Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Personalitati Istoria Antica
Personalitati Istoria Antica
1. A întemeiat statul dac: Aflat inițial în fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de
stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si
diplomat, reuseste sa unifice formațiunile politico-militare geto-dace
sub autoritatea sa și să pună astfel bazele unui puternic regat cu
centrul, probabil, în Podișul Transilvaniei. Unificarea s-a realizat pe
două căi: pe cale pașnică, când șefii daci de trib acceptă supunerea
față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, când se dorește
păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali (cetatea Tyras
a fost arsă din temelii). Desigur, creșterea puterii militare a lui
Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni
tribale geto-dacice. În întreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de
marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat.
Statul dac reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor
aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200.000 de luptatori, se
impune la jumatatea secolului I. i.e.n. ca principala forta politica si
militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos.
1. L-a ajutat pe regele O informație din Iordanes (Getica:XI,67) indică venirea lui Deceneu la
Burebista la unificarea putere, inițial, ca vicerege, Burebista acordându-i o putere aproape
geto-dacilor: regală. Strabon spune: "Burebista … și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un
bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo
unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința
zeilor. Ba încă, de la un timp era socotit și zeu, așa cum am arătat
când am vorbit de Zamolxe. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau
geții, este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să-și stârpească viile și
să traiască fără vin". Împreună cu Burebista a acordat o atenție
deosebită reformelor politice, militare, religioase, economice și
culturale, îndeosebi celor legate de educație morală și spiritual.
2. A revigorat Deceneu a înlăturat cultul bahic sau dionisiac asociat cu cultura viței
spiritualitatea geto- de vie și cu orgii. El este cel dintâi care s-a opus viguros pătrunderii în
dacilor: Dacia a cultelor străine. De aceea nu este întâmplător că a determinat
autoritatea regală să dispună distrugerea viței de vie — planta sacră a
lui Dyonisos — și că toată preoțimea dacică l-a sprijinit în acest act
extraordinar. Ca mare preot și vicerege, apoi el însuși rege după
moartea lui Burebista, Deceneu a dispus de o dublă autoritate,
morală (stârpind viciul beției) și politică (organizând triburile și casta
sacerdotală). A construit altare noi și edificii sacre .
3. A înfăptuit o profundă Această reformă, celebră în lumea antică, a fost pusă în practică nu
reformă socială și prin legi oficiale, ci prin răbdare și educație. A impus sobrietatea și
religioasă a poporului cumpătarea, a cerut poporului „ascultarea de porunci” ca efect al
geto-dac: educației prin dreptate, geții fiind recunoscuți, după Herodot, ca fiind
„cei mai drepți” dintre traci. Iordanes scria despre Deceneu:
„Împărtășindu-le cunoștințe de fizică i-a făcut să trăiască în mod
natural respectând legile lor pe care ei le au în formă scrisă până
astăzi și le numesc belagine.”
1. A contribuit la Deși mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele
reunificarea statului Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia,
dac: centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine
organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au
fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții
Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele
înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și
importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor davae în
care pulsa o vie activitate economică, legături comerciale cu lumea
greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.
Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele
Decebal.
2. A readus Dacia pe area A construit noi cetăți și le-a fortificat pe cele vechi, îndeosebi în
militară și politică a regiunea Munților Orăștie, a readus gloria militar-politică a Daciei.
antichității: Construiește capitala Sarmizegetuza.
Istoria universală
1. Pericle (492 – 429 î.Hr.) - general, orator și om de stat atenian. Conducător al Atenei
între anii 443 - 429 î.Hr.
1. A inițiat numeroase A fost ales timp de 25 de ani strateg al cetății, transformâ orașul într-
reforme democratice: un centru economic, politic, cultural și artistic al lumii grecești. Pericle
este unul din fondatorii democrației ateniene . Puterea
reprezentativă aparținea poporului, care se reunea în ședințe, fiind
reprezentat de un consiliu. Consiliul era ales anual, din toate păturile
societății. Pericle a introdus în armată ,,solda”, pentru ca chemarea
sub arme să nu însemne pentru cei săraci ruinarea familiei; şi un mic
stipendiu pentru juraţii din tribunale, tocmai pentru ca această
funcţie delicată să nu rămână un monopol al bogaţilor. A extins
cetăţenia asupra unei numeroase categorii de persoane care, dintr-un
motiv sau altul, erau lipsite de acest drept.
