Mituri si legende din spațiul românesc

O legendă este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală.
Legenda este o narațiune populară în proză  sau în versuri, în care se împletesc realitatea și
ficțiunea.
Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe
un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale,
desfășurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi. Legendele combină fapte reale cu
întâmplări imaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a
explica geneza sau producerea unor fenomene sau evenimente.
Românii au avut din toate timpurile o multitudine de obiceiuri, basme și poeme referitoare
la dragoste, credință, regi, prințese și vrăjitoare.
Iele - Sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească. Se crede că ielele apar
mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de
râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând înfășurate în văluri transparente și cu
clopoței la picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent,
alteori sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele. Numărul în care Ielele își
fac apariția e de multe ori nelimitat, sau redus la 7, uneori chiar 3, în ultimul caz (Oltenia)
legenda considerându-le fiicele lui Alexandru Macedon și numindu-le: Catarina, Zalina și
Marina. Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în munți, prin păduri sau anumiți
copaci ca paltinul și nucul (preferați și pentru horele lor), rareori la răspântii.
Moroi - Moroiul este, în mitologia românească un spirit rău care se crede că ar proveni de
obicei al unui prunc mort înainte de a fi botezat, ucis sau înmormântat de viu, sau dintr-un mort
neputrezit, căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. Se crede că moroii plâng noaptea și își cer
botezul. Dincolo de Carpați, în majoritatea zonelor etnografice ardelene, cu deosebire în Țara
Moților și in zona Pădurenilor din județul Hunedoara, prin moroi se înțeleg exclusiv vrăjitorii
(vrăjitoarele) care fură laptele și mana vacilor, într-un exemplu unic de vampirism îndreptat
împotriva belșugului alimentar adus de animalele domestice. În schimb, în Oltenia și
în Teleorman, moroii sunt absolut identici cu strigoii, oamenii fiind convinși că dacă mortul a
fost în viața sa un om cu inima rea, a dușmănit pe rudele sale și s-a purtat aspru și fără milă cu ai
lui, atunci - inevitabil - se face moroi.
Strigoii - Strigoii  sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede
că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică,
pentru a pricinui relele celor vii. Strigoii sunt niște creaturi „mitologice”
ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii
reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în
„Împarația lui Zamolxis”, dar aceste date fiind transmise doar pe cale orală, legenda și-a pierdut
conținutul inițial. Ulterior poporul român i-a transformat în niște creaturi însetate de sânge cu
puterea de a lua orice forma si de a controla gândirea persoanelor expuse din acest punct de
vedere (oameni sub influența alcoolului, oameni cu probleme psihice, etc.)
Pricolici - Pricoliciul este, în mitologia românească, un duh rău, în care se transformă unii
oameni după moarte și care ia înfățișarea unor animale. Ca și strigoii, ei sunt spirite malefice,
trezite din morminte spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care
au avut-o în viață, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari și fioroși. Se crede că
oamenii cu adevărat răi se transformă în pricolici după moarte și continuă să le facă rău altor
oameni nevinovați.
Muma pădurii - Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească, care apare adesea în
poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare urâtă, sihastră,
care locuiește în adâncul pădurii și sperie oamenii. Se pare că este prezentă în folclorul
popoarelor slave sub numele de Baba Iaga. Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor, la
fel ca și zmeul sau balaurul.
Ursitoarea - Ursitoarea este o ființă imaginară din mitologia românească, despre care se crede
că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. Mitul ursitoarelor a fost preluat din mitologia
greacă unde erau denumite Moirae. Prin tradiție, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi
înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute. În a treia noapte de
viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin,
apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în
care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă
mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis. În zilele noastre,
aceasta se întâmplă într-un spital, pentru că pruncii nu mai sunt născuți acasă. De aceea, nașa
pune ofrandele la fereastra spitalului.
Mitul Zburătorului - Zburătorul este în mitologia populară românească o ființă fantastică
închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate
de curând. În literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare
a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul”
este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie
femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este
considerat simbolul iubirii neîmpărtășite. Acesta intra prin horn , crăpăturile de la ușă sau
geamuri si prin gaura cheii. El chinuie fetele si le lasă slăbite si bolnave .
Mitul Meșterul Manole - Meșterul Manole este personajul principal al baladei
populare Monastirea Argeșului. El este, potrivit legendei, cel care a proiectat și
construit Mănăstirea Curtea de Argeș, pe vremea lui Negru Vodă. Creația folclorică despre
ridicarea Mănăstirii Argeșului aduce explicații imaginare pentru fapte reale. Legenda spune că
locul în care ar fi fost zidită Ana, soția meșterului Manole, este marcat pe peretele sudic al
bisericii și este dovada că faptele din legendă ar fi adevărate. El ilustrează mitul estetic în
literatura populară, fiind un erou excepțional, înzestrat cu trăsături ieșite din comun, ca orice
erou de baladă, intrat, în același timp, în legendele neamului românesc.