PROIECTAREA

CONSTRUCTIILOR CIVILE SI
INDUSTRIALE IN ZONE
SEISMICE

METODA
ELEMENTULUI
FINIT
 Tipuri de elemente finite
 Elemente finite pentru modelarea
stării plane de tensiune și
deformații
 E.F. triunghiulare (elemente
Turner și Fraejis de Venbeke)
o Prezentarea elementului Turner
o Determinarea forțelor nodale pentru
elementul Turner
o Prezentarea elementului Fraejis de
Venbeke
 Elemente finite patrulatere
o Prezentarea elementului Melosh

Curs 2
 TIPURI DE ELEMENTE FINITE
Elementele finite pot fi:
↔ punctuale (de ex. E.F. de tip resort)
↔ liniare (ex.: E.F. de bară)
↔ de suprafață (ex. E.f. pentru starea plană de tensiune, respectiv, de deformație; E.F. de placă)
↔ de volum (ex. E.F. de solid)

PROGRAM DE CALCUL BIBLIOTECĂ DE ELEMENTE FINITE (GENERALE SAU PARTICULARIZATE)

SAP: E.F. de bară : ”FRAME” (E.F. general pentru bare în spațiu)
Prin particularizare Bare în plan
Bare dublu articulate în plan
Bare dublu articulate în spațiu

COSMOS: ”BEAM 2D” (E.F. de bară încovoiată în plan)

”BEAM 3D” (E.F. de bară încovoiată în spațiu)
”TRUSS 2D” (E.F. de bară dublu articulată în plan)
”TRUSS 3D” (E.F. de bară dublu articulată în spațiu)

SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de tensiune

”PLANE” (E.F. de tip plane stress)
”SHELL” (E.F. de tip membrane)
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de tensiune
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip plane stress)

2
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de deformație
”PLANE” (E.F. de tip plane strain)
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de deformație
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip plane strain)
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea plăcilor încărcate și rezemate simetric, în teoria de
membrană
”ASOLID”
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea plăcilor încărcate și rezemate simetric, în teoria de
membrană
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip axisymmetric)
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea comportării de placă

”SHELL” (E.F. Ce cuplează efectele de încovoiere și de membrană)

”SHELL – THIN”
”SHELL – THICK”
”SHELL – PLATE -THIN”
”SHELL – PLATE - THICK”
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea comportării de placă
”SHELL 3”, ”SHELL 4”, ”SHELL 9” (E.F. de placă subțire cu 3, 4 și, respectiv, 9 noduri)
”SHELL 3T”, ”SHELL 4T” (E.F. de placă groasă cu 3 și, respectiv, 4 noduri)
SAP: E.F. de pentru modelarea stării spațiale de tensiune și deformație
”SOLID”
COSMOS: E.F. de pentru modelarea stării spațiale de tensiune și deformație
3
”SOLID” ”TETRA 4”
ELEMENTE FINITE PENTRU MODELAREA STĂRII PLANE DE TENSIUNE ȘI DEFORMAȚII
EF-SPT și SPD ↔ au căpătat o dezvoltare deosebită, deoarece permit modelarea unei game largi de
elemente constructive:
 diafragme
 elemente de grindă
 membrane cu orientare arbitrară în spațiu sau în plan

TIPURI DE ELEMENTE FINITE

Triunghiular, cu 6 grade de libertate (GL) Triunghiular, cu 12 grade de libertate (GL)

[M.J.Turner ↔ cel mai vechi element finit] [suplimentar are moduri intermediare pe laturi]
(Fraejis de Venbeke)
vi
ui vi
ui

Partulater, cu 8 grade de libertate (GL) Partulater, cu 16 grade de libertate (GL)

