2.2. SituaŃiile financiare. Rolul acestora în analiza şi deciziile manageriale.

Principalul mijloc de transmitere a informaŃiei financiar-contabile este reprezentat

de situaŃiile financiare anuale, informaŃiile difuzate sunt obŃinute în urma reprezentării
realităŃii economice a entităŃii, utilizând un limbaj specializat (termeni tehnici), reguli şi
principii specifice. SituaŃiile financiare trebuie să asigure posibilitatea evaluării gestiunii
entităŃii şi în mod deosebit capacitatea acesteia de a genera lichidităŃi pentru plata
furnizorilor, a personalului, a băncilor, a acŃionarilor.
Producerea informaŃiei contabile este asigurată de contabil, termen care se referă la
toŃi specialiştii acestei profesii (contabili, experŃi, auditori financiari, cenzori). Procesul de
difuzare a informaŃiei contabile trebuie să fie unul dinamic, raŃional, rod al negocierii şi
compromisurilor între entitate şi factorii externi. ImportanŃa situaŃiilor financiare se
manifestă prin funcŃiile acestora: funcŃia de centralizare a datelor şi informaŃiilor, funcŃia
de informare a activităŃii desfăşurate de entitate, funcŃia de analiză şi previziune, etc.
Comunicarea contabilă este percepută de către J.Durand, ca un mijloc de exprimare
ce se caracterizează printr-un mesaj şi un cod în care destinatarul trebuie să posede
capacitatea de decodare a mesajului. Comunicarea este un act complex, ce asigură
reprezentarea unei realităŃi pornind de la date structurate şi selecŃionate care sunt prelucrate
în informaŃii inteligibile cu ajutorul unui limbaj specific. PiaŃa informaŃiilor contabile
reprezintă modul de confruntare, arbitraj şi reglare a ofertei de informaŃii contabile cu
cererea de informaŃii contabile. Oferta de informaŃii contabile desemnează totalitatea
informaŃiilor contabile obŃinute în cadrul sistemului contabil, precum şi formele şi căile de
difuzare a acestor informaŃii. Reglarea cererii cu oferta este restricŃionată de: normalizarea
sistemului contabil, cantitatea şi calitatea informaŃiei contabile, costurile producerii,
difuzării şi prelucrării informaŃiei. Obiectivele informării financiare şi contabile de uz
intern sau extern constau în a furniza o informaŃie fidelă care facilitează înŃelegerea
situaŃiei sau cunoaşterea faptelor economice, adaptată formării unei aprecieri obiective şi
utilă luării deciziilor de către utilizatori. Forma şi conŃinutul informaŃiilor financiar
contabile diferă în funcŃie de nevoile categoriilor de utilizatori (investitori, creanŃieri,
decidenŃi interni, personalul entităŃii). Regulile care definesc prezentarea şi conŃinutul
acestor informaŃii (conturi anuale, prospecte de emisiune, conturi de rezultat pe activităŃi)
provin fie din norme exterioare entităŃii fie din reglementări interne. Normele externe sunt
convenŃii contabile admise la care se pot adăuga reglementări interne entităŃii. Ele

43
constituie un limbaj de comunicare bazat pe înŃelegerea între emiŃătorul şi receptorul
informaŃiei contabile, ceea ce unifică entităŃile şi comportamentele faŃă de aceeaşi realitate
economică. În acelaşi timp normele menŃionate reprezintă sistemul de referinŃă în care
trebuie să se încadreze serviciile şi produsele oferite de entitate. Cadrul conceptual al
contabilităŃii este orientat spre informaŃia contabilă care trebuie să dea o imagine fidelă a
realităŃii economice descrise printr-o aplicare corectă a convenŃiilor contabile. Acesta
descrie obiectivele fundamentale asumate de către contabilitate. Oferta informaŃională a
conturilor anuale este pusă în evidenŃă de obiectivele şi funcŃiile pe care acestea le
îndeplinesc. În ceea ce priveşte obiectivele, acestea sunt diverse, în permanentă relaŃie de
corelare cu necesităŃile de informare a utilizatorilor. O comisie desemnată de organismul
contabil american stabileşte o serie de obiective asociate conturilor anuale, astfel:
• Furnizarea informaŃiilor necesare luării deciziilor economice;
• Furnizarea informaŃiilor necesare aprecierii activităŃii economice a unităŃii;
• Furnizarea informaŃiilor pentru evaluarea fluxurilor monetare reale şi
potenŃiale;
• Furnizarea informaŃiilor de evaluare şi comparare a performanŃelor unităŃii;
• Furnizarea informaŃiilor privind modul de gestionare eficientă a resurselor
unităŃii;
• Furnizarea informaŃiilor despre activităŃile unităŃii care pot fi descrise şi
măsurate.
Organismul american de reglementare contabilă FASB, consideră că situaŃiile
financiare trebuie să furnizeze informaŃii utile deciziilor investitorilor şi creditorilor, deşi
se recunoaşte necesitatea furnizării de informaŃii şi către alŃi utilizatori. Comitetul
InternaŃional de Standarde Contabile, arată că informaŃiile din situaŃiile financiare au ca
obiective: verificarea gestiunii afacerii; determinarea capacităŃii unităŃii de a-şi remunera
participanŃii la procesul de producŃie; evaluarea garanŃiilor pe care le oferă unitatea;
stabilirea momentului investirii capitalului; fixarea dividendelor; determinarea politicilor
economice, comerciale şi fiscale; stabilirea bunăstării unei Ńări şi luarea deciziilor în
utilizarea şi repartizarea resurselor naŃionale. În concluzie obiectivele conturilor anuale
depind de nevoile utilizatorilor şi sunt sintetizate în trei categorii:
• Obiective privind luarea deciziilor economice;
• Obiective privind prezentarea unei informaŃii care să evalueze fluxurile viitoare de
trezorerie;

44
• Obiective de informare privind: situaŃia financiară a unităŃii, performanŃa unităŃii,
datoriile şi solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi flexibilitatea financiară.
Obiectivele situaŃiilor financiare sunt prezentate schematic în figura 2.2.

