [13.11].
Managementul energetic 415

13.10 Studii de caz

13.10.1 Pierderi nesustenabile cauzate de golurile
şi întreruperi de tensiune
Un utilizator de energie electrică include procese sensibile şi are pierderi
importante datorită golurilor şi a întreruperilor de scurtă şi lungă durată.
416 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant
Managementul energetic 417

Prognoza surselor
nedispecerizabile
pentru intervalele
următoare
Prognoza sarcinilor
Comenzi la sarcinile
electrice
controlabile
pentru intervalele
(DMS, Pornit, Oprit, Reglaj)
următoare
Setare sistem de reglare a
Starea nivelului de EMS tensiunii pentru sursele
încărcare a siste- centralizat distribuite de energie pentru
mului de stocare
intervalele următoare
Limite funcţionale Decizii de încărcare a
Restricţii de grupurilor în intervalele
fiabilitate şi de
Model următoare
securitate
microgrid şi
Reţeaua publică norme de
Stare intecone- funcţionare
xiune. Prognoza
preţurilor la energie
Fig. 13.6 – Sistem centralizat de management al energiei.
Reţeaua publică
Preţ de vânzare
Preţ de cumpărare
Operatorul microgrid
Elaborare oferte de vânzare si
cumpărare pentru maximizare profit
P

t
Ziua D Ziua D+1

Sesiune tranzacţionare pentru

ziua următoare
Sesiune de verificare şi
aprobare şi comunicare a
notificărilor fizice
Preţul de vânzare
Preţul de cumparare
Preţul de Preţul de Sistemul de
Cumpărare vânzare stocare a energiei
Utilizator Furnizor
Fig. 13.7 – Relaţiile de piaţă în cadrul managementului unei
microreţele .
418 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

închidere întreruptrului I3 şi asigură alimentarea receptoarelor preferenţiale dar şi a

surselor UPS.
Clasificarea corectă a receptoarelor din unitate în funcţie de exigenţele privind
serviciul de alimentare poate determina importante economii la dimensionarea
schemei.

13.10.2 Pierderi active nesustenabile într-o reţea rurală

Echipa managerială stabileşte că într-o reţea de 0,4 kV care alimentează o
localitate rurală desfăşurată în lungul unei văi şi alimentată dintr-o reţea de 20 kV,
pierderile de putere active sunt exagerat de mari, iar nivelul de tensiune la
utilizatorii conectaţi la sfârşitul liniilor de 0,4 kV este în afara valorilor admise.
Analiza efectuată pune în evidenţă trei soluţii pentru rezolvarea problemei:
− înlocuirea conductoarelor reţelei de joasă tensiune cu conductoare de
secţiune mai ridicată;
− montarea unui nou transformator 20/0,4 kV într-un punct adecvat din
localitate;
− renunţarea la reţeaua de 0,4 kV alimentată centralizat de la un transformator
de 20/0,4 kV cu o alimentare distribuită cu transformatoare 20/0,23 kV.
Analiza tehnico-economică efectuată a pus în evidenţă necesitatea adoptării
celei de a treia soluţii (fig. 13.9).

Cunoaşterea distribuţiei sarcinilor din localitate şi amplasarea adecvată a

transformatoarelor 20/0,23 kV conduce practic la eliminarea pierderilor din reţeaua

A
B
C
Linie electrică aeriană – 20 kV
Fig. 13.9 − Alimentarea cu energie electrică a unei localităţi
rurale.
de 0,4 kV şi asigură nivelul de tensiune pentru utilizatori. De asemenea, printr-o
alegere corespunzătoare a sarcinilor transformatoarelor bifazate poate fi limitată
nesimetria care ar putea apărea în reţeaua de 20 kV.
O soluţie asemănătoare celei din figura 13.9 poate fi utilizată pentru
alimentarea
la medie tensiune a blocurilor de locuinţe dintr-o zonă urbană. La fiecare scară este
montat un transformator uscat de 20/0,4 kV.

13.10.3 Prezenţa unui utilizator perturbator în reţeaua

de înaltă tensiune
O întreprindere metalurgică dotată cu un cuptor cu arc electric este conectată
în reţeaua de înaltă tensiune. Pe durata de funcţionare a cuptorului cu arc electric,
în reţeaua de înaltă tensiune apar importante perturbaţii electromagnetice sub formă
Managementul energetic 419

de fluctuaţii de tensiune (efect de flicker), sesizate de utilizatorii conectaţi în

reţeaua de joasă tensiune alimentată din reţeaua de înaltă tensiune (fig. 13.10).
U [kV] Pst
U
60 2
50 1,5
40 1,0
30 0,5
20 0
10 Pst
0

   

Fig. 13.10 − Variaţia tensiunii la barele de 110 kV şi nivelul fluctuaţiilor

de tensiune (Pst) la bornele utilizatorilor din reţeaua de joasă tensiune
alimentaţi din această bară, pe durata unei săptămâni.