(Robert J. Melosh) [4 GL pe nod]
(Weaver & Oakberg)
vi 𝜕𝑣𝑖 vi
𝜕𝑥 𝜕𝑢𝑖
ui
𝜕𝑦
ui

4
ELEMENTUL TURNER
Este un element triunghiular cu deformații constante (CST – ”constant strain triangle”)
𝑣𝑘
y OBS: Nodurile se notează în sens trigonometric
k 𝑢𝑘
𝑣𝑗 𝑞 𝑇 = 𝑢𝑖 𝑣𝑖 𝑢𝑗 𝑣𝑗 𝑢𝑘 𝑣𝑘 → vectorul deplasarilor in sistem local
𝑢𝑗 de axe
𝑣𝑖 𝑢
j 𝑑= → câmpul de deplasări
𝑣
i 𝑢𝑖 Se aleg funcțiile de deplasare, cu variație liniară, pentru fiecare element
al câmpului de deplasări:
0 x
𝑢 = 𝑐1 + 𝑐2 𝑥 + 𝑐3 𝑦
𝑣 = 𝑐4 + 𝑐5 𝑥 + 𝑐6 𝑦
OBS:
 Funcțiile de deplasare nu asigură continuitatea la prima derivată (panta), dar asigură continuitatea deformațiilor la noduri și pe
frontiera elementului
 Elementele finite ce prezintă continuitate a deplasărilor pe frontiere se numesc elemente finite conforme
 Funcțiile de deplasare liniare asigură faptul că deformațiile specifice vor fi constante și tensiunile vor fi constante în orice punct al
elementului finit
 Elementul finit Turner este unul dintre cele mai slabe elemente finite, neputând modela variațiile tensiunilor pe domeniu
 Pentru a surprinde un gradient mare de tensiune, modelarea trebuie să fie foarte fină (probleme în cazul concentrărilor de eforturi)
→ număr mare de ecuații → timp mare de lucru
→ se folosesc elemente mai rafinate (mai complexe), la care starea de deformație nu este constantă
Vectorul deplasarilor
𝑢 1 𝑥 𝑦 0 0 0 → matricea de modelare a geometriei
𝑑= =𝑔∙𝑐 𝑔=
𝑣 0 0 0 1 𝑥 𝑦
vectorul constantelor
matricea de modelare 𝑐 𝑇 = 𝑐1 𝑐2 𝑐3 𝑐4 𝑐5 𝑐6 → vectorul constantelor
a geometriei
5
 Condiția la noduri: ℎ∙𝑐 = 𝑞 vectorul deplasarilor
matricea de modelare vectorul constantelor

unde 1 𝑥𝑖 𝑦𝑖 0 0 0
0 0 0 1 𝑥𝑖 𝑦𝑖
𝑔𝑖 → matricea de modelare a geometriei evaluată la fiecare nod
1 𝑥𝑗 𝑦𝑗 0 0 0
ℎ = 𝑔𝑗 =
𝑔𝑘 0 0 0 1 𝑥𝑗 𝑦𝑗
1 𝑥𝑘 𝑦𝑘 0 0 0
0 0 0 1 𝑥𝑘 𝑦𝑘
𝑐 = ℎ−1 ∙ 𝑞
𝑑 = 𝑔 ∙ ℎ−1 ∙ 𝑞 = 𝑓 ∙ 𝑞 𝑓 = 𝑔 ∙ ℎ−1
𝑑 = 𝑔∙𝑐
Vectorul Matricea functiilor de modelare (interpolare)
deplasarilor matricea de vectorul constantelor
modelare a
geometriei 1 0 0 0 0 0
1 𝑥𝑖 𝑦𝑖 0 0 1 0 0 0 → operator de rearanjare
Se notează
ℎ1 0 0 0 0 0 1 0 (matrice boleeană ce
ℎ𝑇 = 𝑇 ∙ ℎ = unde ℎ1 = 1 𝑥𝑗 𝑦𝑗 𝑇=
0 ℎ1 0 1 0 0 0 0 contine numai termeni cu
1 𝑥𝑘 𝑦𝑘 0 0 0 1 0 0 0 și 1)
operator de rearanjare submatricea de modelare 0 0 0 0 0 1
𝑥𝑗 𝑦𝑘 − 𝑥𝑘 𝑦𝑗 𝑥𝑘 𝑦𝑖 − 𝑥𝑖 𝑦𝑘 𝑥𝑖 𝑦𝑗 − 𝑥𝑗 𝑦𝑗𝑖
ℎ1𝑎 1
ℎ1−1 = = −𝑦𝑗𝑘 −𝑦𝑘𝑖 −𝑦𝑖𝑗
ℎ1 2𝐴𝑖𝑗𝑘 𝑥𝑗𝑘 𝑥𝑘𝑖 𝑥𝑖𝑗
unde ℎ1𝑎 = matricea adjunctă
ℎ1 = determinantul matricei de modelare Inversarea matricei:
𝐴𝑖𝑗𝑘 = aria elementului triunghiular ℎ−1 = ℎ−1
ℎ𝑇 = 𝑇 ∙ ℎ ℎ 𝑇 ∙ ℎ−1 = 𝑇 𝑇 ∙𝑇
Notație:
𝑥𝑖𝑗 = 𝑥𝑗 -𝑥𝑖
𝑦𝑖𝑗 = 𝑦𝑗 -𝑦𝑖 6
 ℎ1−1 0
ℎ−1
𝑇 =
0 ℎ1−1

