Universitatea de Studii Politice Economice Europene

„Constantin Stere” din Republica Moldova

Dreptul Afacerilor

TEMA : Temeiurile de dizolvare a

persoanelor juridice cu scop lucrativ

Elaborat : Vicol Victor , gr.415f/r, anul 4

Verificat: Iurie Mihalache , magistru în drept, conferentiar

universitar

Chișinău 2015
 Cuprins:
I. Dizolvarea și lichidarea persoanei fizice.Precizări prealabile 3
II. Dizolvarea voluntară 4
III. Dizolvarea forțată 7
IV. Dizolvarea persoanei juridice în temeiul Legii insolvabilității 9
Concluzii 11
Bibliografie 12

2
 I. Dizolvarea persoanei juridice.Precizări prealabile.

Incetarea activității unei persoane juridice impune parcurgerea a două

faze: dizolvarea și lichidarea. Dizolvarea se reglementează de art. 86 – 89 din
Codul civil și intervine la o anumită dată de la care persoana juridică nu mai
poate contracta prin activitatea obișnuită, iar lichidarea este o procedură de
durată care se deschide imediat după dizolvare și pe parcursul căreia se săvîrșesc
un șir de operațiuni juridice.
Faza dizolvării cuprinde anumite operațiuni care declanșează și pregătește
încetarea existenței persoanei juridice. La această fază, persoana juridică își
păstrează capacitatea civilă, dar numai în măsura în care este necesară
indeplinirii formalităților de lichidare. Cel mai important în faza dizolvării este
faptul că persoana juridică nu mai poate încheia contracte ce ar viza obiectul său
de activitate. De aceia alin.(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele
persoanei juridice nu pot fi întreprinse noi operaţiuni. Dizolvarea persoanei
juridice este urmată de procedura de lichidare. Excepţie de la această regulă o
constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare, când
persoana juridică încetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la
succesori.
Conform art.23 din Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de
stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, înregistrarea
dizolvării persoanei juridice se efectuează în conformitate cu prevederile art.89
din Codul civil. Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea dizolvării
persoanei juridice şi consemnează în Registrul de stat informaţia respectivă. La
înregistrarea dizolvării persoanei juridice, organul înregistrării de stat înscrie în
3
 Registrul de stat menţiunea “în lichidare”. Din acest moment se interzice
participarea persoanei juridice în lichidare în calitate de fondator (asociat) al
altei persoane juridice. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.86 alin.(2) din
Codul civil. La data înregistrării dizolvării persoanei juridice, administratorul
acesteia devine lichidator dacă organul competent sau instanţa de judecată nu
desemnează o altă persoană în calitate de lichidator. În cazul desemnării unei
alte persoane în calitate de lichidator, organul înregistrării de stat înscrie în
Registrul de stat menţiunea privind încetarea activităţii administratorului. În
termen de 3 zile de la numirea sa, lichidatorul notifică desemnarea sa organului
înregistrării de stat care a efectuat înregistrarea persoanei juridice şi, pentru
înscrierea datelor în Registrul de stat, depune următoarele documente:
a) cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea de desemnare în calitate de lichidator.
În cazul desemnării mai multor lichidatori cu dreptul de reprezentare în
comun a persoanei juridice, în Registrul de stat se vor înscrie şi datele acestora.
In art.86 alin.(1) din Codul civil sunt indicate temeiurile de dizolvare a
persoanei juridice. Din conținutul acestui articol sunt evidențiate două moduri de
dizolvare:
a) Dizolvarea voluntară;
b) Dizolvarea forțată.

