cursMS1 PDF

MATEMATICI SPECIALE
Petrehuş Viorel
March 3, 2017
ii
Cuprins
1 Funcţii complexe 1
1.1 Corpul numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Siruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.3 Planul complex extins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.4 Serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.6 Funcţii complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.7 Funcţii complexe de…nite prin serii de puteri . . . . . . . . . . . . 7
1.8 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.9 Funcţii complex derivabile. Ecuaţiile Cauchy-Riemann . . . . . . 9
1.10 Ramuri de funcţii complex derivabile(olomorfe) . . . . . . . . . . 14
1.11 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.12 Curbe în planul complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.13 Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.14 Teorema Cauchy şi consecinţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.15 Reprezentarea integral¼ a şi reprezentarea prin serii de puteri a
funcţiilor olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.16 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.17 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.18 Puncte singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.19 Folosirea reziduurilor pentru
calculul integralelor de…nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
R2
1.19.1 Integrale de tipul 0 R(cos ; sin )d . . . . . . . . . . . 29
R 1 P (x)
1.19.2 Integrale de tipul 1 Q(x) dx, unde P şi Q sunt polinoame 29
R +1 iax P (x)
1.19.3 Integrale de forma 1 e Q(x) dx, unde P şi Q sunt poli-
noame . . . . . . . R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1 P (x)
1.19.4 Integrale de forma 0 xa Q(x) dx, unde P şi Q sunt poli-
noame şi a 2= Z . . . . R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1 P (x)
1.19.5 Integrale de forma I = 0 ln(x) Q(x) dx, unde P şi Q sunt
polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
R 1 P (x)
1.19.6 Integrale de tipul 0 Q(x) dx, unde P şi Q sunt polinoame 34
1.20 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2 Serii Fourier 37
2.1 Serii Fourier pentru funcţii de perioad¼
a 2 . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Serii Fourier pentru funcţii T periodice . . . . . . . . . . . . . . . 43
iii
iv CUPRINS
2.3 Serii Fourier pentru funcţii pare

şi impare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.4 Serii Fourier în sinus sau cosinus ale funcţiilor f : [0; l] ! C . . . 44
2.5 Aproximarea funcţiilor continue prin polinoame . . . . . . . . . . 44
2.6 Identitatea lui Parceval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.7 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3 Transformarea Fourier 49
3.1 Funcţii rapid descresc¼ atoare şi transformatele lor Fourier . . . . . 49
3.1.1 Propriet¼ aţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.1.2 Extinderea transformatei Fourier la alte tipuri de funcţii . 54
3.2 Funcţii generalizate (distribuţii) şi transformatele lor Fourier . . 56
3.2.1 De…niţie şi exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.2.2 Derivarea distribuţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2.3 Transformarea Fourier a distribuţiilor . . . . . . . . . . . 59
3.3 Tabele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.4 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4 Funcţii Bessel 67
4.1 Funcţiile şi ale lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 De…niţia funcţiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.3 Relaţii de recurenţ¼
a pentru funcţiile Bessel . . . . . . . . . . . . 71
4.4 Ortogonalitatea funcţiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.5 Zerourile funcţiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.6 Completitudinea funcţiilor Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
5 Ecuaţii cu derivate parţiale 75

5.1 Forma canonic¼ a a ecuaţiilor cvasiliniare de ordinul doi . . . . . . 75
5.1.1 Ecuaţii hiperbolice b2 ac > 0 . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.1.2 Ecuaţii parabolice b2 ac = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . 78
5.1.3 Ecuaţii eliptice b2 ac < 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3 Probleme cu condiţii iniţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3.1 Ecuaţia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3.2 Ecuaţia c¼ aldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.4 Probleme cu condiţii la limit¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.4.1 Problema Dirichlet pe disc şi pe coroan¼ a. . . . . . . . . . 84
5.4.2 Problema Dirichlet pe dreptunghi . . . . . . . . . . . . . 88
5.4.3 Reprezentarea integral¼ a a soluţiilor . . . . . . . . . . . . . 90
5.5 Probleme mixte (cu condiţii la limit¼ a şi condiţii iniţiale) . . . . . 91
5.5.1 Ecuaţia c¼ aldurii în bara …nit¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5.5.2 Propagarea undelor în bara …nit¼ a. . . . . . . . . . . . . . 92
6 Chestiuni de examen 95
6.1 Examen parţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.1.1 Varianta 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.1.2 Varianta 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
6.1.3 Varianta 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.1.4 Varianta 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
CUPRINS v
6.2 Examen …nal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

6.2.1 Varianta 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
6.2.2 Varianta 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
vi CUPRINS
Prefaţ¼
a
Textul de faţ¼
a conţine cursul de matematici speciale ţinut la ATM în anul uni-
versitar 2016-2017. Mai sunt unele lucruri de ad¼augat sau corectat.
vii
viii PREFACE
Capitolul 1
Funcţii complexe
1.1 Corpul numerelor complexe

Un num¼ ar complex este o pereche de numere reale (x; y) 2 R R. Adunarea şi
înmulţirea sunt de…nite de
(x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 ) = (x1 + x2 ; y1 + y2 )
(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 ) = (x1 x2 y1 y2 ; x1 y2 + x2 y1 ):
Înzestrat cu aceste doua operaţii, mulţimea numerelor complexe este un corp
comutativ, notat cu C. De obicei perechea (0; 1) este notat¼ a cu i. Numerele
complexe (x; 0) sunt identi…cate cu numerele reale x pentru c¼a
(x; 0) + (y; 0) = (x + y; 0)
(x; 0) (y; 0) = (xy; 0):
Utilizând aceste identi…c¼
ari putem scrie …ecare num¼
ar complex:
z = (x; y) = (x; 0) + (y; 0) (0; 1) = x + yi
In aceast¼
a scriere z = x + yi, x este partea real¼
a sau Re(z)
p şi y este partea imag-
a sau Im(z). Modulul lui z este de…nit ca jzj = x2 + y 2 iar argumentul
inar¼
prin cos( ) = Re(z) Im(z)
jzj , sin = jzj . Complexul conjugat al lui z = x + yi este
num¼arul complex z = x yi. Urm¼ atoarele propriet¼
aţi sunt bine cunoscute
z1 + z2 = z1 + z2 jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j
z1 z2 = z 1 z2 jz1 z2 j = jz1 j jz2 j
z1 z1 z1 jz1 j
z2 = z2 z2 = jz2 j
n n n
(z n ) =z jz j = jzj
Fiecare num¼ ar complex z = x + yi poate … reprezentat printr-un punct (x; y)

în planul xOy. Coordonata complex¼ a z = x + yi se numeşte a…xul punctului
(x; y). Nu doar coordonatele carteziene pot determina p un punct, ci şi coordo-
natele polare (r; ). Ele sunt de…nite prin r = jzj = x2 + y 2 , tan( ) = xy ,
cos( ) = xr , sin( ) = yr . Avem
z = x + yi = r(cos + i sin ):
1
2 CAPITOLUL 1. FUNCŢII COMPLEXE
Dac¼
a z1 = r1 (cos 1 + i sin 1) şi z2 = r2 (cos 2 + i sin 2 ), atunci
z1 z2 = r1 r2 (cos( 1 + 2 ) + i sin( 1 + 2 ))
z1 r1
z2 = r2 (cos( 1 2 ) + i sin( 1 2 ))
n n
z1 = r1 (cos n 1 + i sin n 1 ))
p p 1 +2k
n z = n r
1 1 cos n + i sin 1 +2k
n ; k = 0; 1; : : : ; n 1:
În cazul n = 2, r¼ad¼acina p¼atrat¼

a poate … g¼
asit¼
a prin rezolvarea unui sistem
algebric de dou¼ a ecuaţii cu dou¼
a necunoscute
p
a + bi = x + yi , a + bi = (x + yi)2 , x2 y 2 = a; 2xy = b:
1.2 Siruri de numere complexe

Un şir de numere complexe este o funcţie f : N ! C, unde f (n) = zn . Sirul va
… notat cu (zn )n2N . Pentru a de…ni convergenţa în corpul numerelor complexe
de…nim distanţa d : C C ! R, d(z1 ; z2 ) = jz1 z2 j. Aceast¼ a funcţie are
propriet¼aţile
1) d(z1 ; z2 ) 0 şi d(z1 ; z2 ) = 0 () z1 = z2

2) d(z1 ; z2 ) = d(z2 ; z1 ) (1.1)
3) d(z1 ; z3 ) d(z1 ; z2 ) + d(z2 ; z3 )
care decurg cu uşurinţ¼

a din propriet¼
aţile modulului.
O multime C, înzestrat¼ a cu o funcţie d ca mai sus se numeşte un spaţiu
metric. Un şir (zn )n2N , zn 2 C, se numeşte convergent dac¼ a exist¼
a z 2 C,
astfel încât d(zn ; z) ! 0 în R. Scriem acest lucru ca zn ! z sau lim zn = z.
n!1
Mulţimea D(z0 ; r) = fz 2 Cjd(z0 ; z) < rg este numit¼ a discul deschis de
raz¼
a r şi centru z0 . D(z0 ; r) = fz 2 Cjd(z0 ; z) rg este numit¼ a discul închis
de raz¼
a r şi centru z0 . Propoziţia urm¼
atoare ofer¼
a condiţii echivalente pentru
convergenţ¼a.
Propoziţia 1 Fie (zn )n2N ; zn = xn + yn i, un şir de numere complexe. Urm¼a-

toarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. zn ! z = x + yi
2. 8" > 0, 9n" 2 N astfel încât 8n > n" , d(zn ; z) = jzn zj < "
3. xn ! x, yn ! y în mulţimea numerelor reale.
Demonstraţie. 1) () 2) din de…niţia convergenţei d(zn ; z) ! 0. Pentru
1) () 3) avem
zn ! z () d(zn ; z) ! 0
p
() jzn zj ! 0 () (xn x)2 + (yn y)2 ! 0
() xn ! x; yn ! y
Un şir convergent (zn )n2N este un şir Cauchy, adic¼a din zn ! z rezult¼ a
8" > 0, 9n" 2 N astfel c¼
a 8n; m n" avem d(zn ; zm ) = jzn zm j < ":
Mulţimea numerelor reale este un spaţiu metric complet, adic¼ a orice şir
Cauchy este convergent. Pe de alt¼a parte dac¼a (zn )n2N este un şir Cauchy de
1.3. PLANUL COMPLEX EXTINS 3
numere complexe atunci din jzn zm j = j (xn xm ) + i (yn ym ) j < " rezult¼ a
jxn xm j < " şi jyn ym j < " deci şirurile (xn )n2N şi (yn )n2N sunt Cauchy
în R deci convergente. Ca urmare şirul (zn )n2N este convergent deci corpul C
este un spaţiu metric complet.
Urm¼ atoarele de…niţii sunt standard pentru spaţiile metrice (aici spaţiul met-
ric este C):
i) Mulţimea A din spaţiul metric C este deschis¼ a dac¼a 8z 2 A, 9" > 0 astfel
încât D(z; ") A, sau în mod echivalent pentru orice şir zn ! z 2 A exist¼ a
n0 2 N astfel încât zn 2 A pentru n > n0 .
ii) Mulţimea A este închis¼ a în spaţiul metric C dac¼ a pentru orice şir zn ! z,
cu zn 2 A rezult¼ a z 2 A. Se poate ar¼ ata uşor c¼
a A este închis¼a dac¼a şi numai
dac¼a C n A este deschis¼ a.
iii) Un punct z este aderent la A dac¼ a 8" > 0, D(z; ")\A 6= ;, sau echivalent,
z este limita unui şir de elemente aparţinând lui A. Mulţimea tuturor punctelor
aderente la A se noteaz¼ a A şi se numşte închiderea lui A. A este o mulţime
închis¼a.
iv) Un punct z este punct de acumulare a lui A dac¼ a 8" > 0, D(z; ") inter-
secteaz¼ a pe A într-un punct diferit de z, sau echivalent, z este limita unui şir
de puncte aparţinând lui A, diferite de z.
v) Interiorul lui A, notat cu A, este mulţimea punctelor z 2 A pentru care
exist¼a un "z > 0, depinzând de z, astfel încât D(z; "z ) A. A este o mulţime
deschis¼ a şi este submulţimea maxim¼ a deschis¼a din A. Avem A A A.
vi) Frontiera mulţimii A, notat¼ a cu @A, este mulţimea A n A, este închis¼ a şi
are interiorul vid. Mulţimile A şi C n A au aceeaşi frontier¼ a.
1.3 Planul complex extins

Se spune c¼ a un şir de numere complexe converge la in…nit, dac¼ a limn!1 jzn j =
1 în mulţimea extins¼ a cu 1 a numerelor reale şi se scrie limn!1 zn = 1.
Pentru şirurile de numere complexe ce tind la in…nit, sunt valabile urm¼ atoarele
propriet¼ aţi:
a) zn ! 1 , z1n ! 0 (evident presupunem c¼ a zn 6= 0 pentru orice n 2 N )
b) zn ! 1 şi n ! a 6= 0 rezult¼ a zn n ! 1.
Convergenţa zn ! 1 înseamn¼ a 8R > 0, 9n0 2 N astfel încât n n0 )
jzn j > R. Pentru a reprezenta simbolul 1 printr-un punct …nit se consider¼ a
o sfer¼a de raz¼ a 1 şi centru O(0; 0; 0) 2 R3 . Reprezent¼ am num¼ arul complex
z = x + iy prin punctul P (x; y; 0) al planului xOy. Linia dreapt¼ a ce uneşte polul
nord N (0; 0; 1) cu punctul P (x; y; 0) intersecteaz¼ a sfera în punctul N (0; 0; 1) şi
în
2x 2y x2 + y 2 1
S(P ) = ; ; :
1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2
Pe masur¼ a ce distanţa kP Ok ! 1, S(P ) se apropie de polul nord N . Spunem c¼a

sub aceast¼ a corespondenţ¼a polul nord corespunde simbolului 1 şi limn!1 zn =
1 cu zn = xn +iyn corespunde cu limn!1 S (Pn ) = N unde Pn are coordonatele
(xn ; yn ; 0). Mulţimea C^ = C [ f1g este denumit¼ a planul complex extins (sau
sfera lui Riemann) şi este într-o corespondent¼ a bijectiv¼
a cu sfera de raz¼
a 1 si
centru (0; 0; 0).
1.4 Serii de numere complexe

P1
O sum¼ a formal¼
a k=0 zk = z0 + z1 + z2 + : : : + zk + : : :, zk 2 C, se numeşte
serie complex¼a. Suma sn = z0 + z1 + : : : + zn se numeşte suma partial¼ a de ordin
n. Prin de…niţie seria este convergent¼ a dac¼a şirul sumelor parţiale (sn )n2N este
convergent. Limita şirului (sn )Pn2N se numeşte suma seriei. P Seria se numeşte
absolut convergent¼ a dac¼a seria jzk j este convergent¼ a. Seria jzk j este o serie
de numere reale pozitive.
P
Propoziţia 2 Fie zk o serie de numere complexe.
i) Seria este convergent¼ a dac¼a şi numai dac¼ a 8" > 0, 9n" 2 N astfel încât
Pk=m
pentru m > n > n" s¼ a avem k=n k z < ".
ii) Dac¼ a seria este absolut convergent¼ a, atunci este convergent¼ a.
iii) zn ! 0.
Pk=m
Demonstraţie. i) Condiţia k=n zk < " se scrie jsm sn 1 j < " şi exprim¼a
faptul c¼a şirul (sn )n2N este Cauchy deci convergent, deci seria este convergent¼ a.
Pk=m Pk=m Pk=m Pk=m
ii) Evident z
k=n k k=n jz k j deci din k=n jz k j < " rezult¼a k=n zk <
". De aici şi din punctul i) rezult¼ a c¼a jz0 j + : : : + jzn j + ::: convergent¼ a implic¼a
z0 + z1 + : : : + zn + ::: este convergent¼ a.
iii) Deoarece sn = z0 + z1 + : : : + zn ! s şi sn 1 ! s (s este suma seriei)
avem zn = sn sn 1 ! 0.
1.5 Exerciţii
3+4i
1. Calculaţi (1 + i)100 , 2 i , (x + i)3 , 1 + i + i2 + : : : + in .
2. Reprezentaţi în planul complex numerele complexe 2 + 3i, 3i15 + (1 + i)3 .

2 2+i
3. Calculaţi j2 + ij, (4 5i) , 2 i .
100
1+i
4. G¼asiţi forma trigonometric¼
a a numerelor din 3 4i, 1 i , (1 + i
n
tan ) .
p p
5. Calculaţi 1 + i, 3 2 + 2i.
6. Rezolvaţi ecuaţiile: a) z 2 z + i + 1 = 0, b) z 4 + 4(1 i)z 2 + 3 4i = 0.
7. Desenaţi mulţimile de…nite prin relaţiile urm¼
atoare a) jz 1 + ij < 2, b)
jz ij < jz 1j, c) jz 2j < jz + 1 + 2ij, d) jz 1j + jz 2j = 4, e) zz 12 < 2.
f) 2 < jz 2 + ij < 3.
8. Fie punctele A şi B reprezentând numerele complexe zA = 1 + i, zB =
2+3i. Gasiţi coordonatele complexe ale punctului C astfel încât triunghiul
ABC s¼a …e echilateral.
9. Fie z 2 C; z 2= R. Fie Ak punctul de coordonat¼ a complex¼ a z k pentru
k 2 Z şi …e Sk aria triunghiului OAk Ak+1 unde O este originea. S¼a se
Sk+1
determine raportul Sk jzj2 .
1.6. FUNCŢII COMPLEXE 5
z i
10. Demonstraţi c¼
a: Im(z) > 0 implic¼
a z+i < 1.
11. Fie z1 ; z2 ; z3 trei puncte necoliniare. S¼

a se arate c¼
a mulţimea
z3 z1 z z1
fz 2 Cj arg : = realg
z3 z2 z z2
este cercul ce trece prin z1 ; z2 ; z3 .
z n
12. Fie z = x + iy. Demonstraţi limn!1 1 + n = ex (cos y + i sin y).
13. Indicaţie. Scrieţi forma trigonometric¼ a a lui z = x + iy şi utiliaţi formula
lui Moivre.
Pn 2 p p
(n!)2 k=1 k
14. Gasiţi limitele: limn!1 n+1 n + i (2n)! , limn!1 n3 + i( n + 1 n).
15. S¼
a se arate c¼
a dac¼
a z1 ; z2 ; z3 sunt a…xele vârfurilor unui triunghi echilat-
eral atunci avem z12 + z22 + z32 = z1 z2 + z2 z3 + z1 z3 .
16. S¼
a se extind¼ atoarele funcţii la funcţii continue din C^ în C^ :
a urm¼
a) f : C f0g ! C, f (z) = z + z1 ,
2z+3
b) f : C f1g ! C, f (z) = z 1 ,
z 2 +z+1
c) f : C f1; 2g ! C, f (z) = z 2 3z+2 .
17. S¼a se determine suma seriilor 1+r cos(x)+:::rk cos(kx)+::: şi r sin(x)+
r sin(2x) + ::: + rk sin(kx):::, 0 r< 1.
2
Indicaţie: Fie z = r (cos x + i sin x). Se poate utiliza 1 + z + z 2 + z 3 +

:::z n + ::: = 1 1 z
1.6 Funcţii complexe

Fie D C. O funcţie f : D ! C se numeşte funcţie complex¼ a. Fiecare
funcţie complex¼ a are o parte real¼
a si o parte imaginar¼a: f (z) = u(z) + iv(z) =
u (x; y) + iv (x; y), unde u şi v sunt funcţii cu valori reale. Fiind o funcţie
între spaţii metrice, f este continu¼ a în z0 , dac¼
a 8" > 0, 9 ("; z0 ) > 0 astfel
încât jz z0 j < ("; z0 ) ) jf (z) f (z0 ) j < ". Acest lucru este echivalent cu
(zn ! z0 ) ) (f (zn ) ! f (z0 ). f este continu¼ a pe D dac¼a este continu¼a în orice
punct al lui D. Urm¼ atoarea propoziţie este imediat¼
a:
Propoziţia 3 Fie f : D ! C, o funcţie complex¼a, f (z) = u(z) + iv(z). Atunci:

i) f este continu¼a dac¼a şi numai dac¼a u şi v sunt continue ca funcţii reale.
ii) dac¼a g este de asemenea o funcţie complex¼a, atunci f g, f g, f =g, f g,
sunt continue, dac¼a operaţiile au sens.
Demonstraţie. i)Avem
q
2 2
jf (z) f (z0 ) j = (u (x; y) u (x0 ; y0 )) + (v (x; y) v (x0 ; y0 ))
ju (x; y) u (x0 ; y0 ) j + jv (x; y) v (x0 ; y0 ) j
q
2 2
2 (u (x; y) u (x0 ; y0 )) + (v (x; y) v (x0 ; y0 ))
= 2jf (z) f (z0 ) j
ceea ce arat¼ a c¼
a jf (z) f (z0 ) j ! 0 este echivalent cu ju (x; y) u (x0 ; y0 ) j ! 0
şi jv (x; y) v (x0 ; y0 ) j ! 0.
ii)Demonstraţia este la fel ca pentru funcţii reale.
}.
La fel ca şi convergenţa pentru şiruri de numere putem considera convergenţa
pentru şiruri de funcţii. Un şir (fn )n2N de funcţii fn : D ! C se numeşte
convergent dac¼ a şirul de numere (fn (z))n2N este convergent pentru orice z 2
D. Acest tip de convergenţ¼ a se numeşte convergenţ¼ a simpl¼
a. Putem de…ni o
distanţ¼a (sau metric¼ a) între dou¼a funcţii prin d(f; g) = maxz2D d(f (z); g(z)) =
maxz2D jf (z) g(z)j. Se poat veri…ca uşor c¼ a au loc propriet¼
aţile distanţei. In
raport cu aceast¼ a distanţ¼a mulţimea tuturor funcţiilor f : D ! C este un spaţiu
metric.
Spunem c¼ a fn ! f uniform dac¼ a limn!1 d(fn ; f ) = 0 adic¼ a şirul de funcţii
(fn )n2N converge la f în raport cu distanţa d. Acest lucru poate … expri-
mat astfel: 8" > 0, 9n" 2 N astfel încât 8n > n" ) d(fn ; f ) < " sau
maxz2D jfn (z) f (z)j < " sau 8z 2 D jfn (z) f (z)j < ". Dac¼ a un şir de
funcţii este convergent uniform atunci el este şi simplu convergent.
Urmatoarea propoziţie se demonstreaz¼ a analog cu cea pentru funcţii reale
Propoziţia 4 Fie (fn )n2N fn : D ! C un şir de funcţii uniform convergent

la f . Dac¼a fn este continu¼a pentru orice n, atunci f este continu¼a.
Demonstraţie. Exerciţiu.
}.
Un şir (fn )n2N de funcţii fn : D ! C este şir Cauchy dac¼ a 8" > 0, 9n" 2 N ,
încât 8m > n > n" ) d(fn ; fm ) < ". Atunci este uşor de v¼ azut c¼ a pentru orice
z 2 D, (fn (z))n2N este şir Cauchy de numere complexe deci convergent la
o limit¼ a f (z). In plus faptul c¼ a şirul (fn )n2N este Cauchy implic¼ a faptul c¼a
(fn )n2N tinde uniform c¼ atre f . Din propoziţia precedent¼ a rezult¼ a c¼a în cazul
în care fn este continu¼ a pentru orice n atunci şi limita f este continu¼ a. Acest
lucru înseamn¼ a c¼
a spaţiul tuturor funcţiilor continue f : D ! C cu distanţa de
mai sus este un spaţiu metric complet (orice şir Cauchy are limit¼ a).
Seriile de funcţii complexe se de…nesc la fel ca seriile de funcţii reale. Se
numeşte serie de funcţii complexe o sum¼ a formal¼a s = f0 + f1 + ::: + fn + ::: unde
fn : D ! C pentru orice n. Suma parţial¼ a de ordinul n este sn = f0 +f1 +:::+fn .
sn şi este o funcţie bine de…nit¼ a sn : D ! C. Spunem c¼ a seria este convergent¼ a
dac¼a şirul de funcţii (sn )n2N este convergent, adic¼ a pentru orice z 2 D şirul
(sn (z))n2N = (f0 (z) + f1 (z) + ::: + fn (z))n2N converge la o valoare s (z) 2
C. Numim funcţia s : D ! C suma seriei. Spunem c¼ a seria este uniform
convergent¼ a dac¼a şirul sumelor parţiale (sn )n2N este uniform convergent la o
funcţie s : D ! C. Dac¼ a fn sunt continue atunci sn = f0 + f1 + ::: + fn sunt
continue şi conform propoziţiei precedente dac¼ a avem convergenţ¼ a uniform¼ a
atunci suma s este continu¼ a.
Urm¼ atoarea teorem¼ a ofer¼a condiţii pentru convergenţa uniform¼ a:
Teorema 5 (Weierstrass). Fie f1 + f2 + : : : + fn + : : : o serie de funcţii,

fn : D ! C astfel încât maxz2D jfn (z)j an şi seria de numere pozitive a1 +
a2 + : : : + an + : : : este convergent¼a. Atunci seria f1 + : : : + fn + : : : este uniform
convergent¼a. Dac¼a fn este continu¼a pentru orice n atunci suma s este continu¼a.
1.7. FUNCŢII COMPLEXE DEFINITE PRIN SERII DE PUTERI 7
Demonstraţie. Fie sn = f1 + : : : + fn şi n = a1 + : : : + an . Fie " > 0. Exist¼a

n" 2 N astfel încât pentru m > n > n" ) j n m j " p-entru c¼a seria
a1 + a2 + : : : + an + : : : este convergent¼
a. Avem pentru orice z 2 D
jsm (z) sn (z) j = jfn+1 (z) + : : : + fm (z)j

jfn+1 (z)j + : : : + jfm (z)j
an+1 + : : : + am
"
Acest lucru …ind valabil uniform pentru toţi z 2 D demonstreaz¼

a c¼
a (sn )n2N
este un şir de funcţii uniform convergent la o funcţie s : D ! C. Dac¼ a fn :
D ! C sunt continue atunci sn : D ! C sunt continue deci conform propoziţiei
precedente şi suma s : D ! C este continu¼ a.
1.7 Funcţii complexe de…nite prin serii de puteri

Fie suma formal¼
a
a0 + a1 z + a2 z 2 + : : : + an z n + : : :
O asemenea sum¼
a se numşte serie de puteri.
Teorema 6 (Abel). Dac¼a seria de puteri este convergent¼a pentru z0 6= 0, atunci

este absolut convergent¼a în D0 = fz; jzj < jz0 jg şi este uniform convergent¼a
D1 = fz; jzj < rg, pentru orice 0 < r < jz0 j.
Demonstraţie. Convergenţa pentru z0 implic¼ a an z0n ! 0. Prin urmare,

exist¼
a o constant¼ a M astfel încât jan z0n j M . Fie z un punct arbitrar
a pozitiv¼
in D0 . Atunci
n
z
jan z n j = jan z0n j < M qn
z0
P n
unde q = zz0 < 1. Deoarece seria q este convergent¼ a pentru 0 q <
1 rezult¼a c¼
a seria modulelor este convergent¼ a (deci seria este absolut conver-
gent¼a).
n
Dac¼a z 2 D1 atunci jan z n j = jan z0n j zzn M q1n , unde q1 = zr0 , pentru
0
toţi z 2 D1 , deci din teorema lui Weierstras, seria este uniform convergent¼a pe
D1 .
}
Consecinţa 7 Fie seria de puteri convergent¼a în D = fz 2 C; jzj < Rg. Atunci

funcţia dat¼a de suma seriei este continu¼a pe D.
Demonstraţie. În orice disc cu centrul 0 şi raz¼

a r < R avem conform teoremei
anterioare o serie uniform convergent¼a de funcţii continue. De aici rezult¼
a c¼
a
suma este continu¼ a în Dr = fz 2 C; jzj < rg. Cum r este arbitrar între 0 şi R
rezult¼
a c¼
a suma este continu¼a în D = fz 2 C; jzj < Rg.
}
Consecinţa 8 Valoarea maxim¼a a lui R pentru care seria este convergent¼a în

jzj < R este:
1
R= p :
lim supn!1 n jan j
Demonstraţie. Dup¼ a cum am vazut în demonstraţia teoremei lui Abel,
a jan z0n j M , pentru anumiţi M pozitivi şi orice n, atunci seria este con-
dac¼
vergent¼
a în domeniul jzj < jz0 j. Astfel
R = maxfr 0; astfel ca janprn j Mr pentru 8n 2 N g

n
p Mr
= maxfr 0 astfel ca r n
pentru 8n 2 N g
jan j
1 p
= n
lim supn!1 jan j
an
p
n 1
Observaţia 9 Dac¼a an+1 ! R atunci jan j ! R şi
1 an
R= p = lim
limn!1 n
jan j n!1 an+1
Fie p(z) = a0 + a1 z + : : : + an z n , q(z) = b0 + b1 z + b2 z 2 + : : : + bm z m dou¼

a
polinomiale. Atunci:
p(z) q(z) = (a0 b0 ) + (a1 b1 )z + : : : (ak bk )z k + : : : ; k maxfm; ng

p(z) = ( a0 ) + ( a1 )z + : : : + ( ak )z k + : : : ; k n:
p(z)q(z) = c0 + c1 z + c2 z 2 + : : : + ck z k + : : : ; k m + n
unde
ck = a0 bk + a1 bk 1 + : : : + ak 1 b1 + ak b0
Dac¼a p şi q sunt serii de puteri atunci suma, produsul şi înmulţirea cu scalar
sunt de…nite ca mai sus cu 0 k < 1.
Dac¼a p(z) şi q(z) sunt serii de puteri convergente în discul Dr = fz 2 C; jzj < rgcu
sumele s1 şi s2 atunci se poate demonstra c¼ a p(z) q(z), p(z)q(z) şi p(z) sunt
serii de puteri convergente cu sumele s1 s2 , s1 s2 respectiv s1 în acelaşi disc
Dr .
Câtul p(z) 2 k
q(z) = c0 + c1 z + c2 z + : : : ck z + : : : = c(z) este de…nit prin condiţia
p(z) = c(z) q(z). Identi…când coe…cienţii din membrul stâng şi drept obţinem:
a0 = c0 b0
a1 = c1 b0 + c0 b1
::::::
ak = ck b0 + ck 1 b1 + : : : + c0 bk
::::::
Dac¼a b0 = q(0) 6= 0 sistemul de mai sus poate … rezolvat pas cu pas şi se
pot g¼asi coe…cienţii ck . Se poate demonstra c¼
a dac¼
a p(z) şi q(z) sunt serii de
puteri convergente în discul Dr = fz 2 C; jzj < rg atunci câtul c (z ) este o
serie convergent¼a într-un disc D cu r.
Dac¼a q(0) = b0 = 0 atunci seria compus¼ a
p(q(z)) = a0 + a1 q(z) + a2 (q(z))2 + : : : + ak (q(z))k + : : :

1.8. EXERCIŢII 9
este bine de…nit¼a deoarece q(z)k = dk z k + dk+1 z k+1 + : : : şi pentru orice n
num¼ arul de termeni din p (q (z)) care conţin pe z n este …nit. Dac¼
a p(z) şi q(z)
sunt serii de puteri convergente atunci p(q(z)) este de asemenea convergent¼ a în
un anumit disc de raz¼ a pozitiv¼
a.
1.8 Exerciţii
1. G¼
asiţi p¼
arţile reale şi imaginare ale urm¼
atoarelor funcţii complexe:
z 1
c) f (z) = z1 .
a) f (z) = z + z 2 , b) f (z) = z+2 ,
P
2. Determinaţi dac¼
a urm¼
atoarele serii n fn (z) sunt uniform convergente
pe domeniul jzj < 1:
n
zn z+( 1)n n z 1 1
a) fn (z) = z n , b) fn (z) = n2 , c) fn (z) = n2 , d) fn (z) = z+2 2n .
3. S¼
a se determine razele de convergenţ¼
a ale urm¼
atoarelor serii de puteri:
P1 P1 P1 p p P1 n
n n n
a) n=1 n z , b) n=1 nz , c) n=1 n+1 n z n , d) n=1 nn! z n .
g(z)
4. S¼
a se determine seriile de puteri pentru f (z) + g(z), f (z) g (z), f (z) dac¼
a
P1 P1
f (z) = 1 + n=0 z n , g (z) = 1 + n=1 nz n .
1.9 Funcţii complex derivabile. Ecuaţiile Cauchy-

Riemann
Fie f o funcţie complex¼a f : D ! C unde D este o mulţime deschis¼
a din C.
Dac¼a exist¼
a urm¼atoarea limit¼
a:
f (z) f (z0 ) f (z0 + z) f (z0 )
lim = lim
z!z0 z z0 z!0 z
atunci f se numeşte complex derivabil¼ a sau monogen¼ a în z0 iar limita este notat¼
a
cu f 0 (z0 ). Dac¼
a f este complex derivabil¼a în …ecare punct al lui D atunci f se
numeşte complex derivabil¼ a pe D sau olomorf¼ a pe D.
Urm¼ atoarele propriet¼aţi se demonstreaz¼a ca în cazul funcţiilor cu valori
reale:
1. ( f + g)0 (z) = f 0 (z) + g 0 (z)

2. (f g)0 (z) = f 0 (z)g(z) + f (z)g 0 (z)
f f 0 (z)g(z) f (z)g 0 (z)
3. g (z) = g 2 (z) , dac¼
a g(z) 6= 0
4. (f g)0 (z) = f 0 (g(z)) g 0 (z)

