Asamblǎri filetate;şuruburi

Unitatea de învăţare nr.2

2.Asamblǎri filetate; Şuruburi

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr.2 17

2.1 Definire, construcţie,domenii de utilizare 18
2.2 Filetul; Caracterizarea principalelor tipuri de filete 19
2.3 Şuruburi şi piuliţe - construcţie 23
2.4 Materiale şi tehnologie 28
2.5 Cauzele deteriorǎrii asamblǎrilor filetate şi a transmisiei şurub - piulitǎ 28

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.2 30

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 30
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 31

17
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr.2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

Cunoaşterea:
● principalelor tipuri de filete şi standardizarea lor;
● tipurilor de şuruburi şi piuliţe;
● materialelor şi a tehnologia de execuţie a şuruburilor şi piuliţei;
● cauzele scoaterii din funcţiune a asamblǎrilor filetate.

2.1 Definire,construcţie,domenii de utilizare

Asamblările filetate sunt asamblări demontabile utilizate frecvent în construcţia

de maşini; se realizează prin intermediul a două piese filetate conjugate, una filetată la
exterior numită şurub, cealaltă filetată la interior numită piuliţă (sau piesă cu rol de piuliţă).
Avantajele asamblărilor filetate sunt:
• realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici;
• permit o montare şi o demontare uşoară;
• au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare, în fabrici specializate, pe
utilaje de înaltă productivitate;
• asigură interschimbabilitatea, datorită standardizării şi tipizării pe plan naţional şi
internaţional;
• sunt sigure în exploatare.
Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:
• filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;
• nu se poate stabili cu precizie mărimea forţei de strângere realizată;
• necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii.
Asamblările filetate se regăsesc, în general, în componenţa oricărei construcţii
mecanice, apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. Ca atare atenţia
acordată studiului, calculului şi realizării asamblărilor filetate trebuie să fie deosebită, buna
funcţionare a maşinilor sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de fiabilitatea asamblărilor
filetate.
Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese se pot realiza în mai multe
moduri: cu şurub montat cu joc şi piuliţă (fig.2.1, a); cu şurub montat fără joc (şurub de
păsuire) şi piuliţă (fig.2.1, b); cu şurub montat cu joc şi înşurubat în piesă (fig.2.1, c); cu şurub
de păsuire înşurubat direct în piesă (fig. 2.1, d); cu prezon şi piuliţă (fig.2.1, e).
Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple elicoidale,
transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu transmiterea unei
sarcini. Cupla elicoidală este elementul determinant al transmisiilor şurub-piuliţă. Aceasta
poate fi cu frecare cu alunecare sau cu frecare cu rostogolire (cuplă elicoidală cu bile).

18
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt:

• transmit sarcini relativ mari;
• funcţionează cu zgomot redus;
• sunt sigure în funcţionare.

a b c d e
Fig. 2.1-Asamblări filetate.

Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt:

• randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare cu alunecare;
• construcţia piuliţelor este complicată dacă este necesară reglarea jocului dintre
spire, ceea ce duce la costuri relativ ridicate.
Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie se realizează în mai multe
moduri: şurubul execută mişcarea de rotaţie iar piuliţa mişcarea de rotaţie (maşini unelte,
cricurile cu pârghii etc.); şurubul execută ambele mişcări, de rotaţie şi de translaţie (cricul
simplu, cricul telescopic, şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută
mişcarea de rotaţie iar şurubul mişcarea de translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare, şurubul
principal al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută ambele mişcări, de rotaţie şi de
translaţie (folosită doar când este necesară obţinerea unei construcţii deosebit de rigidă, prin
încastrarea şurubului).

2.2 Filetul;Caracterizarea principalelor tipuri de filete

FILETUL

Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei. De rezistenţa

şi rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului se face prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă
de revoluţie (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se
obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig.2.2, a). Alunecarea unui profil oarecare,
numit profil generator, în lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite spira filetului
(fig.2.2, b).
Clasificarea filetelor, după o serie de criterii, este prezentată în continuare.
În funcţie de destinaţie, se deosebesc: filete de fixare, utilizate la asamblări filetate;
filete de mişcare, utilizate la transmisii şurub-piuliţă; filete de măsurare, utilizate la aparate de
măsură; filete de reglare, utilizate la poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia
dispozitivelor sau maşinilor unelte.
În funcţie de numărul de începuturi, filetele pot fi: cu un început, cele mai utilizate; cu două
sau mai multe începuturi. Filetele cu mai multe începuturi (fig.2.3) au un randament mai
ridicat, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Între pasul real P al unei
spire şi pasul aparent P′ al filetului există relaţia P = iP' , în care i reprezintă numărul de
începuturi; ca atare, deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este mai mare
decât în cazul şuruburilor cu un început.
19
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

a b
Fig. 2.2- Modul de generare a filetului.
Fig.2.4-Filet pe stânga şi pe dreapta.

