Dopamina (DCI), Inotropin, Intropin, Dynatra, Tensanin, dihidroxifeniletilamina (clorhidrat)

Dopamina este precursorul noradrenalinei în reacţiile de biosinteză ce au loc în organism, stfel:

Dopamina este un medicament simpatomimetic cu acţiune stimulatoare cardiacă. Este o

catecol- amină cu acţiuni dopaminergice şi adrenergice pe receptorii D1 ,beta1 şi alfa 1.
Dozele mici de 1-2-10 ug/kg/min determină creşterea fluxului sanguin renal mărind gradul
filtrări glomerulare, excreţiei de sodiu şi diurezei. Dozele puţin mai mari, adică 10 ug/kg/min au
efecte beta1 adrenergice, determinând stimulare cardiacă, creşterea contractilităţii,
conductabilitâtii si a debitului cardiac, creşte în special tensiunea arterială sistolică.
Este cunoscut faptul că dilatarea vaselor la nivelul rinichilor produsă de dopamina este
rezultatul acţiunii agoniste asupra receptorilor dopaminergici, mai mult decât asupra receptorilor
beta. Administrarea injectabilă a unei doze mai mari de 10 ug/kg/min, produce stimularea
receptorilor alfa-adrenergici determinând vasoconstricţie şi creşterea tensiunii arteriale,
rezistenţei periferice totale, a presiunii în capilarele pulmonare.
Dopamina este indicată în şoc refractar, la terapia de refacere hidroelectrolitică si volemică,
şoc cardiogen, şoc traumatic hipovolemic, toxic şi septic mai ales la bolnavii cu oligurie,
hipotensiune arterială marcată după rahianestezie, insuficienţă cardiacă congestivă, severă.
 Se administrează i.v. numai sub supraveghere clinică şi hemodinamică, corectând
hipovolemia, hipoxemia şi eventualele dezechilibre electrolitice.
Reacţiile adverse se manifestă prin tahicardie, aritmii ventriculare, dureri anginoase, greaţă,
vomă, HTA, etc.

Dobutamina (DCI), Dobutrex®, (±) Clorhidrat de 4-[2-[[3-(4-hidroxifenil)-1-metilpropil]-

amino]-etil]- 1,2-benzendiol; Clorhidrat de (±) 4-[2-[[3-(p-hidroxifenil)-1-metilpropil]-amino]-
etil]-pirocatecol.

Este o amină simpatomimetică obţinută prin sinteză, agonist al receptorilor beta1, efectele beta 2
şi alfa1 fiind mai slabe. Creşte debitul cardiac, contractilitatea şi volumul bătaie ; are, de
asemenea, efecte agoniste slabe pe receptorii periferici beta2. Dobutamina acţionează direct şi
independent de concentraţia sinaptică de catecolamine, dar nu afectează receptorii D, şi nici
eliberarea endogenă de noradrenalina Dobutamina este indicată în insuficienţa cardiacă
congestivă, infarct miocardic, chirurgia cardiacă, şoc septic şi cardiogern. Trebuie administrată
cu prudenţă bolnavilor cu hipotensiune severă din şocul cardiogen şi celor cu aritmii cardiace.

Ca reacţii adverse produce tahicardie, aritmii, dureri precordiale, HTA, cefalee, dispnee, etc.

Este contraindicată în aritmii cardiace, HTA, ateroscleroză.

Se administrază numai în perfuzii i.v., în doze de 0,5-2,5-10 ug/kg/min, în funcţie de frecvenţa

cardiacă, tensiunea arterială, debitul cardiac, diureză, iar întreruperea tratamentului se face
gradat.

Dopamina este un medicament simpatomimetic cu acţiune stimulatoare cardiacă. Este o catecol-

amină cu acţiuni dopaminergice şi adrenergice pe receptorii D1, beta1 şi alfa-1.

Dozele mici de 1-2-10 pg/kg/min determină creşterea fluxului sanguin renal mărind gradul
filtrării glomerulare, excreţiei de sodiu şi diurezei. Dozele puţin mai mari, adică 10 ug/kg/min au
efecte beta, adrenergice, determinând stimulare cardiacă, creşterea contractilităţii,
conductibilitătii si a debitului cardiac, creşte în special tensiunea arterială sistolică.

Este cunoscut faptul că dilatarea vaselor la nivelul rinichilor produsă de dopamină este rezultatul
acţiunii agoniste asupra receptorilor dopaminergici, mai mult decât asupra receptorilor beta.
Administrarea injectabilă a unei doze mai mari de 10 ug/kg/min, produce stimularea receptorilor
alfa-adrenergici determinând vasoconstricţie şi creşterea tensiunii arteriale, rezistenţei periferice
totale, a presiunii în capilarele pulmonare.

Dopamina este indicată în şoc refractar, la terapia de refacere hidroelectrolitică şi volemica, şoc
cardiogen, şoc traumatic hipovolemic, toxic şi septic mai ales la bolnavii cu oligurie,
hipotensiune arterială marcată după rahianestezie, insuficienţă cardiacă congestivă, severă.

Se administrează i.v. numai sub supraveghere clinică şi hemodinamică, corectând hipovolemia,

hipoxemia şi eventualele dezechilibre electrolitice. .

Reacţiile adverse se manifestă prin tahicardie, aritmii ventriculare, dureri anqinoase, qreată,
vomă, HTA, etc.

Dobutamina (DCI), Dobutrex®, (±) Clorhidrat de 4-[2-[[3-(4-hidroxifenil)-1-metilpropil]-

amino]-etil]- 1,2-benzendiol; Clorhidrat de (±) 4-[2-[[3-(p-hidroxifenil)-1-metilpropil]-amino]-
etil]-pirocatecol.

Este o amină simpatomimetică obţinută prin sinteză, agonist al receptorilor beta1, efectele beta2
si alfa1 fiind mai slabe. Creşte debitul cardiac, contractilitateâ şi volumul bătaie; are, de
asemenea, efecte agoniste slabe pe receptorii periferici beta2. Dobutamina acţionează direct şi
independent de concentraţia sinaptică de catecolamine, dar nu afectează receptorii || şi nici
eliberarea endogenă de noradrenalină.

Dobutamina este indicată în insuficienţa cardiacă congestivă, infarct miocardic, chirurgia

cardiacă, şoc septic şi cardiogern. Trebuie administrată cu prudenţă bolnavilor cu hipotensiune
severă din şocul cardiogen şi celor cu aritmii cardiace.

Ca reacţii adverse produce tahicardie, aritmii, dureri precordiale, HTA, cefalee, dispnee etc. Este
contraindicată în aritmii cardiace, HTA, ateroscleroză.

Se administrază numai în perfuzii i.v., în doze de 0,5-2,5-10 ug/kg/min, în funcţie de frecvenţa

cardiacă, tensiunea arterială, debitul cardiac, diureză, iar întreruperea tratamentului se face
gradat.

Fenoterol (DCI), Berotec, 5-[1-hidroxi-2-[(2-(4hidroxifenil)-1metil-etit]-amino]-etil]-1,3-

benzendiol ; Alcool 3,5-dihidroxi-a-[[(p-hidroxi-a-metilfenetil)-amino]-metil]-benzilic
Fenoterolul este un medicament simpatomimetic bronhodilatator prin stimulare beta-adrenergică
selectivă; limitează degranularea mastocitelor si favorizează clearance-ui mucociliar la nivelul
mucoasei bronşice. Efect tocolitic.

Acest compus este indicat in profilaxia şi tratamentul crizelor de astm bronşic, bronşită cronică
obstructivă; adjuvant pentru aerosoloterapia cu antibiotice, secretolitice, glucocorticoizi. Ca
tocolitic se utilizează în pericolul de naştere prematură.

Se administrează pe cale inhalatorie (aerosoli), curativ, in criza de astm, în doză de 0,2 mg.
putându-se repeta după 5 minute. Profilactic se administrează 1-2 doze a 0,2 mg de 2-3 ori pe zi,
sub formă de aerosoli sau oral 2,5 mg la 8 ore.

Reacţii adverse; tremur, palpitaţii, cefalee, vasodilatalie periferică, tahicardie, hipocalcemie

(după doze mari).

Isoetharina (DCI), Bronkosol, Alcool 3,4-dihidroxi-a-[ 1 -(izopropilamino)-propil]-benzilic

(metan- sulfonat);

Este utilizată sub formă de clorhidrat, dar şi sub formă de mesilat, ca agent beta2 selectiv
administrat pe cale inhalatorie, sub formă de aerosoli pentru tratamentul astmului bronşic. Este
metabofizat de COMT.

Etilnoroplnefrina (DCI) Bronkefrin, Alcool a-(1-aminopropil)-3,4-dihidroxibenzilic (clorhidrat)

Compusul are o structură asemănătoare adrenalinei şi efedrinei;

Catena laterală se deosebeşte de cea de la efedrină prin prezenţa unui radical etil în locul
radicalului metil. Există doi atomi de carbon asimetrici, care vor forma patru izomeri optic activi.
Acţiunea principală a etilnorepinefrinei este aceea de stimulant beta-adrenergic, dar, din acest
punct de vedere este mai slab decât isoproterenolul. Este activ în tratamentul astmului bronşic.

Se foloseşte sub formă de clorhidrat sau de sulfat fiind administrat s.c. sau i.m.