Completare - Anne Roe

Pentru a face posibil şi eficient procesul de consiliere vocaţională, Roe a procedat

la o soluţie de pionerat pentru vremea sa (1956), aceea a sistematizării diversităţii
foarte mari a ocupaţiilor existente. Astfel, ea a clasificat ocupaţiile în opt categorii,
fiecare dintre acestea având şase nivele de pregătire/calificare. Această clasificare este
larg răspândită şi constituie chiar şi astăzi un reper important în procesul consilierii
vocaţionale. Prezentăm mai jos, într-o formă adaptată, sistematizarea ocupaţiilor
realizată de A.Roe în 1956.

CATEGORII DE ACTIVITĂŢI NIVELE DE PREGATIRE

1. servicii 1. managerial şi profesional 1 (nivel sup)
2. contacte de afaceri 2.managerial şi profesional 2 (nivel mediu)
3. organizaţii 3.semiprofesional, mici afaceri
4. tehnologii 4.calificat
5. activităţi în aer liber 5. semicalificat
6. ştiinţă 6. necalificat
7. cultură generală
8. arte şi divertisment

Nivelul Ocupaţia
1. 1 managerial şi Terapeut personal
Servicii profesional Supervizor de activităţi sociale
superior Consilieri
2 managerial şi Asistenţi sociali
profesional de Terapeuţi în domeniul
nivel mediu ocupaţional
Ofiţeri de probaţiune
3 semiprofesional, Funcţionari
mici afaceri Detectivi , sergenţi de poliţie
Funcţionari - ajutor social
Inspectori
4 Frizeri
calificat Bucătari
Asistente medicale
Poliţişti
5 Şoferi de taxi
semicalificat Muncitori – întreţinere casă
Chelneri
Pompieri
 6 Menajere
necalificat Infirmieri medicali
Liftieri
Supraveghetori
2. 1 managerial şi Promoteri
Contacte de profesional
afaceri superior
2 managerial şi Promoteri
profesional de Consilieri de relaţii publice
nivel mediu
3 semiprofesional, Vânzători: auto, obligaţiuni,
mici afaceri asigurări, etc.
Dealeri: en detail şi en gross
Oameni de încredere
4 Agent de licitaţii
calificat Achizitori
Operatori de sondaje şi
interviuri
5 semicalificat Vânzători ambulanţi
6 necalificat
3. 1 managerial şi Preşedinte de stat
Organizaţii profesional Membru al guvernului
superior Marii industriaşi
Bancheri internaţionali
2 managerial şi Contabili certificaţi
profesional de Directori executivi în afaceri şi
nivel mediu guvern
Oficiali ai sindicatelor
Brokeri
3 semiprofesional, Contabili
mici afaceri Manageri HR
Proprietari, servicii de catering,
curăţare chimică
4 Casieri
calificat Funcţionari: credit, curierat, etc.
Maistru-magazie
Agent comercial
5 Funcţionari de arhivă, stocuri
semicalificat Notari
Dactilografi

6 necalificat Curieri
4. 1 managerial şi Genii inventive
Tehnologii profesional Ingineri
superior Căpitani de vase
 2 managerial şi Oameni de ştiinţă în domenii
profesional de tehnice
nivel mediu Directori de fabrică
Ofiţeri de nave
Ingineri
3 semiprofesional, Aviatori
mici afaceri Contractori
Meşteri
Operatori de radio
4 Fierari
calificat Electricieni
Mecanici
Meşteri
5 Operatori buldozer
semicalificat Livrări de produse
Muncitori in turnatorie
Soferi camioane
6 Ajutoare
necalificat Muncitori
Ambalatori
Feroviari
5. 1 managerial şi Specialişti consultanţi
Activităţi în profesional
aer liber superior
2 managerial şi Oameni de ştiinţa în domenii
profesional de aplicative
nivel mediu Proprietari de pământ
Arhitecţi
Peisagişti
3 semiprofesional, Agenţi agrari
mici afaceri Proprietari de ferme
Pădurari
Pazni ci psicicol şi vânat
4 calificat Laboranţi care verifică produse
lactate
Mineri
Sondori în domeniul petrolier
5 semicalificat Grădinari
Arendaşi
Şoferi de camion
Ajutor de mineri
6 necalificat Ajutor lăptărie
Muncitor în fermă
Muncitor forestier
 6. 1 managerial şi Cercetători ştiinţifici
Ştiinţe profesional Medic specialist
superior Custode de muzeu
Facultăţi din universitate sau
colegiu
2 managerial şi Oameni de ştiinţa
profesional de semiindependenţi
nivel mediu Asistente medicale
Farmacişti
Veterinari
3 semiprofesional, Tehnicieni medicali, de muzeu,
mici afaceri de radiografii
Observatori meteorologi
Chiropracticieni
4 calificat Tehnicieni
5 semicalificat Asistent veterinari

