Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Costurile stocurilor
Deoarece acesti factori sunt diferiti de la o ramura de activitate la alte, pot exista
variatii mari in ratele valoare stocuri/valoare vanzari sau valoare stocuri/ valoare
active. De exemplu, stocurile in industria constructoare de masini, in industria
tutunului au valori ridicate pentru ca procesul de productie este lung. Valorile
stocurilor sunt mici in industria miniera, petroliera, de extractie a gazului metan,
pentru ca nu se folosesc materii prime, iar productia neterminata este
nesemnificativa in raport cu cifra vanzarilor. In ceea ce priveste durabilitatea si
perisabilitatea exista valori mari de stocuri in industria metalelor pretioase dar valori
mici ale stocurilor in industria de panificatie.
In urmatoarea etapa, deoarece cererea poate fi mai mare decat cea previzionata,
sunt necesare stocurile de siguranta. Costurile suplimentare, de detinere a
stocurilor de siguranta, trebuie sa fie comparate cu costurile generate de pierderea
vanzarilor, datorita lipsei de stoc a componentelor cerute sau necesare.
Nivelul total al stocurilor este suma dintre stocul de lucru si stocul de siguranta;
acest nivel variaza in functie de momentul in care se face inregistrarea, adica inainte
sau dupa livrarea unei comenzi de stocuri
Daca VAN este pozitiva, investitia in stocuri este oportuna intrucat aduce mai mult
beneficiu decat daca acelasi capital ar fi fost plasat la o banca cu dobanda compusa,
pe o perioada de timp egala cu durata investirii in stocuri.
Costurile stocurilor
- costuri cu asigurarile;
- taxe de proprietate;
- pierdere de vanzari;
1. metoda extrapolarii;
2. metoda standard;
3. metoda analitica.
Exemplu:
FR0 = 40000
CA0 = 100000
CA1 = 125000
Aceasta metoda leaga evolutia FR numai de CA, netinand seama de alti factori:
natura relatiilor cu clientii, respectiv cresterea sau descresterea soldului contului
clienti, natura relatiilor cu furnizorii, respectiv cresterea sau scaderea soldului acestui
cont si chiar de evolutia stocurilor, respectiv cresterea sau scaderea acestora in
functie de viteza de rotatie.
- durata stocurilor
3. Metoda analitica
Vizeaza determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element in parte,
urmand ca, in final, sa se insumeze.
I = impozitul pe profit;
R = rabatul comercial
Modul in care se desfasoara rotatia stocurilor are o mare insemnate pentru economia
fiecarei societati comerciale; cu cat se realizeaza o viteza de rotatie mai accelerata,
cu atat intreprinderea isi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum
mai redus de active circulante, va apela la credite intr-o masura mai mica si deci va
plati un cuantum mai redus de dobanzi.
sau
sau
in care:
Viteza de rotatie este un indicator mediu, care exprima miscarea intregului stoc de
marfuri de care dispune intreprinderea. In aceste conditii, de fapt, viteza calculata
este media vitezelor de rotatie ale diferitelor categorii de stocuri, si, ca orice indicator
mediu, poate ascunde abateri in plus sau in minus ale elementelor componente. De
aceea, este necesar a se analiza cu atentie atat viteza volumului total al stocurilor pe
intreprindere, cat si viteza pe diferite grupe de stocuri, pentru a se interveni pe linia
impulsionarii cifrei de afaceri si reducerii stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare.
Sistemul just-in-time (in timp real) ofera posibilitatea unui producator sa isi
coordoneze productia impreuna cu furnizorii sai, astfel incat materia prima sau
componentele sunt livrate la producator de catre furnizori exact in momentul in care
este nevoie de ele. Principalul obiectiv al acestui sistem este reducerea costurilor de
comanda si a preturilor de achizitie pentru bunurile cumparate. Japonezii au
dezvoltat si folosit in mare masura acest sistem, iar companiile nord-americane l-au
adoptat, din ce in mai mult, in unitatile lor productive. Intr-o oarecare masura,
sistemul just-in-time reduce necesitatea cumparatorului de a detine stocuri, iar
problema costurilor detinerii acestora devine problema furnizorului; totusi, in cadrul
acestui sistem coordonat de productie, furnizorul poate la randul sau sa obtina o
serie de beneficii deoarece este capabil sa-si organizeze mai bine propriul sau proces
de productie si nu trebuie sa mai detina stocuri de siguranta de produse finite.
Coordonarea intre furnizori si producatori determina reducerea necesarului de stocuri
si a costurilor totale de productie.