𝑓𝑖 0 𝑓𝑗 0 𝑓𝑘 0
𝑓= → Matricea functiilor de modelare (interpolare)
0 𝑓𝑖 0 𝑓𝑗 0 𝑓𝑘

unde 1
𝑓𝑖 = 𝑥 𝑦 − 𝑥𝑘 𝑦𝑗 − 𝑦𝑗𝑘 𝑥 + 𝑥𝑗𝑘 𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului i
2𝐴𝑖𝑗𝑘 𝑗 𝑘
1
𝑓𝑗 = 𝑥 𝑦 − 𝑥𝑖 𝑦𝑘 − 𝑦𝑘𝑖 𝑥 + 𝑥𝑘𝑖 𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului j
2𝐴𝑖𝑗𝑘 𝑘 𝑖
1
𝑓𝑘 = 𝑥 𝑦 − 𝑥𝑗 𝑦𝑗𝑖 − 𝑦𝑖𝑗 𝑥 + 𝑥𝑖𝑗 𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului k
2𝐴𝑖𝑗𝑘 𝑖 𝑗

Definirea relațiilor constitutive Vectorul deformațiilor specifice în SPT:

𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑢 𝜕𝑣
𝜀𝑥 = 𝜀𝑦 =
𝜕𝑦
𝛾𝑥𝑦 = +
𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜀 𝑇 = 𝜀𝑥 𝜀𝑦 𝛾𝑥𝑦
𝜕𝑥
Vectorul deformațiilor specifice
𝜕
0
𝜀 =𝐵∙𝑞 Vectorul deplasărilor nodale
𝜕𝑥
𝜕
Matrice de legătură între ℒ= 0 → Operator de derivare pentru SPT
deformații specifice și
𝐵=ℒ 𝑓 𝜕𝑦
deplasări 𝜕 𝜕
𝜕𝑦 𝜕𝑥 7
 𝐵 = 𝐵𝑖 𝐵𝑗 𝐵𝑘

𝑓𝑖 0 𝑓𝑗 0 𝑓𝑘 0
𝐵𝑖 = ℒ =ℒ 𝑓𝑖 𝐵𝑗 = ℒ =ℒ 𝑓𝑗 𝐵𝑘 = ℒ =ℒ 𝑓𝑘
0 𝑓𝑖 0 𝑓𝑗 0 𝑓𝑘
Matrice de legătură Matrice de legătură Matrice de legătură
pentru nodul i pentru nodul j pentru nodul k

−𝑦𝑗𝑘 0 −𝑦𝑘𝑖 0 −𝑦𝑖𝑗 0 → Matrice de legătură între deformații

1
𝐵= 0 𝑥𝑗𝑘 0 𝑥𝑘𝑖 0 𝑥𝑖𝑗 specifice și deplasări (în acest caz: matrice
2𝐴𝑖𝑗𝑘 𝑥𝑗𝑘 −𝑦𝑗𝑘 𝑥𝑘𝑖 −𝑦𝑘𝑖 𝑥𝑖𝑗 −𝑦𝑖𝑗
cu termenii constanți)

𝐵 = 𝑐𝑡 𝜀 = 𝑐𝑡 (deformațiile specifice sunt constante în orice

𝜀 = 𝑐𝑡 punct al elementului finit)

Vectorul tensiunilor
Starea plană de Starea plană de
𝑏 𝜇 0 tensiune deformație
𝜎=𝐷∙𝜀 𝐸 𝜀𝑧 = 0; 𝜎𝑧 = 𝜇 𝜎𝑥 + 𝜎𝑦
𝐷= 𝜇 𝑏 0
Vectorul 1+𝜇 𝑎 𝑎 =1−𝜇 𝑎 = 1 − 2𝜇
Matrice de
deformațiilor 0 0 𝑐
elasticitate specifice
𝑏=1 𝑏 =1−𝜇
Vectorul tensiunilor Matricea de legătură 𝑎 𝑎
𝑐= 𝑐=
𝜎 =𝐷∙𝐵∙𝑞 Vectorul deplasărilor nodale 2 2
Matricea de legătură transpusă
Matricea de elasticitate
Matricea de legătură

𝐾𝑒𝑙 = න 𝐵𝑇 ∙ 𝐷 ∙ B 𝑑𝑉 = 𝐵𝑇 ∙ 𝐷 ∙ B ∙ 𝑡 ∙ 𝐴𝑖𝑗𝑘 → Matrice de rigiditate a elementului

𝑉 Aria elementului triunghiular
constant Matricea de elasticitate Grosimea elementului triunghiular 8
 DETERMINAREA FORȚELOR NODALE

y Forțe nodale din încărcări distribuite

k
𝑃𝑒𝑙 = න 𝑓 𝑇 𝑝𝑑𝑠
L 𝑦𝑐 j 𝐿
𝑑𝑠 c Matricea funcțiilor de modelare
𝑥𝑐 Inversa matricei de modelare evaluată la fiecare nod

i 𝑝𝑥 = 𝑐𝑡 𝑓 = 𝑔 ∙ ℎ−1
matricea de modelare a geometriei
0 x
Se notează: ℎ−𝑇 = ℎ−1 𝑇 𝑓 𝑇 = ℎ−𝑇 ∙ 𝑔𝑇

* cazul unei încărcări distribuite pe latura ij (încărcarea având direcție paralelă cu axa x)
OBS: Efectuând o schimbare de variabilă și
𝑝 𝑝 𝑝
𝑝= 𝑥 𝑃𝑒𝑙 𝑥 = ℎ−𝑇 න 𝑔𝑇 ∙ 𝑥 𝑑𝑠 alegând sistemul de axe în centrul laturii (xccyc),
0
𝐿
0 vectorul forțelor nodale echivalente are
𝑖𝑗 componenta în direcția x numai în nodurile de la
matricea de modelare a
geometriei transpusă extremitățile laturii încărcate, reprezentând ½ din
rezultata încărcării
1
i y
0 k
𝑝𝑥 𝑝𝐿𝑖𝑗 1
𝑃𝑒𝑙 = j
2 0 Lij 𝑦𝑐 j 𝑝𝐿𝑖𝑗
0 k c 2
𝑥𝑐
0 𝑝𝐿𝑖𝑗
i
2
9
0 x
Forțe nodale din greutatea proprie

y y
k 𝑦𝑐 k

c 𝑥𝑐 𝛾𝑉
j
3
j 𝛾𝑉
𝛾 3
i i 𝛾𝑉
3
0 x 0 x
Din greutate proprie, într-o direcție paralelă cu una din axele de coordonate, se obțin forțe egale la noduri. Acestea sunt
egale cu 1/3 din greutatea proprie a elementului finit
* încărcarea din greutate proprie este paralelă cu direcția axei y
OBS: În acest caz, numai componenetele forțelor nodale echivalente
𝛾 0 paralele cu axa y sunt nenule
𝑃𝑒𝑙 𝑦 = ℎ−𝑇 න 𝑓 𝑇 ∙ 𝑑𝑉 t – grosimea elementului
𝑉
−𝛾 y
t
𝛾 0 x
𝑃𝑒𝑙 𝑦 = ℎ−𝑇 න 𝑔𝑇 ∙ 𝑡𝑑𝐴
𝐴
−𝛾
න 𝑥𝑑𝐴 = 0 න 𝑦𝑑𝐴 = 0
Sistemul de axe (xccyc) are originea în centrul de greutate al elementului 𝐴 𝐴
0 න 𝑑𝐴 = 𝐴
i
−1 𝐴

𝛾 𝛾𝑡𝐴𝑖𝑗𝑘 0
𝑃𝑒𝑙 𝑦 = j
3 −1
0 k
−1 10
Încărcare din variație uniformă de temperatură
Din variația de temperatură elementul își păstrează forma → nu se produc deformașii specifice unghiulare