Obiectivul situaŃiilor financiare

Furnizarea de informaŃii

PoziŃia financiară PerformanŃele Modificările poziŃiei

financiare

Fig. 2.2. Obiectivele situaŃiilor financiare.

2.2.1. Rolul diagnosticului financiar în procesul de conducere la nivel de

entitate.

Realizarea principalelor funcŃii ale conducerii implică analiza de stare a sistemului

condus în diferite momente ale funcŃionării sale. Pe baza analizei situaŃiilor financiare
anuale se pot formula concluzii despre starea financiară şi performanŃele unei entităŃi. Se
pot face aprecieri asupra echilibrului financiar al entităŃii cu implicaŃii directe asupra
posibilităŃii de detectare precoce a dificultăŃilor şi implicit a riscului de faliment. Orice
dificultate apărută în interiorul entităŃii sau orice stare financiară bună se traduce în
situaŃiile financiare. Examinarea situaŃiilor financiare, urmărirea şi analiza principalelor lor
posturi reprezintă demersuri esenŃiale pentru manageri în fundamentarea deciziilor acestora
mai ales în ceea ce priveşte politica financiară.
Rolul indicatorilor economico financiari este de a sintetiza şi evalua rezultatele
financiare anterioare, ajută la identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe din activitatea
financiară a entităŃii şi creează premisele pentru planificarea financiară pe termen mediu şi
scurt. Pentru a afla punctele forte şi slabe ale unui domeniu analizat şi pentru a evidenŃia
cauzele care le generează, managerul poate apela la diagnosticare şi la tehnici specifice de
cercetare şi analiză. Printre obiectivele şi indicatorii posibil de urmărit de către manageri

45
am putea enumera: rentabilitatea investiŃiei, cifra de afaceri, reducerea costurilor,
obiectivele de calitate, cota de piaŃă, profitabilitatea, analiza buget-realizări, etc.
Managerii entităŃilor sunt interesaŃi de anumite rapoarte care cuprind indicatori
economico financiari precum ar fi: lichiditatea şi solvabilitatea entităŃii (în scopul
satisfacerii obligaŃiilor scadente şi prevenirii riscurilor de pierderi sau de punere în
întârziere); riscul de piaŃă (pentru evaluarea performanŃelor curente şi a adaptabilităŃii
financiare, a capacităŃii de a genera lichidităŃi în viitor); modul de folosire a resurselor
existente în scopul creării de noi surse; relaŃia dintre profit şi lichidităŃi; finanŃarea unor
activităŃi performante pe termen scurt şi lung; implicaŃiile asupra fluxurilor viitoare de
lichidităŃi; aspecte legate de adaptarea entităŃii la schimbările mediului de afaceri.
Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent şi
prin valorificarea informaŃiilor furnizate de sistemul şi politicile contabile, aceasta studiază
fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al
rezultatelor obŃinute. Analiza are rolul să:
 detecteze ce merge rău în entitate;
 să calculeze abaterile;
 să interpreteze abaterile;
 să efectueze previziuni plecând de la o situaŃie dată.
Diagnosticul şi analiza au ca scop identificarea şi măsurarea cauzelor care au
condus la diferenŃele între realizări şi norme, sunt puse în evidenŃă cauzele ce provin din
conjunctură şi cele ce provin din factorii interni. Pot fi considerate cele mai bune
instrumente la dispoziŃia managerilor.
Managerii apelează adesea la analiza diagnostic, datorită faptului că aceasta
detecteză unele stări de dezechilibru în scopul identificării originii şi cauzelor care le-au
generat şi al stabilirii măsurilor de redresare.
Referitor la diagnosticul financiar, Peter Druker, afirmă că ,,diagnosticul este un
instrument important aflat la dispoziŃia managementului entităŃii susceptibil să-l ajute să
înŃeleagă trecutul şi prezentul entităŃii precum şi să-i orienteze acŃiunile în prezent şi viitor.
Pentru orice manager diagnosticul entităŃii pe care o gestionează reprezintă punctul prin
care se estimează ,,starea de sănătate’’ a entităŃii. Reperele diagnosticului financiar contabil
în cadrul unei entităŃi ar fi:
- analiza performanŃei economico financiare a entităŃii;
- analiza rentabilităŃii entităŃii;
- analiza echilibrului financiar şi a stării de lichiditate a entităŃii.

46
 În ultima perioadă capătă o mare importanŃă şi indicatorii nonfinanciari de genul:
calitatea strategiei, capacitatea de inovare, capacitatea de a-şi păstra colaboratorii talentaŃi,
partea de piaŃă, experienŃa conducerii, calitatea principalelor procese desfăşurate de
entitate.
În viaŃa economică a unei societăŃi pot să apară situaŃii, momente de regres, eşec
care să ducă la punerea sub supraveghere financiară, reorganizare, restructurare şi în final
lichidare. SituaŃia de eşec sau faliment a unei societăŃi poate interveni atunci când
veniturile societăŃii nu acoperă costurile totale, inclusiv costul capitalului sau nu îşi poate
îndeplini obligaŃiile curente pe măsură ce devin scadente sau şi mai grav, atunci când
totalul datoriilor depăşesc cu mult valoarea reală a activelor. În aceste situaŃii managerul
trebuie să identifice semnale ale deteriorării situaŃiei financiare a entităŃii ca de exemplu:
obŃinerea de rezultate financiare negative; existenŃa unui fond de rulment negativ;
imposibilitatea rambursării creditelor la scadenŃa normală; falimentul unor furnizori sau
clienŃi importanŃi pentru entitate; schimbarea tehnologiei; învechirea produselor; gradul
redus de profesionalism.
Entitatea trebuie gestionată ca o afacere care aduce profit, pentru aceasta sunt
necesare informaŃii care să le permită managerilor să facă aprecieri în cunoştinŃă de cauză.
Sunt necesare patru seturi de mijloace de diagnosticare: informaŃii de bază, informaŃii cu
privire la productivitate, informaŃii referitoare la competenŃe şi informaŃii despre alocarea
resurselor cu caracter limitat. Împreună ele formează instrumentarul pe care
administratorul îl foloseşte în gestiunea afacerii curente.
Cel mai vechi şi mai utilizat set de instrumente manageriale de diagnosticare sunt
previziunile cu privire la fluxul de numerar şi la lichiditate şi indicatorii standard, precum
şi raportul dintre stocurile comercianŃilor şi vanzările acestora, dintre câştiguri şi dobânzi
plătite, dintre creanŃele mai vechi de şase luni, creanŃele totale şi vanzări. Acestea pot fi
denumite informaŃii de bază. Al doilea set de instrumente pentru diagnosticarea afacerilor
se ocupă de productivitatea resurselor esenŃiale, analiza valorii economice adăugate AVE.
Măsurând valoarea adăugată în raport cu toate costurile, inclusiv costul capitalului, AVE
determină de fapt productivitatea tuturor factorilor de producŃie.
AVE ar trebui să fie folosită pentru a afla ce anume merge cum trebuie, aceasta
arată ce produs, serviciu, operaŃie sau activitate are o productivitate neobişnuit de mare şi
adaugă o valoare neobişnuit de ridicată. Cel mai recent dintre mijloacele folosite pentru
obŃinerea unei informaŃii cu privire la productivitate este analiza comparativă, confruntarea
realizărilor cuiva cu cele mai bune realizări din domeniu său sau cele mai bune realizări

