IAS 2

Standardul Internaþional de Contabilitate 2

Stocuri

În aprilie 2001, Consiliul pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate (IASB) a adoptat IAS 2
Stocuri, care a fost iniþial emis de Comitetul pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate în
decembrie 2003. IAS 2 Stocuri a înlocuit IAS 2 Evaluarea ºi prezentarea stocurilor în contextul
sistemului de cost istoric (emis iniþial în octombrie 1975).

În decembrie 2003, IASB a emis un IAS 2 revizuit, ca parte a agendei sale iniþiale de proiecte teh­
nice. IAS 2 revizuit încorpora, de asemenea, îndrumãrile cuprinse în interpretarea aferentã (SIC-1
Consecvenþã – Diferite metode de determinare a costului stocurilor).

Din alte IFRS-uri au rezultat modificãri minore la IAS 2. Acestea includ documentul Îmbunãtãþiri
la IFRS-uri (emis în mai 2008) ºi IFRS 9 Instrumente financiare (emis în noiembrie 2009 ºi oc­
tombrie 2010).

©
Fundatia
, IFRS A579
IAS 2

CUPRINS
de la punctul

INTRODUCERE IN1

STANDARDUL INTERNAÞIONAL DE CONTABILITATE 2

STOCURI
OBIECTIV 1
DOMENIU DE APLICARE 2
DEFINIÞII 6
EVALUAREA STOCURILOR 9
Costul stocurilor 10
Costuri de achiziþie 11
Costuri de conversie 12
Alte costuri 15
Costul stocurilor unui furnizor de servicii 19
Costul producþiei agricole recoltate din active biologice 20
Tehnici de evaluare a costurilor 21
Formule de determinare a costului 23
Valoarea realizabilã netã 28
RECUNOAªTERE DREPT CHELTUIALÃ 34
PREZENTAREA INFORMAÞIILOR 36
DATA INTRÃRII ÎN VIGOARE 40
RETRAGEREA ALTOR NORME 41
ANEXÃ
Modificãri ale altor norme

PENTRU DOCUMENTELE ÎNSOÞITOARE PREZENTATE MAI JOS, A SE VEDEA

PARTEA B A ACESTEI EDIÞII

APROBAREA DE CÃTRE CONSILIU A IAS 2 EMIS ÎN DECEMBRIE 2003

BAZÃ PENTRU CONCLUZII

A580 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

Standardul Internaþional de Contabilitate 2 Stocuri (IAS 2) este prezentat la punctele 1-42 ºi

în Anexã. Toate punctele au autoritate egalã, dar pãstreazã formatul IASC al standardului la
momentul adoptãrii acestuia de cãtre IASB. IAS 2 trebuie citit în contextul obiectivului sãu ºi
al Bazei pentru concluzii, al Prefeþei la Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã
ºi al Cadrului general conceptual de raportare financiarã. IAS 8 Politici contabile, modificãri
ale estimãrilor contabile ºi erori oferã o bazã pentru selectarea ºi aplicarea politicilor contabile
în absenþa unor îndrumãri explicite.

©
Fundatia
, IFRS A581
IAS 2

Introducere
IN1 Standardul Internaþional de Contabilitate 2 Stocuri (IAS 2) înlocuieºte IAS 2 Stocuri
(revizuit în 1993) ºi trebuie aplicat pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie
2005 sau ulterior acestei date. Se încurajeazã aplicarea anterior acestei date. Totodatã,
standar­dul înlocuieºte SIC-1 Consecvenþã – Diferite metode de determinare a costului
stocurilor.

Motivele revizuirii IAS 2

IN2 Consiliul pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate a elaborat prezentul IAS 2
revizuit ca parte a proiectului sãu privind Îmbunãtãþiri la Standardele Internaþionale
de Contabilitate. Proiectul a fost desfãºurat în contextul întrebãrilor ºi criticilor aduse
în legãturã cu standardele de cãtre organismele de reglementare a titlurilor de valoare,
profesioniºtii contabili ºi alte pãrþi interesate. Obiectivele proiectului au fost de a reduce
sau elimina alternativele, redundanþele ºi contradicþiile din cadrul standardelor, de a trata
unele probleme de convergenþã ºi de a face alte îmbunãtãþiri.