4
 II. Dizolvarea voluntară
Temeiurile dizolvării. Dizolvarea voluntară intervine în cazurile:
a) Expirării termenului stabilit în actul de constituire;
b) Atingerii scopului propus;
c) Imposibilității atingerii scopului propus;
d) Adoptării în acest sens a unei hotărîri de către organul competent al
persoanei juridice;
Expirarea termenului pentru care a fost constituită. Persoana juridică se
constituie, de regulă pentru o perioadă nelimitată. Existența persoanei juridice nu
este legată de soarta asociaților sau a membrilor ei, deseori continuînd să existe
și după moartea fondatorilor. Dacă am admite că toți asociații persoane fizice ai
unei societăți comerciale decedează în urma unui act terorist sau accident, locul
lor va fi preluat de moștenitori, persoana juridică continundu-și existența și
desigur activitatea. Trebuie de reținut faptul că nu la toate persoanele juridice
drepturile fondatorilor trec prin succesiune. Fondatorii pot stabili totuși o dată
pînă la care persoana juridică va exista. In acest sens, art 65 din Codul civil
prevede că, la expirarea termenului stabilit pentru existența persoanei juridice,
aceasta se dizolvă dacă pînă la acel moment actele de constituire nu se modifică.
Aceasta dizolvare se numește dizolvare de drept sau în temeiul legii și nu trebuie
consemnată în Registrul de stat, nici nu trebuie adusă la cunoștință publicului,
deoarece actul de constituire și termenul de activitate a persoanei juridice sunt
publice.
Realizarea scopului pentru care s-a constituit persoana juridică. Un alt
temei de dizolvare apare atunci când persoana juridică şi-a realizat scopul pentru
care s-a constituit precum şi situaţia în care anumite circumstanţe arată că
realizarea scopului propus prin actele de constituire este imposibil. In literaturi se
susține ideia că dizolvarea persoanei juridice în cazul în care este atins scopul

5
constituirii ei este deasemenea, o dizolvare de drept și că la data cînd există
circumstanțele care indică realizarea scopului sau care fac imposibilă realizarea,
persoana juridică trebuie să se considere ca fiind dizolvată. Deşi este greu de
obiectat împotriva acestei poziţii, şi nu excludem posibilitatea existenţei unei
situaţii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării pentru aceste
temeiuri, totuşi în majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau
imposibilităţii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării
trebuie să se pronunţe organul suprem sau instanţa şi la data înregistrării acesteia
conform art.69 societatea întră în procedura de lichidare.
De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă
de timp nelimitată şi îşi propun un scop general, cum ar fi realizarea şi
împărţirea profitului prin intermediul desfăşurării activităţii de întreprinzător de
către societăţile comerciale, sau instituţiile de învăţământ pregătirea cadrelor
pentru economia naţională, satisfacerea unor cerinţe spirituale ale membrilor
organizaţiei religioase etc. Deci realizarea definitivă a scopului general este de
regulă, imposibilă. Dar dacă din prevederile actului constitutiv este posibil de
determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve, dacă
organul principal nu adoptă hotărârea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară
oricare din participanţi prin instanţa de judecată.
Imposibilitatea realizării scopului. Realizarea scopului ar putea să devină
imposibilă din cauza unor pierderi neașteptate (distrugerea sau pierderea averii
ca efect a unor calamități naturale) în urma cărora activele persoanei juridice s-
au redus atît, încît nu mai pot asigura activitatea normală a persoanei juridice.
Unii autori consideră că neînţelegerile grave dintre asociaţi care nu permit
adoptarea unor hotărâri raţionale ar putea fi invocat ca motiv de imposibilitate a
realizării scopului, şi deci temei de dizolvare a acesteia, iar dacă adunarea nu
poate adopta nici o asemenea hotărâre atunci instanţa poate decide la cererea
participanţilor.
Adoptarea hotărîrii de lichidare și dizolvare de către organul competent
al persoanei juridice. Persoana juridică se va lichida dacă în acest sens decide
organul ei suprem cu majoritatea ei de voturi stabilită de lege. Organul suprem
6
decide dizolvarea prin lichidare atunci cînd consideră necesar, precum și în
cazurile în care persoana juridică nu corespunde unor exigențe ale legii.
Dizolvarea se va decide în cazul în care:
- Numărul de asociați scade sub numărul stabilit de lege;
- Valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul valorii capitalului
social minim stabili de lege;
Dacă intervine unul din temeiurile de dizolvare, organul executiv trebuie
să convoace în ședință organul suprem și să raporteze despre existența unui
astfel de temei. Organul suprem trebuie să decidă fie înlăturarea temeiului de
dizolvare fie adoptarea unei hotărîri de dizolvare și de începere a lichidării. Dacă
în acest sens nu s-a decis în termenul stabilit de lege, asupra dizolvării va decide
instanța, la cererea participanților, acționarilor, a organului de stat competent sau
al procurorului (Legea nr. 1134/1997 art.39 alin. (8); Legea nr.718/1991 art.32).
Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de
lichidare. Dizolvarea întotdeauna anticipează procedura de lichidare, însă nu
întotdeauna este urmată de o procedură de lichidare. De exemplu, societățile
care se disființează în urma reorganizării prin contopire, absorbție sau divizare
nu trec prin procedura de lichidare. Persoana juridică dizolvată în urma
reorganizării pierde calitatea de subiect de drept și este radiată din Registrul de
stat. In celelalte cazuri, dizolvarea duce la pierderea totală a personalității
juridice a persoanei juridice căci avînd această calitate, poate îndeplini
formalități de lichidare stabilite in art. 90 – 99 din Codul civil.
Dizolvarea intervine la o dată concretă: fie la data în care expiră termenul
stabilit în actul constitutiv, fie la data adoptării hotărîrii de către organul superm,
fie la data la care hotărîrea instanței de judecată devine executorie.
Momentul înregistrării dizolvării are în esență două semnificații: persoana
juridică, din acest moment, nu poate întreprinde noi acțiuni (Codul civil, art. 86
alin. (4)), din acest moment intră în procedura de lichidare (art. 86 alin. (2)).
Hotărîrea de dizolvare adoptată de organul suprem al persoanei juridice
devine opozabilă terțelor de la data înregistrării dizolvări. Pentru aceasta,
organul executiv este obligat să depună, la organul care a efectuat înregistrarea
7
de stat a persoanei juridice, o cerere de dizolvare la care se anexează hotărîrea de
dizolvare.
In cazul dizolvării prin hotărîrea judecătorească, instanța transmite o copie
de pe hotărîrea irevocabilă organului care a efectuat înregistrarea de stat a
persoanei juridice ce se dizolvă.
Inregistrarea dizolvării este obligația organului executiv, care trebuie să
depună, împreună cu cererea, și hotărîrea de dizolvare.
Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de
lichidare, cu excepţia cazurilor de fuziune şi dezmembrare ce au ca efect
dizolvarea, fără lichidare.
Oficiul teritorial al Camerei, la înregistrarea dizolvării persoanei juridice,
consemnează în Registrul de stat menţiunea "în lichidare". Registratorul adoptă
decizia cu privire la înregistrarea dizolvării persoanei juridice şi consemnează în
Registrul de stat informaţia respectivă. În cazul în care după deschiderea
procedurii de lichidare persoana juridică renunţă la radiere, urmează să prezinte
pentru înregistrare următoarele documente:
- cererea de renunţare la dizolvare;
- hotarîrea de renunţare la dizolvare;
- copia de pe avizul privind renunţarea la dizolvare, publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
La înregistrarea lichidării uniunilor de întreprinderi, holdingurilor,
corporaţiilor transnaţionale şi grupurilor industrial-financiare se va verifica
existenţa acordului în acest sens al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Concurenţei.