𝑇
𝜀∆𝑡 = 𝛼∆𝑡 1 1 0
𝜀𝑥 𝜀𝑦 𝛾𝑥𝑦

Observații generale asupra elementului finit triunghiular cu 6 GL

 E.F. triunghiulare au dezavantajul de a furniza tensiuni constante pe element → nu se asigură
continuitatea tensiunilor
 Pentru a putea reprezenta diagramele de tensiuni se fac prelucrări speciale în vederea obținerii unor
curbe de egală rezistență
 Deși E.F. triunghiular este un element primitiv (simplu),
acesta se utilizează frecvent în modelarea problemelor
de neliniaritate fizică sau geometrică (matricea se
calculează simplu; aproximarea geometriei de formă
oarecare)

DA NU
 Pentru convergență se indică îndesirea rețelei în zonele unde se presupune un gradient mare de
tensiuni

11
ELEMENTUL TRIUNGHIULAR CU 12 GL (ELEMENTUL FRAEJIS DE VENBEKE)
Este un element triunghiular cu deformații liniare (LST – ”linear strain triangle”)
𝑞10 = 𝑣5
5 𝑞9 = 𝑢5
𝑞8 = 𝑣4 𝑞 𝑇 = 𝑞1 𝑞2 … 𝑞12 → vectorul deplasărilor nodale (transpus)
𝑞97 = 𝑢4
𝑞12 = 𝑣6
𝑞6 = 𝑣3
𝑞 𝑇 = 𝑢1 𝑣1 𝑢2 𝑣2 … 𝑢6 𝑣6 → vectorul deplasărilor
𝑞11 4 nodale (transpus)
6
𝑞4 = 𝑣2 3 𝑢 → câmpul de deplasări
𝑑= =𝑔∙𝑐
𝑞5 = 𝑢3 𝑣
y 𝑞 =𝑣
2 1
2 𝑞3 = 𝑢2 Se aleg funcțiile de deplasare (conform triunghiului lui Pascal)
1 𝑞1 = 𝑢1
𝑢 = 𝑐1 + 𝑐2 𝑥 + 𝑐3 𝑦 + 𝑐4 𝑥 2 + 𝑐5 𝑥𝑦 + 𝑐6 𝑦 2 1
0 x
𝑣 = 𝑐7 + 𝑐8 𝑥 + 𝑐9 𝑦 + 𝑐10 𝑥 2 + 𝑐11 𝑥𝑦 + 𝑐12 𝑦 2 𝑥 𝑦
2
𝑥 𝑥𝑦 𝑦2
Elementul este conform → asigură compatibilitatea deplasărilor pe laturi
𝜕𝑢
𝜀𝑥 = = 𝑐2 + 2𝑐4 𝑥 + 𝑐5 𝑦
𝜕𝑥 Deformații specifice liniare → continuitate la rotiri
𝜕𝑣
𝜀𝑦 = = 𝑐9 + 𝑐11 𝑥 + 2𝑐12 𝑦
𝜕𝑦

E.F. asigură continuitatea la deformații și la rotiri

12
 EXEMPLIFICARE E.F. triunghiular LST
η 1
 x1 y1 x1
2
x1  y1 y1
2
0 0 0 0 0 0 

 2
E.F. triunghiular CST 0 0 0 0 0 0 1 x1 y1 x1
2
x1  y1 y1 
 2 2 
η 1 xi yi 0 0 0  1 0 0 0 0 0 5(0,1) 1
0
x2 y2 x2 x2  y2 y2 0 0 0 0
2
0 0
2


0 yi  0 0 
0 0 0 0 0 1 x2 y2 x2 x2  y2 y2

k(0,1) 
0 0 1 xi
 
0 0 1 0
 𝜉+𝜂 =1 1 x3 y3 x3
2
x3  y3 y3
2
0 0 0 0 0 0 
𝜉=0  

h := 
0 
=
1 xj yj 0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 x3 y3 x3
2
x3  y3 y3 
2
h :=  
0 0 0 1 xj yj  0 0 0 1 1 1 1

x4 y4 x4
2
x4  y4 y4
2
0 0 0 0 0 0 

1 xk yk 0 0 0
 1 0 1 0 0 0
 6(0,0.5)
4(0.5,0.5) 0 0 0 0 0 0 1 x4 y4 x4
2
x4  y4
2
y4 
    
