Cine eşti tu cel care doreşti că celălalt să se transforme după chipul şi asemănarea

dorinţelor tale?

Opreşte-te. Întreabă-te.

1. Cine eşti tu?

2. Cine este cel din faţă ta pe care îl consideri a fi greşit aşa cum este?

3. Ce vrei de la el?

Poate că de fapt vrei ceva de la tine şi neştiind să te vezi îi ceri lui să te oglindească,
prin transformarea unei părţi din el.
Sau lucrează în tine nevoia de a-l controla pe celălalt, disimulată în interesul de a-l
schimbă spre binele lui ?
Întoarce oglinda către tine. Aşează-te în locul lui. Dacă celălalt ţi-ar cere să devii cine vrea
el să fii, cam cum crezi că ai putea face acest lucru?

Ai putea?

Ar fi bine pentru tine?

Sau pentru el?

Este o transformare care te împlineşte sau care te mutilează conform imaginii lui
despre tine?
Rămâi tu însuţi devenind cine vrea celălalt să fii, sau devii o mască funcţională într-un
simulacru de relaţie?
Comunicarea, după transformarea “fundamentală” de care are nevoie celălalt să ţi se
întâmple ţie, va fi una de la suflet la suflet sau se va artificializa?

Sau încearcă să probezi ce înseamnă să te schimbi. Propuneţi ca pentru o perioadă de timp

determinată să schimbi un obicei necesar ţie sau o trăsătură de caracter care crezi că ţi-e
nepotrivită. Ia-ţi atâta timp cât este necesar ca să poţi proba schimbarea în mod autentic: o
zi, o săptămâna, o lună.
Şi dacă miza va fi importantă şi încercarea va fi autentică vei descoperi cât de
complicat este procesul schimbării unui om, chiar şi a unui mic obicei sau a unei
trăsături de caracter “nepotrivită”.
Numai cineva care înţelege în mod real corvoadă unei schimbări reale,va înţelege ce
îi cere celuilalt şi că nu are cum să facă acest drum interior în locul nimănui.
Apoi revino în malaxorul nemulţumirilor zilnice şi continuă să-i ceri omului de lângă ţine
să se schimbe conform imaginii pe care o consideri tu potrivită lui.
Dacă ai făcut procesul de internalizare a probei schimbării, vei renunţă. Pentru că vei
conştientiza cât de complicat este să te schimbi pe ţine însuţi, cât de inutil şi nedrept
este să-i ceri unui om să se schimbe conform nevoilor tale şi mai ales, vei realiza şi
acceptă că noi nu putem să schimbăm pe nimeni pe lume.
Fiecare decide cine vrea să fie pe lume şi când şi dacă vrea să se schimbe.
Schimbarea celuilalt nu este un proces pe care să-l putem decide sau controla noi
înşine.
Desigur că prin interacţiune noi ne schimbăm permanent unii pe ceilalţi, dar cum şi cât… îşi
ia fiecare necesarul potrivit de la fiecare întâlnire.

Decizia este profund personală, indiferent cât de conştientă sau asumată ar fi. Dar asta
este altă tema de discuţie …
Revenind, chiar şi atunci când crezi că ai reuşit să-l faci pe celălalt să se schimbe, te
amăgeşti, pentru că tot o decizie şi o nevoie proprie de schimbare a fost cea care a
declanşat transformarea.
Nimeni nu schimbă pe nimeni, fiecare îşi ia de la celălalt atât cât are nevoie şi când are

nevoie. Inclusiv motorul schimbării şi-l ia din celălalt dacă are nevoie de asta dar nu

te amăgi să crezi că TU ai declanşat npua direcţie

EL avea pregătită nouă direcţie în el, iar tu ai fost doar scânteia pe care şi-a luat-
o din tine când a fost pregătit. Fiecare se transformă pe sine, nimeni nu schimbă pe
nimeni.