IN3 Pentru IAS 2, principalul obiectiv al Consiliului a fost o revizuire limitatã în vederea
reducerii alternativelor pentru evaluarea stocurilor. Consiliul nu a reanalizat abordarea
fundamentalã de contabilizare a stocurilor din IAS 2.

Principalele modificãri
IN4 Principalele modificãri faþã de versiunea anterioarã a IAS 2 sunt descrise mai jos.

Obiectiv ºi domeniu de aplicare

IN5 Punctele care prezintã obiectivul ºi domeniul de aplicare al IAS 2 au fost modificate
prin eliminarea cuvintelor „deþinut conform sistemului de cost istoric”, pentru a clarifica
faptul cã standardul se aplicã tuturor stocurilor care nu sunt excluse în mod expres din
domeniul sãu de aplicare.

Clarificarea domeniului de aplicare

IN6 Standardul clarificã faptul cã unele tipuri de stocuri se aflã în afara domeniului sãu de
aplicare, în timp ce alte tipuri de stocuri sunt scutite numai de dispoziþiile privind eva­
luarea cuprinse în standard.

IN7 Punctul 3 stabileºte o distincþie clarã între acele stocuri care se aflã în întregime în afara
domeniului de aplicare al standardului (descrise la punctul 2) ºi acele stocuri care sunt
în afara domeniului de aplicare al dispoziþiilor privind evaluarea, dar care intrã sub
incidenþa celorlalte dispoziþii ale standardului.

Derogãri de la domeniul de aplicare

Producãtorii de produse agricole ºi forestiere, producþia agricolã
dupã recoltare ºi minereurile ºi alte produse minerale
IN8 Standardul nu se aplicã evaluãrii stocurilor deþinute de producãtorii de produse agricole
ºi forestiere, de produse agricole dupã recoltare ºi de minereuri ºi alte produse minerale,

A582 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

în mãsura în care acestea sunt evaluate la valoarea realizabilã netã în conformitate cu

practicile bine stabilite din acele sectoare de activitate. Versiunea anterioarã a IAS 2 a
fost modificatã prin înlocuirea cuvintelor „zãcãminte minerale” cu „minereuri ºi alte
produse minerale” pentru a clarifica faptul cã derogarea de la domeniul de aplicare nu
este limitatã la stadiul de început al extracþiei de zãcãminte minerale.

Stocurile deþinute de brokeri-traderi de la bursa de mãrfuri

IN9 Standardul nu se aplicã evaluãrii stocurilor deþinute de brokeri-traderi de la bursa de
mãrfuri, în mãsura în care acestea sunt evaluate la valoarea justã minus costurile de
vânzare.

Costul stocurilor
Costuri de achiziþie
IN10 IAS 2 nu permite ca diferenþele de curs valutar care rezultã direct la achiziþionarea recentã
a stocurilor facturate în valutã sã fie incluse în costurile de achiziþie a stocurilor. Aceastã
modificare faþã de versiunea anterioarã a IAS 2 a rezultat din eliminarea tratamentului
alternativ permis de capitalizare a anumitor diferenþe de schimb din IAS 21 Efectele
variaþiei cursurilor de schimb valutar. Acea alternativã fusese deja mult restricþionatã
în aplicarea sa de cãtre SIC-11 Schimb valutar – Capitalizarea pierderilor rezultate din
devalorizãri monetare accentuate. SIC-11 a fost înlocuit ca urmare a revizuirii IAS 21
în 2003.

Alte costuri
IN11 Punctul 18 a fost introdus pentru a clarifica faptul cã, atunci când stocurile sunt achi­
ziþionate în condiþii de decontare amânatã, diferenþa dintre preþul de cumpãrare pentru
condiþiile de creditare normalã ºi suma plãtitã este recunoscutã drept cheltuialã cu do­
bânda pentru perioada de finanþare.

Formule de determinare a costului

Consecvenþã
IN12 Standardul înglobeazã dispoziþiile din SIC-1 Consecvenþã – Diferite metode de deter­
minare a costului stocurilor ca o entitate sã utilizeze aceeaºi formulã de determinare
pentru toate stocurile care au naturã ºi utilitate similare pentru entitate. SIC-1 a fost
în­locuit.

Interzicerea LIFO ca formulã de determinare a costului

IN13 Standardul nu permite utilizarea formulei ultimul intrat, primul ieºit (LIFO) pentru
determinarea costului stocurilor.

Recunoaºtere drept cheltuialã

IN14 Standardul eliminã trimiterea la principiul corelãrii cheltuielilor cu veniturile.