1 x5 y5 x5
2
x5  y5 y5
2
0 0 0 0 0 0 


0 0 0 1 xk yk  0 0 0 1 0 1  2
x5  y5
2
0 0 0 0 0 0 1 x5 y5 x5 y5 
𝜉=0  2 2 
x6  y6 y6
1 x6 y6 x6 0 0 0 0 0 0

𝜉+𝜂 =1 0
 0 0 0 0 0 1 x6 y6 x6
2
x6  y6
2
y6 

1(0,0)
0 𝜂=0
2(0.5,0) 3(1,0) ξ
i(0,0)
1 
0 𝜂=0 j(1,0) ξ 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 
1 0 
1 0 0 0 0 0  0
0.5 0 0.25 0 0 0 0 0 0 0

0 0 1 0 -1 0  𝑓𝑖 = 1 − 𝜂 
0 0 0 0 0 1 0.5 0 0.25 0 0

  1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 
- 1  -1 0 0 0 1 0  0 0 
h =
0 1 0 0 0 0 
𝑓𝑗 = 𝜉 h=
1
0 0 0 0 0 1 1 0
0.5 0.5 0.25 0.25 0.25 0 0 0
1
0
0
0 0


0 -1
 0 0 0 0 0 0 1 0.5 0.5 0.25 0.25 0.25 
0 0 1 0 1 0 
  𝑓𝑘 = 𝜂 − 𝜉 
0 1 0 0 1 0 0 0 0 0

0 -1 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 1 
1 0 0.5 0 0 0.25 0 0 0 0 0 0 
0 
 0 0 0 0 0 1 0 0.5 0 0 0.25 

𝑓1 = 𝜉 + 𝜂 − 1 2𝜉 + 2𝜂 − 1 1

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

 -3 0 4 0 -1 0 0 0 0 0 0 0
𝑓2 = −4𝜉 𝜉 + 𝜂 − 1  -3
2
0
0
0
-4 0
0 0
2
0
0
0 0 -1 0
0 0 0 0
4
0
0 
0

 
𝑓3 = 𝜉 2𝜉 − 1 -1
4
2
0
0
-4 0
0 0
0
0
0
0
4 0 0
0 0 2
0
0
-4
-4
0 
0 
h = 
0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

𝑓4 = 4𝜉𝜂 0 -3 0 4 0 -1 0 0 0 0 0 0 
0 -3 0 0 0 0 0 0 0 -1 0 4 
 
𝑓5 = 𝜂 2𝜂 − 1 0 2 0 -4 0 2 0 0 0 0 0 0 
0 4 0 -4 0 0 0 4 0 0 0 -4 
0 
𝑓6 = −4𝜂 𝜉 + 𝜂 − 1  2 0 0 0 0 0 0 0 2 0 
-413
ELEMENTE FINITE PATRULATERE
ELEMENT PATRULATER CU 8 G.L. (MELOSH)
𝑥 𝑦
η 𝑞6 = 𝑣3 𝜉= 𝜂=
𝑞8 = 𝑣4
𝑞7 = 𝑢4 𝜂=1 3 𝑎 𝑏
4
𝑞5 = 𝑢3 𝑞 𝑇 = 𝑞1 𝑞2 … 𝑞8 → vectorul deplasărilor nodale (transpus)
𝜉 = −1 𝜉=1 b
𝑞 𝑇 = 𝑢1 𝑣1 𝑢2 𝑣2 … 𝑢4 𝑣4 → vectorul
deplasărilor
C x ξ 𝑢 nodale (transpus)
𝑞2 = 𝑣1 𝑞4 = 𝑣2 b 𝑑= = 𝑔 ∙ 𝑐 → câmpul de deplasări
y 𝑣
1 𝑞1 = 𝑢1 𝜂 = −1 𝑞3 = 𝑢2 𝑢 = 𝑐1 + 𝑐2 𝜉 + 𝑐3 𝜂 + 𝑐4 𝜉𝜂 1
a a
2 𝑥 𝑦
𝑣 = 𝑐5 + 𝑐6 𝜉 + 𝑐7 𝜂 + 𝑐8 𝜉𝜂 𝑥2 𝑥𝑦 𝑦 2
0 x
→ tensiunile vor fi constante pe o direcție și vor avea o variație liniară pe cealaltă direcție
matricea de modelare a geometriei (în coordonate locale)