1 0 1
5. (f ) (w) = f 0 (z) , unde w = f (z).
a şi (z n )0 = nz n
De exemplu funcţia f (z) = z n este derivabil¼ 1
, deoarece în
orice punct z0 avem
z n z0n (z z0 )(z n 1
+ zn 2
z0 + z n 3 2
z0 + : : : + z0n 1
)
lim = lim = nz0n 1
z!z0 z ! z0 z!z 0 z z0
Din propriet¼aţile de mai sus rezult¼

a c¼
a funcţiile den
forma f (z) = a0 + a1 z +
: : : + an z n (polinomiale) şi g (z) = ab00+a 1 z+:::+an z
+b1 +:::+bm z m (funcţiile raţionale) sunt
complex derivabile.
Orice funcţie complex¼ a se scrie
f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)
unde u şi v sunt funcţii cu valori reale. Derivata lui f (z) este legat¼
a de derivatele
parţiale ale funcţiilor u şi v.
Exist¼ a exemple simple de funcţii care nu sunt complex derivabile. De exem-
plu pentru funcţia f (z) = z = x iy avem ( z = x + i y)
f (z + z) f (z) z
lim = lim :
z!0 z z!0 z
Când z = x avem z = z şi limita este 1. In cazul z = i y avem
z = i y = z şi limita este 1. Cum limita nu este aceeaşi pentru toate
variantele z ! 0 rezult¼ a c¼a f (z) = z nu este complex derivabil¼a în nici un
punct z 2 C.
In urm¼ atoarea teorem¼ a se arat¼a când o funcţie este complex derivabil¼
a în
funcţie de derivatele parţiale ale pårţilor rel¼
a şi imaginar¼
a:
Teorema 10 Fie f : D ! C, f = u + iv o funcţie complex¼a cu u; v de clas¼a

C 1 pe D. Atunci f este complex derivabil¼a complex¼a în orice z = x + iy 2 D
dac¼a şi numai dac¼a sunt adev¼arate urm¼atoarele condiţii:
(
@u @v
@x = @y
@u @v (1.2)
@y = @x
În plus
@u @v 1 @u @v @v @u
f 0 (z) = +i = +i = i
@x @x i @y @y @y @y
Demonstraţie. S¼
a presupunm c¼
a f este complex derivabil¼
a în z. Atunci
f (z + x) f (z) f (z + i y) f (z)
lim = lim = f 0 (z)
x!0 x y!0 i y
Prima limit¼
a este
u(x + x; y) u(x; y) v(x + x; y) v(x; y) @u @v
lim +i = +i :
x!0 x x @x @x
Analog, a doua limit¼ a este 1i @u @v

@y + i @y
@v
= @y i @u
@y . Egalitatea limitelor
implic¼a relaţiile (1:2)
Invers, s¼a presupunem c¼ a u şi v sunt continuu derivabile în (x; y) şi (1:2)
este adev¼arat¼ a. Atunci
f (z + z) = u(x + x; y + y) + iv(x + x; y + y) =
= u(x; y) + @u
@x x + @u
@y y + o1 (z; z) j zj+
@v @v
+ i v(x; y) + @x x+ @y y + o2 (z; z) j zj =
= f (z) + @u
@x
@v
+ i @x ( x + i y) + (o1 (z; z) + o2 (z; z)) j zj
z
| {z }
z
1.9. FUNCŢII COMPLEX DERIVABILE. ECUAŢIILE CAUCHY-RIEMANN11
z!0 z!0
unde o1 (z; z) ! 0 şi o2 (z; z) ! 0.
Prin urmare
f (z + z) f (z) @u @v j zj @u @v
lim = +i + lim (o1 (z; z) + o2 (z; z)) = +i
z!0 z @x @x z!0 z @x @x
z!0 z!0 j zj
deoarece o1 (z; z) ! 0, o2 (z; z) ! 0 şi z = 1. Acest lucru demon-
streaz¼
a monogeneitate lui f în z.
}
Exemplul 11 Fie
z n
f (z) = ez = ex cos(y) + iex sin(y) = lim 1+
n!1 n
Atunci @u @v x @u
@x = @y = e cos(y) şi @y =
@v
@x = ex sin(y), deci f este monogen¼a
@u @v
0
(complex derivabil¼a) şi din f (z) = @x + i @x = ex cos(y) + iex sin(y) g¼asim c¼a
0
(ez ) = ez . Plecând de la de…niţia lui ez şi de la propriet¼aţile exponenţialei reale
rezult¼a imediat:
ez1 ez2 = ez1 +z2

e0 = 1
z n
(e ) = enz
Exemplul 12 De…nim
eix e iz
eiz + e iz
sin(z) = ; cos(z) = ;
2i 2
sin z cos(z)
tan(z) = ; cot(z) = :
cos z sin(z)
0
Utilizând formula (ez ) = ez şi regulile de derivare rezult¼a imediat c¼a funcţiile
trigonometrice complexe sunt complex derivabile pe domeniile lor de de…niţie şi
avem
cos0 (z) = sin(z)
sin0 (z) = cos(z)
tan0 (z) = cos12 z
cot0 (z) = sin12 z
cos2 (z) + sin2 (z) = 1
cos(z w) = cos(z) cos(w) + sin(z) sin(w)
sin(z) = cos 2 z , etc.
În general identit¼aţile dintre funcţiile trigonometrice reale se p¼astreaz¼a şi pentru
funcţiile trigonometrice complexe.
z z z z
Exemplul 13 Fie cosh(z) = e +e 2 , sinh(z) = e 2e . Se veri…c¼a imediat c¼a
2 2
cosh (z) sinh (z) = 1, cosh(z) = cos(iz), sinh(z) = i sin(iz) sunt complex
derivabile şi sinh0 (z) = cosh(z), cosh0 (z) = sinh(z).
@ 1 @ @ @ 1 @ @
Exemplul 14 De…nim @z = 2 @x i @y , @z = 2 @x + i @y . Se veri…c¼a
imediat c¼a relaţiile Cauchy-Riemann sunt echivalente cu @f
@ z = 0.
Exemplul 15 Fie z = x + iy = r (cos + i sin )= rei .
f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)

= u (r cos ; r sin ) + iu (r cos ; r sin )
= U (r; ) + iV (r; )
In coordonate polare condiţiile Cauchy-Riemann arat¼a astfel:

@U 1 @V @V 1 @U
= ; = : (1.3)
@r r @ @r r @
Pentru demonstraţie plec¼am de la x = r cos( ), y = r sin( ) de unde rezult¼a
@U @u @u @U
@r = cos( ) @x + sin( ) @y , @ = r sin( ) @u @u @V
@x + r cos( ) @y şi analog pentru @r
@V
şi @ .Punând aceste relaţii în (1:3) rezult¼a imediat echivalenţa lor cu (1:2).
Exemplul 16 Fie
p p
n
p + 2k + 2k
n n
w= r(cos( ) + i sin( )) = r cos + i sin ; k = 0; 1; :::n 1
n n
p
Pentru < p < + 2 funcţia n w la o valoare …xat¼a pentru k este complex
derivabil¼a şi ( n w)0 = n1 ( p 1
n w)n 1 . Pentru a ar¼
ata acest lucru putem utiliza ex-
emplul anterior sau proprietatea 5.pde derivarep 0 a funcţiilor inverse (pag1 9). De
exemplu dac¼a w = z n atunci z = n w şi ( n w) = (z1n )0 = nzn1 1 = p n 1.
n( n w )
Exemplul 17 Pentru w = rei 6= 0 de…nim
z = ln(w) = ln(r) + i( + 2k )
unde k 2 Z . Avem
ez = eln(r)+i( +2k ) = eln(r) (cos ( + 2k ) + i sin ( + 2k ))

= r (cos( ) + i sin( )) = w
Se vede imediat c¼a z = ln(r) + i( + 2k ), k 2 Z sunt toate soluţiile ecuaţiei

ez = w 6= 0. Pentru < < + 2 funcţia ln(w) este complex derivabil¼a şi
din formula de derivare a funcţiei inverse g¼asim
1 1 1
ln0 (w) = 0 = z =
z
(e ) e w
Consecinţa 18 Fie f = u + iv complex derivabil¼a în D, …e u şi v de dou¼a ori
2 2
@2v @2v
continuu derivabile. Atunci @@xu2 + @@yu2 = 0 şi @x2 + @y 2 = 0. Aceaste relaţii se
@2 @2
mai scriu ca u = 0 şi v = 0 unde = @x2 + @y 2 (operatorul Laplace).
Demonstraţie.Din relaţiile Cauchy_Riemann rezult¼

a
@ @u @ @u @2v @2v
+ = + =0
@x @x @y @y @x@y @y@x
Similar pentru v.
}
O pereche de funcţii u şi v în care una este partea real¼
a iar cealalt¼
a partea
imaginar¼
a a unei funcţii complex derivabile se numesc armonic conjugate.
1.9. FUNCŢII COMPLEX DERIVABILE. ECUAŢIILE CAUCHY-RIEMANN13
Teorema 19 Fie D un domeniu simplu conex şi u(x; y) de clas¼a C 2 funcţie

armonic¼a în D. Atunci exist¼a v(x; y) armonic¼a în D, conjugat¼a cu u(x; y) (deci
f = u + iv este complex derivabil¼a în D).
Demonstraţie. Fie (x0 ; y0 ) 2 D. De…nim

Z (x;y)
@u @u
v(x; y) = dx + dy (1.4)
(x0 ;y0 ) @y @x
unde integrala se face pe o curb¼a oarecare în D ce uneşte (x0 ; y0 ) cu (x; y).

Integrala nu depinde de curba ce uneşte punctele de deoarece
@ @u @ @u
= , u=0
@x @x @y @y
În plus pentru v astfel de…nit¼

a avem
@v @u @v @u
= ; = :
@x @y @y @x
adic¼
a relaţiile Cauchy-Riemann deci f = u + iv este complex derivabil¼
a.
Observaţia 20 Pentru o funcţie v (x; y) oarecare de clas¼a cel puţin C 1 avem

Z (x;y)
@v @v
v(x; y) = dx + dy (1.5)
(x0 ;y0 ) @x @y
@v @v
şi v e de…nit¼a p¼anâ la o constant¼a de derivatele sale @x şi @y . Dac¼a v este partea
imaginar¼a a unei funcţii complex derivabile atunci formula (1:5) devine (1:4) şi
deci partea imaginar¼a a unei funcţii complex derivabile este determinat¼a pân¼a
la o constant¼a de partea real¼a. La fel partea real¼a este determinat¼a de partea
imaginar¼a.
Exemplul 21 Funcţia u(x; y) = y 3 3x2 y este armonic¼a pe C deci exist¼a

v(x; y) astfel ca f = u + iv s¼a …e complex derivabil¼a . Pentru a … satisf¼acute
relaţiile Cauchy-Riemann trebuie ca
@v @u @v @u
= = 3y 2 + 3x2 ; = = 6xy:
@x @y @y @x
Putem determina pe v şi f¼ar¼a integrala (1:4). Prima ecuaţie ofer¼a v(x; y) =
3y 2 x + x3 + h(y). Înlocuind aceast¼a v (x; y) în a doua ecuaţie rezult¼a
@v @u
= 6xy + h0 (y) = = 6xy
@y @x
de unde h0 (y) = 0 deci h (y) = c 2 R şi
f (x; y) = (y 3 3x2 y) + i(x3 3xy 2 + c)+ = i(x + iy)3 + ic = iz 3 + ic:

1.10 Ramuri de funcţii complex derivabile(olomorfe)

In continuare vom numi olomorfe funcţiile complex derivabile pe o mulţime
deschis¼ a D C, denumireputilizat¼ a în mod obişnuit în matematic¼ a. Dup¼ a cum
am v¼ azut funcţiile ln(z) şi n z nu sunt de…nite pe tot corpul numerelor complexe.
Motivul este imposibilitatea de a de…ni continuu argumentul pe C f0g:De
exemplu pentru logaritm, soluţiile W = X + iY ale ecuaţiei eW = z = x + iy se
obţin din egalitatea urm¼ atoare
p
eW = eX (cos Y + i sin Y ) = x + iy = x2 + y 2 (cos(arg(z)) + i sin(arg(z)))
p
De aici rezult¼ a X = ln( x2 + y 2 ), dar Y nu e unic de…nit ci avem posibilit¼ aţile
Y = arg(z)+2k . Când z descrie complet o curb¼ a închis¼
a ce înconjoar¼a originea
în sensul invers acelor de ceasornic, arg(z) creşte continuu ajungând în punctul
de plecare la o valoare mai mare cu 2 . Astfel, arg(z) şi ln z nu sunt continue pe
acea curb¼ a şi pe niciun domeniu ce conţine o asemenea curb¼ a. Suntem forţaţi
s¼a scoatem unele mulţimi din C pentru a nu permite în ceea ce r¼ amâne curbe
închise în jurul lui zero. Îndep¼ artând fzj arg(z) = g din C obţinem o funcţii
logaritmice continue şi olomorfe pe mulţimea fz j < arg(z) < + 2 g. Aceste
funcţii realizeaz¼ a câte o corespondenţ¼ a bijectiv¼
a între C fzj arg(z) = g şi
domeniul fW j + 2k < Im(W ) < + 2k + 2 g în funcţie varianta de logaritm
considerat¼ a (ce k 2 p Z se ia pentru Y = arg(z) + 2k )
Funcţia radical n z de…nit¼ a mai sus depinde de asemenea de arg(z) şi pentru
a avea o funcţie radical continu¼ a trebuie s¼
a extragem unele mulţimi din C pentru
a nu permite pe rest s¼ a existe curbe închise în jurul lui zero, . Îndep¼ artând ca
şi
p pentru funcţia logaritm mulţimea fzj arg(z) = g, obţinem n funcţii radical
n
z olomorfe de…nite pe C fzj arg(z) = g.
Variantele de funcţii olomorfe logaritm sau radical de…nite pe submulţimi
deschise din C se numesc ramuri olomorfe logartm respectiv radical. p 1
Funcţia radical poate … p de…nit¼ a printr-un logaritm precum n z = e n ln(z) .
Este mai uşor de veri…cat ( n z)n = z. În general una de…neşte z1z2 = ez1 ln(z2 ) .
Aceast¼ a expresie nu este nici unic¼ a doarece ln z nu este unic de…nit¼a.
}
1.11 Exerciţii
1. Calculaţi e1+2i , sin(2 + i), tan(i), ln(1 + 3i), tan(i + 1).
2. A‡aţi partea real¼
a şi partea imaginar¼
a a sin(z), cos(z), tan(z), cot(z),
sinh(z), cosh(z).
3. Demonstraţi c¼
a pentru f = u + iv olomorf¼
a, curbele u(x; y) = const:,
v(x; y) = const: sunt ortogonale.
4. Fie u armonic¼ a x @u
a. Demonstraţi c¼ @u
@x + y @y este armonic¼
a.
5. G¼
asiţi funcţiile olomorfe f = u + iv, astfel încât
a) u depinde numai de x2 + y 2
u
b) v depinde numai de y
x(1+x)+y 2
c) u(x; y) = 1+x2 +y 2
1.12. CURBE ÎN PLANUL COMPLEX 15
d) u(x; y) = (x) (y)

sin(2x)
e) u(x; y) =
ch(2y) cos(2y)
x2 +y 2 3x+2
f) u(x; y) = x2 +y 2 4x+4
g) u(x; y) = a arg(z) + b; z = x + iy.

x
h) u(x; y) = x2 +y 2 .
6. 6. A‡aţi constantele astfel încât urm¼

atoarele funcţii s¼
a …e olomorfe
a) f (x + iy) = x + ay + i(bxc y)
b) f (x + iy) = (x2 + axy + by 2 ) + i(cx2 + dxy + y 2 ).
7. 7. A‡aţi imaginea mulţimii fz = x + iy j 0 < x; y < 1g prin

a) f (z) = (2 + i)z + i
b) f (z) = iz
c) f (z) = z1 .
8. G¼
asiţi imaginile urm¼
atoarelor domenii prin funcţiile olomorfe indicate
a) D = fz j Re z 2 ( 1=2; 1=2); Im z > 0g, f (z) = sin ( z).
b) D = fz j Re z 2 (0; 1) ; Im z > 0g, f (z) = cos z.
asiţi imaginea mulţimii fz 2 C j Re z = constg prin f (z) = z 2 .

9. 11. G¼
1.12 Curbe în planul complex

O funcţie f : [a; b] ! C, continu¼ a, este prin de…niţie o curb¼
a complex¼ a. Continu-
itatea înseamn¼ a c¼a funcţia f (t) = u(t) + iv(t) are funcţiile reale u şi v continue.
Dac¼ a u şi v sunt funcţii diferenţiabile, curba este denumit¼ a diferenţiabil¼
a. Dac¼a
a = x0 < x1 < : : : < xk < : : : < xn = b este o diviziune a lui [a; b], şi re-
stricţiile la [xk 1 ; xk ] funcţiilor continue f sunt diferenţiabile, spunem c¼ a f este
diferenţiabil¼ a pe porţiuni.
De exemplu: f : [1; 2] ! C,
t + ti; 0 t 1
f (t) =
t2 + ti; 1 t 2
este o curb¼a diferenţiabil¼ a C k dac¼

a pe porţiuni. Curba este de clas¼ a f = u + iv
cu u şi v de k ori continuu derivabile.
1.13 Integrala curbilinie

Fie : [a; b] ! D C o curb¼ a C 1 şi f : D ! C continu¼
a de clas¼ a, f = u + iv.
Se de…neşte:
Z Z Z Z
f (z)dz = (u + iv) (dx + idy) = udx vdy + i vdx + udy :
Cele dou¼ a integrale din partea dreapt¼ a sunt integrale curbilinii cunoscute
de la analiza real¼ a. Pentru calculul lor se parametrizeaz¼ a curba [a; b] 3 t !
(x (t) ; y (t)) şi atunci
Z Z b
udx vdy = (u (x (t) ; y (t)) x0 (t) v (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt (1.6)
a
Z Z b
vdx + udy = (v (x (t) ; y (t)) x0 (t) + u (x (t) ; y (t)) y 0 (t)) dt (1.7)
a
Rezultatul nu depinde de parametrizarea particular¼ a a curbei.
R n
Exemplul 22 S¼a calcul¼am jzj=R z dz. Curba jzj = R este în mod orientat¼a în
sens contrar acelor de ceasornic şi poate … parametrizat¼a t ! R eit , 0 t 2 .
Integrala este
Z 2
Rn (cos nt + i sin nt) R( sin t + i cos t)dt =
0 | {z } | {z }
zn dz
Z 2
0; n 6= 1
= iRn+1 (cos(n + 1)t + i sin(n + 1)t)dt =
0 2 i; n= 1:
Dac¼a curba este de clas¼ a C 1 pe porţiuni atunci integrala este o sum¼ a de
integrale de forma (1:6), (1:7) pe p¼ arţi ale lui . Avem urm¼ atoarele propriet¼ aţi
pentru integrala curbilinie:
R R R
Propoziţia 23 a) (af (z) + bg(z))dz = a f (z)dz + b g(z)dz
b) Fie : a = t0 < t1 < : : : < tn = b o diviziune a intervaluluip[a; b] (curba
este de…nit¼a pe [a; b]) şi …e i 2 [ti 1 ; ti ], zi = (ti ) = x(ti ) + 1y(ti ), i =
p R Pi=n
( i ) = x( i ) + 1y( i ). Atunci f (z)dz = limj j!0 i=1 f ( i )(zi zi 1 ).
R R
c) f (z)dz = f (z)dz
R 1 R R
d) f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz
R1 2 1 2
e) f (z)dz maxz2Image( ) jf (z)j lungime( )

R R
f ) Fie fn ! f uniform pe . Atunci fn (z)dz ! f (z)dz.
Demonstraţie. a)pEste evident¼ a.
b) Fie f = u + 1v, = max1 i n jti ti 1 j
Pi=n
i=1 f ( i )(zi
P
zi 1 )
i=n
= i=1h [u(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )) v(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )] i
p Pi=n
+ 1 i=1 v(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 )) + +u(x( i ); y( i ))(x(ti ) x(ti 1 ))
!0 R p R R
! udx vdy + 1 vdx + udy = f dz:
c), d), f) sunt evidente datorit¼
a propriet¼ aţilor integralei liniare.
e) Fie norma diviziunii z0 ; z1 ; :::zn , adic¼
a max1 i n jzi zi 1 j = . Atunci
Z X X
f (z)dz = lim f ( i )(zi zi 1) lim jf ( i )jjzi zi 1j
!0 !0
X
max jf j lim jzi zi 1j = max jf j lungime( )
!0
1.14. TEOREMA CAUCHY ŞI CONSECINŢE 17
1.14 Teorema Cauchy şi consecinţe

Teorema 24 (Cauchy) Fie f : D ! C o funcţie de clas¼a C 1 unde D este
Ro mulţime deschis¼a din C. Atunci f este olomorf¼a în D dac¼a şi numai dac¼a
f (z)dz = 0 pentru orice curba închis¼a = @D1 cu D1 D.
Demonstraţie. Avem
Z Z Z
0= f (z)dz , udx vdy = 0; vdx + udy = 0
R RR
a) avem udx vdy = D1 @(@xv) @u
Din formulele Riemann-Green (an I analiz¼ @y dxdy;
R RR
vdx + udy = D1 @u @x
@v
@y dxdy, iar aceste integrale sunt nule pentru orice
@( v) @u @(u) @v
D1 D dac¼a şi numai dac¼
a @x @y = 0 şi @x @y = 0 adic¼
a relaţiile
Cauchy-Riemann.
}
R 25 Dac¼a o funcţie este olomorf¼a într-un domeniu simplu conex

Consecinţa
D, atunci f (z)dz depinde doar de punctele de cap¼at ale lui .
Demonstraţie. Dac¼ a 1 şi 2 sunt curbe în D cu aceeaşi origine şi aceeaşi

extremitate atunci între cele dou¼ a curbe se formeaz¼a unul sau mai multe domenii
care au ca frontier¼
a porţiuni din 1 sau 2 . Dac¼ a este un singur domeniu D1 D
atunci el are frontiera @D1 = 1 2 1 sau @D1 = 2 1 1 . In primul caz avem
din teorema lui Cauchy
Z Z Z
0= f (z) dz = f (z) dz f (z) dz
1
1 2 1 2
şi analg în al doilea caz. Dac¼

a se formeaz¼
a mai multe domenii se poate raţiona
analog.
Teorema 26 a)Dac¼a o funcţie g este olomorf¼a în domeniul simplu R z conex D,

atunci exist¼a f în D astfel încât 8z 2 D ) F 0 (z) = f (z) şi z12 g(z)dz =
f (z2 ) f (z1 ).
b) OricePfuncţie f dat¼a de o serie de puteri convergent¼a pe discul D(z0 ; R),
f (z) = ak (z z0 )k este o funcţie olomorf¼a; în plus f 0 se obţine derivând
f (n) (z0 )
seria termen cu termen şi an = n! .
Rz
Demonstraţie. a) Fie f (z) = z0 g(t)dt integrala efectuându-se pe orice curb¼
a
ce uneşte z0 şi z în interiorul lui D. Atunci f (z) este bine de…nit¼
a şi
Z z+h Z h Z h
f (z + h) f (z) 1 1 1
= g(t)dt = g(z + t)dt = (g(z) + w(z; t))dt
h h z h 0 h 0
cu jw(z; t)j = jg (z + t) g (z) j ! 0 când t ! 0. Astfel

Z h
f (z + h) f (z) 1
= g(z) + w(z; t)dt ! g(z) când h ! 0
h h 0
întrucât integrând între 0 şi h pe segmentul ce le uneşte avem

Z h
1 1
w(z; t)dt max jwj jhj ! 0:
h 0 jhj
P1 Pn
b) Fie f (z) = k=0 ak (z z0 )k şi fn (z) = k=0 ak (z z0 )k . Funcţia f
1
este de clas¼
a C , fn este polinom deci funcţie olomorf¼ a în domeniul D = fzj :
jz z0 j < Rg şi fn ! f uniform în orice domeniu D1 = fzj : jz z0 j < R1 < Rg.
Fie orice curb¼ a închis¼
a din D. Atunci este inclus¼
a într-un disc D1 cu R1 < R.
De aici Z Z
f (z)dz = lim fn (z)dz = lim 0 = 0
n!1 n!1
deci f este olomorf¼ a conform

P1 teoremei lui Cauchy.
Fie acum g(z) = k=1 kak (z z0 )k 1 : Conform celor tocmaiPdemonstrate
n
g (z) este convergent¼ P a şi olomorf¼
a în jz z0 j < R. Fie gn (z) = k=1 kak (z
k 1 n k 0
zR0 ) şi fn (z) = k=0 ak (z z0 ) . Atunci gn (z) = fn (z), fn (z) = a0 +
z
z0
g( )d , gn ! g şi f n ! f uniform în jz z0 j < R1 < R, de unde
Z z Z z
f (z) = lim fn (z) = a0 + lim gn ( )d = a0 + g( )d
n!1 n!1 z0 z0
Rz 0
Conform punctului a) avem f 0 (z) = a0 + z0 g( )d = g (z) adic¼
a derivata
lui f se obţine derivând seria termen cu termen.
a şi f (n) (z) = n!an + (n + 1)n(n 1)
O serie de puteri este in…nit derivabil¼
(n)
: : : 2an+1 (z z0 ) + : : : de unde f (z0 ) = n!an .
1.15 Reprezentarea integral¼ a şi reprezentarea prin

serii de puteri a funcţiilor olomorfe
Teorema 27 (Formula integral¼a Cauchy). Fie f : D ! C o funcţie olomorf¼a şi
D1 D o mulţime deschis¼a cu frontiera = @D1 D curb¼a continu¼a de clas¼a
C 1 pe porţiuni. Atunci pentru orice punct z din interiorul domeniului înconjurat
de (z 2 D1 ) avem Z
1 f( )
f (z) = d
2 i z
Demonstraţie. Fie D" = fwj : jw zj < "g D1 şi @D" = " ( " este
f( )
orientat¼a în sens trigonometric). Funcţia g( ) = z este olomorf¼ a în D1 D"
şi @(D1 D" ) = [ " 1 (frontiera este orientat¼ R a astfel ca mulţimea D1 D"
s¼a …e în stânga). Conform teoremei lui Cauchy [ " 1 g( )d = 0 adic¼ a
Z Z
f( ) f( )
d d =0 (1.8)
z "
z
Deoarece f este olomorf¼

a avem
f( ) f (z) !z
f ( ) = f (z) + ( z) = f (z) + w(z; ) ( z) cu jw(z; )j ! 0
z
¼ ŞI REPREZENTAREA PRIN SERII DE PUTERI A FUNCŢIILOR OLO
1.15. REPREZENTAREA INTEGRALA
Atunci
Z Z Z
f( ) 1 w(z; ) "!0
d = f (z) d + d ! 2 i f (z)
"
z "
z "
z
| {z }
=2 i
pentru c¼
a
Z maxjw(z; )j
w(z; ) w(z; ) 2 "
d maxj j lungime( ") = 2 "
"
z 2 " z "
"!0
= maxjw(z; )j ! 0
2 "
Trecând la limit¼
a " ! 0 în (1:8) rezult¼
a
Z
f( )
d 2 if (z) = 0
z
adic¼
a formula din teorem¼
a.
Teorema 28 Fie f : D ! C o funcţie de clas¼a C 1 pe mulţimea deschis¼a D

C. Atunci sunt adev¼arate urm¼atoarele a…rmaţii:
a) f este olomorf¼a în D dac¼a şi numai dac¼a 8z0 2 D, într-o anumit¼a vecin¼atate
a lui z0 f se poate scrie ca serie de puteri
f (z) = a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + : : : + an (z z0 )n + : : :
Coe…cienţii an sunt de…niţi de

Z
1 f( )
an = d (1.9)
2 i ( z0 )n+1
…ind orice curb¼a închis¼a de clas¼a C 1 pe porţiuni ce înconjoar¼a z0 (mai exact

= @D1 , D1 D, z 2 D1 )
b) f este in…nit derivabil¼a şi avem
Z
n! f( )
f (n) (z0 ) = = n!an : (1.10)
2 i ( z0 )n+1
Demonstraţie a) Fie un disc de centru z0 şi raz¼

a r inclus în D, D(z0 ; r) D.
Pentru z 2 D(z0 ; r) avem conform formulei integrale Cauchy
Z
1 f( )
f (z) = d
2 i j z0 j=r z
Z
1 f( )
= d
2 i j z0 j=r ( z0 ) 1 z z0
z0
Z
1 f( ) z z0 (z z0 )2 (z z0 )n
= 1+ + 2
+ ::: + + ::: d
2 i j z0 j=r ( z0 ) z0 ( z0 ) ( z0 )n+1
0 1
Z B 1 Z C
1 f( ) B f( ) C
= d +B d C (z z0 ) + :::
2 i j z0 j=r z @2 i j z0 j=r ( z0 )2 A
| {z } | {z }
a0 a1
0 1
B 1 Z f( ) C
B C
+B d C (z z0 )n + :::
@2 i j z0 j=r ( z0 )n+1 A
| {z }
an
Am folosit aici jz z0 j < j z0 j şi faptul c¼a progresia geometric¼a este

uniform convergent¼ a pe mulţimea f j z0 j = rg. Avem astfel dezvoltarea în
serie pentru f (z). Dac¼a = @D1 , z 2 D1 D şi r este su…cient de mic astfel
încât D(z0 ; r) D1 , atunci avem pentru coe…cienţii an :
Z Z
1 f( ) 1 f( )
an = = d (1.11)
2 i j z0 j=r ( z0 )n+1 2 i @D1 ( z0 )n+1
b) rezult¼
a imediat din a).
Observaţia 29 Teorema precedent¼a spune c¼a în fapt dezvoltarea în jurul lui z0

este dezvoltare Taylor:
f 0 (z0 ) f 00 (z0 ) f (n) (z0 )

f (z) = f (z0 ) + (z z0 ) + (z z0 )2 + : : : (z z0 )n + : : :
1! 2! n!
şi lu¼am ca …ind frontiera unui disc de centru z0 şi raz¼a cât mai mare dar
inclus în D vedem c¼a raza de convergenţ¼a a seriei este cel puţin distanţa de la
z0 la frontiera lui D.
Exemplul 30 Fie f (z) = ez , z0 = 0, f 0 (z) = f 00 (z) = : : : = f (n) (z) = ez şi

f (n) (0) = e0 = 1. Atunci
1 1 1
ez = 1 + z + z2 + : : : + zn + : : :
1! 2! n!
Exemplul 31 Fie f (z) = sin(z), z0 = 0. Folosind dezvoltarea pentru eiz şi
e iz obţinem
z z3 z 2n+1
sin(z) = + : : : + ( 1)n + :::
1! 3! (2n + 1)!
Exemplul 32 Analog
z2 z4 z 2n
cos(z) = 1 + + : : : + ( 1)n + :::
2! 4! (2n)!
Exemplul 33 Avem ln0 (1 + z) = 1

1+z =1 z + z 2 + : : : + ( 1)n z n + : : :.
Integrând ambele p¼arţi rezult¼a
z2 z3 1z
n
ln(1 + z) = z + + : : : + ( 1)n + :::
2 3 n
1.16. SERII LAURENT 21
1
ln0 (1 z) = = 1 z z2 ::: zn:
1 z
Integrând avem
z2 z3 zn
ln(1 z) = z ::: :::
2 3 n
1
Exemplul 34 Fie f (z) = (1 + z) = e ln(z) , f 0 (z) = 1+z e
ln(1+z)
= (1 +
1 (n)
z) . Din aproape în aproape f = ( 1) : : : ( n + 1)(1 + z) n .
Folosind ramura logaritmului pentru care ln(1) = 0 obţinem f (n) (0) = ( 1)
::: ( n + 1) şi deci
( 1) ( 1) : : : ( n + 1)
(1 + z) = 1 + z+ z2 + : : : + zn + : : :
1! 2! n!
In teorema urm¼atoare sunt adunate caracteriz¼
arile funcţiilor olomorfe demon-
strate în teoremele precedente.
Teorema 35 Fie D C o mulţime deschis¼a din planul complex C şi …e f :

D ! C o funcţie de clas¼a C: Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
a) limz!z0 f (z)z zf0(z0 ) exist¼a pentru orice z0 2 D.
b) Dac¼a f (x + iy) = u (x; y) + iv (x; y), cu u; v funcţii reale, atunci @u @v
@x = @y şi
@u @v
@y R= @x .
c) f (z)dz = 0 pentru orice cale închis¼a de forma = @D1 cu D1 D.
R f( )
d) f (z) = 21 i z pentru orice z 2 D, = @D1 , D1 D, z 2 D1 .
e) Pentru orice z0 2 D, 9r > 0, astfel îca discul D (z0 ; r) D şi pentru
z 2 D (z0 ; r) avem
1
X X1
f (n) (z0 )
f (z) = an (z z0 )n = (z z0 )n :
n=0 n=0
n!
1.16 Serii Laurent