IN15 Standardul descrie circumstanþele care ar putea declanºa o stornare a diminuãrii valorii
stocurilor recunoscute într-o perioadã anterioarã.

©
Fundatia
, IFRS A583
IAS 2

Prezentarea informaþiilor
Stocuri înregistrate la valoarea justã minus costurile de vânzare
IN16 Standardul prevede prezentarea informaþiilor cu privire la valoarea contabilã a stocurilor
înregistrate la valoarea justã minus costurile de vânzare.

Reducerea valorii contabile a stocurilor

IN17 Standardul prevede prezentarea informaþiilor cu privire la valoarea oricãrei diminuãri
a valorii stocurilor recunoscute ca o cheltuialã a perioadei ºi eliminã dispoziþia de pre­
zentare a valorii stocurilor înregistrate la valoarea realizabilã netã.

A584 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

Standardul Internaþional de Contabilitate 2

Stocuri

Obiectiv
1 Obiectivul prezentului standard este de a prescrie tratamentul contabil pentru stocuri.
O problemã fundamentalã în contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului
ce urmeazã a fi recunoscutã drept activ ºi reportatã pânã când veniturile aferente sunt
recunoscute. Prezentul standard furnizeazã îndrumãri referitoare la determinarea costului
ºi la recunoaºterea ulterioarã a acestuia drept cheltuialã, inclusiv orice reducere a valorii
contabile pânã la valoarea realizabilã netã. De asemenea, standardul furnizeazã îndrumãri
cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor
stocurilor.

Domeniu de aplicare
2 Prezentul standard se aplicã tuturor stocurilor, cu excepþia:

(a) producþiei în curs de execuþie în cadrul contractelor de construcþie, inclusiv

contractele de prestãri de servicii direct legate de acestea (a se vedea IAS 11
Con­tracte de construcþie);

(b) instrumentelor financiare (a se vedea IAS 32 Instrumente financiare: prezentare

ºi IFRS 9 Instrumente financiare); ºi

(c) activelor biologice legate de activitatea agricolã ºi de producþia agricolã în

momentul recoltãrii (a se vedea IAS 41 Agricultura).

3 Prezentul standard nu se aplicã la evaluarea stocurilor deþinute de:

(a) producãtori de produse agricole ºi forestiere, de produse agricole dupã recoltare

ºi de minereuri ºi alte produse minerale, în mãsura în care acestea sunt evaluate
la valoarea realizabilã netã în conformitate cu practicile bine stabilite din acele
sectoare de activitate. Atunci când astfel de stocuri sunt evaluate la valoarea
realizabilã netã, modificãrile acelei valori sunt recu­noscute în profitul sau
pierderea perioadei în care are loc modificarea.

(b) brokeri-traderi de la bursa de mãrfuri care îºi evalueazã stocurile la valoarea

justã minus costurile de vânzare. Atunci când astfel de stocuri sunt evaluate
la valoarea justã minus costurile de vânzare, modificãrile valorii juste minus
costurile de vânzare sunt recunoscute în profitul sau pierderea perioadei în
care are loc modificarea.

4 Stocurile la care s-a fãcut referire la punctul 3 litera (a) sunt evaluate, în anumite faze
ale producþiei, la valoarea realizabilã netã. Aceste cazuri apar, de exemplu, atunci când
culturile agricole au fost recoltate sau când minereurile au fost extrase, iar vânzarea este
asiguratã printr-un contract forward sau printr-o garanþie de stat sau atunci când existã
o piaþã activã, iar riscul de a rãmâne cu producþia nevândutã este neglijabil. Aceste
categorii de stocuri sunt exceptate doar de la dispoziþiile de evaluare din prezentul
standard.

©
Fundatia
, IFRS A585
IAS 2

5 Brokeri-traderi sunt cei care cumpãrã sau vând mãrfuri pentru alþii sau în nume propriu.
Stocurile la care se face referire la punctul 3 litera (b) sunt dobândite, în principal, în
scopul vânzãrii în viitorul apropiat ºi genereazã un profit din fluctuaþiile de preþ sau din
marja brokerilor-traderi. Atunci când aceste stocuri sunt evaluate la valoarea justã minus
costurile de vânzare, ele sunt exceptate doar de la dispoziþiile de evaluare din prezentul
standard.