Fig.2.3- Filetele cu
mai multe începuturi.

În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei, se deosebesc: filete obişnuite, cu sensul

de înfăşurare dreapta (fig.2.4, a), la care vectorii v şi ω au acelaşi sens; filete cu sensul de
înfăşurare stânga (fig.2.4, b), la care factorii v şi ω au sensuri diferite, acestea fiind utilizate
atunci când acest sens este impus de condiţiile de funcţionare.
În funcţie de sistemul de măsurare, filetele pot avea: dimensiunile măsurate în
milimetri, utilizate cel mai mult în construcţia de maşini; dimensiunile măsurate în ţoli, utilizate
la maşini din import şi la ţevi.
În funcţie de forma suprafeţei directoare, se deosebesc: filete cilindrice, cele mai
răspândite; filete conice, când se impun condiţii de etanşare sau de compensare a jocurilor
apărute datorită uzurii.
În funcţie de mărimea pasului filetului, se deosebesc: filete cu pas mare; filete cu pas
normal; filete cu pas fin. Filetele cu pas mare îmbunătăţesc viteza deplasării axiale la
acţionare, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Filetele cu pas fin,
utilizate ca filete de măsurare sau reglare, măresc rezistenţa tijei filetate, asigură îndeplinirea
condiţiei de autofrânare (autofixare), dar micşorează rezistenţa spirei. Filetele cu pas normal
îndeplinesc condiţia de autofrânare (autofixare) concomitent cu asigurarea rezistenţei tijei
şurubului.
În funcţie de profilul director al spirei filetului, se deosebesc: filete triunghiulare; filete pătrate;
filete trapezoidale; filete rotunde; filete ferăstrău.
20
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE FILETE

Filetele triunghiulare au profilul generator un triunghi, echilateral (α = 600) în cazul

filetelor metrice, respectiv un triunghi isoscel (α = 550) în cazul filetelor Whitworth, măsurate
în ţoli; aceste filete se utilizează la asamblări filetate, deoarece asigură o bună autofixare.
În fig.2.5 sunt prezentaţi parametrii geometrici ai filetului triunghiular metric,
semnificaţia acestora fiind prezentată mai jos:
d – diametrul nominal al filetului, egal cu diametrul exterior al filetului şurubului;
d – diametrul nominal al filetului, egal cu diametrul exterior al filetului şurubului;
D – diametrul exterior al filetului piuliţei;
d2, D2 – diametrele medii ale filetelor
şurubului şi piuliţei, aceleaşi cu diametrul
cilindrului pe a cărui generatoare plinul şi
golul sunt egale;
d1, D1 – diametrele interioare ale filetelor
şurubului şi piuliţei;
P – pasul filetului, adică distanţa dintre
două puncte omologe de pe două spire vecine;
H – înălţimea profilului generator;
H1 – înălţimea efectivă a spirei filetului
Fig. 2.5- Parametrii geometrici ai filetului şurubului;
triunghiular metric. H2 – înălţimea utilă, adică înălţimea de
contact dintre spirele filetelor şurubului şi
piuliţei;
α – unghiul profilului generator al filetului;
β1, β2, β – unghiul de înclinare al spirei filetului
corespunzător diametrului interior, diametrului mediu,
respectiv diametrului nominal (fig. 2.6); se utilizează în calcule
unghiul β2, determinat cu relaţia
P
β 2 = arctg (2.1)
πd 2
Filetele metrice se pot executa cu pas normal –
Fig. 2.6- Unghiul de înclinare al simbolizate M d – sau cu pas fin – simbolizate M d x P.
spirei filetului. Fundul filetului şurubului (v. fig. 2.5), poate fi drept sau
rotunjit (utilizat în cazul unor sarcini dinamice, pentru
micşorarea concentratorului de tensiuni).
Filetul Whitworth, destinat asamblării ţevilor, se execută cu pas fin, cu fundul şi vârful
profilului rotunjite, fără joc la fundul filetului, asigurând o bună fixare şi etanşare. Se
simbolizează Gdi, unde di este diametrul interior al ţevii, în ţoli (pentru exemplificare, G 3/4
reprezintă filetul unei ţevi cu diametrul interior di = 3/4").
Filetul pătrat (fig.2.7) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul filetului, un pătrat
(α = 00) cu latura egală cu jumătate din mărimea pasului, conduce la următoarele
caracteristici ale filetului:

21
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

• randament ridicat;
• rigiditate şi rezistenţă scăzute pentru
spiră;
• centrare necorespunzătoare a piuliţei
pe şurub, în urma funcţionării putând
apărea jocuri ce nu se pot elimina;
• productivitate de execuţie redusă,
filetul prelucrându-se numai prin strunjire.
Filetele pătrate sunt standardizate
Fig. 2.7- Filetul pătrat. cu trei mărimi de paşi (mare, normal sau
fin) şi se simbolizează Pt d x p.
Filetul trapezoidal (fig.2.8) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul trapezoidal,
cu unghiul la vârf α = 300, conduce la următoarele caracteristici ale filetului:
• randament mai redus decât al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă a spirei mai ridicate decât la filetul pătrat;
• centrare bună (pe flancuri) a piuliţei pe şurub;
• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin frezare.
Aceste caracteristici fac din filetul trapezoidal
cel mai frecvent utilizat la transmisiile şurub-piuliţă.
Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal
sau fin) şi se simbolizează prin Tr d x P.
Filetul rotund (fig. 2.9) are profilul format din
drepte racordate prin arce de cerc. Este un caz
particular al filetului trapezoidal, având vârful şi fundul
profilului în arc de cerc.
Prin aceasta se adaugă la caracteristicile
filetului trapezoidal o rezistenţă sporită la oboseală,
ceea ce îl face avantajos ca filet de mişcare în cazul Fig. 2.8- Filetul trapezoidal.
unor sarcini dinamice, în condiţii grele de exploatare (cuplele vehiculelor feroviare, armături.
hidraulice etc.). Se execută cu pas mare, normal
sau fin fiind simbolizat prin R d x P.
Un caz particular al filetului rotund îl
reprezintă filetul Edison, format numai din arce de
cerc. Acesta se obţine prin deformarea plastică a
pieselor cu pereţi subţiri şi este întâlnit cu
precădere la instalaţii electrice.
Filetul ferăstrău (fig.2.10) este destinat
transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul, cu flancul activ
foarte puţin înclinat (30) şi cu flancul inactiv înclinat
cu 300, este o combinaţie a profilelor pătrat şi Fig. 2.9- Filetul rotund.
trapezoidal, conducând la următoarele
caracteristici:
• randament apropiat de cel al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă ale spirei asemănătoare cu ale spirei filetului trapezoidal;

22
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

• rezistenţă bună la oboseală, datorată fundului racordat al spirei, care micşorează

concentratorul de tensiuni;
• productivitate ridicată de execuţie,
asigurată de posibilitatea prelucrării prin
frezare;
• construcţia asimetrică permite
preluarea sarcinii într-un singur sens.
Aceste caracteristici recomandă
filetul ferăstrău pentru preluarea unor
sarcini mari, cu şoc, care acţionează într-un Fig. 2.10- Filetul ferăstrău.
singur sens (dispozitivele de strângere ale
laminoarelor, construcţia preselor etc.). Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal
sau fin) şi se simbolizează prin S d x P.

2.3 Şuruburi şi piuliţe - construcţie

Şuruburile de mişcare sunt, de regulă, filetate pe toată lungimea, iar modul de
prindere a capetelor şurubului şi forma constructivă a piuliţei depind de destinaţia transmisiei
şurub-piuliţă.

