Cu siguranta unul dintre subiectele preferate de discutie din cadrul cursurilor online de limba greaca este cel legat

de zeitati. Mitologia
este unul dintre cele mai fascinante capitole ale Greciei, iar daca te pregatesti sa îi vizitezi meleaguri, neaparat trebuie sa cunosti câte ceva
din misterul zeitatilor sale. Chiar si cuvântul mitologie este de origine greaca, mythos (poveste) si logos (cuvânt) desemnând cunoscutele
opere narative pline de povesti, povesti care explica originile, natura umana, natura si alte lucruri importante precum sentimente, relatii.
Iar mitologia greaca este una dintre cele mai fascinante dintre cele existente. Pe lânga zeitati, aici întâlnim eroi si creaturi mitologice,
precum si conceptul de ritual. În plus, civilizatia greaca a fost o adevarata sursa de inspiratie pentru alte popoare.

Deși zeii aveau calități ieșite din comun, ei erau ilustrați ca fiind asemenea oamenilor. Îi întreceau, în schimb,
în frumusețe, putere și măreție. Chiar și în înălțime, am putea spune, aceasta fiind considerată o caracteristică
foarte importantă atunci când vine vorba de frumusețe, indiferent că ne referim la bărbați sau la femei. Într-
adevăr, putem afirma că zeii se asemănau muritorilor mai multe decât am putea crede. Pe lângă aspectul fizic,
multe dintre obiceiuri, căsătoria și nașterea copiilor. Programul zilnic – somnul odihnitor pentru a-și recupera
puterea și energia, hrana de care aveau nevoie pentru a lupta, chiar și activitatea sexuală erau lucruri importante
pentru zeități. Diferența era, desigur, nemurirea de care zeii se bucurau. Însă la capitolul sentimente, îi putem
pune pe același piedestal. Zeitățile dădeau și ele dovadă de puternice sentimente precum iubire, blândețe, dar
mai ales de răzbunare, gelozie și furie. Nu de puține ori muritorii de rând cad pradă furiei zeilor și nu ies prea
bine din aceste conflicte. Pe de altă parte, zeii s-au și îndrăgostit de muritori (vezi și poveștile lui Zeus cel
iubăreț), astfel luând naștere ființe catalogate drept semi-zei și eroi.
Zei, eroi și titani, personaje mitologice. Toate aceste figuri sunt importante în cultura greacă. Eroii greci, deși muritori, au roluri
primordiale, ilustrând importante lecții de viață. Aceste povești ale eroilor erau aproape la fel de importante precum miturile zeilor greci.
În civilizația romană, însă, eroii nu ocupă un loc atât de important și nu li se acordă atenție. Nu sunt venerați, nu li se închină
poezii și povești. Totodată, viața pe pământ era doar o etapă, o perioadă premergătoare vieții de apoi care era mult mai importantă.
Toate faptele săvârșite pe pământ aveau să fie oglindite în lumea de dincolo, după cum afirmam și mai sus, așa că nu li se acorda
prea multă importanță acestor ființe care nu erau de rangul zeilor.

1.CUPIDON-Eros, în mitologia greacă, este zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era fiul lui Ares și al Afroditei (Venus), și frate cu Anteros.
Sub înfățișarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgețile lui care nu greșeau niciodată ținta, Eros semăna chinurile mistuitoare
ale dragostei atât printre zei, cât și în rândul muritorilor. Însăși Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios și necruțător.

2.NYX-Nyx, zeița și personificarea nopții, considerată de cei vechi drept una dintre divinitățile infernale. La începuturile creației aceasta a dat naștere altor zeități
precum Hypnos (somnul) și Thanatos (moartea), cu Erebus (întunericul). Ea este primul copil al lui Haos. Echivalentul său roman este zeița Nox.

3.JUPITER-În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter
Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și ordinea socială. Jupiter este o derivare a lui Jove și pater (latină: tată).
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba
franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de
marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei vedice.
4.PLUTO-În mitologia antică greco-romană, Pluton reprezenta conceptul pozitiv al unui zeu care prezidează peste lumea „de dincolo”. Ploutōn era deseori confundat
cu Ploutos (Πλοῦτος, Plutus), zeul bogățiilor, deoarece bogățiile minerale au o natură subterană și din cauză că se credea că unii factori necesari pentru o recoltă reușită
proveneau din subteran. Numele Ploutōn a devenit răspândit odată cu Misterele Eleusiene, un festival religios bienal din Grecia antică, în care Pluton era venerat ca un
conducător sever, dar soț iubitor al Persefonei. Hades, pe de altă parte, avea mai puține temple și practici asociate cultului său și era reprezentat ca un conducător crud și
violent și răpitor al Persefonei.
Pluton și Hades au un caracter diferit, dar nu complet distinct. În cosmogonia greacă, zeul era conducător al Lumii subterane, unul din cele trei tărâmuri ale existenței, iar frații
săi Zeus și Poseidon ce conduceau Cerul și Mările . Tema centrală a mitologiei sale se învârte în jurul răpirii Persefonei pentru a-i deveni soție și regină peste lumea
subterană. Plouton ca nume de conducător al Lumii subterane apare în literatura greacă în perioada Clasică în operele dramaturgilor atenieni și a filosofului Platon. Sub
numele Pluton zeul apare în alte mituri în rol secundar, în special ca posesor al unui obiect râvnit de altcineva, sau în cadrul coborârii lui Orfeu și al altor eroi în Lumea
subterană.

5.TELLUS-Tellus sau Terra Mater a fost o zeiță care personifica Pământul în mitologia romană. Numele Terra Mater și Tellus Mater înseamnă ambele Mama
Pământ în latină. Mater este un titlu onorific care era acordat și altor zeițe. Elementul chimic Telur a fost numit dupa Tellus de către Martin Heinrich Klaproth în 1798.
O divinitate de sex masculin de pe Pământ, Tellumo, a fost invocată uneori, împreună cu Tellus în timpul ritualurilor în cinstea ei. Împreună cu zeița recoltelor, Ceres era
responsabilă pentru productivitatea pământurilor agricole. Ea mai era asociată și cu căsătoria, maternitatea, femeile însărcinate și animalele gestante. Omologul său grec
este Gaia.

6.ISIS-În mitologia și religia egipteană antică, Isis este zeița magiei, a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora
lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. [2] Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca
elenistică a devenit protectoarea marinarilor.
Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început
„muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat
într-o zonă anume. Prima mențiune a zeiței a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine
proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu, când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeițe din Orient. În cele din urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a
răspândit peste granițele Egiptului către Orientul Mijlociu și Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită Io, care a fost răpită de soția lui Zeus, Hera și trecând prin
multe peripeții, aceasta a ajuns în Egipt, unde s-a căsătorit cu regele Osiris. După un mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.Hr.) Isis a izbutit să afle numele secret a lui Ra,
dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.
In ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar,
numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef)
care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine ideea că Isis era considerată soția lui Horus, protectorul și
mai târziu deificarea faraonului însuși. Prin urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât mama lui Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește
aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând.
În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori
înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și
tron pentru faraon, deși o viziune mai modernă stabilește că aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este
perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis.