IAS 2

Documente IASB publicate pentru a însoþi

Standardul Internaþional de Contabilitate 2

Stocuri
Textul IAS 2 neînsoþit este prezentat în Partea A a acestei ediþii. Data intrãrii în vigoare este 1 ianuarie
2005. Data intrãrii în vigoare a celei mai recente modificãri este 1 ianuarie 2013. Aceastã parte
prezintã urmãtoarele documente însoþitoare:

APROBAREA DE CÃTRE CONSILIU A IAS 2 EMIS ÎN DECEMBRIE 2003

BAZÃ PENTRU CONCLUZII

©
Fundatia
, IFRS B1115
IAS 2

Aprobarea de cãtre Consiliu a IAS 2 emis în decembrie 2003

Standardul Internaþional de Contabilitate 2 Stocuri (revizuit în 2003) a fost aprobat pentru emitere
de cãtre cei paisprezece membri ai Consiliului pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate.

Sir David Tweedie Preºedinte

Thomas E Jones Vicepreºedinte

Mary E Barth

Hans-Georg Bruns

Anthony T Cope

Robert P Garnett

Gilbert Gélard

James J Leisenring

Warren J McGregor

Patricia L O’Malley

Harry K Schmid

John T Smith

Geoffrey Whittington

Tatsumi Yamada

B1116 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2 BC

Bazã pentru concluzii la

IAS 2 Stocuri
Prezenta Bazã pentru concluzii însoþeºte, dar nu face parte din IAS 2.

Introducere
BC1 Prezenta Bazã pentru concluzii rezumã considerentele pe baza cãrora Consiliul pentru
Standarde Internaþionale de Contabilitate ºi-a formulat concluziile privind revizuirea
IAS 2 Stocuri în 2003. Membrii individuali ai Consiliului au acordat o mai mare
importanþã anumitor factori decât altora.

BC2 În iulie 2001, Consiliul a anunþat cã va iniþia un proiect de îmbunãtãþire a unui numãr
de standarde, inclusiv IAS 2, ca parte a agendei sale iniþiale privind proiectele tehnice.
Proiectul a fost desfãºurat în contextul întrebãrilor ºi criticilor aduse în legãturã cu
standardele de cãtre organismele de reglementare a titlurilor de valoare, profesioniºtii
contabili ºi alte pãrþi interesate. Obiectivele Proiectului de îmbunãtãþiri au fost reducerea
sau eliminarea alternativelor, redundanþelor ºi conflictelor din cadrul standardelor,
tratarea unor aspecte de convergenþã ºi efectuarea altor îmbunãtãþiri. În mai 2002,
Consiliul a publicat propunerile sale într-un Proiect de expunere al documentului
Îmbunãtãþiri la Standardele Internaþionale de Contabilitate, cu termen pentru comentarii
pânã la 16 septembrie 2002. Consiliul a primit peste 160 de scrisori de comentarii asupra
Proiectului de expunere.

BC3 Deoarece intenþia Consiliului a fost sã nu reanalizeze abordarea fundamentalã a

contabilizãrii stocurilor stabilitã de IAS 2, prezenta Bazã pentru concluzii nu discutã
dispoziþiile din IAS 2 pe care Consiliul nu le-a reconsiderat.

Domeniu de aplicare
Referire la sistemul costului istoric
BC4 Atât obiectivul, cât ºi domeniul de aplicare ale versiunii anterioare a IAS 2 se refereau
la „tratamentul contabil pentru stocuri conform sistemului costului istoric”. Unii au
interpretat acele cuvinte ca însemnând cã standardul se aplicã numai conform sistemului
costului istoric ºi permite entitãþilor alegerea aplicãrii altor baze de evaluare, de exemplu,
valoarea justã.

BC5 Consiliul a fost de acord cã acele cuvinte ar fi putut fi considerate ca permiþând o

alegere, având ca rezultat aplicarea inconsecventã a standardului. Prin urmare, el a
eli­minat cuvintele „în contextul sistemului costului istoric în contabilizarea stocurilor”
pentru a clarifica faptul cã standardul se aplicã tuturor stocurilor care nu sunt excluse
în mod expres din domeniul sãu de aplicare.

