ORIGINEA HC DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

1. în care se înregistrează concentrații

ridicate de HC, iar curba scade rapid cu creșterea p din admisie; 2. în care concentrația de HC
e mai redusă, se modifică lent cu creșterea presiunii din colectorul de admisie.
Stingerea flacarii pe perete(SFP) Intr-o camera de ardere in care sunt montate două plăci
paralele ce pot culisa modificând astfel distanța dintre ele, se realizează un experiment prin
care se introduce un amestec de aer – combustibil. Reducând distanța de la valoare mare la
cea mică se constată că flacăra se stinge la un moment dat, înainte de a intra plăcile în contact
și a obtura traseul. Frontul de flacără nu se mai poate propaga. Momentul în care se stinge
flacăra se notează cu scr. Gazele fierbinți din flacără (temperaturi de 150025000C),
apropiindu-se de pereții plăcilor paralele (temperaturi de 400 – 9000C) se răcesc. La o
apropiere prea mare flacăra se stinge. Între gazele care ard și perete are loc un transfer
convectiv de căldură, astfel încât în zona vecină peretelui temperatura scade mult iar vitezele
reacțiilor chimice devin atât de reduse încât aprinderea și arderea nu mai sunt posibile.
Daca amestecul este preincalzit, distanța poate să fie mai mică. Arderea cu performanțe mari
se obține la amestecuri puțin îmbogățite.
Stingerea flacarii in masa gazelor(SFMG): S-au realizat experimental înregistrări
fotografice (deasupra camerei pistonului s-a pus o fereastră de cuarț) dintr-o cameră de ardere
în formă de L (antrenare ușoară, cămașă simplă cu o degajare pentru deschiderea supapei,
bujia așezată lateral), la diferite sarcini (∆pca): la ∆pca mari, stingerea flăcării se produce şi în
alte zone ale camerei de ardere decât cea a supapei de evacuare. Scăderea presiunii și
îmbogățirea amestecului conduc la scăderea din ce în ce mai accentuată a flăcării în masa de
gaze; la creșterea căderii de presiune, arderea nu se mai produce din cauza lipsei de oxigen și
a lipsei de omogenitate. La funcționare normală a motorului în cilindrul acestuia rămân gaze
arse reziduale de la un ciclu la următorul; acestea sunt formate din: N2, CO2, H2O și alte gaze
(NOX, CO, HC) în cantități mult mai mici. Primele trei gaze sunt inerte, ele nu mai pot
participa la ardere, ci doar consuma energia pentru a se încălzi și, eventual, pentru a disocia
(a-și rupe moleculele). În consecință ele constituie o frână în calea propagării frontului de
flacără. Distribuirea lor în cilindrul motorului este neuniformă astfel încât, ele pot forma
aglomerări („norișori”) care vor genera acele zone în care propagarea flăcării nu poate acea
loc. Aceste volume nu sunt ocupate numai de gaze arse reziduale, ci și de cantități mai mari
sau mai mici de amestec proaspăt, care însă nu va putea să ardă.
Evolutia HC in conducta de evacuare: postardere la t≥675˚C. In galeria de evacuare e
prezent O2, la amestecuri sărace datorită excesului de aer și la amestecurile îmbogățite
datorită distribuției neuniforme a aerului în cilindrii motorului. Poate influența și cantitativ
prin scăderea concentrației de HC.
Modificarea structurii chimice a hidrocarburilor: procese de cracare si oxidare. Datorită
temperaturilor și presiunilor ridicate din cilindrii motorului hidrocarburile suferă procese de
cracare și dehidrogenare, care continuă si după încheierea arderii și chiar și în colectorul de
evacuare. De aceea, structura chimică a hidrocarburilor evacuate în atmosferă diferă de
structura chimică a hidrocarburilor combustibilului cu care e alimentat motorul. În evacuare
se vor găsi concentrații mai mari de hidrocarburi cu număr mai redus de atomi de C și H.
Formarea NO: concentraţia locală de NO creşte în timp, cu viteză finită; concentraţiile de
NO sunt cu atât mai ridicate cu cât punctul în care sunt determinate se află mai aproape de
bujie; odată atinse valorile maxime, concentraţia de NO rămâne cvasiconstantă.
Deci pentru formarea NO in gazele de evacuare sunt necesare prezenta oxigenului(amestec
sarac), temperaturi ridicate, timp pentru desfasurarea reactiilor chimice. Cele mai ridicare de
NO se gasesc in vecinatatea bujiei.
Formarea NO2: Calculele de echilibru chimic arată că în gazele arse, la temperaturi întâlnite
uzual în flăcări, concentraţiile de NO2 sunt neglijabile în raport cu cele ale NO. Aşa se
întâmplă în cazul m.a.s. La m.a.c. ponderea NO2 în Nox ajunge pana la 30%.
Prezenţa NO2 poate fi explicată prin aceea că NO format în gazele de flacără este convertit
rapid în NO2 prin reacţii de tipul:
NO + H2O ⇒ NO2 + OH.
ORIGINEA PARTICULELOR DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.:
Originea particulelor: Plumbul din combustibili; Sulfaţi din sulful conţinut de combustibili;
Funingine; Compuşi carbonaţi de pe pereţii conductelor de evacuare..
Emisiile de compuşi ai sulfului, mai ales la m.a.s. cu catalizatori. Sulful din benzine oxidează
la SO2 în camera de ardere. Acesta este oxidat la SO3 în reactorul catalitic, urmând ca în
prezenţa apei să se produca vapori de H2SO4.
La o funcţionare normală, m.a.s. nu elimină funingine. Acest lucru se petrece numai în cazul
funcționării cu amestecuri prea bogate, datorate unor defecţiuni ale sistemului de alimentare.
Compuşi carbonaţi se depun pe pereţii conductelor de evacuare de unde se desprind, preluând
şi particule de fier (rugină). În cazul unui consum exagerat de ulei, în gazele de evacuare pot
fi prezenţi aerosoli fini de ulei nears.
INFLUENŢE ASUPRA GENEZEI POLUANŢILOR DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