Pentru funcţii olomorfe f (z) într-o coroan¼
a circular¼a fzjr < jz z0 j < Rg avem
conform cu teorema precedent¼ a o dezvoltare în serie Taylor pentru …ecare z1
în coroan¼a, serie convergent¼a pe un disc cu centrul z1 . In afar¼ a de aceasta se
poate dezvolta funcţia într-o serie dup¼a puterile lui z z0 unde z0 este centrul
coroanei, dezvoltare convergent¼ a în toate punctele din coroan¼ a.
Teorema 36 (Dezvoltarea în serie Laurent). Fie f olomorf¼a pe domeniul D =

fzjr < jz z0 j < Rg. Atunci
a p a 1
f (z) = : : :+ +: : :+ +a0 +a1 (z z0 )+: : :+an (z z0 )n +: : : (1.12)
(z z0 )p z z0
unde Z
1 f( )
an = d ; n2Z (1.13)
2 i ( z0 )n+1
este o curb¼a închis¼a în D în jurul lui z0 . Dezvoltarea este unic¼a.
Demonstraţie. Fie D1 = fr < r1 < jz z0 j < R1 < Rg. Atunci

R
f (z) = 21 i @D1 f ( z) d
R R
= 21 i jz z0 j=R1 f ( z) d 1
2 i jz z0 j=r1
f( )
zd :
R
Ca în demonstraţia din teorema (28) prima integral¼ a 21 i jz z0 j=R1 f ( z) d este
P1
a cu n=0 an (z z0 )n unde an sunt daţi de formula (1.13, 1.11) cu n 0.
egal¼
Pentru cea de-a doua integral¼ a obţinem
1
R f( ) 1
R f( )
2 i j z0 j=r1 z d = 2 i j z0 j=r1 (z z ) 1 z0 d
0 z z0
R ( z0 )2
= 21 i j z0 j=r1 zf ( z)0 1 + z zz00 + (z z0 )2 + ::: d
1
X
1
R f( ) n
= 2 i j z0 j=r1 ( z0 ) n+1 d (z z0 )
n=1
X1
n
= a n (z z0 )
n=1
deoarece z zz00 < 1 pe j z0 j = r1 . Împreaun¼ a cele dou¼ a integrale demon-

streaz¼
a existenţa dezvolt¼
arii în serie Laurent (1:12) cu coe…cienţii daţi de (1:13).
Convergenţa este uniform¼ a pe D1 .
Pentru unicitate observ¼ am c¼ a ( fz(0 ))n+1 = ::: + (zanz 1)2 + (z anz0 ) + an+1 +
0
an+2 (z z0 ) + ::: şi
Z
d 2 i pentru m=1
=
j z0 j=r ( z0 )m 0 pentru m 6= 1
Exemplul 37 Fie f (z) = z2 13z+2 . R¼ad¼acinile numitorului sunt 1 şi 2. În

discul jzj < 1 funcţia este olomorf¼a şi avem o dezvoltare Taylor.
1 1
f (z) = +
z 1 z 2
1 1 1 1 z z 2 z n
= = (1 + z + z 2 + : : : + z n + : : :) 1+ + + ::: + + :::
1 z 2 1 z2 2 2 2 2
1
X 1
= 1 zn
n=0
22n+1
În coroana 1 < jzj < 2 dezvoltarea se schimb¼a deoarece jzj > 1 şi progresia
geometric¼a ce are raţia z nu e convergent¼a dar j1=zj < 1 în aceast¼a coroan¼a şi
putem face dezvoltarea dup¼a puterile lui 1=z.
1 1 1 1
f (z) = z 1
21 2 z1 z
1 z z2 zn 1 1 1
= 1+ + 2 + ::: + n + ::: 1 + + 2 + :::
2 2 2 2 z z z
1 1 1 1 1 1 n
= ::: ::: z + ::: z + :::
zn z2 z 2 22 2n+1
1.17. EXERCIŢII 23
În domeniul jzj > 2, avem z1 < 1 şi 2

z < 1 , deci dezvolt¼arile în progresie
1
geometric¼a trebuie s¼a utilizeze ca raţiile z şi z2 :
1 1
f (z) = 1 + 2
z 1 z z 1 z
1 1 1 1 2 22
= 1 + + 2 + ::: + 1+ + 2 + :::
z z z z z z
X1
1
= ( 1 + 2n 1 ) n :
n=1
z
1.17 Exerciţii
R 4
1. Calculaţi jzj=r
z 2 + 3z + z dz.
R
2. Calculaţi (z 2 + z 1)dz unde : [0; 1] ! C, (t) = t + it2 .
3. G¼
asiţi dezvolt¼
arile funcţiilor în jurul punctelor indicate:
a) f (z) = sin3 z, z0 = 0.
p
3
b) f (z) = 1 + z, z0 = 0, f (0) = 1.
q
1+z
c) f (z) = ln 1 z, z0 = 0, f (0) = 0.
d) f (z) = cos2 z, z0 = 0.
e) f (z) = arctan (z), z0 = 0, f (0) = 0.
f) f (z) = arcsin (z), z0 = 0, f (0) = 0.
1
g) f (z) = cos(z) , z0 = 0.
p
h) f (z) = z2 3z + 2, z0 = 0, f (0) > 0.
4. G¼
asiţi dezvolt¼
arile funcţiilor în jurul punctelor indicate:
1
a) f (z) = (z 2 1) în jurul lui z0 = 0.
1
b) f (z) = (z 3 2z 2 +z 2) în jurul lui z0 = 2.
e1=z
c) f (z) = 1 z în jurul lui z0 = 2.
z+i
d) f (z) = e z i în jurul lui z0 = i.
f) f (z) = tan (z) în jurul lui z0 = 2.

5. Folosind formula integral¼

a Cauchy, calculaţi:
R
a) jzj=1 cosz z dz.
R
b) jzj=2 z2 z 4z+3
4
dz.
R z4
c) jzj=2 (z 1)3
dz.
6. Demonstraţi c¼a pentru orice funcţie derivabil¼

a complex¼
a f : D ! C, D
simplu conex şi f diferit de zero, exist¼
a F : D ! C, derivabil¼
a complex¼
a,
astfel încât f = eF .
0
f0 f0 eG
Sugestie: f a G. De la G0 =
admite o primitiv¼ f rezult¼
a f = 0 de
G
unde f = const e .
7. Demonstraţi c¼ a pentru orice funcţie derivabil¼

a complex¼
a F : D ! C, D
simplu conex şi f diferit de zero, exist¼a g : D ! C, derivabil¼
a complex¼
a,
astfel încât g 2 = f .
F
Soluţie: f = eF , deci g = e 2 .
8. Demonstraţi c¼ a pentru o funcţie olomorf¼ a f din interiorul discului jzj < R,

astfel
P încât jf (z)j < M r pe fzj : jzj = rg, coe…cienţii dezvolt¼ arii f (z) =
aţile jan j 21 M
an z n satisfac inegalit¼ rn
r
(Inegalit¼
a ţile lui Cauchy).
1
R f( )
Sugestie: Folosiţi an = 2 i j j=r n+1 d .
9. Fie f : C ! C olomorf¼ a şi jf (z)j M pentru orice z 2 C. Demonstraţi

c¼
a f este constant¼
a. (Liouville).
P
Sugestie: f (z) = n an z n şi folosiţi formula (1:9) pentru a estima jan j.
10. Fie p(z) = an z n + an 1 z n 1 + : : : + ak z k + : : : + a0 , n 1 o funcţie

polinomial¼ a cu coe…cienţi complecşi. Demonstraţi c¼ a exist¼
a z0 2 C cu
p(z0 ) = 0.
Sugestie: Presupuneţi c¼ a p(z) este diferit de 0 pentru orice z 2 C. Atunci

1
f (z) = p(z) este o funcţie olomorf¼a m¼arginit¼
a f : C ! C, şi din exerciţiul
anterior este constant¼a. Contradicţie.
1.18 Puncte singulare

Fie f : D fz0 ; z1 ; z2 ; : : : ; zn g ! C olomorf¼
a în D cu excepţia punctelor
z1 ; z2 ; : : : ; zn 2 D. Punctele z1 ; z2 ; : : : ; zn sunt numite puncte singulare ale lui
f . În jurul lui z0 , în coroana 0 < jz z0 j < r, unde f nu are puncte singulare,
poate … dezvoltat¼ a în serie Laurent:
i=1
X
f (z) = ai (z z0 )i (1.14)
i= 1
Pentru z = z0 valoarea funcţiei f nu este de…nit¼

a. Putem avea mai multe
situaţii pentru z ! z0 .
1.18. PUNCTE SINGULARE 25
Teorema 38 Fie f cu dezvoltarea (1.14) în jurul lui z0 . Atunci

a) Dac¼a jf (z)j este m¼arginit¼a într-o vecin¼atate a lui z0 , atunci dezvoltarea (1.14)
are numai puteri pozitive ale lui (z z0 ), exist¼a limz!z0 f (z) = a0 , şi luând
f (z0 ) = a0 , funcţia devine olomorf¼a în z0 . Un asemenea punct z0 este denumit
punct singular aparent.
b) Dac¼a limz!z0 jf (z)j = 1 atunci dezvoltarea (1.14) este de forma
1
X
ai (z z0 )i cu a n 6= 0 n2N n 6= 0:
i= n
Punctul z0 se numeşte pol de ordinul n.

c) Dac¼a nu sunt valabile a) sau b) atunci dezvoltarea (1.14) este in…nit¼a în spre
1 şi pentru orice a 2 C exist¼a un şir zn ! z0 astfel încât f (zk ) ! a. Punctul
z0 este numit punct singular esenţial.
R
Demonstraţie. a) Coe…cienţii seriei (1:14) sunt an = 21 i jz z0 j=r f ( )(
z0 ) n 1 d , deci pentru jf ( )j M în regiunea 0 < j j " r rezult¼a ine-
galitatea
1
jan j M" n 1 2 " = M" n
2
Cum inegalitatea este valabil¼ a pentru orice 0 < " r rezult¼
a c¼
a pentru n < 0
avem an = 0.
b) Dac¼a f are dezvoltarea de la b) cu a n 6= 0 atunci
a n
f (z) = + : : : + a0 + a1 (z z0 ) + : : :
(z z0 )n
a n + a n+1 (z z0 ) + : : : + a0 (z z0 )n + : : :
=
(z z0 )n
g(z)
=
(z z0 )n
unde g(z) este olomorf¼
a inclusiv în z0 cu g (z0 ) = a n 6= 0 şi de aici
jg(z)j
lim jf (z)j = lim n = 1:
z!z0 z!z0 jz z0 j
Invers, dac¼
a limz!z0 jf (z)j = 1 atunci pe o vecin¼
atate V a lui z0 avem jf (z)j 1
1
în punctele z 6= z0 deci h(z) = f (z) este olomorf¼a şi m¼
arginit¼
a pe V fz0 g şi
conform punctului a) avem
1
= bn (z z0 )n + bn+1 (z z0 )n+1 + : : : ; n 0; bn 6= 0:
f (z)
de unde
1 1 1
f (z) = = :
h(z) (z z0 )n (bn + bn+1 (z z0 ) + bn+2 (z z0 )2 + : : :)
1
Dar bn +bn+1 (z z0 )+::: cu bn 6= 0 este olomorf¼
a în jurul lui z0 inclusiv în z0 deci
1
= c0 + c1 (z z0 ) + : : : ; c0 6= 0
bn + bn+1 (z z0 ) + : : :
jurul lui z0 . În …nal rezult¼

a
1 1
f (z) =
(z z0 )n (bn + bn+1 (z z0 ) + bn+2 (z z0 )2 + : : :)
1
= (c0 + c1 (z z0 ) + : : :)
(z z0 )n
c0 c1
= n
+ + :::
(z z0 ) (z z0 )n1
ceea ce arat¼ a c¼a f are forma de la b).
c) În contrast cu a) şi b) dac¼ a limz!z0 jf (z)j nu exist¼
a atunci nu avem dez-
voltarea de la b) deci exist¼ a o in…nitate de puteri negative în dezvoltarea Lau-
rent. Spunem c¼ a z0 este un punct singular esenţial. Dac¼ a a 2 C nu ar … limita
unui şir (f (zn ))n2N unde zn ! z0 atunci pe o vecin¼ at¼
atate U a lui z0 am avea
jf (z) aj " > 0. Acest lucru implic¼ a faptul c¼a g (z) = 1 (f (z) a) este
m¼ arginit¼
a pe U fz0 g deci din a) avem
1
g(z) = = ap (z z0 )p + ap+1 (z z0 )p+1 + : : : ; p 0; ap 6= 0
f (z) a
De aici rezult¼
a
1 1
f (z) = a+ g(z) = a + (z z0 )p (ap +ap+1 (z z0 )+:::) =
c0 c1
= a+ (z z0 )p + (z z0 )p 1 + : : :
adic¼
a f (z) are forma de la punctul a) sau b) în contradicţie cu faptul c¼
a z0 este
o singularitate esenţial¼
a.
Observaţia 39 Demonstraţia punctlui b) arat¼a c¼a z0 este un pol de ordinul n

dac¼a şi numai dac¼a
g (z)
f (z) = n
(z z0 )
cu g olomorf¼a şi g (z0 ) 6= 0. De asemenea dac¼a f (z) =g (z) cu g şi h olomorfe în
jurul lui z0 , cu g (z0 ) 6= 0 şi h(z0 ) = h0 (z0 ) = : : : = h(n 1) (z0 ) = 0, h(n) (z0 ) 6= 0
sau h(z) = (z z0 )n h1 (z), h1 (z0 ) 6= 0 atunci z0 este un pol de ordinul n pentru
f (z)
g (z) a0 + a1 (z z0 ) :::
f (z) = = n ; a0 6= 0; b0 6= 0
h (z) (z z0 ) (b0 + b1 (z z0 ) + :::)
Observaţia 40 Dac¼a z0 este un punct singular pentru f atunci într-o anu-
mit¼a vecin¼atate a lui z0 nu mai sunt alte puncte singulare deoarece f (z) =
Pi=1
i= 1 ai (z z0 )i este convergent¼a şi olomorf¼a într-o coroan¼a 0 < jz z0 j < "
.
Fie acum o funcţie f olomorf¼ a într-o vecin¼

atate punctat¼
a z0 ( vecin¼
atate cu
z0 îndep¼ artat) şi se consider¼
am integrala lui f pe un cerc mic în jurul lui z0 .
Avem
R R P1
jz z0 j=r
f (z)dz = jz z0 j=r n= 1 an (z z0 )n dz =
P1 R R
= n= 1 an jz z0 j=r (z z0 )n dz = a 1 jz z0 j=r (z z0 ) 1 dz = 2 i a 1 :
1.18. PUNCTE SINGULARE 27
De…niţia 41 Num¼arul
Z
1
a 1 = f (z)dz
2 i jz z0 j=r
se numeşte reziduul lui f în punctul z0 şi este notat cu Res(f; z0 ).

Exemplul 42 Fie f (z) = e1=z . Atunci în z0 = 0 dezvoltarea lui f (z) este
X1
1 1 1 1
f (z) = n
= : : : z n + : : : + + 1:
n= 1
z! z n! z
Prin urmare Res(f; 0) = Res(e1=z ; 0) = 1.

Teorema 43 Fie f o funcţie olomorf¼a într-o vecin¼atate punctat¼a z0 2 C. Dac¼a
z0 este pol de ordin n atunci
1
Res(f; z0 ) = lim ((z z0 )n f (z))(n 1)
: (1.15)
(n 1)! z z0
g(z)
În particular dac¼a f (z) = h(z) , g(z0 ) 6= 0, h(z0 ) = 0, h0 (z0 ) 6= 0 atunci z0 este
pol de ordinul 1 şi
g(z0 )
Res(f; z0 ) = : (1.16)
h0 (z0 )
a n a n+1
f (z) = + + : : : + a0 + : : : ; a n 6= 0
(z z0 )n (z z0 )n 1
şi
((z z0 )n f (z))(n 1)
= (a n + a n+1 (z z0 ) + : : : + a 1 (z z0 )n 1
+ +a0 (z z0 )n + : : :)(n 1)
= (n 1)!a 1 + n!a0 (z z0 ) + : : :
de unde este evident¼
a formula (1:15) :Formula (1:16) rezult¼
a din (1:15).
}
2
Exemplul 44 Fie f (z) = 1= z 2 + 1 , z0 = i. Atunci z0 este pol de ordinul 2
deci din formula (1:15)
0
1 1 1
Res ;i = lim (z i)2 =
(z 2 + 1)2 z!i 1! (z 2 + 1)2
0
1 1 1
= lim = 2 =
z!i (z + i)2 (z + i)3 z=i 4i
n
Exemplul 45 Fie f (z) = 1= (z + 1) şi …e z0 una dintre r¼ad¼acinile ecuaţiei
z n + 1 = 0 (r¼ad¼acin¼a simpl¼a). Atunci z0 este pol de ordinul 1 al funcţiei f (z)
şi din formula (1:16)
1 1 1 z0
Res ; z0 = = = :
zn + 1 nz n 1
z=z0 nz0n 1 n
Am utilizat faptul c¼a z0n 1

= z0n =z0 = 1=z0 .
Exemplul 46 Pentru funcţii ca f (z) = e1=z 1 1 z , reziduul în z0 = 0 poate …

calculat doar prin dezvoltare în jurul acestui punct
1=n! 1=2! 1=1!

f (z) = ::: + + ::: + 2 + +1 (1 + z + z 2 + : : : + z n + : : :) =
zn z z
a 2 1 1 1 1
::: + + + + ::: + + ::: + a0 + a1 z + : : :
z2 1! 2! n! z
1 1
De aici rezult¼a Res(f; 0) = a 1 = 1! + 2! + : : : = e 1 = 1:71828...
În contradicţie cu z0 = 0 care este o singularitate esenţial¼
a, punctul z1 = 1
1=1
este un pol de ordinul 1, de unde rezult¼ a conform cu (1:16) : Res(f; 1) = e 1 =
e.
O mulţime de puncte M = fz1 ; z2 ; : : : ; zn ; :::g C se numeşte mulţime
discret¼
a dac¼a pentru orice zi din mulţime exist¼a un disc de raz¼a pozitiv¼a "i > 0
cu centrul în zi astfel ca în acel disc nu mai exist¼a alte puncte din mulţimea M .
De…niţia 47 O funcţie f olomorf¼a de…nit¼a în mulţimea deschis¼a D cu excepţia

unei mulţimi discrete fz1 ; z2 ; : : : ; zn ; :::g de puncte se numeşte funcţie mero-
morf¼a în D.
Punctele z1 ; z2 ; : : : ; zn ; ::: se numesc puncte singulare pentru f .
Teorema 48 (Teorema reziduurilor). Presupunem c¼a f (z) este meromorf¼a în

D. Fie o curb¼a simpl¼a închis¼a în D ( = @D0 cu D0 D), de clas¼a C 1
pe porţiuni, ce înconjoar¼a punctele singulare z1 ; : : : ; zn (zi 2 D0 ; i = 1::n).
Atunci:
Z n
X
f (z)dz = 2 i Res(f; zk ):
k=1
Demonstraţie. Fie E D0 domeniul obţinut din D0 prin extragerea unor

discuri mici Dk în jurul punctelor zk , discuri disjunte între ele. Avem @E =
1 1
@D0 [ (@D1 ) [::: [ (@Dn ) (@E este orientat¼ a astfel ca E s¼a …e la stânga
frontierei). Atunci conform formulei lui Cauchy
Z Z XZ
0= f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz
1
@E @D0 k (@Dk )
de unde
Z Z XZ
f (z)dz = f (z)dz = f (z)dz
1
@D0 k (@Dk )
XZ X
= f (z)dz = 2 i Res(f; zk )
k (@Dk ) k
1.19. FOLOSIREA REZIDUURILOR PENTRUCALCULUL INTEGRALELOR DEFINITE29
1.19 Folosirea reziduurilor pentru

calculul integralelor de…nite
R2
1.19.1 Integrale de tipul 0
R(cos ; sin )d
R2
Dac¼
a avem de calculat o integral¼a 0
R(cos ; sin )d cu R funcţie raţional¼
a
atunci putem proceda ca mai jos.
Propoziţia 49 Integrala se transform¼a în integrala calculabil¼a prin reziduuri:

Z
1 1 1 1 1
I= R z+ ; z dz:
jzj=1 2 z 2i z iz
Demonstraţie. Fie z = ei . Avem
(ei + e i
) z + z1
cos = =
2 2
(ei e i
) z z1
sin = =
2i 2i
dz
d = :
iz
Dac¼
a ia valori de la 0 la 2 , z ia valori pe cercul jzj = 1 şi
Z Z
1 1 1 1 1
I= R z+ ; z dz = R1 (z)dz:
jzj=1 2 z 2i z iz jzj=1
Din teorema reziduurilor rezult¼

a
X
I=2 i Res(R1 ; zk )
jzk j<1
unde z1 ; z2 ; : : : sunt polii lui R1 în discul jzj < 1.
Exemplul 50 Fie jaj < 1. Atunci

Z 2 Z
d 1 1
2
= z+ z1
dz
0 1 2a cos + a jzj=1 1 2a 2 + a 2 iz
Z
1
= 2
idz = 2 i Res(f; a)
jzj=1 az (a2 + 1)z + a
i 2
= 2 i = :
(az 2 (a2 + 1)z + a)0z=a 1 a
R1 P (x)
1.19.2 Integrale de tipul 1 Q(x)
dx, unde P şi Q sunt poli-
noame
R1 P (x)
Presupunem c¼
a avem de calculat I = 1 R(x)dx cu R(x) = Q(x) cu P; Q polinoamae
grad(Q) grad(P )+2 şi Q nu se anuleaz¼
a pe ( 1; 1). Avem urm¼ atorul rezul-
tat:
R1
Propoziţia 51 Integrala I = 1
R(x)dx se poate calcula cu formula:
X
I=2 i Res(R; zk ):
Im(zk )>0
Demonstraţie. Fie R = [ R; R] R , unde este semicercul din semiplanul

superior ce conecteaz¼a (R; 0) cu ( R; 0). Fie DR domeniul închis de . Atunci
X Z R Z
2 i Res(f; zk ) = f (z)dz + f (z)dz:
zk 2DR R R
Pe m¼ asur¼
a ce R ! 1 partea din stânga tinde c¼ atre suma tuturor rezidu-
urilor
R 1 din semiplanul superior. Prima integral¼ a din partea dreapt¼a tinde la
1
f (z)dz. Cea de-a doua integral¼
a din partea stâng¼
a este marginit¼
a de
Z
A A
f (z)dz max jf (z)j R R= !0
R
z2 R R2 R
datorit¼
a ipotezei grad(Q) 2 + grad(P ). Acum luând limitele din ambele p¼
arţi
obţinem rezultatul.
R1
Exemplul 52 Fie de calculat 1 1+x1100 dx. Ne încadr¼am în condiţiile propoz-
iţiei precedente.
Z 1 X X
1 1 1
dx = 2 i Res ; zz = 2 i
1 1+x
100 1+z 100 100zk99
Im(zk )>0 Im(zk )>0
X k=49
X
zk i (2k+1) i
= 2 i = e 100 = :
100 50 2 sin 100
Im(zk )>0 k=0
R +1 P (x)
1.19.3 Integrale de forma 1
eiax Q(x) dx, unde P şi Q sunt
polinoame
Presupunem c¼ a a > 0, P şi Q polinoame cu grad (P ) < grad (Q) iar Q nu se
R +1 P (x)
anuleaz¼
a pe ( 1; 1). Ne propunem s¼ am I = 1 eiax Q(x)
a calcul¼ dx.
Avem urm¼ atorul rezultat
Propoziţia 53 In ipotezele precedente avem

Z 1 X
I= eiax R(x)dx = 2 i Res(eiaz R(z); zk ):
1 Im(zk )>0
Pentru demonstraţie utiliz¼

am urm¼
atorul rezultat:
Lemma 54 (Lema lui Jordan). Fie a > 0 şi presupunem urm¼atoarele condiţii
îndeplinite:
1. g(z) este o funcţie este continu¼a pe mulţimea Im(z) 0, jzj R0 .
2. M (R) = maxz2 R
jg(z)j ! 0 când R ! 1,unde R este semicercul jzj = R,
Im(z) 0.
Atunci Z
lim g(z) eiaz dz = 0:
R!1
R
Demonstraţie. Presupunem z 2 R , z = Rei , atunci dz = iRei d şi

je j = jeia(R cos +i sin ) j = e aR sin : Deoarece 2
iaz
sin pentru 2
[0; =2] avem
Z Z
iaz aR sin
0 e g(z)dz max jg(z)j e Rd
z2 R 0
R
Z =2 Z =2
2aR
aR sin
2RM (R) e d 2RM (R) e d
0 0
aR R!1
= M (R) (1 e ) ! 0
a
Observaţia 55 Dac¼a ipoteza pentru g este valabil¼a pentru fzj0 arg(z)

g atunci limita este zero pentru integrala luat¼a peste R = fz 2 C j jzj =
R; arg(z) g.
Demonstraţia propoziţiei. Se consider¼

a conturul R = [ R; R] R. Atunci
X Z R Z
P (z) P (z) P (z)
2 i Res(eiaz ; zk ) = eiax dx + eiaz dz
Q (z) R Q (z) R
Q (z)
zk interior lui R
Pentru R ! 1 partea stâng¼

a tinde la
X P (z)
2 i Res eiaz ; zk
Q(z)
Im(zk )>0
R1 P (x)
iar cea dreapt¼a tinde la 1
eiax Q(x) dx + 0 datorit¼
a lemei lui Jordan (avem
grad (P ) < grad (Q)).
R +1
Exemplul 56 Pentru a calcula I = 1 (xx2 1)2x+5
cos(x)
dx se consider¼a simultan
R 1 (x 1) sin(x)
integrala J = 1 x2 2x+5 dx. Atunci avem
Z 1
(x 1)eix (z 1)eiz
I + iJ = dx = 2 i Res ; 1 + 2i =
1 x2 2x + 5 z 2 2z + 5
(z 1)eiz 2+i 2
=2 i =i e = e ( sin 1 + i cos 1):
2z 2 z=1+2i
2
De aici rezult¼a I = e sin 1.
R1 P (x)
1.19.4 Integrale de forma 0
xa Q(x) dx, unde P şi Q sunt
polinoame şi a 2
=Z
R1
Presupunem c¼a avem de calculat integrale convergente de forma I = 0
xa R(x)dx
P (x)
unde R (x) = Q(x) este o funcţie raţional¼
a cu , a 2
= Z.
A A
Propoziţia 57 Dac¼a jxa R(x)j jxj a
b cu b > 1 pentru jxj mare, jx R(x)j
jxjb
cu
R 1b a< 1 pentru jxj mic şi R nu are poli în mulţimea (0; 1) atunci integrala
0
x R(x)dx este convergent¼a şi avem formula:
2 i X
I= Res(z a R(z); zk ):
1 ei2 a
zk 2C [0;1)
R1
Demonstraţie. Ipotezele din propoziţie implic¼ a faptul c¼a integrala 0 xa R(x)dx
exist¼ a şi limz!0 jz a+1 R(z)j = limz!1 jz a+1 R(z)j = 0. Fie r;" = ["; r] r [r; "]
" , unde ["; r] este segmentul de la " la r deasupra axei Ox, r este cercul de
raz¼ a r şi centru 0 orientat în sens invers acelor de ceasornic, [r; "] este segmentul
de la r la " dedesuptul axei Ox şi " este cercul de raz¼ a " şi centru 0, orientat în
sens orar. Funcţia z R(z) este bine de…nit¼ a pe C [0; 1) luând ( ei ) = a ei a
pentru 0 < < 2 . Funcţia se prelungeşte continuu pe r;" luând pe segmentul
["; r] arg(z) = 0 şi pe segmentul [r; "] arg(z) = 2 . Fie Dr;" domeniul închis de
r;" . Atunci
Z
z a R(z)dz
R;"
X
= 2 i Res(z a R(z); zk )
zk 2Dr;"
Z Z Z Z
a a a
= z R(z)dz + z R(z)dz + z R(z)dz + z a R(z)dz:
[";r] r [r;"] "
Când r ! 1 şi " ! 0 suma reziduurilor devine suma tuturor reziduurilor din
C [0; 1).
Prima integral¼a tinde la I. A doua integral¼
a tinde la 0 deoarece
Z
r!1
z a R(z)dz max jz a R(z)j 2 r = 2 max jz a+1 R(z)j ! 0
z2 r z2 r
r
din ipotez¼a.
A treia integral¼
a ne d¼
a
Z Z r Z r
r!1; "!0
z a R(z)dz = a i2 a
e R( )d = ei2 a
xa R(x)dx ! ei2 a I:
[r;"] " "
A patra integral¼
a tinde la 0 deoarece
Z
"!0
z a R(z)dz max jz a R(z)j 2 " = 2 max jz a+1 R(z)j ! 0:
z2 " z2 "
"
din ipotez¼
a.
Luând limitele în ambele p¼
arţi obţinem formula din propoziţie.
R1 x3=5
Exemplul 58 Fie I = 0 x(x+1) dx. Integrala este convergent¼a pentru c¼a spre
3=5 3=5
x A A x B
1 avem x(x+1) x7=5
= xb
cu b > 1 iar spre
0 avem x(x+1) x2=5
= xBb cu
b < 1, iar numitorul nu se anuleaz¼a pe (0; 1). Conform propoziţiei precedente
avem:
6 z 3=5 z 3=5
I 1 ei 5 = 2 i Res ; 1 =2 i
z(z + 1) 2z + 1 z= 1
3=5
( 1) cos (3 =5) + i sin (3 =5)
= 2 i =2 i
1 1
Dup¼a un calcul scurt g¼asim I = sin(3 =5) :
R1 P (x)
1.19.5 Integrale de forma I = 0
ln(x) Q(x) dx, unde P şi Q
sunt polinoame
R1
Presupunem c¼
a avem de calculat o integral¼ a de forma I = 0 ln(x)R(x)dx
P (x)
unde R(x) = Q(x) este o funcţie raţional¼
a. Rezultatul este dat de propoziţia
urm¼atoare:
A A
Propoziţia 59 Dac¼a jR(z)j jzjb
cu b > 1 pentru jzj mare, jR(z)j jzjb
cu bR< 1 pentru jzj mic şi R nu are poli în mulţimea (0; 1) atunci integrala
1
I = 0 ln x R(x)dx este convergent¼a şi avem formula:
Z 1 X
4 i I +4 2
R (x) dx = 2 i Res(ln2 z R(z); zk ) (1.17)
0 zk 2C [0;1)
Demonstraţie. Se consider¼ a curba r;" din propoziţia anterioar¼

a şi se inte-
a (ln z)2 R(z) pe r;" . Pentru z = ei , ln(z) = ln( ) + i , 0 < < 2 şi
greaz¼
de…niţia se extinde continuu pe r;" , luând = 0 pe [0; r] şi = 2 pe [r; 0].
Avem
Z X
ln2 z R(z)dz = 2 i Res(ln2 z R (z) ; zk )
r;" zk 2Dr;"
Z Z
= ln2 z R(z)dz + ln2 z R(z)dz (1.18)
[";r] r
Z Z
+ ln2 z R(z)dz + ln2 z R(z)dz:
[r;"] "
Pentru " ! 0 şi r ! 1 integralele pe r şi " tind la zero din ipotezele
propoziţiei relativ la m¼
arimea funcţiei jR(z)j.
Mai departe
Z Z 1
r!1; "!0
ln2 z R(z)dz ! ln2 x R(x)dx
[";r] 0
iar
Z
ln2 z R(z)dz
[r;"]
Z " Z 0
2 r!1; "!0 2
= (ln x + 2 i) R (x) dx ! (ln x + 2 i) R (x) dx
r 1
Z 1 Z 1 Z 1
= ln2 x R(x)dx 4 i ln x R(x)dx + 4 2
R (x) dx
0
|0 {z } 0
I
Trecând la limit¼
a " ! 0 şi r ! 1 în (1:18) obţinem (1:17).
R1
Exemplul 60 S¼a calcul¼am integrala I = 0 ln(x)dx (x+1)2 . Se constat¼a c¼a ipotezele
propoziţiei precedente sunt satisf¼acute, deci
Z 1
2 1 ln2 (z)
4 i I +4 2 dx = 2 i Res ; 1
0 (x + 1) (z + 1)2
R1 1
Pe de alt¼ a parte este uşor de v¼azut c¼
a 0 (x+1) 2 dx = 1 şi
ln2 (z) 1 0 2 ln z 2 (i )
Res ; 1 = ln2 z = = = 2 i
(z + 1)2 (2 1)! z= 1 z z= 1 1
2
deci 4 i I +4 1 = 2 i ( 2 i) de unde rezult¼
a I = 0.
R1 P (x)
1.19.6 Integrale de tipul 0 Q(x)
dx, unde P şi Q sunt poli-
noame
R 1 P (x)
Este posibil ca o integral¼ a de tipul I = 0 Q(x) dx s¼
a nu se poat¼ a exprima
R 1 P (x)
printr-o integral¼
a de tipul 1 Q(x)
dx şi atunci nu putem aplica metoda din
propoziţia 51. Presupunem ca în propoziţia 51 c¼ a grad (Q) grad (P ) + 2 şi
polinomul Q nu se anuleaz¼ a pe [0; 1). Integrând pe conturul r;" din propoziţia
P (z)
57 funcţia ln z Q(z) şi procedând ca în propoziţia precedent¼ a se obţine:
X P (z)
2 i I=2 i Res ln z ; zk
Q (z)
zk 2C [0;1)
R1 dx
Exemplul 61 S¼a se calculeze integrala I = 0 (x3 +1)2 .
Formula precedent¼
a ne d¼
a:
X ln z
2 i I=2 i Res ; zk (1.19)
(z 3 + 1)2
zk 2C [0;1)
unde p
zk = 3
1 2 f 1; ei =3
; ei5 =3
g:
1.20. EXERCIŢII 35
0
ln z 1 ln z
Res ; 1 = lim (z + 1)2
(z 3 + 1)2 1! z! 1 (z + 1)2 (z ei =3 )2 (z ei5 =3 )2
0
ln z 6 i 3
= =
(z 2 z + 1)2 z= 1 27
Analog se a‡
p
a¼ reziduurile pentru ei =3
şi ei5 =3
. Înlocuind în formula (1:19)
4 3
rezult¼
a I = 27 .
R1 P (x)
Observaţia 62 La fel cum pentru integralele de forma 0
ln(x) Q(x) dx am in-
P (z)
tegrat ln2 (z) Q(z) pe conturul r;" şi am trecul la limit¼a r ! 1, " ! 0 tot
R1
P (x) P (z)
aşa pentru integralele de forma 0 lnm (x)x Q(x) dx integr¼am lnm+1 (z) z Q(z)
pe acelaşi contur şi trecem
R 1la klimit¼a rP (x)
! 1, " ! 0. Obţinem o relaţie de re-
curenţ¼a între integralele 0 ln (x)x Q(x) dx, k = 0; 1; 2; :::m care ne permite s¼a
le calcul¼am din aproape în aproape.
1.20 Exerciţii
1. G¼
asiţi punctele singulare ale funcţiilor urm¼
atoare şi determinaţi tipul lor.
z+1
sin z z 2
a) f (z) = z z2 . b) f (z) = e z 1 (z z 2 ). c) f (z) = z 2 2z+1 . d)
z e1=z
f (z) = sin z 1 . e) f (z) = (z 1 +1)2 (z 1) .
R sin z
R e1=z
R 1
2. S¼
a se calculeze a) jzj=5 z z 2
dz. b) jzj=2 z 1
dz. c) jzj=4 sin z
dz. d)
R e2z
jzj=3 (z+1)4
dz.
R2 d
R2 cos n
R2 1+sin
3. S¼
a se calculeze a) 0 5+3 cos d . b) 0 5+3 cos d ; n 2 N . c) 0 2+cos d .
R1 x2 +1
R1 1
R1 1
4. S¼
a se calculeze a) 0 x4 +1 dx. b) 1 (x2 +4x+5)2
dx. c) 0 x2n +1 dx. d)
R1 1
0 x4 +x2 +1 dx.
R1 sin x
R1 cos nx
R1 eix
5. S¼
a se calculezea) 0 x(x2 +1) dx. b) 0 (x2 +1)2 dx; n 2 N . c) 1 x2 2ix 2
dx.
R1 x cos x
d) 1 x2 +x+1
dx.
R1 2 p R1 1=3 x2 +1
6. S¼
a se arate c¼
a a) 0
x1=3 xx4 +1
+1 dx =
1
2 + 1
6 3. b) 0
x x2 +1 dx =
1
p
+ 3 3.
R1 ln x 1
p 2
R1 x2 ln x 1
p 2
7. S¼
a se arate c¼
a a) 0 x4 +1 dx = 16 2 . b) 0 x4 +1 dx = 16 2 .
8. Fie f : D ! C olomorf¼
a în D. Fie z0 2 D este un zero de ordin n a lui f .
f 0 (z)
Demonstraţi c¼
a Res f (z) ; z0 = n.
9. Fie D1 D cu @D1 D de clas¼ a C 1 pe porţiuni şi f : D ! C olomorf¼ a