47
din orice domeniu. Împreună AVE şi analiza comparativă oferă mijloacele de diagnosticare
necesare măsurării productivităŃii tuturor factorilor şi Ńinerii ei sub control. Al treilea set de
instrumente se referă la competenŃe, urmărirea cu atenŃie a realizărilor proprii şi ale
concurenŃei acordând o atenŃie specială succesurilor şi eşecurilor neaşteptate din domeniile
în care ar fi trebuit să se obŃină rezultate bune. Succesele demonstrează ce anume apreciază
piaŃa şi pentru ce este dispusă să plătească, ele indică domeniul în care afacerea se bucură
de întâietate. Nereuşitele ar trebui considerate un prim semn al faptului că piaŃa se
schimbă, fie al slăbirii competenŃelor entităŃii. Ultimul domeniu în care diagnosticul este
necesar pentru a gestiona afacerea curentă în scopul creerii avuŃiei este alocarea resurselor
cu caracter limitat: capitalul şi personalul operativ. Acestea transformă în acŃiune orice
informaŃie pe care managerii o au despre afacerea proprie. Ele hotărăsc dacă entitatea va
funcŃiona bine sau prost. În efortul de a crea avuŃie managerii trebuie să aloce resursele
umane cu aceeaşi precizie şi atenŃie cu care distribuie capitalul. Iar rezultatele acelor
decizii ar trebui să fie înregistrate şi studiate la fel de atent.

2.2.2. BilanŃul, sursă de informaŃii privind poziŃia financiară a entităŃii.

BilanŃul este un procedeu de generalizare şi sintetizare a datelor şi informaŃiilor,

este o situaŃie a poziŃiei financiare ce prezintă activele, datoriile şi capitalurile proprii la un
moment dat. Reflectă capacitatea entităŃii de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul
resurselor controlate (activele) şi al structurii de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii).
Este uneori descris ca fiind o imagine statică deoarece reflectă situaŃia entităŃii la un
moment dat şi nu în dinamică.
Managerul entităŃii poate beneficia de informaŃiile din bilanŃ prezentate într-un
format mai simplificat, accesibil acestora, atât pentru anul curent cât şi pentru anul
precedent, conform tabelului 2.1. Acest model de bilanŃ permite o analiză a structurii
activului, evoluŃia acestora, dar şi analiza ponderii diferitelor categorii de stocuri sau
imobilizări în total.
Dintre corelaŃiile care trebuie urmărite prioritar în studiul şi analiza bilanŃului sunt:
 existenŃa unui raport optim între nivelul imobilizărilor şi cel al activelor circulante.
O pondere prea mare a activelor imobilizate poate fi caracterizată printr-un grad redus de
flexibilitate, iar un nivel prea ridicat al stocurilor poate exprima de multe ori o politică de

48
aprovizionare exagerată, ineficienŃă în activitatea de producŃie, sau un nivel de calitate
necorespunzător, etc.
 să se asigure niveluri ale ponderilor capitalurilor proprii şi capitalurilor
împrumutate aproximativ egale;
 o pondere exagerată a creanŃelor poate semnala deficienŃe în încasarea acestora, sau
o politică agresivă de expansiune pe piaŃă;
 ponderea activelor de trezorerie trebuie să se situeze la niveluri reduse (3-5%),
depăşirea acestor niveluri semnalând incapacitatea identificării unor perspective viabile de
investire.

Caz ilustrativ:
Se cunosc următoarele informaŃii despre situaŃia patrimonială a S.C. Arieşul S.R.L
Braşov, în anul 2005, 2006, având ca obiect de activitate comerŃul en gros.
Tabelul 2.1. BilanŃul simplificat (RON)
ELEMENTE DE BILANT 2005 2006
5.100 2.000
Active imobilizate
100 -
Active necorporale
5.000 2000
Active corporale
- -
Active financiare
30.300 22.800
Active circulante
20.000 18.300
Stocuri
8.000 3.500
CreanŃe comerciale
- -
Alte creanŃe necomerciale
2.300 1.000
DisponibilităŃi băneşti
35.400 24.800
Total activ

Societatea analizată acŃionând în comerŃ, activele circulante deŃin o pondere mai

importantă decât cele imobilizate. Ponderea imobilizărilor este modică şi în plus scade de
la o perioadă la alta. Societatea nu deŃine clădiri sau terenuri (îşi desfăşoară activitatea într-
un spaŃiu închiriat) ceea ce crează o imagine falsă asupra flexibilităŃii societăŃii.
Capitalurile proprii şi datoriile pot fi prezentate distinct, conform tabelului 2.2.
Acest model permite analiza structurii capitalurilor permanente şi pe termen scurt, analiza
ponderii fiecărui element în total şi evoluŃia acestora de la un an la altul. În tabelul 2.2. se
prezintă cazul societăŃii S.C. Arieşul S.R.L.