Definiþii
6 Urmãtorii termeni sunt utilizaþi în prezentul standard cu înþelesul specificat în
continuare:

Stocurile sunt active:

(a) deþinute în vederea vânzãrii pe parcursul desfãºurãrii normale a acti­vitãþii;

(b) în curs de producþie pentru o astfel de vânzare; sau

(c) sub formã de materiale ºi alte consumabile ce urmeazã a fi folosite în procesul de

producþie sau pentru prestarea de servicii.

Valoarea realizabilã netã este preþul de vânzare estimat pe parcursul desfãºurãrii nor­
male a activitãþii minus costurile estimate pentru finalizare ºi costurile estimate necesare
efectuãrii vânzãrii.

Valoarea justã reprezintã preþul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plãtit
pentru transferul unei datorii într-o tranzacþie reglementatã între participanþii de pe
piaþã, la data evaluãrii. (A se vedea IFRS 13 Evaluarea la valoarea justã.)

7 Valoarea realizabilã netã se referã la suma netã pe care o entitate se aºteaptã sã o realizeze
din vânzarea de stocuri pe parcursul desfãºurãrii normale a activitãþii. Valoarea justã
reflectã preþul unei tranzacþii reglementate de vânzare a aceluiaºi stoc pe piaþa principalã
(sau cea mai avantajoasã) pentru acel stoc care s-ar încheia între participanþi pe piaþã, la
data de evaluare. Prima este o valoare specificã entitãþii; cea de-a doua nu este. Valoarea
realizabilã netã pentru stocuri poate sã nu fie egalã cu valoarea justã minus costurile de
vânzare.

8 Stocurile includ bunuri cumpãrate ºi deþinute în vederea revânzãrii, inclusiv, de exemplu,

mãrfurile cumpãrate de un vânzãtor cu amãnuntul ºi deþinute în vederea revânzãrii sau
terenurile ºi alte proprietãþi imo­biliare deþinute în vederea revânzãrii. Stocurile includ, de
asemenea, produsele finite ale entitãþii sau producþia aflatã în curs de execuþie de cãtre
entitate, precum ºi ma­teriale ºi consumabile destinate utilizãrii în procesul de producþie.
În cazul unui furni­zor de servicii, stocurile includ costurile serviciilor, aºa cum sunt
descrise la punc­tul 19, pentru care entitatea nu a recunoscut încã venitul aferent (a se
vedea IAS 18 Venituri).

Evaluarea stocurilor
9 Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai micã dintre cost ºi valoarea realiza­­
bilã netã.

A586 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

Costul stocurilor
10 Costul stocurilor trebuie sã cuprindã toate costurile de achiziþie, costurile de con­
versie, precum ºi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în starea ºi în locul
în care se gãsesc în prezent.

Costuri de achiziþie
11 Costurile de achiziþie a stocurilor cuprind preþul de cumpãrare, taxele vamale de import ºi
alte taxe (cu excepþia acelora pe care entitatea le poate recupera ulterior de la autoritãþile
fiscale), ºi costurile de transport, manipulare ºi alte costuri care pot fi atribuite direct
achi­ziþiei de produse finite, materiale ºi servicii. Reducerile comerciale, rabaturile ºi alte
elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziþie.

Costuri de conversie
12 Costurile de conversie a stocurilor includ costurile direct legate de unitãþile produse, cum
ar fi costurile cu manopera directã. De asemenea, ele includ ºi alocarea sistematicã a regiei
fixe ºi variabile de producþie, generatã de transformarea materialelor în produse finite.
Regia fixã de producþie constã în acele costuri indirecte de producþie care rãmân relativ
constante indiferent de volumul producþiei, cum sunt amortizarea, întreþinerea secþiilor
ºi utilajelor, precum ºi costurile cu conducerea ºi administrarea secþiilor. Regia variabilã
de producþie constã în acele costuri indirecte de producþie care variazã direct proporþional
sau aproape direct proporþional cu volumul producþiei, cum sunt materialele indirecte ºi
forþa de muncã indirectã.

