SIMBOLISMUL CULORILOR ÎN

EVUL MEDIU
A efectuat Cernenchi Alina,studenta facultății
,,Formare continuă,, specialitatea Istorie
SCOPUL LUCRĂRII-DETERMINAREA ROLULUI CULORILOR CA
SIMBOL MEDIEVAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Obiective
 Stabilirea originii simbolismului culorilor
în Evul Mediu.
 Descrierea principalelor interpretări
cromatice și clasificări ale culorilor în
dependență de domeniul în care au fost
aplicate.
 Evaluarea contribuției culorilor în
formarea și dezvoltarea relațiilor sociale
în Evul Mediu.
 IMPORTANȚA SUBIECTULUI ÎN
CERCETAREA SIMBOLICII EVULUI MEDIU

Cunoașterea și interpretarea corectă din perspectiva

realității istorice a simbolicii culorilor Evului Mediu
este necesară pentru studierea ,cercetarea,descrierea și
înțelegerea operelor de
artă,cărților,manuscriselor,miniaturilor,arhitecturii,her
aldicii,cultului veșmintelor și altor surse materiale ce
provin din această epocă.
Conform afirmațiilor istoricilor simboliști ,culorile Evului
Mediu cer o improvizare a tuturor condițiilor din acea
perioadă,pentru a fi interpretate corect și înțelese la
justa lor valoare.
 PLAN DE IDEI

 Introducere .
 Principalele aspecte ale vieții medievale legate de
simbolica culorilor.
 Contribuția culorilor la dezvoltarea relațiilor
sociale în Evul Mediu.
 Concluzii