49
 Tabelul 2.2. BilanŃul simplificat (RON)
ELEMENTE DE BILANT 2005 2006
6.400 7.600
CAPITAL PERMANENT
1.200 1.200
Capital social si rezerve constituite
5.200 6.400
Rezultatul exerciŃiului
- -
Profit nerepartizat
- -
Imprumuturi si datorii asimilate
21.200 21.400
CAPITAL PE TERMEN SCURT
18.000 19.100
Datorii comerciale pe termen scurt
2.000 1.500
Datorii bancare pe termen scurt
1.200 800
Datorii către bugetul de stat
- -
Alte datorii pe termen scurt
27.600 29.000
Total datorii şi capitaluri proprii

Ponderea capitalurilor proprii este foarte redusă, semnalând o potenŃială reducere a

credibilităŃii în faŃa partenerilor de afaceri. Nivelul datoriilor este destul de ridicat, cea mai
mare parte referindu-se la datorii de exploatare. Analiza pe baza bilanŃului încearcă să
identifice starea de echilibru (sau dezechilibru) existentă la nivelul entităŃii. În principiu
activele pe termen lung ar trebui finanŃate din surse pe termen lung, în timp ce activele pe
termen scurt din surse pe termen scurt. Nerespectarea acestei relaŃii va determina fie un
stres pentru managerul financiar, care va fi obligat să asigure acoperirea unor active ce
trebuie să se afle permanent la dispoziŃia entităŃii din surse temporare, fie un cost prea
ridicat al procurării de capitaluri. LegislaŃia din România oferă o serie de indicatori
utili prin care pot fi identificate corelaŃiile dintre active curente - datorii curente şi active
imobilizate -surse permanente, prezentaŃi în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Indicatori ce arată echilibrul financiar
Indicatori Formula de calcul
Fondul de rulment (FR) Active curente-Datorii curente
Capital permanent – Active imobilizate

Necesarul de fond de rulment (NFR) Stocuri+CreanŃe- Datorii de exploatare

Trezoreria netă (TN) FR-NFR

Fondul de rulment arată suma necesară pentru continuitatea plăŃilor curente, pentru
acoperirea elementelor de activ circulant. ExistenŃa unui fond de rulment pozitiv certifică o
stare de echilibru financiar pe termen lung şi o posibilitate de a se asigura un excedent de
resurse financiare (asigură independenŃa financiară). Fondul de rulment reprezintă marja de

50
siguranŃă a societăŃii având în vedere decalajele care se crează între momentul încasării
creanŃelor de la clienŃi şi cel al efectuării plăŃilor către furnizori şi creditori. Este indicat ca
fondul de rulment să acopere în proporŃie de 2/3 volumul stocurilor. FR, trebuie interpretat
şi în raport cu domeniul de activitate al entităŃii. FR nu este suficient pentru a fundamenta
o decizie de finanŃare, acesta trebuie pus în relaŃie cu NFR, care evidenŃiază echilibrul
financiar pe termen scurt. Mărimea pozitivă a NFR, poate fi consecinŃa unei creşteri
economice sănătoase, dar şi efectul unei încetiniri a rotaŃiei stocurilor şi creanŃelor în raport
cu cifra de afaceri. Mărimea negativă a NFR, poate evidenŃia fie un surplus de surse
temporare ca urmare a accelerării rotaŃiei activelor circulante, fie o întrerupere temporară a
aprovizionărilor. ExistenŃa unei trezorerii nete pozitive certifică o stare de echilibru la
nivelul întregii entităŃi şi o rezervă de disponibilităŃi băneşti. Analiza pe baza bilanŃului se
poate realiza şi printr-un studiu al ratelor financiare, prezentate în tabelul 2.5. Această
analiză arată în ce măsură entitatea îşi poate onora obligaŃiile de plată, cât de mult se poate
finanŃa prin credite, cât de eficient sunt utilizate activele de care dispune şi nu în ultimul
rând care este eficienŃa echipei manageriale. InformaŃiile oferite prin ratele financiare pot fi
folosite pentru a previziona câştigurile entităŃii. Pentru managerul general sau financiar al
unei entităŃi analiza documentelor financiare pe baza ratelor reprezintă punctul de plecare
pentru planificarea acŃiunilor viitoare. În categoria activelor curente se includ: banii lichizi,
valorile mobiliare foarte lichide, efectele comerciale de primit, stocurile, iar în categoria
datoriilor curente se includ: efectele comerciale de plată, împrumuturile bancare pe termen
scurt, partea din creditul pe termen lung a cărei scadenŃă este în limita intervalului de timp
luat în calcul, impozitele de plată, alte cheltuieli (de regulă cu salariile).
Caz ilustrativ:
Se cunosc următoarele informaŃii despre situaŃia patrimonială a S.C. Brafor S.A.
Braşov în anul 2006.
Tabelul 2.4. Elemente bilanŃiere (ron)

Element bilanŃier Începutul anului 2006 Sfârşitul anului 2006

LichidităŃi 20.000 15.000
ClienŃi 105.000 85.000
Stocuri 55.000 35.000
Active curente 180.000 135.000
Furnizori 15.000 30.000
Împrumuturi pe termen scurt 70.000 70.000
Impozite de plată 10.000 25.000
Datorii curente 95.000 125.000

51
 Prima grijă a managerului trebuie să fie aceea de a vedea dacă societatea poate să-şi
onoreze obligaŃiile de plată care au un termen de scadenŃă în viitorul apropiat. Pentru a afla
dacă societatea este lichidă se recomandă utilizarea ratelor curente, rapide şi de cash
prezentate în tabelul 2.5.