III. Dizolvarea forțată

8
 Temeiurile dizolvării forțate. Dizolvarea forțată intervine prin act
judecătoresc. Dacă în instanță se demonstrează constituirea viciată a persoanei
juridice, insolvabilitatea ei, dacă actul de constituire nu corespunde prevederilor
legii, dacă persoana juridică nu corespunde formei de organizare stabilite de
lege, dacă activitatea ei contravine ordinii publice, dacă există alte condiții
stabilite de lege, care implică dizolvarea, persoana juridică se va dizolva și va
intra în procedura de lichidare.
Potrivit legislației, pentru dizolvarea persoanei juridice de către instanță
există două proceduri dinstincte:
- reglementată de Codul civil;
- reglementată de Legea insolvabilității.

Dizolvarea forțată reglementată de Codul civil.

Art. 87 din Codul civil stabilește temeiurile de dizolvare a persoanei
juridice de către instanța de judecată.
Instanța dizolvă persoana juridică dacă constituirea acesteia este viciată.
Constituirea se consideră viciată în cazul în care:
- Actele constitutive ale persoanei juridice nu corespund dispozițiilor legale;
- Fondatorii acesteia nu au capacitate civilă necesară;
- Fondatorii nu și-au exprimat consimțămîntul în forma cerută de lege;
- Dacă obiectul de activitate prevăzut în actele constitutive este interzis de lege
sau obiectivul de activitate nu îi este permis de lege persoanei juridice de forma
respectivă.
Prin dispozițiile art. 110 se stabilesc temeiurile de nulitate a societății
comerciale. Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situațiile
existente la data constituirii și nu pentru cazurile apărute după aceasta.
Dizolvarea în temeiul faptului că actul de constituire nu corespunde
prevederilor legii operează atunci cînd organul principal al persoanei juridice,
ulterior constituirii, modifică actul, iar modificările contravin dispozițiilor
legale.

