UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

PROFILUL
PSIHOLOGIC AL
ADOLESCENTULUI

CIORNEI ANDREI-VASILE
FLOREA ROBERT
GOGAN DIANA
IACOB GEORGE-SEBASTIAN
MILICENCO ALINA
PÎNTEA GEORGIANA
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENTULUI

1.1. STADIALITATEA ADOLESCENȚEI
Majoritatea specialiștilor subdivizează adolescența în trei etape cronologice, și anume:
● Preadolescența – 11-14 ani, caracterizată prin întrepătrunderea și oscilația
între conduitele infantile și cele mature. Familia și ambianța îl consideră pe
adolescent, când copil, când tânăr, ambiguitate care îi creează anxietate,
irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă se conturează dorința sa de
afirmare personală și crește nevoia de autocunoaștere.
● Adolescența propriu-zisă – 14-19 ani – este marcată de diversificarea și
precizarea aptitudinilor particulare și a gândirii abstracte, îmbogățirea
cunoștințelor. Adolescentul își stabilește opțiunile profesionale, conturându-și
concepția despre lume și viață, căpătând drepturi și obligații civice prin
împlinirea vârstei de 18 ani.
● Adolescența prelungită – 19-25 ani – caracterizată prin câștigarea
independenței într-o măsură mai mare. Tânărul capătă un statut npu din punct
de vedere profesional și social, cu responsabilități crescute.

1.2. PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENȚEI

Adolescența constituie “etapa de tranziție în dezvoltarea individului care a
depășit puseul puberal, și caracterizată prin transformări biologice și psihologice
majore”.
După caracteristicile acestui “echilibru care se rupe”, M. Debesse a încercat să
întrevadă sensul viitoarei deveniri, separând adolescenții în două categorii:
● Rectilinii – subiecții cu personalitatea puțin afirmată, conformiști,
subordonați idealurilor celorlalți.
● Revoluționarii – subiecții care caută spargerea tiparelor, din rândul
cărora se vor recruta artiști, exploratori.

1.3. COMPONENTELE ADOLESCENŢEI. PERIOADA ADOLESCENŢEI

Caracteristici generale ale evolutiei adolescentului
Adolescența este subiectul privilegiat și controversat al psihopedagogilor,
generator de opinii și discuții contradictorii. Unii o consideră "vârsta ingrată", alții,
dimpotrivă, "vârsta de aur"; pentru unii ea este "vârsta crizelor, anxietății,
nesiguranței, insatisfacției", în timp ce pentru alții este "vârsta marilor elanuri"; este
"vârsta contestației, marginalității și subculturii", dar și "vârsta integrării sociale"; este
"vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar și ca artificiu" - decretează unii, ba
nu, ripostează alții, este "vârsta participării la progresul social"; cei mai mulți o
consideră
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
ca fiind în totalitate o "problemă moral-psihologică", dar sunt și unii care cred că este
aproape în exclusivitate o "problema socială". Diversitatea opiniilor referitoare la
adolescență derivă din complexitatea în sine a acestei etape din viața omului, cu o
dinamică excepțională în timp, cu multideterminări și multicondiționări, dar și din
poziția oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive
ale vieții. Totuși adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între
copilarie și maturitate, fiind însa întors mai mult cu fața spre adult. La ieșirea din
copilărie și începutul adolescenței, ca și în tot decursul acestei perioade, avem în fața
noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalități cu trasături în plină formare.
Adolescența este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioada de
numeroase și profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a
dezvoltarii, în care dispar trasăturile copilăriei, cedând locul unor particularități
complexe și foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice.
Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre
adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic,
transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu
salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea
dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare cu cei din
jur, forme originale de întelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face
în mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi
dramatice, cu framântari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a
aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi în realizarea
proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ
pentru îndeplinirea dorintelor sale, un original în adaptarea solutiilor urmarite, în
modul de a privi si de a se adapta la lumea înconjuratoare.
Preadolescenta este etapa în care au loc profunde transformari. Aspectul
exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mâinile fiind mai lungi decât
trunchiul, nasul disproportionat în raport cu fata, întreaga conformatie lasând impresia
unei fiinte desirate.
Schimbari evidente se constata si la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate
ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamânt critic daca nu
sunt întemeiate si necesare. Se manifesta o schimbare si în comportamentul copilului.
Acesta venind în contact cu cunostinte variate si profunde si având o gândire
dezvoltata la capacitatea realului, observa insuficientele parintesti care pâna acum
treceau neobservate. Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu
o înalta constiinta a datoriei.
Adolescenta este o etapa mai linistita decât perioada anterioara, tânarul
adoptând o pozitie mai constienta fata de mediul social. Copilul se orienteaza mai mult
catre lumea externa, dar îsi îndreapta atentia si catre propria-i viata psihica.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