Tabelul 2.5. Indicatori ce arată capacitatea entităŃii de a-şi onora obligaŃiile de plată
Indicatori Formula de calcul Începutul anului Sfârşitul anului
2006 (ron) (ron)2006
Rata curentă active curente 1,89 1,08
pasive curente
active curente − stocuri 0,73 0,52
Rata rapidă
pasive curente
active de trezorerie 0,21 0,12
Rata cash
datorii curente

Se constată că dacă la începutul anului societatea avea o lichiditate generală bună,

comparativă cu media pe industrie (1,8), la sfârşitul anului lichiditatea generală a scăzut la
un nivel la care managerul trebuie să ia măsuri pentru îmbunătăŃirea situaŃiei financiare. Un
nivel supraunitar al ratei curente ar semnala posibilitatea ca societatea să-şi poată rambursa
datoriile pe termen scurt pe baza valorificării activelor pe termen scurt. Măsurile pe care
managerul le poate lua pentru îmbunătăŃirea lichidităŃii ar fi: creşterea şi diversificarea
portofoliului de clienŃi, scăderea datoriilor faŃă de furnizori, plata la timp a datoriilor la
stat, reducerea împrumuturilor bancare, recuperarea datoriilor de la debitori, etc.
Rata rapidă contribuie la identificarea rapidă a stării de lichiditate a la nivelul
entităŃii, ca valoare recomandată pentru acest indicator se reŃine nivelul de 0,8. La fel ca şi
în cazul ratei precedente, rata rapidă la începutul anului este bună, după care la sfârşitul
anului scade, ceea ce avertizează managerul asupra apariŃiei în curând a unor probleme
financiare (intrarea în incapacitate de plată, pierderea pieŃei, posibile procese de executare
silită solicitate de furnizorii neplătiŃi, blocarea conturilor bancare de către organele fiscale
pentru neplata datoriilor la stat). Pentru a avea o imagine şi mai concludentă asupra
riscurilor de neplată se calculează rata cash (lichiditatea la vedere), utilizându-se drept
reper în acest caz nivelul de 0,2.

52
2.2.3. Contul de rezultate, ca instrument de analiză a rezultatelor şi
performanŃelor entităŃii.
PerformanŃa entităŃii poate fi definită ca o stare de competitivitate a entităŃii, atinsă
7
printr-un nivel de eficacitate şi productivitate care-i asigură o prezenŃă durabilă pe piaŃă.
Analiza performanŃelor financiare ale entităŃii permite formularea de aprecieri
asupra formării rezultatelor activităŃii acesteia şi asupra corelaŃiei lor cu structura
financiară şi solvabilitatea entităŃii, foloseşte drept sursă principală de informaŃii contul de
profit şi pierdere. Acest document contabil de sinteză centrează veniturile şi cheltuielile
unei entităŃi pentru o perioadă dată şi explică modalitatea de determinare a rezultatului
(profit sau pierdere) prin intermediul a trei rezultate intermediare: rezultatul din exploatare
(se referă la activitatea obişnuită, repetitivă a entităŃii), rezultatul financiar ( se referă la
activitatea financiară a entităŃii) şi rezultatul extraordinar (activităŃi întâmplătoare).
Din punct de vedere financiar indicatorii care sprijină managerii în aprecierea
performanŃei se referă la: informaŃii de tipul cifrei de afaceri, costului sau rezultatului
(obŃinute pe baza contului de profit şi pierdere); informaŃii despre lichiditatea şi
solvabilitatea entităŃii (obŃinute pe baza bilanŃului); analiza trezoreriei şi lichidităŃii;
informaŃii despre rentabilitate şi profitabilitate.
Din punct de vedere contabil veniturile pot fi prezentate pe tipuri de activităŃi:
exploatare, financiare sau extraordinare, iar din punct de vedere managerial: venituri pe
centre de venit (puncte de desfacere, zone); venituri pe categorii de produse şi servicii,
venituri pe tipuri de clienŃi, venituri pe canale de distribuŃie. Cheltuielile pot fi prezentate
după mai multe criterii conform tabelului 2.6.
Tabelul 2.6. ModalităŃi diferite de prezentarea a cheltuielilor
Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli după Cheltuieli după natura
exploatare financiare natura resurselor activităŃilor desfăşurate
consumate
Materii prime, Dobânzi Cheltuieli materiale Cheltuieli pentru activitatea de
materiale producŃie
Salarii Credite bancare Cheltuieli cu serviciile Cheltuieli pentru activitatea de
prestate de terŃi comerŃ şi distribuŃie
Taxe şi impozite, Leasing Cheltuieli cu personalul Cheltuieli pentru activitatea de
bancare, deplasări administraŃie generală
Chirii, amortizări Sconturi Cheltuieli financiare

Asigurări DiferenŃe curs

valutar

7
Maria Nicuelscu, G.Lavalette., Strategii de creştere, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.256.

53
 Contabilul poate prezenta managerului informaŃii conexe contului de rezultate,
referitoare la structura şi volumul cheltuielilor de vânzare sau cheltuielilor generale şi
administrative, conform tabel 2.7.
Tabelul 2.7. Cheltuieli de vânzare şi administrative
Cheltuieli de vânzare Cheltuieli generale şi administrative
Cheltuieli cu salariile Cheltuieli cu salariile
Cheltuieli cu chiria şi reparaŃiile Cheltuieli cu asigurările sociale
Cheltuieli cu publicitatea Cheltuieli cu materialele de birou
Cheltuieli cu asigurările comerciale Cheltuieli cu amortizarea
Cheltuieli privind livrarea de mărfuri
Cheltuieli privind amortizarea
Total cheltuieli de vânzare Total cheltuieli generale şi administrative

Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară permit prezentarea rezultatului

din exploatare atât după natura cheltuielilor cât şi după destinaŃia şi funcŃia acestora. În
acest sens în tabelul 2.8. sunt prezentate următoarele exemple de clasificare a cheltuielilor.