1 𝜉 𝜂 𝜉𝜂 0 0 0 0 1 𝜉1 𝜂1 𝜉1 𝜂1 0 0 0 0
𝑔= 0 0 0 0 1 𝜉1 𝜂1 𝜉1 𝜂1
0 0 0 0 1 𝜉 𝜂 𝜉𝜂
𝑔1 1 𝜉2 𝜂2 𝜉2 𝜂2 0 0 0 0
𝑐 𝑇 = 𝑐1 𝑐2 𝑐3 𝑐4 𝑐5 𝑐6 𝑐7 𝑐8 𝑔2 0 0 0 0 1 𝜉2 𝜂2 𝜉2 𝜂2
ℎ= 𝑔 =
vectorul constantelor 3 1 𝜉3 𝜂3 𝜉3 𝜂3 0 0 0 0
𝑔4 0 0 0 0 1 𝜉3 𝜂3 𝜉3 𝜂3
Condiția la noduri: ℎ∙𝑐 =𝑞 1 𝜉4 𝜂4 𝜉4 𝜂4 0 0 0 0
Se notează
0 0 0 0 1 𝜉4 𝜂4 𝜉4 𝜂4

ℎ1 0
ℎ𝑇 = 𝑇 ∙ ℎ =
0 ℎ1
ℎ𝑇 = 𝑇 ∙ ℎ ℎ 𝑇 ∙ ℎ−1 = 𝑇 ℎ−1 = ℎ−1
𝑇 ∙𝑇 14
 𝑐 = ℎ−1 ∙ 𝑞
𝑑 = 𝑔 ∙ ℎ−1 ∙ 𝑞 = 𝑓 ∙ 𝑞 𝑓 = 𝑔 ∙ ℎ−1
𝑑 = 𝑔∙𝑐
1
𝑓1 0 𝑓2 0 𝑓3 0 𝑓4 0 𝑓1 = 𝜉 − 1 𝜂 − 1
𝑓= 4
0 𝑓1 0 𝑓2 0 𝑓3 0 𝑓4
1
𝑓2 = − 𝜉+1 𝜂−1
4
1
𝑓3 = 𝜉+1 𝜂+1
𝑞 𝑇 = 𝛿1𝑇 𝛿2𝑇 𝛿3𝑇 𝛿4𝑇 4
1
𝑓4 = − 𝜉 − 1 𝜂 + 1
unde 4
𝑢𝑖
𝛿𝑖𝑇 = 𝑣 𝑖=1 … 4
𝑖 1 0 0 0

𝑢 = ෍ 𝑓𝑖 𝑢𝑖 = 𝑓1 𝑢1 + 𝑓2 𝑢2 + 𝑓3 𝑢3 + 𝑓4 𝑢4 𝑓1 𝑢1 + 𝑓2 𝑢2 + 𝑓3 𝑢3 + 𝑓4 𝑢4
𝑖=1
4
4 3
𝑓1 =1
𝑣 = ෍ 𝑓𝑖 𝑣𝑖 = 𝑓1 𝑣1 + 𝑓2 𝑣2 + 𝑓3 𝑣3 + 𝑓4 𝑣4
𝑖=1 1(-1,-1) 2

Dacă 𝑢1 =𝑢2 =𝑢3 =𝑢4 =𝑢0 → translație de corp rigid Semnificația funcției de formă:
deplasarea nodului considerat cand toate
𝑢4 𝑢3 celelalte deplasări sunt nule

𝑢1 𝑢2
15
 𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜀 𝑇 = 𝜀𝑥 𝜀𝑦 𝛾𝑥𝑦
𝜀𝑥 = 𝜀𝑦 = 𝛾𝑥𝑦 = +
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑥
𝜕
0
𝜕𝑥
𝜕
𝜀 =𝐵∙𝑞 𝐵=ℒ 𝑓 unde ℒ= 0
𝜕𝑦
𝜕 𝜕
Matrice de legătură
între deformații 𝜕𝑦 𝜕𝑥
specifice și deplasări

𝐾𝑒𝑙 = න 𝐵𝑇 ∙ 𝐷 ∙ B 𝑑𝑉 = 𝑡 න 𝐵𝑇 ∙ 𝐷 ∙ B 𝑑𝐴 t – grosimea elementului

𝑉 𝐴

𝜎 =𝐷∙𝜀 =𝐷∙𝐵∙𝑞 → vector cu variații liniare în raport cu unele variabile

16