Curs Comerț intern și internațional (1- 4)

BAZELE COMERȚULUI. OBIECTIVE

1. Asigurarea posibilităților de a defini și înțelege noțiunea de comerț;
2. Prezentarea evoluției istorice a comerțului în spațiul european;
3. Explicarea conținutului și descrierea structurii activității de comerț;
4. Prezentarea funcțiilor comerțului și rolul acestora în definirea poziției pe care comerțul
o ocupă în raport cu producătorii, cât și cu utilizatorii finali sau intermediari.
5. Prezentarea și explicarea structurii actelor de comerț;
6. Definirea profesiunii de comerciant;
- Descrierea restricțiilor cu privire la posibilitatea de a exercita diverse activități
comerciale;
- Prezentarea obligațiilor și prerogativele comerciantului.

COMERȚUL
Este un sector de activitate precisă, cu un grad ridicat de complexitate, structurat pe
domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante o au: distribuția cu amănuntul,
depozitarea mărfii, aprovizionarea cu ridicata, activități de import- export.
Noțiunea de comerț impune o abordare economică și o abordare juridică. Abordarea
economică permite definirea comerțului sub mai multe forme:
- o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în
același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorilor;
- schimbul de bunuri și/sau servicii între oameni și țări;
- schimbul de produse și mărfuri prin vânzare/ cumpărare;
- ramură a economiei naționale în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor și care
realizează legătuta dintre producție și consum;
- profesiunea unui corp de agenți economici care acționează în cadrul pieței, asigurând actele
de schimb.

La nivel microeconomic
Comerțul este reprezentat de totalitatea activităților economice de cumpărare de materii
prime, produse, mărfuri, în vederea revânzării lor sub aceeași formă sau pregătite pentru
revânzare, cu scopul satisfacerii trebuințelor consumatorului și obținerii profitului de către
comerciant. Revânzarea se va face în anumite condiții de loc, timp, cantități, sortimente, preț
convenabile pentru consumatori.

La nivel macroeconomic
Comerțul este ramura economiei naționale în cadrul căreia se desfășoarî circulația mărfurilor de
la producător la consumator, prin intermediul actelor de vânzare- cumpărare.
Sub aspect juridic, noțiunea de comerț definește transferul titlurilor de proprietate asupra
materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii ale
producției sau direct între producător și consumator.

COMERȚ CU RIDICATA
(angro, en-gros)- constă în cumpărarea și vânzarea de mărfuri în sortiment industrial în cantități
mari. Acest tip de comerț face legătura între producție și veriga comercială cu amănuntul;

COMERȚ CU AMĂNUNTUL
(în detail, en-detail)- cuprinde activitățile de cumpărare și vânzare a mărfurilor în sortiment
comercial în partizi mici, de la veriga comercială cu ridicata în scopul revânzării directe către
consumatorii finali;
COMERȚ INTERIOR- constă în totalitatea operațiunilor de vânzare- cumpărare de mărfuri și
servicii destinate consumului populației și agenților economici dintr-o țară;
COMERȚ EXTERIOR- constă în totalitatea actelor de schimb de mărfuri și servicii între țări
(cuprinde importul și exportul);
COMERȚUL INTERNAȚIONAL- constă în ansamblul tranzacțiilor de bunuri și servicii pe care
agenții economici dintr-o țară le fac cu exteriorul;
COMERȚUL INVIZIBIL- este partea comerțului internațional care cuprinde activitățile de intrare/
ieșire de valută ca plată a serviciilor prestate unei țări de către o altă țară (transportulri
maritime, de tranzit, proiectarea și executarea de lucrări etc);
TRANZITUL- procesul economic în cadrul căruia mărfurile traversează teritoriul vamal al unei
țări.

ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE COMERȚULUI

Prima etapă, a ”economiei preindustriale”- producția meșteșugarilor era redusă ca volum și
gamă sortimentală, desfacerea fiind realizată integral pe piață. Comerțului îi revenea doar
sarcina asigurării distribuției mărfurilor în anumite condiții de timp și de loc pentru satisfacerea
necesităților de consul ale populației.
A doua etapă, a ”economiei de producție”- este generată de revoluția industrială, care imprimă
un avânt fără precedent volumului și structurii producției, devansând de cele mai multe ori
cererea pieței. Comerțul se dezvoltă puternic activitatea fiind centrată pe distribuția
produselor, care trebuiau să ajungă în cantitățile, calitățile, la locul și momentul solicitate de
beneficiari, și mai puțin pe servicii comerciale conexe.
A treia etapă, a ”economiei de consum”- se dezvoltă începând cu anii ’50 când societatea se
dezvoltă pe baza unei economii de piață caracterizată de o concurență puternică între
producători, dar și între distribuitori. Optica de abordare a piețelor fiind modificată, rolul
comerțului este unul complex, asigurând pe lângă desfacerea mărfurilor pe piață o serie de
servicii conexe și utilități pe întregul flux al procesului de vânzare- cumpărare.

CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII DE COMERȚ

Activitatea de comerț a cunoscut în timp modificări substanțiale, transformându-se dintr-o
simplă intermediere, într-o activitate complexă, indispensabilă atât pentru producîtori, cât și
pentru utilizatori. Astfel, comerțul apare ca o funcție ce are în vedere punerea bunurilor și
serviciilor la dispoziția utilizatorilor în condiții de loc, de timp, cantitate gamă sotimentală, preț
convenabile acestora. Cu alte cuvinte, comerțul este liantul care face ca bunurile și serviciile să
ajungă de la producător la consumator.
Având în vedere transformările continue generate de evoluția societății, conținutul activității de
comerț a dobândit treptat noi aspecte și valențe:
- prospectarea nevoilor reale și potențiale ale consumatorilor (studii de piață);
- influențarea producătorilor de a produce numai ce se vinde (satisfacerea dorințelor
consumatorilor);
- realizarea circulației și distribuției bunurilor de la producător la consumator (canale de
distribuție eficiente- locul de producție nu coincide cu locul de consum);
- realizarea circuitului economic bani- marfă- bani (acte de vânzare- cumpărare de bunuri și
servicii);
- informarea consumatorilor finali privind produsele (caracteristici, performanțe, conținut,
termene de valabilitate, termene de garanție, servicii în garanție, post- garanție etc);
- educarea consumatorilor, influențarea comportamentului de consum (demonstrații,
prezentări etc);
- servicii conexe procesului de vânzare a produselor (transport la domiciliu, instalare etc);
- asigurarea protecției consumatorilor (prin eliminarea produselor deteriorate, degradate etc,
care pot afecta sănătatea/ securitatea consumatorului);
- recuperarea, refolosirea, recircularea produselor după consum (protecția mediului ambiant,
reintrarea în circuitul economic a ambajelor).
Conținutul activității de comerț evidențiază faptul potrivit căruia comerțul este un creator de
utilități, un reprezentant în serviciul utilizatorilor și producătorilor, cuprinzând o parte a fluxului
monetar din fiecare țară.
Comerțul acționează prin concepte, noțiuni și acte specifice, îndeplinind o serie de funcții
principale în fluxul circulației mărfurilor de la producător către consumator.