R 0 P
şi diferit¼
a de zero @D1 . Demonstraţi c¼ a 21 i @D1 ff (z)
(z)
dz = a na unde
suma se face peste toate zerourile lui f din interiorul lui D1 iar na semni…c¼
a
ordinul r¼ ad¼
acinii a.
f0
Sugestie: Se aplic¼
a teorema reziduurilor f şi se foloseşte exerciţiul prece-
dent.
Capitolul 2
Serii Fourier
2.1 a2
Serii Fourier pentru funcţii de perioad¼
Fie f : R ! R o funcţie 2 periodic¼ a, sau echivalent, o funcţie oarecare f :
[ ; ) ! R extins¼ a prin periodicitate cu perioada 2 în mod unic la o funcţie
notat¼a tot f pe ( 1; 1) cu valori în R. Seria Fourier a lui f (dac¼ a f este
m¼arginit¼a şi integrabil¼
a , de exemplu f este continu¼ a sau f este continu¼a pe
porţiuni şi m¼arginit¼
a) este prin de…niţie seria de funcţii
1
a0 X
+ an cos(n ) + bn sin(n ); 2R (2.1)
2 n=1
unde
1
R
a0 = R f ( )d
1
an = R f ( ) cos(n )d ; n 1 (2.2)
1
bn = f ( ) sin(n )d ; n 1
La formulele de mai sus pentru coe…cienţi se poate ajunge pe cel puţin dou¼a
c¼
ai.
Pe o cale s¼
a presupunem c¼a seria (2:1) este uniform convergent¼
a la o funcţie
periodic¼a f : R ! R, adic¼
a
n=1
X
a0
f( )= + an cos(n ) + bn sin(n ): (2.3)
2 n=1
Urm¼
atoarele relaţii se veri…c¼
a uşor şi vor … utile în cele ce urmeaz¼
a:
R R
R 1 cos(n )d = 0; 1 sin(n
R )d = 0;
R sin(k ) sin(n )d = kn ; cos(k ) cos(n ) = kn ; (2.4)
sin(k ) cos(n ) = 0:
unde mn este 1 dac¼a m = n şi 0 în rest.

Dac¼
a înmulţim (2:3) cu cos(n ), integr¼
am de la la şi utiliz¼
am (2:4)
37
38 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER
obţinem pe an :
Z Z
a0
f ( ) cos(n )d = 1 cos (n ) d
2
| {z }
=0
0 1
X1 B Z Z C
B C
+ Bak cos(k ) cos(n )d + bk sin(k ) cos(n )d C :
@ A
k=1 | {z } | {z }
= kn =0
R
adic¼a f ( ) cos(n )d = an .
Analog prin înmulţirea relaţiei (2:3) cu sin(n ) şi integrare de la la se
obţine formula pentru bn , iar prin integrare de la la în (2:3) se obţine a0 .
O alt¼a cale de a ajunge la formulele (2:2) este de a aproxima funcţia f prin
polinomul trigonometric:
n
a0 X
Pn ( ) = + ak cos(k ) + bk sin(k ) (2.5)
2
k=1
şi de a considera urm¼ atoarea eroare de aproximare a funcţiei f prin acest poli-
nom:
Z
2
E(a0 ; a1 ; b1 ; : : : ; an ; bn ) = (f ( ) Pn ( )) d (2.6)
Vom c¼auta coe…cienţii a0 ; a1 ; b1 ; : : : ; an ; bn pentru care eroarea este minim¼

a:Pentru
valorile coe…cienţilor unde eroarea E este minim¼ a avem:
8 @E
< @a0 = 0
@E
= 0; k = 1; 2; :::n
: @a @E
k
@bk = 0; k = 1; 2; :::n
Avem prin derivare sub integral¼
a şi utilizare a relaţiilor (2:4):
Z
@E
= 2 (f ( ) Pn ( )) cos (k ) d
@ak
0 1
BZ Z C
B C
= 2B f ( ) cos (k ) d Pn ( ) cos (k ) d C
@ A
| {z }
= ak
Z
= 2 f ( ) cos (k ) d ak
@E
R
de unde rezult¼ a c¼a ecuaţia @a = 0 implic¼ a ak = 1 f ( ) cos(k )d . Analog
1
R k
1
R
se obţin formulele bk = f ( ) sin(k )d şi a0 = f ( )d .
Coe…cienţii (2:2) îi vom numi coe…cienţii Fourier ai funcţiei f iar polinomul
corespunz¼ ator îl vom numi polinomul Fourier.
S¼
a observ¼am c¼ a pentru polinomul trigonometric (2:5) avem
Z n
!
a 2 X
0
Pn2 ( ) d = + a2k + b2k (2.7)
2
k=1
¼2
2.1. SERII FOURIER PENTRU FUNCŢII DE PERIOADA 39
datorit¼
a relaţiilor (2:4). De asemenea
Z
f ( ) Pn ( ) d
Z n
X Z Z
a0
= f( )+ ak f ( ) cos(k )d + bk f ( ) sin(k )d (2.8)
2
k=1
iar când coe…cienţii lui Pn sunt coe…cienţii Fourier ai funcţiei f relaţia (2:8)
devine Z !
n
a20 X 2 2
f ( ) Pn ( ) d = + ak + bk (2.9)
2
k=1
Cu aceste preg¼
atiri putem scrie eroarea minim¼ a
Z
2
0 (f ( ) Pn ( )) d
Z Z Z
= f 2 (x)dx 2 f ( ) Pn ( ) d + Pn2 ( ) d
Z n
!
2 a20 X 2 2
= f (x)dx + ak + bk (2.10)
2
k=1
Dac¼
a facem n ! 1 în inegalitatea de mai sus obţinem urm¼
atorul rezultat:
Propoziţia 63 Dac¼a f : R ! R este o funcţie 2 periodic¼a, m¼arginit¼a şi

continu¼a pe porţiuni atunci coe…cienţii Fourier ai ei satisfac inegalitatea
1
! Z
a20 X 2
+ ak + b2k f 2 (x)dx (2.11)
2
k=1
Inegalitatea (2:11) este cunoscut¼ a ca inegalitatea lui Bessel. Ea este ade-

v¼arat¼
a în condiţii mai generale pentru f dar noi avem nevoie aici doar de funcţii
m¼ arginite, continue pe porţiuni, funcţii pentru care coe…cienţii Fourier (2:2)
sunt bine de…niţi prin integrale Riemann.
Rezultatele urm¼ atoare sunt necesare pentru demonstrarea teoremei lui Dirich-
let. Demonstraţiile sunt f¼ acute pentru cos (nx) dar ele merg analog şi pentru
sin (nx).
Lemma 64 Fie f : [a; b] ! C continu¼a pe (a; b) şi de clas¼a C 1 pe [a; b]. Atunci
Z b Z b
lim f (x) cos(nx) = 0; lim f (x) sin(nx) = 0: (2.12)
n!1 a n!1 a
Demonstraţie.
Z b b Z b
sin(nx) sin(nx) 0
f (x) cos nx : dx = f (x) f (x)dx ! 0
a n a a n
când n ! 1 (n nu este neap¼

arat natural).
Lemma 65 Dac¼a f : [a; b] ! C este doar pe porţiuni de clas¼a C 1 cu limite

laterale în punctele de discontinuitate atunci (2:12) este adev¼arat¼a.
Demontraţie. Integrala se împarte într-o sum¼ a …nite de integrale ca mai sus,
integrale luate între punctele de discontinuitate consecutive.
Lemma 66 Dac¼a f : [a; b] ! C este continua atunci formulele(2:12) sunt ade-
v¼arate.
Demonstraţie. Fie " > 0. Fie o partiţie a = x0 < x1 < : : : < xm = b astfel încât
xi + xi+1
max f (x) f < ":
xi x<xi+1 2
Se consider¼ a fe : [a; b] ! C egal¼ a cu f xi +x

2
i+1
pentru x 2 [xi ; xi+1 ) şi
f" (b) = f (b). Atunci jf (x) f" (x)j < " pentru orice x 2 [a; b] şi prin urmare
Z b Z b
f (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)dx
a a
Z b
= (f (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)) dx
a
Z b
jf (x) cos(nx)dx f" (x) cos(nx)j dx
a
Z b
"dx = "(b a):
a
Rb
a C 1 deci pentru un n" 2 R avem a f" (x) cos(nx)dx
Dar f" este pe porţiuni de clas¼
" pentru orice n n" conform lemei precedente. De aici avem
Z b Z b
f (x) cos (nx) dx (f (x) f" (x)) cos (nx) dx +
a a
Z b
+ f" (x)dx "(b a + 1)
a
pentru n n" . Acest lucru demonstraz¼

a lema.
Lemma 67 Dac¼a f : [a; b] ! C este continu¼a pe porţiuni cu limite laterale în
…ecare punct atunci formulele (2:12) sunt adev¼arate.
Rb
Demonstraţie. a f (x) cos (nx) dx se împarte într-o sum¼
a …nit¼
a de integrale ca
în lema de mai sus.
Teorema 68 (Dirichlet). Fie f : R ! R o funcţie cu perioada 2 , continu¼a pe
porţiuni, cu limite laterale în …ecare punct. Atunci în …ecare punct unde exist¼a
limitele
f (x + h) f (x + 0) f (x + h) f (x 0)
lim ; lim (2.13)
h!0;h>0 h h!0;h<0 h
f (x 0)+f (x+0)
seria Fourier a lui f este convergent¼a la 2 .
¼2
2.1. SERII FOURIER PENTRU FUNCŢII DE PERIOADA 41
Demonstraţie. Urm¼
atoarea identitate va … folosit¼
a în continuare:
1 sin n + 12 x
+ cos(x) + cos(2x) + : : : + cos(nx) =
2 2 sin x2
x
Identitatea este uşor de demonstrat prin multiplicarea ambelor p¼
arţi cu 2 sin 2
şi prin transformarea produselor în sume. Avem
n
a0 X
sn (x) = + (ak cos kx + bk sin kx)
2
k=1
Z n Z Z
1 1X
= f (t)dt + cos(kx) f (t) cos(kt)dt + sin(kx) f (t) sin(kt)dt
2
k=1
Z n
!
1 1 X
= + cos kx cos kt + sin kx sin kt f (t) dt
2
k=1
Z Z
1 sin n + 12 (t x) 1 x
sin n + 12 u
= f (t) dt = f (x + u) du
2 sin t 2 x x 2 sin u2
Z
1 sin n + 12 u
= f (x + u) du:
2 sin u2
Pentru f (x) 1, avem a0 = 2 iar pentru n 1 avem an = bn = 0 de unde
rezult¼
a sn (x) 1 şi formula de mai sus ne d¼
a:
Z Z Z
1 sin n + 12 u 1 sin n + 12 u 1 0 sin n + 12 u
1= du = du = du
2 sin u2 0 sin u2 sin u2
Putem scrie acum
f (x + 0) + f (x 0)
sn (x)
2
Z
1 sin n + 12 u
= f (x + u) du
2 sin u2
Z Z
f (x 0) 1 0 sin n + 12 u f (x + 0) 1 sin n + 12 u
du du
2 sin u2 2 0 sin u2
| {z } | {z }
=1 =1
Z !
1 0 f (x + u) f (x 0) 1
= sin n + u du
2 sin u2 2
Z !
1 f (x + u) f (x + 0) 1
+ u sin n + u du
0 2 sin 2 2
Potrivit ipotezei (2:13)

f (x + u) f (x 0) f (x + u) f (x + 0) u
=
2 sin u2 u 2 sin u
2
f (x+u) f (x+0)
se prelungeşte continuu pe pe [ ; 0] şi analog pentru 2 sin( u
pe [0; ].
2)
Prin urmare, potrivit ultimei leme, cele dou¼a integrale de mai sus tind la zero
când n ! 1. Acest lucru demonstreaz¼ a teorema.
Consecinţa 69 Dac¼a f : R ! C este de clas¼a C 1 şi perioad¼a 2 atunci seria

Fouriei a lui f tinde la f .
Exemplul 70 Fie f : R ! R o funcţie 2 periodic¼a dat¼a pe intervalul [ ; )

de f (x) = x2 . Atunci
Z Z
1 ( 1)n 4 1
an = x2 cos(nx)dx = ; b n = x2 sin(nx)dx = 0:
n2
Acest lucru implic¼a (deoarece f (x + 0) = f (x 0) = f (x) = x2 pe [ ; ])

2 X1
( 1)n
x2 = +4 cos(nx); x2[ ; ]:
3 n=1
n2
Luând x = obţinem
2 X1
1
= 2
:
6 n=1
n
Pentru x = 0, egalitatea devine
2
1 1 1 1 1
= + 2 + : : : + ( 1)n 1
+ :::
12 12 22 3 42 n2
Exist¼a funcţii continue pentru care seriile Fourier sunt divergente în orice
punct. În unele cazuri convergenţa este uniform¼ a. Urm¼atoarea teorem¼a ofer¼
ao
a…rmaţie precis¼
a.
Teorema 71 Presupunem c¼a f : R ! C este periodic¼a cu perioada 2 , de clas¼a

C 1 . Atunci seria Fourier a lui f este uniform convergent¼a la f .
Demonstraţie. Fie f de clas¼a C 1 . Atunci

Z Z
1 1 1 0
an = f (x) cos (nx) dx = f 0 (x) sin (nx) dx = b
n n n
Z Z
1 1 1 0
bn = f (x) sin (nx) dx = f 0 (x) cos (nx) dx = a
n n n
coe…cienţii Fourier ai funcţiei continue f 0 deci conform ine-
unde a0n şi b0n sunt P
galit¼
aţii lui Bessel a02 02
n + bn < 1. Avem
1 0 1 1 0 1
jan cos (nx) + bn sin (nx)j = b cos (nx) + a0n sin (nx) jb j + ja0n j
n n n n n n
şi din inegalitatea Cauchy-Buniakovski rezult¼ a:

r r
X1 1 X 1 qX X 1q X
jb0n j + ja0n j (a0 + b0 )2 2 a02 02
n n n + bn < 1
n n n2 n2
P1
De aici rezult¼ a seria a20 + k=1 ak cos kx+bk sin kx este dominat¼
a c¼ a de seria
ja0 j P1 0 1 0
numeric¼ a convergent¼a 2 + n jbn j + n jan j. Conform teoremei lui Weierstrass,
seria Fourier a lui f este uniform convergent¼ a la o funcţie continu¼
a F . Datorit¼a
teoremei lui Dirichlet F = f .
2.2. SERII FOURIER PENTRU FUNCŢII T PERIODICE 43
2.2 Serii Fourier pentru funcţii T periodice

Se consider¼a f : R ! C o funcţie T periodic¼
a, integrabil¼
a Riemann sau echiva-
lent f : [ T =2; T =2) ! C este extins¼ a prin periodicitate cu perioada T la
f : R ! C. Atunci g : R ! C de…nit¼ a prin g( ) = f 2T este de perioad¼
a2
T
şi putem scrie x = 2 :
n=1
X
a0
f (x) = g( ) = + an cos(n ) + bn sin(n )
2 n=1
n=1
X
a0 2 2
= + an cos n x + bn sin n x (2.14)
2 n=1
T T
unde
1
R 2
R T =2
a0 = g( )d = T T =2
f (x)dx
1
R R
2 T =2
an = g( ) cos(n )d = T f (x) cos n 2T x dx (2.15)
1
R R T =2
2 T =2
bn = g( ) sin(n )d = T T =2
f (x) sin n 2T x dx
Formula (2:14) este numit¼a seria Fourier a funcţiei T periodice şi formulele (2:15)
ne dau coe…cienţii.
Teoremele de convergenţ¼ a de mai sus sunt înc¼ a valabile. Inegalitatea lui
Bessel devine
Z T =2 1
!
2 T a20 X 2 2
0 f (x)dx + ak + bk (2.16)
T =2 2 2
k=1
2.3 Serii Fourier pentru funcţii pare

şi impare
Dac¼
a funcţia de perioad¼
a T este impar¼
a, f ( x) = f (x); atunci
Z T =2
2 2
an = f (x) cos n x dx = 0
T T =2 T
deci dezvoltarea lui f are numai termenii sinus

1
X 2
f (x) = bn sin n x :
n=1
T
Dac¼
a f este funcţie par¼
a, ceea ce înseamn¼
a f ( x) = f (x) atunci
Z T =2
2 2
bn = f (x) sin n x dx = 0
T T =2 T
şi deci
n=1
X
a0 2
f (x) = + nn cos n x :
2 n=1
T
2.4 Serii Fourier în sinus sau cosinus ale funcţi-

ilor f : [0; l] ! C
Fie f : [0; l] ! C. Extindem f la o funcţie de la R la C pentru care menţinem
notaţia f astfel încât extensia s¼a …e impar¼a şi periodic¼
a de perioad¼
a T = 2l.
Extinderea este unic¼ a cu excepţia punctelor k l, k 2 N unde valorile funcţiei f
trebuie eventual modi…cate. Atunci avem ca mai sus:
1
X 2
f (x) = bn sin n x
n=1
T
şi
2
R T =2 2
bn = T T =2
f (x) sin n x dx =
T
| {z }
funcţie par¼
a
R T =2
= T4 0 f (x) sin n 22l x dx
Rl
= 2l 0 f (x) sin n l x dx:
Analog, dac¼
a extindem f la o funcţie par¼
a şi periodic¼
a de perioad¼
a T = 2l
obţinem
n=1
X
a0 2
f (x) = + an cos n x
2 n=1
T
cu
Z l
2
an = f (x) cos n x dx:
l 0 l
2.5 Aproximarea funcţiilor continue prin poli-

noame
Demonstr¼ am pentru început faptul c¼
a orice funcţie continu¼a periodic¼ a poate …
arbitrar de bine aproximat¼ a C 1 care are aceeaşi perioad¼
a de o funcţie de clas¼ a.
In lem¼a ne m¼arginim la perioada 2 dar demonstraţia este aceeaşi pentru o
perioad¼a T oarecare.
Lemma 72 Fie f : R ! R o funcţie continu¼a de perioad¼a 2 . Atunci pentru

orice " > 0 exist¼a o funcţie h : R ! R, periodic¼a, de perioad¼a 2 şi de clas¼a
C 1 , astfel încât maxx2R jf (x) h(x)j < "=2. Dac¼a f este par¼a atunci se poate
lua h par¼a.
Demonstraţie. Dându-se " > 0 exist¼ a > 0 astfel încât jx uj < implic¼ a
jf (x) f (u)j < "=2. Aceasta este o consecinţ¼
a a continuit¼
aţii lui f şi a faptului
c¼
a f (x + 2 ) = f (x) implic¼a faptul c¼
a f este de…nit¼ a esenţial pe intervalul
compact [0; 2 ] unde este uniform continu¼a. Fie f : R ! R de…nit¼ a prin
Z x+
1
f (x) = f (u) du
2 x
2.5. APROXIMAREA FUNCŢIILOR CONTINUE PRIN POLINOAME 45
a C 1 (avem f 0 (x) = 21 (f (x + ) f (x
Funcţia f este de clas¼ ))) şi are
perioada 2 . Pentru orice x 2 R avem
Z x+ Z x+
1 1
jf (x) f (x)j = f (x) du f (u) du
2 x 2 x
Z x+ Z x+
1 1
= (f (x) f (u)) du jf (x) f (u)j du
2 x 2 x
Z x+
1 " "
du =
2 x 2 2
In sfârşit dac¼
a f este par¼
a se vede uşor c¼
a f este par¼
a. Putem lua deci
h=f .
Vom demonstra acum urm¼

atoarea teorem¼
a:
Teorema 73 Pe orice interval [a; b] orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R poate
… aproximat¼a uniform prin polinoame, adic¼a 8" > 0 exist¼a un polinom p" astfel
încât maxx2[a;b] jf (x) p" (x)j < ".
Demonstraţie. Funcţia liniar¼ a x ! t = b 2 a (x a+b

2 ) transform¼ a bijectiv
intervalul [a; b] în intervalul [ 1; 1]. Mai departe t ! = arccos t trans-
form¼a bijectiv [ 1; 1] în intervalul [0; ]. Prin corespondenţa x ! t !
(explicit x = a+b 2 + 2
b a
cos sau cos = b 2 a x a+b 2 ) funcţia continu¼a
f : [a; b] ! R ne d¼ a funcţia continu¼
a g : [0; ] ! R de…nit¼ a prin g ( ) = f (x)
sau g ( ) = f a+b b a
2 + 2 cos . Extindem pe g în mod unic la funcţia continu¼ a
par¼a g1 : [ ; ] ! R şi apoi extindem pe g1 în mod unic la funcţia par¼ a şi
continu¼ a g2 : R ! R periodic¼ a de perioad¼a 2 . Dat " > 0; aproxim¼ am pe g2 ca
în lem¼a cu funcţia par¼
a h : R ! R de clas¼ a C 1 şi de perioad¼
a 2 astfel ca
max jg2 ( ) h ( )j < "=2
2R
Conform unei teoreme anterioare seria Fourier a lui h de clas¼ a C 1 converge

uniform la h şi conţine doar termen liber şi termeni de forma ak cos k pentru
c¼
a h este par¼
a. Alegem un n su…cient de mare astfel ca
n
!
a0 X
h( ) + ak cos k < "=2
2
k=1
pentru orice 2 R (din teorema de convergenţ¼a uniform¼

a). Dar cos k se poate
scrie ca un polinom în cos de gradul k, deci
n
a0 X
+ an cos k = p (cos ) = c0 + c1 cos + c2 cos2 + ::: + cn cosn
2
k=1
Polinomul de aproximare este

2 a+b
p" (x) = p (cos ) = p x
b a 2
2 n
2 a+b 2 a+b
= c0 + c1 x + ::: + cn x
b a 2 b a 2
Intr-adev¼
ar, pentru x 2 [a; b] avem
jf (x) p" (x)j = jg ( ) p (cos )j = jg2 ( ) p (cos )j

= jg2 ( ) h ( ) + h ( ) p (cos )j
jg2 ( ) h ( )j + jh ( ) p (cos )j
"=2 + "=2 = "
2.6 Identitatea lui Parceval

Am v¼ azut c¼ a pentru o funcţie integrabil¼a f : [ ; ] ! R (faptul c¼ a f este
de…nit¼
a pe [ ; ] sau [ ; ) nu este esenţial pentru ce urmeaz¼ a) se pot de…ni
coe…cienţii Fourier (2:2) şi are loc inegalitatea lui Bessel (2:11). Mai mult de
atât avem:
Teorema 74 Dac¼a f : [ ; ] ! R este integrabil¼a Riemann atunci avem

1
! Z
a20 X 2 2
+ ak + bk = f 2 (x)dx (2.17)
2
k=1
unde an ; bn sunt coe…cienţii Fourier ai funcţiei f .
Demonstraţie. Demonstr¼ am doar în cazul când f se prelungeşte periodic

de perioad¼a 2 şi de clas¼a C 1 pe R. In acest caz şirul polinoamelor Fourier
(2:5) converge uniform la f , deci pentru
p " > 0 exist¼
a n (") 2 N astfel c¼a pentru
n n (") avem jf (x) Pn (x) j < 2" pentru orice x 2 [ ; ]. Avem
Z Z
2 "
0 (f ( ) Pn ( )) d d ="
2
R 2
Pe de alt¼
a parte integrala (f ( ) Pn ( )) d a fost calculat¼ a în (2:10) pen-
tru Pn ( ) polinomul Fourier. Inegalitatea precedent¼ a devine
Z n
!
a 2 X
0
0 f 2 (x)dx + a2k + b2k "
2
k=1
a20 Pn R
Aceasta înseamn¼
a lim 2 + k=1 a2k + b2k = f 2 (x)dx, adic¼
a (2:17).
n!1
b) Pentru cazuri mai generale se propune în exerciţii o cale de abordare.
2.7 Exerciţii
1. Fie f : [ ; ) ! R, f (x) = jxj. G¼ asiţi seria Fourier a acestei funcţii.
Ce spune teorema lui Dirichlet pentru x = 0.
2. Fie f : [0; l) ! R dat¼
a de formula
x 0 x 2l
f (x) = l
l x 2 <x<l
2.7. EXERCIŢII 47
A‡aţi dezvoltarea sin a acesteia.

3. Ştiind c¼a
z3 z5 z 2k+1
sin(z) = z + + : : : + ( 1)k + :::
3! 5! k!
P1 k cos(2k+1)
şi luând z = ei = cos + i sin , g¼asiţi suma Fourier 1 ( 1) k! şi
P1 k sin(2k+1)
1 ( 1) k! .
Capitolul 3
Transformarea Fourier
3.1 Funcţii rapid descresc¼

atoare şi transformatele
lor Fourier
Fie
@kf C (k; n)
S= f : R ! C; sup n ; C (k; n) = const; 8k; n 2 N (3.1)
x2R @xk (1 + x2 )
Funcţiile din S împreun¼ a cu derivatele lor descresc mai repede ca orice putere a
lui x astfel c¼a sunt absolut integrabile pe R. Din de…niţia lui S rezult¼ a c¼
a pentru
k
f 2 S şi funcţia @ @x f (x)
k este tot în S pentru orice k 2 N şi de asemenea x f (x)
k
este tot o funcţie în S. Ca exemple de funcţii în S sunt funcţiile in…nit derivabile

2
care se anuleaz¼ a în afara unui interval (funcţii test), funcţiile de forma P (x) e x
P (x) 2
unde P este un polinom sau funcţiile de forma Q(x) e x cu P; Q, polinoame din
care Q nu se anuleaz¼ a pe R, etc.
De…nim pentru f 2 S:
Z 1
def def def
fb( ) = F (f ) ( ) = F (f (x)) ( ) = e ix f (x) dx (3.2)
1
Funcţia fb notat¼
a uneori şi F (f ) se numeşte transformata Fourier a lui f şi este
tot o funcţie fb : R ! C. Uneori pentru claritate vom scrie f (x), f (x + t),
F (f (x)) ( ) în loc de f , Tt f (funcţia obţinut¼a prin translaţia cu valoarea t a
argumentului), F (f ) ( ), etc. Astfel F (f ) ( ) = F (f (x)) ( ) = F (f (t)) ( ) dar
este diferit¼
a de F (f ( x)) ( ) pentru c¼ a transformarea se aplic¼ a în acest caz
funcţiei f s unde s (x) = x şi nu funcţiei f . Datorit¼ a decreşterii rapide spre
1 a lui f şi a derivatelor sale, integrala de de…niţie a transformatei Fourier
este absolut convegent¼a. De asemenea toate integralele din propriet¼ aţile de mai
jos sunt absolut convergente. Propriet¼ aţile de mai jos se refer¼
a la funcţii din S.
3.1.1 Propriet¼
aţi
In cele ce urmeaz¼
a d¼am o list¼
a a unor propriet¼ aţi de calcul frecvent utilizate
pentru transformatele Fourier. Demonstraţiile sunt valabile pentru funcţii rapid
49
50 CAPITOLUL 3. TRANSFORMAREA FOURIER
descresc¼
atoare.
0.
F ( f (x) + g (x)) ( ) = F (f (x)) ( ) + F (g (x)) ( )

unde , sunt constante.
1.
@ k f (x) k
F ( ) = ik F (f (x) ( )
@xk
k R1 k
Demonstraţie. Integr¼am F @ @x f (x)
k ( ) = 1 e ix @ @x f (x)
k dx prin p¼
arţi de
k ori şi ţinem seama c¼
a f şi derivatele sale tind spre zero când x tinde spre 1
şi spre +1 .
2.
@ k F (f (x)) ( ) k
k
= F ( ix) f (x) ( )
@
R1
Demonstraţie. Deriv¼am F (f (x)) ( ) = 1 e ix f (x) dx de k ori în raport
cu .
3.
Z 1 Z 1
f ( ) F (g) ( ) d = F (f ) ( ) g ( ) d
1 1
sau
Z 1 Z 1
f ( ) gb ( ) d = fb( ) g ( ) d
1 1
R1 R1
Demonstraţie. Primul membru este egal cu 1 f ( ) 1
g (x) e ix dx d
care devine prin schimbarea ordinii de integrare al doilea membru al propriet¼
aţii
3.
4.
F (f (x + t)) ( ) = eit F (f (x)) ( )

Demonstraţie. Facem schimbarea de variabil¼
a x + t = u în primul membru:
Z 1 Z 1
F (f (x + t)) ( ) = e ix
f (x + t) dx = e it
e iu
f (u) du = eit f^ ( )
1 1
5.
F eitx f (x) ( ) = F (f (x)) ( t)

Z 1 Z 1
F eitx f (x) ( ) = e ix
eitx f (x) dx = e ix( t)
f (x) dx = F (f (x)) ( t)
1 1
¼
3.1. FUNCŢII RAPID DESCRESCATOARE ŞI TRANSFORMATELE LOR FOURIER51
6.
1
F (f ("x)) ( ) = F (f (x)) (3.3)
j j
Z 1 Z 1
ix 1 u= x iu 1
F (f ( x)) ( ) = e f ( x) dx = e f (u) du = F (f (x))
1 j j 1 j j
7.
Z 1 Z 1
f ( + t) F (g) ( ) d = eit F (f ) ( ) g ( ) d
1 1
Demonstraţie. Proprietatea 7 este proprietatea 3 aplicat¼a funcţiilor f (x + t)