13 Alocarea regiei fixe de producþie la costurile de conversie se face pe baza capacitãþii normale
a instalaþiilor de producþie. Capacitatea normalã este producþia estimatã a fi obþinutã, în
medie, de-a lungul unui anumit numãr de perioade sau sezoane, în condiþii normale, având
în vedere ºi pierderea de capacitate rezultatã din întreþinerea planificatã. Nivelul real de
producþie poate fi folosit dacã se considerã cã acesta aproximeazã capacitatea normalã.
Valoarea cheltuielilor cu regia fixã alocate fiecãrei unitãþi de producþie nu se majoreazã ca
urmare a obþinerii unei producþii scãzute sau a neutilizãrii unor echipamente. Cheltuielile
de regie nealocate sunt recunoscute drept cheltuialã în perioada în care sunt suportate. În
perioadele în care se înregistreazã o producþie neobiºnuit de mare, valoarea cheltuielilor
cu regia fixã alocate fiecãrei unitãþi de producþie este diminuatã, astfel încât stocurile sã
nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor. Regia variabilã de producþie este
alocatã fiecãrei unitãþi de producþie pe baza folosirii reale a instalaþiilor de producþie.

14 Un proces de producþie poate conduce la obþinerea simultanã a mai multor produse.

Aºa se întâmplã, de exemplu, în cazul obþinerii produselor cuplate sau în cazul în care
existã un produs principal ºi altul secundar. Atunci când costurile de conversie nu se pot
identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se alocã pe baza unei metode
raþionale aplicate cu consecvenþã. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de
vânzare relativã a fiecãrui produs, fie în stadiul de producþie în care produsele devin
identificabile în mod distinct, fie în momentul finalizãrii procesului de producþie. Prin
natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativã. În acest caz,
ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabilã netã ºi aceastã valoare se deduce din costul
produsului principal. Ca urmare, valoarea contabilã a produsului principal nu diferã în
mod semnificativ de costul sãu.

©
Fundatia
, IFRS A587
IAS 2

Alte costuri
15 Alte costuri sunt incluse în costul stocurilor numai în mãsura în care reprezintã costuri
suportate pentru a aduce stocurile în starea ºi în locul în care se gãsesc în prezent. De
exemplu, poate fi adecvatã includerea în costul stocurilor a regiilor generale, altele de­
cât cele legate de producþie, sau a costurilor de proiectare a produselor pentru anumiþi
clienþi.

16 Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci
sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care sunt suportate:

(a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producþie înregistrate la valori
neobiºnuite;

(b) costurile de depozitare, cu excepþia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare
în procesul de producþie, anterior trecerii într-o nouã fazã de producþie;

(c) cheltuielile de regie administrative care nu participã la aducerea stocurilor în starea

ºi în locul în care se aflã în prezent; ºi

(d) costurile de vânzare.

17 IAS 23 Costurile îndatorãrii identificã circumstanþele limitate în care costurile îndato­rãrii

sunt incluse în costul stocurilor.

18 O entitate poate cumpãra stocuri în condiþii de decontare amânatã. Atunci când anga­
ja­mentul conþine efectiv un element de finanþare, acel element, de exemplu, o dife­renþã
între preþul de cumpãrare în condiþii normale de creditare ºi suma plãtitã, este recunoscut
ca o cheltuialã cu dobânda de-a lungul perioadei de finanþare.

Costul stocurilor unui furnizor de servicii

19 În mãsura în care furnizorii de servicii au stocuri, ei le evalueazã la costurile lor de
producþie. Aceste costuri constau, în primul rând, în manoperã ºi în alte costuri legate
de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însãrcinat cu
supravegherea, precum ºi în cheltuielile de regie de atribuit. Manopera ºi alte costuri
legate de vânzare ºi de personalul angajat în administraþia generalã nu se includ, ci sunt
recunoscute drept cheltuieli în perioada în care sunt suportate. Costul stocurilor unui
furnizor de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile de regie neatribuibile,
care sunt adesea încorporate în preþurile facturate de furnizorii de servicii.

Costul producþiei agricole recoltate din active biologice

20 Conform IAS 41 Agricultura, stocurile care cuprind producþia agricolã pe care o entitate
a recoltat-o din activele sale biologice sunt evaluate, la momentul recunoaºterii iniþiale,
la valoarea justã minus costurile de vânzare în momentul recoltãrii. Acesta este costul
stocurilor la acea datã pentru aplicarea prezentului standard.