6 necalificat Asistenţi în organizaţii ştiinţifice

7. 1 managerial şi Judecători la Curtea Supremă
Cultură profesional Facultăţi din universitate sau
generală superior colegiu
2 managerial şi Editori
profesional de Profesori de liceu sau colegiu
nivel mediu Profeţi
Savanţi
3 semiprofesional, Judecători
mici afaceri Crainici la radio
Reporteri
Bibliotecari
4 calificat Funcţionarijuridici
5 semicalificat
6 necalificat
8. 1 managerial şi Artişti creatori
Arte şi profesional Interpreţi
divertisment superior Profesor de şcoală şi univeristate
Custode de muzeu
2 managerial şi Atleţi
profesional de Critici de artă
nivel mediu Proiectanţi
Compozitori
3 semiprofesional, Creatori de reclame
mici afaceri Proiectanţi
Decoratori de interioare
Showbiz
 4 Artişti care fac reclame
calificat Desenatori de vitine
Fotografi
Piloţi de curse
5 semicalificat Ilustratori pentru cărţile poştale,
felicitări
Creatori de afişe
Figuranţi
6 necalificat -
Sursa: Roe, Anne (1956). The Psychology of Occupations. New York: Wiley
Teoria dezvoltării vocaţionale - David V. Tiedeman

„Fiecare om este stăpânul propriei vieţi. Nădăjduiesc că este şi arhitectul

viitorului său”
David Tiedeman

Având ca repere teoretice ideile lui Ginzberg, David Tiedeman şi Robert O’Hara
au pus, în varianta iniţială (1963), bazele unei variante mai elaborate a dezvoltării
vocaţională, variantă dinamică, de interacţiune, prin postularea relaţiei diacronice de
interdependenţă dintre dezvoltarea self-conceptului şi dezvoltarea vocaţională. „Self
conceptul” este abordat de cei doi autori, ca o măsură a autoevaluării personale, el
reprezentând conceptul nucleu al identităţii, aflat într-o permanentă modelare şi
devenire sub influenţa acţiunii mediului. Dezvoltarea carierei reprezintă un aspect al
dezvoltării generale, sinele având un rol hotărâtor în procesul decizional. Este mult
mai probabil ca persoanele care se autoevaluează incorect, nerealist, inadecvat, să facă
alegeri necorespunzătoare decât persoanele care se autoevaluează realist.
D.Tiedeman a comparat dezvoltarea carierei cu navigarea unui vapor. Un
angajat este asemenea căpitanului, rolul consilierului fiind acela de a-l ajuta să
navigheze în orice condiţii meteo (Miller-Tiedeman & Tiedeman, 1990).
Ulterior (1977), după 19 ani studii la Harvard, Tiedeman împreună cu Dudley,
au inclus în modelul lor teoretic, mediul şi individul, punând accentul nu atât pe
contribuţia explicativă a fiecăruia în parte, cât mai ales, pe relaţiile de interacţiune
dintre cele două elemente.
Teoria lui Tiedeman se instituie ca legătură între abordarea lui D.Super şi cea a
lui Ginzberg, având drept caracteristică, creşterea ponderii abordării statistice în
studiul procesului decizional.
Conform lui Anne Miller Tiedeman şi David Tiedeman (1990), în alegerile
vocaţionale, oamenii parcurg două etape specifice:
1.Etapa de anticipare (etapă prelimiară), este marcată de patru stadii ale deciziei
pentru carieră:
 a) explorarea – este stadiul familiarizării persoanei cu alternativele privind
şcoala sau cariera, în condiţiile social-economice ale societăţii respective;
este stadiul orientării preliminare în câmpul teoretic al posibilităţilor oferite
de mediul socio-profesional;
b) cristalizarea – organizarea informaţiilor importante în configuraţii specifice,
ce vor susţine cognitiv şi motivaţional luarea deciziei privind un post
specific; cristalizarea şi „recristalizarea” informaţiilor sunt două aspecte ale
unuia şi aceluiaşi proces, este un stadiu în care reţinerea unor informaţii este
dublată de eliminarea altora (mai puţin relevante), în contextul
anticipării/estimării permanente a şanselor de reuşită;
c) alegerea – decizia efectivă asupra uneia dintre alternativele existente;
d) clarificarea – sunt analizate modalităţile concrete de aplicare a deciziei luate.
2. Etapa de implementare (aplicare) a deciziei, care conţine trei stadii:
a) inducţia – se referă la faptul că persoana este inclusă într-o organizaţie reală,
caracterizată prin cultură, obiective şi sarcini specifice; este etapa de iniţiere
a clientului în sistemul cerinţelor/responsabilităţilor şi beneficiilor aferente
postului, precum şi în sistemul influenţelor ierarhice şi al interacţiunilor
psihosociale generatoare de feed-back; rezultatul acestui proces de tatonare
şi confirmare reciprocă, dintre persoană şi mediul organizaţional, va
influenţa decisiv alegerea individului pentru rămânerea în câmpul
organizaţiei;
b) reformarea – datorită selectivităţii personale pentru o anumită structură de
activitate, persoana ar putea să încerce schimbarea organizaţiei sau a
grupului de muncă, dacă nu se regăseşte în formula de muncă iniţială;
c) integrarea – este stadiul unor procese complexe de asimilare a solicitărilor
specifice postului şi de acomodare internă, de rezolvarea a disonanţelor
existente între sine şi organizaţie.