şi g (x) şi în care utiliz¼
am proprietatea 4 pentru a exprima F (f (x + t)) ( ).
8.
x2 =2
p 2
=2
F e ( )= 2 e
Z 1 Z 1
x2 =2 ix x2 =2 2
=2 (x+i )2 =2
F e ( )= e e dx = e e dx
1 1
Z 1 p 2
2
=2 x2 =2
=e e dx = 2 e 2
1
R1 (x+i )2 =2
R1 x2 =2
Am utilizat 1
e dx = 1
e dx ceea ce rezult¼
a din inte-
z 2 =2
grarea funcţiei e pe conturul din planul complex ce uneşte punctele:
2
R; R; R + i ; R + i ; R. Anume, deoarece e z =2 nu are puncte singulare
R z2 =2
rezult¼
a e dz = 0. Avem deci :
Z R Z Z R Z 0
x2 =2 (R+iy)2 =2 (x+i )2 =2 ( R+iy)2 =2
e dx+i e dy+ e dx+i e dy = 0
R 0 R
A doua şi a patra integral¼ a tind spre zero când R ! 1 din cauza
R 1 termenului
2 2
e R =2 . Din prima şi a treia integral¼
a rezult¼ a 1 e (x+i ) =2 dx =
a pentru R ! 1 c¼
R1 2 R 1 2 p
1
e x =2 dx. De asemenea am utilizat 1
e x =2 dx = 2 care se obţine
astfel:
Z 1 2 Z 1 Z 1
x2 =2 x2 =2 y 2 =2
e dx = e dx e dy
1 1 1
ZZ Z 2 Z 1
x2 +y 2 2
= e 2 dxdy = e 2 d d =2
0 0
R2
9. Dac¼
a f 2 S atunci F (f ) 2 S
Demonstraţie. Din proprietat¼
aţile 1 şi 2 rezult¼
a
k
p@
F (f (x)) ( ) k
ip k
= ip p F ( ix) f (x) ( )
@
0 1
@p
k
( ix) f (x) Z 1 @ p ( ix)k f (x)
=F@ A( ) = e ix
d
@xp 1 @xp
Deci
Z 1 @ p ( ix) f (x)
k
p @ k F (f (x)) ( ) ix
j j = e d
@ k 1 @xp
Z 1 @ p ( ix) f (x)
k
d C
1 @xp
De aici rezult¼
a imediat (3:1) deci F (f ) este în S.
10. Dac¼a f 2 S atunci
Z 1 Z 1
1 1
f (x) = F (f (x)) ( ) eix d = f^ ( ) eix d (3.4)
2 1 2 1
(formula de inversiune). In general notând

Z 1
1 1
F 1 (f ) (x) = f ( ) eix d = F (f ) ( x) (3.5)
2 1 2
formula (3:4) se scrie

1
f =F (F (f ))
Demonstraţie. Aplic¼am proprietatea 7 funcţiilor f ( ) şi h ( ) = g ( ) în care
2
=2
g( ) = e . Conform propriet¼
aţii 6 avem
p
^ (x) = F (h ( )) (x) = F (g ( )) (x) = 1 F (g ( )) x = 1 2 e
h x2 =(2 2
)
Proprietatea 7 aplicat¼
a funcţiilor f şi h se scrie (am schimbat în x variabila de
integrare în prima integral¼
a din proprietatea 7):
Z 1 Z 1
1p x2 =(2 2
) dx = 2 2
f (x + t) 2 e eit F (f ) ( ) e =2
d
1 1
Facem schimbarea de variabil¼

a x = u în prima integral¼
a de mai sus şi rezult¼
a:
Z 1 p Z 1
u2 =2 2 2
f (u + t) 2 e du = eit F (f ) ( ) e =2
d
1 1
In relaţia obţinut¼
a facem ! 0. Datorit¼ a descreşterii rapide este permis¼
a
trecerea la limit¼a sub integral¼
a. Rezult¼
a
¼
p Z 1 Z 1
u2 =2
f (t) 2 e du = eit F (f ) ( ) d
1 1
p R1 2 R 1 it
Punând acum 2 în loc de 1
e u =2 du rezult¼a 2 f (t) = 1
e
F (f ) ( ) d adic¼
a formula de inversiune (3:4).
11.
Z 1 Z 1
1
f (x) g (x) dx = fb( ) gb ( ) d
1 2 1
sau
Z 1 Z 1
1
f (x) g (x) dx = F (f ) ( ) F (g) ( ) d (3.6)
1 2 1
In particular Z Z 1
1
1 2 2
jf (x)j dx = jF (f ) ( )j d (3.7)
1 2 1
R 1 it
Demonstraţie. Deoarece g (x) = 21 1
e gb ( ) d (proprietatea 10) prin
conjugare rezult¼
a
Z 1
1 1
g (x) = e ix gb ( ) d = F gb (x)
2 1 2
Scriind proprietatea 3 pentru funcţiile f şi g^ obţinem
Z 1 Z 1
f (x) F gb (x) dx = F (f ) ( ) gb ( ) d
1 1
sau
Z 1 Z 1
2 f (x) g (x) dx = f^ ( ) gb ( ) d
1 1
adic¼
a proprietatea 11.
12. Dac¼a lu¼
am x în loc de x în formula de inversiune (3:4) obţinem
1 bb
f ( x) = f (x) (3.8)
2
sau
2 f ( x) = F (F (f )) (x) (3.9)
Not¼
am
Z 1 Z 1
(f g) (x) = f (x y) g (y) dy = f (y) g (x y) dy = (g f ) (x)
1 1
f g se numeşte produsul de convoluţie al funcţiilorf şi g. Dac¼

a f 2 S, g 2 S
se poate veri…ca imediat c¼
a f g 2 S. In plus avem proprietatea:
13.
F (f g) ( ) = F (f ) ( ) F (g) ( ) (3.10)
Demonstraţie.
Z 1 Z 1
ix
F (f g) ( ) = e f (x y) g (y) dy dx
1 1
Z 1 Z 1 Z 1
ix iy
= g (y) f (x y) e dx dy = g (y) F (f ) ( ) e dy
1 1 1
Z 1
iy
= F (f ) ( ) g (y) e dy = F (f ) ( ) F (g) ( )
1
14.
1
F (f g) ( ) =
(F (f ) F (g)) ( ) (3.11)
2
Demonstraţie. In proprietatea 13 lu¼
am F (f ) în loc de f şi F (g) în loc de g, pe
urm¼
a utiliz¼
am proprietatea 12. Rezult¼ a
2
F (F (f ) F (g)) ( ) = F (F (f )) ( ) F (F (g)) ( ) = (2 ) f ( )g( )
Aplic¼am o transformare Fourier …ec¼arui membru al egalit¼

aţii şi evalu¼
am
rezultatul în x. Membrul stâng d¼
a conform cu (3:9)
F (F (F (f ) F (g)) ( )) (x) = 2 (F (f ) F (g)) ( x)
Membrul drept d¼
a conform cu (3:3):
2 2 2
F (2 ) f ( )g( ) (x) = (2 ) F ((f g) ( )) (x) = (2 ) F ((f g) ( )) ( x)
2
= (2 ) F (f g) ( x)
Egalitatea celor dou¼

a transformate în x d¼
a formula (3:11).
Observaţia 75 Diferiţi autori utilizeaz¼a forme diferite pentru transformata

Fourier. Pe lâng¼a varianta (3:2) aleas¼a de noi cele mai utilizate forme sunt
Z 1
b 1
1) f ( ) = p e ix f (x) dx;
2 1
Z 1
b
2) f ( ) = eix f (x) dx;
1
Z 1
b
3) f ( ) = e i2 x f (x) dx
1
Acestea sunt forme utilizate în c¼arţi de referinţ¼a în literatura de specialitate. In

funcţie de formula aleas¼a anumiţi coe…cienţi care apar în unele propriet¼aţi (10,
11, 13, 14, etc) se modi…c¼a.
3.1.2 Extinderea transformatei Fourier la alte tipuri de

funcţii
Extinderea transformatei Fourier la alte clase de funcţii decât cele rapid de-
scresc¼
atoare (mulţimea notat¼
a de noi S) este posibil¼
a şi se lucreaz¼
a efectiv cu
¼
cu astfel de transformate Fourier. Primul grup mai întins de funcţii pentru care
se poate face transformata Fourier este acela al funcţiilor absolut integrabile pe
R, adic¼a al acelor funcţii pentru care
Z 1
jf (x)j dx < 1:
1
Pentru aceste funcţii de…niţia transformatei Fourier

R1 este identic¼
a cu de…niţia
pentru funcţiile rapid descresc¼atoare:fb( ) = 1
e ix
f (x) dx. Din de…niţie
rezult¼
a
Z 1
fb( ) jf (x)j dx
1
, deci funcţia transformat¼a Fourier este m¼arginit¼aR. Deşi este m¼ arginit¼

a funcţia
1
fb( ) nu este neap¼ a deci 21
arat absolut integrabil¼ 1
e ix b
f ( ) d trebuie inter-
R 1 ix
pretat¼a într-un anume fel pentru a avea sens, iar f (x) = 2 1 b
e f ( )d
1
(transformarea Fourier invers¼ a) nu mai este neap¼ arat adev¼ arat¼a. Avem urm¼ a-
torul rezultat:
R 1 76 Dac¼a
Teorema
i) 1
jf (x)j dx < 1
ii) Funcţia f are limite laterale f (x + 0) şi f (x 0) în x
iii) Pentru un num¼ar pozitiv funcţia f este derivabil¼a pe mulţimea (x ; x) [
(x; x + ) cu derivata m¼arginit¼a
atunci exist¼a limita
Z a
f (x + 0) + f (x 0) 1
= lim eix fb( ) d
2 a!1 2 a
R 1 ix
In particular dac¼ a în punctual x iar 21
a în plus funcţia f este continu¼ 1
e fb( ) d
R a
se interpreteaz¼a ca lim 21 a
eix fb( ) d atunci este adev¼arat¼
a formula de in-
a!1
1
R 1 ix b
versiune f (x) = 2 1
e f ( )d .
16. Exist¼a funcţii care nu sunt absolut integrabile dar p¼ atratul lor este. O
astfel de funcţie este de exemplu
1
f (x) =
1+ j x j
Avem
Z 1 Z 1
1 1
dx = 2 dx = 1
1 1+ j x j 0 1+x
şi
Z 1 2 Z 1
1 1
dx = 2 2 dx =2
1 1+ j x j 0 (1 + x)
Pentru asemenea funcţii de…nirea transformatei Fourier se poate face plecând
de la proprietatea 11 pentru funcţii rapid descresc¼
atoare (formulele (3:6), (3:7).
Anume, orice funcţie f de p¼

atrat integrabil este limit¼
a a unui şir de funcţii rapid
descresc¼
atoare (fn )n2N în sensul c¼a
Z 1
2
jf (x) fn (x)j dx ! 0
1
când n ! 1. Transformatele Fourier fbn formeaz¼

a un şir Cauchy (rezult¼
a din
proprietatea 11) în sensul c¼
a pentru > 0 exist¼
a n (") 2 N astfel c¼a dac¼a
n; m > n ( ) atunci
Z 1 2
fbn ( ) fbm ( ) d <
1
De aici se arat¼
a c¼ asi un subşir al lui fbn
a se poate g¼ convergent la o
n2N
funcţie unic¼ atrat integrabil, pe care o numim fb,
a într-un anumit sens, tot de p¼
transformata Fourier a lui f: Formula de inversare se p¼ astreaz¼
a în sensul c¼
a
Z a
1
f (x) = lim p eix fb( ) d
a!1 2 a
aproape pentru toţi x 2 R deşi formula poate s¼

a nu …e adev¼arat¼
a pentru o
mulţime foarte mare de valori x. Transformata Fourier realizeaz¼
a o bijecţie
liniar¼
a între funcţiile de p¼
atrat integrabil.
3.2 Funcţii generalizate (distribuţii) şi transfor-

matele lor Fourier
3.2.1 De…niţie şi exemple
Se utilizeaz¼
a frecvent o extindere a transformatei Fourier la aşa numitele funcţii
generalizate sau distribuţii. Mulţimea acestor funcţii generalizate conţine funcţi-
ile de p¼atrat integrabil şi funcţiile absolut integrabile (deci şi funcţiile rapid
descresc¼atoare) dar prezint¼ a interes unele funcţii generalizate particulare care
nu sunt funcţii obişnuite. Ne propunem s¼ a prezent¼am succint ideea de funcţie
generalizat¼a sau distribuţie. Ideea de baz¼a este de a privi funcţiile nu ca o core-
spondenţ¼a x ! f (x) ci ca un mod de acţiune asupra altor funcţii numite funcţii
test: funcţii : R ! C de clas¼ a C 1 şi care sunt identic nule în afara unui
interval m¼arginit. Acţiunea unei funcţii obişnuite f asupra unei funcţii test
este prin de…niţie:
Z 1
(f; ) = f (x) (x) dx
1
Integrarea se face doar pe un interval m¼

arginit deoarece prin de…niţie funcţiile
test sunt nenule doar pe un interval m¼arginit. Dac¼
a f este absolut integrabil¼ a
pe orice interval m¼
arginit atunci
j(f; )j K maxn j (x)j (3.12)

x2R
pentru toate funcţiile test care sunt nule în afara unui interval m¼
arginit [a; b].
Constanta K depinde de f şi de intervalul [a; b]. Not¼ am mulţimea funcţiilor
3.2. FUNCŢII GENERALIZATE (DISTRIBUŢII) ŞI TRANSFORMATELE LOR FOURIER57
test cu T . O funcţie generalizat¼ a sau distribuţie pe R este este prin de…niţie

o aplicaţie liniar¼a f : T ! C astfel încât pentru orice interval m¼ arginit [a; b]
exist¼
a un k 2 N şi o constant¼ a K astfel ca pentru orice funcţie test cu suportul
în [a; b] (altfel spus identic nul¼
a în afara intervalului [a; b]) s¼
a avem:
0 (k)
j(f; )j K max j (x)j + maxn (x) + ::: + maxn (x) (3.13)
x2Rn x2R x2R
Cel mai mic num¼ ar k pentru care este adev¼ arat¼

a inegalitatea de mai sus se
numeşte ordinul distribuţiei pe intervalul [a; b]. Funcţiile obişnuite sunt dis-
tribuţii de ordinul zero pe orice interval (3:12). Urm¼ atoarea distribuţie numit¼
a
distribuţia lui Dirac este alt¼
a distribuţie de ordinul zero:
( ; )= (0) (3.14)
Acţiunea distribuţiei
R 1Dirac nu provine de la o funcţie obişnuit¼
a f prin procedura
standard (f; ) = 1 f (x) (x) dx. Not¼ am (x x0 ) distribuţia de…nit¼ a prin
( (x x0 ) ; (x)) = (x0 ) (3.15)

O distribuţie de ordinul unu care nu provine de la o funcţie obişnuit¼
a este dis-
tribuţia 0 de…nit¼
a prin:
0 0
; = (0)
0
Analog de…nim (x x0 ) prin
0 0
(x x0 ) ; (x) = (x0 )
O distribuţie poate … înmulţit¼a cu o funcţie C 1 şi se obţine o nou¼
a distribuţie.
Dac¼
a se d¼ a C 1 atunci gf se de…neşte prin:
a distribuţia f şi funcţia g de clas¼
(gf; ) = (f; g )
Remarc¼ am c¼ a pentru funcţie test, g este tot o funcţie test deci are sens
(f; g ). Dac¼ a funcţia g nu este de clas¼ a C 1 este posibil ca produsul gf s¼ a nu
aib¼a sens pentru orice distribuţie f . Produsul are sens îns¼ a când f şi g sunt
funcţii obişnuite şi coincide cu produsul obişnuit al funcţiilor.
3.2.2 Derivarea distribuţiilor

Acţiunea derivatei f 0 a unei funcţii f se exprim¼
a astfel:
Z 1 Z 1
0 0 1 0
(f ; ) = f (x) (x) dx = f (x) (x)j 1 f (x) (x) dx
1 1
Z 1
0 0
= f (x) (x) dx = f;
1
Vedem c¼a operaţia de derivare s-a transferat asupra funcţiei test. Se de…neşte în
general derivata unei distribuţii f în aşa fel ca s¼
a …e asem¼
an¼atoare cu derivata
unei funcţii, prin
0
(f 0 ; ) = f; (3.16)
Pentru derivate de ordin mai mare avem analog:
p (p)
f (p) ; = ( 1) f;
Dac¼a f este o distribuţie de ordinul k atunci f (p) este o distribuţie de ordinul

k + p.
Exemplul 77 Fie
1; x > 0
H (x) =
0; x < 0
(funcţia lui Heaviside). Valoarea în x = 0 nu are importanţ¼a. Funcţia de…neşte
distribuţia Z 1 Z 1
(H; ) = H (x) (x) dx = (x) dx
1 0
Derivata acestei distribuţii este
Z 1 Z 1
(H 0 ; ) = H (x) 0 (x) dx = 0
(x) dx = (0) = ( ; )
1 0
Deci H 0 = .
Exemplul 78 Fie distribuţia de…nit¼a de funcţia ln jxj:

Z 1
(ln jxj ; ) = ln j x j (x) dx
1
Derivata acestei distribuţii acţioneaz¼a conform de…niţiei astfel:

Z 1
d ln jxj
; (x) = ln j x j 0 (x) dx
dx 1
Z Z 1
= lim ln ( x) 0 (x) dx + ln x 0 (x) dx
!0 1
Z Z 1
prin parti 1 1
= lim (x) dx + (x) dx
!0 1 x x
1
lim ln ( x) (x) lim ln (x) (x)
!0 1 !0
Z Z 1
1 1
= lim (x) dx + (x) dx + lim (ln ( ) ( ( ) ( )))
!0 1 x x |
!0
{z }
=0
Z Z 1
1 1 de…n itie 1
= lim (x) dx + (x) dx = vp ; (x)
!0 1 x x x
Ultima linie de…neşte distribuţia x1 sau vp 1
x numit¼a valoarea principal¼a Cauchy
a lui x1 . Avem deci formula de derivare:
d 1
ln j x j= vp
dx x
3.2. FUNCŢII GENERALIZATE (DISTRIBUŢII) ŞI TRANSFORMATELE LOR FOURIER59
Exemplul 79 Distribuţia ln (x + i0) se de…neşte prin

Z 1
de…n itie
(ln (x + i0) ; (x)) = lim ln (x + iy) (x) dx
y!+0 1
Z 1 Z 0
= ln j x j (x) dx + i (x) dx
1 1
Aici am utilizat
p y!+0 ln j x j +i ; daca x < 0
ln (x + yi) = ln x2 + y 2 + i arg (x + yi) !
ln j x j daca x > 0
Avem deci
ln (x + i0) = ln j x j +i H ( x)
Cu exemplele precedente de derivare rezult¼a
d 1
ln (x + i0) = v:p: i (x)
dx x
Exemplul 80 Deoarece
Z 1
(ln (x + i0) ; (x)) = lim ln (x + iy) (x) dx
y!+0 1
avem
d
ln (x + i0) ; (x) ln (x + i0) ; 0 (x)
=
dx
Z 1 Z 1
prin parti d ln (x + iy)
= lim ln (x + iy) 0 (x) dx = lim (x) dx
y!+0 1 y!+0 1 dx
Z 1
1 de…n itie 1
= lim (x) dx = ; (x)
y!+0 1 x + iy x + i0
Avem deci
1 d 1
= ln (x + i0) = v:p: i (x)
x + i0 dx x
3.2.3 Transformarea Fourier a distribuţiilor

Transformarea Fourier a distribuţiilor se de…neşte plecând de la proprietatea 3:
Z 1 Z 1
f ( ) F (g) ( ) d = F (f ) ( ) g ( ) d
1 1
care spune c¼ a modul de acţiune al transformatei Fourier F (f ) asupra unei funcţii

test g se exprim¼a prin acţiunea lui f asupra transformatei Fourier F (g) a funcţiei
test. Lu¼ am aceast¼a proprietate ca de…niţie pentru transformata Fourier a dis-
tribuţiilor. Pentru o distribuţie f de…nim transformata ei Fourier F (f ) prin:
(F (f ) ; ) = (f; F ( )) (3.17)
Prin aceast¼
a de…niţie dac¼
a f este o funcţie obişnuit¼
a (de exemplu din spaţiul S)
atunci transformata ei Fourier este funcţia
Z 1
ix
F (f ) ( ) = e f (x) dx
1
, iar dac¼
a f este o funcţie generalizat¼
a (altfel spus distribuţie) atunci derivata ei
se calculeaz¼a dup¼a formula (3:17). Propriet¼ aţile 0-14 ale transformatei Fourier
pentru funcţii rapid descresc¼ atoare se p¼astreaz¼ a şi pentru distribuţii în m¼
asura
în care au sens (nu intr¼ am în detalii).
Exemplul 81 Funcţia generalizat¼a (x) are transformata Fourier urm¼atoare:

Z 1 Z 1
i0x
(F ( ) ; ) = ( ; F ( )) = F ( ) (0) = (x) e dx = (x) dx = (1; )
1 1
Avem deci:
F( )=1
Exemplul 82 FieR funcţia f (x) = ei 0 x . Funcţia f (x) este o funcţie obişnuit¼a

1
doar c¼a integrala 1
e ix f (x) dx nu este convergent¼a deci transformata ei
Fourier s-ar putea s¼a nu …e o funcţie obişnuit¼a. Transformata ei Fourier se
obţine astfel:
Z 1
i 0x i 0x
F e ; (x) = e ; F ( ) (x) = ei 0x F ( ) (x) dx = 2 ( 0)
1
Am obţinut astfel
F ei 0x ( )=2 ( 0)
Exemplul 83 Deoarece
1 i 0x i 0x
1 i 0x i 0x
sin ( 0 x) = e e ; cos ( 0 x) = e +e
2i 2
obţinem din exemplul precedent:
1 i 0x i 0x
1
F (sin 0 x) ( )=F e e ( )= F ei 0x ( ) F e i 0x ( )
2i 2i
1
= 2 ( ( 0) ( + 0 )) = ( ( 0) ( + 0 ))
2i i
Analog obţinem pentru cos ( 0 x)
F (cos 0 x) ( )= ( ( 0) + ( + 0 ))
3.3. TABELE 61
3.3 Tabele
Determinarea transformatei Fourier a unei funcţii presupune utilizarea unor
subtilit¼
aţi de calcul cu integrale şi derivate ca şi treceri la limit¼
a care s-ar putea
s¼
a nu ne …e tocmai la îndemân¼ a uneori. De aceea s-au întocmit tabele cu astfel
de funcţii pe care le putem utiliza la nevoie. In continuare sunt prezentate
transformatele Fourier pentru câteva funcţii generalizate.
Tabel cu transformate Fourier R1

f (x) fb( ) = F (f ) ( ) = 1 e ix f (x) dx
(x) 1
(x x0 ) e ix0
1 2 ( )
ei 0 x 2 ( 0)
(k) k
(x) (i )
(k) k
(x x0 ) (i ) e ix0
1; dacax 0 1 1
H (x) = i vp + ( )
0; dacax < 0
v:p: x1 sau x1 i sgn ( )
2 1
sgn (x), semnul lui x i vp
1
e ax H (x), a > 0 a+i
n!
xn e ax H (x), a > 0 (a+i n
p )
p1 p2
jxj j j
cos ( 0 x) ( ( 0 ) + ( + 0 ))
cos ( 0 x) H (x) 2 ( ( 0 ) + ( + 0 )) + 2i 2
0
ax a+i
e cos ( 0 x) H (x), a > 0 (a+i )2 + 2
0
sin ( 0 x) i ( ( 0) ( + 0 ))
sin ( 0 x) H (x) 2 ( ( 0) ( + 0 )) + 2 0
2
0
ax
e sin ( 0 x) H (x), a > 0 (a+i ) +
0
2 2
0
ajxj 2a
e ,a>0 a2 + 2
p 2
a2 x2
e a e 4a2
2 p i
2
eiax ae
4a 4
2
p 2
cos ax a cos 4a 4
2
p 2
sin ax a sin 4a 4
a a
x 1; daca <x< 2 2 a sin(x)
rect a = a>0 a Sinc 2 , unde Sinc (x) = x
0; in caz contrar
Sinc (ax), a > 0 a rect 2a
x 0; daca j x j> a=2 a 2 a

tri a = a>0 2 Sinc 4
1 2 j x=a j; daca j x j a=2
Sinc2 (ax) a tri 4a
Tabel cu principalele propriet¼

aţi ale transformatei Fourier
R1
F (f ) ( ) = f^ ( ) = 1 e ix f (x) dx
R 1 ix
F 1 (f ) ( ) = 21 1
e f (x) dx = 21 F (f ) ( x)
F ( f (x) + g (x)) = F (f ) ( ) + F (g) ( )
@ k f (x) k
F @xk
( ) = ik F (f (x) ( )
@ k F (f (x))( ) k
= F ( ix) f (x) ( )
@ k
R1 R1
1
f ( ) F (g) ( ) d = 1 F (f ) ( ) g ( ) d
F (f (x + t)) ( ) = eit F (f (x)) ( )
F eitx f (x) ( ) = F (f (x)) ( t)
F (f ( x)) ( ) = j1j F (f (x))
R 1
f (x) = 21 F (f (x)) ( ) eix d = F 1 (F (f )) (x)
R1 1 R1
1
f (x) g (x) dx = 21 1
F (f ) ( ) F (g) ( ) d
F (F (f (x)) ( )) (t) = 2 f ( t)
F (f g) ( ) = F (f ) ( ) F (g) ( )
F (f g) ( ) = 1 fb gb ( ) 2
1
F(f g) = F 1 (f ) F 1 (g)
F (f g) = 2 F 1 (f ) F 1 (g)
1
3.4 Aplicaţii
Transformarea Fourier este mult utilizat¼ a în studiul ecuaţiilor diferenţiale sau
în studiul semnalelor. In cele ce urmeaz¼ a d¼am câteva exemple de utilizare a
transformatei Fourier. In procesul de calcul vom folosi tabelul de transformate
Fourier ca şi propriet¼
aţile rezumate mai sus.
Exemplul 84 S¼a se rezolve ecuaţia c¼aldurii

2
@u
@t a2 @@xu2 = 0
u (x; 0) = (x)
pentru
(x; t) 2 ( 1; 1) [0; 1)
Rezolvare. Presupunem c¼a este în spaţiul S astfel ca în calculele de mai
jos s¼a nu avem probleme de convergenţ¼a a integralelor. Facem o transformare
2
Fourier a expresiei @u
@t a2 @@xu2 considerat¼a ca funcţie de x, u (x; t) ! u
b ( ; t),
@ 2 u(x;t) 2
(x; t) ! @ ub@t
@u ( ;t) 2 @u
@t , @x2 b ( ; t) şi deci ecuaţia
! (i ) u @t a2 @@xu2 = 0 devine
dup¼a transformare
@b
u ( ; t)
+ a2 2 u
b ( ; t) = 0
@t
cu condiţia iniţial¼a
b ( ; 0) = b ( )
u
Aceasta este o problem¼a Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼a ordinar¼a de ordinul
I (necunoscuta este funcţie de t şi depinde de parametrul ). Soluţia se vede
uşor c¼a este
2 2
b ( ; t) = e a t b ( )
u
Pentru a a‡a pe u (x; t) facem o transformare Fourier invers¼a (utiliz¼am tabelul):
3.4. APLICAŢII 63
1 1 a2 2
t b ( ) (x; t)
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x) = F e
1 a2 t 2
1 b( )
= F e F (x; t)
Z 1
1 x2 1 (x y)2
= p e 4a2 t (x) (x; t) = p e 4a2 t (y) dy
2a t 2a t 1
Exemplul 85 S¼a se rezolve ecuaţia undelor

8 2 2
< @@t2u a2 @@xu2 = 0
u (x; 0) = (x)
: @u
@t (x; 0) = (x)
pentru (x; t) 2 ( 1; 1) (0; 1).
Rezolvare. Facem o transformare Fourier a funcţiilor în raport cu variabila x,
2
2 b( ;t) @ 2 u(x;t)
ele devenind funcţii în : u (x; t) ! u b ( ; t), @@t2u (x; t) ! @ u@t2 , @x2 !
2 2 2
(i ) ub ( ; t). Ecuaţia @@t2u a2 @@xu2 = 0 devine
@2ub ( ; t)
+ a2 2 u
b ( ; t) = 0 (3.18)
@t2
b ( ; 0) = b ( ), @ ub@t
cu condiţiile iniţiale u ( ;0)
= b ( ). Soluţia acestei probleme
Cauchy pentru ecuaţia diferenţial¼a ordinar¼a (3:18) este
sin (a t)
b ( ; t) = b ( ) cos (a t) + b ( )
u
a
Avem acum
1
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x; t)
Transformarea Fourier invers¼a se face în raport cu variabila . Avem (din tabel)
1 1 1
F (cos (a t)) (x) = F (cos (a t)) ( x) = ( ( x at) + ( x + at))
2 2
1
= ( (x + at) + (x at))
2
( este funcţie generalizat¼a par¼a)
Avem acum
h i
F 1 b ( ) cos (a t) (x; t) = F 1 b ( ) F 1 (cos (a t)) (x; t)
1
= (x) ( (x + at) + (x at)) (x; t)
2
Z 1 Z 1
1
= (x y) (y + at) dy + (x y) (y at) dy
2 1 1
1
= ( (x + at) + (x at))
2
Pentru transformata Fourier invers¼a a funcţiei b ( ) sin(a
a
t)
avem F 1 b =
şi din tabel
1 sin (a t) 1 1
F (x) = F (t Sinc (at )) (x) = t F (Sinc (at )) (x)
a
1 x
= t rect
2at 2at
Deci:
F b ( ) sin (a t) (x; t) = F 1 b ( )
1
F 1
sin (a t)
(x; t)
a a
1 x 1 x
= (x) rect (x; t) = (x) rect (x; t)
2a 2at 2a 2at
Z 1 Z at Z x+at
1 z 1 1
= (x z) rect dz = (x z) 1dz = (s) ds
2a 1 2at 2a at 2a x at
Adunând cele dou¼a componente g¼asim soluţia lui d’Alembert:

1
u (x; t) = F (b
u ( ; t)) (x; t)
=F 1 b ( ) cos (a t) (x; t) + F 1 b ( ) sin (a t) (x; t)

a
Z x+at
1 1
= ( (x + at) + (x at)) + (s) ds
2 2a x at
R1
Exemplul 86 Dac¼a f (x) este funcţie par¼a atunci fb( ) = 1
e ix f (x) dx
este funcţie par¼a şi în plus avem
Z 1 Z 1
b
f( )= e ix
f (x) dx = (cos ( x) + i sin ( x)) f (x) dx
1 1
Z 1 Z 1 Z 1
= cos ( x) f (x) dx + i sin ( x) f (x) dx = 2 cos ( x) f0 (x) dx
1 1 0
| {z }
=0 (im para)
Am desemnat prin f0 (x) restricţia lui f (x) la intervalul (0; 1). Not¼am prin
foc ( ) restricţia transformatei Fourier fb( ) la intervalul (0; 1). Avem:
Z 1
foc ( ) = 2 cos ( x) f0 (x) dx
0
Funcţia f0c ( ) se numeşte transformata prin cosinus a funcţiei f0 (x). Avem

acum pentru x > 0
Z 1 Z 1
1 1
f0 (x) = f (x) = e ix fb( ) dx = (cos ( x) i sin ( x)) fb( ) dx
2 1 2 1
Z 1 Z
1 1 1
= cos ( x) fb( ) dx = cos ( x) fb( ) dx
2 1 0
Z
1 1 1
= cos ( x) f0c ( ) dx = f0cc (x)
0
Prin urmare f0 (x) se poate recupera din transformata ei prin cosinus prin ace-
laşi tip de formul¼a. Perechea de transform¼ari
Z 1
foc ( ) = 2 cos ( x) f0 (x) dx
Z0 1
1
f0 (x) = cos ( x) f0c ( ) dx
0
3.4. APLICAŢII 65
formeaz¼a transformarea prin cosinus a funcţiilor pe (0;q 1). Dac¼a schimb¼am

R
2 1
un pic de…niţia transformatei prin cosinus f0C ( ) = 0
cos ( x) f0 (x) dx
obţinem
r Z 1
2
f0C ( ) = cos ( x) f0 (x) dx
r Z0 1
2
f0 (x) = cos ( x) f0c ( ) dx = f0CC (x)
0
Dac¼a lu¼am funcţii impare f în transformarea Fourier şi not¼am f0 restricţia la

(0; 1)atunci obţinem perechea de formule:
Z 1
f0s ( ) = 2 f0 (x) sin ( x) dx
Z0 1
1
f0 (x) = f0s ( ) sin ( x) d = f0ss (x)
0
sau
r Z 1
2
f0S ( ) = f0 (x) sin ( x) dx
0
r Z 1
2
f0 (x) = f0S ( ) sin ( x) d = f0SS (x)
0
Transformarea dat¼a de oricare din formulele de mai sus se numeşte transfor-

mare prin sinus.
Exemplul 87 In acest exemplu se introduce transformata Laplace şi se arat¼a c¼a

formula de inversiune a transformatei Laplace rezult¼a din formula de inversiune
a transformatei Fourier. Numim funcţii original funcţiile f : R ! C astfel
ca i) f (t) = 0 pentru t < 0, ii) exist¼a o constant¼a C şi o constant¼a care
depind de funcţie astfel ca f (t) j < Ce t , iii) f este derivabil¼a cu excepţia unei
mulţimi discrete de puncte şi pentru orice x > 0 exist¼a un x > 0 astfel ca f 0 s¼a
…e m¼arginit¼a pe (x x ; x) [ (x; x + x ) şi are limite laterale în …ecare punct.
Pentru astfel de funcţii de…nim transformata Laplace
Z 1
L (f (t)) (p) = e pt f (t) dt
0
unde p este un num¼ar complex p = + i cu > . Avem

pt ( a)t
e f (t) < Ce
deci pentru > integrala este convergent¼a şi de…neşte o funcţie olomorf¼a cel
puţin în domeniul
D = fp = + i 2 C j > g
Punând p = + i în de…niţia transformatei Laplace g¼asim
Z 1 Z 1
L (f (t)) ( + i ) = e t i t f (t) dt = e t f (t) e it
dt = F e t
f (t) ( )
0 1
Deci transformata Laplace a funcţiei f (t) evaluat¼a în p = +i se exprim¼a prin

transformata Fourier a funcţiei e t f (t), funcţie care este identic nul¼a pentru
t < 0. Din formula de inversiune a transformatei Fourier g¼asim:
t t
e f (t + 0) + e f (t 0)
= F 1 F e t f (t) ( ) (t)
2 Z 1
1
= F 1 (L (f (t)) ( + i )) (t) = L (f (t)) ( + i ) ei t d
2 1
Z 1
1 t
= e L (f (t)) ( + i ) e( +i )t d
2 1
Z +i1
1
= e t L (f (t)) ( + i ) e( +i )t d ( + i )
2 i i1
Z +i1
1
= e t L (f (t)) (p) ept dp
2 i i1
t
De aici rezult¼a prin simpli…care cu e
Z +i1
f (t + 0) + f (t 0) 1
= L (f (t)) (p) ept dp
2 2 i i1
iar în punctele de continuitate ale lui f (t)

