Universitatea Transilvania din Braşov

Facultatea de Inginerie Tehnologică şi Management Industrial

Programul de studii: Inginerie Economică Industrială

INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL MEDIULUI

Student: Nichita Diana

Grupa: IEI 2LF442

Braşov, 2018
 1. Prezentarea generală a organizației
Electrica S.A. este o companie cu capital privat din România, care are ca obiect de activitate
distribuția și furnizarea de energie electrică. Acționarul principal al Electrica SA este statul,
reprezentat prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri.
Electrica S.A. are o arie de cuprindere națională, cu organizare în trei zone, pentru distribuția
energiei electrice: Transilvania Nord, Transilvania Sud, Muntenia Nord și la nivel național pentru
furnizare si întreținere și servicii energetice.
Grupul Electrica are implementate sisteme de management integrat calitate, mediu,
sănătate şi securitate ocupaţională la nivelul fiecarei societăţi de distribuţie ale grupului Electrica
prin care gestioneaza eficient aspectele de mediu aferente activităţii de distribuţie şi furnizare a
energiei electrice, precum şi de mentenanţă a serviciilor energetice, pentru prevenirea poluării şi
creşterea performaţei de mediu.
Electrica promovează politici avantajoase din punct de vedere ecologic, cum ar fi
implementarea reţelelor inteligente (smart grid), reducerea consumului propriu tehnologic (c.p.t.)
şi folosirea de echipamente ecologice moderne.
Preocuparea Grupului Electrica privind protecţia mediului se reflectă şi in Declaraţia de politica a
sistemului de management integrat in domeniile calităţii, mediului, sănătăţii şi securităţii
ocupaţionale.
Grupul Electrica şi-a stabilit o serie de obiective in domeniul protecţiei mediului
urmărind menţinerea unui sistem de management performant şi prevenirea poluării astfel încat
impactul RED asupra mediului să se încadreze în limitele cerinţelor naţionale si internaţionale.
Acestea sunt:
 Îmbunătăţirea performanţei de mediu;
 Perfecţionarea managementului deşeurilor prin eliminarea responsabilă şi în siguranţă a
deşeurilor reziduale, inclusiv a celor periculoase;
 Conservarea resurselor naturale şi angajamentul de prevenire a poluării mediului
înconjurator;
 Dezvoltarea canalelor de comunicare a politicii si obiectivelor de mediu pentru
informarea tuturor părţilor interesate;
 Evaluarea periodică a conformării cu cerinţele legale şi cu alte cerinţe de mediu prin:
audituri, raportari privind protecţia mediului, etc.
  Reducerea impactului nefavorabil asupra mediului pentru toate activităţile într-un mod
eficient din punct de vedere economic, respectînd reglementările în vigoare;
 Atingerea unor standarde de performanţă privind protecţia mediului la nivelul exigenţelor
internaţionale;
 Aplicarea măsurilor de intervenţie operative pentru prevenirea şi/sau limitarea efectelor
asupra mediului în caz de incident, avarie sau dezastre;
 Modernizarea instalaţiilor si utilizarea echipamentelor ecologice în scopul reducerii
pierderilor de energie electrică.
La nivelul Grupului Electrica se elaborează semestrial, în baza raportărilor transmise de
societăţile de distribuţie ale grupului Electrica, Raportul de activitate în domeniul
managementului mediului ce contine informatii sintetizate privind programele de acţiuni cu
cheltuielile aferente, nivelul de conformare cu prevederile legislaţiei privind protecţia mediului şi
situaţia gestionării deşeurilor.
Componentele unui sistem de management de mediu (ISO 14001:2004)

Politică de mediu

Planificare
-Aspecte de mediu
Analiză efectuată de -Cerințe legale și
management Îmbunătățire alte cerințe
-Obiective, ținte și
continuă program