Tehnici de evaluare a costurilor

21 Diverse tehnici de evaluare a costului stocurilor, cum este metoda costului standard sau
metoda preþului cu amãnuntul, pot fi folosite pentru simplificare dacã rezultatele acestor

A588 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

metode aproximeazã costul. Costurile standard iau în considerare nivelurile normale ale
materialelor ºi consumabilelor, manoperei, eficienþei ºi utilizãrii capacitãþii. Aceste niveluri
sunt revizuite periodic ºi, dacã este necesar, ajustate în funcþie de condiþiile actuale.

22 Metoda preþului cu amãnuntul este adesea folositã în comerþul cu amãnuntul pentru a

eva­lua costul stocurilor de articole numeroase ºi cu miºcare rapidã, care au marje similare
ºi pentru care nu este practic sã se foloseascã alte metode de determinare a costului. Cos­
tul stocului este calculat prin deducerea din preþul de vânzare al stocului a procentului
corespunzãtor de marjã brutã. Procentul utilizat ia în considerare stocurile al cãror preþ
a fost redus sub preþul de vânzare iniþial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru
fiecare raion.

Formule de determinare a costului

23 Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile ºi al acelor bunuri sau servicii
pro­duse ºi destinate unor anumite proiecte trebuie sã fie determinat prin identifi­
carea specificã a costurilor lor individuale.

24 Identificarea specificã a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor

identificate ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care
sunt destinate unui anumit proiect, indiferent dacã au fost cumpãrate sau produse. Totuºi,
identificarea specificã a costurilor nu este adecvatã în cazurile în care stocurile cuprind
un numãr mare de elemente care sunt, de regulã, fungibile. În aceste cazuri, metoda de
selectare a acelor elemente ce rãmân în stoc ar putea fi folositã pentru obþinerea unor
efecte predeterminate asupra profitului sau pierderii.

25 Costul stocurilor, altele decât cele tratate la punctul 23, trebuie determinat cu aju­to­rul
metodei primul intrat, primul ieºit (FIFO) sau al formulei costului mediu ponderat.
O entitate trebuie sã foloseascã aceeaºi formulã de determinare a costului pentru
toate stocurile având naturã ºi utilizare similare pentru entitate. Pentru stocurile
de naturã sau utilizare diferitã pot fi justificate metode diferite de deter­minare a
costului.

26 De exemplu, stocurile utilizate într-un segment de activitate pot avea pentru entitate o
utilizare diferitã faþã de acelaºi tip de stocuri utilizate într-un alt segment de activitate.
Cu toate acestea, o diferenþã în ceea ce priveºte localizarea geograficã a stocurilor (sau
reglementãrile fiscale respective), prin ea însãºi, nu este suficientã pentru a justifica uti­
lizarea de formule diferite de determinare a costurilor.

27 Formula FIFO presupune cã elementele de natura stocurilor care au fost produse sau
cumpãrate primele sunt cele care se vând primele ºi, prin urmare, elementele care rãmân
în stoc la sfârºitul perioadei sunt cele care au fost cumpãrate sau produse cel mai recent.
Prin formula costului mediu ponderat se calculeazã costul fiecãrui element pe baza mediei
ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei ºi a costului
elementelor similare produse sau cumpãrate în timpul perioadei. Media poate fi calculatã
periodic sau dupã recepþia fiecãrei livrãri, în funcþie de circumstanþele în care se gãseºte
entitatea.

©
Fundatia
, IFRS A589
IAS 2

Valoarea realizabilã netã

28 Costul stocurilor poate sã nu fie recuperabil dacã acele stocuri au suferit deteriorãri,
dacã au fost uzate moral, integral sau parþial, sau dacã preþurile lor de vânzare s-au di­
minuat. Costul stocurilor poate, de asemenea, sã nu fie recuperabil ºi în cazul în care au
crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate a fi suportate pentru
a efectua vânzarea. Practica reducerii valorii contabile a stocurilor sub cost pânã la
valoarea realizabilã netã este consecventã cu principiul conform cãruia activele nu ar
trebui reflectate în bilanþ la o valoare mai mare decât valoarea preconizatã a se obþine
prin utilizarea sau vânzarea lor.

29 De obicei, valoarea contabilã a stocurilor este redusã pânã la valoarea realizabilã netã,
element cu element. Uneori însã poate fi mai adecvat sã se grupeze elementele similare sau
conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de natura stocurilor care aparþin aceleiaºi linii
de produse, care au scopuri sau utilizãri finale similare, care sunt produse ºi comercializate
în aceeaºi zonã geograficã ºi care nu pot, practic, sã fie evaluate separat de alte elemente
din acea linie de produse. Nu este adecvat sã se reducã valoarea contabilã a stocurilor
pe baza unei clasificãri, de exemplu, produse finite sau toate stocurile dintr-un anumit
segment de activitate. În general, furnizorii de servicii cumuleazã costurile aferente fiecãrui
serviciu pentru care se percepe un preþ de vânzare separat. De aceea, fiecare dintre aceste
servicii este tratat ca un element distinct.