Z +i1
1
f (t) = L (f (t)) (p) ept dp
2 i i1
Capitolul 4
Funcţii Bessel
4.1 Funcţiile şi ale lui Euler

Reamintim c¼
a pentru a > 0, se de…neşte funcţia a lui Euler
Z 1 Z 1
2
(a) = ta 1 e t dt = 2 x2a 1 e x dx (4.1)
0 0
a la alta se face cu schimbarea t = x2 ). Avem

(trecerea de la o integral¼
2 Z 1 Z 1 Z Z
1 2 2 2 2
= 4 e x dx e y dy = 4 e (x +y ) dxdy
2 0 0
x>0;y>0
Z Z !
1 =2
2
= 4 e d d =
=0 =0
1 p
de unde rezult¼ a 2 = .
Prin integrare prin p¼
arţi obţinem formula de recurenţ¼
a (a + 1) = a (a)
şi repetând formula de recurenţ¼ a obţinem (m + n + 1) = (m + n)(m + n
1) : : : n (n). Tinând seama c¼ a (1) = 1 obţinem pentru m 2 N formula (m +
1) = m! şi de asemenea formula
1 1 3 1 1
m+ = m m :::
2 2 2 2 2
p
(2m 1) (2m 3) :::1
=
2m
Prin formula (a + 1) = a (a) se de…neşte pas cu pas funcţia pentru
argumente a < 0. Pentru a 2 ( 1; 0) se de…neşte (a) = (a+1)
a = (a+2)
(a+1)a = etc:
(a+2)
cu a + 1 2 (0; 1), pentru a 2 ( 2; 1) avem (a) = (a+1)a cu a + 2 2 (0; 1)
etc. Funcţia are valori reale pentru x 2 R f0; 1; 2; ::::g iar în valorile
întregi a 0 limita funcţiei este 1.
Funcţia lui Euler se de…neşte prin
Z 1 Z 1
b 1 xa 1
(a; b) = ta 1 (1 t) dt = a+b
dx (4.2)
0 0 (1 + x)
67
68 CAPITOLUL 4. FUNCŢII BESSEL
Integrala are sens pentru a > 0, b > 0, iar trecerea de la o integral¼

a la alta se
face prin schimbarea t = x= (1 + x). Prin schimbarea de variabil¼a t = sin sau
t = cos se g¼ aseşte
Z =2 Z =2
(a; b) = 2 sin2a 1 cos2b 1 d = 2 cos2a 1 sin2b 1 d = (b; a)
0 0
Avem de asemenea prin trecerea în integrala dubl¼ a la coordonate polare:

Z 1 Z 1
2 2
(a) (b) = 4 x2a 1 e x dx y 2b 1 e y dy
Z0 Z 0
(x2 +y 2 ) 2a 1 2b 1
= 4 e x y dxdy
x>0;y>0
Z 1 Z =2
2
= 4 e 2a+2b 1
cos2a 1
sin2b 1
d
0 0
= (a + b) (a; b)
de unde
(a) (b)
(a; b) = :
(a + b)
4.2 De…niţia funcţiilor Bessel

Funcţiile Bessel sunt soluţiile ecuaţiei diferenţiale
x2 u00 + xu0 + (x2 n2 )u = 0: (4.3)

Ecuaţia este liniar¼
a şi omogen¼ a cu coe…cienţi variabili. Orice soluţie este o
combinaţie liniar¼
a a dou¼a soluţii independente. C¼ aut¼
am o soluţie de forma
X
u (x) = x a0 + a1 x + a2 x2 + ::: + ak xk + ::: = ak x +k
însumarea f¼
acându-se dup¼
a k 2 Z, cu a0 6= 0 şi ak = 0 pentru k < 0. Avem
X
u0 (x) = ( + k) ak x +k 1
X
u00 (x) = ( + k) ( + k 1) ak x +k 2
şi prin înlocuire

X X X
+k +k
( + k) ( + k 1) ak x + ( + k) ak x + x2 n2 ak x +k
=0
de unde
X
( + k) ( + k 1) ak + ( + k) ak + ak 2 n2 ak x +k
=0
De aici obţinem
( 1) + n2 a0 + a 2 = 0, pentru k = 0
2
( + 1) + + 1 n a1 + a 1 = 0, pentru k = 1
2
( + k) ( + k 1) ak + ( + k) ak + ak 2 n ak = 0, pentru k > 1
4.2. DEFINIŢIA FUNCŢIILOR BESSEL 69
Deoarece a 2 = 0 şi a0 6= 0 rezult¼

a ( 1) + n2 = 0 de unde = n.
2
Deoarece a 1 = 0 şi ( + 1) + + 1 n 6= 0 când = n rezult¼ a a1 = 0.
Ultima relaţie se scrie
ak 2
ak =
k (2 + k)
Din aceast¼
a relaţie rezult¼
a 0 = a1 = a3 = a5 = :::a2m+1 = :::.
Pentru coe…cienţii de ordin par avem:
1
a2 = a0 ;
2 (2 + 2)
1
a4 = a0 ; :::
2 4 (2 + 2) (2 + 4)
m 1
a2m = ( 1) a0
2 4 ::2m (2 + 2) (2 + 4) ::: (2 + 2m)
m
( 1)
= a0
2m m!2m ( + 1) ( + 2) ::: ( + m)
Cu aceasta soluţia devine (din variantele = n lu¼

am = n)
1
X ( 1)m
u (x) = a0 x2m+n
22m m! (n + 1) (n + 2) ::: (n + m)
k=0
1
In mod standard se noteaz¼ a Jn (x) = u (x) pentru a0 = 2n (n+1) ceea ce ne d¼
a
funcţia Bessel standard, soluţie a ecuaţiei (4:3):
1
X ( 1)m x 2m+n
Jn (x) = (4.4)
m=0
(m + n + 1) (m + 1) 2
Seria este convergent¼

a pentru orice x 2 C, iar pentru n < 0 seria nu are sens
în x = 0. Pentru n 2 = Z puterea xn este de…nit¼ a de exemplu pe C n ( 1; 0] şi
pe acest domeniu de…nim şi funcţia Bessel.
S¼
a vedem cum arat¼
a câteva funcţii Bessel.
Pentru n = 0 g¼
asim
1
X 1
X
( 1)m x 2m ( 1)m
J0 (x) = = 2 x2m
m=0
(m + 1) (m + 1) 2 m=0 (m!) 2
m
x2 x4 x6
= 1 + 2 2 + :::
2 (2!) 22 (3!) 23
Pentru n = 1=2 se g¼
aseşte
1
X ( 1)m x 2m+1=2
J1=2 (x) =
m=0
(m + 1 + 21 ) (m + 1) 2
r 1
2 X ( 1)m x 2m+1
= (2m+1)(2m 1):::1
p
x m=0 m! 2
2m+1
r 1
2 X ( 1)m
= m
x2m+1
x m=0 2 (2m + 1) (2m 1) :::1 m!
r 1
2 X ( 1)m 2m+1
= x
x m=0 (2m + 1)!
r
2
= sin (x)
x
Pentru n = 1=2 se obţine
1
X ( 1)m x 2m 1=2
J 1=2 (x) =
m=0
(m + 1 21 ) (m + 1) 2
r 1
2 X ( 1)m 1
= (2m 1)(2m 3):::1
p
2m+1
x2m
x m=0 (m + 1) 2
2m
r 1
2 X m
2 ( 1)m 1 2m
= x
x m=0 (2m 1) (2m 3) :::1 m! 22m
r 1
2 X ( 1)m 2m
= x
x m=0 (2m)!
r
2
= cos (x)
x
Pentru n 2
= Z avem
xn x n
Jn (x) = (1 + O(x2 )); J n (x) = (1 + O(x2 ))
2n (n + 1) 2 n ( n + 1)
nxn 1 nx n 1
Jn0 (x) = n
(1 + O(x2 )); J 0 n (x) = n
(1 + O(x2 ))
2 (n + 1) 2 ( n + 1)
şi de aici
Jn (x) J n (x) 2n 1
= (1 + O x2 ) 6= 0:
Jn0 (x) J 0 n (x) (n + 1) ( n + 1) x
În concluzie aceste funcţii sunt independente şi orice soluţie a ecuaţiei Bessel
(4:3) pentru n 2
= N are urm¼ atoarea form¼
a
u (x) = c1 Jn (x) + c2 I n (x):
n
Pentru n 2 N se veri…c¼
a faptul c¼
aJ n (x) = ( 1) Jn (x) (în formula (4:4)
avem (m n + 1) = 1 pentru 0 m n 1).
¼ PENTRU FUNCŢIILE BESSEL
4.3. RELAŢII DE RECURENŢA 71
4.3 Relaţii de recurenţ¼

a pentru funcţiile Bessel
Se pot stabili urm¼
atoarele relaţii pornind de la de…niţia (4:4) :
Jn0 (x) = Jn 1 (x) nx Jn (x)
(4.5)
Jn0 (x) = Jn+1 (x) + nx Jn (x):
relaţii care pot … scrise şi sub forma
1 d n n 1
x dx (x Jn (x)) = x Jn 1 (x)
(4.6)
1 d n (n+1)
x dx (x J n (x)) = x Jn+1 (x)
Ilustr¼
am modul de demonstraţie pentru una din formule.
1
1 d n 1 d X ( 1)m
(x Jn (x)) = x2m+2n
x dx x dx m=0 (m + n + 1) (m + 1)22m+n
1
1 X ( 1)m 2 (m + n)
= x2m+2n 1
x m=0 (m + n + 1) (m + 1)22m+n
1
X ( 1)m 2 (m + n)
= xn 1
2m+n
x2m+n 1
m=0
(m + n) (m + n) (m + 1)2
1
X ( 1)m x 2m+n 1
= xn 1
x2m+2n 1
m=0
(m + n) (m + 1)22m+n 2
= xn 1
Jn 1 (x)
Câteva consecinţe ale acestor relaţii de recurenţ¼

a se pot deduce imediat. Ast-
1 d k k
fel formula (4:6) aplicat¼ a x dx (x Jn (x)) = ( 1) x (n+k) Jn+k (x)
a de k ori ne d¼ n
ceea ce se scrie
k
k 1 d
Jn+k (x) = ( 1) xn+k (x n
Jn (x)) (4.7)
x dx
Pentru n = 1=2 formula (4:7) devine
r k
k 2 1 d sin x
Jk+1=2 (x) = ( 1) xk+1=2 (4.8)
x dx x
In particular
r
2 sin x
J3=2 (x) = cos x
x x
r
2 3 3
J5=2 (x) = 1 sin x cos x
x x2 x
Prin adunarea relaţiilor (4:5) obţinem de4rivata funcţiei Bessel
Jn 1 (x) Jn+1 (x)
Jn0 (x) = (4.9)
2
iar prin sc¼
aderea lor obţinem o relaţie între trei funcţii Bessel
2n
Jn 1 (x) + Jn+1 (x) = Jn (x) (4.10)
x
4.4 Ortogonalitatea funcţiilor Bessel

Fie funcţiie u (x) = Jn ( x), v (x) = Jn ( x). Tinând seama c¼
a Jn (x) veri…c¼
a
ecuaţia (4:3) rezult¼
a
n2
xu00 (x) + u0 (x) + 2
x u (x) = 0
x
2 n2
xv 00 (x) + v 0 (x) + x v (x) = 0
x
Inmulţim prima relaţie cu v (x) şi pe a doua cu u (x) apoi le sc¼

adem. Rezult¼
a
0 2
[x (u0 (x) v (x) u (x) v 0 (x))] = 2
xu (x) v (x)
Prin integrare pe intervalul [0; L] obţinem pentru n 0 (de fapt chiar pentru
n > 1)
Z L
0 0 L 2 2
[x (u (x) v (x) u (x) v (x))]j0 = xu (x) v (x) dx
0
adic¼
a
Z L
2
L[ Jn0 ( L) Jn ( L) Jn0 ( L) Jn ( L)] = 2
xJn ( x) Jn ( x) dx
0
(4.11)
S¼
a presupunem c¼
a Jn ( L) = 0 şi Jn ( L) = 0. Atunci relaţia (4:11) se scrie
2
RL
2
0
xJn ( x) Jn ( x) dx = 0, iar pentru 2 6= 2 obţinem
Z L
xJn ( x) Jn ( x) dx = 0 (4.12)
0
Relaţia (4:12) se numeşte relaţia de ortogonalitate a funcţiilor Bessel în ra-

RL
port cu produsul scalar (f; g) = 0 xf (x) g (x) dx.
4.5 Zerourile funcţiilor Bessel

Dac¼a a + ib este r¼ad¼acin¼ a cu a 6= 0, b 6= 0 a ecuaţiei Jn (x) = 0 atunci ţinând
seama c¼a toţi coe…cienţii funcţiei Jn (x) sunt reali (vezi (4:4)) rezult¼
a c¼
a şi a ib
este r¼
ad¼
acin¼a. Luând în relaţia (4:11) = a + ib, = a ib şi L = 1 g¼ asim
Z 1
2
0 = 4iab x jJn ((a + ib) x)j dx 6= 0
0
contradicţie care arat¼a c¼

a nu exist¼
a r¼ad¼
acini complexe a + ib cu a 6= 0, b 6= 0.
R¼ad¼
acini de forma x = ib cu b 6= 0 nu pot s¼ a existe pentru c¼a din formula (4:4)
n P1 (1 1 2 2m n
g¼
asim Jm (ib) = (ib) m=0 (m+n+1) (m+1) 22m+n b = (ib) A cu A > 0.
R¼amân doar posibile r¼ ad¼
acini de forma x = a 2 R. Deoarece a şi a sunt
simultan r¼ ad¼
acini pentru c¼ a Jn (x) = xn f (x) cu f par¼ a (vezi 4.4) putem s¼a
studiem doar r¼ ad¼acinile a > 0.
4.5. ZEROURILE FUNCŢIILOR BESSEL 73
y(x)
Dac¼
a în ecuaţia lui Bessel (4:3) facem substituţia u (x) = p
x
g¼
asim
1
n2
y 00 (x) + y (x) + 4
y (x) = 0
x2
ecuaţie care pentru x mare este apropiat¼
a de ecuaţia
y 00 (x) + y (x) = 0
deci e de aşteptat ca soluţiile ei s¼

a …e aproximativ de forma
y (x) A cos (x + )
de unde
A cos (x + )
Jn (x) p
x
pentru x mare. Concret se poate ar¼
ata c¼
a
r
2 n 1
Jn (x) = cos x +O (4.13)
x 2 4 x3=2
Aceast¼ a formul¼a se numeşte forma asimptotic¼ a a funcţiilor Bessel. Din aceast¼ a

formul¼a rezult¼a c¼a pentru x mare ecuaţia Jn (x) = 0 are r¼ ad¼
acini apropiate de
r¼
ad¼acinile ecuaţiei cos x n2 4 = 0 adic¼ a are o in…nitate de r¼ ad¼
acini reale
pozitive care formeaz¼ a un şir ce tinde spre 1. Deoarece r¼ ad¼
acinile ecuaţiei
Jn (x) = 0 sunt r¼ ad¼acinile ecuaţiei f (x) = 0 cu f serie de puteri convergent¼ a
P1 ( 1)m x 2m
în C, f (x) = m=0 (m+n+1) (m+1) 2 , rezult¼
a c¼a zerourile sunt izolate
(pentru …ecare r¼ ad¼acin¼a exist¼ a un interval ( ; + ) pe care nu mai exist¼ a
alte r¼
ad¼acini). In plus …ecare r¼ ad¼acin¼
a > 0 este simpl¼ a, adic¼
a Jn ( ) = 0
implic¼a Jn0 ( ) 6= 0. Pentru a demonstra acest lucru în relaţia (4:11) lu¼ am
L = 1, r¼
ad¼acin¼a Jn ( ) = 0 şi Jn ( ) 6= 0. Diviz¼ am relaţia prin şi
obţinem
2 2 Z L
Jn0 ( ) Jn ( )
= xJn ( x) Jn ( x) dx
0
Trecem acum la limit¼

a ! şi rezult¼
a
Z 1
2
Jn02 ( )=2 x (Jn ( x)) dx
0
adic¼
a Z 1
2 Jn02 ( )
x (Jn ( x)) dx = (4.14)
0 2
a Jn0 ( ) 6= 0.
Din relaţia (4:14) se vede c¼
Dac¼a este o r¼ ad¼
acin¼
a a ecuaţiei Jn ( L) = 0 atunci divizând (4:11) prin
şi trecând la limit¼a !
Z L
2 Jn02 ( L)
x (Jn ( x)) dx =
0 2L2
4.6 Completitudinea funcţiilor Bessel

Fie 0 < r1 < r2 < ::: < rk < ::: şirul r¼ ad¼acinilor ecuaţiei Jn (xL) = 0 unde L
este un num¼ ar pozitiv …xat. Conform celor din secţiunea precedent¼ a k = rk L
sunt r¼ad¼
acini ale ecuaţiei Jn ( ) = 0 deci sunt simple şi formeaz¼ a un şir crec¼
ator
spre 1:S¼ a presupunem c¼ a o funcţie f : [0; L] ! R se poate scrie sub forma unei
serii de funcţii
X1
f (x) = Ak Jn (rk x) (4.15)
k=1
Dac¼a înmulţim (4:15) cu xJn (rk x) integr¼

am între 0 şi L şi ţinem seama c¼
a
RL
0
xJn (rk x) Jn (rm x) dx = 0 pentru k 6= m conform cu (4:12) obţinem
Z L Z L
2 Jn02 (rk L)
xf (x) Jn (rk x) dx = Ak x (Jn (rk x)) dx =
0 0 2L2
deci RL
2L2 0
xf (x) Jn (rk x) dx
Ak =
Jn02 (rk L)
Se poate demonstra urm¼

atorul rezultat
RL
Teorema 88 Fie f : [0; L] ! R astfel ca 0 xf 2 (x) dx < 1. Atunci f (x) =
R
P1 2L2 0L xf (x)Jn (rk x)dx
k=1 Ak Jn (rk x) cu Ak = J 02 (r L) . Convergenţa seriei este în me-
RL n k Pm 2
die p¼atratic¼a,padic¼a limm!1 0 x [f (x) k=1 Ak Jn (rk x)] dx = 0. Dac¼ a în
plus f (x) = xu(x) cu u 2 C 2 ([0; L]) şi u(x) = O(x ) cu = min(n; 1) şi
u (L) = 0 atunci convergenţa este uniform¼a.
Observaţia 89 Se poate demonstra un rezultat analog dac¼a rk sunt r¼ad¼acinile

ecuaţiei AJn (rk L) + Brk Jn0 (rk L) = 0 cu (A; B) 6= (0; 0).
Capitolul 5
Ecuaţii cu derivate parţiale
5.1 Forma canonic¼

a a ecuaţiilor cvasiliniare de
ordinul doi
Fie
@2u @2u @2u @u @u
a(x; y) + 2b(x; y) + c(x; y) +f x; y; u; ; =0 (5.1)
@x2 @x@y @y 2 @x @y
unde (x; y) 2 Dxy R2 . Aceste ecuaţii se numesc cvasiliniare. Fie aplicaţia

bijectiv¼
a F : Dxy ! D
Dxy 3 (x; y) ! ( ; ) 2 D
unde ; a C 2 ca funcţii de x; y şi

sunt de clas¼
@ @
D( ; ) @x @y
= @ @ 6= 0:
D(x; y) @x @y
Avem deci (x; y) ! ( (x; y); (x; y)), iar pentru aplicaţia invers¼a ( ; ) !
(x ( ; ) ; y ( ; )). O funcţie u : Dxy ! R prin compunere cu aplicaţia invers¼
a
F 1 ne d¼ a funcţia compus¼
a
def
( ; ) ! (x; y) ! u (x; y) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) = U ( ; )
Problema pe care vrem s¼ a o rezolv¼am acum este dac¼ a u (x; y) satisface

ecuaţia (5:1) atunci U ( ; ) ce ecuaţie diferenţial¼ a satisface? Aceasta este o
schimbare de variabile, de la variabilele (x; y) la ( ; ). In anumite cazuri se
g¼
asesc schimb¼ ari de variabile pentru care ecuaţia satisf¼ acut¼
a de U ( ; ) este
mai simpl¼ a ca ecuaţia iniţial¼
a. Dac¼a se reuşeşte s¼
a se determine U ( ; ) atunci
u (x; y) = U ( (x; y) ; (x; y)). Ecuaţia satisf¼ acut¼
a de U ( ; ) se obţine din
ecuaţia (5:1) în care se exprim¼ a totul prin ; ; U ( ; ) şi derivatele sale. Avem
u (x; y) = U ( ; ) şi prin derivare obţinem
@u @U @ @U @
= + (5.2)
@x @ @x @ @x
75
76 CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
@u @U @ @U @
= + (5.3)
@y @ @y @ @y
sau
@ @ @ @ @
= + (5.4)
@x @x @ @x @
@ @ @ @ @
= + : (5.5)
@y @y @ @y @
Operatorii din stânga se aplic¼a pentru funcţiile u(x; y) şi operatorii din dreapta
se aplic¼
a funcţiilor corespunz¼
atoare U ( ; ).
Acum
@2u @ @u @@U @ @U @
@x2 = @x @x = @ @x + @ @x
@x
2 2
@ @U @ @U @ @ @U @ @U @
= @x @ @x + @ @x2 + @x @ @x + @ @x2
2 2
@ @ @ @ @U @ @U @ @ @ @ @ @U @ @U @
= @x @ + @x @ @ @x + @ @x2 + @x @ + @x @ @ @x + @ @x2
2 2 2 2 2 2 2
@ U @ @ @ @ @ @
= @ 2 @x + 2 @@ @U @x @x + @@ U2 @x + @U @U
@ @x2 + @ @x2
(5.6)
@
In formula de mai sus operatorul @x aplicat unei funcţii ce depinde de (x; y)
ne d¼a derivata ei parţial¼
a dup¼
a x iar aplicat unei funcţii de ( ; ) devine (5:4).
@
Analog pentru @y . Procedând ca mai sus obţinem şi celelalte derivate de ordinul
doi:
2 2
@2u @2U @ 2 @ @ @2U @ @2 @U @
2
@y 2 =
@ 2 @y + 2 @@ @U @y @y + @ 2 @y + @U
@ @y 2 + @ @y 2
2 2
@2u @2U @ @ @2U @ @ @ @ 2
@ U @ @ @U @ @U @
@x@y = @ 2 @x @y + @ @ @x @y + @y @x + @ 2 @x @y + @ @x@y + @ @x@y
(5.7)
Înlocuind în (5:1) obţinem:
@2U @2U @2U @U @U

A( ; ) + 2B ( ; ) + C( ; ) + ; ; U; ; = 0 (5.8)
@ 2 @ @ @ 2 @ @
unde
2 2
@ @ @ @
A=a + 2b +c (5.9)
@x @x @y @y
@ @ @ @ @ @ @ @
B=a +b + +c (5.10)
@x @x @x @y @y @x @y @y
2 2
@ @ @ @
C=a + 2b +c (5.11)
@x @x @y @y
Prin calcul direct obţinem
2
D( ; )
AC B 2 = (ac b2 ) (5.12)
D(x; y)
Putem simpli…ca ecuaţia (5:8) dac¼

a (x; y) se alege astfel încât A = 0, adic¼
a
!2 !
@ @
@x @x
a @
2b @
+c=0 (5.13)
@y @y
¼ A ECUAŢIILOR CVASILINIARE DE ORDINUL DOI77
5.1. FORMA CANONICA
Fie (x; y) = const familia de curbe de…nit¼ a nivelele funcţiei care este soluţie a
ecuaţiei (5:13). Teorema funcţiilor implicite ne spune c¼a de-a lungul unei curbe
de nivel avem
@
dy
= @x @
:
dx @y
deci din ecuaţia (5:13) obţinem de-a lungul curbei (x; y) = const urm¼
atoarea
ecuaţie diferenţial¼
a ordinar¼
a
2
dy dy
a(x; y) 2b(x; y) + c(x; y) = 0 (5.14)
dx dx
ecuaţie cunoscut¼a ca ecuaţia curbelor caracteristice. In funcţie de soluţiile aces-
tei ecuaţii avem mai multe variante de schimbare de variabile.
5.1.1 Ecuaţii hiperbolice b2 ac > 0

Ecuaţia (5:14) are dou¼
a r¼
ad¼
acini reale
dy
= r1 (x; y) cu soluţia (x; y) = const
dx
dy
= r2 (x; y) cu soluţia (x; y) = const
dx
Schimbarea de coordonate = (x; y), = (x; y) ne d¼ a conform cu (5:9; 5:11)
A = 0, C = 0 şi ecuaţia devine
@2U @U @U
2B( ; ) + ; ; u; ; =0 (5.15)
@ @ @ @
0 0
O suplimentar¼
a = + , = ne d¼
a
!
~
@2U ~
@2U ~ ~
+~ 0 0~ ; @U ; @U
; ;U (5.16)
02 02 0
@ @ @ @ 0
Variantele (5:15) şi (5:16) sunt numite formele canonice ale ecuaţiilor hiper-
bolice.
Exemplul 90 S¼a se a‡e forma canonic¼a a ecuaţiei

@2u @2u @2u @u
2 sin(x) cos2 (x) cos(x) = 0:
@x2 @x@y @y 2 @y
2
dy dy
Ecuaţia caracteristic¼a este dx + 2 sin(x) dx cos2 (x) = 0, de unde rezult¼a
dy
dx = 1 sin(x) sau y = x + cos(x) + C sau y x cos(x) = C. Schimbarea
de coordonate:
=y x cos(x)
=y+x cos(x):
ne duce dup¼a un calcul al derivatelor conform cu formulele (5:2) şi (5:3) :
@u @U @U
@x = @ ( 1 + sin(x)) + @ (1 + sin(x))
@u @U
@y = @ 1 + @U
@ 1:
Operaţiile de derivare se transform¼a astfel

@
@x = ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@
@
@y = @@ + @@ :
Derivatele de ordinal doi devin conform cu formulele (5:6) şi (5:7) :
@2u @ @u @ @U @U
@x2 = @x @x = @x @ ( 1 + sin(x)) + @ (1 + sin(x))
@ @U @U @
= @x @ ( 1 + sin(x)) + @ @x ( 1 + sin(x))
@ @U @U @
+ @x @ (1 + sin(x)) + @ @x (1 + sin(x))
= ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@ @U
@ ( 1 + sin(x)) + @U
@ cos(x)
+ ( 1 + sin(x)) @@ + (1 + sin(x)) @@ @U
@ (1 + sin(x)) + @U
@ cos(x)
2 @2U 2 @2U 2 @2U
= ( 1 + sin(x)) @ 2 + 2(sin (x) 1) @ @ + (1 + sin(x)) @ 2
+ cos(x) @U
@ + cos(x) @U
@ :
Analog
@2u @2U @2U @2U
@x2 = @ 2 + 2 @ @ + @ 2
@2u @2U 2 2
@x@y = ( 1 + sin(x)) @ 2 + 2 sin(x) @@ @U + (1 + sin(x)) @@ U

2
Înlocuind derivatele în ecuaţia dat¼a obţinem dup¼a reduceri:
@2U
4 = 0:
@ @
Forma la care am ajuns este mult mai simpl¼a decât ecuaţia iniţial¼a şi ne permite
s¼a determin¼am pe U ( ; ) şi de aici pe u (x; y).
5.1.2 Ecuaţii parabolice b2 ac = 0

dy
Ecuaţia caracteristicilor (5:14) ne d¼ a o singur¼a soluţie dx = r(x; y) a c¼arei
soluţie se scrie sub forma (x; y) = const. Efectu¼ am schimbarea de coordonate
= (x; y), = (x; y) unde (x; y) este o funcţie C 2 arbitrar¼ a astfel încât
D( ; ) 2
D(x;y) =
6 0. Din (5:9) rezult¼
a A = 0 şi din (5:12) rezult¼
a AC B = 0 de unde
B = 0. Ecuaţia pentru U se reduce la forma canonic¼ a
@2U @U @U
+ ; ; U; ; = 0:
@ 2 @ @
Exemplul 91 Fie ecuaţia diferenţial¼a
@2u @2u @2u @u @u

y2 2xy + x2 2 x y = 0:
@x2 @x@y @y @x @y
Ecuaţia caracteristic¼a este

2
dy dy
y2 + 2xy + x2 = 0:
dx dx
¼ A ECUAŢIILOR CVASILINIARE DE ORDINUL DOI79
5.1. FORMA CANONICA
dy x
Din aceast¼a ecuaţie rezult¼a dx = y sau x2 + y 2 = C. Facem schimbarea de
D( ; )
coordonate ( este ales cât mai simplu astfel ca D(x;y) 6= 0):
= x2 + y 2
=x
Un calcul ca în exemplul anterior ne d¼a
@2U @U
= 0:
@ 2 2 @
5.1.3 Ecuaţii eliptice b2 ac < 0

dy
În acest caz dx = r1;2 (x; y) = complex. Dac¼ a a(x; y), b(x; y), c(x; y) sunt
funcţii analitice (ce pot … scrise ca serii de puteri), atunci r1;2 (x; y) sunt funcţii
dy
analitice complexe în (x; y) şi ecuaţia dx = r1 (x; y) are o soluţie analitic¼
a cu
coe…cienţi numere complexe care se poate pune sub forma (x; y) = const unde
(x; y) = 1 (x; y) + i 2 (x; y) cu 1 şi 2 funcţii analitice cu coe…cienţi reali.
Atunci p
@ @ 1 @ 2
dy @x + i @x b ac b2
= @x @
= @ @
= + i
dx @y
1
+i 2 a a
@y @y
de unde ( p
@ 1 b @ 1 ac b2 @ 2
@x = a @y + a @y
@ 2
p
ac b @ 1
2 b @ 2
(5.17)
@x = a @y a @y :
Schimbarea de coordonate
= 1 (x; y)
= 2 (x; y)
ne d¼
a
@ 1@ 2 @ 1@ 2 @ @ @ 1@ 2
B=a +b + 1 2 +c :
@x @x @x @y @y @x @y @y
@ 1 @ 2
Dac¼
a exprim¼
am pe @x şi
conform cu (5:17) obţinem B = 0. Analog
@x
!
2 2
ac b2 @ 1 @ 2
A=C= +
a @y @y
şi dup¼
a împ¼
arţire cu A ecuaţia pentru U devine:
@2U @2U @U @U
2 + @ 2 + ; ; U;
@
;
@
=0
@
(forma canonic¼
a a ecuaţiilor eliptice).
@2u @2u
Exemplul 92 Ecuaţia @x2 +y @y 2 = 0 este eliptic¼
a pe domeniul f(x; y)jy > 0g.
2 p
dy dy dy
Ecuaţia caracteristic¼a dx +y = 0 ne d¼a dx = i y de unde p y = i : dx sau
p =x @2U 2
2 y ix = C. Schimbarea de coordinate p ne d¼a @ 2
+ @@ U
2
1 @U
@ =
=2 y
0.
5.2 Exerciţii
1. S¼
a se g¼
aseasc¼
a forma canonic¼
a a urm¼
atoarelor ecuaţii
@2u 2
@ u 2
@2U
a) @x2 2 @x@y 2 @@yu2 + @u
@y = 0. R¼
aspuns: @ @
1
16
@U
@
@U
@ = 0,
unde =x y, = 3x + y.
2 2
@2u @2U
b) y 2 @@xu2 + 2y @x@y
@ u
+ @y 2 = 0. R¼
aspuns: @ 2
@U
@ = 0, unde = xey ,
= y.
@2u @ u 2
@ 2
@2u 2
c) @x2 2 sin x @x@y (2+cos x) @y 2 = 0. R¼
aspuns: @ 2
+ @@ u
2 +cos @@u = 0,
unde = x, =y cos x.
2. S¼
a se g¼
aseasc¼
a soluţiile generale ale urm¼
atoarelor ecuaţii
@2u
a) @x@y = 0. R¼
aspuns: u(x; y) = '(x) + (y)
2 2 2
b) 3 @@xu2 @ u
5 @x@y 2 @@yu2 + 3 @u @u
@x + @y = 2. R¼
aspuns: Schimbarea =x 3y,
2
= 2x + y ne d¼
a 49 @@@ U( ; ) + 7 @@ U ( ; ) = 2 cu soluţia U ( ; ) =
2
7 + f ( ) + g( )e 7 .
2
c) @@xu2 2 @u @u
@x 3 @y +6u = 2e
x+y
. R¼
aspuns: Ecuaţia este @x @
2 @y@
u(x; y) =
x y
2e e . Integrând dou¼ a ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi cu coe…cienţi
asim u(x; y) = ex+y + (f (x) + g(y))e3x+2y .
constanţi în …nal g¼
2
@ u
3. S¼
a se demonstreze c¼
a soluţia general¼
a a ecuaţiei @x@y = f (x; y) este
Rx Ry
u(x; y) = (x) + (x) + x0 y0 f (s; t)dsdt cu funcţiile arbitrare ; de
a C 2.
clas¼
5.3 Probleme cu condiţii iniţiale