1. Dezvoltarea constiintei de sine
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta
proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentând o valoare care
trebuie pretuita si respectata.
Adolescentul încearca, cu înfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze în
raport cu realizarile sale si ale altora. El se întreaba adeseori, 'cine sunt eu?', iar
raspunsurile ce si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta
pentru unii adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.
Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte,
raportarea subiectului la sine însusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea
acestora, compararea lor cu lumea în mijlocul careia traieste. Cel mai înalt nivel al
constiintei de sine este atins de elev atunci când el se poate privi ca subiect al
activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei de sine
îl constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de
calitatile si munca adolescentului.
O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului în viitor; un aspect
al acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va îmbratisa,
determinându-l la reflectie asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa
de propria persoana nu înseamna însa fuga de societate. Caracteristica principala a
adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar dorintele vagi si
apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente.
2. Afirmarea propriei personalitati
Descrierea, oricât de schematica, a "portretului" adolescentei nu poate ignora
problema originalitatii ca atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de
originalitate reprezinta, din punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a
adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine, tendinta de afirmare a propriei
personalitati.
Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central în
jurul caruia trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate
superioare fata de ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta
cunoastere de sine. Acesta doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate
de adult.
Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior, adolescentii
cautând sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, îmbracamintea care diferentiaza,
care scoate în relief propria persoana.

Vizibilă este si o alta expresie a tentatiei originalitatii în adolescenta - limbajul

"colorat", presarat cu expresii "cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul îsi
alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundență citate si expresii celebre, maxime si
cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. În privinta limbajului,
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
adolescentei îi este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei
vorbiri "cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice.
De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc în cadre restrânse, în grupuri
spontan constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi educative
prelungite.
În strânsă legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si în
corespondenta adolescentilor, caracterizata prin aceeasi "ploaie" de citate, prezenta în
limbajul lor.
Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vârsta este prezenta spiritului
de contradictie. În special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung
repede sa fie monopolizate de întrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de
afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune în
discutie chiar când e constient de faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de
aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în
seama.
Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si în
grup: vor sa activeze, sa se distreze împreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; în
politica adolescentul vede o înalta activitate sociala.
3.Integrarea socială
Esenta integrarii sociale consta în atasamentul din ce în ce mai constient si mai
activ la grupul caruia îi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cât
înainteaza în vârsta, cu atât el este mai obiectiv în judecatile sale, aprecierile
efectuându-se în functie de criteriile sociale pe care si le-a însusit. Dorinta de a
cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea
adolescentilor în aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei
despre lume si viata.
Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere
corecta, adolescentii au nevoie de consiliere si îndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si
formeze idealul de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul
constiintei si al conduitei morale.

Dezvoltarea biologică
În aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele
masuratori pun în evidenta faptul ca între 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ
greutatea maxima si se apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului.
Procesul de osificare al scheletului se realizeaza însa progresiv, încheindu-se între 20
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
si 25 de ani. Concomitent, se dezvolta volumul muschilor si se mareste forta
musculara. La începutul perioadei adolescentei se înregistreaza o dezvoltare mai
intensa la nivelul muschilor mari, iar apoi procesul se extinde si la nivelul muschilor
mici, ceea ce influenteaza perfectionarea si coordonarea miscarilor fine. Pe la mijlocul
perioadei, se constata si o stabilizare relativa a cresterii adolescentilor în înaltime si
greutate. Corpul câstiga în înaltime între 20 - 30cm, iar în greutate câte 4 - 5kg anual.
Cresterea în talie și greutate dă corpului proporția, vigoarea, grația și frumusețea care
îl caracterizează pe adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura o
funcționare normală a inimii. Ca urmare a creșterii suprafeței plamânilor, volumul de
aer introdus prin inspirație este mai mare.
Dintre factorii care influențează procesele de creștere un rol deosebit îl au
glandele cu secreție interna. Astfel hipofiza secretă mai multi hormoni. Unii din
aceștia influențează creșterea, alții stimulează și reglează funcția altor glande
endocrine. Glanda tiroida exercită, de asemenea, acțiune asupra sistemului nervos
central, asupra funcțiilor organismului, precum și asupra dezvoltării psihice.
Cercetările efectuate au demonstrat existența unor diferențe, ce sunt specifice
sexului. Adolescentele capată o înfățișare generală feminină, concretizată în
proeminența bustului și conformația bazinului, dezvoltarea șoldurilor etc.
Așadar, dezvoltarea biologică a întregului organism tinde la aceasta vârsta, spre
un anumit echilibru și stabilizare, în timp ce evoluția psihică se realizează prin tensiuni
și conflicte. Totuși, se constată un anumit paralelism între dezvoltarea biologică
(sexuală mai ales) și cea psihică, cu o evoluție pertinentă spre maturizarea socială, ce
determină implicarea adolescenților în rezolvarea complicatelor probleme ale lumii
contemporane.
Dezvoltarea psihica
Sensibilitatea
Activitatea senzorială crește, ceea ce determină modificări ale pragurilor
minimal, maximal și diferențial ale analizatorilor, facându-se posibilă reflectarea mai
fină și mai analitică a obiectelor și fenomenelor realității.
Senzațiile vizuale. În perioada pubertății acuitatea vizuala crește simțitor,
convergența ochilor are o mare capacitate de acomodare. Se constată o creștere a
sensibilității și fineții cromatice. Se câstigă experiența denumirii tuturor culorilor și a
nuanțelor acestora.