30 Estimãrile valorii realizabile nete se bazeazã pe cele mai credibile dovezi disponibile la
momentul efectuãrii estimãrilor cu privire la suma la care se aºteaptã a fi realizate stocurile.
Aceste estimãri iau în considerare fluctuaþiile de preþ sau de cost care sunt direct legate
de evenimentele survenite dupã sfârºitul perioadei, în mãsura în care aceste evenimente
confirmã condiþiile existente la sfârºitul perioadei.

31 Estimãrile valorii realizabile nete iau în considerare, de asemenea, scopul pentru care
stocurile sunt deþinute. De exemplu, valoarea realizabilã netã a cantitãþii de stoc deþinute
pentru onorarea unor contracte ferme de vânzare de bunuri sau de prestare de servicii
se bazeazã pe preþul contractului. În situaþia în care cantitatea specificatã în contractele
de vânzare este mai micã decât cantitatea de stocuri deþinutã, valoarea realizabilã netã a
surplusului se determinã pornind de la preþurile generale de vânzare. Pot apãrea provizioane
din contractele ferme de vânzare, peste cantitãþile de stocuri deþinute, sau din contractele
ferme de cumpãrare. Asemenea provizioane sunt tratate în IAS 37 Provizioane, datorii
contingente ºi active contingente.

32 Valoarea contabilã a materialelor ºi a consumabilelor deþinute pentru a fi folosite în

producþie nu este redusã sub cost dacã se estimeazã cã produsele finite în care urmeazã a
fi încorporate vor fi vândute la un preþ mai mare sau egal cu costul lor. Totuºi, atunci când
o scãdere a preþului materialelor indicã faptul cã acel cost al produselor finite depãºeºte
valoarea realizabilã netã, valoarea contabilã a materialelor aferente se reduce pânã la
valoarea realizabilã netã. În astfel de cazuri, costul de înlocuire a materialelor poate fi
cea mai adecvatã mãsurã disponibilã a valorii lor realizabile nete.

33 Pentru fiecare perioadã ulterioarã se efectueazã o nouã evaluare a valorii realizabile ne­
te. Atunci când acele condiþii care au determinat în trecut reducerea valorii contabile a
stocurilor sub cost au încetat sã mai existe sau atunci când existã dovezi clare ale unei
creº­teri a valorii realizabile nete ca urmare a schimbãrii unor circumstanþe economice,

A590 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

suma care reprezintã reducerea valorii contabile este reluatã (adicã reluarea este limitatã
la valoarea reducerii iniþiale), astfel încât noua valoare contabilã a stocului sã fie egalã
cu cea mai micã valoare dintre cost ºi valoarea realizabilã netã revizuitã. Aceasta se în­
tâmplã, de exemplu, atunci când un element de natura stocurilor, care este contabilizat
la valoarea realizabilã netã, din cauza scãderii preþului sãu de vânzare, este încã în stoc
într-o perioadã ulterioarã, iar preþul sãu de vânzare a crescut.

Recunoaºtere drept cheltuialã

34 Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilã a acestor stocuri trebuie
sã fie recunoscutã drept cheltuialã în perioada în care este recunoscut venitul co­
respunzãtor. Valoarea oricãrei reduceri a valorii contabile a stocurilor pânã la va­
loarea realizabilã netã ºi toate pierderile de stocuri trebuie sã fie recunoscute drept
cheltuialã în perioada în care are loc reducerea valorii contabile sau pierderea.
Valoarea oricãrei reluãri a oricãrei reduceri a valorii contabile a stocurilor ca
urmare a unei creºteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscutã drept o
reducere a valorii stocurilor recunoscute drept cheltuialã în perioada în care are
loc reluarea.

35 Unele stocuri pot fi alocate altor conturi de active, de exemplu, un stoc folosit drept
componentã pentru o imobilizare corporalã construitã în regie proprie. Stocurile alocate
în acest fel unui alt activ sunt recunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei de viaþã
utilã a acelui activ.