DOZAJUL:

CO crește pe măsura îmbogățirii amestecului datorită lipsei de O2. La amestecuri sărace CO

este foarte redusă.
Pe masura saracirii amestecului, NO crește datorită creșterii concentrației de O2. La
amestecuri foarte sărace temperatura din cilindru începe să scadă datorită reducerii dozei de
combustibil pe ciclu rezulta ca NO va scădea.
TEMPERATURA AERULUI ADMIS ÎN CILINDRU: Creșterea temperaturii aerului admis în
cilindrii duce la creșterea NO prin efect termic. Atunci când încălzirea aerului admis este
foarte accentuată are loc o scădere importantă a coeficientului de umplere, ceea ce semnifică
reducerea O2. În consecință la o temperatura de admisie mai mare de 100˚C NO scade.
PRESIUNEA DIN CONDUCTA DE ADMISIE: Cu cât presiunea din admisie crește, cu atât
regimul de presiune și temperatură din cilindrii motorului va crește deci rezulta ca emisia de
NO va crește. În cazul amestecului bogat, NO are valori mici datorită lipsei de O2.
PRESIUNEA DIN GALERIA DE EVACUARE: Cu cat presiunea din galeria de evacuare crește,
cu atât conținutul de gaze arse reziduale va fi mai mare, regimul termic va scădea și O2 va fi
mai mică. În consecință NO va scădea la creșterea presiunii gazelor de evacuare. La scaderea
vitezei de curgere in evacuare HC tinde sa scada deoarece postarderea este mai completa.
Odata cu cresterea presiunii din galeria de evacuare amestecul se va imbogati iar CO va creste
SARCINA MOTORULUI: La creșterea sarcinii HC scade. Pe de altă parte, creșterea sarcinii
conduce la mărirea debitului de gaze arse prin conducta de evacuare, deci la reducerea
timpului pe care gazele le au la dispoziție penru postardere. În privința CO modificarea
sarcinii are influență indirectă prin modificarea dozajului. La dozaje sărace CO este foarte
mică, dar crește la dozaje bogate.

TURAŢIA MOTORULUI: La cresterea turatiei HC scade. In privinta NO odata cu cresterea

turatiei:
-arderea se deplaseaza in destindere rezultand o presiune mai mica, NO scazand;
- timpul scade scazand si NO;
-transferul de caldura de la gaze la perete este mai mic, gazele ramanand fierbinti ceea ce
favorizeaza cresterea NO;
-coeficientul de umplere scade, pierderile gazodinamice scad deci si NO va scadea;
AVANSUL LA SCÂNTEIE: La cresterea avansului presiunea este mai mare, aparand detonatia la
MAS. Cu cat avansul este mai mic, arderea se desfasoara mai mult in destindere. Odata cu
cresterea avansului temp gazelor de evacuare scade, postarderea se reduce, iar HC cresc.
TEMPERATURA LICHIDULUI DE RĂCIRE: Cu cat peretele este mai cald cu atat stratul limita
creat prin SFP scade, scazand si concentratia de HC. Cu cat lichidul de racire este mai cald,
gazele de evacuare sunt mai calde, accelereandu-se postarderea si scazand HC. La cresterea
temp lichidului de racire concentratia de NO creste.
RAPORTUL ASC/ VC: Asc – arie pereți camera de ardere; Vc – volum cameră de ardere.
Cu cat la acelasi Vc, Asc creste rezultand o crestere a HC. Cu cat Asc creste, creste transferul
gazelor fierbinti la perete, concentratia de NO scazand. Acest raport nu prea influenteaza
concentratia de CO.
MIJLOACE DE REDUCERE A EMISIILOR POLUANTE LA M.A.S.
ARHITECTURA CAMEREI DE ARDERE:
1. O primă poziție a bujiei ce se caracterizează prin aceea că bujia e amplasată într-o zonă cu
volum liber relativ mare;
2. O a doua poziție a bujiei ce se caracterizează prin faptul că bujia e amplasată întro zonă
relativ îngustă a camerei de ardere;
In cazul 1 cantitatea de NOx va fi mai mare decât în cazul 2 deoarece reacțiile de formare a
NOx se vor dezvolta într-un volum mai mare implicând o cantitate mai mare de substanțe;
In cazul 1 presiunea maxima pe ciclu va fi mai mare fapt ce inseamna o comprimare mai
puternica, deci o crestere a regimului termic, deci o crestere a NOx.