Senzațiile auditive. Se dezvoltă în direcția capacității de diferențiere si

reproducere a sunetelor muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia întelegerii
celor mai neînsemnate nuanțe ți semnificații din vorbire, ca și pe linia identificării
obiectelor, ființelor, după anumite însușiri perceptive și auditive.
Percepțiile și spiritul de observație devin foarte vii, capată o mare adâncime.
Preadolescența și adolescența sunt perioade ale observației analitice. Percepțiile sunt
incluse într-o problematică mai largă, sunt supuse sarcinilor gândirii. Preadolescenții și
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
adolescenții observă pentru a verifica, pentru a întelege, pentru a surprinde ceea ce-i
interesează.
Atentia. În această etapă se dezvoltă atenția voluntară, iar cea involuntară și
cea postvoluntară devin mai eficiente. Funcțiile intensive ale atenției sunt deplin
dezvoltate, crește capacitatea de concentrare. Dezvoltarea cunoștințelor diverse
dezvoltâ spiritul de observație și a diferitelor interese gnosice, organizează noi
particularități ale atenției: natura începe sa fie privită cu ochi de "naturalist", cu ochi
de "fizician"etc.
Memoria. Conținutul memorial la adolescent reflectă în mare măsură
interesele lui. Astfel el reține ușor și cu plăcere acele date și fapte care se leagă de
orientarea sa generală îndreptată spre științele realiste sau cele umaniste, adesea
aceasta selecție facându-se în detrimentul celorlalte preocupări.
Memoria ajunge la performanțe foarte mari în aceasta perioadă; ea este una din
laturile cele mai solicitate ale activității intelectuale. Dacă în pubertate memoria de
scurta durata este foarte activă, în adolescență memoria de lungă durată se organizează
prin acumulări și stocări de informații cu ajutorul algoritmilor de organizare ce
contribuie la sistematizarea, codificarea și decodificarea factorilor cu care se operează.
Dezvoltarea memoriei, a capacităților intelectuale, facilitează desfașurarea activității
școlare. Adolescentul descoperă faptul că învațarea este de câteva ori mai eficientă
decât pâna atunci. Totuși, el simte nevoia de a restructura materialul de informație pe
care trebuie să-l fixeze. Astfel, procesul învățarii si al memorării capătă unele însușiri
noi.
Conditiile fixării, păstrării și reproducerii devin de mare randament. Ele vădesc
nu numai creșterea capacităților de stocaj, dar și construirea, la adolescenți, a
clasificărilor spontane interne în cadrul stocurilor de cunoștințe. Există o evidentă
tensiune, un interes și extensiune a activității intelectuale. Prelucrarea adânca a
informației începe în momentul fixării. Adolescentul restructurează materialul de
memorat, ca sa-l facă mai sistematic și mai inteligibil. Păstrarea se sistematizează mult
în continuare, ceea ce reprezintă o altă prelucrare a materialului. Reproducerea
cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include în
relatările sale verbale numeroase elemente de explicație, sublinieri, asociatii,
comparații.