Construcţia şuruburilor de fixare

Şuruburile de fixare sunt cele mai utilizate organe de asamblare fiind realizate într-o
mare diversitate de forme şi dimensiuni. Profilul şi dimensiunile limită ale filetelor metrice sunt
standardizate.
Formele şuruburilor de fixare depind de forma capului, forma tijei şi forma capului tijei.
Din punct de vedere al preciziei de execuţie, şuruburile se execută în gradul A (execuţie
precisă), gradul B (execuţie semiprecisă) şi gradul C (execuţie grosolană).
Forma capului şurubului, forma tijelor şuruburilor şi a vârfurilor acestora depinde de
destinaţia şurubului, principalele forme fiind prezentate în fig.2.11 şi 2.12. Se prezintă, în
continuare, particularităţile şuruburilor executate de firmele specializate.
Şuruburile cu cap hexagonal (fig.2.11, a…h) sunt cel mai frecvent utilizate deoarece
necesită cel mai redus spaţiu pentru manevrare cu cheia fixă, la montare sau demontare.
Suprafaţa de aşezare (scaunul de reazem), prevăzută sub capul şurubului (v.fig.2.11, a, d,
e), este o suprafaţă tehnologică, dar reduce şi concentratorul de tensiuni reprezentat de
trecerea de diametru de la tija şurubului la capul acestuia; la unele construcţii (fig.2.11, b, c)
nu se prevede scaunul de reazem. Tijele acestor şuruburi pot fi filetate pe o anumită lungime
(fig.2.11,a, b, c, f, g, h), filetate până sub cap (fig.2.11, d) sau pe toată lungimea (fig.2.11, e).
În cazul în care tija nefiletată a şurubului are diametrul mai mic decât al tijei filetate (fig. 2.11,
c), se reduce concentratorul de tensiuni reprezentat de ieşirea filetului, iar tija şurubului
devine mai elastică, deci şurubul rezistă mai bine la solicitări dinamice.

23
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

• Şuruburile de păsuire (fig.2.11, f) au tija nefiletată mai mare decât tija filetată,
aceste şuruburi fiind utilizate mai ales la transmiterea de sarcini transversale. Crestăturile
executate pe suprafaţa frontală exetrioară a capului şurubului (fig.2.11, g) permite o
deformare a capului şurubului şi realizarea unei autoblocări a acestuia. Şuruburile cu guler
(fig.2.11, h) sunt utilizate la asamblarea pieselor executate din materiale moi (aluminiu,
bronz, alamă etc.) deoarece suprafaţa mai mare de
sprijin micşorează presiunea şi, implicit, deformaţia
pieselor asamblate.
• Şuruburile cu cap pătrat (fig.2.12) asigură o
suprafaţă de contact cu cheia mai mare decât
şuruburile cu cap hexagonal fiind utilizate la montări şi
demontări repetate asigurând o durabilitate ridicată. Pot
fi cu tija filetată pe o anumită lungime (fig.2.12, a), pe
toată lungimea, cu cep cilindric (fig.2.12, b), cu cap
pătrat mic şi filetat pe toată lungimea (fig.2.12, c) sau
cu cap pătrat şi guler, filetat pe o anumită lungime (fig.
2.12, d).
Fig. 2.11- Şuruburile de păsuire.
• Şuruburile cu cap triunghiular (fig.2.12, e) se
utilizează în cazul unor spaţii reduse sau greu accesibile sau când se doreşte limitarea celor
care au acces la asamblare.
• Şuruburile cu cap ciocan şi gât pătrat (fig.2.12, f) se folosesc, de regulă, la
strângerea pieselor pe mesele maşinilor unelte, în vederea prelucrării.
• Şuruburile cu cap bombat (semirotund) se utilizează atât pentru asamblări metalice
cât şi pentru lemn. Pentru a evita rotirea şurubului la montarea piuliţei, şuruburile sunt
prevăzute cu porţiuni profilate pătrat (fig.2.12, g) sau cu nas (fig.2.12, h).
• Şuruburile cu cap cilindric şi locaş hexagonal (fig.2.13, a) se utilizează la dispozitive
introducându-se în locaşuri executate în piesă; locaşul hexagonal interior se foloseşte pentru
montarea sau demontarea şurubului cu ajutorul unor chei hexagonale sub formă de L.
• Şuruburile cu cap cilindric
(fig.2.13, b), cu cap bombat (fig.2.13, c),
cu cap înecat (fig.2.13, d) sau cu cap
semiînecat (fig.2.13, e) sunt cu locaşuri
pentru şurubelniţă normală sau în cruce
(fig. 2.13, f) şi sunt utilizate pentru forţe de
strângere mici şi un aspect plăcut al
asamblării;
• pentru tablă se execută cu pas
Fig. 2.12- Şuruburile cu cap pătrat. mare şi adâncime relativ mare a spirei şi
se utilizează la asamblarea tablelor de
grosimi mici, în industria de autovehicule. Se execută cu cap hexagonal (fig.2.14, a), cu cap
cilindric, cap înecat şi cu cap semiînecat (fig.2.14, b), între diametrele 2,2 mm şi 8 mm şi se
simbolizează prin STd.