 Sarcini pentru realizare

 Bibliografie
 INTRODUCERE
Cel mai perceptibil caracter al simbolismului culorilor este universalitatea sa,
puterea de a se constitui în suport al gândirii simbolice fără efort, fără
delimitare geografică, la toate nivelele fiinţei umane şi ale cunoaşterii:
cosmologic, mitologic, psihologic, mistic, convenţional, cromatologic, etc..
Evul Mediu este epoca în care simbolismul culorilor cunoaşte dezvoltarea
maximă. În primele secole medievale sunt admise cultic (după o istorie scrisă
în secolul al V-lea) opt culori simbolice: roşul, care semnifica sângele
Mântuitorului (un simbol iconografic general); galbenul - lumina divină;
verdele - natura veşnică; albastrul - aspiraţia spre cer (în iconografie reprezintă
şi astăzi transcendentul); purpuriul - gloria cerească; albul - neprihănirea (la
adunări solemne, împăraţii bizantini se îmbrăcau în alb); negrul - ispăşirea
(fiind culoarea hainelor asceţilor); brunul - maleficul, iadul.
A judeca o hartă medievală, prin prisma viziunii actuale asupra culorilor,
reprezintă o abordare greșită. Sensul culorilor poate fi adesea ambivalent,
simbolistica jucand un rol crucial in viziunea asupra lumii.
,,O culoare nu vine niciodată singură; sensul ei este în asociere cu alte culori. Un
veşmânt roşu e roşu pentru că se opune unui alt veşmânt albastru, negru, verde
sau...unui altfel de roşu,, (M. Pastoureau)
 PRINCIPALELE ASPECTE ALE VIEȚII MEDIEVALE
LEGATE DE SIMBOLICA CULORILOR
Domeniile manifeste ale simbolisticii medievale sunt : iconografia şi ritualurile
ecleziastice, viaţa laică, heraldica.
1. Simboluri creştine generale: roşul - caritatea, martirajul; galbenul - lumina
divină, hainele duhovniceşti; verdele - credinţa, nemurirea (iar verdele pal -
culoarea botezului); albastrul - speranţa, iubirea divină, sinceritatea, mila, pacea;
violetul - pocăinţa (simbol valabil şi azi la catolici); purpuriul - puterea regală,
imperială şi papală, demnitatea justiţiei; trandafiriul - veşmintele mucenicilor;
albul - castitatea, puritatea; negrul - moartea; griul - amărăciunea; auriul - puterea,
gloria divină.
2. Simboluri laice cotidiene. Simbolurile cotidiene ale perioadei medievale -
răspândite în toate păturile sociale - sunt moşteniri antice adaptate vremii. Iată
câteva, dintre care se remarcă roşul şi galbenul, ambele având semnificaţii
bipolare: roşul îşi păstrează vechea dualitate simbolică: în sens pozitiv evocă
puterea monarhică, militară şi juridică, sângele, viaţa, iubirea senzuală, hainele
doctorilor; în sens negativ simbolizează mânia, ura, felinarul roşu al caselor de
prostituţie, gluga călăului; galbenul are acelaşi caracter bipolar: în sens pozitiv
evocă nobleţea, onoarea, măreţia, soarele şi bogăţia; în sens negativ semnifică
ruşinea şi oroarea: în Evul Mediu, negustorii făliţi purtau pălărie galbenă, evreii
închişi în ghetouri erau însemnaţi cu un cerc galben aplicat pe mantii; galbenul
semnala epidemiile, dar şi zeflemeaua adresată soţilor încornoraţi; verdele
simboliza speranţa, calmul, vegetaţia,dar în același timp se asocia cu
urâtul,păcatul,moarte și otrava: albastrul semnifica fidelitatea în dragoste,
cerul, lumea spiritului; negrul (şi mai ales catifeaua neagră) simboliza moartea şi
doliul, dar şi orgoliul specific nobiliar.
Importanța culorilor și rolul lor în viața oamenilor medievali
,provine din necesitatea oamenilor de rând de a atribui o
semnificație sau o explicație evenimentelor și lucrurilor pe care nu
și le puteau explica,sau care nu li se permitea să și le
explice.Folosindu-se de superstițiozitatea și frica de necunoscut a
societății medievale,persoanele din funcții înalte manevrau cu
unele simboluri pentru atingerea propriilor scopuri.
1.Biserica și religia-începând cu secolul XIII,slujbele bisericești
devin nu doar un ritual simplu,ci un spectacol adevărat în care
culorile au un rol aparte.
2.Instituțiile de stat-palatul regal,sala de judecată,turneele și
întrecerile se folosec la fel de simbolica culorilor,care au un rol nu
doar vizual ci și ritual.Principalele culori în aceste domenii sunt
cele heraldice.În componența blazoanelor și scuturilor,culorile
erau absolut necesare pentru identificare și afirmare.Anume
prezența heraldicii la toate evnimentele de masă au jucat un rol
primordial în dezvoltarea interpretării culorilor Evului
Mediu.Astfel,culorile alb,negru,roșu,albastru,verde,galben au
devenit culori de bază a culturii și și-a găsit continuitate în alte
aspecte ale vieții medievale.
3.Îmbrăcămintea și veșmintele-cea mai mare diferență
cromatică între hainele bogaților și săracilor nu o
reprezenta însăși culoarea,sau pigmentul folosit,ci
calitatea și durata menținerii culorii de pe haină-după
intensitatea culorii puteau stabili proveniența socială
a unei persoane.Omul medieval avea o abilitate
înnăscută de a cunoaște omul după înfățișarea
exterioară,și de a obține informații despre acesta fără
ca să îl cunoască personal.
Deoarece Evul mediu este o perioadă destul de
îndelungată și îndepărtată,simbolica culorilor s-a
schimbat odată cu schimbarea gusturilor,conducerii și
convingerilor religioase.Această ne demonstrează încă
odată că culoarea era percepută întâi la nivel
vizual,iar mai apoi spiritual și că Evul Mediu credea
cu tărie că orice lucru are o însemnătate
supranaturală.
 Putem deci deosebi două aspecte sau laturi generale ale
simbolicii culorilor în Evul Mediu

Culoarea ca component
Culoarea ca component
al urâtului
al frumosului

De aici vine și dualismul interpretării culorilor,cât distorsiunea înțesului lor în

dependență de situația la care este raportată sau atribută o culoare sau alta.
În cultura frumosului,culorile au semnificație pozitivă,se asociază cu lucruri
și sentimente plăcute și folositoare,în cultura urâtului acestea comunică
mesaje neplăcute și antagoniste,care deși provocau frică și neînțelegere omului
medieval,îl atrăgea la fel de mult precum și frumosul,ori curiozitatea
omenească este unul din factorii care stau la baza evoluției societății umane și
lumii în genere.
CONTRIBUȚIA CULORILOR LA DEZVOLTAREA
RELAȚIILOR SOCIALE ÎN EVUL MEDIU

