Sunteți pe pagina 1din 4

Tigrul, de la monstru la spirit divin

27 MiercuriDEC 2017
POSTED BY SIMONA IN ZEN
≈ SCRIE UN COMENTARIU
[Editare]
Etichete
constiinta, dragon, ltigru, simbolism

Autor Irina-Maria Manea

„Și tigrul, ca multe alte feline și nu numai, cuprinde o simbolistică bogată, plină de dualități
și ambiguități. In primul rând asociem acestei fascinante creaturi ideea de putere, de
cruzime. Este un animal de pradă și prin urmare devine un simbol al castei războinicilor.

Sensurile sale nu sunt însă numai negative. În alchimia chineză își depășește statutul de
animal malefic și devine un principiu activ, o energie creatoare, în opoziție cu dragonul care
reprezintă principiul pasiv. În cele patru puncte cardinale și în centru stau de pază Cei Cinci
Tigri, simbolizând forța ocrotitoare. Totodată, această denumire au primit-o și unele grupuri
războinice care se ocupau cu apărarea Imperiului Chinez.
Apoi, tigrul alb este simbolul puterii regale.

Asociat și cu longevitatea, acest animal este și devoratorul forțelor malefice. În budism


simbolizează forța credintei, efortul spiritual pe care îl săvârșește credinciosul când încearcă
a străbate jungla de păcate, reprezentată printr-o pădure de bambus.

La hinduși tigrul o poartă în spate pe Shakti, energia naturii. Este așadar într-un fel
monstrul instinctelor și întunecimilor, dar și o figură a lumii superioare, unde se află
izvoarele vieții. Unele reprezentări îl înfățișează drept creator;lasă să-i scape câte un copil
din gură, ceea ce îl face strămoș de clan.

La malaezieni vracii au puterea de a se metamorfoza în tigri. De fapt, în toată Asia de sud-


est tigrul în ipostaza de strămoș este inițiator. Este cel care îi călăuzește pe neofiți in păduri
spre a le insufla noua spiritualitate, lucru care se realizează de fapt prin uciderea lor, ca apoi
să renască.
Fascinant, misterios, înspăimântător, tigrul ne provoacă sentimente amestecate. Psihologic
vorbind, acesta poate fi asociat cu o serie de tendinte și instincte a caror confruntare este
pe atât de periculoasă pe cât de inevitabilă. Instinctele pe care le reprezintă sunt agresive,
pentru că refulate în jungla sufletului, au devenit inumane. Puternic și despotic, perfid și
crud, imaginea tigrului este de fapt cea a pornirilor noastre cele mai bestiale.

Este întunecarea conștiinței, înecată în apele dorintelor dezlănțuite. Însă, dacă acesta luptă,
așa cum o face în multe reprezentări, împotriva unor animale inferioare precum reptilele, el
ajunge o ființă superioară, pe un alt nivel al conștiinței. Dacă în schimb apare în luptă cu un
vultur sau leu, nu rămâne decât o furie oarbă care încearcă să se potolească. Statutul
simbolului variază așadar în funcție de contextul mai larg de reprezentare.

Un ‘Tigru’ faimos este fluviul mesopotamian numit inițial Sollax. Plutarh ne explică de ce a
primit acest nume. Zeul Dionysos se indrăgostise de o nimfă din Asia pe nume Alfesibeea,
pe care vrea sa o seducă. Pentru a-și atinge scopul, acesta se transformă în tigru. Fugind
până la malul fluviului, nimfa nu poate fugi mai departe și a cedat zeului, care apoi a ajutat-
o să treacă fluviul.

Fiul lor, Medes, este eroul eponim al mezilor. Legendele babiloniene povestesc însă că fluviul
ar fi izvorât din ochiul lui Marduk. Este conform Bibliei unul dintre cele patru fluvii ale
Paradisului terestru, un curs de apă cosmic care înconjoară pământul, evocând oceanul
cosmic numit Apsu. Acest Apsu era considerat o divinitate masculină, noianul de apa dulce
pe care plutește pământul.

Tigrul cuprinde așadar atât dimensiunea instictului primar, cât și pe cea a spiritului elevat,
animal de pradă și animal cosmic.”