24
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

Şuruburile pentru lemn au filetul ascuţit, cu pas mare, pentru a

prinde între spire cât mai mult
lemn asigurând-se rezistenţa
asamblării. Se execută cu cap
hexagonal, cilindric bombat cu
locaş cruciform (fig.2.14, c), cu
cap înecat crestat

● Şuruburile (fig.2.14, d), cu Fig. 2.18- Ştifturile

Fig. 2.13- Şuruburile cu cap cilindric cap semiînecat sau cu cap
şi locaş hexagonal. filetate.
pătrat (fig.2.14, e).

• Şuruburile autofiletante pentru metal au tija prevăzută

cu şanţuri pentru evacuarea aşchiilor rezultate în urma
înşurubării. Aceste şuruburi se execută din oţeluri de cementare
sau oţeluri călite care dau o rezistenţă mare muchiilor tăietoare
ale şurubului. Constructiv, aceste şuruburi pot fi cu cap
hexagonal (fig.2.14, f), cilindric bombat, înecat sau semiînecat, cu
locaşuri pentru şurubelniţă normală sau locaş cruciform.
• Şuruburile pentru
fundaţii (ancore) sunt prevăzute
Fig. 2.14- Şuruburile cu un capăt profilat – pentru
pentru tablă, lemn, montarea în fundaţie – şi cu
metal. celălalt capăt cu filet, pentru
fixare cu piuliţă (fig.2.15); se
utilizează la montarea pe fundaţie a construcţiilor care susţin
diversele ansamble (reductoare de turaţie, motoare electrice Fig.2.15-Suruburi pentru
etc.) sau subansamble. fundatii.
• Şuruburile speciale sunt destinate unor situaţii concrete şi cuprind: şuruburile cu
ochi (fig.2.16, a), utilizate la dispozitive; inelele şurub de ridicare (fig.2.16,b), montate pe
ansamble şi subansamble pentru ridicarea şi manevrarea acestora; şuruburile cu cap striat
(fig.2.16, c), utilizate la strângerea cu mâna, când este necesară o forţă de strângere redusă.
Prezoanele pot fi definite ca şuruburi de fixare fără cap şi filetate la ambele capete, pe
o anumită lungime sau pe toată lungimea. Se utilizează când materialul uneia din piesele
asamblate are caracteristici mecanice reduse şi filetul nu asigură o durabilitate suficientă la
montări şi demontări repetate ale şurubului. Se mai utilizează şi când nu este posibilă
utilizarea şuruburilor (de exemplu, spaţiu insuficient pentru montarea şuruburilor). Din punct
de vedere al preciziei de execuţie, prezoanele, ca şi şuruburile, se execută, B sau C.

25
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

Fig. 2.17-
Prezoanele.
Fig. 2.16- Şuruburile
speciale.
Fig. 2.18- Ştifturile
filetate
Prezoanele se execută în mai multe variante constructive standardizate sau
nestandardizate, principalele tipuri fiind prezentate în fig.2.17 (a – prezon de înşurubat în
oţel; b – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu diametrul tijei nefiletate
egal cu cel al filetului; c – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu
diametrul tijei nefiletate mai mic decât al filetului, caz utilizat când în asamblare acţionează
sarcini dinamice).
Ştifturile filetate sunt utilizate pentru a împiedica deplasarea relativă a două sau mai
multe piese, fiind solicitate la compresiune. Formele constructive ale ştifturilor filetate (fig.
2.18) sunt foarte variate depinzând de lungimea filetată a tijei (întreagă sau parţială), de
forma vârfului (plat – fig.2.18, a şi b; tronconic – fig.2.18, c; cu cep tronconic – fig.2.18, d; cu
cep cilindric – fig.2.18, e; cu con interior – fig.2.18, f), de modul de antrenare (cu crestătură
pentru şurubelniţă normală – fig.2.18, a şi c…e; cu locaş hexagonal la interior – fig.2.18, b).
Ştifturile filetate pot fi prevăzute şi cu autoblocare, cu pastilă de material plastic încorporată
în tijă (fig.2.18, b…f). Ştifturile filetate se execută în gradul A, B sau C de precizie.

Construcţia piuliţelor de fixare

Piuliţele de fixare sunt cu filet interior şi se asamblează pe şuruburi, prezoane, ştifturi
filetate şi pe porţiunile filetate ale arborilor şi ale altor piese de revoluţie. Piuliţele de fixare
realizează o asamblare demontabilă între două sau mai multe piese. Se execută în trei
categorii de precizie şi anume gradul A (precise), B (semiprecise) sau C (grosolane), iar în
funcţie de înălţime piuliţele pot fi normale, înalte sau joase.