Stocurile brokerilor-traderi
BC6 Proiectul de expunere a propus excluderea din domeniul de aplicare al standardului a
stocurilor neproducãtorilor de produse agricole ºi forestiere, precum ºi de zãcãminte
minerale, în mãsura în care aceste stocuri sunt evaluate la valoarea realizabilã netã în
conformitate cu practicile bine stabilite din domeniu. Cu toate acestea, unii respondenþi

©
Fundatia
, IFRS B1117
IAS 2 BC

nu au fost de acord cu aceastã excludere din domeniul de aplicare, din urmãtoarele

motive:

(a) excluderea din domeniul de aplicare ar trebui sã se aplice tuturor tipurilor de

stocuri ale brokerilor-traderi;

(b) practica stabilitã este pentru ca brokerii-traderi sã urmeze o abordare de evaluare

la preþul pieþei, mai degrabã decât sã evalueze aceste stocuri la valoarea realizabilã
netã;

(c) îndrumãrile privind valoarea realizabilã netã din IAS 2 nu sunt adecvate pentru
evaluarea stocurilor brokerilor-traderi.

BC7 Consiliul a gãsit aceste comentarii convingãtoare. Prin urmare, el a decis ca standardul
sã nu se aplice evaluãrii stocurilor:

(a) producãtorilor de produse agricole ºi forestiere, producþiei agricole dupã recol­

tare ºi minereurilor ºi produselor minerale, în mãsura în care ele sunt evaluate la
valoarea realizabilã netã (ca în versiunea anterioarã a IAS 2), sau

(b) brokerilor-traderi de la bursa de mãrfuri atunci când stocurile lor sunt evaluate la
valoarea justã minus costurile de vânzare.

BC8 Consiliul a mai decis cã evaluarea efectului stocurilor asupra profitului sau pierderii
pentru perioadã trebuie sã fie conformã cu evaluarea atribuitã stocurilor pentru care
o astfel de derogare este permisã. Prin urmare, pentru a se conforma cu litera (a) sau
(b), standardul prevede ca schimbãrile în valoarea recunoscutã a stocurilor sã fie
incluse la profit sau pierdere pentru perioada respectivã. Consiliul este de pãrere
cã acest lucru este adecvat în mod special în cazul brokerilor-traderi de la bursa de
mãrfuri, deoarece ei cautã sã profite de pe urma fluctuaþiilor preþurilor ºi procentelor
din tranzacþii.

Formule de determinare a costului

BC9 Combinaþia dintre versiunea anterioarã a IAS 2 ºi SIC-1 Consecvenþã – Diferite metode
de determinare a costului stocurilor a permis unele alegeri între primul intrat, primul
ieºit (FIFO) sau formulele costului mediu ponderat (tratament de bazã) ºi metoda ultimul
intrat, primul ieºit (LIFO) (tratament alternativ permis). Consiliul a decis sã elimine
alternativa permisã de utilizare a metodei LIFO.

BC10 Metoda LIFO trateazã cele mai noi elemente de natura stocurilor ca fiind primele
vândute ºi în consecinþã elementele care rãmân în stoc sunt recunoscute ca ºi cum ar
fi cele mai vechi. Acest lucru nu este în general o reprezentare fiabilã a fluxurilor de
stocuri reale.

BC11 Metoda LIFO este o încercare de a rezolva deficienþa perceputã a modelului contabil
convenþional (evaluarea costului cheltuielilor cu vânzarea bunurilor prin referire la
preþurile depãºite pentru stocurile vândute, în timp ce venitul din vânzãri este evaluat
la preþurile curente). Acest lucru se face prin impunerea evaluãrii unui flux nerealist
de cost.

B1118 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2 BC

BC12 Utilizarea LIFO în raportarea financiarã este adesea în funcþie de fiscalitate, deoarece
are ca rezultat cheltuielile cu vânzarea bunurilor calculate prin utilizarea celor mai
recente preþuri deduse din venit la determinarea marjei brute. Metoda LIFO reduce
(creºte) profiturile într-un mod care tinde sã reflecte efectul pe care preþurile crescute
(diminuate) îl vor avea în costul înlocuirii stocurilor vândute. Cu toate acestea, acest
efect depinde de relaþia dintre preþurile de la achiziþiile cele mai recente de stocuri ºi
costul de înlocuire la sfârºitul perioadei. Astfel, nu este vorba de o metodã pur sistematicã
pentru determinarea efectului schimbãrii preþurilor asupra profiturilor.

