Jupiter/Zeus

În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus în panteonul
grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind
zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și ordinea socială. Jupiter este o derivare
a lui Jove și pater (latină: tată).

Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare pentru
numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba franceză jeudi, de
la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum
și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marți. O altă referință etimologică este
Dyaus Pita, aparținând religiei vedice.

(Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului Romei și asupra
practicilor cultului. Pentru informații privind surse mitologice despre Jupiter, adânc influențate
de către mitologia greacă, vezi Zeus.)

Zeus este "Tatăl zeilor și oamenilor" și conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul
cerului și fulgerelor în mitologia greacă. Omologul său roman este Jupiter, omologul hindus este
Indra și omologul etrusc este Tinia.

Zeus este copilul lui Cronos și Rhea, și cel mai mic dintre frații lui. În cele mai multe tradiții el este
căsătorit cu Hera, deși, la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione . În conformitate cu Iliada, el
este tatăl Afroditei de Dione.El este cunoscut pentru escapadele sale erotice de pe urma cărora
au rezultat urmași evlavioși și eroi, inclusiv Atena, Apollo și Artemis, Hermes, Persefona ,
Dionysos, Perseu, Hercule, Elena din Troia, Minos, Muzele, Ares, Hebe și Hefaistos. Walter
Burkert subliniază în cartea sa, Religie greacă: "Chiar și pe zeii care nu sunt copiii lui naturali îi
crește ca un Tată " Pentru greci, el a fost regele zeilor și al universului. Pausanias a observat că "
Zeus-regele cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie
diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt
fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite
trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent
descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă
ridicată sau așezat pe un tron în măreție.El făcea parte din prima generație divină. Era cel mai
mic dintre fiii lui Cronos și ai Rheei. Rhea, ca să-l scape de urgia soțului său, care-și înghițea rând
pe rând copiii de îndată ce se nășteau, i-a oferit soțului ei o piatră în locul pruncului (Cronos nu
avea vederea bună). Rhea l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost îngrijit de către două nimfe,
Adrasteia și Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia și cu ambrozie. Cureții
(apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu și făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca
nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei și al Metisei,
detronarea tatălui său. După ce l-a otrăvit pe Cronos, făcându-l să-și verse înapoi copiii înghițiți,
Zeus, împreună cu frații săi acum reîntorși la viață, i-au declarat război lui Cronos.