Prezentarea informaþiilor
36 Situaþiile financiare trebuie sã prezinte urmãtoarele informaþii:

(a) politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele folosite

pentru determinarea costului;

(b) valoarea contabilã totalã a stocurilor ºi valoarea contabilã pe categorii cores­

pun­zãtoare entitãþii;

(c) valoarea contabilã a stocurilor înregistrate la valoarea justã minus costurile

de vânzare;

(d) valoarea stocurilor recunoscutã drept cheltuialã pe parcursul perioadei;

(e) valoarea oricãrei reduceri a valorii contabile a stocurilor recunoscute drept

cheltuialã în cursul perioadei în conformitate cu punctul 34;

(f) valoarea oricãrei reluãri a oricãrei reduceri a valorii contabile care este recu­
nos­cutã drept reducere a valorii stocurilor, recunoscutã drept cheltuialã pe
parcursul perioadei, în conformitate cu punctul 34;

(g) circumstanþele sau evenimentele care au condus la reluarea unei reduceri a

valorii contabile a stocurilor în conformitate cu punctul 34; ºi

(h) valoarea contabilã a stocurilor gajate în contul datoriilor.

37 Informaþiile privind valorile contabile ale diverselor categorii de stocuri, precum ºi di­men­
siunea modificãrilor acestor active sunt folositoare utilizatorilor situaþiilor financiare.

©
Fundatia
, IFRS A591
IAS 2

Cele mai întâlnite clasificãri de stocuri cuprind mãrfuri, materii prime, materiale, producþie
în curs de execuþie ºi produse finite. Stocurile unui furnizor de servicii pot fi descrise
drept producþie în curs de execuþie.

38 Valoarea stocurilor recunoscutã drept cheltuialã în cursul perioadei, la care se face adesea
referire ca fiind costul de vânzare, constã în acele costuri incluse anterior în evaluarea
stocurilor care acum au fost vândute, în regia de producþie nealocatã ºi în valorile
neobiºnuite ale costurilor de producþie a stocurilor. Circumstanþele specifice entitãþii pot
justifica ºi includerea altor valori cum ar fi costurile de distribuþie.

39 Anumite entitãþi adoptã un format pentru profit sau pierdere care conduce la prezentarea
altor valori decât costul stocurilor recunoscut drept cheltuialã în cursul perioadei. Conform
acestui format, o entitate prezintã o analizã a cheltuielilor utilizând o clasificare bazatã pe
natura cheltuielilor. În acest caz, entitatea prezintã costurile recunoscute drept cheltuialã
cu materiile prime ºi consumabilele, costurile cu manopera ºi alte costuri împreunã cu
valoarea modificãrii nete a stocurilor aferentã perioadei.

Data intrãrii în vigoare

40 O entitate trebuie sã aplice prezentul standard pentru perioadele anuale care încep la
1 ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajeazã aplicarea anterior acestei date.
Dacã o entitate aplicã prezentul standard pentru o perioadã care începe anterior datei de
1 ianuarie 2005, entitatea trebuie sã prezinte acest fapt.

40A [Eliminat]

40B IFRS 9, emis în octombrie 2010, a modificat punctul 2 litera (b) ºi a eliminat punctul 40A.
O entitate trebuie sã aplice aceste modificãri atunci când aplicã IFRS 9 emis în octombrie
2010.

40C IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiþia valorii juste de la punctul 6 ºi a modificat
punctul 7. O entitate trebuie sã aplice modificãrile respective atunci când aplicã IFRS 13.

Retragerea altor norme

41 Prezentul standard înlocuieºte IAS 2 Stocuri (revizuit în 1993).

42 Prezentul standard înlocuieºte SIC-1 Consecvenþã – Diferite metode de determinare a

costului stocurilor.

A592 ©
Fundatia
, IFRS
 IAS 2

Anexã
Modificãri ale altor norme
Modificãrile din prezenta anexã trebuie aplicate pentru perioadele anuale care încep la 1 ia­
nuarie 2005 sau ulterior acestei date. Dacã o entitate aplicã prezentul standard pentru o perioadã
anterioarã, aceste modificãri trebuie aplicate pentru acea perioadã anterioarã.

*****

Modificãrile cuprinse în aceastã anexã atunci când prezentul standard a fost revizuit în 2003 au
fost încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

©
Fundatia
, IFRS A593