3. A fost un bun In planul politicii externe, Pericle a urmărit întarirea legăturilor Atenei
diplomat: cu cetatile membre ale Ligii de la Delos, împotriva Spartei, Atena
atingând momentul culminant al evoluției sale ca hegemon al lumii
grecesti. Armata greacă a fost implicată in lupte (victorioase)
împotriva Eginei si Corintului, dar și în ajutorarea Egiptului aflat sub
ocupatia Imperiului Persan. Cu aceasta ocazie, tezaurul Ligii de la
Delos (alianta a cetatilor grecesti in frunte cu Atena) a fost mutat la
Atena, sub pretextul asigurarii securitatii sale. Conflictul politico-
militar cu Sparta a fost temporar aplanat, in 445 i.Hr., Pericle îcheind
pacea dintre Atena și Sparta pentru 30 de ani, numită "Pacea lui
Pericle", dar concurența cu Sparta pentru sfere de influiență și colonii
a dus la începutul Războiului peloponesiac 431-404 î.Hr.
2. Alexandru Macedon (356 - 323 î.Hr.) - A fost rege al Macedoniei după moartea tatălui
său Filip al II-lea și apoi a Imperiului Macedonian între anii 336-323 î.Hr.
3. Traian (53 - 117) - Împărat Roman între anii 97-117, a întrat în istorie ca cel mai bun
împărat.
1. A dus lupte cu geto- În 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și
dacii, a transformat l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce
Dacia în provincie Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la
romană: Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.
Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului
Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se
alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind
un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106,
capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar
în locul capitalei distruse Traian a construii un nou oraș, numit Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Formează provincia
Dacia, punând capăt statului geto-dac; colonizează masiv Dacia cu
populație romană sau romanizată. Rămâne în regiunile cucerite până
în primavara anului 107, pentru a lua personal măsurile necesare
pentru organizarea noii provincii.
2. A lărgit hotarele În 114 Traian începe compania din Orient, ocupă și transformă
Imperiului Roman: Armenia în provincie romană, crează din teritoriile cucerite la est de
Eufrat provincial Mesopotamia, iar în 116 unele metropole ale
Regatului Part, constituind provincial Asiria și adptă titlul de parthicus
Maximus. Epuizarea efortului ofensiv roman, o răscoală antiromană a
iudeilor din Egipt, Cipru și a părților din Mesopotamia pe de o parte,
boala împăratului pe de altă parte, determină întreruperea războiului.
Traian moare în Asia Mică, în drum spre Roma (8 august 117). A făcut
ultimile cuceriri de proporții ale romanilor; Imperiul Roman își atinge
limitele teritoriale maxime și o populație de circa 55 milioane de
oameni.
3. Din ordinul lui a fost
Columna lui Traian a fost construită din ordinul împăratului Traian,
construită Columna lui
pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în
Traian:
zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata
apropiere - la nord - de Forul roman. Terminată în 113, columna are
exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de
spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre
romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.
4. Constantin cel Mare (272 – 337) - a fost Împărat Roman între 306 și 337.
2. A adoptat diadema: Începând cu anul 324, se observă pe monedele lui Constantin o noua
imagine a chipului său. Privirea lui este acum îndreptată în sus și în
depărtare; aceasta reflectă pretenția lui nu la divinitate, ci la misiunea
și inspirația sa divină. De asemenea, el renunță să mai poarte coroana
de lauri și adoptă diadema (Cunună din metale și pietre prețioase,
purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii). La
moartea lui Constantin au fost bătute patru tipuri diferite de monede
omagiale.
3. A sprijinit biserica A rămas cunoscut mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313,
creștină: care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg
cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, În 325 Constantin a
convocat la Niceea, primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care
a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai
precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de
erezia arianistă. Aceste două acțiuni sunt considerate factori majori
ai răspândirii religiei creștine. Este considerat în ortodoxie ca avînd
statut echivalent apostolilor.