9
Al treilea temei de dizolvare de către instanță este necorespunderea formei
juridice de organizare a persoanei juridice prevederilor legale.
Dizolvarea poate fi pronunțată în alte cazuri stabilite de lege. De exemplu
art. 13 din Legea 1265/2000 stabilește că referitor la societatea comercială sau la
organizația înregistrată care în termen de 7 zile de la schimbarea sediului nu
comunică organului de înregistrare, organului fiscal și nu publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova o informație despre aceasta schimbare, organele
de control sau organele de drept pot cere lichidarea, adică dizolvarea și începerea
procedurii de lichidare.
Persoana juridică poate fi dizolvată prin hotărîrea judecătorească dacă
activitatea sa contravine ordinii publice. Se consideră contrarar ordinii publice
activitatea interzisă care, deși nu e prevăzută în actul de constituire, este
practicată de persoana juridică. Instanţa de judecată nu dizolvă persoana juridică
dacă, în termenul pe care îl acordă, ea va corespunde prevederilor legii şi poate
dizolva persoana juridică dacă aceasta contravine interdicţiilor stabilite de
Codul Civil pentru forma ei juridică de organizare sau dacă activitatea ei
contravine grav actului de constituire.
Modificările aduse Codului Civil al Republicii Moldova prin LP90 din
29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379 , mai menționează încă 2 temeiuri noi de
dizolvare forțată și anume:
- nu a depus, în decurs de 12 luni de la expirarea termenelor stabilite de
lege, dări de seamă contabile, fiscale şi statistice;
- capitalul social al ei este sub mărimea minimă obligatorie mai mult de 6
luni;
În hotărîrea instanţei de judecată, se numeşte şi lichidatorul persoanei
juridice, care poate fi orice persoană fizică, majoră cu capacitate deplină de
exerciţiu, ce deţine cetăţenia Republicii Moldova şi domiciliază pe teritoriul ei,
are experienţă în domeniu, îndeplineşte şi alte condiţii suplimentare stabilite de
lege.
Despre dizolvarea forţată a persoanei juridice instanţa de judecată, care a
adoptat hotarîrea de lichidare a persoanei juridice, este obligată să înştiinţeze în
10
scris despre aceasta oficiul teritorial al Camerei în termen de 3 zile după
adoptarea hotărîrii.
Pentru a consemna în Registrul de stat începutul procedurii de dizolvare
forţată a persoanei juridice, la oficiul teritorial al Camerei se prezintă
următoarele documente:
- cererea de înregistrare a dizolvării;
- copia hotărîrii judecătoreşti irevocabile.
Prevederile indicate mai sus nu se extind asupra dizolvării filialelor sau
reprezentanţelor persoanelor juridice, cu excepţia filialelor persoanelor juridice
străine.