Tabelul 2.8. Prezentarea cheltuielilor după natură şi funcŃii

Natura cheltuielilor FuncŃia cheltuielilor
Cifra de afaceri Cifra de afaceri
Alte venituri din exploatare Costul vânzărilor
VariaŃia stocurilor Marja brută
Cheltuieli cu materii prime şi materiale Alte venituri din exploatare
Cheltuieli cu salariile şi contribuŃiile aferente Cheltuieli de distribuŃie
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele Cheltuieli admninistrative
Alte cheltuieli de exploatare Alte cheltuieli de exploatare
Total cheltuieli de exploatare Rezultat din exploatare
Rezultat din exploatare

O modalitate de a obŃine informaŃii de analiză a gestiunii foarte precise se

concretizează în prezentarea contului de rezultate sub formă de solduri intermediare de
gestiune, aceasta permiŃând o analiză economico financiară a entităŃii plecând de la datele
contabile în general şi de la documentele de sinteză în special (tabelul 2.9.).
În mod tradiŃional analiza rezultatelor se bazează pe indicatori contabili care sunt
calculaŃi ca urmare a confruntării veniturilor şi cheltuielilor unei perioade de gestiune.
NecesităŃile utilizatorilor de informaŃii contabile impun completarea indicatorilor contabili
cu indicatori derivaŃi din fluxurile financiare pozitive şi negative rezultate din activitatea
entităŃii, care permit lărgirea analizei rezultatelor şi asigurarea legăturii sale cu problemele

54
de finanŃare şi investiŃii. Indicatorii cunoscuŃi sub denumirea de solduri intermediare de
gestiune sunt utilizaŃi efectiv de managerii financiari la întocmirea unor documente
financiare de analiză şi previziune şi s-au transformat în veritabile instrumente de
management financiar, în contextul problemelor legate de asigurarea lichidităŃii anumitor
societăŃi româneşti. La rândul său, analiza capacităŃii de autofinanŃare îl ajută pe managerul
financiar să aprecieze independenŃa financiară a societăŃii şi să afle dacă poate finanŃa prin
efort propriu investiŃiile viitoare.

Tabelul 2.9. Indicatori de măsură a performanŃei

Indicatori Formula de calcul
Marja comercială Venituri din vanzarea mărfurilor-Cheltuieli privind mărfurile vandute
ProducŃia exerciŃiului ProducŃia vandută+VariaŃia ProducŃiei stocate+ProducŃia imobilizată
Valoarea adăugată ProducŃia exerciŃiului+Marja comercială-Consumuri intermediare
Rezultatul brut din Valoarea adăugată+SubvenŃii din exploatare-Impozite, taxe-Cheltuieli de personal
exploatare
Rezultatul exploatării Rezultatul brut din exploatare + Alte venituri din exploatare+Alte venituri din
provizioane-Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele-Alte cheltuieli din
exploatare
Rezultatul curent Rezultatul exploatării + Venituri financiare-Cheltuieli financiare
Rezultat extraordinar Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
Rezultatul brut al Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar
exerciŃiului
Rezultatul net al Rezultatul brut al exerciŃiului-Impozitul pe profit
exerciŃiului
Capacitatea de Venituri încasabile-Cheltuieli plătibile
autofinanŃare
AutofinanŃarea CAF-Dividende-cota managerului-participarea salariaŃilor la profit
Pragul de rentabilitate ChF
CAPR = ; Capr = cifra de afaceri prag
1− v
Ch F = cheltuieli fixe
V = ponderea cheltuielilor variabile
în cifra de afaceri

Cash-flow VariaŃia trezoreriei de la o perioadă la alta

Marja comercială reprezintă principalul indicator de apreciere a performanŃelor

unei activităŃi comerciale, raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic
adaosul comercial practicat de entitate. În aceste condiŃii se poate identifica politica
practicată de entitate: preŃuri mari - rulaj scăzut sau preŃuri mici - viteză mare de rotaŃie a
mărfurilor. Mărimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în funcŃie de
tipul politicii de vânzare promovat de entitate. ProducŃia exerciŃiului este specifică
activităŃii industriale şi include valoarea bunurilor şi a serviciilor fabricate de entitate
pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Este un indicator util pentru
manageri deoarece oferă o imagine fidelă a activităŃii reale a entităŃii pe durata perioadei de

55
gestiune. Valoarea adăugată reprezintă sursă de acumulări băneşti ce poate fi folosită
pentru remunerarea participanŃilor la activitatea economică: salariaŃi, creditori, acŃionari,
entitate. Prezintă o semnificaŃie deosebită pentru manageri în perspectiva distribuirii
veniturilor. Din punct de vedere al managementului financiar, noŃiunea de valoare
adăugată trebuie utilizată cu prudenŃă. Sporirea valorii adăugate nu este neapărat un semn
de prosperitate pentru entitate, dacă se realizează pe fondul deteriorării performanŃelor
comerciale şi înrăutăŃirii trezoreriei. De asemenea creşterea valorii adăugate mai poate fi
rezultatul creşterii stocurilor de produse finite fabricate la un nivel ridicat al costurilor, pe
care piaŃa va fi incapabilă să le absoarbă, prin practicarea unor preŃuri mari. Rezultatul brut
din exploatare spune ceva de rentabilitatea economică şi capacitatea potenŃială de
autofinanŃare a investiŃiilor, este o resursă financiară care poate fi utilizată pentru
menŃinerea sau creşterea capacităŃii de producŃie a entităŃii. Rezultatul exploatării arată
partea din resursele create din activitatea de exploatare destinată menŃinerii dotărilor
materiale ale societăŃii, iar rezultatul curent permite analiza dinamicii rezultatelor curente.
Rezultatul extraordinar arată rezultatele obŃinute din operaŃiile care nu sunt legate
de desfăşurarea curentă a activităŃii. Rezultatul brut al exerciŃiului exprimă rentabilitatea
aferentă activităŃii entităŃii, iar rezultatul net exprimă mărimea rentabilităŃii financiare cu
care vor fi remuneraŃi acŃionarii. AutofinanŃarea reprezintă o sursă de finanŃare
independentă ce oferă entităŃii autonomie. Un alt indicator prezentat în tabelul de mai sus
este pragul de rentabilitate care arată cantitatea de produse ce trebuie realizată astfel încât
încasările obŃinute din vânzarea lor să acopere atat cheltuielile variabile, dar şi cele fixe.
Cash flow-ul entităŃii şi planul de trezorerie- instrument util în analiza situaŃiei
financiare a entităŃii.
Cash flow-ul arată fluxul de numerar la dispoziŃia entităŃii, managementul
financiar a consacrat noŃiunea de cash-flow disponibil ca fiind fluxul de numerar cel mai
adegvat pentru evaluarea unei entităŃi sau a unui proiect de investiŃii. Cash flow-ul
disponibil reprezintă fluxul de numerar rămas la dispoziŃia societăŃii comerciale pentru
remunerarea investitorilor de capital în entitate, respectiv acŃionarii şi creditorii. În practică
cash flowul este un tabel asemănător unei balanŃe de verificare şi are dublu rol: oferă
informaŃii despre ceea ce se va întâmpla /s-a întâmplat din punct de vedere al
rezultatelor/rulajelor şi ajută în planificarea activităŃii viitoare a societăŃii. Se construieşte
de obicei pe perioade de timp relativ mici (lună, trimestru) dar se poate realiza şi pentru
un an. Pentru a crea bugetul de cash flow se utilizează informaŃiile din contul de rezultate
previzionat (lunar) dar şi rezultatele contabile ale anului viitor. Paşii care trebuiesc urmaŃi