FUNCȚIILE COMERȚULUI
Numeroasele funcții îndeplinite de către comerț prin activitatea complexă realizată, au ca scop
asigurarea unui flux normal al producției spre locurile de consum, în cele mai bune condiții
posibile.
1. ACHIZIȚIONAREA MĂRFURILOR DE LA PRODUCĂTORI SAU COLECTORI- în cazul
producției agricole foarte dispersate și transferarea acestora în depozite, în vederea
pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Agenții economici
studiază ofertele producătorilor interni și externi, lansează comenzile, încheie
contractele comerciale, negociază clauzele contractuale etc. Vânzarea încheie ciclul pe
care îl parcurg mărfurile și confirmă transferul lor din sfera circulației în sfera
consumului, unde vor satisface anumite nevoi de consum (sub forma de bunuri de
întrebuințare sau servicii).
2. TRANSFERUL MĂRFURILOR CUMPĂRATE DE LA PRODUCĂTORI ÎN DEPOZITE- în vederea
stocării, în depozitele comercianților cu ridicata sau cu amănuntul. Presupune:
efectuarea recepției cantitative și calitative a mărfurilor; asigurarea condițiilor
corespunzătoare; utilizarea celor mai adevate mijloace de transport și manipulare în
raport cu categoria de produs; asigurarea spațiilor corespunzătoare pentru depozitare, a
condițiilor optime de păstrare etc pentru menținerea calității și integrității mărfurilor.
3. STOCAREA MĂRFURILOR- are ca scop asigurarea echilibrului dintre ofertă și cererea de
mărfuri în cadrul pieței și este o consecință a locului de intermediar pe care comerțul îl
ocupă între producție și consum. Este materializată prin: concentrarea unor cantități
mari de mărfuri mari de mărfuri în spații special amenajate care asigură menținerea
integrității și a calității lor, pentru o anumită perioadă de timp, până în momentul
revânzării acestora către comercianții cu amănuntul sau altor beneficiari finali.
Exercitarea funcției de stocare a mărfurilor presupune o serie de activități conexe
variate și complexe cum sunt: studii de piață, asigurarea locului de depozitarea,
organizarea interioară a depozitelor, asigurarea proceselor de primire/ livrare,
asigurarea condițiilor optime pe timpul depozitării (igienă, securitate, umiditate, lumină,
curenți de aer etc), asigurarea infrastructurii aferente locului de depozitare (platforme,
rampe, șosele etc), informatizarea serviciilor de gestiune (gestiunea stocurilor, evidența
comenzilor)
4. PREGĂRIREA MĂRFURILOR PENTRU VÂNZARE- către utilizatorii finali sau intermediari,
urmărește transformarea sortimentului industrial (partizi mari de produse) achiziționat
de la producători, în sortiment comercial (partizi mici) corespunzător cererii
consumatorilor finali sau intermediari.
Se referă la: poziționarea, dozarea și preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor, sortarea
după criterii comerciale, controlul continuu al calității, precum și alte asemenea
activități ce țin de pregătirea mărfurilor pentru vânzarea- ambalarea, etichetarea,
prețuirea etc.
5. TRANSFERUL MĂRFURILOR DIN DEPOZITELE ÎN LOCURILE DE VÂNZARE- este funcția prin
care se realizează distribuția partizilor mici de mărfuri către locul de consum.
Presupune: primirea comenzilor de la beneficiari, asigurarea manipulării mărfurilor,
asigurarea mijloacelor de transport corespunzătoare, asigurarea condițiilor
corespunzătoare, asigurarea condițiilor corespunzătoare de transport, condiții de igienă,
microclimat, securitate în timpul transportului.
6. CREAREA BAZEI TEHNICO- MATERIALE, RECRUTAREA ȘI CALIFICAREA PERSONALULUI
COMERCIAL- oferă posibilitatea cumpărătorului de a-și alege și adjudeca produsele de
care are nevoie.
Comerțul trebuie să dispună de: rețea de unități & personal specializat.
7. PROMOVAREA PRODUSELOR ȘI INFORMAREA CONSUMATORILOR- activitățile pot fi
realizate atât de către producători, cât și de către comercianți, ambii parteneri fiind
interesați, de o cât mai bună informare a consumatorilor.
8. CERCETAREA PIEȚEI- are ca obiective identificarea doleanțelor utilizatorilor, a sugestiilor
acestora, a capacităților de cumpărare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum,
precum și a altor asemenea aspecte care stau atât la baza cererii de mărfuri, cât și la cea
a fundamentării politicilor comerciale.
Consumatorii, de obicei, conturează nevoia, dar nu indentifică și posibilitățile de
realizare.
9. ASIGURAREA MANAGEMENTULUI RESURSELOR MATERIALE ȘI FINANCIARE- are ca scop
creșterea eficienței economice și a rentabilității activității comerciale. Este funcția prin
intermediul căreia se stabilește politica de finanțare/ autofinanțare/ creditare pentru
investiții în comerț și utilizarea acestora pentru creșterea capitalului, asigurarea unui
flux normal al încasărilor și plăților, a echilibrului financiar etc.
ROLUL COMERȚULUI ÎN RAPORT CU PRODUCĂTORII ȘI CU UTILIZATORII
FINALI SAU INTERMEDIARII
În raport cu producătorii:
- Comerțul regularizează procesele de fabricație (permițând o eșalonare a producției
pe durata întregului an);
- Comerțul amortizează oscilațiile cererii (prin politica de stocaj și prin sistemul
comenzilor în avans se micșorează efectele scăderilor/ creșterilor bruște asupra
procesului de producție);
- Comerțul participă la diminuarea eforturilor financiare ale producătorilor (plătind
bunurile pe care le stochează în vederea comercializării ulterioare, însă fără a avea
certitudinea că le va putea vinde);
- Comerțul permite producătorului să își promoveze producția în orice zonă, fără
restricții teritoriare, obiectivul și interesul comun al celor doi parteneri fiind-
vânzarea unui volum cât mai mare de mărfuri (prin: rețele de distribuție, relațiile de
care dispun comercianții în cadrul pieței, prin acțiuni publicitare destinate susținerii
și realizării unei mai bune vânzări a produselor oferite și a serviciilor ce le însoțesc
etc).
În raport cu utilizatorii:
- Punerea la dispoziția beneficiarilor (utilizatori finali sau intermediari), în condiții de
loc, timp, sortimente, în cantitatea și la calitatea solicitată, la prețuri convenabile a
produselor și a serviciilor legate de acestea;
- Comerțul permite beneficiarilor (utilizatori finali sau intermediari) să evite
efectuarea achizițiilor de produse în cantități mari, care presupun imobilizări ale
unor părți importante ale veniturilor;
- Comerțul contribuie la diminuarea eforturilor financiare conexe legate sau generate
de achiziția unor bunuri (reducerea cheltuielilor pentru deplasări costisitoare sau de
folosirea unor mijloace speciale de transport etc);
- Rolul important al comerțului în raport cu beneficiarii reiese și din modul în care este
asigurată informarea acestora, comerțul controlând, în principal, întregul sistem de
comunicații legat de vânzarea produselor și de aprovizionarea cu mărfuri a
populației.
ACTELE DE COMERȚ
Actul de comerț reprezintă operațiunea realizată în procesul exercitării unei
profesiuni comerciale. Structura/ clasificarea actelor de comerț:
- Acte de comerț naturale;
- Acte de comerț formale;
- Acte de comerț în virtutea teoriei accesoriei.

În cadrul actelor de comerț naturale se pot identifica șase categorii:

1. Activitatea de achiziție de mărfuri și valori în scopul revânzării sau închirierii lor