11
 IV. Dizolvarea persoanei juridice în temeiul Legii insolvabilității
Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate și
lichidate forțat, dacă nu-și pot onora obligațiile de plată față de creditori sau dacă
valoare activelor lor sunt mai mici decît valoarea pasivelor.
Procedura de insolvabilitate se intentează și se desfășoară conform Legii
insolvabilității nr.149 din 29.06.2012.
Se poate intenta proces de insolvabilitate tuturor persoanelor juridice de
drept privat înregistrate în Republica Moldova care sunt insolvabile. Legiuitorul
indică expres băncile, companiile de asigurare, fondurile de investiții și
companiile fiduciare, persoane juridice cu scop lucrativ, unele dintre care, pînă
la intararea în vigoare a Legii nr.632/2001, avea o procedură distinctă de
lichidare forțată. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii
insolvabilității statul, unitățile administrativ teritoriale, alte persoane juridice de
drept public.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute la
art.22 din Legea nr.632/2001. In sensul acestui articol instanța de judecată
intentează proces de insolvabilitate dacă persoana juridică se află în
incapacitatea de plată.
Actiunea de intentare a insolvabilității (numită cerere introductivă) o
poate face însuși debitorul sau creditorii persoanei juridice incapabile să-și
onoreze obligațiile. Pentru persoana juridică insolvabilă, numită în lege
,,debitor”, sunt regelementate două situații distincte de intentare a procesului de
insolvabilitate:
- în prima situație debitorul are dreptul de a depune cerere introductivă în
instanța de judecată (art.25);
- a doua situație debitorul este obligat să depună cererea (art. 26);
Legea prevede procedură distinctă de punere a cererii de către debitor și
de către creditor, stabilind cuprinsul cererii și actele care urmează să fie anexate.
Cererea introductivă se depune în instanța de judecată competentă de a
examina cazurile de insolvabilitate, care potrivit Codului de procedură civilă
este Curtea de Apel Economica. Instanța în decurs de 3 zile de la data depunerii
12
cererii este obligată să pronunțe o încheiere de admitere (punerea pe rol) a
cererii sau de returnare a acesteia.
După îndeplinirea acțiunilor preliminare și pregătirea cauzei pentru
judecată, instanța examinează cererea introductivă și pronunță o hotărîre privind
intentarea procesului de insolvabilitate, ori respingerea cererii, ori lichidarea
debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor acestuia este insuficientă
pentru acoperirea cheltuielelor aferente procesului de insolvabilitate,ori
respingerea cererii de insolvabilitate ca fiind neîntemeiată.
Intentarea procesului de insovablitate produce un șir de efecte juridice:
- creanțele neajunse la scadență se consideră scadenete din momentul
intentării procesului de insolvabiliate;
- debitorul pierde dreptul de a administra și de a dispune de bunurile ce îi
aparțin, acest drept transferindu-se la adimistratorul insolvabilității;
- activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă;
- plățile care se fac către persoana juridică debitoare se transferă pe un cont
special gestionat de administrator;
- calcularea penalităților eferente datoriilor, se supendă;
- calcularea dobînzilor la obligațiile băncilor aflate în proces de
insolvabilitate se întrerupe;
- se produc alte efecte stabilite de lege;
Legiutorul atrage o deosebita atenție asupra procedurii de vînzare (lichidare) a
bunurilor incluse în masa debitoare și distribuirii între creditori ai banilor
obținuți din vînzări.
După acțiunile menționate în special după distribuirea tuturor bunurilor
între persoanele îndreptățite, instanța hotărăște încetarea procesului de
insolvabilitate, urmînd ca administratorul să prezinte organului de înregistrare
actele necesare radiereii din Registrul de stat a persoanei juridice insolvabile.
Fără a face o analiză aprofundată prevederilor art.154 si 157 Legea nr.632/2001,
se poate releva necesitatea perfecționării lor în sensul stabilirii unor reguli de
radiere a persoanei insolvabile și de aplicare a descalificării debitorului persoana

13
fizică și a persoanei cu funcție de răspundere vinovate în insolvabilitatea
persoanei juridice. In caz contrar, dispozițiile legale nu-și vor atinge scopul.

Concluzii
Studiind aceasta temă am tras concluzia că persoana juridică, după
intervenirea dizolvării, urmărește transformarea activului în lichidități și plata
creditorilor, urmînd, ca la finalul operațiunilor, să efectueze partajarea activului
net rămas între asociați. După finalizarea acestei operațiuni, persoana juridică
încetează efectiv să mai existe, ne mai fiind considerată o entitate juridică,
economică și socială.
Participanții la procedura prevazută de legea insolvenței interacționează în
mod direct, toate actele aflîndu-se sub directul control al instanței de judecată
competente, al judecătorului-sindic, care, la rîndul său, verifică actele întocmite
și limitele exercitării atribuțiilor atît ale administratorului judiciar, cît și ale
lichidatorului.
Ca o concluzie generală, actele normative analizate reglementează
domenii interdependente, avînd efecte asemănătoare, dar cu diferente specifice
în ceea ce privește procedurile, beneficiarii acestora, precum și persoanele care
administrează și supraveghează lichidarea societății.

Bibliografie

14
 Codul Civil al Republicii Moldova
 Drept Civil, Partea generala. Persoana fizica, Persoana juridica. Scheme,
spete și teste. Chișinău 2012;
 Baieș Sergiu, Roșca Nicolae. Drept Civil, Partea generală. Persoana fizică.
Persoana juridică. Chișinău 2005;
 http://www.cis.gov.md Camera Inregistrarii de Stat;
 Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a
persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali
 Legea nr.1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni
 Legea nr.718-XII din 17.09.1991 privind partidele și alte organizații
social-politice
 LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379


15