Dacă ar fi să ne concentrăm doar pe însuși omul medieval de

rând,care era partea majoritară în societate,putem să ne
întrebăm când și unde a văzut el culorile? Culorile frumoase
și aprinse ale imaginilor,vitraliilor și frescelor din biserici,ale
blazoanelor și hainelor celor bogați,erau în primul rând
demonstrate pentru pătura de jos a societății,prin aceasta se
specula diferența considerabilă dintre aceste două lumi –una
colorată și strălucitoare,frumoasă și luminoasă,alta
întunecată,cu culori palide și sărăcăcioase.Astfel,starea
socială superioară dădea tonul sau mersul importanței
obiectelor materiale din viața de zi cu zi a oamenilor de
atunci.
Lucrările medievale sunt pline de lumină, care parcă iese din obiecte. Nu
există nuante ci doar culori pure: rosu, albastru, auriu, argintiu, alb si
verde. Nu există clarobscur ci doar alăturări care pun în valoare
lumina (U. Eco)
Orice istorie a culorii este una socială, înainte de a fi tehnică,
arheologică, artistică sau ştiinţifică. În orice proces prima funcţie a
culorii este de a:
- Semnala
- - Sublinia
- - Clasa
- - Ierarhiza
- - Asocia
- - Opune
Nobilimea și clerul,în frunte cu regele,dictau rolul și
importanța culorii între oameni,deși existau și interpretări
care veneau din păturile de jos,și care uneori nu puteau fi
dezrădăcinete sau înlocuite cu altele foarte mult timp,ori
supertițiozitatea omului este o monedă cu 2 laturi-pe
deoparte e ușor de manipulat,pe de alta e greu de a trece
de la o convingere la alta.Și atunci simbolica unor culori a
rămas practic neschimbată pe parcursul secolelor.
În sec. al XIII-lea s-a stabilit că mai multe păcate sunt
asociate cu câte o culoare:
Mândria- ROSU
Lăcomia-VERDE
Invidia-GALBEN
Lenea-ALB
Furia și zgârcenia-NEGRU
Ceea ce este uneori lipsit de culoare poate fi mai
înspăimântător pentru omul medieval decât ceea pe posedă
prea multă culoare. Dar lipsa de culoare nu înseamnă alb.
Un mare rol în acest mod de gândire îl avea
biserica și religia în general,care impunea frică și
teroare celor care încercau să păcătuiască,un
exemplu clar fiind Inchiziția.
 CONCLUZII

 Originea simbolisticii culorilor în societate provine din

timpul când a apărut conștiința umană,adică mai
devreme de perioada Evului Mediu.
 Culoarea în Evul Mediu nu poate fi interpretată
direct,în propriul sens al culorii,ci doar în contextul în
care apare concret.
 În Evul Mediu culorile erau folosite doar în nuanțele
de bază,o bună perioadă nefiind percepute în alte
nuanțe, decît odată cu dezvoltarea simboluriloe
heraldice ale cavalerilor.
 Principalul rol în simbolizarea culorilor o avea
biserica și atributele religioase.
 Orice culoare avea cel puțin 2 semnificații antagoniste
cu care putea fi asociată.
 SARCINI PENTRU REALIZARE
1. Apreciați importanța simbolismului cromatic în
perioada Evului Mediu.
2. Stabiliți relația dintre poziția socială ocupată de o
persoană în perioada medievală și culorile
veșmintelor purtate de acesta.
3. Interpretați imaginea de mai jos în așa mod cum ar
vedea-o un reprezentant al societății medievale.
 BIBLIOGRAFIE
 PASTOUREAU, M. Dictionnaire des couleurs de notre temps. Paris:
Bonneton, 19922
 PASTOUREAU, M. Negru. Istoria unei culori. Chișinău: Cartier, 2012.
 PASTOUREAU, M. Albastru. Istoria unei culori. Chișinău: Cartier, 2006
 PASTOUREAU, M. Couleurs, images, symboles. Études d’histoire et
d’anthropologie. Paris: Le Léopard d’Or, 1989
 JOHAN HUIZINGA ,Amurgul Evului mediu,Humanitas,2002
 UMBERTO ECO ,Istoria frumuseții, București, 2012
 UMBERTO ECO,Istoria urâtului,București ,2014
 PASTOUREAU M.,O istorie simbolică a Evului mediu
occidental,Sankt Petersburg,2012