Dietetică şi boli metabolice

-Referat-

Kinetoterapia in supraponderabilitate si
obezitate

Master KRRM,
Anul II

Masterand: Presură Andreea- Iuliana

 Kinetoterapia in supraponderabilitate si obezitate

Supraponderabilitatea sau obezitatea este o afectiune care se caracterizeaza

prin cresterea greutatii corporale peste nivelul optim, prin depozitarea in exces a
tesutului adipos, reflectand existenta unor puternice dezechilibre hormonale in corp.
Obezitatea este una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta societatea
moderna, la nivel mondial numarul persoanelor care sufera de obezitate s-a dublat si
se afla in continua crestere. Kinetoterapia sau terapia prin miscare are un rol important
in optimizarea starii de sanatate si aducerea sau mentinerea organismului la greutatea
ideala.Obezitatea poate aparea atat la adulti, cat si la copii, avand efecte negative
asupra sanatatii. Factorii principali ai obezitatii sunt de natura genetica, de
comportament si de cultura.
Cauzele supraponderabilitatii sunt:
- factori genetici;
- factori de mediu – stilul de viata, consumul in exces de alimente
hipercalorice, sedentarismul, activitate fizica redusa;
- factori hormonali, metabolici – boli endocrine, sindromul Chushing,
sindromul ovarelor polichistice, deficit de STH;
- factori psihologici – stresul, probleme familiale, probleme sociale.
Kinetoterapia intervine in tratamentul obezitatii prin eliminarea tesutului
adipos in exces, cunoscut fiind faptul ca exercitiul fizic alaturi de o dieta sanatoasa
adecvata fiecarui pacient ajuta la pierderea surplusului de greutate. In cazul
persoanelor supraponderale, kinetoterapia este foarte utila pentru scaderea in greutate
si pentru mentinerea greutatii optime a corpului.
Kinetoterapia nu este recomandata in cazul persoanelor supraponderale care
sufera si de alte afectiuni, precum: tumori, boli infectioase, boli acute,TBC, sindrom
hemoragic, tulburari psihice.
Excesul ponderal si supraponderabiliatea cresc simtitor riscul de:
- moarte prematura;
- diabet;
- cancer - endometrial , de colon, de vezica biliara , de prostata, renal;
- probleme respiratorii – astm bronsic , apnee nocturna;
- artrita – pentru fiecare kilogram in plus , riscul de artita creste cu 9-13 %;
- hipertensiune si diabet de sarcina, infertilitate, dereglari de ciclu menstrual,
incontinenta urinara.
Supraponderabilitatea sau obezitatea favorizeaza aparitia diabetului de tip II,
iar la persoanele susceptibile creste rezistenta la insulina. Diabetul zaharat detip II
creste odata cu cresterea indicelui masei corporale.
Exista o stransa legatura intre obezitatea abdominala si boala cardiovasculara,
aceasta fiind o consecinta metabolica a supraponderabilitatii. La o persoana cu
indicele masei corporale ridicat, riscul de a face cardiopatie ischemica este de doua ori
mai mare. Persoanele cu obezitate sunt expuse mai des decat persoanele cu o greutate
corporala normala la diferite tipuri de cancer, cum ar fi: cancerul de san la femei in
postmenopauza, cancer de colon, precum si hipertensiune arteriala,tromboza
coronariana, insuficienta cardiaca congestiva.
Beneficiile scaderii in greutate asupra sanatatii sunt:
- mortalitatea generala se reduce;
 - reducerea cu 40% a mortalitatii prin cancerul determinat
supraponderabilitate;
- tensiunea arteriala sistolica scade;
- tensiunea arteriala diastolica scade;
- glicemia bazala se amelioreaza;
- spectrul lipidic se imbunatateste.

Supraponderabilitatea la copii si adolescenti

Supraponderabilitatea apare la copii si adolescenti atunci cand acestia au prea
multe grasimi in corp si este cauzata atat de consumul excesiv de alimente, cat si de
lipsa de miscare. Copiii supraponderali sau obezi au mai multe sanse sa ramana si in
perioada de adolescenta obezi, iar cu cat un copil se mentine obez o data cu inaintarea
in varsta, cu atat mai mari sunt sansele ca el sa devina un adult obez.
Supraponderabilitatea sau obezitatea in copilarie sau adolescenta maresc riscul unei
sanatati precare la maturitate, indiferent daca adultul este sau nu obez. De aceea este
important sa se indentifice obezitatea la copii si sa se actioneze din timp pentru
inlaturarea ei, inainte de maturizarea copiilor si adolescentilor.
Supraponderabilitatea sau obezitatea se pot trata cu ajutorul unui program
kinetoterapeutic adecvat. Kinetoterapia urmareste efectuarea unor exercitii fizice
realizate individual pentru fiecare pacient pentru a-l ajuta la pierderea surplusului de
greutate.

Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali sunt:

- scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala;
- tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale;
- cresterea capacitatii la efort a organismului;
- imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare;
- imbunatatirea starii fizice si psihice;
- prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate;
- prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale;
- inlaturarea afectiunilor asociate.

Tratamentul obezitatii prin kinetoterapie poate fi format dintr-un complex de

exercitii cardio, exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism,exercitii de
tonifiere musculara in zona deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o
intensitate scazuta unde se vor arde lipidele iar treptat se va mari intensitatea
activitatii fizice si se vor arde glucidele. Daca persoanele cu supraponderabilitate nu
au hipertensiune, atunci acestea pot face ca activitate fizica si fitness.Timpul alocat
exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp de 3 ori pe
saptamana. Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica
slabirea in trepte, adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de
mentinere a greutatii de circa 3-6 luni, si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75
kg pe saptamana. O scadere prea mare in greutate intr-un timp scurt nu va putea fi
mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima.Kinetoterapia sau gimnastica
medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in care se executa mers,
variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si se
continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii
de respiratie, iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie
in care efortul scade treptat.
 Principiile de baza ale exercitiului fizic kinetic de care trebuie sa se tina
seama la supraponderali sunt:
- exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste;
- exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de
randament muscular;
- progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate
mica spre exercitii cat mai complexe ca intensitate.

Programul kinetoterapeutic la supraponderali poate fi impartit in trei etape:

1. Etapa lipolitica:
Aceasta etapa cuprinde exercitii de durata si intensitate crescanda care sa
conduca la arderea depozitelor de grasime. Exercitiile se efectueaza in ritm ascendent,
intercalate cu pauza. Exercitiile cuprind grupe musculare cat mai mari, fiind executate
din pozitii diferite care determina schimbarea permanenta a centrului de greutate.
Structura exercitiilor combina lucrul muscular izotonic cu cel isometric; se pot
executa exercitii la aparate, cat si exercitii libere. In aceasta etapa trebuie sa se
urmareasca in paralel si reconstructia corporala. In caz contrar, pierderea in termen
scurt a masei adipoase duce la formarea ridurilor, cutelor sau faldurilor inestetice,
deoarece tegumentele raman fara suport.
2. Etapa musculopoetica:
Urmareste dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului, toracelui
simembrelor. Aceasta etapa cuprinde exercitii cu amplitudine mare, executate in ritm
lent si cu tensiuni finale, exercitii izometrice, exercitii analitice din pozitii cu
suprafata mare de sprijin si alergari de durata medie. Exercitiile au rolul de a intari
musculatura, pentru a reduce riscul de aparitie a ridurilor si a faldurilor inestetice. In
aceasta etapa, chiar daca pierderile nu sunt atat de evidente, stagnarea poate fi falsa
deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mica decat cea a masei
musculare castigate.
3. Etapa de intretinere:
In aceasta etapa se urmareste pastrarea rezultatelor obtinute in primele doua
etape si prevenirea reaparitiei surplusului de greutate. Se executa exercitii de
intretinere, exercitii pe aparate si in aer liber sau practicarea unui sport in functie de
preferintele fiecarei persoane. Aceasta etapa este importanta pentru mentinerea
greutatii corporale si a tonusului muscular. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru
prevenirea obezitatii, sportul fiind benefic atat fizic cat si psihic. Efortul trebuie sa
scada treptat in aceasta etapa de intretinere, facand loc exercitiilor de respiratie si
relaxare. Kinetoterapia este una dintre cele mai indicate metode de pierdere a masei
adipoase si de mentinere a greutatii corporale ideale, benefica atat copiilor cat si
persoanelor adulte. Aplicarea exercitiilor in kinetoterapie se face prin folosirea unor
mijloace specifice si respectarea unor principii clare, care au un rol important in
obtinerea unor rezultate pozitive (principiul gradarii efortului, principiul non-nocere,
principiul induividualizarii tratamentului, etc).
Programul de exercitii urmareste in principal ameliorarea functiei segmentului
sau segmentelor interesate de leziune si este alcatuit din miscari cu finalitate directa.
Se folosesc toate mijloacele kinetoterapeutice: miscarile imaginare, contractiile
izometrice, posturile alternante, miscarile active si pasive,miscari active cu rezistenta:
- miscarile imaginare se aplica in mod special la deficientii imobilizatitimp
indelungat in aparate gipsate constituind un mijloc util de prevenire a instalarii
redorilor articulare;
 - contractiile izometrice sunt recomandate in special postoperatoriu,cand
membrul operat este imobilizat la pat in aparate gipsate sau in atele de tip special. Se
aplica principalelor grupe musculare ale segmentului operat , realizandu-se in a doua
zi dupa interventia chirurgicala;
- posturile alternante se recomanda dupa o serie de interventii si incep odata cu
contractiile izometrice. Ele constau din schimbarea alternativa a pozitiei, in general
miscari de flexie si extensie a segmentului respectiv;
- miscarile pasive se realizeaza tardiv dupa reluarea miscarilor active. Sunt
situatii in care miscarile pasive se incep concomitent cu cele active. Miscarile pasive
au rol in prevenirea instalarii flebotrombozelor postoperatorii ale membrelor
inferioare , acestea aparand in special dupa interventiile pe sold si genunchi;
- miscarile active trebuie efectuate in functie de tipul interventiei, dupa
obtinerea unui tonus muscular suficient.
4. Reeducarea mersului
Se adreseaza unor miscari complexe care antreneaza lanturile cinematice ale
intregului organism. La persoanele carora deficientele raman definitive se urmareste
dezvoltarea unor mecanisme de compensare si crearea unor stereotipuri dinamice.
5. Reeducarea prehensiunii
Succede programul de gimnastica medicala. Prehensiunea este o miscare
complexa si antreneaza membrul superior in intregime, centura scapulara si trunchiul.
Exercitiile de baza in reeducarea prehensiunii sunt:
- abductia si adductia in articulatiile metacarpo-falangiene aleultimelor patru
degete;
- flexia si extensia degetelor;
- prinderea diferitelor obiecte;
- folosirea unei aparaturi de specialitate in scopul usurarii procesului
dereeducare.
6. Hidro-kinetoterapia
Ofera posibilitati multiple de recuperare pentru deficientii cu atitudini vicioase
ale coloanei vertebrale reprezentand un mijloc ideal in special prin miscarile de inot
pe spate. Reluarea mersului in apa se face in conditii favorizante, exercitiile putand fi
incepute chiar in timpul imobilizarii. Prin scaderea nivelului apei , se pot obtine
conditii de incarcare progresiva ale membrelor inferioare.
7. Sportul curativ
Reprezinta o forma deosebita a kinetoterapiei deficientilor motori, ei
beneficiind de un grad inalt de activitate sportiva reprezentand un mijloc excelent de
intretinere a unei stari fizice si psihice optime.
8. Dansul curativ
Se poate aplica cu succes la toate varstele reprezentand un mijloc valoros al
kinetoterapiei, recomandandu-se acele ritmuri si miscari care corespund necesitatilor
de recuperare. Dansul in cerc este un excelent exercitiu pentru mobilizarea coloanei
vertebrale si a bazinului iar twist-ul poate fi folosit cu precautie, ca un exercitiu pentru
tonifierea musculaturii coapselor. La aceasta forma a kinetoterapiei fantezia si
experienta kinetoterapeutului gasesc un larg camp de aplicare.
9. Terapia ocupationala
Este o forma prelungita si specializata a kinetoterapiei fiind o metoda
medicala.Ea apeleaza la folosirea unei intregi serii de aparate, instalatii , in scopul
reeducarii prin imbunatatirea posibilitatilor de deplasare, a efectuarii unor munci si a
deprinderii unor jocuri distractive.
10. Ergoterapia
 Este o forma prelungita si specializata a kinetoterapiei, fiind definita ca
folosirea muncii in scop terapeutic.
Urmareste restabilirea capacitatii functionale si se desfasoara in afara orelor de
program terapeutic intensiv.
Bibliografie

1. Elena Ioana Iconaru “Manual clinic de kinetoterapie in afectiunile

metabolice”, Editura Universitaria, Craiova, 2013
2. Paul Ichim, Mircea Ene Ion “Kinetoprofilaxie”, Editura Zigotto, Galati,
2012
3. C. Borundel ”Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura
Medicală, București, 1979
4. Georgeta Niculescu “Gimnastica in kinetoterapie”, Editura Fundatiei
“Romania de Maine”, 2006