DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR ŞI/SAU A PRICEPERILOR MOTRICE SPECIFICE

PROBELOR ŞI RAMURILOR SPORTIVE CUPRINSE ÎN PROGRAMA ANALITICĂ.

Deprinderile si priceperile motrice

Unii autori folosesc ca exprimare si ordine de tratare succesiunea „priceperi si

desprinderi motrice'. Noi, din considerente care vor rezulta din prezentarea ulterioara, folosim
numai rente care vor rezulta din prezentarea ulterioara, folosim numai expresia „deprinderi si
priceperi motrice'. Exista si autori care folosesc- ambele formulari. Foarte multi specialisti s-au
ocupat de aspecte multiple privind deprinderile motrice; mult mai putine sunt preocuparile
pentru, priceperile motrice. Inclusiv in „Terminologia educatiei fizice si sportului' lipseste
definitia termenului „pricepere motrica'.

Sunt componente care se formeaza (nu sunt insusiri mostenite genetic)~adica se invata,
se consolideaza si se perfectioneaza. Majoritatea lor sunt finalitati ale proceselor de educatie
fizica si de antrenament sportiv.

Deprinderile motrice

Unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, in proces special de educatie

fizica sau in antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie!)
corecta unele deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si - evident - se consolideaza
sau se perfectioneaza deprinderile insusite in aceasta practica a vietii.

Sunt forme concrete de activitate motrica, care au la baza stereotipuri dinamice,

realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Se apreciaza ca aceste legaturi
temporale Sunt cu atat mai trainice cu cat numarul repetarilor este mai mare, iar varsta
subiectilor este mai mica.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care
contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor
conditionate. Pentru formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei
cerebrale in aceeasi ordine si cu intensitate corespunzatoare.Printre caracteristicile mai
importante ale deprinderilor motrice, subliniem pe urmatoarele:

1.- sunt elemente ale activitatii voluntare a omului; odata consolidate se executa cu
indici ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate
ceea ce asigura un consuni redus de energic.

Unele elemente (parti componente), ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in intregime pot
ajunge la faza de automatizare, in aceasta faza, controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii
deprinderii motrice se pastreaza, dar atentia nu mai este indreptata spre succesiunea lantului de
miscari specifice deprinderii respective. Ea este indreptata, in primul rand, asupra modificarilor
intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice. De retinut ca
nu este vorba de o „eliberare' totala a scoartei cerebrale si de transmitere a controlului efectuarii
deprinderii motrice catre etajele inferioare ale sistemului nervos. In realitate, atunci cand
eventual apar abateri de la logica inlantuirii miscarilor intervine imediat, controlul cortical
(constiinta) care regleaza executia;In faza superioara, atunci cand se vorbeste de „maiestrie'
motrica, pe baza interactiunii organelor de simt si a capacitatii de analiza si sinteza a scoartei
cerebrale, se ajunge la formarea unor ,,senzatii complexe', specifice unor ramuri de sport. Aceste
senzatii complexe sunt denumite expresiv ca „simtul mingii', simtul portii', simtul stachetei' etc;

2. Se perfectioneaza treptat (in perioada relativ indelungata timp) si neuniform

(intensitatea' „transformarilor' este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei deprinderi; cu
cat stadiul este mai avansat, cu atat transformarile sunt mai putine);

3. Sunt ireversibile, adica miscarile componente se inlantuiesc intr-un singur sens (la
saritura, de exemplu, nu se poate respecta decat succesiunea logica: elan – bataie – desprindere –
zbor - aterizare). Inversarea unor operatii - daca este posibila - duce inevitabil la elaborarea unor
noi deprinderi (asa cum este cazul - aparitiei - pe baza de creativitate a unor stiluri tehnice);

4. Deprinderile motrice se „destrama' treptat daca nu sunt consolidate prin repetari

multiple . De retinut ca o deprindere motrica nu dispare total, in intregime; ea lasa „urme' in
legaturile temporale si — ca atare — poate fi restabilita relativ repede.
 Etapele (fazele) formarii deprinderilor motrice sunt prezentate, ca numar si denumiri, in
mod relativ diferentiat in functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Este bine sa
precizam ca nu trebuie sa confundam etapele insusirii deprinderilor motrice, care sunt stadii ale
procesului didactic, cu fazele fiziologice sau psihologice ale acestei insusiri. Este normal ca in
procesul pedagogic de instruire sa se tina seama atat de fazele fiziologice, cat si de cele
psihologice. Fiziologia prezinta 3 faze ale formarii deprinderilor motrice (faza miscarilor inutile,
grosolane, nediferentiate si lipsite de coordonare; faza miscarilor in concordanta cu scopul
actiunii, dar realizate prin contractii excesive; faza formarii propriu-zise si a stabilizarii
deprinderii motrice), iar psihologia prezinta 4 faze (faza initiala, a orientarii si familiarizarii cu
deprinderea; faza insusirii fiecarui element component al deprinderii; faza unificarii elementelor
componente ale deprinderii; faza automatizarii).

Teoria si metodica educatiei fizice si sportului nu s-a ocupat suficient de precizarea

etapelor formarii deprinderilor (si priceperilor) motrice. Totusi, se pot distinge urmatoarele
etape;

1. Etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor motrice, cu urmatoarele

obiective principale: formarea unei reprezentari clare asupra deprinderii respective (prin
explicatie si demonstratie, in special); formarea ritmului general de executie cursiva a
deprinderii; descompunerea — daca este cazul — deprinderii in elementele componente si
exersarea analitica a acestora; preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.

2. Etapa fixarii, a consolidarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective

principale: formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale,
temporale si dinamice optime; intarirea legaturilor temporale prin exersare in conditii relativ
constante, standardizate, a deprinderii motrice, fiind create premisele si pentru executarea
acesteia in conditii variate.

3. Etapa perfectionarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective:

- largirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, prin desavarsirea executiei mai

multor procedee tehnice;