Fig. 2.19- Piuliţele de fixare.

Fig.2.20- Alte tipuri de piuliţe.

26
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

Fig.2.21- Piuliţe crenelate.

Piuliţele de fixare se execută într-o mare varietate de forme constructive, principalele

construcţii fiind prezentate în fig. 219: piuliţa hexagonală obişnuită (fig.2.19, a), cu pas mare,
cu pas fin, construcţie IP de înaltă rezistenţă, pentru pretensionare etc.); piuliţă hexagonală
joasă (fig.2.19, b) sau înaltă (fig.2.19, c); piuliţă hexagonală cu suprafaţă de aşezare sferică,
pentru o centrare bună pe şurub a piesei strânse (fig.2.19, d); piuliţă hexagonală cu guler (fig.
2.19, e); piuliţă hexagonală înfundată (fig.2.19, f şi g); piuliţă hexagonală cu guler şi suprafaţă
de aşezare sferică (fig. 2.19, h), utilizată pentru centrarea jenţilor de automobil pe tija
şurubului de prindere.
În fig.2.20 sunt prezentate alte tipuri de piuliţe utilizate în diverse scopuri, a căror
construcţie depinde de locul de utilizare. Astfel, în fig.2.20, a este prezentată piuliţa pătrată;
în fig.2.20, b piuliţa triunghiulară, utilizată la închiderea tablourilor electrice şi în alte situaţii
unde este necesară o siguranţă suplimentară; în fig.2.20, c piuliţa pentru canale T, iar în fig.
2.20, d o piuliţă utilizată pentru prinderea în materiale plastice. Piuliţele cu găuri radiale (fig.
2.20, e), cu găuri frontale (fig.2.20, f), striată (fig.2.20, g) sau fluture (fig.2.20, h) sunt utilizate
pentru strângere cu mâna, când se realizează forţe de strângere mici.
În fig.2.21 sunt prezentate piuliţele crenelate (fig.2.21,a), piuliţa canelată, pentru
fixarea rulmenţilor pe fusurile arborilor (fig.2.21, b), piuliţa cu inel de plastic pentru asigurarea
autofrânării (fig. 2.21,c) şi piuliţa elastică, executată din oţel de arc (fig.2.21, d).

.
Construcţia şaibelor

Şaibele se folosesc atât pentru micşorarea

presiunii dintre piuliţă şi piesa care se sprijină cât şi
pentru aşezarea corectă a piuliţei sau capului
şurubului.
Şaibele plate (fig.2.22, a) se execută în mai
multe variante de dimensiuni: normale, largi sau
extra largi, modificându-se diametrul exterior şi a b c
grosimea şaibei. Fig. 2.22-Şaibe.
Şaibele de compensare, de formă pătrată, se
execută cu o înclinare de 14° (fig.2.22, b), pentru profile I şi cu 8° (fig.2.22, c), pentru profile
U. Aceste şaibe au rolul de a asigura o aşezare perpendiculară a piuliţei sau capului
şurubului pe axa acestuia.

27
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

2.4 Materiale şi tehnologie

Materialele utilizate în construcţia elementelor asamblărilor filetate, şuruburi,