Utilizatorul perturbator are o eficienţă energetică redusă din cauza reducerii

tensiunii la barele de alimentare determinată de circulaţia puterii reactive absorbită
de utilizator pe durata de funcţionare.
Practic numai în zilele nelucrătoare tensiunea U la barele de alimentare ajunge
la valoarea nominală şi fluctuaţiile de tensiune Pst sunt sub limita admisă.
Echipa de management din partea furnizorului de energie electrică supune
atenţiei managementului de vârf al utilizatorului perturbator următoarele trei
soluţii:
− creşterea curentului electric (puterii) de scurtcircuit în punctul de conectare
a întreprinderii;
− conectarea utilizatorului perturbator la o tensiune superioară;
− dotarea utilizatorului cu SVC (Static Var Compensator) sau STATCOM
(Static Synchronous Compensator), pentru controlul, în timp real al puterii reactive
(fig. 13.11).
În toate cazurile, utilizatorul perturbator trebuie să acopere investiţiile
necesare îmbunătăţirii calităţii energiei electrice şi a creşterii eficienţei energetice.
Calculele tehnico-economice au indicat că cea mai eficientă este soluţia a treia,
Utilizarea SVC sau STATCOM conduce la următoarele avantaje:
 tensiunea la utilizator variază in limite reduse şi nu apar perturbaţii sub
formă de fluctuaţii de tensiune (efect de flicker) – figura 13.11;
 reducerea pierderilor active în reţeaua electrică de alimentare datorită
reducerii puterii reactive;
 creşterea tensiunii la utilizator prin utilizarea SVC sau STATCOM
determină, prin creşterea puterii active dezvoltate în arcul electric, o reducere a
duratei şarjei de la 53 min. la 49 min., ceea ce permite ca, în cazul unui cuptor de
100 t să crească numărul de şarje pe zi de la 14 la 15 (fig. 13.12);
 datorită tensiunii mai ridicate are loc un proces de funcţionare mai stabilă a
arcului electric şi reducerea duratei de ardere a arcului; acest fapt determină şi o
420 Eficienţa în utilizarea energiei energiei electrice şi mediul ambiant

reducere a consumului de electrozi (o economie de circa 0,5 kg pe tona de o ţel

lichid).

Qn

10 MVAr a 1s

5% b 1s

Qn

10 MVAr c 1s

5% d 1s

Fig. 13.11 – Variaţia puterii reactive absorbite de utilizator înainte (a) şi după
montarea SVC (c) şi a tensiunii înainte (b) şi după montarea SVC (d).
P [MW]
90
80
70
60
50
40
30
20
P[MW] cu SVC
10 P[MW] fără SVC
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 t[min]
Fig. 13.12 – Puterea activă absorbită pe durata topirii cu arc
electric.
 Managementul energetic 421

Recuperarea investiţiei efectuată pentru îmbunătăţirea calităţii energiei

electrice se obţine prin creşterea productivităţii procesului şi prin economiile care
apar la consumul de electrozi.

Bibliografie
[13.1] *** Lege privind eficienţa energetică, Legea 121/2014.
[13.2] *** Sisteme de management al energiei. Cerinţe şi ghid de utilizare, SR EN
50001/2011.
[13.3] *** Energy management systems - Measuring energy performance using energy
baselines (EnB) and energy performance indicators (EnPI) − General principles and
guidance, ISO 50006:2014
[13.4] *** Energy management systems − Guidance for the implementation,maintenance
and improvement of an energy management system, ISOCD3 50004.
[13.5] *** Energy management systems − Energy management systems - Measurement and
Verification of Organizational Energy Performance − General Principles and
Guidance, ISO/DIS 50015.
[13.6] *** Energy management systems − Requirements for bodies providing audit and
certification of energy management systems, ISO/DIS 50003/2014.
[13.7] Bertoldi P., Energy efficient equipment within SAVE; activities, strategies, success
and barriers, European Commission, Directorate General for Enery, Brussels.
[13.8] Turner W.C., Doty S., Energy Management Handbook, Sixth Edition, CRC Press,
2006.
[13.9] Wollenberg B.F., Power System Operation and Control, Taylor & Francis Group,
LLC, 2006
[13.10] Chung Y.H., Kim H.J., Choe J.W., Unified power quality controller for the
microgrid system, CIGRE, 2010 Paris, rap.C6-301
[13.11] Olivares D.E., Canizares C.A., Kazerani M., A Centralized Optimal Energy
Management System for Microgrids, IEEE PESGM, Minneapolis Minnesota, 2010,
rap. 118.