5.3.1 Ecuaţia undelor
2 2
Ecuaţia unidimensional¼ a a undelor este @@t2u c2 @@xu2 = 0. Ecuaţia descrie de-
plasarea u (x; t) a mediului oscilant din poziţia x la momentul t. Mediul oscilant
este unidimensional si poziţia în mediu este caracterizat¼ a prin valoarea x. Dac¼ a
x 2 ( 1; +1) mediul este in…nit, f¼ ar¼a frontier¼a, cum ar … o coard¼ a oscilant¼a
întins¼
a de la 1 la 1. Vom ar¼ ata c¼
a aceast¼ a ecuaţie are o in…nitate de soluţii
dar c¼a impunând valori pentru u (x; t) şi @u
@t (x; t) la t = 0 ajungem la o soluţie
unic¼a. Ajungem astfel la problema:
8 2 2
< @@t2u c2 @@xu2 = 0; x 2 ( 1; +1); t 2 [0; 1
u (x; 0) = '(x)
: @u
@t (x; 0) = (x)
Teorema 93 Dac¼a ' este de clas¼a C 2 şi de clas¼a C 1 atunci soluţia problemei
de mai sus este unic¼a, de clas¼a C 2 şi este dat¼a de:
Z x+ct
1 1
u(x; t) = ('(x ct) + '(x + ct)) + (x)dz:
2 2c x ct
5.3. PROBLEME CU CONDIŢII INIŢIALE 81
2
Demonstraţie. Ecuaţia caracteristic¼a este dx
dt c2 = 0 de unde dx
dt = c şi
caracteristicile sunt x ct = const, x + ct = const. Schimbarea de variabile
= x ct
= x + ct
ne conduce dup¼a un calcul simplu la
@2U
=0
@ @
@ @U @U
R
deci @ @ = 0 de unde @ ( ; ) = f ( ) şi U ( ; ) = f ( )d + g( ) =
( )+ ( ). Avem deci
u(x; t) = (x + ct) + (x ct):
Dac¼
a şi sunt de clas¼ a C 2 atunci rezult¼
a c¼
a u este de asemenea de clas¼
a
2
C . Condiţiile iniţiale (pentru t = 0) conduc la urm¼ atoarele rezultate
u(x; 0) = (x) + (x) = ' (x)

@u
(x; 0) = c 0 (x) c 0 (x) = (x)
@t
sau
(x) + (x) = ' (x)

Z x
c (x) c (x) = (z) dz + A
0
Din sistem rezult¼

a
Rx
(x) = 21 '(x) + A 1
2c + 2c R0x (z)dz
(x) = 12 '(x) A
2c
1
2c 0 (z)dz
Cu aceasta soluţia u (x; t) este dat¼

a de urm¼
atoarea formul¼
a a lui d’Alembert:
u(x; t) = (x + ct) + (x ct)

Z x+ct Z x ct
1 1
= ('(x + ct) + '(x ct)) + (z)dz (z)dz
2 2c 0 0
Z x+ct
'(x + ct) + '(x ct) 1
= + (z)dz: (5.18)
2 2c x ct
Observaţia 94 Se poate observa din formula (5:18) c¼a valoarea u(x; t) depinde
doar de condiţiile iniţiale în intervalul [x ct; x + ct]. Valorile în condiţiile
iniţiale la o distanţ¼a mai mare ca ct de x nu au in‡uenţ¼a asupra valorii soluţiei
în x la momentul t. Rezult¼a c¼a viteza cu care se propag¼a in‡uenţa condiţiilor
iniţiale este c. '(x ct) reprezint¼a o und¼a care propag¼a în direcţia pozitiv¼a a
axei Ox în timp ce '(x + ct) corespunde unei propag¼ari în direcţia negativ¼a.
@2u 2
Exemplul 95 S¼a se rezolve @t2 c2 @@xu2 = 0, u(x; 0) = sin(x), @u
@t (x; 0) = x.
Formula D’ Alembert ne d¼a
R x+ct
u(x; t) = sin(x+ct)+sin(x
2
ct)
+ 1
2c x ct
zdz
= sin x cos ct + tx:
Exemplul 96 S¼a se rezolve

8
> @2u @2u @2u
< 3 @x2 4 @x@y 24 @y2 = 0
>
u (x; y)jy=0 = x
>
>
: @u(x;y) = 2x + 1 @y
y=0
Rezolvare. Problema este cu condiţii iniţiale rolul timpului …ind luat aici de y.
Avem la y = 0 atât valoarea iniţial¼a a lui u cât şi viteza iniţial¼a de variaţie a lui
u în raport cu y. Aducem ecuaţia la forma canonic¼a. Ecuaţia caracteristicilor
este
2
dy dy
3 +4 4=0
dx dx
dy dy
cu soluţiile dx = 2 şi dx = 32 de unde y = 2x + C sau y + 2x = C respectiv
dy 2
dx = 3 de unde 2x 3y = C. Schimbarea canonic¼ a de coordonate este = 2x+y,
@U @ 2 u 2 2 2
@u
= 2x 3y. Avem @x = 2 @ +2 @ , @y = @ 3 @ , @x2 = 4 @@ U2 +8 @@ @U +4 @@ U2 ,
@U @U @u @U
@2u 2 2 2
@2u @2U 2 2
@x@y = 2 @@ U
2 4 @@ @U 6 @@ U
2 , @y 2 = @ 2
6 @@ @U + 9 @@ U
2 şi prin înlocuire avem
@2U @2U @2U

3 4 + 8 + 4
@ 2 @ @ @ 2
2 2
@ U @ U @2U
4 2 2 4 6 2
@ @ @ @
@2U @2U @2U
4 6 +9 2 =0
@ 2 @ @ @
2
de unde @@ @U = 0 adic¼a U ( ; ) = ( ) + ( ). Soluţiile posibile ale ecuaţiei
date sunt u (x; y) = (2x + y) + (2x 3y). Condiţiile iniţiale ne dau
(2x) + (2x) = x2
0
(2x) 3 0 (2x) = 2x + 1
sau
(2x) + (2x) = x2
1
2 (2x) 3 21 (2x) = x2 + x + C
2
5x2 +2x x2 2x 5 =4+
de unde (2x) = 4 + C2 , (2x) = 4
C
2 adic¼a ( )= 4 + C2 ,
2
=4 C
( )= 4 2 . Obţinem astfel
2 2
5 (2x + y) =4 + (2x + y) C (2x 3y) =4 (2x 3y) C
u (x; y) = + +
4 2 4 2
2 1 2
= x + 2xy y +y
4
5.3. PROBLEME CU CONDIŢII INIŢIALE 83
@2u
Ecuaţiile undelor în medii 2 dimensionale respectiv 3 dimensionale sunt @t2
2 2 2 2 2 2
c2 @@xu2 + @@yu2 = 0 respectiv @@t2u c2 @@xu2 + @@yu2 + @@zu2 = 0. Soluţiile acestor
ecuaţii cu condiţii iniţiale date sunt mai complicate ca în cazul unu dimensional.
Avem urm¼ atorul rezultat:
Teorema 97 Problema
@2u @2u @2u @2u
c2 + 2 + 2 = 0; (x; y; z) 2 R3 ; t 2 [0; 1)
@t2 @x2 @y @z
u (x; y; z; t)jt=0 = u0 (x; y; z)
@u
(x; y; z; t) = u1 (x; y; z)
@t t=0
are soluţia
R2 R
u (x; y; z;ht) = 4t 0 0 u1 (x + ct sin cos '; y + ct sin sin '; z + ct cos ) sin di d'
@ t
R2 R
+ @t 4 0 0
u0 (x + ct sin cos '; y + ct sin sin '; z + ct cos ) sin d d'
(5.19)
Dac¼a u0 şi u1 sunt funcţii doar de (x; y) atunci formula (5:19) d¼a o funcţie
u (x; y; t) soluţie a ecuaţiei 2 dimensionale a undelor.
5.3.2 Ecuaţia c¼
aldurii
Ecuaţia de propagare a c¼ aldurii într-un mediu unidimensional omogen, f¼ ar¼a
2 @2u
prezenţa unor surse de c¼
aldur¼a este @u
@t c @x2 = 0. In aceast¼
a ecuaţie u (x; t)
este temperatura în poziţia x la momentul t, iar c2 este o constant¼a ce depinde
de material. Propagarea c¼ aldurii într-o plac¼
a (mediu 2 dimensional) este mod-
2 2
a de ecuaţia @u
elat¼ @t c2 @@xu2 + @@yu2 = 0, iar într-un mediu 3 dimensional este
2 2 2
modelat¼a prin @u
@t c2 @@xu2 + @@yu2 + @@yu2 = 0. In cazul 1 dimensional dac¼ a
x 2 ( 1; 1) atunci mediul în care se probag¼ a c¼
aldura este f¼
ar¼
a frontiere şi
în principiu soluţia u (x; t) depinde doar de starea iniţial¼
a. Avem urm¼ atorul
rezultat:
Teorema 98 Problema
( 2
@u
@t c2 @@xu2 = 0; x 2 ( 1; 1) , t 2 (0; 1)
t!0
u (x; t) ! u0 (x)
este dat¼a de formula

Z 1
1 (x y)2
u (x; t) = p e 4a2 t u0 (y) dy
2c t 1
Formula are sensR dac¼a de exemplu u0 este funcţie rapid descresc¼atoare sau u0
1
este continu¼a cu 1 u20 (y) dy < 1.
Demonstraţie. Pentru cazul când u0 este funcţie rapid descresc¼ atoare a se

vedea secţiunea aplicaţii de la capitolul de transformate Fourier.
5.4 Probleme cu condiţii la limit¼

a
Spunem c¼ a evoluţia unui fenomen s-a stabilizat atunci când parametrii care îl
descriu nu mai variaz¼ a în timp. De exemplu propagarea c¼ aldurii într-o plac¼
a
@u 2 @2u @2u @2u
@t c @x2 + @y2 = 0; dac¼ a se stabilizeaz¼
a, este descris¼
a de ecuaţia @x2 +
@2u
@y 2 = 0. Soluţia u (x; y; t) nu mai depinde efectiv de t. Dac¼ a domeniul în care
variaz¼a (x; y) are frontier¼ a atunci in‡uenţa mediului exterior asupra soluţiei
u (x; y) se manifest¼
a prin condiţii impuse lui u (x; y) pe aceast¼
a frontier¼
a. Acest
tip de probleme se numesc probleme cu condiţii la frontier¼ a. Vom studia în cele
ce urmeaz¼ a problema urm¼ atoare (probleme Dirichlet).
5.4.1 Problema Dirichlet pe disc şi pe coroan¼

a
@2u
Problema 99 S¼a se determine u (x; y) pentru (x; y) 2 D R2 astfel ca @x2 +
@2u
@y 2 = 0 în D şi u (x; y) = ' (x; y) dac¼
a (x; y) 2 @D.
Pentru domenii D oarecare este imposibil de a exprima soluţia prin formule

calculabile deşi se poate demonstra existenţa unei soluţii. Pentru domenii partic-
ulare se pot g¼
asi soluţii sub form¼
a de serii sau sub form¼a de integrale de…nite. In
cele ce urmeaz¼ a consider¼ am cazul când D = (x; y) 2 R2 j R12 < x2 + y 2 < R22
este o coroan¼a circular¼ a. Avem deci problema:
Problema 100 S¼a se determine u (x; y) de clas¼a C 2 în coroana
D = (x; y) 2 R2 j R12 < x2 + y 2 < R22
astfel ca u s¼a …e continu¼a în D = (x; y) 2 R2 j R12 x2 + y 2 R22 şi

8
> def 2 2
< u = @@xu2 + @@yu2 = 0 dac¼a R12 < x2 + y 2 < R22
> u(x; y)jx2 +y2 =R2 = '1 (x; y)
: u(x; y)j 2 2 12 = ' (x; y)
x +y =R2 2
unde '1 (x; y) şi '2 (x; y) sunt funcţii continue pe cele dou¼a cercuri ce formeaz¼a
frontiera lui D:
Soluţie. Trecem la coordonate polare x = cos , y = sin . Ecuaţia

@2u 2
@x2 + @@yu2 = 0 devine

2
2@ U @U @2U
+ + =0 (5.20)
@ 2 @ @ 2
unde U ( ; ) = u ( cos ; sin ). Condiţiile pe frontier¼a devin (poziţia punctu-
lui (x; y) pe frontier¼
a este exprimat¼
a prin unghiul polar ):
U (R1 ; ) = '1 ( )
U (R2 ; ) = '2 ( )
Metoda lui Fourier de separare a variabilelor const¼

a în urm¼
atorii paşi:
5.4. ¼
PROBLEME CU CONDIŢII LA LIMITA 85
Pasul 1. Se caut¼ a o soluţie de forma U ( ; ) = ( ) ( ) (se separ¼

a vari-
abilele). Inlocuind în ecuaţia (5:20) se obţine 2 00 + 0 + 00 = 0 de unde
prin împ¼ arţire cu şi rezult¼
a
2 00 0 00
( )+ ( ) ( )
=
( ) ( )
Vedem c¼ a s-au separat variabilele în sensul c¼

a un membru este funcţie de iar
cel¼
alalt este funcţie de . Egalitatea este posibil¼
a doar dac¼
a
2 00 0
( )+ ( )
= (5.21)
( )
00
( )
= (5.22)
( )
cu o constant¼a.
p
Pasul 2. Se a ecuaţia (5:22). Avem 00 ( ) + ( ) = 0 de unde ( ) =
rezolv¼
p
c1 e + c2 e dac¼a 6= 0 sau ( ) = a + b dac¼ a = 0. Deoarece
2
p ( ) trebuie s¼
a …e periodic¼
a de perioad¼a 2 , atunci = (pentru a avea
= i şi ( ) = D1 cos x + D2 sin x). Aceast¼ a funcţie are perioade de
forma Tk = 2 k. Dac¼ a 2 este o perioad¼ a atunci 2 k = 2 deci = k 2 Z.
Obţinem c¼ a ecuaţia (5:22) are soluţii periodice pentru 6= 0 dac¼ a = k 2 cu
k 2 N şi soluţia este
k( ) = Ek cos k + Hk sin k :
Dac¼
a = 0 atunci soluţia periodic¼ a este ( ) = b cu b = const.
Pasul 3. Rezolv¼
am ecuaţia (5:21) pentru valorile lui g¼
asite la pasul anterior.
Pentru = k 2 avem
2 00
( ) + 0( )
= k2
( )
deci
2 00 0
( )+ ( ) k 2 ( ) = 0:
Aceasta este o ecuaţie de tip Euler care admite soluţii ( ) = r . Inlocuind
obţinem r(r 1) + r k 2 = 0, deci r2 = k 2 ceea ce implic¼a r = k şi
k k
k( ) = Fk + Gk :
Dac¼
a = 0 atunci r1 = r2 = 0 deci
0( ) = F0 + G0 ln
Pasul 4. Pentru …ecare k 2 N avem o soluţie a ecuaţiei (5:20) :
u0 ( ; ) = 0( ) 0( ) = (F0 + G0 ln ) b = A0 + B0 ln
sau în cazul k 6= 0 :
k k
uk ( ; ) = k( ) k( ) = Fk + Gk (Ek cos k + Hk sin k )
k k k k
= (Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k
Deoarece ecuaţia este liniar¼

a o sum¼
a …nit¼
a de soluţii este tot soluţie. Dac¼a seria
de mai jos este su…cient de rapid convergent¼
a atunci şi ea este o soluţie a ecuaţiei
(5:20).
1
X
k k k k
U ( ; ) = A0 + B0 ln + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1
(5.23)
Incerc¼ am s¼
a determin¼
am constantele din sum¼
a astfel ca s¼
a …e îndeplinite condiţi-
ile la limit¼
a. pentru = R1 avem:
1
X
'1 ( ) = A0 + B0 ln R2 + [(Ak R1k + Ck R1 k ) cos k + (Bk R1k + Dk R1 k ) sin k ]
k=1
(5.24)
iar pentru = R2
1
X
'2 ( ) = A0 + B0 ln R2 + [(Ak R2k + Ck R2 k ) cos k + (Bk R2k + Dk R2 k ) sin k ]:
k=1
(5.25)
Formula pentru coe…cienţii Fourier în seriile (5:24) şi (5:25) ne dau
( R2
A0 + B0 ln R1 = 21 0 '1 ( )d
R2
A0 + B0 ln R2 = 21 0 '2 ( )d
( R2
Ak R1k + Ck R1 k = 1 0 '1 ( ) cos k d
R2
Ak R2k + Ck R2 k = 1 0 '2 ( ) cos k d
( R2
Bk R1k + Dk R1 k = 1 0 '1 ( ) sin k d
R2
Bk R2k + Dk R2 k = 1 0 '2 ( ) sin k d
De aici se obţin toţi coe…cienţii şi deci soluţia.
Observaţia 101 Avem U ( ; ) = u ( cos ; sin ). Vom scrie în continuare
aşa cum se obişnuieşte u ( ; ) în loc de U ( ; ) înţelegând prin u ( ; ) ca …ind
u (x; y) dac¼a x = cos , y = sin .
@2u @2u
Problema 102 S¼a se rezolve problema @x2 + @y 2 = 0 în domeniul
D = (x; y) 2 R2 j x2 + y 2 < R22

astfel ca pe frontier¼a s¼a avem u(R2 ; ) = '2 ( ).
Soluţie. Procedând ca în cazul coroanei din condiţia de continuitate pentru
k
= 0 rezult¼a c¼
a soluţiile 0 ( ) = ln şi k ( ) = nu sunt acceptabile şi
g¼
asim c¼
a din souţia pentru coroan¼ a (5:23) r¼
amâne doar
1
X
k k
u( ; ) = A0 + Ak cos k + Bk sin k
k=1
Din condiţia la limit¼

a
1
X
'2 ( ) = u(R2 ; ) = A0 + (Ak cos k + Bk sin k )R2k
k=1
5.4. ¼
obţinem
1
R2
A0 = 2 R 0 '2 ( )d ;
1 2
Ak R2k = '2 ( ) cos k d ;
1 2
R0
Bk R2k = 0
'2 ( ) sin k d :
Exemplul 103 S¼a se rezolve u = 0 în coroana 1 < x2 + y 2 < 4 astfel ca

ujx2 +y2 =1 = y, ujx2 +y2 =4 = x2 y 2 .
În acest caz R1 = 1 şi R2 = 2. Pentru = 1 avem y = sin( ) şi pentru = 2
avem x2 y 2 = 4 cos(2 ). Condiţia la frontier¼a pentru = R1 ne d¼a
1
X
A0 + (Ak + Ck ) cos(k ) + (Bk + Dk ) sin(k ) = sin( )
k=1
şi condiţia la frontier¼a pentru = R2 = 2 ne d¼a

1
X
A0 +C0 ln(2)+ (Ak 2k +Ck 2 k
) cos(k )++(Bk 2k +Dk 2 k
) sin(k ) = 4 cos(2 )
k=1
Obţinem:
A0 = 0
A0 + C0 ln(2) = 0
de unde A0 = C0 = 0. Pe urm¼a
A2 + C2 = 0
A2 4 + C2 14 = 4
15 16
de unde A2 = 16 , C2 = 15 . Mai avem
B1 + D1 = 1
B1 2 + D1 21 = 0
1
de unde B1 = 3, D1 = 43 . Ceilalţi coe…cienţi sunt nuli. Prin urmare soluţia
este:
1 41 16 2 16 1
u( ; ) = + sin( ) + cos(2 )
3 3 15 15 2
Exemplul 104 S¼a se g¼aseasc¼a soluţia problemei
(u) = 0 pentru x2 + y 2 < 1

u(x; y)jx2 +y2 =1 = x2 :
Soluţie. În coordonate polare

1
X
k
u( ; ) = A0 + (Ak cos k + Bk sin k ) :
k=1
Pentru = 1 avem
1 + cos 2 X
u (1; ) = cos2 = = A0 + Ak cos k + Bk sin k
2
de unde A0 = 12 , A2 = 1
2 şi restul coe…cienţilor sunt egali cu zero. Deci
1 1 2
u( ; ) = + cos 2 :
2 2
În variabilele x şi y avem:
1 1 1 1 2
u(x; y) = + 2
(cos2 sin2 ) = + (x y 2 ):
2 2 2 2
5.4.2 Problema Dirichlet pe dreptunghi

Fie D = [0; p] [0; q] R2 . Vom rezolva problema Dirichlet
u=0
(5.26)
uj@D = u0
Pasul1. Pentru a aplica metoda separ¼

arii variabilelor proced¼
am la o schim-
bare de funcţie necunoscut¼
a
u(x; y) = + x+ y+ xy + v(x; y) (5.27)
unde coe…cienţii ; ; ; sunt aleşi astfel ca
+ x+ y+ xy = u0 (x; y) în punctele (0; 0); (p; 0); (0; q); (p; q) (5.28)
. Aceasta ne asigur¼a c¼
a noua funcţie necunoscut¼ a v (x; y) satisface
8
< v=0
vj@D = u0 ( + x+ y + xy)j@D (5.29)
:
v (x; y) = 0 ^{n punctele (0; 0); (p; 0); (0; q); (p; q)
Not¼am v0 (x; y) = u0 (x; y) ( + x+ y + xy)j@D . C¼ aut¼

am soluţia
sub forma v(x; y) = v1 (x; y) + v2 (x; y) unde v1 şi v2 veri…c¼a urm¼
atoarele cerinţe
8
< v1 = 0
v1 (0; y) = v1 (p; y) = 0 (5.30)
:
v1 (x; 0) = v0 (x; 0); v1 (x; q) = v0 (x; q)
şi 8
< v2 = 0
v2 (x; 0) = v2 (x; p) = 0 (5.31)
:
v2 (0; y) = v0 (0; y); v2 (p; y) = v0 (p; y)
Se poate vedea uşor c¼a v(x; y) = v1 (x; y) + v2 (x; y) este soluţie a problemei
(5:29) iar (5:27) este soluţia problemei (5:27).
Pasul 2. C¼aut¼
am soluţii neidentic nule v1 (x; y) de forma v1 (x; y) = X(x)Y (y).
Înlocuind în ecuaţia (5:30) şi împ¼
arţind cu X(x)Y (y) obţinem
X 00 (x) Y 00 (y)
= =
X(x) Y (y)
Rezolv¼
am ecuaţia (
X 00 (x)
X(x)=
(5.32)
X(0) = X(p) = 0
5.4. ¼
Condiţiile X(0) = X(p)

p
= 0 rezult¼
p
a din al doilea grup de relaţii din (5:30).
x x
Rezult¼
a X(x) = C1 e + C2 e pentru 6= 0 şi X(x) = ax + b pentru
= 0. . Pentru > 0 aceste condiţii implic¼
a
p
C1 + C2 =p0
p p
C1 e + C2 e =0
de unde C1 = C2 = 0 şi X(x) 0. La fel pentru = 0 avem X (x) = ax + b

şi condiţiile X(0) = X(p) = 0 implic¼ a X(x) 0. Deci pentru a g¼ asi o soluţie
2
neidentic 0 rezult¼ a c¼
a = . In acest caz X (x) = A cos ( x) + B sin ( x).
Cerinţa X (0) = 0 ne d¼ a A = 0. Cerinţa X (p) = 0 ne d¼a sin ( p) = 0 de unde
k k2 2
= p şi deci = p2 . Aceasta ne d¼a X(x) = B sin k p x , k 2 N n f0g.
Y 00 (y)
Rezolv¼
am acum Y (y) = pentru acele valori ale lui pentru care X (x)
k2 2
nu este identic nul¼
a, adic¼
a pentru = p2 . Ecuaţia cu coe…cienţi con-
k y k y
00 k2 2
stanţi Y (y) p2 Y (y) = 0 are soluţia Y (y) = Ce p + De p şi deci
k y k y
k x k2 2
X(x)Y (y) = Ck e + Dk e
p sin p pentru = p Pentru a sat- p2 .
isface şi relaţiile din al treilea rând din (5:30) c¼
aut¼
am o soluţie v1 (x; y) obţinut¼
a
prin suprapunerea unor asemenea funcţii
1
X k y k y k x
v1 (x; y) = Ck e p + Dk e p sin : (5.33)
p
k=1
Al doilea grup de relaţii din (5:30) sunt îndeplinite pentru orice constante Ck ,
Dk pentru care seria este convergent¼ a. Relaţiile din al treilea rând din (5:30)
ne dau
8 R
< Ck + Dk = 2 p v0 (x; 0) sin k x dx pentru y = 0
p 0 p
k q k q R p (5.34)
: Ck e p + Dk e p = 2 k x
p 0 v0 (x; q) sin p dx pentru y = q:
Pasul 3. In mod analog

1
X k x k x k y
v2 (x; y) = Ek e q + Fk e q sin
q
k=1
şi
8 Rq
< E k + Fk = 2
v0 (0; y) sin k q y dy pentru x=0
q 0
k p k pRq (5.35)
: Ck e q + Dk e = 2q 0 v0 (p; y) sin
q k y
dy pentru x = p:
q
În …nal soluţia este
u(x; y) = + x + y + xy
P1 k y k y
k x
+ k=1 Ck e
p + Dk e p sin p
P1 k x k x
k y
+ k=1 Ek e
q + Fk e q sin q
unde ; ; ; sunt aleşi din condiţia (5:28) iar Ck ; Dk , Ek ; Fk sunt determinaţi

din sistemele (5:34) şi (5:35).
5.4.3 Reprezentarea integral¼

a a soluţiilor
Cazul discului unitate
Se consider¼
a problema Dirichlet pe discul de raz¼ a R: s¼
a se g¼
aseasc¼
a u(x; y) astfel
încât
(u) = 0 ^{n D = f(x; y)jx2 + y 2 < R2 g
u(x; y)jx2 +y2 =R2 = u0 (x; y):
Poziţia pe frontier¼
a va … speci…cat¼
a prin num¼ arul complex = Rei în loc
2 2 2
de (x; y) cu x + y = R . Dup¼ a cum ştim, soluţia problemei Dirichlet, scris¼
a
în coordonate polare x = cos( ), y = sin( ) este:
1
a0 X n
u( ; ) = + (an cos(n ) + bn sin(n ))
2 n=1
unde
Z 2 Z 2
1 i 1
an = u0 (Re ) cos(n )d ; bn = u0 (Rei ) sin(n )d :
Rn 0 Rn 0
Înlocuind an , bn în formula pentru u ( ; ) obţinem:

Z 1
!
1 2 1 X n
u( ; ) = + (cos n cos n + sin n sin n ) u0 (Rei )d
0 2 Rn
k=1
Z 2 1
!
1 1 X n
= + n
cos n( ) u0 (Rei )d : (5.36)
0 2 R
k=1
z
Pentru a calcula suma precedent¼ am z = ei ,
a not¼ = Rei . Atunci < 1 în
interiorul discului jzj < R şi
1 1
!
1 X n 1 X
n
z
+ cos n( ) = + Re
2 Rn 2
k=1 k=1
1
!
1 X
n
z
= Re +
2
k=1
1 +z
= Re :
2 z
a avem = Rei de unde d = iR ei d sau d = di . Înlocuind
Pe frontier¼
acestea în (5:36) şi ţinând seamna c¼ a u0 (R ei ) este real, obţinem în punctul
i
z= e :
Z
i 1 2 1 Rei + ei
u (z) = u e = Re u0 (Rei )d
0 2 Rei ei
Z 2
1 R2 2
= u0 (Rei )d (5.37)
2 0 R2 2R cos( )+ 2
Z
1 1 +z d
= Re u0 ( )
j j=R 2 z i
Z !
1 +z
= Re u0 ( )d (5.38)
j j=R 2 i z
¼ ŞI CONDIŢII INIŢIALE)91
5.5. PROBLEME MIXTE (CU CONDIŢII LA LIMITA
Formula (5:37) este cunoscut¼ a ca formula lui Poisson, iar (5:38) ca formula
lui Schwarz. Aceste formule exprim¼ a soluţia problemei Dirichlet într-un disc
prin câte o integral¼
a pe frontiera discului.
5.5 Probleme mixte (cu condiţii la limit¼

a şi condiţii
iniţiale)
In general ecuaţiile diferenţiale ce modeleaz¼ a fenomene din natur¼ a au o in…ni-
tate de soluţii. Pentru a selecta o singur¼ a soluţie se impun cerinţe suplimentare
asupra acesteia. In cazul în care fenomenul sufer¼ a modi…c¼ari în timp şi se des-
f¼
aşoar¼a într-un spaţiu m¼ arginit de o anume frontier¼ a atunci în afar¼a de ecuaţia
sau ecuaţiile care îl modeleaz¼ a are importanţ¼ a in‡uenţa mediului exterior mani-
festat¼a la frontiera dintre interior şi exterior. Aceste in‡uenţe se exprim¼ a matem-
atic prin condiţiile la frontier¼a (condiţii la limit¼ a) care pot avea forme variate
în funcţie de fenimen. De asemenea starea din care pleac¼ a fenomenul (starea
iniţial¼
a) in‡uenţeaz¼a evoluţia ulterioar¼ a. Aceast¼ a stare iniţial¼
a este exprimat¼ a
matematic prin aşa numitele condiţii iniţiale. Se poate demonstra pentru un
mare num¼ ar de ecuaţii c¼
a anumite condiţii iniţiale şi anumite tipuri de condiţii
la limit¼ a determin¼a unic soluţia ecuaţiei.
5.5.1 Ecuaţia c¼
aldurii în bara …nit¼
a
Incepem cu un exemplu simplu legat de propagarea c¼ aldurii într-o bar¼
a …nit¼a.
Poziţia în bar¼a este exprimat¼ a prin x 2 [0; L] iar timpul este notat cu t. Ecuaţia
2
distribuţiei de temperatur¼ a u (x; t) în bar¼a este @u@t c2 @@xu2 = 0. Dac¼
a la capete
bara este menţinut¼ a la temperatura constant¼ a zero (deci u (0; t) = 0, u (L; t) =
0) şi distribuţia iniţial¼
a de temperatur¼ a în bar¼ a este u (x; 0) = u0 (x) atunci
avem urm¼ atoarea problem¼ a:
8 2
< @u@t c2 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0 x L
u (0; t) = 0; u (L; t) = 0 [condiţii la limit¼ a] (5.39)
:
u (x; 0) = u0 (x) [condiţie iniţial¼
a]
Aplic¼
am metoda separ¼ arii variabilelor, deci c¼
aut¼
am soluţii de forma u (x; t) =
X (x) T (t) şi dup¼
a înlocuire în ecuaţie c¼
aut¼am s¼a separ¼
am într-un membru o
expresie doar de x iar în cel¼alalt membru doar de t:G¼ asim
1 T 0 (t) X 00 (x)
= =
c2 T (t) X (x)
Egalitatea este posibil¼
a doar dac¼
a ambii membri sunt egali cu aceeaşi constant¼
a,
. Problema (
X 00 (x)
X(x) =
X (0) = X (L) = 0
k2 2
am v¼azut în (5:32) c¼
a are soluţie nenul¼
a doar pentru = L2 şi aceast¼
a soluţie
este X (x) = C sin kLx . Pentru acest ecuaţia
1 T 0 (t) k2 2
=
c2 T (t) L2
c2 k 2 2 t
are soluţia T (t) = Ce L2 deci soluţia u (x; t) = X (x) T (t) este uk (x; t) =
c2 k 2 2 t
k x
Ck e L2 sin . O sum¼
L a de asemena soluţii dac¼ a este convergent¼ a îm-
preun¼a cu seria derivatelor este tot o soluţie care satisface condiţiile la limit¼
a
(5:39). C¼
aut¼am deci
1
X c2 k 2 2 t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin (5.40)
L
k=1
Coe…cienţii Ck îi determin¼
am astfel ca s¼
a …e satisf¼
acut¼
a şi condiţia iniţial¼
a, adic¼
a
1
X k x
u0 (x) = u (x; 0) = Ck sin
L
k=1
Din formula de dezvoltare în serie de sinusuri pe intervalul [0; L] g¼

asim
Z L
2 k x
Ck = u0 (x) sin dx (5.41)
L 0 L
Deci soluţia problemei (5:39) este dat¼
a de seria (5:40) cu coe…cienţii daţi de
formula (5:41).
5.5.2 Propagarea undelor în bara …nit¼

a
Vom considera urm¼
atoarea problem¼ a:
8 @2u 2
>
> 2 c2 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0 x L
< @t
u (0; t) = 0; u (L; t) = 0 [condiţii la limit¼ a]
(5.42)
>
> u (x; 0) = u 0 (x) [condiţie iniţial¼
a]
: @u(x;0)
@t = u1 (x) [condiţie iniţial¼
a]
Problema modeleaz¼ a oscilaţiile unei coarde de lungime L cu capetele …xate.
u (x; t) este deplasarea la momentul t a punctului din poziţia x în poziţia
x + u (x; t) (oscilaţii longitudinale), u0 (x) este deplasarea îniţial¼
a iar u1 (x)
este viteza iniţial¼
a deplas¼
arii. Pentru rezolvare aplic¼am metoda variaţiei con-
stantelor. Inlocuind în ecuaţie u (x; t) = X (x) T (t) g¼
asim
1 T 00 (t) X 00 (x)
= =
c2 T (t) X (x)
X 00 (x)
Ca şi în cazul ecuaţiei c¼
aldurii (5:39) problema X(x) = , X (0) = X (L) =
k2 2
0 are soluţie nenul¼a doar pentru = şi aceast¼
a soluţie este X (x) =
L2
2 2 2
C sin L . Acum ecuaţia pentru T (t) devine T (t) + c kL2 T (t) = 0 cu
k x 00
soluţia T (t) = A cos ckL t + B sin ckL t . Funcţia

ck t ck t k x
u (x; t) = X (x) T (t) = A cos + B sin sin
L L L
este soluţie a ecuaţiei (5:42) şi satisface condiţiile la limit¼ a pentru orice k.
C¼aut¼
am o soluţie care s¼a satisfac¼
a şi condiţiile iniţiale sub forma
1
X ck t ck t k x
u (x; t) = Ak cos + Bk sin sin (5.43)
L L L
k=1
¼ ŞI CONDIŢII INIŢIALE)93
5.5. PROBLEME MIXTE (CU CONDIŢII LA LIMITA
Avem
1
X k x
u0 (x) = u (x; 0) = Ak sin
L
k=1
de unde Z L
2 k x
Ak = u0 (x) sin dx (5.44)
L 0 L
Pentru cealalt¼
a condiţie iniţial¼
a avem
1
@u (x; 0) X ck k x
u1 (x) = = Bk sin
@t L L
k=1
de unde Z L
2 k x
Bk = u1 (x) sin dx (5.45)
ck 0 L
Prin urmare soluţia problemei (5:42) este (5:43) cu coe…cienţi calculaţi prin
(5:44) şi (5:45).
Capitolul 6
Chestiuni de examen
6.1 Examen parţial