prezoane şi piuliţe, sunt din categoria oţelurilor, metale şi aliaje neferoase sau chiar nemetale
(lemn, mase plastice). Alegerea materialului se face în funcţie de: mediul de lucru
(temperatură, agenţi exteriori corozivi etc.), solicitările principale (tracţiune, forfecare),
condiţiile de solicitare (statice sau variabile), tehnologia şi costul de fabricaţie.
În general, şuruburile, prezoanele şi piuliţele asamblărilor filetate se execută din oţeluri
grupate în clase de calitate, conform STAS 2700/3, funcţie de caracteristicile mecanice
principale.
Pentru şuruburi, fiecare clasă de calitate de oţeluri este simbolizată prin două cifre
despărţite de un punct (de exemplu 4.8, 6.8, 8.8, 12.9 etc.). Cifrele informează asupra
caracteristicilor mecanice minime impuse materialelor cuprinse în clasa de calitate
respectivă: prima cifră înmulţită cu 100 reprezintă tensiunea minimă de rupere la tracţiune în
MPa, iar produsul celor două cifre multiplicat cu 10 reprezintă tensiunea minimă de curgere.
Clasa de calitate a materialelor pentru şuruburi se inscripţionează pe partea frontală a
capului şurubului. De regulă, limitele de rupere şi de curgere se aleg din STAS 2700/3; în
cazul în care nu avem la dispoziţie standardul respectiv, limitele de rupere şi de curgere a
oţelurilor din clasa de calitate respectivă se determină după modul dat mai jos.
Exemplu: pentru clasa 4.8: σr min = 4 ⋅ 100 = 400 MPa; σ02 min = 4 ⋅ 8 ⋅ 10 = 320 MPa.
Pentru piuliţe, fiecare clasă de calitate de oţeluri este simbolizată printr-o cifră care,
înmulţită cu 100, indică tensiunea minimă de încercare la rupere prin tracţiune a oţelului din
clasa respectivă în MPa.
Exemplu: pentru clasa 6: σr min = 6 ⋅ 100 = 600 MPa.
Valoarea tensiunii de rupere a materialului determină direct capacitatea de încărcare a
asamblărilor filetate încărcate static. Valoarea ridicată a tensiunii de curgere este o
caracteristică importantă a materialului şuruburilor, aceasta asigurând evitarea deformaţiilor
plastice ale tijei la încărcări mari şi apariţia concentratorilor suplimentari de tensiune, în
porţiunea filetată, datorită micro deformaţilor plastice locale.
Ştifturile filetate se execută, numai în gradul A de execuţie, din oţeluri cu limita de
rupere minimă σr = 650...800 MPa, iar în cazul tratării termice a vârfului acesta trebuie să
aibă duritatea cuprinsă între 42...45 HRC. Oţelurile pentru ştifturi se împart în patru clase de
calitate simbolizate astfel: 14H, 22H, 33H şi 45H. Cifra din simbol înmulţită cu 10 dă valoarea
minimă a durităţii Vickers, litera H reprezentând duritatea. Primele trei grupe cuprind oţeluri
nealiate tratate termic prin călire şi revenire (clasa de calitate 14H nu se tratează termic), iar
clasa de calitate 45H cuprinde oţeluri aliate care se călesc şi apoi se face o revenire. Se
recomandă ca ştifturile filetate să fie solicitate la compresiune şi nu la tracţiune.

28
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

2.5 Cauzele deteriorǎrii asamblǎrilor filetate şi a transmisilor

şurub - piuliţǎ

Cercetări experimentale dar şi analiza asamblărilor filetate distruse au condus la

concluzia că asamblările filetate se deteriorează ca urmare a ruperii tijei şurubului sau a
ruperii spirelor filetului şurubului sau filetului piuliţei. Cauza principală care conduce la
ruperea tijei şurubului este oboseala materialului favorizată atât de variaţia sarcinii care
încarcă asamblarea cât şi de existenţa unor puternici concentratori de tensiuni. În cazul
sarcinilor statice, ruperile se produc ca urmare a supraîncărcării asamblării filetate, mai ales
la montaj, respectiv ca urmare a unor defecte de fabricaţie.
În fig.2.23 se prezintă distribuţia tensiunilor în lungul unei asamblări filetate cu şurub şi
piuliţă şi – corespunzător acesteia – frecvenţa ruperilor tijei şurubului în secţiunile
periculoase. Cea mai mare tensiune (5 σ 0 ), deci şi cea mai mare frecvenţă a ruperilor, apare
în zona primei spire de contact dintre şurub şi piuliţă. Concentrarea tensiunilor în această
zonă se explică prin distribuţia neuniformă a sarcinii pe cele z spire în contact. Această
distribuţie neuniformă a sarcinii pe spirele în contact dintre şurub şi piuliţă are următoarele
cauze: deformarea inegală a şurubului şi piuliţei, acestea având rigidităţi diferite; forma
piuliţei respectiv a şurubului; poziţia suprafeţei de
reazem a piuliţei. Şurubul fiind mai elastic se
deformează mai mult comparativ cu piuliţa, iar aceasta
se deformează în sens invers deformării şurubului; ca
atare, diferenţa deformaţiilor se compensează de la
spiră la spiră prin încărcarea şi deformarea lor diferită.
În cazul asamblărilor filetate şi la unele transmisii
şurub piuliţă (cricul cu piuliţă rotitoare, piuliţa şurubului
principal de la cricul telescopic sau cu dublă acţiune
etc.), piuliţa este solicitată la compresiune şi sarcina se
distribuie neuniform (fig.2.31.a ) , prima spiră preluând
aproximativ 34% din sarcină, iar a şasea spiră numai 9
% din sarcină. În cazul piuliţelor solicitate la
Fig. 2.23- Distribuţia tensiunilor în tracţiune(fig.2.31.b), sarcina se distribuie mai uniform
lungul unei asamblări filetate. decât în primul caz; asemănător sunt solicitate piuliţa
fixă de la cricurile telescopice sau cu dublă acţiune,
piuliţa de la prese etc. În cazul în care, datorită soluţiei constructive a piuliţei, sarcina
acţionează în apropiere de mijlocul piuliţei (piuliţa de la cricurile cu pârghii etc.) distribuţia
sarcinii pe spire se îmbunătăţeşte destul de mult, comparativ cu prima situaţie.
Datorită repartiţiei neuniforme a sarcinii pe spire, se recomandă ca numărul maxim de
spire pentru o piuliţă să nu depăşească 10 spire.
Celelalte zone de ruperi sunt: zona de trecere de la porţiunea nefiletată a tijei
şurubului la porţiunea filetată, concentratorul de tensiuni fiind ieşirea filetului; zona de trecere
de la tija nefiletată a şurubului la capul şurubului, concentratorul de tensiuni din această zonă
fiind reprezentat de diferenţa de dimensiuni şi mărimea racordării existente în acea zonă.
De multe ori se rup spirele filetului şurubului sau piuliţei, concentratorul de tensiuni
fiind chiar filetul prim forma pe care o are.
29
Organe de Maşini I -Curs
 Asamblǎri filetate;Şuruburi