Gândirea
În procesul dobândirii diverselor cunoştinţe are loc asimilarea bazelor ştiinţei.
Elevul trebuie să înveţe să sistematizeze, să lege între ele diversele cunoştinţe, să-şi
însusească diverse procedee de activitate mintală. Aceasta înseamnă că se creează
condiţiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adică de a raţiona logic. De
aceea în procesul însuşirii noţiunilor se constituie şi se întăresc sisteme de a raţiona
într-un mod interogativ mai larg, se dezvoltă deci capacităţi operative intelectuale
generale, cu exigenţe faţă de exactitatea şi succesiunea logica în expunere; se dezvoltă
treptat, formele abstracte ale gândirii, gândirea propoziţională.
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
Specific pentru această perioada este procesul de constituire a unor moduri mai
complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparaţie între fenomene din domenii
relativ diferite, fapt ce atestă o simţitoare creştere a folosirii criteriilor logice analitice
în scheme de sinteză. Sub influenţa solicitării şcolare, are loc dezvoltarea criteriilor
logice ale clasificării. Dezvoltarea şi întărirea proceselor gândirii logice se exprimă în
favoarea deprinderilor de a gândi cauzal, logic, dialectic.
Pentru adolescenţi, o mare însemnătate capată ideile şi discuţia de idei.
Gândirea se străduieşte să desprindă adevarul, în condiţiile unei puternice plăceri
pentru discuţii controversate şi pentru sofisme. Rolul teoriei creşte foarte mult.
Adoleşcenţa se exprimă ca o fază a câştigării capacităţii de a filozofa, de a căuta
raspunsuri explicite la diferite probleme.
Astfel, în perioada adoleşcenţei, structura generală a solicitărilor intelectuale
tot mai largi, mai complexe şi multilaterale duce la modificări profunde ale gândirii şi
la dezvoltarea gândirii diferenţiate: gândire matematică, gândire gramaticală, gândire
fizică etc. Studiul diferitelor obiecte de învatamânt îl apropie tot mai mult de însuşirea
unei concepţii proprii despre lume şi viaţă, înţelege legăturile obiective ale dezvoltării
naturii şi societăţii, stabileşte relaţia cauzală şi de finalitate a producerii diferitelor
fenomene.
În procesul însuşirii cunoştinţelor se constituie deprinderi specifice de a gândi,
se întaresc sisteme de a observa, se dezvoltă, deci, capacităţi operative, intelectuale. Se
generalizează algoritmi în cadrul aceleiaşi discipline, treptat apar transferări de operaţii
între discipline. Pe această bază se dezvoltă formele operaţionale abstracte ale gândirii,
se dezvoltă posibilităţile determinării logice a relaţiilor dintre fenomene în cadrul unui
sistem deductiv şi inductiv, se dezvoltă posibilitatea urmăririi logice a trăsăturilor şi
diferenţieri între clase şi fenomene, se determină criteriile logice ale clasificării. Se
dezvoltă spiritul critic al gândirii- ca urmare a logicii şi adâncirii acesteia , a
dezvoltării posibilităţii de a analiza determinarea inclusă în fenomene, precizia
gândirii. Trecerea catre formele extensive, verbale ale gândirii logice face necesară
preluarea în termeni personali a cunoştinţelor. Stilul muncii intelectuale constituie o
aderare conştientă, logică la cerinţele sistematizării, ca şi ale lărgirii intereselor
teoretice şi practice şi este dictat de volumul şi calitatea cerinţelor activităţii şcolare.
Pe măsură ce se dezvoltă sistemul informativ de cunoştinţe, se petrece o
ierarhizare latentă a valorii celor cunoscute, dar se manifestă şi preferinţe, urgente etc,
ceea ce oglindeşte aspectele caracteristice individuale ale felului cum conştiinţa
umană primeşte ceea ce-i vine din afară. Reflectarea se petrece în mod activ şi
selectiv.
Astfel, adoleşcenţa este vârsta creşterii deosebite a posibilităţilor intelectuale şi
a abstracţiei, vârsta în care se învaţă arta gândirii şi a discuţiei, dezvoltându-se
strategiile euristice.
Limbajul. Acesta se deosebeşte la preadolescent şi adolescent de perioadele
anterioare prin bogăţia şi varietatea lexicului, precum şi prin surprinderea sensurilor
variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasă, literară. Adolescentul poate să susţină
verbal o idee timp îndelungat, facând asociaţii noi faţă de cele cuprinse în textul model
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
sau în tezele expuse de interlocutorul sau. Și în privinţa debitului verbal scris există o
evoluţie. Conţinutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul ca mişcările
scrierii ăi stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.
Începând cu adolescenţa, creşte grija pentru exprimarea corecta a ideilor,
precum şi interesul pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete,
comparaţii, personificări, metafore. Datorită lecturii diversificate, ei reusesc să-şi
formeze un stil propriu de vorbire orală şi scrisă, afirmându-se din ce în ce mai
pregnant ca individualităţi distincte. Lexicul preadolescentului conţine numeroase
cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sărac şi imprecis în analiza proceselor
interioare. La sfârsitul adolescenţei, datorită unei experienţe de viaţă mai ample şi
datorită îmbogatirii vocabularului, încep să înţeleagă şi să redea mai adecvat şi cu mai
multă siguranţă procese psihice complexe.
Referindu-se la varietatea formelor de învaţare specifice adolescenţilor, Gagné
le menţionează pe urmatoarele: învăţarea prin ghidaj emoţional, învaţarea cu ajutorul
stimulilor relevanţi, învăţare de algoritmi aplicativi, învăţarea cu algoritmi ce conţin
paradigmele domeniului, învăţarea de cunoştinţe prin intermediul potenţialului verbal
evocator de experienţă, învăţarea prin discriminare multiplă, învăţarea sistemelor de
rezolvare şi a determinantelor incluse într-o astfel de activitate.
Strategiile rafinate ale învăţării, întâlnite la adolescenţi, presupun aspiraţii şi
interese variate, cu stimulări complexe ale potenţialului intelectual facilitate de
întreaga dezvoltare psihică. Întregul proces este înlesnit de limbaj ca sistem
hipercomplex de autoreglare şi autoperfecţionare a întregii activităţi psihice şi
comportamentale.