Verificare Implementare și operare

-Monitorizare și -Resurse, atribuții,
responsabilitate și
măsurare autoritate
-EVALUAREA -Competență, instruire și
CONFORMĂRII conștientizare
-Neconformitate, -Comunicare
acțiune corectivă și -Documentație
acțiune preventivă -Controlul documentelor
-Control operațional
-Controlul -Pregătire pentru situații de
înregistrărilor urgență și capacitate de
-Audit intern răspuns
 Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la Paris din
1972, unde (în urma primei conferințe ONU privind mediul) șefii de stat sau de guvern europeni
au declarat că este nevoie de o politică comunitară de mediu de însoțire a expansiunii economice
și au solicitat un program de acțiune. Actul Unic European din 1987 a introdus un nou titlu
„Mediul”, care furniza primul temei juridic pentru o politică de mediu comună care are drept
obiective conservarea calității mediului, protejarea sănătății umane și asigurarea unei utilizări
raționale a resurselor naturale. Revizuirile ulterioare ale tratatului au consolidat angajamentul
Uniunii față de protecția mediului și rolul Parlamentului European în dezvoltarea acesteia. Prin
intermediul Tratatului de la Maastricht (1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politică a
UE, s-a introdus procedura de codecizie, iar votul cu majoritate calificată în Consiliu a devenit
regulă generală. Tratatul de la Amsterdam (1999) a stabilit obligația de integrare a protecției
mediului în cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, în vederea promovării dezvoltării
durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009), „combaterea schimbărilor climatice”
și dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările terțe au devenit obiective specifice. Personalitatea
juridică i-a permis astfel UE să încheie acorduri internaționale.
Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării
la sursă și „poluatorul plătește”. Principiul precauției este un instrument de gestionare a riscurilor
care poate fi invocat în cazul în care există o incertitudine științifică cu privire la un posibil risc la
adresa sănătății umane sau a mediului, provenit dintr-o anumită acțiune sau politică. De exemplu,
în cazul în care apar incertitudini cu privire la posibilele efecte periculoase ale unui Fişe tehnice
UE - 2018 2 produs și în cazul în care ele persistă în urma unei evaluări științifice obiective, pot
fi furnizate instrucțiuni de interzicere a distribuției produsului sau de eliminare a sa de pe piață.
Astfel de măsuri trebuie să fie nediscriminatorii și proporționale și trebuie revizuite imediat ce
există informații științifice suplimentare. Principiul „poluatorul plătește” este pus în aplicare prin
intermediul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, care vizează prevenirea
sau remedierea daunelor aduse mediului (și anume, speciilor sau habitatelor naturale protejate,
apei și solului). Operatorii care desfășoară anumite activități profesionale, precum transportul de
substanțe periculoase sau activități care presupun evacuări în apă, trebuie să ia măsuri preventive
în cazul unei amenințări iminente la adresa mediului. Dacă s-au produs deja pagube, operatorii
sunt obligați să adopte măsurile adecvate pentru remedierea acestora și să suporte cheltuielile
aferente. Domeniul de aplicare al Directivei a fost extins de trei ori pentru a include gestionarea
 deșeurilor extractive, funcționarea siturilor geologice de stocare și, respectiv, siguranța
activităților petroliere și gaziere offshore. În plus, de când a apărut pentru prima dată în urma
unei inițiative a Consiliului European de la Cardiff din 1998 („procesul de la Cardiff”), integrarea
preocupărilor legate de mediu în cadrul altor domenii de politică ale UE a devenit un concept
important la nivelul politicilor europene. În ultimii ani, integrarea politicii de mediu a înregistrat
progrese semnificative, de exemplu, în domeniul politicii energetice, astfel cum s-au reflectat în
dezvoltarea în paralel a pachetului energie/climă al UE sau în Foaia de parcurs pentru trecerea la
o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050. Aceasta arată cum
pot sectoarele responsabile de emisiile Europei - generarea de electricitate, industria,
transporturile, sectorul clădirilor și al construcțiilor, precum și agricultura - să realizeze trecerea
la o economie cu emisii reduse de carbon în cursul deceniilor următoare.