6.1.1 Varianta 1
Probleme
e1=z
1. a) S¼
a se dezvolte în serie în jurul lui z0 = 0 funcţia f (z) = 1+z 2
b) S¼a se determine imaginea mulţimii fz; j z j= 1g prin funcţia f (z) = z + z1 :

R1 2
a se calculeze 1 (1+x2x)(9+x2 ) dx
c) S¼
2. Fie f : [0; 2] ! R
x; x 2 [0; 1]
f (x) =
4 2x; x 2 [1; 2]
a) S¼
a se reprezinte sub form¼ a de serie de sinusuri
b) S¼
a se aplice teorema lui Dirichlet în x = 1:
c)S¼
a se expliciteze identitatea lui Parceval
Rezolvare.
1. a) Avem
11 1 1 1 1
e1=z = 1 + + + ::: + + :::
1! z 2! z 2 k! z k
1 k
=1 z2 + z4 z 6 + ::: + ( 1) z 2k + :::
1 + z2
deci
1
X
1
e1=z = ak z k
1 + z2
k= 1
95
96 CAPITOLUL 6. CHESTIUNI DE EXAMEN
unde
1 1
a0 = 1
+ + ::: = cos (1)
2! 4!
1 1 1 1
a n = + + :::
n! (n + 2)! (n + 4)! (n + 6)!
n n+1 1 n+2 1 n
a2n = ( 1) + ( 1) + ( 1) + :: = ( 1) cos (1)
2! 4!
n+1 1 n+2 1 n+1
a2n+1 = ( 1) + ( 1) + ::: = ( 1) sin (1)
1! 3!
b) jzj = 1 () z = cos + i sin de unde z + z1 = 2 cos . Imaginea este
intervalul [ 2; 2].
R1 2
c) 1 (1+x2x)(9+x2 ) dx = 2 i [rez (f; i) + rez (f; 3i)] = 41 pentru c¼
a
z2 z2 1
rez ;i = =
(1 + z 2 ) (9 + z2) 2z (9 + z2) + (1 + z 2 ) 2z z=i 16i
şi
z2 z2 9
rez ; 3i = =
(1 + z 2 ) (9 + z2) 2z (9 + z2) + (1 + z 2 ) 2z z=3i 48i
2. a) Avem l = 2, ! = l = 2,
1
X k x
f (x) := bk sin
2
k=1
unde
Z 2 Z 1 Z 2
2 k x k x k x
bk = f (x) sin dx = x sin dx + (4 2x) sin dx
2 0 2 0 2 1 2
Avem
Z 1 k k
k x 4 sin 2 2 k cos 2
x sin dx = 2
0 2 k2
Z 2 k k
k x 8 sin 2 + 4 k cos 2
(4 2x) sin dx = 2 k2
1 2
deci
1 1 1
bk = 2 k2
12 sin k + 2 k cos k
2 2
k k n
Deoarece pentru k = 2n avem sin 2 = 0 şi cos 2 = ( 1) rezult¼
a
n
( 1)
b2n =
n
k n k
Deoarece pentru k = 2n + 1 avem sin 2 = ( 1) şi cos 2 = 0 obţinem
n
12 ( 1)
b2n+1 = 2
2 (2n + 1)
6.1. EXAMEN PARŢIAL 97
( 1)n
deci (lu¼
am n sin (n x) 0)
n=0
1
" #
X ( 1)
n
12 ( 1)
n
(2n + 1) x
f (x) = sin (n x) + 2 sin
n=0
n 2 (2n + 1) 2
b) In punctul x = 1 avem f (1 0) = 1, f (1 + 0) = 2 deci

1
3 X
n
f (1 0) + f (1 + 0) 12 ( 1) (2n + 1)
= = 2 sin
2 2 n=0 2 (2n + 1) 2
1
X 12
= 2
2 (2n + 1)
n=0
sau
1
X 2
1
2 =
n=0 (2n + 1) 8
c) Formula lui Parceval este

Z 1
l
lX 2
f 2 (x) dx = b
0 2 0 n
ceea ce la noi devine

Z Z 1
" #
5 1 2
2 144 X 1
2
144
2
= x dx + (4 2x) dx = 4
+ + 4
3 0 1 n=1
n 4 (2n + 1)
6.1.2 Varianta 2
Probleme
1. a) Fie punctele A(1 + i), B(3 + 2i). S¼
a se determine punctele C; D astfel
ca ABCD s¼ a formeaz¼ a un p¼ atrat.
b) S¼ a se determine primii trei termeni ai dezvolt¼ arii în serie pentru f (z) =
ln(1+z) p3
p3
1+z
, z 0 = 0, ln (1) = 0, 1 = 1
R1
c) S¼a se calculeze 0 xxsin x
2 +1 dx.
2. Fie f : [ 1; 1] ! R, f (x) =j x 12 j
a) S¼a se reprezinte în serie Fourier.
b) S¼a se expliciteze teorema lui Dirichlet pentru x = 1:
c) S¼
a se expliciteze teorema lui Parceval.
Rezolvare.
1. a) Dac¼a ABCD este p¼ atrat cu vârfurile numerotate în sens contrar acelor
de ceasornic atunci c a = (b a) i, d a = (b a) + (c a) unde a = 1 + i,
b = 3 + 2i, c, d sunt a…xele punctelor A; B; C; D. De aici c = 3i, d = 2 + 4i.
Dac¼a orientarea este în sensul acelor de ceasornic atunci c a = (b a) ( i),
d a = (b a) + (c a) de unde c = 4, d = 2 i.
b)
ln (1 + z) 1=3
p3
= ln (1 + z) (1 + z)
1+z
1 2 1 3 1 4 1 2 14 3
= z z + z z + ::: 1 z + z2 z + :::
2 3 4 3 9 81
2 1 2
= z z + :::
3 3
R1 R1
c) In mod standard calcul¼ a cu I = 21 1 xxsin
am odat¼ x
2 +1 dx şi J =
1
2 1
x cos x
x2 +1 dx
sub forma
Z
1 1 xeix 1 zeiz
J + iI = 2
dx = 2 i rez ;i
2 1 x +1 2 z2 + 1
1 zeiz i
= 2 i =
2 2z z=i 2e
de unde integrala este 2e .
2. a) T = 2, ! = 2T = ,
1
a0 X
f (x) := + ak cos (k x) + bk sin (k x)
2
k=1
unde
Z 1
2 1 5
a0 = jx jdx =
2 1 2 4
Z 1 1
2 1 cos (k ) + cos 2 k
ak = jx j cos (k x) dx = 2
2 1 2 k2 2
Z 1 1
2 1 cos (k ) k + 2 sin 2 k
bk = jx j cos (k x) dx =
2 1 2 k2 2
n
Pentru k = 2n avem a2n = 1 2 ( 2 n1)2 , b2n = 2n1 iar pentru k = 2n + 1 avem
2 1 2( 1)n
a2n+1 = (2n+1) 2 2 , b2n+1 = (2n+1) (2n+1)2 2
astfel c¼
a
1
" 1 ( 1)n
#
5 X 2 2 n2 cos (2n x)
f (x) : = + 1 2( 1)n
8 n=1 + (2n+1) (2n+1)2 2
sin (2 nx)
2 3
X1 2
(2n+1) 2 2 cos ((2n + 1) x)
+ 4 5
1 2( 1)n
n=0 + (2n+1) (2n+1)2 2
sin ((2n + 1) x)
b) f (1 0) = j1 1=2j = 1=2, f (1 + 0) = f ( 1 + 0) = j 1 1=2j = 3=2

(pe R funcţia f este de perioad¼
a T = 2). Avem deci
1 1
!
5 X 1 ( 1) X n
f (1 0) + f (1 + 0) 2
1= = + + 2
2 8 n=1 2 2 n2 n=0 (2n + 1) 2
c) Identitatea lui Parceval este

Z T =2 1
!
T a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak + b2k
T =2 2 2
k=1
ceea ce în cazul nostru devine

2 !2 3
2 X1 n 2 n
7 1 5 4 1 ( 1) 1 2 ( 1) 5
= + + 2
6 2 4 n=1
2 2 n2 (2n + 1) (2n + 1) 2
2 !2 !2 3
X1 n
4 2 1 2 ( 1) 5
+ 2 + 2
n=0 (2n + 1) 2 (2n + 1) (2n + 1) 2
6.1.3 Varianta 3
Probleme
1.a) S¼a se determine Re (tan (2 + i))
R n 1
b) S¼a se calculeze jzj=2 zzn 1 dz unde n 2 N/ ;
R 2 1+cos 2
c) S¼
a se calculeze 0 2+cos d utilizând reziduuri.
2. Fie f : R ! R de perioad¼ a T = 2 astfel ca pe ( ; ] s¼
a avem
f (x) = x+ j x j
a) S¼
a se scrie seria Fourier a lui f
b) S¼a se expliciteze teorema lui Dirichlet pentru x = .
c) S¼
a se expliciteze identitatea lui Parceval.
Rezolvare
2 sin(4)
1. a) Re (tan (2 + i)) = (e 2 +e2 )+2 cos(4) pentru c¼
a
sin (2 + i) 1 e 1+2i e1 2i
tan (2 + i) = =
cos (2 + i) i e 1+2i + e1 2i
1 e 1+2i e1 2i e 1 2i + e1+2i
=
i (e 1+2i + e1 2i ) (e 1 2i + e1+2i )
1 e 2 + e4i e 4i e2 1 e 2 e2 + 2i sin (4)
= =
i e 2 + e4i + e 4i + e2 i (e 2 + e2 ) + 2 cos (4)
2 sin (4) e2 e 2
= + i
(e 2 + e2 ) + 2 cos (4) (e 2 + e2 ) + 2 cos (4)
b)
Z X
zn 1 zn 1
n
dz = 2 i rez ; zk
jzj=2 z 1 zn 1
R¼ acinile ecuaţiei z n
ad¼ 1 = 0 sunt simple şi într-o r¼
ad¼
acin¼
a zk avem
zn 1 zn 1
1
rez ; zk = =
zn 1 nz n 1
z=zk n
R zn 1
Suma r¼
ad¼
acinilor este deci 1 şi jzj=2 z n 1
dz = 2 i.
c) Notând ei = z avem
Z Z Z
2
1 + cos 2 1 + 12 z 2 + 1
z2 dz 1 1 z 4 + 2z 2 + 1
d = = dz
0 2 + cos jzj=1 2 + 12 z + 1
z
iz i jzj=1 z 2 z 2 + 4z + 1
0 1
1 z 4 +2z 2 +1
rez z 2 z 2 +4z+1 ; 0
= 2 @ p A
1 z 4 +2z 2 +1
+rez z 2 z 2 +4z+1 ; 2+ 3
p
8 16 8 3
= 2 4+ p = p
3 3
2. a) Avem
0; x 2 ( ; 0]
f (x) =
2x; x 2 (0; ]
Avem
1
a0 X
f (x) := + ak cos (kx) + bk sin (kx)
2
k=1
unde
Z Z
1 1
a0 = f (x) dx = 2xdx =
0
Z n
1 1 + ( 1)
an = 2x cos (nx) dx = 2
0 n2
Z n
1 ( 1)
bn = 2x sin (nx) dx = 2
0 n
deci
1
X n n
1 + ( 1) ( 1)
f (x) := + 2 cos (nx) 2 sin (nx)
2 n=1
n2 n
b) f ( 0) = 2 , f ( + 0) = 0 deci formula lui Dirichlet ne d¼

a
1
X n n
1 + ( 1) ( 1)
= + 2 cos (n ) 2 sin (n )
2 n=1
n2 n
X1 n
1 + ( 1) n
= + 2 ( 1)
2 n=1
n2
sau
2 1
X 1
= 2
8 (2k + 1)
k=0
c) Frmula lui Parceval devine
3 Z 2 X1 n 2
4 ( 1 + ( 1) ) 4
= 4x2 dx = + 4 2 n4
+ 2
3 0 2 n=1
n
6.1.4 Varianta 4
Probleme
1. a) S¼ a se determine v (x; y) astfel ca f (z) = u (x; y) + iv (x; y) s¼ a …e
olomorf¼ a dac¼a u (x; y) = x4 + y 4 6x2 y 2
b) S¼a se dezvolte în coroana 3=2 <j z 12 j< 5=2 funcţia f (z) = z2 +3z+2z
R 1 (x 1)eix
c) S¼a se calculeze 1 x2 2x+2 dx
2. a) S¼a se dezvolte în serie de cosinusuri f : [0; 2] ! R; f (x) = x2
b) S¼a se aplice teorema lui Dirichlet dezvolt¼ arii precedente în x = 2;
c) S¼a se expliciteze egalitatea lui Parceval
2 2
Rezolvare. 1. a) Se veri…c¼ a @@xu2 + @@yu2 = 0, deci exist¼
a faptul c¼ a v. Avem
relaiile Cauchy-Riemann
@u @v @u @v
= ; =
@x @y @y @x
De aici
@v @u
= = 4x3 12xy 2
@y @x
Z
v (x; y) = 4x3 12xy 2 dy = 4x3 y 4xy 3 + (x)
A doua relaţie Cauchy-Riemann ne d¼

a
0
4y 3 12x2 y = 12x2 y 4y 3 + (x)
de unde 0 (x) = 0 deci (x) = C şi în …nal v (x; y) = 4x3 y 4xy 3 + C

z 1
b) Funcţia f (z) = z2 +3z+2 urmeaz¼
a s¼
a …e dezvoltat¼
a dup¼
a puterile lui z 2.
1 z t+ 21
Not¼
am t = z 2. Avem f (z) = 2
z 2 +3z+2 = =: g (t). In mod
(t+ 12 ) +3(t+ 12 )+2
am pe g (t) în jurul lui t = 0 în coroana 32 < jtj < 52 . Putem
echivalent dezvolt¼
scrie:
1
t+ 2 t + 12 4 2
g (t) = =4 =
1 2 1 2
4t + 16t + 15 2t + 5 2t + 3
t+ +3 t+
2 +2 2
4 1 1 1
=
5 1 + 2t
5
3
t 1 + 2t
2t 3
In coroana dat¼
a avem 5 < 1 şi 2t < 1 deci putem dezvolta progresiile
aritmetice
1 1
4X 1X
k k
k 2t k 3
g (t) = ( 1) ( 1)
5 5 t 2t
k=0 k=0
1
Pentru f (z) punem t = z 2.
c)
Z 1
(x 1) eix (x 1) eix
2
dx = 2 i rez ;1 + i
1 x 2x + 2 x2 2x + 2
(x 1) eix ei
= 2 i =2 i
2x 2 x=1+i 2e
2. a) Avem l = 2, ! = 2
1
a0 X k x
f (x) = + ak cos
2 2
k=1
unde
Z 2
2 8
a0 = x2 dx =
2 0 3
Z 2 k
2 k x 16 ( 1)
ak = x2 cos dx =
2 0 2 k2 2
b) Funcţia prelungit¼ a pe R cu perioada T = 2l = 4 ca funcţie par¼

a este
continu¼
a în x = 2 şi f (2) = 4 deci
1 1
8 X 16 ( 1) 8 X 16
k
4 = f (2) = + cos (k ) = +
6 k2 2 6 k2 2
k=1 k=1
sau
1
X 2
1
2
=
k 6
k=1
c) Identitatea lui Parceval se scrie

Z 1
!
l
l a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak
0 2 2
k=1
care în cazul nostru devine

1
!
32 64 X 162
= +
5 18 k4 4
k=1
sau
1
X 4
1
= :
k4 90
k=1
6.2 Examen …nal

6.2.1 Varianta 1
Probleme
1. a) S¼a se determine v (x; y) astfel ca u (x; y) + iv (x; y) s¼
a …e monogen¼
a
x2 +y 2 3x+2
a u(x; y) = x2 +y2 4x+4 .
dac¼
R1
a se calculeze 0 cos
b) S¼ 2x
1+x4 dx.
x; x 2 [0; 1]
2. Fie f : [0; 2] ! R, f (x) =
x + 2; x 2 (1; 2]
a) S¼
a se dezvolte în serie de sinusuri.
b) S¼
a se aplice teorema Dirichlet în x = 1:
6.2. EXAMEN FINAL 103
q
2
3. S¼
a se demonstreze c¼
a J1=2 (x) = x sin x
4. S¼
a se rezolve 8 2
> @ u @2u @2u
< @x2 + 4 @x@y + 3 @y2 = 0
u (x; 0) = sin x
>
: @u
@y (x; 0) = x
5. S¼
a se rezolve
8
@u @2u
< @t = 0, 0 t < 1, 0
@x2 x 1
u (0; t) = 0; u (2; t) = 0
:
u (x; 0) = sin2 ( x)
Rezolvare.
1. a) In calculul direct al lui v (x; y) plecând de la relaţiile Cauchy-Riemann
apar integrale care sunt uneori di…cil de a‡at în mod explicit. Dac¼ a u (x; y) =
Re (f (z)), deci f (x + iy) = u (x; y) + iv (x; y) atunci f (z) ca şi u (x; y) se dez-
volt¼
a în serii. In cazul când sunt serii în jurul lui zero avem
f (z) + f (z)
u (x; y) = (6.1)
2
dar şi
z+z z z
u (x; y) = u ; =c+ (z) + (z) + (z; z) (6.2)
2 2i
Scrierea lui u (x; y) sub forma (6:2) este unic¼
a dac¼
a c 2 C este constant¼
a,
seria conţine doar puteri mixte z m z n cu m; n 1, seria conţine doar puteri
z n cu n 1 iar seria b conţine doar puteri z n cu n 1. Comparând (6:1) cu
(6:2) din unicitatea dezvolt¼arii g¼
asim = 0 şi
f (z) + f (z) = 2c + 2 (z) + 2 (z) (6.3)

2
@ @2
Condiţia 0 se scrie @z@ z (c + (z) + (z) + (z; z)) = 0 sau @z@ z (u (x; y)) =
0 sau 4u (x; y) = 0.
Ca s¼
a …e identice cele dou¼ a serii din (6:3) trebuie ca
f (z) = 2 (z) + K
unde K 2 C este o constant¼ a neunic¼a astfel ca K + K = 2c. Evident v (x; y) =

Im (f (z)).
Dac¼ a în formula (6:2) constanta c este împ¼arţit¼
a între şi iar 0 atunci
din f (z) + f (z) = 2 (z) + 2 (z) rezult¼ a f (z) = 2 (z) + K unde constanta K
rezult¼
a neunic din f (0) + f (0) = 2 (0) + (0) + K + K.
In cazul nostru
z+z 2 z z 2
x2 + y 2 3x + 2 2 + 2 3 z+z
2 +2
u(x; y) = =
x2 + y 2 4x + 4 z+z 2 z z 2
2 + 2 4 z+z
2 +4
3 3
zz 2z 2z+2
=
z~z 2z 2z + 4
Incerc¼
am acum s¼
a scriem expresia g¼
asit¼
a sub forma (z) + (z). Avem de
exemplu
z z 23 z 32 z + 2 zz 3
2z
3
2z +2
= =
z~z 2z 2z + 4 (z 2) (z 2)
(z 2) z 23 + 12 (z 2) z 3
2
1
2
= + = (z) + (z)
(z 2) (z 2) z 2 z 2
Deci
z 23
+K f (z) = 2
z 2
Pentru a determina pe K lu¼
am o valoare pentru (x; y) de exemplu (0; 0) şi:
3 3
1 f (0) + f (0) 2 +K + 2 +K
= u (0; 0) = =
2 2 2
de unde rezult¼
a K +K = 2 deci K = 1 + ci cu c 2 R. Avem deci
3
z 2 z 1 1
f (z) = 2 1 + ci = + ci = 1 + + ci
z 2 z 2 z 2
Acum este uşor s¼
a separ¼
am p¼
arţile real¼
a şi imaginar¼
a şi s¼
a a‡a¼m pe v (x; y).
1
u (x; y) + iv (x; y) = f (z) = 1 + + ci
x + iy 2
x2 + y 2 3x + 2 y
= +i +c
x2 + y 2 4x + 4 x2 + y 2 4x + 4
b) Avem
Z 1 Z 1 Z
cos 2x 1 cos 2x 1 1 cos 2x + i sin 2x
dx = dx = Re dx
0 1 + x4 2 1 1+x
4 2 1 1 + x4
Z 1
1 ei2x
= Re 4
dx
2 1 1+x
1 ei2z =4 ei2z
= Re 2 i rez ; z = e + rez ;z = e 3 =4
2 1 + z4 1 + z4
1 p 1 p
= e 2 sin + 2
2 4
2. a) l = 2, ! = =2,
1
X
f (x) = bk sin (k x=2)
k=0
unde
Z 2
2
bk = f (x) sin (k x=2) dx
2 0
Z 1 Z 2
8 sin (k =2)
= x sin (k x=2) dx + ( x + 2) sin (k x=2) dx =
0 1 k2 2
b) Funcţia este continu¼

a în x = 1, deci
1
X 1
X
8 sin (k =2) 8 sin2 (k =2)
1 = f (1) = sin (k x=2)jx=1 =
k2 2 k2 2
k=0 k=0
Deoarece pentru k = par avem sin (k =2) = 0 r¼amâne suma pentru k = 2n + 1

şi obţinem
X1 8 sin2 (2n+1) 1
2 8 X 1
1= 2 2 = 2 2
n=0 (2n + 1) n=0 (2n + 1)
3. A se vedea în curs.
4. Aducem ecuaţia la forma canonic¼
a şi obţinem
@2U
=0
@ @
unde = x y, = 3x y. Avem u (x; y) = (x y) + (3x y). Condiţiile
iniţiale ne dau
sin x = (x) + (3x)

0 0
x = (x) (3x)
sau
sin x = (x) + (3x)
x2 1
2 +C = (x) 3 (3x)
de unde
sin x 3 2 3C
(x) = x
2 4 2
3 3 3C
(3x) = sin x + x2 +
2 4 2
3 3 2 3C
( ) = sin + +
2 3 4 3 2
de unde
u (x; y) = (x y) + (3x y)
2
sin (x y) 3 2 3 3x y 3 3x y
= (x y) + sin +
2 4 2 3 4 3
2
@u
5. Soluţia ecuaţiei @t c2 @@xu2 = 0 pentru (x; t) 2 [0; L] [0; 1) cu u (0; t) =
0; u (L; t) = 0 este
1
X c2 k 2 2 t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin
L
k=1
La noi L = 1, c = 1 deci
1
X
k2 2
t
u (x; t) = Ck e sin (k x)
k=1
unde coe…cienţii Ck rezult¼

a din condiţia iniţial¼
a
Z L Z 1
2 k x
Ck = u0 (x) sin dx = sin2 ( x) sin (k x) dx
L 0 L 0
(
2(cos( k) 1)
= k(k2 4) ; k 6= 2
0; k = 2
6.2.2 Varianta 2
p
1. a) S¼
a se determine dezvoltarea în z = 0 pentru f (z) = z2 3z + 2, f (0) =
1 (primii 3 termeni)
R1 1
b) S¼
a se calculeze 1 (x2 +2x+5) 3 dx
2. Fie funcţia f : R ! R periodic¼

a de perioad¼ a T = 1 care pe intervalul [1; 2]
este dat¼a de f (x) = x:a) Se cere seria Fourier. b) S¼ a se expliciteze identitatea
lui Parceval.
a se demonstreze formula x1 dx
3. S¼ d
(xn Jn (x)) = xn 1 Jn 1 (x).
a se rezolve u = 0 în coroana 1 < x2 + y 2 < 9 astfel ca ujx2 +y2 =1 = y,
4.S¼
1
ujx=3 cos ;y=3 sin = 2+cos .
5.S¼
a se rezolve
8 2
@u
< 4 @@xu2 = 0, 0 t < 1, 0
@t x 2
u (0; t) = 0; u (2; t) = 0
:
u (x; 0) = x (2 x)
Rezolvare.
a)
p p p z 1=2
1=2
f (z) = z2 3z + 2 = (2 z) (1 z) = 2 1 (1 z)
" #" 2 #
p 1 1 1 1 1 1
2 z 2 2 1 z 2
2 2 2 1 2
= 2 1+ + + :: 1+ ( z) + ( z) + ::
1! 2 2! 2 1! 2!
p 3p 1p 2
= 2 2z 2z + :::
4 32
b)
Z 1
1 1 3
dx = 2 i rez ;z = 1 + 2i =
1 (x2 + 2x + 5)3 (z 2 + 2z + 5)3 256
2. a) Avem serie Fourier complet¼

a. T = 1, ! = 2 ,
1
a0 X
f (x) = + an cos(2 nx) + bn sin(2 nx)
2 n=1
unde
Z 2
2
a0 = xdx = 3
1 1
Z 2
an = 2 x cos(2 nx)dx = 0
1
Z 2
1
bn = 2 x cos(2 nx)dx =
1 n
b) Identitatea lui Parceval este
Z +T 1
!
T a20 X 2
f 2 (x) dx = + ak + b2k
2 2
k=1
care la noi devine

Z 1
!
7 2
2 1 9 X 1
= x dx = + 2 k2
3 1 2 2
k=1
care se vede c¼
a este
1
X 2
1
2
=
k 6
k=1
3. A se vedea în curs.
4. Avem
1
X
k k k k
u ( ; ) = A0 + B0 ln + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1
Pentru = 1 avem
1
X
cos = u ( ; ) j =1 = A0 + [(Ak + Ck ) cos k + (Bk + Dk ) sin k ]:
k=1
de unde
A0 = 0
1; k = 1
Ak + Ck = (6.4)
0; k =
6 1
Bk + Dk = 0 8k
Pentru = 3 avem
1
X
1
= A0 + B0 ln 3 + [(Ak 3k + Ck 3 k
) cos k + (Bk 3k + Dk 3 k
) sin k ]:
2 + cos
k=1
de unde prin dezvoltare Fourier

p
3
A0 + B0 ln 3 =
3
p k
k k 2 2+ 3
Ak 3 + Ck 3 = p (6.5)
3
Bk 3k + Dk 3 k
= 0
Ultimii coe…cienţi s-au calculat astfel

Z
1 2 1
Ak 3k + Ck 3 k
+ i Bk 3k + Dk 3 k = (cos k + i sin k ) d
0 2 + cos
Z Z
1 zk dz 2 zk
= 1
z+ z iz
= 2
dz
jzj=1 2 + i jzj=1 z + 4z + 1
2
p k
2 z k p 2 2+ 3
= 2 i rez ; z = 2 + 3 = p
i z 2 + 4z + 1 3
Din (6:4) şi (6:5) rezult¼

a coe…cienţii
p
3
A0 = 0; B0 =
3 ln 3
p k p k
2 2+ 3 2 2+ 3
Ak = p ; Ck = p pentru k > 1
3 (3k 3 k ) 3 (3k 3 k )
p p
5 3 12 3 3 + 12
A1 = p ; C1 = p
8 3 8 3
Bk = Dk = 0 pentru orice k
5. Soluţia este pentru c = 2; L = 2

1
X 1
X
c2 k 2 2 t k x k2 2
t k x
u (x; t) = Ck e L2 sin = Ck e sin
L 2
k=1 k=1
unde
Z L Z 2 16 1 ( 1)
k
2 k x k x
Ck = u0 (x) sin dx = x (2 x) sin dx = 3 k3
L 0 L 0 2

cursMS1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

cursMS1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICI SPECIALE

2.3 Serii Fourier pentru funcţii pare

5 Ecuaţii cu derivate parţiale 75

6.2 Examen …nal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

1.1 Corpul numerelor complexe

Fiecare num¼ ar complex z = x + yi poate … reprezentat printr-un punct (x; y)

În cazul n = 2, r¼ad¼acina p¼atrat¼

1.2 Siruri de numere complexe

1) d(z1 ; z2 ) 0 şi d(z1 ; z2 ) = 0 () z1 = z2

care decurg cu uşurinţ¼

Propoziţia 1 Fie (zn )n2N ; zn = xn + yn i, un şir de numere complexe. Urm¼a-

1.3 Planul complex extins

Pe masur¼ a ce distanţa kP Ok ! 1, S(P ) se apropie de polul nord N . Spunem c¼a

1.4 Serii de numere complexe

2. Reprezentaţi în planul complex numerele complexe 2 + 3i, 3i15 + (1 + i)3 .

11. Fie z1 ; z2 ; z3 trei puncte necoliniare. S¼

Indicaţie: Fie z = r (cos x + i sin x). Se poate utiliza 1 + z + z 2 + z 3 +

1.6 Funcţii complexe

Propoziţia 3 Fie f : D ! C, o funcţie complex¼a, f (z) = u(z) + iv(z). Atunci:

Propoziţia 4 Fie (fn )n2N fn : D ! C un şir de funcţii uniform convergent

Teorema 5 (Weierstrass). Fie f1 + f2 + : : : + fn + : : : o serie de funcţii,

Demonstraţie. Fie sn = f1 + : : : + fn şi n = a1 + : : : + an . Fie " > 0. Exist¼a

jsm (z) sn (z) j = jfn+1 (z) + : : : + fm (z)j

Acest lucru …ind valabil uniform pentru toţi z 2 D demonstreaz¼

1.7 Funcţii complexe de…nite prin serii de puteri

Teorema 6 (Abel). Dac¼a seria de puteri este convergent¼a pentru z0 6= 0, atunci

Demonstraţie. Convergenţa pentru z0 implic¼ a an z0n ! 0. Prin urmare,

Consecinţa 7 Fie seria de puteri convergent¼a în D = fz 2 C; jzj < Rg. Atunci

Demonstraţie. În orice disc cu centrul 0 şi raz¼

Consecinţa 8 Valoarea maxim¼a a lui R pentru care seria este convergent¼a în

R = maxfr 0; astfel ca janprn j Mr pentru 8n 2 N g

Fie p(z) = a0 + a1 z + : : : + an z n , q(z) = b0 + b1 z + b2 z 2 + : : : + bm z m dou¼

p(z) q(z) = (a0 b0 ) + (a1 b1 )z + : : : (ak bk )z k + : : : ; k maxfm; ng

p(q(z)) = a0 + a1 q(z) + a2 (q(z))2 + : : : + ak (q(z))k + : : :

1.9 Funcţii complex derivabile. Ecuaţiile Cauchy-

1. ( f + g)0 (z) = f 0 (z) + g 0 (z)

4. (f g)0 (z) = f 0 (g(z)) g 0 (z)

Din propriet¼aţile de mai sus rezult¼

f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)

Teorema 10 Fie f : D ! C, f = u + iv o funcţie complex¼a cu u; v de clas¼a

Analog, a doua limit¼ a este 1i @u @v

ez1 ez2 = ez1 +z2

Exemplul 15 Fie z = x + iy = r (cos + i sin )= rei .

f (z) = f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y)

In coordonate polare condiţiile Cauchy-Riemann arat¼a astfel:

Exemplul 17 Pentru w = rei 6= 0 de…nim

ez = eln(r)+i( +2k ) = eln(r) (cos ( + 2k ) + i sin ( + 2k ))

Se vede imediat c¼a z = ln(r) + i( + 2k ), k 2 Z sunt toate soluţiile ecuaţiei

Demonstraţie.Din relaţiile Cauchy_Riemann rezult¼

Teorema 19 Fie D un domeniu simplu conex şi u(x; y) de clas¼a C 2 funcţie

Demonstraţie. Fie (x0 ; y0 ) 2 D. De…nim

unde integrala se face pe o curb¼a oarecare în D ce uneşte (x0 ; y0 ) cu (x; y).

În plus pentru v astfel de…nit¼

Observaţia 20 Pentru o funcţie v (x; y) oarecare de clas¼a cel puţin C 1 avem

Exemplul 21 Funcţia u(x; y) = y 3 3x2 y este armonic¼a pe C deci exist¼a

de unde h0 (y) = 0 deci h (y) = c 2 R şi

f (x; y) = (y 3 3x2 y) + i(x3 3xy 2 + c)+ = i(x + iy)3 + ic = iz 3 + ic:

1.10 Ramuri de funcţii complex derivabile(olomorfe)

d) u(x; y) = (x) (y)

g) u(x; y) = a arg(z) + b; z = x + iy.

6. 6. A‡aţi constantele astfel încât urm¼

7. 7. A‡aţi imaginea mulţimii fz = x + iy j 0 < x; y < 1g prin

asiţi imaginea mulţimii fz 2 C j Re z = constg prin f (z) = z 2 .