56
în construirea cash flow-ului se referă la: studiul condiŃiilor economice actuale, felul în
care acestea afectează afacerea, se prevăd vânzările pentru perioada bugetată, se prevăd
cheltuielile pentru perioada bugetată, se pregăteşte o previzionare a rezultatului, se
anticipează încasările şi plăŃile pentru perioada bugetată.
Caz ilustrativ:
Se prezintă un tabel de cash flow care înregistrează cheltuielile generate de
realizarea unui produs.
Tabelul 2.10. Cash flow (USD)

Cheltuieli Buget Nov 04 Dec 04 Ian 05 Febr 05 Mart 05 Total

planificat rest
Consumabile 27.410 585 720 515 2.535 1.214 21.841
Alte costuri 30.000 8.900 1.200 8.500 1.600 7.500 2.300
operaŃionale
Salarii 144.000 12.184 11.999 11.998 11.974 12.021 83.824
Cheltuieli 10.080 835 840 840 838 842 5.885
sociale
total 211.490 22.504 14.759 21.853 16.947 21.577 113.850

O bună previzionare a cash flow-ului, numită şi buget de cash flow stă la baza
procesului financiar al unei societăŃi şi este deosebit de importantă pentru supravieŃuirea
acesteia. Bugetul de cash flow va menŃine sub control impulsul de a se cheltui sau de a se
investi mai mult decât îşi poate permite societatea. Există câteva semne care avertizează
managerul asupra unor probleme de cash flow: lichidităŃi scăzute, datorii excesive pe
termen scurt, investiŃii peste nivelul programat şi peste posibilităŃile financiare actuale,
discount-uri pierdute din cauza plăŃii târzii, încasării întârziate, nejustificate contractual.
O entitate poate folosi de obicei două planuri de trezorerie:
 Planul anual, care serveşte următoarelor scopuri: recapitularea în fiecare lună a
încasărilor şi plăŃilor, compararea rezultatelor obŃinute cu prognozele făcute, previzionarea
din timp a deficitului de mijloace financiare şi căutarea din timp a celor mai bune soluŃii
pentru acoperirea lui, determinarea excedentului de mijloace financiare şi căutarea din timp
a celor mai bune soluŃii de plasare a lui;
 Planul zilnic, prin acesta se urmăreşte controlul încasărilor şi plăŃilor zilnice cu
scopul de a forŃa accelerarea încasărilor şi/sau atunci când este cazul, întârzierea plăŃilor,
limitarea la mixim a apelării la credite pentru acoperirea nevoilor de finanŃare.
Planul de trezorerie este un instrument care ajută conducerea entităŃii în
fundamentarea deciziilor acestora, iar valoarea lui constă în corectitudinea datelor utilizate.
Este necesar a avea în permanenŃă un nivel minim de lichiditate care: să acopere

57
desincronizările încasări/plăŃi generate de factori neprevăzuŃi, să prevină posibilele
probleme ce pot apărea din cauza imposibilităŃii de plată din partea clienŃilor, să poată
pune la dispoziŃie lichidităŃi pentru a beneficia de oportunităŃile ce apar pe piaŃă. O situaŃie
a încasărilor şi plăŃilor în numerar este prezentată în anexele 4 şi 5.
Exemplu: Managerul societăŃii S.C. Alfa S.R.L., societate care produce ambalaje de
unică folosinŃă a construit planul de trezorerie prezentat în tabelul 2.11. luând în calcul
următoarele previziuni:
 Creşterea vânzărilor cu câte 100% în primele patru luni;
 Marfa se va plăti 50% la livrare;
 ClienŃii fideli ai societăŃii vor plăti restul de bani în termen de 30 zile
(30%);
 Vor exista şi clienŃi care vor plăti cu o întârziere de 60zile (20%);
 Materia primă se va plăti 70% la livrare şi 30% în termen de 30 zile;
 Plata cheltuielilor administrative se face de obicei după ce s-a încheiat luna.

