NUANŢE.

PATA PICTURALĂ

Educaţia plastică antrenează în egală măsură disciplina conştientă a elevilor, spiritul lor de
observaţie, atenţia, memoria şi imaginaţia, spiritul de iniţiativă, precum şi formarea unei atitudini
creatoare faţă de frumos.
Pe lângă influenţa exercitată asupra simţirii, gândirii şi voinţei copilului, activitatea plastică este
una dintre căile de legare a învăţământului cu practica; înarmează elevii cu priceperi şi deprinderi utile
activităţilor depuse şi cunoaşterii artistice a realităţii înconjurătoare, realizând sinteza creatoare dintre
datele lumii obiective şi personalitatea lor.
Copilul are nevoie de frumuseţe, de bucuria de a lucra.
Dacă dascălul cultivă cu fantezie tot ce este artă, el dăruieşte frumosul copilului. Pentru copiii cu
o viaţă sufletească bogată lucrul cu pensula este o modalitate ideală de desfăşurare a emoţiilor şi de
eliberare a tensiunii interioare.
Dascălul are datoria de a cunoaşte, folosi şi interpreta „vocabularul” culorilor şi formelor pentru a
descifra copilul. Formele desenate vorbesc despre mişcarea trăită, crearea lor acţionează asupra mişcărilor
sufleteşti, ajutând educatorii să redescopere (pentru a câta oară?) unicitatea copilului.
Nuanţele sunt culori obţinute din amestecul a două culori prin dozare diferită.
• Din violet amestecat cu puţin roşu se obţine violet –roşcat
• Din violet amestecat cu puţin albastru se obţine violet –albăstrui
• Din verde amestecat cu puţin galben se obţine verde –gălbui
• Din verde amestecat cu puţin albastru se obţine verde – albăstrui
• Din oranj amestecat cu puţin roşu se obţine portocaliu -roşcat
• Din oranj amestecat cu puţin galben se obţine portocaliu -gălbui
Nuanţele mai poartă denumirea de tente de o anumită provenienţă cromatică. Ele se numesc
culori binare de gradul II.
Cu alte cuvinte, dacă amestecăm două culori vecine din cercul culorilor, obţinem nuanţe
intermediare, adică tente ce nu-şi pierd din intensitatea cromatică şi din luminozitatea celor iniţiale.
Exemplu
• Roşu şi oranj produc toate nuanţele de la roşu până la oranj şi de la oranj la roşu.
PETELE PICTURALE-sunt o întindere mai mică sau mai mare de culoare care rezultă din
amestecul de culoare, prin fuzionare.
PATA - este aşezarea cu pensula a culorii sau nonculorii pe un suport de hârtie, carton, lemn.Ea
se mai poate obţine prin:
• Tuşe –urme lăsate de pensulă în sensul formei –vibraţia facturală
• Valori – obţinute prin amestecul dintre culoare si alb sau negru,această picturalitate a tuşelor
numindu-se vibraţie valorică
• Nuanţe -culoare + semenele sale -vibraţia coloristică
Petele pot fi:
• Plate
• Picturale
PATA PLATĂ - este decorativă, o întindere omogenă,uniformă ca nuanţă şi ton,fără urme
vizibile de pensulă
• Se realizează pe foaia uscată
• Are forme şi mărimi diferite
• Poate fi cromatică şi acromatică
 • Poate fi opacă, transparentă,translucidă
• Între petele plate se pot stabili contraste de culoare
• Poate fi folosită ca mijloc de reprezentare sau semn plastic, poate fi centrul de interes,
• Poate juca rol de pauză,odihnă pentru ochi.
PATA PICTURALĂ
• Se realizează pe foaia umedă
• În comparaţie cu pata plană, apare ca o suprafaţă vibrată, cromatică sau acromatică.
• Poate fi vibrată cu linii şi cu puncte.
Se vor observa cu elevii vibraţiile luminii şi ale culorii din mediul înconjurător.
Pentru realizarea unui echilibru coloristic este necesar să alternăm pete plane cu cele picturale
Picturile egiptene,miniaturile,arta icoanelor,vitraliul, lucrările lui Matisse, Gaugain, arta populară,
colajul sunt câteva exemple de folosire a petei plate.Pentru modul de tratare picturală sunt reprezentative
lucrările lui Nicolae Grigorescu, Petraşcu, Ştefan Luchian, Ciucurencu, Nicolae Tonitza.
TEME care pot fi realizate:
• Lan de floarea-soarelui
• Covor de frunze toamna
• Câmp cu maci
• Coşul cu fructe
• Nori pe cer

Lucrări realizate de elevii clasei a III-a.

Bibliografie
Cornelia Jinga Hetrea - Culorile şi gramatica lor,Ed Mureş 2000
Stan Lucian,Elisabeta Botezatu –Ghid Metodic pentru educaţie plastică,Ed Aramis2005