Transmisiile şurub piuliţă se deteriorează, în principal, datorită uzării flancurilor spirelor

filetului şurubului sau piuliţei.
Se poate concluziona că deteriorarea asamblărilor filetate şi a transmisiilor şurub
piuliţă poate fi preîntâmpinată prin calcularea, funcţie de regimul de solicitare, atât a tijei
şurubului cât şi a spirelor filetului.

De reţinut:
- Domeniile de utilizare;
- Tipurile de filete şi standardizarea lor;
- Materialele folosite pentru executarea şuruburilor,piuliţelor şi
şaibelor;
- Cauzele deteriorǎri asamblarilor filetate.

Test de autoevaluare 2.
1. Care sunt tipurile de filete întâlnite în tehnicǎ ?
2. Filetul de secţiune patratǎ este STAS ?
3.Din ce oţeluri se confecţioneazǎ şuruburile pentru motoarele termice

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr.2

Asamblari filetate(Definire,clasificǎri,materiale,elementele geometrice
ale unui filet metric normal).

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1) Filetul:triunghiular, pǎtrat, trapezoidal, ferǎstrǎu.
2) Filetul pǎtrat nu este standardizat.
3) Pentru motoarele termice se folosesc :
- oţeluri carbon de calitate:OLC 35 , OLC 45 , OLC60.
- Oţeluri aliate:41Cr10 , 33M0Cr11.

30
Organe de Masini I - Curs
 Asamblǎri filetate;şuruburi

Concluzii

Bibliografie:
[1].CHISIU,A.,s.a: Organe de maşini, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureti,1981.
[2].DRAGHICI,I.,ş.a.:Suspensii şi amortizoare, Editura Tehnicǎ,1970.
[3].DRAGHICI,I.,ş.a.:Îndrumar de proiectare în construcţia de
maşini,Editura tehnicǎ,Bucureşti,1981.
[4]. DRAGHICI,I.,ş.a:Organe de maşini-Probleme, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureti,1980.
[5].GAFIŢANU,M.,ş.a.:Organe de maşini vol.I, Editura
Tehnicǎ,Bucuresti,1981.
[6].GRIGORESCU, L.:Organe de maişni-Culegere de probleme,Editura
Nautica,Constanţa,2006.
[7].MANEA,GH.:Organe de maşini vol.I,Editura Tehnicǎ,
Bucureşti,1970.
[8].PAIZI,GH.,ş.a.:Organe de maşini şi mecanisme,Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti,1980.
[9].PAVELESCU,D. ş.a.:Organe de maşini vol.I,Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti,1985
[10].ZIDARU,N.:Organe de maşini-Îndrumar de proiectare,Institutul de
Marinǎ, Constanţa,1982.
[11].***********Desen tehnic industrial, Editura Tehnicǎ, Bucureşti,1973.
[12].***********Manualul inginerului mechanic vol.I,Editura
Tehnicǎ,Bucureşti,1980.

31
Organe de Maşini I -Curs