2. Prezentarea problemelor de mediu

Energia electrică continuă să reprezinte un procent tot mai mare din consumul final de
energie, atât ca rezultat al creşterii numărului de aparate electrice în domeniul casnic şi al
serviciilor, cât şi ca rezultat al utilizării mai frecvente a proceselor de producţie industriale bazate
pe energie electrică.
Distribuţia şi consumul de energie electrică creează impact asupra mediului prin:
- scurgeri accidentale de ulei electroizolant de la echipamentele electroenergetice
(transformatoare de putere, întrerupătoare de înaltă şi joasă tensiune, bobine de stingere,
reductori de tensiune şi curent) aflate în exploatare sau mentenanţă;
- declanşarea de incendii ca urmare a funcţionării defectuoase a echipamentelor electroenergetice
cu ulei electroizolant şi a liniei electrice aeriene;
- scurgeri accidentale de electrolit datorate manipulării defectuoase a bateriilor de acumulatori
staţionari din staţiile de transformare.
Instalaţiile electrice de înaltă tensiune constituite în principal din liniile electrice aeriene şi
staţiile de transformare au posibil impact asupra mediului datorat atât complexităţii lor cât şi a
suprafeţelor ocupate. În cazul amplasării instalaţiilor energetice în zone silvice, se efectuează
defrişări în faza de construcţie, care se menţin şi pe perioada exploatării, refăcându-se ulterior
numai vegetaţia de mică înălţime.
Sectorul energetic, pe întregul lanţ - producere - transport - distribuţie - consum, produce
aproximativ 90% din emisiile poluante din România. Principalii poluanţi rezultaţi din arderea
combustibililor fosili cu impact asupra aerului sunt: pulberi (cenuşa, particule de cărbune, zgură, pământ,
funingine etc.); oxizi de sulf (SO2 şi SO3); oxizi de azot (NO şi NO2); oxizi de carbon; gudroane;
hidrocarburi; acizi organici etc.
Obiectivele principale de mediu care se regăsesc în politica de energie se referă la minimizarea
impactului de mediu şi dezvoltarea unui sistem energetic durabil. Minimizarea impactului de mediu are
trei direcţii principale de acţiune: înlocuirea energiilor poluante cu altele mai puţin poluante, introducerea
tehnologiilor de reducere a emisiilor de gaze şi creşterea eficienţei energetice.
Societăţile Grupului Electrica, prin specificul activităţilor lor, nu deţin surse de poluare
majoră, întrucât în condiţii normale de exploatare a instalaţiilor RED (Reteaua Electrica de
Distributie) nu se eliberează poluanţi in mediu. Există anumite aspecte legate de impactul negativ
asupra mediului, cand se pot evacua accidental în mediu substanţe/emisii cu acţiune poluantă in
condiţii de funcţionare anormale sau în cazul executării lucrărilor de mentenanţă sau dezvoltare
RED.
La nivelul fiecărei societăţi au fost identificate aspectele de mediu care pot avea un
impact semnificativ asupra mediului şi au fost stabilite obiective şi masuri pentru prevenirea
şi/sau limitarea impactului.
Măsurile pentru reducerea impactului instalaţiilor asupra mediului:
 Utilizarea echipamentelor ecologice/eliminarea condensatoarelor electrice cu PCB
(dielectric impregnat cu bifenil policlorurat) stocate şi a celor montate înca în instalatii,
conform prevederilor legale;
 Reducerea pierderilor de energie electrică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
prin modernizarea instalaţiilor – promovarea reţelelor inteligente;
 Prevenirea poluării solului prin asigurarea unei mentenanţe de calitate;
 Intervenţia operativă pentru prevenirea şi/sau limitarea efectelor asupra mediului în caz de
incident, avarie sau dezastre;
 Protejarea biodiversităţii – ecosistemelor si habitatelor naturale, luându-se toate măsurile
tehnice şi organizatorice necesare;
 Perfecţionarea managementului deşeurilor şi asigurarea colectării selective a acestora;
 Informarea şi instruirea permanentă a angajaţilor în scopul dezvoltării culturii
organizaţionale privind protecţia mediului;
  Monitorizarea factorilor de mediu pe mai multe amplasamente din cadrul filialelor, în
vederea evitării producerii de poluări accidentale cu impact asupra mediului;
 Primirea şi transmiterea răspunsurilor corespunzatoare la solicitările pertinente ale parţilor
interesate de protecţia mediului.

3. Propunerea structurii optime a sistemului de management integrat

calitate- mediu
Implementarea unui sistem de management de mediu (SMM) în cadrul unei organizaţii este
un proces complex, care în viziunea economistului A. VlavianosArvanitis se desfăşoară cu
respectarea următoarelor principii:
1. Angajament şi Politică. O organizaţie trebuie să-şi defi nească politica de mediu şi să
asigure angajamentul său faţă de SMM.
2. Planificare. O organizaţie trebuie să formuleze un plan care să-i îndeplinească politica de
mediu.
3. Implementarea. Pentru implementarea efectivă o organizaţie trebuie să dezvolte facilităţile
şi mecanismele de sprijin necesare realizării politicii ecologice, obiectivelor şi ţintelor.
4. Măsuri şi Evaluare. O organizaţie trebuie să măsoare, să monitorizeze şi să evalueze
performanţa ecologică.
5. Revedere. Managementul trebuie să revadă şi să evalueze SMM la intervale defi nite
pentru a-i menţine efectivitatea şi continua ameliorare.
6. Îmbunătăţirea. O organizaţie trebuie să-şi îmbunătăţească în mod continuu SMM, cu
obiectivul îmbunătăţirii performanţei de mediu per total.
Implementarea unui SMM în cadrul unei organizaţii trebuie să se bazeze pe unul din
standardele managementului de mediu (EMAS şi/sau ghidurile ISO).
Etapele implementării SMM

Planificarea activităților de mediu

Implementare și funcționare

Verificare și acțiune corectivă

Analiza efectuată de conducere

4. Documentarea sistemului integrat ISO 9001:2008/ ISO14001:2004/
OHSAS 18001:2008