BC13 Utilizarea LIFO are ca rezultat stocuri recunoscute în bilanþ la valori care au prea
puþin legãturã cu nivelurile recente de costuri ale stocurilor. Totuºi, LIFO poate distor­
siona profitul sau pierderea, în special atunci când se presupune cã vechile „straturi”
„pãstrate” de stocuri au fost utilizate atunci când stocurile s-au redus substanþial. În
aceste circumstanþe este mai probabil ca stocurile relativ noi sã fi fost utilizate pentru
a rãspunde cererilor crescânde asupra stocurilor.

BC14 Unii respondenþi au argumentat cã utilizarea LIFO are un merit în anumite circum­stanþe
datoritã faptului cã ajusteazã parþial profitul sau pierderea pentru efectele schimbãrilor
de preþ. Consiliul a ajuns la concluzia cã nu este adecvat sã se permitã o abordare care
sã aibã ca rezultat o evaluare a profitului sau pierderii pentru perioadã care sã nu fie
consecventã cu evaluarea stocurilor în scopul realizãrii bilanþului.

BC15 Alþi respondenþi au argumentat cã, în unele domenii, cum ar fi cel al petrolului ºi ga­
zelor, nivelurile stocurilor sunt dirijate de consideraþii privind securitatea ºi repre­zintã
adesea un minimum de 90 de zile de vânzãri. Ei argumenteazã cã, în aceste domenii,
utilizarea LIFO reflectã mai bine performanþa unei entitãþi, deoarece stocurile deþinute
ca stocuri de siguranþã sunt mai aproape de activele pe termen lung decât de capitalul
de lucru.

BC16 Consiliul nu a fost convins de aceste argumente deoarece aceste stocuri de siguranþã
nu se potrivesc cu straturile istorice conform calculului LIFO.

BC17 Alþi respondenþi au argumentat cã, în unele cazuri, de exemplu, la evaluarea rezidu­
uri­lor de cãrbune, a deºeurilor de fier sau ºpanurilor (când containerele de depozitare
sunt umplute pânã „la refuz”), metoda LIFO reflectã fluxul fizic real al stocurilor.

BC18 Consiliul a concluzionat cã evaluarea acestor stocuri urmeazã o abordare a costurilor

directe, unde fluxurile fizice reale se potrivesc cu costurile directe, aceasta fiind o
metodã diferitã de LIFO.

BC19 Consiliul a decis eliminarea metodei LIFO din cauza lipsei sale de fidelitate în prezentare
pentru fluxurile de stocuri. Aceastã decizie nu eliminã metodele specifice de calculare
a costurilor care reflectã fluxurile de stocuri care sunt similare cu LIFO.

BC20 Consiliul a recunoscut cã, în unele jurisdicþii, utilizarea metodei LIFO în scopuri fiscale
este posibilã numai dacã metoda este utilizatã de asemenea în scopuri contabile. Totuºi,
s-a concluzionat cã analizele privind fiscalitatea nu oferã o bazã conceptualã adecvatã
pentru selectarea unui tratament contabil adecvat ºi cã nu este acceptabil sã se permitã
un tratament contabil inferior numai din cauza reglementãrilor ºi avantajelor fiscale
din unele jurisdicþii. Aceasta poate fi o problemã a autoritãþilor fiscale locale.

©
Fundatia
, IFRS B1119
IAS 2 BC

BC21 IAS 2 continuã sã permitã utilizarea atât a metodei FIFO, cât ºi a metodelor mediei
ponderate pentru stocurile fungibile.

Costul stocurilor recunoscut drept o cheltuialã a

perioadei
BC22 Proiectul de expunere a propus eliminarea punctelor din versiunea anterioarã a IAS 2 care
prevedeau prezentarea costului stocurilor recunoscut ca o cheltuialã a perioa­dei, din
cauzã cã aceastã prezentare este prevãzutã de IAS 1 Prezentarea situaþiilor financiare.

BC23 Unii respondenþi au observat cã IAS 1 nu prevede în mod expres prezentarea costului
stocurilor recunoscut ca o cheltuialã a perioadei atunci când se prezintã analiza chel­
tuielilor prin utilizarea unei clasificãri pe baza funcþiei lor. Ei au argumentat cã aceste
informaþii sunt importante pentru înþelegerea situaþiilor financiare. Prin urmare, Consiliul
a decis sã prevadã aceastã prezentare a informaþiilor în mod expres în IAS 2.

B1120 ©
Fundatia
, IFRS