Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EVUL MEDIU
A efectuat Cernenchi Alina,studenta facultății
,,Formare continuă,, specialitatea Istorie
SCOPUL LUCRĂRII-DETERMINAREA ROLULUI CULORILOR CA
SIMBOL MEDIEVAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII
Obiective
Stabilirea originii simbolismului culorilor
în Evul Mediu.
Descrierea principalelor interpretări
cromatice și clasificări ale culorilor în
dependență de domeniul în care au fost
aplicate.
Evaluarea contribuției culorilor în
formarea și dezvoltarea relațiilor sociale
în Evul Mediu.
IMPORTANȚA SUBIECTULUI ÎN
CERCETAREA SIMBOLICII EVULUI MEDIU
Introducere .
Principalele aspecte ale vieții medievale legate de
simbolica culorilor.
Contribuția culorilor la dezvoltarea relațiilor
sociale în Evul Mediu.
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Cel mai perceptibil caracter al simbolismului culorilor este universalitatea sa,
puterea de a se constitui în suport al gândirii simbolice fără efort, fără
delimitare geografică, la toate nivelele fiinţei umane şi ale cunoaşterii:
cosmologic, mitologic, psihologic, mistic, convenţional, cromatologic, etc..
Evul Mediu este epoca în care simbolismul culorilor cunoaşte dezvoltarea
maximă. În primele secole medievale sunt admise cultic (după o istorie scrisă
în secolul al V-lea) opt culori simbolice: roşul, care semnifica sângele
Mântuitorului (un simbol iconografic general); galbenul - lumina divină;
verdele - natura veşnică; albastrul - aspiraţia spre cer (în iconografie reprezintă
şi astăzi transcendentul); purpuriul - gloria cerească; albul - neprihănirea (la
adunări solemne, împăraţii bizantini se îmbrăcau în alb); negrul - ispăşirea
(fiind culoarea hainelor asceţilor); brunul - maleficul, iadul.
A judeca o hartă medievală, prin prisma viziunii actuale asupra culorilor,
reprezintă o abordare greșită. Sensul culorilor poate fi adesea ambivalent,
simbolistica jucand un rol crucial in viziunea asupra lumii.
,,O culoare nu vine niciodată singură; sensul ei este în asociere cu alte culori. Un
veşmânt roşu e roşu pentru că se opune unui alt veşmânt albastru, negru, verde
sau...unui altfel de roşu,, (M. Pastoureau)
PRINCIPALELE ASPECTE ALE VIEȚII MEDIEVALE
LEGATE DE SIMBOLICA CULORILOR
Domeniile manifeste ale simbolisticii medievale sunt : iconografia şi ritualurile
ecleziastice, viaţa laică, heraldica.
1. Simboluri creştine generale: roşul - caritatea, martirajul; galbenul - lumina
divină, hainele duhovniceşti; verdele - credinţa, nemurirea (iar verdele pal -
culoarea botezului); albastrul - speranţa, iubirea divină, sinceritatea, mila, pacea;
violetul - pocăinţa (simbol valabil şi azi la catolici); purpuriul - puterea regală,
imperială şi papală, demnitatea justiţiei; trandafiriul - veşmintele mucenicilor;
albul - castitatea, puritatea; negrul - moartea; griul - amărăciunea; auriul - puterea,
gloria divină.
2. Simboluri laice cotidiene. Simbolurile cotidiene ale perioadei medievale -
răspândite în toate păturile sociale - sunt moşteniri antice adaptate vremii. Iată
câteva, dintre care se remarcă roşul şi galbenul, ambele având semnificaţii
bipolare: roşul îşi păstrează vechea dualitate simbolică: în sens pozitiv evocă
puterea monarhică, militară şi juridică, sângele, viaţa, iubirea senzuală, hainele
doctorilor; în sens negativ simbolizează mânia, ura, felinarul roşu al caselor de
prostituţie, gluga călăului; galbenul are acelaşi caracter bipolar: în sens pozitiv
evocă nobleţea, onoarea, măreţia, soarele şi bogăţia; în sens negativ semnifică
ruşinea şi oroarea: în Evul Mediu, negustorii făliţi purtau pălărie galbenă, evreii
închişi în ghetouri erau însemnaţi cu un cerc galben aplicat pe mantii; galbenul
semnala epidemiile, dar şi zeflemeaua adresată soţilor încornoraţi; verdele
simboliza speranţa, calmul, vegetaţia,dar în același timp se asocia cu
urâtul,păcatul,moarte și otrava: albastrul semnifica fidelitatea în dragoste,
cerul, lumea spiritului; negrul (şi mai ales catifeaua neagră) simboliza moartea şi
doliul, dar şi orgoliul specific nobiliar.
Importanța culorilor și rolul lor în viața oamenilor medievali
,provine din necesitatea oamenilor de rând de a atribui o
semnificație sau o explicație evenimentelor și lucrurilor pe care nu
și le puteau explica,sau care nu li se permitea să și le
explice.Folosindu-se de superstițiozitatea și frica de necunoscut a
societății medievale,persoanele din funcții înalte manevrau cu
unele simboluri pentru atingerea propriilor scopuri.
1.Biserica și religia-începând cu secolul XIII,slujbele bisericești
devin nu doar un ritual simplu,ci un spectacol adevărat în care
culorile au un rol aparte.
2.Instituțiile de stat-palatul regal,sala de judecată,turneele și
întrecerile se folosec la fel de simbolica culorilor,care au un rol nu
doar vizual ci și ritual.Principalele culori în aceste domenii sunt
cele heraldice.În componența blazoanelor și scuturilor,culorile
erau absolut necesare pentru identificare și afirmare.Anume
prezența heraldicii la toate evnimentele de masă au jucat un rol
primordial în dezvoltarea interpretării culorilor Evului
Mediu.Astfel,culorile alb,negru,roșu,albastru,verde,galben au
devenit culori de bază a culturii și și-a găsit continuitate în alte
aspecte ale vieții medievale.
3.Îmbrăcămintea și veșmintele-cea mai mare diferență
cromatică între hainele bogaților și săracilor nu o
reprezenta însăși culoarea,sau pigmentul folosit,ci
calitatea și durata menținerii culorii de pe haină-după
intensitatea culorii puteau stabili proveniența socială
a unei persoane.Omul medieval avea o abilitate
înnăscută de a cunoaște omul după înfățișarea
exterioară,și de a obține informații despre acesta fără
ca să îl cunoască personal.
Deoarece Evul mediu este o perioadă destul de
îndelungată și îndepărtată,simbolica culorilor s-a
schimbat odată cu schimbarea gusturilor,conducerii și
convingerilor religioase.Această ne demonstrează încă
odată că culoarea era percepută întâi la nivel
vizual,iar mai apoi spiritual și că Evul Mediu credea
cu tărie că orice lucru are o însemnătate
supranaturală.
Putem deci deosebi două aspecte sau laturi generale ale
simbolicii culorilor în Evul Mediu
Culoarea ca component
Culoarea ca component
al urâtului
al frumosului