Tabelul 2.11. Planul de trezorerie al S.C. Alfa S.R.L. (ron)

Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna 4 Luna 5 Luna 6

Încasări
Cifra de vânzări 2.000 4.000 8.000 16.000 28.000 50.000
previzionată
Încasări aferente lunii 1.000 2.000 4.000 8.000 14.000 25.000
în curs (50%)
Încasat la 30 zile 600 1.200 2.400 4.200 7.500
(30%)
Încasări clienŃi 400 800 1.600 2.800
restanŃi (20%) la 60
zile
Total încasări 1000 2.600 5.600 11.200 19.800 35.300
lunare
PlăŃi
Materii prime, din 1.000 2.000 4.500 9.000 15.000 30.000
care:
La livrare 70% 700 1.400 3.150 6.300 10.500 21.000
În 30 zile 30% 300 600 1.350 2.700 4.500
Salarii 500 750 1.000 2.500 4.000 6.000
Cheltuieli 200 200 300 500 750 1.000
administrative
Alte cheltuieli 100 200 200 350 500 650
Impozite şi taxe 250 250 350 450 500 650
Total plăŃi lunare 1.750 3.100 5.600 11.450 18.950 33.800
Sold încasări/plăŃi -750 -500 0 -250 850 1.500

58
 În lunile 1,2 şi 4 s-a previzionat un deficit de numerar care se poate acoperi prin
aplicarea uneia din următoarele soluŃii: un împrumut bancar pe termen scurt, negocierea cu
societatea producătoare de materii prime a unui alt termen de plată şi încasarea în timp mai
scurt a valorii mărfii vândute. ObŃinerea profitului este motivaŃia oricărei afaceri şi
rezultatul unui ansamblu de decizii strategice şi tactice ale managerilor. Pentru a măsura
eficienŃa cu care este condusă o afacere din punct de vedere al profitabilităŃii se foloseşte
indicatorul rata profitului. Rata profitului arată profitul obŃinut la o unitate monetară din
cifra de afaceri. ObŃinerea unei rate cât mai mari a profitului trebuie să fie un obiectiv
urmărit de orice manager din entitate. Se compară procentul obŃinut de entitate cu media pe
industrie de 1,2%.
profit net
 Rata profitului = x100 ; (1)
cifra de afaceri
Evaluarea rentabilităŃii entităŃii ocupă locul central în cadrul analizelor efectuate de
managerul acestora. Sunt construite prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate,
fie la un stoc. Ratele de rentabilitate care prezintă interes pentru investitori, acŃionari,
creditori, dar şi manageri sunt prezentate în tabelul 2.12.
Tabelul 2.12. Indicatori de măsurare a rentabilităŃii

Indicatori Formula de calcul

Rentabilitate financiară Pnpr ( profitul ce revine proprietarilor )
Rf =
C ipr (capitaluri investite de proprietari )
Rentabilitatea capitalului investit de Cheltuieli privind dobanzile
creditori Rrci =
Datorii financiare
Rentabilitatea comercială (a rezultat net
vânzărilor) Rc =
cifra de afaceri
Rentabilitatea economică Pr ofit net + Dobanzi
Rre =
Capitaluri proprii + Datorii financiare

Rentabilitatea unei entităŃi arată eficienŃa acesteia. Rentabilitatea financiară este cea
mai importantă rată a unei entităŃi, deoarece în funcŃie de mărimea acesteia acŃionarii iau
decizia de a investi sau de a se retrage dintr-o afacere. Rentabilitatea capitalului investit de
creditori reprezintă rata de dobandă medie plătită de entitate la creditele contractate. Rata
rentabilităŃii comerciale caracterizează eficienŃa politicii comerciale şi mai ales a politicii
de preŃuri practicate de entitate. Rentabilitatea economică arată eficienŃa capitalului
economic alocat activităŃii productive a entităŃii, aceasta trebuie să permită entităŃii

59
reînnoirea şi creşterea activelor sale, se referă de fapt la capacitatea entităŃii de a degaja
profit prin exploatarea activului economic.

2.2.4. SituaŃia fluxurilor de trezorerie.

SituaŃia fluxurilor de trezorerie reflectă influenŃa activităŃilor de exploatare,

investiŃii şi finanŃare derulate de o entitate pe parcursul unui exerciŃiu contabil asupra
disponibilităŃilor băneşti ale acesteia. În scopul întocmirii acestui raport mijloacele băneşti
sunt definite ca fiind compuse din disponibilităŃi băneşti şi echivalente monetare.
Principalul obiectiv al situaŃiei fluxurilor de trezorerie constă în furnizarea de informaŃii
privind încasările şi plăŃile de mijloace băneşti ale unei entităŃi, produse în cursul unui
exerciŃiu contabil.8Un al doilea obiectiv al raportului este de a furniza informaŃii privind
activităŃile de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare derulate de o entitate pe parcursul
unui exerciŃiu contabil.
Trezoreria reprezintă o componentă importantă a activităŃii unităŃii, cuprinzând
totalitatea operaŃiilor cu numerar sau echivalente de numerar. OperaŃiile cu numerar sunt
reprezentate de decontările făcute prin casierie sau prin contul bancar, în timp ce
echivalentele de numerar sunt reprezentate de titlurile de plasament (acŃiuni, obligaŃiuni),
creditele bancare (liniile de credit deschise de bănci), cecuri şi efecte comerciale (cambia,
biletul la ordin). Pentru a lua decizii economice, utilizatorii informaŃiilor contabile trebuie
să poată evalua capacitatea entităŃii de a genera numerar sau echivalente de numerar, de
acest fenomen depinde capacitatea entităŃii de a-şi plăti angajaŃii, furnizorii şi creditorii.
În tabloul fluxurilor de trezorerie este pusă în evidenŃă trezoreria, a cărei
dimensiune (valorică şi structurală) reprezintă o informaŃie cheie, deoarece, prin ea,
entitatea îşi finanŃează activitatea, asigură continuitatea şi elaborează deciziile de viitor
(strategiile specifice). Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă astfel de fluxuri, cunoscute
sub numele de încasări (cash receipts) şi plăŃi (cash payments), în cursul perioadei, arată de
unde au venit lichidităŃile şi cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variaŃiei lor.
Elaborarea de către entitate a unui tablou al fluxurilor de trezorerie este necesară
datorită utilităŃii acestuia, atât pe plan intern (pentru managementul entităŃii), cât şi pe plan
extern, în special pentru investitorii şi creditorii entităŃii. Managerii au nevoie de elemente
de trezorerie pentru a-şi conduce activităŃile, pentru a-şi achita obligaŃiile, etc. Managerii
entităŃii utilizează informaŃia degajată de tabloul fluxurilor de trezorerie pentru a determina

8
Belverd E, Henry.R, James.C., Principiile de bază ale contabilităŃii, Editura Arc, 2001, pag. 28

60