Imaginatia
Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin
dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei
reproductive, a carei prezenta se simte puternic în întreaga activitate a tânarului, acesta
având importante însusiri originale. În afara de imaginatia reproductiva care ajuta în
însusirea sistemului de cunostinte transmise în procesul instructiv, se dezvolta tot mai
sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si
adolescenta îl gaseste în realitatea în care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri în
legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele
profesiei, sentimentul de dragoste care începe sa se manifeste. Prin creatiile lor, îsi
exprima propriile judecati si atitudini în legatura cu problemele ce-i framânta. În
repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata,
sentimentul de iubire.
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
Imaginatia se intercoreleaza complex în perioada adolescentei cu gândirea, cu
afectivitatea, dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, în cadrul conditiilor
generale de armonizare a acesteia.
În perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta
fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a
aspiratiilor si dorinta impetuoasa de a proiecta în viitor aceste manifestari debordante
ale vietii interioare.
Afectivitatea
Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare
intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica,
preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa
doreasca, are idealuri afective, îi întelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora.
Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de însemnatatea pe care
o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.
În dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. În
primul rând, dezvoltarea sensibilitatii ,i a conceptiei sale morale. În al doilea rând,
cresterea si afirmarea constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni
independent. Situatia de tutela, de tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata.
În fine, a treia consta în erotizarea, în continuare, a vietii afective. Se dezvolta
sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentând-o largirea
cunoasterii.
Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze
adesea ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism în
viata omului si de spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii

morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin încercarea si

dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit.
Voința
Este perioada în care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul
deliberativ al actului volitiv, când între motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare
care este în strânsa legatura cu experienta în domeniul în care urmeaza sa se actioneze.
În luarea hotarârii, preadolescentul este prompt dar la adolescent, timpul este
mai îndelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii
precum si a consecintelor ce decurg din aceasta.
În executia hotarârii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei,
ci adesea amâna îndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa
perseverenta, scopurile actiunilor sale având o motivatie mai puternica. Pe aceasta
perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea
scopului etc.
 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
Interesele
Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a
îmbogatirii experientei de viata. În primul rând interesul pentru munca scolara trebuie
sa atraga în mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul
pentru munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte
diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea
unui stil de munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile
extrascolare mai intense etc. Interesele adolescentului nu graviteaza doar în jurul
activitatii scolare, ci se extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei.
Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre
care se manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind
urmarite cu tenacitate în vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de
eficienta, iar sub aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive,
pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc.
Aceste interese sunt, mai ales la vârsta adolescentei, legate de idealul
profesional, generând motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si
aleaga o anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita
în învatamântul superior, posibilitati de câstig, conditii de munca avantajoase,
posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi
sociale. Dezvoltarea psihica, a intelectului îl maturizeaza îndeosebi sub raport social si
cultural, îl face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, în
deplina cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza în elaborarea
de lucrari originale în literatura, arta, stiinta, tehnica.

Sfaturi pentru http://psihoterapeutul-tau.ro/8-reguli-psihologia-adolescentului/